/
Text
ļ»æI.S. TURGHENIEV
Un cuib
de nobili
EDITURA EMINESCU
Coperta colecfiei : Wanda Mihuleac
Jlustrajia copertei : Manea Cornelia
4
1. S. TURQHENIEV
Un cttib de nobili
ā¦
Pnma iubis'e
Apele primaverii
ED1TURA EMINESCU
Bucure$ti 1986, Plata Scinteii 1
Tex tele incluse in acest volum sint reproduse dupa cum urmeazS :
Un cuib de nobili dupa editia omonima aparutS in Editura pentru
literatura universala, BucureĀ§ti, 1967; tradus dupa Š. Š”. Š¢ŃŃŠ³ŠµŠ½ŠµŠ²,
Š”Š¾Š±ŃŠ°Š½ŠøŠµ ŃŠ¾ŃŠøŠ½ŠµŠ½ŠøŠ¹, ŠŠ¾ŃŃŠ“Š°ŃŃŃŠ²ŠµŠ½Š½Š¾Šµ ŠŠ·Š“Š°ŃŠµŠ»ŃŃŃŠ²Š¾ Š„ŃŠ“Š¾Š¶ŠµŃŃŠ²ŠµŠ½-
Š½Š¾Š¹ ŠŠøŃŠµŃŠ°ŃŃŃŃ, ŠŠ¾ŃŠŗŠ²Š°, 1961.
Prima iubire $i Apele primaverii dupa culegerea Apele pri-
mav'erii, aparuta la Editura Univers, Bucuresti, 1980, traduse dupa
Š. Š”. Š¢ŃŃŠ³ŠµŠ½ŠµŠ², Š”Š¾Š±ŃŠ°Š½ŠøŠµ ŃŠ¾ŃŠøŠ½ŠµŠ½ŠøŠ¹ Š² Š“Š²ŠµŠ½Š°Š“ŃŠ°ŃŠø ŃŠ¾Š¼Š°Ń
, ŠŠ¾ŃŃŠ“Š°Ń-
ŃŃŠ²ŠµŠ½Š½Š¾Šµ ŠŠ·Š“Š°ŃŠµŠ»ŃŃŃŠ²Š¾ Š„ŃŠ“Š¾Š¶ŠµŃŃŠ²ŠµŠ½Š½Š¾Š¹ ŠŠøŃŠµŃŠ°ŃŃŃŃ, ŠŠ¾ŃŠŗŠ²Š°,
1954ā1956.
Un ettib de nobili
tn romane$te 3e
M. SEVASIOS ji Š£, SIOfAK
I
- INTR-O SENINA ZI DE PRIMAVARA,
pe sub seara, ci|iva noura$i trandafirii se vedeau in tariile
cerului limpede, parind ca nu plutesc, ci se departeaza in
adincul azurului.
La fereastra deschisa a unei case frumoase, pe una din
strazile marginate ale capitalei din gubernia O... (lucrurile
se petreceau in 1842), Ā§edeau doua femei : una la vreo
cincizeci de ani, iar cealalta, batrina, ca de ^aptezeci.
Cea dintii se numea Maria Dmitrievna Kalitina. Soful
ei, fost procurer gubernial, om de afaceri binecunoscut pe
timpuri ā un barbat razbatator $i hotarit, artagos Ā§i inca-
p^tinat ā murise de vreo.zece ani. El capatase Š¾ educatie
aleasa, invatase la universitate ; dar fiindca se ridicase din
clasa celor saraci, intelesese de timpuriu nevoia de a-?i croi
un drum in via|a $i de a str Inge avere. Maria Dmitrievna il
luase din dragoste : era chipe?, de^tept Ā§i, cind voia, foarte
amabil. Maria Dmitrievna (nascuta Pestova) ramasese fara.
paring inca din copilarie, petrecuse cl(iva ani la Moscova in
pension ; iar dupa ce se intoarse de acolo, locui la cincizeci
de verste de O..., in satul natal, Pokrovskoe, cu Š¾ matu^a
cu fratele ei mai mare. Curind dupa aceea, fratele se
muta la Petersburg, capatind Š¾ slujba. Se purta urit cu sora
Ā§i cu mĀ£tu?a-sa, pina cind, intr-o zi, moartea subita puse
capat purtarilor {sale. Maria Dmitrievna <mo?teni Po-
krovskoe, dar nu ramase multa vreme acolo ; la un an
dupa ce se casatori cu Kalitin, care izbutise sa-i cucereasca
inima in citeva zile satul Pokrovskoe fu schimbat pe Š¾
alia mo?ie, mult mai banoasa, insa urita ?i fara conac. in
acela$i timp, Kalitin cumpara casa din ora?ul O..., unde se
stabili definitiv cu sofia sa. Linga casa se afla Š¾ grading
mare : Š¾ parte a ei dadea drept in cimp, in afara ora?ului.
(8
āPrin urmare, hotSri Kalitin, care nu punea nici.un pre$
pe lini^tea rurala, nu va mai fi nevoie sa ne ducem la |Š°Š³Š°.ā
Maria Dmitrievna i$i arata de multe ori adinca parere de
rau dupa frumosul sau Pokrovskoe, cu rial zglobiu, cu lun-
cile intinse $i dumbravile inverzite. Niciodata insa nu se
impotrivea so|ului, caci avea un respect profund fa|a de
mintea si de experienta lui de viafa. Tar dupa cincisprezece
ani de casnicie, cind acesta muri, lasind in urma un fiu si
doua fiice, Maria Dmitrievna se obiĀ§nuise intr-atit cu casa
Ā§i cu via|a de ora$, incit nu mai vru sa piece din O.
tn tinerete, Maria Dmitrievna trecea drept Š¾ blondina
dragufa ; nici la cincizeci de ani nu avea trasaturi lipsite
de ginga^ie, desi erau.pu|in mai ingroĀ§ate ?i-?i pierdusera
din fragezime. Era mai mult sensibila decit buna, iar apu-
caturile de pension si le pastrase pina in anii maturitajii :
era alintata, se supara u$or, ba chiar plingea, daca nu i se
respectau obiceiurile. In schimb, se arata foarte prietenoasa
Si amabila daca i se implineau toate dorintele $i nu era
contrazisa de nimeni. Casa ei se nuinara printre cele mai
placute din ora$/Avea Š¾ situate foarte buna, nu atit din
ceea ce mo^tenise, cit din agoniseala sojului ei. Cele doua
fete locuiau cu dinsa ; baiatul inva|a la una din cele mai
bune scoli de stat din Petersburg.
Batrinaeu care Maria Dimitrievna $edea la fereastra era
acea matu$a. sora tatalui sau, cu'care petrecuse odinioara
eit-iva ani de singuratate la Pokrovskoe. Š chema Marfa
Timofeevna Pestova. Trecea drept Š¾ fiinta ciudata, avea Š¾
fire independents, tuturor le spunea adevarul verde-n
ochi $i, cu toate ca avea venituri foarte modeste, se purta ca
Ā§i cum s-ar fi jucat cu.miile. Ea nu-1 putuse suferi pe ra-
posatul Kalitin si, de indata ce nepoata-sa se casatori.
pleca in catunul ei, unde statu la un f&ran zece ani inche-
iati, intr-o casufa fara horn. Maria Dmitrievna se cam te-
mea de dinsa. Cu parul negru $i cu privirea agera chiar Ā§i
la batrinete, ā mica $i cu nasul ascutit, Marfa Timofeevna
avea un mens viol, se tinea drept Ā§i vorbea repede $i ras-
picat, cu Š¾ voce subtire $i sonora. Purta totdeauna boneta ?i
bluza alba. \
ā Ce ai ? Š¾ intreba deodata batrina pe Maria Dmitri-
evna. De ce oftezi, maica ?
ā la a$a, ii raspunse aceasta. Ce nori minunati !
ā Pesemne fi-i mila de ei ?
Maria Dmitrievna nu-i raspunse nirnic.
7
ā Oare de ce nu vine Ghedeonovski ? rosti Marfa Ti-
mofeevna, minuind cu iufeala andrelele (impletea Š¾ e?arfa
mare de lina). El ar ofta impreuna cu tine, daca nu s-ar
apuca sa scorneasca vreo trasnaie.
ā Cit de aspru il judeci totdeauna ! Serghei Petro vid e
un om respectabil
ā Respectabil 2 repeta batrina, cu un/ton de dojana..
ā cit de credincios i-a fost raposatului meu sot,
adauga Maria Dmitrievna, nici acum nu-$i poate aminti de
dinsul fara emotie.
ā Ba bine ca nu : el 1-a scos de'urechi din noroi, mor-
mai Marfa Timofeevna, $1 andrelele pornira sa-i joace ?i
mai dihai in miini. Are Š¾ privire atit de smerita, incepu din
nou batrina, capul i-a incaruntit de tot, dar cum deschide
gura ā minte sau birfeĀ§te. inca-i consilier de stat ! Ce
sa-i faci ! Zi-i fecior de popa, $i pace !
ā Dar cine-i fara de pacat, matuĀ§ico ? Desigur, el are
meteahna asta ! La drept vorbind, Serghei Petrovici n-a ca-
patat Š¾ educate aleasa, nu vorbeĀ§te fran|uzeĀ§te ; dar, da-
ca-mi dai voie, e un om placut.
āā Da, fiindca te lingu^este tot timpuL Ca nu vorbe^te
f ran|uzeste, atita paguba ! Nici eu nu-s prea tare in ,,dia-
lehtulā francez. Mai bine n-ar vorbi nici Š¾ limba, dar sa
spuna numai adevarul. Dealtfel, uite-1, vorbesti de lup $.i
lupul la u$a, adauga Marfa Timofeevna, privind pe strada.
Iata-1 ca vine omul tau placut, Vai, ce lungan, parca-i co-
costirc !
Maria Dmitrievna isi potrivi buclele. Marfa Timo-
feevna ii arunca Š¾ cautatura ironica.
ā Ce-o mai fi Ā§i asta, maica, nu cumva e un fir de par
carunt ? Tu s-o dojene^ti pe Palatka. Ce paze^te ?
ā Ei, matuĀ§ico, totdeauna... mormai cu ciuda Maria
Dmitrievna incepu sa ciocaneasca cu degetele in bratul
fotoliului.
ā Serghei Petrovici Ghedeonovski ? anim^a baiatul de
casa cu obrajii rumeni, ivindu-se de dupa u,$aā
II
Ā» / ā¢ ā¢
INTRA UN bArbat de statura
inalta, intr-o redingota ingrijita, cti pahtaloni scurft, cu
manu?i gri din piele de antilopa ?i cu doua cravate ā una
3
neagra deasupra si alta alba dedesubt. Avea in total un aei
de decenfa de buna-cuviin|a, incepind cu fata-i placuta ?i
cu parul lins la timple, pina la cizmele-i fata tocuri. si fara
scirf. Facu Š¾ plecaciune mai intii fata de staplna casei, apoi
inaintea Marfei Timofeevna Ā§i, sco|indu-si tacticos manu-
Ā§ile, se apropie sa sarute mina Mariei Dmitrievna. Dupa ce
Š¾ saruta cu respect de doua ori la rind, el se aseza alone
intr-un fotoliu ?i, frecindu-Ā§i virfurile degetelor, intreba cu
un zimbet :
ā Elizaveta Mihailovna e sanatoasa ?
ā Da, ii raspunse Maria Dmitrievna, e in gradina.
ā Dar Elena Mihailovna ?
ā Si Lenocika-i in gradina. Avefi vreo noutate ?
ā Cum de nu, cum de nu, zise oaspetele, clipind arar
?i tuguindu-si buzele. Hm !... poftim Š¾ noutate, inca ce
noutate : a sosit Lavrefki, Feodor Ivanici.
ā Fedea ! striga Marfa Timofeevna. Nu mai spune 1
Nu cumva-i vreo scornitura de-Š° ta, taica ?
ā Nicidecum, 1-am vazut in persoana.
ā Asta inca nu-i Š¾ dovada.
ā Ii merge foarte bine, urma Ghedeonovski, prefacin-
du-se ca nu auzise replica Marfei Timofeevna, s-a facet
mai lat in spete si-i rumen la faĀ£a.
ā Ii merge bine, rostiapasat Maria Dmitrievna, de$i
s-ar parea ca n-are de ce sa-i mearga chi ar a$a !
ā Da. raspunse Ghedeonovski, altuia in locul lui i-ar
fi rusine sa se arate intre oameni.
ā $i anume de ce ? ii'intrerupse Marfa Timofeevna. Ce
prostie Š¾ mai fi asta ? Omul s-a inters in patrie ā unde a|i
vrea sa se duca ? $i, la Š¾ adica, cu ce-i vinovat ?
ā Soful totde,auna-i vinovat cind so(,ia lui nu are pur-
tari frumoase, daca-mi daji voie sa-mf spun parerea, sti-
mata doamna.
ā Asta Š¾ spui, taica, fiihdca nu e?ti casatorit.
Ghedeonovski zimbi in sila.
*ā Ingaduiti-mi sa fiu curios, intreba musafirul dupa Š¾
scurta taccre, pui ii este harazita esarfa asta dragu|a ?
Marfa Timofeevna ii arunca Š¾ cautatura taioasa.
ā E harazita, raspunse ea, aceluia care nu birfeste, nu
umbla cu $iretlicuri si nu scorne$te niciodata nimic, numai
daca exista pe lume asemenea om. Pe Fedea il cunosc foarte
bine ; are Š¾ singura vina : si-a rasfatat prea mult nevasta.
Apoi, s-a insurat din dragoste $i din astfel de cununii nu
9
iese niciodata ceva acatarii, adauga batrina, uitmdu-se
chiori? la Maria Dmitrievna ridicindu-se din loc. lar
acum, tatucule, po|i sa birfe^ti pe oricine ā chiar Ā§i pe
mine... eu ma due, n-o sa va incurc.
$i Marfa Timofeevna se retrase.
ā Totdeauna-i aĀ§a, grai Maria Dmitrievna, urmarin- -'
du-Ā§i matu$a cu privirea, tot'deauna...
ā VIrsta domniei-sale e de vina ! Ce sĀ£-i faci 1 re-
marca Ghedeonovski. lata,ą„¤ a binevoit sa zfea : aceluia care
nu umbla cu siretlicuri. Dar cine nu umbla astazi cu Ā§iret-
licuri ? AĀ§a-i veacul nostru. .Un prieten de-al meu, un om
cit se poate de respectabil $i, va asigur, mare in grad, spu-
nea ca astazi cica $i gaina se apropie cu Ā§iretenie de gra-
unte, parca tot cata sa-i dea tircoale. Dar cind ma uit la
dumneavoastra, doamna mea, aveti Š¾ fire ingereasca ; da-
ti-mi, va rog, minu|a asta neprihanita.
ā¢ ' Maria Dmitrievna abia zimbi Ā§i-i intinse Š¾ mina durdu- -
lie, cu degetul mic desfacut. El iĀ§i lipi buzele de mina ei ;
iar ea i$i trase fotoliul linga musafir ?i, aplecindu-se u$or,
il intreba cu jumatate de gura :
ā Deci 1-afi vazut ? Intr-adevar e bine, sanatos, vesel ?
ā Vesel, bine, ii raspunse in $oapta Ghedeonovski.
ā N-ati auzit pe unde Š¾ fi acum sotia lui ?
ā In vremea din urma era la Paris ; acum, se zvone$te
ca s-a mutat in Italia.
ā Situafia lui Fedea e ingrozitoare, cu drept cuvint ;
nu $tiu cum de-Š¾ poate indura. Se intimplS. nenorociri, in- "
tr-adevar, cu oricare ; dar se poate spune ca pe dinsul ea
1-a factit de ris in toata Europa.
Ghedeonovski ofta.
ā Da, da. Caci pare-se ca s-a avut bine si cu arti^ti,
$i cu piani.sti, si ā cum se spune in lumea lor ā cu tot
felul de astri luceferi. A pierdut orice ru^ine...
ā Imi pare foarte, foarte rau, zise Maria Dmitrievna.'
Doar mi-e ruda, Ā§titi, Serghei Petrovici, mi-e nepot de gra-
dul al treilea.
ā Cum sa nu Ā§tiu, cum de nu ! S-Š°Š³ putea sa-mi scape
ceva ce prive$te familia dumneavoastra ? Ar fi cu putin|a ?
ā Va veni pe la noi crede^i ?
ā Se prea poate ; dealtfel, se zvoneĀ§te ca dumnealui se
pregate^te sa piece la Jara.
Maria Dmitrievna i$i ridie& ochik
10
ā Ah, Serghei Petrovici, ma gindesc ŠµŠ¹ nox, femeile;
trebuie sa ne purtam cu multa bagare de seama ?
ā Sint femei Ā§1 femei, Maria Dmitrievna. Din neno-
rocire, se afla $i de cele cu purtari u^oare... ei, virsta ; pe
deasupra, nu primesc educate din frageda copilarie. (Ser-
ghei Petrovici scoase din buzunar Š¾ batista albastra cu
patratcle incepu s-o dcsfaca.) Asemenea i'ernei, desigur,
exista. (Serghei Petrovici duse ŃŠ¾Š¦Šø! batistei, pe rind,, la
fiecare, ochi.) Indeob^te, insa, daca stai si te ginde^ti,
adica... In oras e un prat nemaipomenit, incheie oaspetele,'
ā Martian, maman, striga, dind buzna in camera, Š¾ fe-
1ŠŠ° nurlie, ca de unsprezece ani, vine Vladimir Nikolaici,
calare !
Maria Dmitrievna se scula. Serghei Petrovici se ridica
de asemeni Ā§i se inclina. āRespectcle noastre cele mai
adinci Elenei Mihailovna", rosti el $i, retragindu-se intr-im.
col(; din motive de buna-cuviin|a, se apuca sa-si sufle
nasul sau lung Ā§i drept.
ā Sa vezi ce cal minunat are ! urma Ieti|a. Acum. 1-am.
vazut in dreptul portitei Ā§i ne-a spus, mie $i Lizei, ca intra
pe poarta principala.
Se auzi un tropot de copite si pe strada se ivi un calaret
chipe$, pe un cal murg, frumos, $i se opri in fa|a feres trei
deschise.
Ill
ā ZIUA BUNA MARIA DMITRIEV-
na ! rosti calaretul cu glas sonor $i placut. Cum va place
cumparStura mea cea noua ?
Maria Dimitrievna se apropie de fereastra.
ā Ziua Š¬ŠøŠæŠ¹, Woldemar ! Vai, ce cal falnic ! De la
cine 1-ai cumparat ?
ā De la furnizorul armatei... Mi-a luat mult, tilharul;
ā Cum ii zice calului ?
ā Orland... E un nume stupid ; vreau sa i-1 schimb.J
Eh bien, eh bien, mon gargon x... N-are astimpar !
Calul fornaia, se framinta cind pe un picior, cind pe al-;
tul Ā§i-Ā§i scutura botul inspumat.
1 Ei, ei, balete (fr.).
11
ā Lenocika, mingiie-1, nu-|i fie teama...'
Fetifa isi intinse mina pe fereastra, -insa Orland se ri-
ā¢ dica brusc in doua picioare ?i facu un salt in laturi. Calare-
tul nu se pierdu cu firea, iĀ§i strinse calul in pinteni, il plesni
cu crava^a peste git $i, cu toata impotrivirea lui. il sili sa se
opreasca din nou in fa|a ferestrei.
ā Prenez garde, prenez garde-\ repeta Maria Dmi-
trievna.
ā Lenocika, mingiie.-l, Š¾ indemna din nou calare|ul,
n-o sa-1 las sa-$i faca de cap.
Fetija intinse iara^i mina atinse cu frica narile infio-
rate ale lui Orland, care tresarea intruna $i muĀ§ca zabala.
ā Bravo ! se entuziasma Maria Dmitrievna. Iar acum
descaleca $i poftim in casa.
Calaretul intoarse numaidecit calul, ii dadu pinteni Ā§i,
pornind in galop marunt de-Š° lungul strazii, intra pe
poarta. Un minut mai tirziu, fluturindu-$i cravasa, musafi-
rul navali prin uĀ§a dinspre antr'eu in salon ; in aceea^i clipa,
in pragul altei u$i, se ivi Š¾ fata zvelta, inalta, cu narul
negru, ca de nouasprezece ani ā Liza, fiica cea mare a
Mariei Dmitrievna.
,S t v , f
IV
TiljARUL CU CARE CITITORII AU
facut chiar acum cunoĀ§tinfa se numejte Vladimir Nikolaici
PanĀ§in. Era functional? cu msarcinari speciale la Peters-
burg, in ministerul afacerilor interne. Sosise in oraĀ§ul O...
vremelnic, cu Š¾ misiune oficiala, pus la dispozi.tia guver-
natorului, generalul Sonnenberg, cu care era ruda indepar-
tata. Tatal lui Pankin, stabs-ro'tmistru 1 2 in retragere, carto-
for cunoscut, un barbat cu privirea bonoma, ,cu fata bo|ita
$i cu un rictus nervos in colful gurii, se frecase toata viafa
lui de nobili, frecventase cluburile erigleze^ti din cele doua
capitale ?i trecea drept un om abil, nu prea demn de in-
credere, totu^i simpatic Ā§i cbrdial. Cu toata iscusinta sa,ā el
s-a aflat aproape tot timpul in pragul saraciei $i a lasat sin-
gurului sau fiu Š¾ avere mica Ā§i ravajita. In schimb a avut
1 Fii atent, fii atent (fr.). .
s Locotenent-major de cayalerie in armata tarista.
12
grija, in felul lui, de cre?terea baiatului : Vladimir Nikolaici
$tia sa vorbeasca franfuze^te la perfecjie, englezeste corect
Ā§i nem|:este prost. Asa se ?i cuvenea : oamenilor cumsecade
li-i oarecum sa vorbeasca bine nem|;este ; dar a strecura
cite un cuvinjel nem^esc, din cind in cind $i mai ales cu pri-
lejul unui amuzament, estepermis, c'est meme tres chic1,
dupa cum se exprima parizienii din Petersburg. De la virsta
de cincisprezece ani, Vladimir Nikolaici $tia sa intre de-
gajat in orice salon, sa se faca placut Ā§i sa dispara la mo-
menta oportun. Tatal lui Pan$in asigurase fiului sau mai
multe legaturi. Amestecind car|ile intre doua ,,robereā sau
dupa un āmare slem" norocos, nu pierdea prilejul sa sufle
cite Š¾ vorbulita despre āVolodka" al sau vreunei fete si-
mandicoase, amatoare de whist. Pe de alta parte, in timpul
.petrecut la universitate, pe care a parasit-o cu titlul de
student titular, Vladimir Nikolaici facuse cunostinta cu
ci|iva tineri aristocrat! Ā§i ajunsese musafirul obi$nuit al ca-
selor celor mai simandicoase. Pretutindeni bine primit,
foarte placut la infa|iĀ§are, comunicativ, nostim, totdeauna
sanatos Ā§i gata de orice, respectuos acolo unde credea de
cuviinta, obraznic unde se putea, era un prieten minunat,
un charmant gargon 1 2. Š lume tainica i s-a deschis in fata.
Pan$in a priceput repede secretul vie^ii mondene ; a $tiut sa
se patrunda de un real respect fa|;a de paragrafele ei, sa dea
fleacurilor; Š¾ importanta semiironica, Ā§i sa lase impresia
ca socoteste drept moft problemele insemnate. Dansa per-
fect si se imbraca englezeste. In scurt timp a izbutit sa fie
considerat ca unul dintre cei mai simpatici si cei mai iscu-
siji tineri din Petersburg. In tr-adevar, Pankin āera foarte
abil, cel putin cit fatal sau ; dar mai era si foarte inzestrat.
La toate se pricepea : cinta frumos,ā desena cu uĀ§urin|a,
scria versuri, juca pe scena destul de acceptabil. Nu avea
nici douazeci $i opt de ani, cu toate acestea ajunsese kam-
merjunker si capatase un grad foarte insemnat. Pansin
avea Š¾ incredere nestramutata in sine, in inteligenta lui, in
spiritul sau de patrundere. Pasea inainte cutezator Ā§i vesel,
cu totul avintul. Totu-i mergea ca pe roate. Se obisnuise sa
se faca placut tuturor, de la tinar la batrm, Ā§i-si inchipuia
ca ar cunoaste oamenii, indeosebi femeile. Insa le $tia
foarte bine numai slabiciunile curente. Nefiind strain de
1 Este chiar foarte elegant (fr.).
2 Un baiat fermecalor (fr.).
13
arta, simtea ca poarta-n sine Š¾ scinteie $i Š¾ oarecare pasi-
ime, ba chiar entuziasm,'si ca atare iĀ§i ingaduia anumite
abateri de la reguli : chefuia, facea cunoĀ§tin|a cu persoane
care nu tineau de lumea buna Ā§i avea purt&ri libere Ā§i
simple. Sufletu-i era insa rece si viclean, chiar in toiul celui
mai straĀ§nic chef, ochiul sau caprui Ā§i ager pindea Ā§i isco-
dea mereu. Acest tinar cutezator si liber niciodata nu sca-
pase friul'din mina $i nu se lasase prada pasiunii. Spre
lauda lui se cuvinesa spunem ca niciodata nu se mindrea
cu cuceririle sale. In casa Mariei Dmitrievna nimerise de
indata ce sosise in O..., foarte curind se familiarizase cu
desavirĀ§ireā Maria Dmitrievna era incintata de dinsul.
Pansin saluta politicos pe to|i cei din camera, strinse
mina Mariei Dmitrievna $i Lizavetei Mihailovna, pe Ghe-
deonovski il batu u$or pe umar Ā§i, intorcindu-se pe calciie,
Š¾ prirtse pe Lenocika de cap $i Š¾ saruta pe frunte.
ā $i nu |i-e teama sa calare^ti un cal atit de nar&vaĀ§ ?
51 intreba Maria Dmitrievna.
ā; lertaji-ma, dar calu-i foarte blind. Š sa va spun insa
numaidecit cine-mi inspira frica : ma tern sa joc preferans
cu Serghei Petrovici ; ieri, la Belenrfcini, m-a batut mar.
Ghedeonovski rise sub|ire Ā§i slugarnic : el il lingu?ea pe
tinarul si stralucitul functionar din Petersburg, favoritul
guvernatorului. In discutiile sale cu Maria Dmitrievna, de
multe ori pomenise de capacitatea exceptionala a lui Pan-
kin.. lata, cum sa nu-1 lauzi ? sus|inea el. Tinarul are succes
Ā§i in sferele inalte, e un slujba? exemplar si n-are pic de
trufie. ā Dealtfel, Pankin era socotit $i la Petersburg un
functionar capabil : la el treaba mergea struna, vorbea
despre ea in gluma, a$a cum se cuvine unui om de lame,
care nu da prea multa insemnatate muncii sale ; era insa
,,expeditivā. Superiorilor le plac asemenea subalterni. Nici
el nu se indoia ca, daca ar fi vrut, ar fi putut ajunge, cu
timpul, ministru.
ā A|i binevoit* sa spuneti ca v-am batut' la car{i, zise
Ghedeonovski; dar sap-tamina trecuta cine a ciĀ§tiāgat de la.
mine douasprezece ruble ? Si inca...
ā Rautaciosule, rautSciosule, il intrerupse Pankin cu Š¾
familiaritate amabila, dar putin cam dispretuitoare Ā§i, fara
sa-1 piai ia in seama, se apropie de Liza.
ā Aici, n-am putut gasi uvertura la Oberon, incepu el.
Degeaba s-a laudat Belenitina ca are toata muzica clasica.
De fapt, afara de polci de valsuri, n-are nimic. Dar am
14
scris la Moscova peste Š¾ saptamina ve|i avea uvertura
asta. Fiindca veni vorba de muzica, adauga Pankin, ieri any
scris Š¾ roman|*i noua, textul 1-am compus tot eu. Vre|i sa
v-o cint ? Nu Ā§tiu ce-a ieĀ§it din asta. ŠŠµ1ŠµŠæŠ¦1ŠæŠ° a gasit-o
foarte dragu|a, dar aprecierile ci nu insemneaza nimic,
doresc sa va cunosc parerea. Dealtfel, cred ca e mai bine
s-o cint ceva mai tirziu.
ā De ce mai tirziu, se amesVeca in vorba Maria Dmi-
trievna, de ce nu acum ?
ā Ma supun, rosli Pankin, cu un fel de zimbet senin
dulceag, care se ivea $i pierea tot a$a de brusc. Impinse
scaunul cu genunchiul se .a?eza la pian ; iar dupa ce facu
citeva acorduri, prinse sa cinte, rostind clar, cuvintele ur-
matoarei romance :
Se vede luna in tarn drept strajfi,
Prin norul pal,
Jucindu-Ā§i raza tainica 'de vraja
Š Šµ-al marii val.
Pe sufletu-mi in zbucium, ca Š¾ mare,
luna mea :
Ma miĀ§ti la bucurii -Ā§i la-ntristare
ā¢ Cu vraja ta.
Mi-e sufleful, cu nazuintf desarte,
De dor supus.
Sint trist... Caci tu-mi ramii mereu dcparte,
Ca luna, sus...
Pan.sin cinta cupletul al doilea mai expresiv si cu mai
multa vigoare ; iar acompaniamenlul navalnic facea sa sc
auda jocul valurilor. Dupa cuvintele : ,.Sint trist..el ofta
u$or, iĀ§l pleca ochii in pamint $i isi scazu vocea, morendo l.
Dupa ce ispravi, Liza lauda motivul, Maria Dmitrievna rosti
āFermecator !ā, iar .Ghedeonovski striga : āAdmirabil. Atit
poezia cit melodia sint la fel de incintatoare !...ā Lenocika
se uita la cintaret cu Š¾ venerat-ie copilareasca. intr-un cu-
vint> tuturor celor de fa|a le placu foarte mult opera tina-
rului diletant. Insa dincolo deāusa salonului, in antreu, se
opri un batrin, care de-abia atunci intrase caruia ā jude-
1 Stingindu-se incetui cu incetui (itj.
15
cind dupa expresia fe|ei sale abatute Ā§i dupa mi^carea ume-'
rilor ā roman^a lui Pan$in, deĀ§i foarte placuta, nu-i f acuse
nici Š¾ impresie. Dupa ce agtepta un pic Ā§i-Ā§i Ā§terse praful
de pe cizme cu Š¾ batista mare, omul nostru iĀ§i miji deodata
ochii, i$i strinse buzele intr-o expresie posaca, iĀ§i incovoie
spinarea, care Ā§i a?a era cam girbova, Ā§i paĀ§i incet in salon.
ā A ! Hristofor Fedorici, ziua buna ! exclama cel dintii
PanĀ§in ?i sari repede de pe scaun. Nici n-am banuit ca sip-
teji aici, in fa|a domniei-voastre nu m-aĀ§ fi incumetat
pentru nimic in lume sa-mi cint roman^a. fptiu ca nu sinteti
amator de muzica uĀ§oara.
ā Eu hu ascultat, grai intr-o ruseasca stilcita cel 'ce
intra in salon Ā§i, inclinindu-se in fa^a tuturor, se opri stin-
gaci in mijlocul odaii.
ā Monsieur Lemm, spuse Maria Dmitrievna, a|i venit
ā sa da|i Lizei lect-ia de muzica ?
ā Nu, nuā lui Lisafet Mihailovna, ci lui Elen Mi-
hailovna.
ā Atunci, foarte bine ! Lenocika, treci sus cu dom-
nul Lemm.
Batrinul porni in urma feti^ei, dar Pansin il opri.
ā Sa nu pleca|i dupa lec|ie, Hristofor Fedorici, ii
spuse acesta, eu Ā§i Lizaveta Mihailovna vom cinta so-
nata lui Beethoven la patru miini.
Batrinul mormai ceva sub nas ; iar Pankin continua
sa-i vorbeasca nemjeste, pronun^ind gre^it cuvintele:
ā Lizaveta Mihailovna mi-a aratat cantata religi-
oasa pe care i-a|i dedicat-o ā e Š¾ bucata minunata !
Va rog sa nu crede^i cumva ca nu ^tiu 'sa pre|uiesc mu-
zica serioasa, ā¢ dimpotriva : uneori e plictisitoare, in
schimb e foarte instructive.
Batrinul roĀ§i pina in virful urechilor, arunca Š¾ pri-
vire pieziĀ§a spre Liza ?i ie$i grabit din camera.
Maria Dmitrievna il ruga pe Pankin sa repete ro-
man|a ; el insa declara ca nu vrea sa jigneasca urechea
unui neamt erudit $i propuse Lizei sa cinte mai degraba
sonata lui Beethoven. Atunci Maria Dmitrievna. ofta $i,
la rindul ei, il pofti pe Ghedeonovski sa faca Š¾ plim-
bare prin gradina.
ā A? vrea,- ii spuse ea, sa mai vorbim Ā§i sa va cer
sfatul asupra bietului nostru Fedea.
Pe fa|a lui Ghedeonovski tresari un zimbet larg, se
inclina, iĀ§i lua cu doua degete' palaria Ā§i manuĀ§ile rin-
16
duite frumos pe borul ei ie?i impreuna cu Maria Dmi-
trievna. In oclaie ramasera Pankin Ā§i Liza ; ea aduse. $'i
deschi se partitura sonatei ; amindoi se asezara tacu|i la
pian. De sus se auzeau sunetele slabe ale gamelor exe-
cutate de Lenocika, cu degete nesigure.
V
HRISTOFOR THEODOR GOTLIEE
Lemm s-a n&scut in 1786, in oraĀ§ul Kemnitz din Saxonia,
intr-o familie de muzicanfi saraci. Tatal lui cintase la corn,
iar maica-sa la harpa. El insuĀ§i se apucase, inca de la virsta
de cinci ani, sa invete trei instruments deosebite. La opt ani
ramasese orfan, iar la zece incepuse sa-si ci^tige singur
bucatica de piine cu arta sa. Mult timp a dus Š¾ via|.a de
vagabond, cinta oriunde ā prin circiumi, in bilciuri, la
nunt-i faranesti si la baluri. In sfir?it a nimerit intr-o or-
chestra Ā§i, ridicindu-se treptat, a ajuns dirijor. Ca execu-
tant, era destul de slab ; dar muzica Š¾ cuno$tea temeinic.
La virsta de douazeci si opt deā ani Lemm a venit in Rusia.
L-a adus un mare boier, care nu putea sulāeri muzica, insa,
din vanitate., Š¦ŠæŠµŠ° orchestra. La el, Lemm a stat vreo Ā§apte
ani, in calitate de capelmaistru, dar a piecat cu miinile
goale ; boieral s-a ruinat, la inceput a vrut sa-i dea Š¾ po-
1Š¦Š°, dar pina la urma a refuzat $i acest lucru, intr-un cu-
vint, nu i-a platit nici un sianf.. Unii Ā§i al|:ii 1-au sfatuit sa
piece ; el insa n-a vrut sa se intoarca acasa cerĀ§etor, venind
din Rusia ā din marea Rusie, acest sac cu aur al arti$tilor.
A hptarit sa ramina aici ?i sS-?i incerce norocul. Timp de
douazeci de ani sarmanul neamt si-a incercat norocul : a
stat pe la fel de fel de domni. A fost Ā§i la Moscova,$i in
capitate de gubernii. A suferit Ā§i a indurat multe ; a cunos-
cut saracia ; s-a zbatut ca pe^tele pe uscat ; dar gindul de a
se intoarce in patrie nu l-a parasit niciodata, cu toate mize-
riile prin care trecuse ; numai gindul acesta ii dadea puteri.
TotuĀ§i, soarta n-a vrut sa-i harazeasca aceasta prima ?i ul-
tima fericire ; la cincizeci de ani, bolnav, vlaguit prea de
timpuriu, el s-a impotmolit in oraĀ§ul O... ?i a ramas aici
pentru totdeauna, pierzind definitiv orice speran|a de a
parasi Rusia, pe care dealtfel n-o putea suferi, dincl lectii
pentru a-Ā§i duce de azi pe miine mizera-i existenja. Lemm
17
nu se bucura de Š¾ infabi?are care sS-1 avantajeze. Era mic
de statura, ad us de spate, cu omoplafii'strimbi ie^iti
in afara. Avea burta supta, taipile picioarelor man Ā§i late,
degeteosoase incovoiate, cu unghii vinete, miini rosii
vrndase... Fafa-i plind de zbircituri, obrajii supbi ?i buzele
strinse pe care le mtsca necontenit, de parca rumega, ca si
tacerea lui obtsnuita ii dadeau Š¾ infabisare aproape sinistra.
Parul carunt ii atirna in smocuri peste fruntea te^ita. Ochii
mici imobili pilpiiau inabu^it, ca ni$te carbuni aproape
stin^i. CĀ£lca greoi, clatinindu-$i lafiecare pas trupul moliu.
Uneori miĀ§carile sale aminteau de dichiseala natinga a unei
cucuvele inchise in colivie, cind i?i da seama caeste privita,
de$i abia daca vede cu ochii sai uria^i, galbeni, clipind spe-
riabi somnoro^i. Durerea neindurStoare, inradacinata, a
pus pe bietul muzician pecetea-i fatala, i-a schimonosit
i-a pocit figure, $i a$a destul de Ā§tearsa. Dar .cel ce Ā§tia sd
nu se opreasca la primele impresii, acela distingea ceva
blind, cinstit ?i neobi?nuit in .aceasta fiinja aproape dis-
trusa. Admirator al lui Bach $i Haendel, stapin pe me^te^u-
gul sau, inzestrat cu Š¾ imaginable vie Ā§i cu.acea indrazneala
in idei accesibila numai nembilor, Lemm ar fi ajuns cu tim-
pul ā cine Ā§tie ? ā in rindul marilor compozitori ai patriot
sale, daca viafa 1-ar fi calauzit pe alte cai. Dar nu s-a
nSscut sub Š¾ stea norocoasa ! A scris mult in via|a, dar n-a ā¢
izbutit sa-^i vada pubUcata nici una din operele sale. Nu
$tia sa se apuce de treaba cum se cuvine, sa se ploconeasca
atunci cind e ,cazul sau sa intervina la timp. Cindva, de-
mult de- tot, unul dintre admiratorii $i prietenii sai, tot
neamb ?i tot sarac, editase pe socoteala sa doua sonate
de-ale lui, dar Ā§i aces tea ramasesera in intregime prin sub-
solurile magazinelor de muzicci ; ele cazusera in tacere si
farft sa lase^vreo urma, parca cineva le-ar fi aruncat noap-
tea intr-un riu. In cele din urma, Lemm a pus cruce la tot,
pe de alia parte ?i anii s-au facut simbiti : a ajuns aspru.
s-a anchilozat in totul, odata cu degetele care i-au inbepe-
nit... Singur, cu Š¾ bucatareasa in virsta, pe care a scos-o
dintr-un azil de batrini (nu fusese casatopt niciodata), i$i
ducea veacul in O..., intr-o casuba, nu departe de casa Kali-
tinilor. Ii placea mult sa se plimbe ; citea Biblia, Š¾ culegere
de psalmi a protestan filer Ā§i pe Shakespeare in traducerea
lui Schlegel. De mult nu mai compunea nimic ; se vede
insa ca Liza, eleva lui cea mai buna, a $tiut sa-1 inspire : a
scris pentru ea cantata despre care amintise PanĀ§in. Cu-
ts
vinetele cantatei au fost imprumutate din culegerea aceea
de psalmi ; citeva versuri le-a scris chiar el. Cantata era
nentru doua coruri : corul fericitilor Ā§i cel al nefericitilor.
La sfir?it, amindoua corurile se impaeau si cintau impre-
una : āDumnezeule milostiv, miluieste-ne pre noi, pacatosii,
si izbaveĀ§te-ne de orice ginduri viclene si nadejdi pamin-
Pe coperta scrisa foarte ingrijit, ba chiar desenata, se
putea citi : āNuniai cei drepti au dreptate. Cantata religi-
oasa. Compusa Ā§i dedicate. domnisoarei Elizaveta Kalitina,
eleva mea distinsa, de profesorul ei H.T.G. Lemm." Cuvin-
tele āNumai cei drepti au dreptate4* si āElizaveta Kalitinaā-
erau inconjurate de raze. Mai jos se afla Š¾ nota : āNumai
pentru dumneavoastra, filr Sie cilleinā. De aceea ro$ise
Lemm $i se uitase piezi? la Liza ; il duruse foarte mult cind,
in fa|a lui, Pansin pomenise despre cantata.
VI
PANKIN LUA, CU VIGOARE Ā§1 ŠŠ-
tarire, cele dintii acorduri ale sonatei (el era mina a doua),
Liza insa nici nu incepu partea sa. El se opri $i Š¾ privi.
Ochii Lizei, plini de nemultumire, se uitau (inta la dinsul,
pe buzele sale nu era nici umbra de zimbet. Toata figura ei
avea intiparit ceva sever, aproape trist.
ā Ce-i cu dumneavoastra ? Š¾ .intreba Pankin.
ā De ce nu v-afi (inut de cuvint ? il mustra ca. V-am
aratat cantata lui Hristofor Fedorici cu conditia sa nu-i po-
meni|i nici Š¾ vorba.-
ā Recunosc ca sint vinovat, Lizaveta Mihailovna, nu
$tiu cum a venit vorba.
ā L-a(i suparat ā ca si pe mine. I-am pierdut in-
crederea.
ā Ce pot sa fac Lizaveta Mihailovna ? De cind eram
de-Š¾ schioapa nu pot sa-i suf ar pe nemti : parca ma im-
pinge mereu ceva ca sa-i necajesc.
ā Ce spuneti, Vladimir Nikolaici ? Neamtul acesta e
un Š¾Ń sarac, stingher $i zdrobit, nu va e mila de dinsul ?
Va face placere sa-1 necajiti ?
Pankin se sim(i stingherit.
ā Avefi dreptate,- Lizaveta Mihailovna, rosti. Vinova-
ta-i ve^nica mea nesocotinta. Nu, nu ma contrazice|i ; ŃŠ¹
19
cunosc foarte -bine. Nesocotinja asta mi-a adus mult rau.
Datorita ei lumea ma socoteĀ§te egoist.
Pansin tacu. Cu oricine incepea Š¾ discujie, el Š¾ is-
pravea de obicei vorbind despre sine insuĀ§i, izbutind ā nu
Ā§tiu cum ā s-o intoarca intr-un mod simpatic Ā§i deli cat,
sincer, parca.involuntar...
ā lata, chiar in casa asta, continua el, mama imi arata,
desigur, atita bunavoin^a.ā ea-i asa de buna ; dumnea-
voastra... de fapt, nu stiu ce parere ave|i despre mine ; in
schimb matu^a pur Ā§i simplu nu ma poate suferi. Pesemne
si pe ea am suparat-o cu vreun cuvint nerod, nesocotit... Ea
nu ma are la inima, nu-i aĀ§a ?
ā Da, ii raspunse Liza, cu oarecare intirziere, nu-i
sinteti pe plac. .
Pankin Lsi plimba nervos degetele pe claviatura ; un
zimbet abia perceptibil ii luneca pe buze.
ā Ei, $i dumheavoastra ros.ti, el, ma crede^i, tot a$a,
egoist ?
ā Va- cunosc prea pu|in, zise Liza, dar nu va socotesc
egoist ; dimpotriva, trebuie sa va fiu recunoscatoare...
ā $titi, ?tiu ce vre|i sa spune^i, Š¾ intrerupse Pankin
si-si trecu iara^i degetele peste claviatura, pentru note,
pentru -car^ile pe care vi le aduc sau desenele proaste cu
care va impodobesc albumul etc. etc. Pot sa fac toate aces-
tea $i, tdtusi, sa fiu egoist. Indraznesc sa cred ca nu va plic-
tisi|i cu mine Ā§i nu ma tinefi drept un om rau, cu toate
acestea credent ca eu ā cum naiba se spune ? ā pentru Š¾
vorba de duh nu-mi cru| nici fatal, nici prietenul. ā¢
ā Sinte|i distrat $i uituc, ca to^i oamenii de lume, rosti
Liza, asta-i tot. -
Pansin se intuneca un pic.
ā Ascultati-ma, spuse el, sa nu mai vorbim despre
mine. Sa ne ocupam de sonata noastra. Un singur lucru va
rog, adauga el, netezind cu mina filele caietului de pe pu-
pitru, puteti crede despre mine orice doriti, numifi-ma
chiar egoist, ce-a$ putea sa fac ! dar sa nu-mi spuneti ca-s
om de lume ; porecla asta mi-i nesuferita... Anch'io sono
pittore. eu sint artist, de$i prost, $i am sa va dovedesc
_ chiar .acum ca sint un artist prost. Sa incepem !
ā Daca yre|i, putem incepe, zise Liza.
Primul.adagio merse dest.ul.de bine, de$i Pankin gre$i
de mai multe ori, ŠŠøŃŠ°^ŠŠµ proprii Ā§i cele invatate pe de
20
rost le execut a foarte dragu|, insa un text nou il descifra
greu. in schimb partea a doua a sonatei ā un allegro ā
nu merse deloc. Dupa douazeci de mĀ£surifl Pansin ā ramas
cu doua masuri in urma ā nu mai rezista Ā§i, rizind, i$i in~
departa scaunul.
ā Nu, exclama el, azi nu pot cinta ; bine ca Lemm
nu ne aude, el ar lesina.
Liza se scula, inchise pianul $i se intoarse spre Pansin.
ā Ā§i acum, ce mai facem ? il intreba.
ā Intrebarea va caracterizeaza ! Nu pute|i sta nici un
moment cu miinile incruciĀ§.ate, Prin urmare, daca voi(i, hai
sa desenam, pina nu se intuneca de-Š° binelea. S-ar putea
ca cealalta muza ā muza desenului ā cum naiba Š¾ chema...
am uitat... sa-mi fie mai binevoitoare. Unde vi-i albumul ?
Mi-aduc aminte ca nu mi-am sfirĀ§it peisajul.
Liza trecu in odaia de alaturi ca sa aduca albumul ; iar
Pankin, ramas singur, isi scoase batista fin& din buzunar,
i$i freca cu ea unghiile si se uita, parca chiori?, la miinile
sale. Avea ni$te miini foarte frumoase Ā§i albe ; pe degetul
mare de la mina stinga purta un inel de aur in forma de
spirala. Liza se intoarse. Pankin se a$eza la fereastra si
deschise albumul.
ā Aha ! izbucni el. Vad ca v-afi apucat sa-mi copia^i
peisajul ā foarte frumos ! Foarte bine ! Doar aici ā
da^i-mi un creion ā umbra nu-i destul de pronunfatS.
UitaĀ£i-va !
$i PanĀ§in, cu gesturi largi, trase citeva linii lungi. El
desena, totdeauna, acela^i peisaj : in prim ^plan ni$te
copaci mari ?i ciufuliti, iai' in dep&rtare Š¾ poiana si nLste
munfi zimt:ati la orizont. Liza se uita, peste umarul s&u,
la lucrare.
ā La desen, ca-ndeobste in via|a, grai Pankin, ple-
cindu-si capul cind spre dreapta, cind spre stinga, u^urin^a
Ā§i indraznealasmt lucrul de capetenie.
in acecasi clipa intrS in camera Lemm Ā§i, salutind sec,
vru sa se retraga. Pan$in arunca insa la Š¾ parte albumul ?i
creionul si-i taie drumul.
ā incotro, stimatc Hristofor Fedorici ? Nu ramineti
la ceai ? i
* ā Ma due acasa, raspunse Lemm cu Š¾ voce moroca-
noasa, ma doare capul.
21
ā Fleacuri, ramineti ! Vom discuta despre Shakes-
peare.
ā Ma doare caput, repeta batrinul. -
ā In lipsa domnici-voastre, ne-am apucat de sonata lui
Beethoven, urma Pankin, prinzindu-1 prietenos cu bra|ul de
talie si.zimbinduH deschis, dar treaba n-a mers de fel. In-
chipuilj-va, n-am putut sa iau corect nici doua note.
ā Mai bine a^i cintaāromanfc dumneafostr, ii raspunse
Lemm, desfacindu-se din imbra[i$are, Ā§i iesi.
Liza alerga dupa dinsul. 11 ajunse pe scari.
ā Hristofor Fedorici, asculta|i-ma, ii spuse in nem-
te?te, conducindu-1 pina la poarta prin iarba verde din
curie, ingrijit taiata, ma simt vinovata fata de dumneavoas-
tra, ierta|i-ma !
Lemm nu raspunse nici un cuvint..
ā I-am aratat lui Vladimir Nikolaici cantata, am fost
incredintata ca Š¾ va aprecia, $i intr-adevar i-a placut
foarte mult.
Lemm sc opri. ā
ā Nu-i nimic, dadu el raspunsul in ruse$te ; apoi
adauga in- limba sa natala : Dar el nu poate ini/slege ni-
mic,* cum de nu va da(i searna ? El e un diletant $i atita
tot !
ā Sintefi nedrept cu dinsul, sus(inu Liza; el in|;e-
lege orice Ā§i poate sa faca singur aproape totul. ā¢
ā Da, totul de calitatca a doua, ā¢ maria de.duzina.
de mintuiala. Tocmai ceea ce place lumii, $i el place :
se multurnerte cu asta ā bravo lull lar eu nu ma supar
deloc. Cantata asta si cu mine sin tern doi batrini pro^ti;
ma simt pu^in ru^inat, dar nu-i nimic.
ā lerta^i-ma, Hristofor Fedorici, repeta Liza.
ā Nu-i nimic, nu-i nimic, ii raspunse el din nou in
ruse^te, sinte|i Š¾ fata buna... Dar iata ca va vine cineva.
Ramineti cu bine. Intr-adevar sinte^i Š¾ fata: foarte buna.
$i Lemm porni cu paĀ§i grabifi spre. poarta prin care
intra un -domn necunoscut, intr-un pardesiu gri $i cu Š¾
palarie largS de paie, Salutindu-1 cu respect (avea obi-
ceiul sa salute orice persoana nou venita in oraĀ§ ; iar
cind intilnea cunoscu^i pe strada, i$i intorcea capul in
altS parte), Lemm trecu pe linga/el ?i se mistui'din-
colo de gard. Necunoscutul se uita nedumerit in urma
lui; apoi, privind-o cu atenjie pe Liza, veni drept la ea.
23 '
VII
- NU MA RECUNOASTETI, ROSTI
novi venit, sco|indu-$i paiaria, eu insa v-am recunoscut,
desi au trecut opt ani inchcia[i de cind v-am vazut ul-
tima oara. Pe atunci era|i Š¾ * fetifa. Eu sint Lavre|ki.
Mama e acasa ? Pot s-o vad ?
ā Mama va fi foarte bucuroasa, ii raspunse Liza,
a si aflat ca Š°{1 sosit.
ā Mi se pare ca va zice Eljzaveta, rosti Lavre^ki,
urcind scarile de la intrarc.
ā Da. - * ' - f ā¢
ā Va tin bine minte ; de pc atunci avea|i Š¾ figura
ŃŠµ-fi ramine intiparita in memorie. Cindva va aduceam
bomboane.
Liza ro?i Ā§i se. gindi : ce om straniu ! Lavre|ki se opri
un minut in antreu. Liza intra in salonul in care rasu-
nau glasul ?i risul lui Pankin ; el povestea Mariei Dmi-
trievna ?i lui Ghedeonovski, care intre timp se intorse-
sera din gradina, nu $tiu ce birfa auzita in ora?, rizind
zgomotos de cele istorisite chiar de el. Auzind numele
lui Lavrefki, Maria Dmitrievna se tulbura adinc, se in-
galbcni ?i iesi sa-1 intimpine.
ā Ziua buna, ziua buna, scumpul meu cousin 1 ! iz-
bucni ea cu Š¾ voce taraganata, aproape plingatoare. Ma
bucur ca te vad 1
ā .Ziua buna, draga mea veri?oara, raspunse Lavre(ki
?i-i strinse prietcnos mina intinsa. Cum o.mai ducefi ?
ā la loc, ia loc, scumpul meu Feodor Ivanici. Vai,
cit is de bucuroasa ! Da-mi voie, mai intii, sa~|i prezint
pc fiica mea Liza...
ā M-am ?i prezentat singur Lizavetei Mihailovna, Š¾
intrerupse Lavretki. ā .
ā Monsieur Pan?in... Serghei Petrovici Ghedeonovski.
Dar lua|i loc, va rog ! Ma uit la dumneata ?i, drept sa-ti
spun, nici nu-mi vine sa-mi cred ochilor. Cum Š¾ mai duci
cu sanatatea ?
ā Dupa cum se vede : e infloritoare. Dar ?i dumneata
verisoara, sa nu-|i fie deā deochi, n-ai slabit in a.ce?ti
opt ani.
* Var (Jr.),
- 23
ā Cind te ginde^ti de cit timp nu ne-am vazut ! rosti
pe ginduri Maria Dmitrievna. De unde vii acum ? Unde
Jj-ai lasat... adica am vrut sa spun, se grabi gazda sa
adauge, am vrut sa spun : ai venit pe mai mult timp
la noi ?
ā Acum. am sosit din Berlin, raspunse Lavrenti, iar
mime plec la ^ara,-probabil pe mai mult timp.
ā Desigur ca vei locui la Lavriki. .
ā Nu la Lavriki ; mai am, la vreo 'douazeci $i cinci
de verste de aici, un catun ; acolo ma due.
ā E vorba de catunul care |i-a ramas de la Glafira
Petrovna ?
ā Intocmai.
ā Da-mi voie, Feodor Ivanici ! Dar la Lavriki ai Š¾
casa incintatoare ! /
Lavretki i$i incrunta usor sprincenele.
ā Da... insa si in catunul acela se afla un corp de
casa ; deocamdata nu-mi trebuie nimic mai mult. Pentru
mine acuma locui acela-i cel mai potrivit.
Maria Dmitrievna se zapaci iarasi intr-atit, incit se
indrepta de sale si iĀ§i desfacu bratele. Pankin ii veni. in
ajutor Ā§i intra in vorba cu .Lavretki. Maria Dmitrievna
se linifj>ti; se lasa pe speteaza fotoliului $i doar din cind
in cind mai scotea cite un cuvint ; dar, in acelasi timp,
i$i privea oaspetele atit de compatimitor, ofta asa de
semnificativ $i dadea din cap cu atita triste|e, incit
acesta nu mai putu rabda pina la urma $i Š¾ intreba daca
nu se simte bine.
ā Slava Domnului, ii raspunse Maria Dmitrievna, dar
de ce ma intrebi ?
ā Asa, mi s-a' parut ca nu te prea lauzi cu sanatatea.
Maria Dmitrievna isi Itia Š¾ infati$are grava Ā§i pu|in
jignita. āDaca-i asa, se gindi ea, mi-e totuna. Se vede
ca tie, taica, nici nu-|i pasa ; altul s-ar fi prapadit de
atita amar, pe'cind tu te-ai mai si implinit.ā Maria
Dmitrievna nu finea la eticheta cind vorbea cu sine in-
saĀ§i ; cu vQce tare se exprima mai elegant.
Ihtr-adevar, Lavretki nu semana cu Š¾ victima a ursi-
tei. Avea 6 fa|a tipic ruseasca; obrajii ro^ii, Š¾ frunte
mare $i alba, nasul pu|in cam borcanat, buzele drepte $i
late ; totul in el rasfringea Š¾ sanatate de stepa, o. for^a
trainica,' fara istov. Era cladit de nadejde ; iar parul
blond i se cirlionja pe cap, ca la un tinar. Numai in
24
āochii sai alba^tri, bulbucati Ā§i pufln cam fic?i, se putea
citi ca un fel de ingindurare sau de oboseala ; iar glasul
ii sima parca prea monoton.
Intre timp, Pan?in intretinca mai departe conversa|ia.
Aduse vorba despre rentabilitatea fabricarii zaharului,
asupra careia citise nu demult doua broĀ§uri frantuze^ti
Ā§1, cu Š¾ modestie senina, incepu sa le insire conjinutul,
fara sa pomeneasca dealtfel nici un cuvint despre ele.
ā Asta-i Fedea ! se auzi deoclata in camera vecina,
prin u$a intredeschisa, vocea Marfei Timofeevna. In-
to cmai, e Fedea ! $i batrina intra * cu pas vioi in salon.
Lavretki nici nu apuca sa se ridice de pe scaun, cind ea
11 Ā§i imbra^isa. Infati$eaza-te, sa te vacl, rosti ea, inde-
partindu-se din fa|a lui. Ei, ce bine ara^i ! Ai imbatrinit,
dar nu te-ai, uritit deloc, zau ! Si ŃŠµ-mi saruti miinile
ā saruta-ma pe obraz, .daca nu t-i-i scirba de fata mea
zbircita. Desigur, nici n-ai intrebat daca mai 'traieste
cumva matu^a ? Si ai crescut doar in bratele mele, Ā§tren-
garule ! Ei, dar nu-i nimic, unde sa te mai ginclesti la
una ca mine ! Foarte frumos ai facut c-ai venit. Ei,
maica, adauga adresindu-i-se Mariei Dmitrievna, dar 1-ai
ospatat cu ceva ?
ā Nu vreau nimic, se grabi _sa-i taie vorba Lavretki.
ā Cel putin ia un ceai, taica. Doamne Dumnezeule !
Vine nu ?tiu de unde $i nu-i poftit nici la Š¾ ceasca de
ceai. Liza, du-te ?i ingrijeste-te, dar mai repede. Imi
aduc aminte ca de mic era-un mincau Ā§i jumatate ; cred
ca si acum nu se da in laturi de la Š¾ bucatica buna.
ā Respectele mele, Marfa Timofeevna, spuse Pansin.
apropiindu-se dintr-o parte de batrina in verva si se
ploconi adinc in fata ei.
āS-avem iertare, domnul meu. raspunse Marfa Ti-
mofeevna, nu te-am bagat de seama din pricina bucu-
riel Ai inceput sa semeni cu maica-ta, draguta de ea,
urma batrina, indreptindu-se din nou spre Lavretki, nu-
mai la nas semeni cu tata ; cum a fost, a$a a $i ramas. $i
pe mult timp ai venit la noi ?
ā Miine plecj matu^ico !
ā Incotro ?
ā¢ā La mine, la Vasilevskoe.
ā Miine ?
~ Miine. ;
25
ā Ei, daca zici miine, fie $i miine ! Doamne ajuta !
Tu stii mai bine. Numai vezi, sa vii sa-ti iei ramas bun. -
Batrinica il mlngiie pe'obraz. Nu credeam c-am sa
ajungsa te mai vad. $i nu cam-as fi pregatit sa mor ;
nu, crcd ca Š¾ mai due inca vreo zece ani : noi to|i, Pes-
. tovii, avem viafa lunga ; raposatul bunicul tau ne spu-
nea uneori ca avem doua viefi. Da cine $tie cit ai mai
fi umblat haimana prin strai nutate ? ! Da de voinic. eĀ§ti
voinic ; dare mai po|i sa ridici, ca altadata, zece puduri
cu Š¾ singura mina ? Raposatul tatal tau, darta-ma, cit
era el de sucit, dar a facut Š¾ treaba buna ca ti-.a tocmit
un elvetian ca sa -te dascaleasca. Tii minte cum va ba-
teafi cu pumnii ; asta, parca, se numea gimnastica ? Ei,
dar ce m-am pus pe atita cotcodaceala ; 1-am intrerupt '
. pe domnul Pan$m (niciodata nu-i pronunta numele cum
se cuyine, adieu Pankin). Dealtfel, mai bine sa mergem
la ceai. Haidem pe terasa ca sa-1 luam. Avem Š¾ fri^ca
renumita ā nu ca la Londrele si la Parisurile voastre.
Haidem, haidem ! Iar tu, Fediu?a, da-mi mina. Š ! da
ce mina mare ai ! La bra|ul tau nu pofi cadea.
Cu to|ii se sculara $i se indreptara spre terasa, afara
de Ghedeonovski, care o-Ā§terse englezeĀ§te. In tot timpul
convorbirii dintre Lavretki, . stapina casei, Pankin si
Marfa Timofeevna, el statuse intr-un ungher, clipind
atent $i tuguindu-^i buzele cu Š¾ curiozitate copilareasca :
acum se grabea sa umple oraĀ§ul de vesti in legatuu-a cu
noul oaspete.
In aceea^i zi, pe la ceasurile unsprezece seara, iata
ce se petrecea in casa doamnei Kalitina. Jos, in prag-ul
salonului, prinzind un moment prielnic, Vladimir Niko-
]aici isi lua ramas bun de la Liza $i-i spuse, timnd-o de
mina : āDumneavoastra $ti|i ce ma atrage aici ; stiti de
ce vin mereu in casa asta. Aici. cuvintele nu-si mai au
rostul, cind $i asa totu-i clar.ā Liza nu-i raspunse nimic.
Fara sa zimbeasca, de-abia ridica din sprincene $i, re-
mind, i?i >atinti privirea in du^umea, dar nu-$iāretrase
mina. Iar sus, In odaia Marfei Timofeevna, la lurnina
candelei atirnate in fa|a icoanelor vechi $i sterse, La-
vretki $edea intr-un fotoliu, cu coatele sprijinite pe ge-
nunchi si cu fata in palme. Batrinica, stind dinaintea lui,
ii mingiia. parul, din cind in cind, fara sa rosteasca ā
vreun cuvint. El ramase acolo mai bine de un ceas ;
26
dupa accca i$i lua ramcis bun de la stapina casci. Aproape
nimic nu spuse batrinei $i bunei sale prietenc ; dar nici
ea nu-1 descusu... Ce rost ar fi avut vorbele ? Dcspre ce
sa-1 mai descoasa ? $i fara asta ea infelegca totul, si fara
asta 11 compatimea pentru toate cele ce-i umpleau inima
fceste masura.
VIII
FEODOR IVANOVICI LAVRETKI (SlN-
tem nevoiti sa cerem ingaduinfa. cititorului de a intre-
rupe, pentru un timp, firul povestirii noastre) se tragea
dintr-o spifa veche de nobili. Stramo$ul familiei venise
din Prusia, pe vremea cneazului Vasili cel Orb, care-1
daruise cu doua sute de deseantine de pamint, in regiu-
nea Bejetk. Multi dintre urma?ii sai au avut felurite
slujbe, s-au oplo^it pe linga cneji si oameni de vaza prin
voicvodate indepartate, dar nici unul nu s-a inaljat mai
sus de stolnic ?i n-a agonisit avcre* mare. Cel mai bogat
$i mai insemnat-dintre to(i Lavretki .a fost strabunul de
singe al lui Feodor - Ivanici Ā§i anume Andrei, un om
aspru, impertinent, de^tept ?i viclean. $i astazi gura
lumii mai pomene^te de samavolniciile sale, de firea-i
turbata, de darnicia nesabuita de lacomia lui fara sab
Era foarte gras ?i inalt de statura. Avea Š¾ fata smeada
si nu purta barba; graseia $i parea adormit. Dar, cu ett
vorbea mai incet, cu atit mai tare tremurau loti cci
din jurul lui. $i~a gasit nevasta pe masura lui : avea ochii
bulbucati, nasul coroiat,. fata galbcna si rotunda. Se tra-
gea din neam de |igani, era arfagoasa ?i razbunatoare.
cu nimic mai prejos de barbatul sau, care odata era cit
pe ce s-o omoare, dar caruia ea nu-i putu supravie(ui, cu
toate ca se ciondanise cu el Š¾ via|;^ intreaga. Fiul lui
Andrei ?i bunicul lui Feodor, Piotr, nu semana cu fatal
sau ; a fost un boier oarecare de la fara, cam zanatic,
certare|; $i mototol, brutal, fara sa fie rau, ospitalier
amator de vinatori cu ciini. Trecusc de treizeci de ani
cind a mostenit de la fatal sau doua mil de iobagi, stru-
nifi cu stra^nicie. El insa i-a lasat curind de capul lor, a
vindut Š¾ parte de mo$ie si a rasfatat slujitorimea de la
curte. Ca ni$te gindaci se adunau din toate partile oameni
27
de nimic, cunoscu{.i $i necunoscu|i, umplind conacul lui
mare, primitor $i neingrijit. Toti se ghiftuiau cu ce se
nimerea, dar pe saturate, beau pina se imbatau Ā§ter-
peleau tot ce se putea, proslavind preamurind pe sta-
pinul cel blind ; iar acesta, cind nu-i erau boii acasa, i$i
preamarea el oaspe|ii numindu-i trintori $i lichele, dar
fara ei il prindea uritUl. Nevasta lui Piotr Andreici era Š¾
f emeie smerita ; Š¾ luase dintr-o f amilie. megie^a, dupa
alegerea Ā§i din porunca tatalui sau ; ii zicea Anna Pav-
lovna. Ea nu se amesteca in nimic. Primea cu caldura
oaspeti ?i-i placea sa piece in vizite cu trasura, desi zicea
Ccipudratul parului eramoarcea ei. ,,i|i pun, povesteaeala
batrine|e, Š¾ caciula |uguiata de pisla in cap, i|i piaptana
tot parul in sus, ti-1 ung cu seu, $i-l presara cu faina, i|i
infig agrafe de fier ā de nu te mai po|i spala dupa asta ;
iar in vizita nu po|i merge nepudrata, s-ar simf,i jigpite
gazdele.ā ii placea sa piece la plimbare cu trapa?ii. Era
gata sa joace car|r de diminea|a pina seara Ā§i totdeauna
acoperea cu mina cistigul de citeva copeici ce-i rcvenea,
cind se intimpla ca barbatu-sau sa se apropie de masa de
joc. In schimb toata zestrea ei, to|i banii, i-a dat in admi-
nistrarea lui iresponsabila. Ea i-a facut doi copii : un
fecior, Ivan, tatal lui Feodor, Ā§i Š¾ fiica, Glafira.
Ivan n-a fost crescut in casa, ci la Š¾ matu$a batrina
bogata, prin|esa Kubenskaia, care 1-a juruit ca mo^tenitor
(altfcl tatal sau nu 1-ar fi dat) ; il imbraca papula,
ii angaja fel de fel de prof esori, 1-a dat pe mina unui
franjuz, fost abate, discipol de-al lui Jean-Jacques Rous-
seau, un oarecare m-r Courtin de Vaucelles, un tarlatan
abil $i rafinat, dupa spusele ei, la fine fleur 1 a emigranti-
lor. in cele din urma ea se casatori cu aceasta fine fleur
Ā§i, apropiindu-se de Ā§aptezeci de ani, trecu pe numele lui
toata averea sa ; curind dupa aceea, sulemenita, parfu-
mata cu ambra a la Richelieu,' inconjurata de arapa?i, de
ca|ei cu picioare subtiri ?i de papagali guralivi, a murit
pe Š¾ canapelu|a strimta de matase, stil Ludovic al
XV-lea, in miini cu Š¾ tabachera de email lucratS de Pe-
titot ; ?i a raposat parasita de sot : lingu^itorul domn
Courtin a preferat s-o Ā§tearga la Paris cu banii ei. Ivan
implinise de-abia nouasprezece ani cind i-a cazut aceasta
riapasta pe cap (avea. in vedere casatoria printesei, nu
moartea ei). N-a vrut sa mai ramina in casa matuĀ§ii
-1 Floarea (fr.).
28
sale, unde ā din mostenitor bogat ā s-a trezit pe ne-
a?teptat un intre|inut. La Petersburg, societatea in care
crescuse $i-a inchis portile in fata lui. Sim|ea aversiune
la gindul ca va intra intr-o slujba grea Ā§i obscura, por-
nind de la treapta cea mai de jos (lucrurile se petreceau
chiar la inceputul domniei imparatului Alexandru). A
fost nevoit, vrind-nevrind, sa se intoarca la tatal sau,
la |ara. Cuibul natal i se paru'murdar, sarac Ā§i ticalos ;
la fiecare pas se simtea jignit de felul de viatS din acest
fund de stepa ?i de atmosfera apasatoare de aici. Uritul
il rodea. In schimb, nici ceilal|i ai casei, in afara de
maica-sa nu-1 priveau cu ochi buni. Tatalui nu-i pla-
ceau apucaturile lui de om de capitala : fracurile, jabou-
rile, cartile, flautul, aspectul ingrijit, in care veclea
ā nu fara temei ā Š¾ delicate},a exagerata. La fiecare pas
se plingea Ā§i bodoganea impotriva fiului. āNimic nu-i
place aici, spunea el, la masa face mofturi, nu maninca,
nu poate suferi aerul inchis $i duhoarea oamenilor, ve-
derea betivanilor il indispune, sa nu indraznesti sa te
bati fata de dinsul, slujba nu vrea sa ia : cica-i e ?ubreda
sanatatea. Ptiu, ce mai razgiiat ! Si toate-i vin de-acolo
ca si-a impuiat capul cu Voltaire.ā Batrinul nu-1 prea
agrea pe Voltaire Ā§i cu atit mai mult pe ,,ereticulā de
Diderot, desi nu citise nici un rind din operele lor : citi-
tul nu era de el. Piotr Andreici nu gresea : intr-adevar,
si Diderot Ā§i Voltaire erau in capul fiului sau, si- nu
numai ei ā ci si Rousseau, Raynal, Helvetius si multi
alti autori asemenea lor se aflau in capul lui, dar numai
in cap. Fostul Clascal al lui Ivan Petrovici, abate in rc-
tragere si enciclopedist, s-a multumit sa imbuibe capul
clevului sau cu toata infelepciunea veacului al XVIII-lea ;
" iar acesta umbla plin de ea. In|elepciunea se afla in el,
dar fara sa se amestece cu singele lui, fara sa-i patrunda
in suflct si fara sa se manifesto prin convingeri nestra-
mutate... Dar oare i se putea pretinde unui tinar, acum
cincizeci. de ani, sa aiba convingeri, cind nici astazi nu
am ajuns pina la ele ? Ivan Petrovici ii stingherea in
acelasi timp pe cei ce veneau in casa parintelui sau ; lui
ii era sila de dinsii, iar el le insufla teama ; Ā§i nici cu
sora sa Glafira, mai mare cu doisprezece ani, nu se in|,e-
legea in nici un chip. Glafira era Š¾ fiinta stranie : urita,
cocosata, slaba, cu ochii severi larg deschi^i $i cu buzele
sub|iri $i strinse, semana la fata, la glas Ā§i in mi^carile
29
sale colturoase cu bunica ei, tiganca, nevasta lui
Andrei. Dirza ?i autoritara, nici nu voia sa auda de ma-
riti?. Intoarcerea lui Ivan Petrovici i-a displacut in mod ā¢
vadit ; cit timp prin+esa Kubenskaia 1-a |inut la dinsa,
ea nadajduia sa primeasca cel pu^in Š¾ jumatate din mo?ia
parinteasca : la zgircenie aducea cu bunica. Pe linga
asta, Glafira il pizmuia pe fratele sau, care era atit de
invafat, vorbea atit de frumos frantuze^te, cu accent pari-
zian, iar ea abia daca putea pronun^a Ā»bonjour*ā $i ācom-
ment vous portez-vous Ce-i drept, paring! sai nu pri-
cepeau nici Š¾ boaba frantuzeste, dar asta nu-i facea nici
cald, nici rece. Ivan Petrovici nu Ā§tia ce sa mai faca de
dor Ā§i de urit. A stat un an la Jara, fara sa iasa/nicaieri,
dar. Ā§i acela i s-a parut cit un deceniu. Numai fata de
maica-sa isi mai usura inima si statea ceasuri intregi in
odaile-i joase, ascultind palavrageala simpla a acestei
femei blinde $i ghiftuindu-se cu dulceturi. S-a intimplat
ca printre cameristele Annei Pavlovna sa fie Š¾ fata foarte
frumusica, cu ochi senini Ā§i blinzi, cu trasaturi delicate,
-numita Malania, zo fata cuminte ?i modesta. Ivan Petro-
vici a pus ochii pe dinsa cum a vazut-o Ā§i s-a indragostit
de ea : a indragit mersul ei sfios, raspunsurile timide, gla-
sul lini^tit $i surisul blind. Cu ficcare zi ce trecea, ea-i
parea mai dragufa. Ā§i fata s-a legat de Ivan Petrovici cu
toata puterea inimii, cum numai tinerele rusoaice stiu sa
se ataseze, si i s-a dat. Intr-o curte boiereasca de la tara
nici Š¾ taina nu poate fi pastrata multa vreme. In curind
toata lumea stia de legatura* cuconaĀ§ului cu,Malania. In ā
sfir^it, vestea a ajuns Ā§i la urechile lui Piotr Andreici. In
alte imprejurari se prea'poate ca el nici sa nu fi bagat de
seama Š¾ intimplare atit de marunta ; dar parintele avea
de mult pica pe fiul sau $i n-a pierdut prilejul de a-1
rusina pe inteleptul filfizon din Petersburg. S-a stirnit
Š¾ furtuna de Jipete Ā§i de urlete. Pe Malania au ihchis-o
intr-o magazie. Ivan Petrovici a fost chemat in fata ta-
talui sau. La auzul strigatelor, Anna Pavlovna a venit in
fuga. Ea a incercat sa-Ā§i lini^teasca barbatul ; dar Piotr
- Andreici nu mai voia sa auda nimic. Ca un uliu s-a na-
pustit asupra feciorului sau, 1-a facut destrabalat, ateu.
fatarnic ; cu acest prilej Ā§i-a revarsat tot veninul ce-i
clocea in suf let impotriva prinfesei Kubenskaia, 1-a im-
pro?cat cu vorbe de ocara. La inceput, Ivan Petrovici a
tacut Ā§i Ā§i-a pastrat cumpatul ; dar cind parintele a avut
nastru^nicul gind de a-1 ameninta cu Š¾ pedeapsa ru^inoasa, ā
30
el n-a mai putu rabda. āEreticul de Diderot a ajuns iara?i
la ordinea zilei, s-a gindit el, ei bine, -cel pu|in sa-1 pun
la treaba ; a$teptati ŃŠøŠ¦Šæ, am sa va uimesc pe to|i.ā Ā§i pe
locā Ivan Petrovici i-a raspuns tatalui sSu, cu glas lini?-
tit $i doniol, de$i un tremur ascuns ii incrincena carnea,
ca degeaba il invinuie$te de destrabalare, ca, deĀ§i nu cautS
sa-$i acopere vina, el nu se da in laturi ca sa indrepte
lucvurile, cu atit mai mult cu cit se socote?te deasupra ori-
ŃŠ¹Š³Š¾Š³ prejudecati, $1 anume ca~i gatas-o ia de nevasta pe
Malania. Rostind aceste cuvinte, Ivan Petrovici Ā§i-a atins,
fara indoiala, |elul: intr-atit 1-a unnit pe Piotr Andreici,
incit acesta numai ?i-a holbat ochii Ā§i a amu|it Š¾ clipa ;
dai' numaidecit $i-a venit in fire $i ā cum era intr-un
cojocel din blana de veverifa ?i cu picioarele goale in
papuci ā s-a napustit cu pumnii asupra- lui Ivan Petro-
vici care, ca inadins, .era pieptanat a la Titus in ziua
aceea Ā§i purta un frac englezesc nou de culoare albastra,
cizme cu ciucuri $i pantaloni ferche$i din piele de elan,
ca turnati pe trup. Anna Pavlovna a tipat ca din gurfi
de Ā§arpe si ?i-a acoperit fafa cu miinile, iar feciorul sau
a zbughit-o la fuga prin toata casa, s-a napustit in curte,
a sarit in gradina de zarzavat, a. fugit in livada, din
livada a t-i?nit in drum ?i a tot alergat fara sa-Ā§i intoarca
privirile pina cind in sfir$it n-a mai auzit in urma tro-
potul greoi facut de pa$ii tatalui sau, nici |:ipetele aces-
tuia. gituite ?i intretaiate... āStai, potlogarule ! striga
acesta dih rasputeri. Stai, ea de nu, am sa te blestem !ā
Ivan Petrovici s-a ascuns la un gospodar vecin, iai' Piotr
Andreici s-a intors acasa istovit cu totul Ā§i nadu.?it ?i a
declarat, de-abia tragindu-Ā§i suflarea, ca fiul sau n-are
sa capete de la dinsul nici binecuvintare, nici mo?tenire.
A poruncit sa fie arse toate cartile lui proste?ti, iar
Malania sii fie dusa pe sus in satul cel mai indepartat.
S-au gasit oameni buni care s-au pus pe urma lui Ivan
Petrovici ?i i-au dat de Ā§tire despre toate cele. RuĀ§inat ?i
fierbind de minie cum era, feciorul s-a jurat sa se razbune
pe tatM sau Ā§i, in aceea?i noapte, a pindit caruta t&ra-
neasca in care era dusa Malania. A rapit-o, a fugit cu
dinsa calare in orasul cel mai apropiat ?i s-au cununat.
Bani i-a dat vecinul,' fost marin'ar cu inima miloasa ?i
ve^nic beat, stra?nic amator de felurite ispravi nobile,
cum le spunea el. A doua zi, Ivan Petrovici i-a s.cris
lui Piotr Andreici Š¾ scrisoare ironica, politicoasa ?i rece ;
31
far el a piecat in satul unde locuia varul sau de-al
treilea, Dmitri Pestov, cu sora lui, Marfa Timofeevna,
pe care cititorii Š¾ cunosc. Le-a povestit totul, le-a adus
la cunoftinta ca-i gata sa piece la Petersburg, si-fi caute p
slujba, fi i-a implorat sa-i gazduiasca so|ia cel pu|in
un timp. La cuvintul ,,sotieā, a izbucnit intr-un plins
amar fi, cu toata invafatura fi filozofia capatate in capi-
tals, s-a aruncat cu umilin|a la picioarele rudelor sale, ca
un faran sarac, $i s-a inchinat cu fruntea pina la pamint.
Oameni milosi fi buni, fra^ii Pestov i-au primit cu drag
rugamintea. El a stat la veri cam vreo trei saptamini,
afteptind in taina raspuns la scrisoare, dar n-a venit nimic
fi nici nu se putea sa vina. Aflind de cununia * fiului sau,
Piotr Andreici a cazut la pat f i a oprit cu strafnicie s& se
mai pomeneasca in fa|a lui numele lui Ivan Petrovici.
Numai maica-sa, fara ftirea sofului, s-a imprumutat la
protopop fi i-a trimis cinci sute de ruble, in asignate, pre-
cum fi Š¾ iconifa sotiei sale. S-a temut sa serie, dar i-a tri-
mis vorba lui Ivan Petrovici, printr-un om al ei, un t3ran
uscativ, care putea sa calce pe zi cite faizeci de verste, sa
nu-fi facS'prea mult singe.rau, ca, poate, Š¾ da Dumnezeu
f i totul se va pune la cale, iar parintele- se va imbuna ; ca
fi ea fi-ar fi dorit Š¾ alta ndra, dar se Vede.ca afa a fost
voia Domnului; de aceea ea ii trimite Maianiei Serghe-
evna binecuvintarea sa parinteasca. Taranul usca|iv a
cSpatat Š¾ rubla, a cerut invoire s-o-vada pe noua cu-
coana, cu care era cumatru, i-a sarutat mina fi a dat fuga
acasa.
ā¢ Iar Ivan Petrovici a piecat la Petersburg, cu inima
ufoara. il aftepta un viitor necunpscut. Poate il amenint-a
saracia, dar se despartise de nesuferita viafa de la tara si
mai intii de toate nu-fi tradase dascalii. El, cu drept cu-
vint, āa pus in aplicare" fi a tradus in fapt ideile lui
Rousseau, Diderot fi la Declaration des droits de
Iāhomme Sentimentul datoriei implinite, al izbifizli fi
cel de mindrie ii umpleau inima ; fi nici desparfirea de
so{;ie nu l-a speriat prea mult; 1-ar fi incurcat mai cu- ā¢
rind indatprirea de a.trai necontenit cu ea. Acest lucru
fiind indeplinit, trebuia sa se apuce de altele. In pdfida
afteptarilor sale, la Petersburg i-a mers din plin : prin-
tesa Kubenskaia, pe care monsieur Courtin apucase s-o
1 Declaratia drcptimlor omului (fr.).
32
paraseasca, dar care inca n-avusese vrcme sa moara,
pentru a-si spala, macar in parte, vina fa(a de nepot,
1-a recomandat la top prietenii ?i i-a daruit cinei mii de
ruble ā aproape cei din urma bani^ori ai ei ā precum
Ā§i un ceas al lui Lepic cu monograma lui intr-o ghir-
landa de cupidoni. Nu se implinisera nici trei luni, cind
fu numit pe linga ambasada rusa din Londra Ā§i trecu
marea cu cea dintii corabie englezeasca cu pinze care
pleca (pe atunci nici nu se ?tia de vapoare). La citeva
luni primi Š¾ scrisoare de la Pestov. Accst mosier cum-
secade il felicita pe Ivan Petrovici pentru naĀ§terca unui
fiu, venit pe lume in satul Pokrovskoe la 20 august
1807, caruia i se daduse'numele de Feodor, in cinstea
sfintului inucenic Feodor Stratilat. Din pricina marii
sale slabiciuni, Malania Sergheevna i-a scris numai citeva
rinduri ; dar Ā§i aceste putine rinduri 1-au uimit pe Ivan
Petrovici : el nu ?tia ca Marfa Timofeevna Š¾ inva(asc
sa serie. Dealtfel, I-van Petrovici nu s-a lasat leganat
proa mult de emot.ia placuta a sentiraentului patern ; cl
ii fficea curte uneia din celebrele Phryne sau Lais ale
timpului (pe atunci numele clasice mai erau la moda).
Pacea de la Tilsit.de-abia fusese incheiata ?i toata luinea
.se grabea sa petreaca, top erau cuprinsi de un virtej
nebun ; ochii negri ai unei frumoase sprintare i-au sucit
capul. Nu prea dispunea de bani, in schimb avea noroc
la jocul de carp, lega ctmoĀ§tinf.e, lua parte la tot felul
de petreceri. Intr-un cuvint. ii mergea cit se poate de
bine.
IX
ā¢ ā
MULTA VREME BATRINUL LAVRET-
ki nu i-a putut ierta fiului sau aceasta casatorie. Dar
dacS, la vreo jumatate de an, Ivan Petrovici s-ar fi in-
fapĀ§at inaintea lui cu capul piecat ?i i-ar fi cazut la
picioare, parintele 1-ar fi iertat, dupa ce 1-ar fi dojenit
cumsecade ?i 1-ar fi ciocanit u$or cu cirja, ca sa-1 sperie.
Ivan Petrovici insa se afla in strairiatate ?i, pare-se, prea
pupn se sinchisea. āTaci ! Cata-ti de treaba ! raspundea
Piotr Andreici de fiecare data sopei sale, cind aceasta
incerca sa-1 imbuneze ; pngaul sa se roage lui Dumnezeu
pentru mine, zi ?i noapte, ca nu 1-am blestemat. Raposa-
3 ā Un cuib de nobill
tul tatal meu 1-ar fi omorit pe acest netrebnic cu miinile
sale gi bine ar fi facut.ā Auzind asemenea vorbe infrico-
$atoare, Anna Pavlovna numai i?i facea cruce pe furi?. Cit
despre sojia lui Ivan Petrovici, la mceput Piotr Andreici
nici nu voise ,s& auda de dinsa, 'ba chiar ā .primind de la
Pestov Š¾ scrisoare, in .care acesta amiiitea intre altele Ā§i
de nora-sa ā a poruncit sa i ,se spuna ca riu are nici unā
fel de cuno^tinja despre vreo nora. Socote$te Insa de da-
toria lui sa-1 previna ŠµŠ¹ legile interzic gSzduirea unor
iobage fugite de pe mojiile boiere$ti. Mai tirziu, cind a
aflat de nagterea nepotului, bfitrinul s-a mai muiat, a
poruncit sa se aduca veĀ§ti, ca din intimplare, despre
starea sanatatii lauzei ?i i-a trimis ceva bani, tot ca din
partea altcuiva.
Fedea inca nu implinise un an, cind Anna Pavlovna
a cazut la pat grav bolnava. Cu citeva zile iriainte de
a-Ā§i da ob^tescul sfir?it, cind nu se mai ptitea umi din
pat, cu lacrimi sfioase in ochii ei stin$i, a spus cu limba
de moarte barbatului sau, fata de duhovnic, ca dore?te
sa-?i vada nora pentru a-$i lua ramas bun de la dinsa ?i
a-$i binecuvinta nepotul. Boierul, amarit, a lini$tit-o ?i a
trimis de indata calea$ca sa dupa nora, numind-o, pen-
tru intiia oara, Malania Sergheevna. Aceasta a sosit cu
fiul sau ?i cu Marfa Timofeevna, care in ruptul capului
n-a vrut s-o lase singura, lipsita de aparare. Mai mult
.moarta decit vie, Malania Sergheevna a intrat in cabi-
netui lui Piotr Andreici. in urma. ei, dadaca il aducea pe
Fedea. Piotr Andreici a privit-o in tacere ; ea s-a apro-
piat de mina lui, buzele-i tremurinde abia inchipuira Š¾
sanitare muta.
ā Ei, proaspata boieroaica, rosti acesta in sfirsit.
ziua buna ; hai sa mergem la cucoana.
Stapinul s-a sculat ?i s-a aplecat asupra lui Fedea ;
copilul a zimbit ?i $i-a intins minutele palide spre dinsul.
Asta 1-a rascolit pina in adincul sufletului pe batrin.
ā Of, parasitule, cuvinta el. M-ai induplecat in locui
tatalui tau ; n-am sa te las, pui$orule !
De cum a intrat in dormitorul Annei Pavlovna, Ma-
lania Sergheevna a cMzut in genunchi lingS u?a. Anna
Pavlovna i-a facut semn sa se apropie de pat, a imbra-
fisat-0 ?i i-a binecuvintat fiul; apoi, intorCindu-?i catre
sotul sau fata rava?ila de nemiloasa boala, dadu sa-i
vorbeasca...
31
ā Stiu, Ā§tiu ce vrei sa ma rogi, zise Piotr Andreici,
nu te intrista : ea va ramine la noi, Ā§i pe Vanka am sa-1
iert, de dragul ei.
Anna Pavlovna a facut Š¾ sforjare sa prinda mina
barbatului sau si a apropiat-o de buze. In seara aceleia^i
zile, $i-a dat sufletul. ,
Piotr Andreici s-a tinut de cuvint. I-a dat de Ā§tire
fiului ca, in amintirea ceasului de pe urma al mamei
sale j?i de dragul pruncului Feodor, ii trimite binecuvin-
tarea parinteasca, iar pe Malania Sergheevna Š¾ primeste
in casa lui. I s-au rinduit doua camere la mezanin Ā§i a
lost prezentata celor mai de seama oaspe^i ai lui Piotr
Andreici, brigadierul chior Skurehin $i so^ia acestuia ;
i-a mai daruit doua fete $erbe Ā§i un fecior, ca baiat de
dirvala. Marfa Timofeevna Ā§i-a luat ramas bun, caci
prinse ura pe Glafira, Ā§i intr-o singura zi se certa cu ea
de vreo trei ori.
La inceput, bietei femei i-a fost greu Ā§i silnic. Mai
tifziu s-a deprins cu ineetul cu socrul sau. $i acesta
s-a obisnuit cu ea, ba chiar a indragit-o, de$i aproape
niciodata nu-i vorbea'; iar in cuvintele lui cele mai
binevoitoare se simtea un involuntar dispret. Malania
Sergheevna suferea cel mai mult de pe urma cumnatei
sale. Glafira, inca de pe cind traia maica-sa, pusese mina
cu ineetul pe conducerea intregii gospodarii. Incepind
cu tatal sau, to^i i se supuneau. Fara voia ei nu se dadea
nici Š¾ bucafica de zahar. Mai bine ar fi rriurit decit sa-$i
imparta autoritatea cu Š¾ alta gospodina, $i inca cu
cine ! Cununia fratclui sau Š¾ indirjise mai tare decit
pe Piotr Andreici : ea se hotarise s-o inveje minte pe
parvenita, si Malania Sergheevna ii ajunse roaba din
prima clipa. Dar oare cum s-ar fi putut lupta cu
autoritara si trufasa Glafira, ea, care era supusa, mereu
sfioasa, speriata si cu sanatatea $ubreda ? Nu trecea Š¾ zi
fara ca Glafira sa nu-i aminteasca de starea ei de alta-
data. sau sa n-o laude ca nu uita cine a fost. Malania
Sergheevna s-ar fi impacat bucuros cu accste aduceri-
aminte si laude, oricit de amare aiā fi fost ele... dar i
1-au luat pe Fedea ; aceasta a mihnit-o ingrozitor de
adinc. Sub pretextul ca ea nu-i in stare sa se ingrijeasca
de cresterea lui, aproape ca nu avea voie nici sa-1 vada.
Glafira s-a apucat de educatia copilului care.a trecut sub
intreaga-i obladuire. Proftmd indurerata, Malania Ser-
gheevna a incercat sa-1 roage, prin scrisorj, pe Ivan Pe-
35
trovici sa se intoarca cit mai repede. Insu^i Piotr An-
dreici dorea sa-$i vada feciorul. Dar acesta se marginea*
nUmai la scris.' Ii multumea parintelui sau pentru grija
aratata so|iei lui si pentru banii trimi?i. Fagaduia sa
vina in curind ā dar nu venea. In sfir^it, anul 1812 1-a
adus din strainatate. Intilnindu-se dupa $ase ani de des-
partire, tatal ?i fiul s-au imbra|i?at Ā§i nici n-au pomenit
de zizania lor de altadata. Nici nu era momentul. Toata
Rusia se ridicase impotriva vrajma?ului. Amindoi au
simtit ca le curge prin vine singe rusesc. Piotr Andreici
a echipat, pe socoteala sa, un regiment intreg de volun-
tari. Insa razboiul s-a ispravit .si primejdia a trecut.
Ivan Petrovici a inceput iara^i sa se plictiseasca. Ceva
il atragea din nou undeva, departe, spre lumea cu care
se deprinsese $i unde se sim^ea ca la el acasa. Malania
Sergheevna nu 1-a putut retine, caci ea pre|uia prea
putin in ochii lui. Nici speran|ele ei nu s-au adeverit :
a fost $i so|ul ei de aceea^i parere ā ca-i mult mai po-
trivit ca Glafira sa se ingrijeasca de educa|ia lui Fedea.
Nefericita sotie a lui Ivan Petrovici n-a putut indura lo-
vitura, n-a suportat cea de-Š° doua despartire ; in citeva
zile s-a stins, resemnata. Toat& via|a nu $tiuse sa se
opuna nimanui $i nici cu boala nu s-a luptat. Nu mai
putu vorbi, umbrele morjii se lasasera pe fata ei ; totu?i
trasaturile chipului sau mai pastrau intiparite, ca alta-
data, Š¾ nedumerire rabdatoare si smerita blindete de tot-
deauna. Cu aceea.si supunere muta a privit-o pe Glafira
$i, ca $i Anna Pavlovna,' care pe patul de moarte i-a
sarutat mina lui Piotr Andreici, ea Ā§i-a piecat buzele
pe mina Glafirei, careia i-a incredin tat ā tocmai ei ā
pe singurul sau fiu. AĀ§a ?i-a sfir?it zbuciumul pamintean
fiinta asta blinda $i lini^tita, smulsa cine Ā§tie de ce din
giia de bastina Ā§i aruncata numaidecit, ca un copacel
scos din pamint, cu radacinile in bataia soarelui. Fiinta
asta s-a ofilit, s-a prapadit fara urma, $i nimanui nu i-a
parut rau dupa dinsa. Pe Malania Sergheevna au regre-
tat-o doar cameristele sale ?i pe deasupra Piotr Andreici.
Batrinul a simtit ca-i lipse^te prezenta ei tacuta. āRamas
bun, smerita mea ! Iarta-maā, Ā§opti $i se pleca. adinc,
luindu-?i adio de la ea pentru cea din urma oara, in
biserica. Iar cind i-a 'turnat pe mormint un pumn de
farina, el a plins.
Nici batrinul n-a dus-o mult, a mai trait vreo cinci ani.
In iarna lui 1819 s-a stins $i el din viata, linijtit, la
36 ā
Moscova, unde se mutase cu Glafira cu nepotul lui,
lasind cu limba de moarte sa fie inmormintat alaturi de
Anna Pavlovna $i de ,,Mala$aā. Pe atunci Ivan Petrovici
se gasea la Paris, in calatorie de placere ; el s-a retras
din serviciu curind dupa 1815. Cind a aflat de incetarea
din viata a tatalui sau, s-a hotarit sa se intoarca in Rusia.
Avea de pus la cale treburile mo?iei. Dealtfel si Fedea,
dupa cum ii scria Glafira, mergea pe al trcisprezecelea
an Ā§i venise timpul sa se ocupe series de cduca|ia lui.
X
IVAN PETROVICI SE INTOARSE 1N
Rusia angloman. Purta parul taiat scurt, plastronul ca-
ma$ii scrobit, redingota' de culoarea mazarii, cu pulpane
lungi si cu Š¾ multime de gulera$e. I se citea pe fata Š¾
expresie acra, in gesturi vadea ceva taios Ā§i in acela^i
timp indiferent, rostea cuvinteleā printre din|i, avea iz-
bucniri dogite de ris, nu zimbea, discuta numai probleme
politico $i politico-economice, era pasionat dupa roast-
beef-ul in singe $i vinul de Porto ā intr-un cuvint totul
in el amintea Marea Britanie. Spiritul ei parca ii patrun-
sese si in oase. Dar ā lucru ciudat ! ā transformat in
agioman, Ivan Petrovici ajunse in acela?i timp patriot sau
cel putin a?a i?i zicea, deĀ§i aproape nu cunoĀ§tea Rusia,, nu
tinea la nici un obicei rusesc, iar ruseĀ§te se exprima in-
tr-un mod ciudat. in discu|ii obi^nuite, graiul sau greoi
Ā§i moliu era impestritat de barbarisme. Dar de indata ce
venea vorba de probleme mari, Ivan Petrovici folosea ex-
presii de felul acesta : āSa manifestam noi dovezi de auto-
asiduitateā sau āacestea nu concorda cu insa.?! natura
circumstantei" etc. Ivan Petrovici aduse cu. sine citeva
planuri, in manuscris, cu privire la organizarea si imbu-
natatirea vie^ii de stat, era nemultumit peste masura de
tot ce vedea, lipsa unui sistem il invenina mai cu seama.
Intilnindu-se cu sora sa, Ivan Petrovici ā de la priniele
cuvinte ā ii aduse la cunoĀ§tin|a inten$ia de a introduce
prefaceri radicale. La mo$ia lui, de acum inainte toate
vor trebui sa mearga dupa un sistem nou. Glafira Pe-
trovna nu-i raspunse nimic, scriĀ§ni numai din ā dinji !ā¢ i
se gindi : āAtunci eu ce-o sa ma fac ?ā Dar sosind la
37
{ara, impreuna cu fratele $i cu nepotul sau, ea se lini^ti
foarte curind. Intr-adevar, in casa avura loc unele schim-
bari : .pripS?itii Ā§i trintorii fura izgoni|i numaidecit. Prin-
tre ace?tia cazurft victime douS femei batrine, una oarba,
iar cealalta paralizata $i incS un maior neputincios, de
pe vremea asediului cetajii Oceakov, pe care ā din pri-
cina IScomiei sale, ce-i drept remarcabile ā il hrilneau
numai cu linte Ā§i cu piine neagra. Tot a?a s-a dat ordin
ca oaspe^ii de altadata sa nu mai fie primifi : pe tofi
ace$tia ii inlocui un vecin departat, un oarecare baron,
blond ?i scrofulos, cu educate foarte aleasa ?i extrem
de prost. Se aduse mobila noua de la Moscova, Š°ŃŠ°Š³ŠøŠ³Š¹
scuipatori, clopotei $i lavoare. PrinziĀ§orul incepu sa fie
servit altfel. Vinurile straine izgonira votca si vi$inatele ā;
servitorilor li se facura livrele noi ; pe blazonul familiei
se adauga inscriptia : in recto virtus In fond, auto-
ritatea Glafirei nu scazu cu nimic : toate pla|ile Ā§i cum-
paraturile depindeau, ca altadata, de ea. Valetul adus
din strainatate, un alsacian, a incercat sa se masoare cu
ea, dar Ā§i-a pierdut postul. cu toate ca boierul il prote-
guia. Cit despre gospodarie, administrarea mo?iilor (Gla-
fira Petrovna se baga si in aceste treburi), cu toata in-
tentia lui Ivan Petrovici, exprimata de atitea ori, de a
insufla Š¾ viafa noua acestui haos ā toate au ramas ca
Ā§i in trecut. Numai dijma s-a marit pe ici pe colo $i bo-
ierescul a ajuns mai apasator, iar |aranilor nu Š se mai
dadea voie s& se adreseze de-Š° dreptul lui Ivan Petro-
vici : patriotul isi dispre^uia prea mult concetatenii. Sis-
temul lui Ivan Petrovici a fost aplicat, in adevaratul
in^eles al cuvintului, numai lui Fedea ; .intr-adevar, edu-
ca^ia lui a suferit āŠ¾ prefacere radicalaā, de el s-a-ocu-
pat exclusiv tatal sau.
XI
_ INAINTE DE INTOARCEREA LUI
Ivan Petrovici din strainatate, Fedea se afla, dupa cum
s-a mai spus, pe miinile Glafirei Petrovna. Inca nu im-
plinise opt ani cind incetase din via^a mama -sa.'El n-o
1 In legalitate e virtutea (lat.).
38
putea vedea in fiecare zi $i de aceea Š¾ Sndragise cu
inflacarare. Amintirea ei ā cu fata palida Ā§1 lini^tita,
cu privirile triste si cu dezmierdarile sfioase ā se Inti-
parise. pe vecie in inima lui. In^elegea insa nedeslu$it
rostul ei in casa. I$i dadea seama ca intre el si ea era Š¾
opreli^te, pe care ea nu indraznea Ā§i nici nu putea s-o
infringa. De parintele sau se ferea, si nici Ivan Petro-
vici nu-1 dezmierda vreodata. Bunicul rareori il min-
giia pe cap $i-i da voie sa-i sarute mina, 11 numea insa
capcaun $i-l socotea prostut. Dupa moartea Malaniei
Sergheevna, matusa il luase cu totul in miini. Fedea se
temea de dinsa. Ii era frica de ochi-i stravezii Ā§i patrun-
zatori, de glasu-i taios. Nici nu indraznea sa cricneasca
in fata ei ; de se intimpla sa se miste cit de cit pe scaun,
ea il si bodoganea : āIncotro ? $ezi linistit." Duminicile,
dupa liturghie, i se dadea voie sa se joace, adica i se
punea in mina un tom gros ā Š¾ carte cu mistere, opera
unui oarecare Maximovici-Ambodik, intitulata Simboluri
emblenie. Cartea. cuprindea aproape Š¾ mie de figuri;
parte din ele foarte enigmatice, cu tilcuiri tot atit de
mistcrioase, in cinci limbi. Cupidon, cu trupul gol Ā§i dur-?
duliu, juca un rol insemnat printre figurile acestea. Una
din ele, denumita si curcubeul, avea urma-
toarea explicatie : āEfectul acestuia este mai mareā. In
dreptul alteia, care reprezenta Bitlanul zburind cu Š¾ mic-
sunea in cioc, se afla inscriptia : ..Tie toate, de fapt, Š©
sint cunoscuteā. Cupidon $z ursul care-si tinge ursuleful
insemna : āIncetui cu incetulā. Fedea se uita la aceste
figuri ; toate-i erau cunoscute pina la cele mai mici ama-
nunte. Unele, mereu aceleasi si acelea?i, 11 sileau sa se
gindeasca Ā§i-i trezeau imaginatia. Alte distractii n-a cu-
noscut. Cind ii veni vremea sa invete limbi straine Ā§i
muzica, Glafira Petrovna tocmi, cu un salar de nimic,
Š¾ fata batrina, Š¾ suedeza cu ochi de iepure, care cu
chiu. cu vai, vorbea frantuzeste- si nemteĀ§te si de bine, de
rau, cinta la pian, iar pe deasupra Ā§tia foarte bine sa puna
castraveti la murat. Cu aceasta invatatoare, cu matusa
si cu Vasilievna, Š¾ jupineasa batrina, Fedea petrecu
patru ani incheiati. Se intimpla sa ramina multa vreme
intr-un ungher cu Emblemele sale, Ā§edea $i tot sedea...
In odaita joasa mirosea a muscata, Š¾ luminare de seu
ardea cu pilpiiri palide ; un greiere flriia monoton, parca
de urit ; pendula unui ornic mic |acanea grabit pe perete,
39
un ?oarece zgrepfcana pe furi? undeva ?i rodea tapetui ;
iar trei fete batrine, ca niste ursitoare tacute, mi?cau
iute andrelele, pe cind umbrele miinilor acestora ba go-
neau, ba tremurau ciudat in semiintuneric. Ginduri ciu-
date, tot asa de nedeslu?ite, roiau in capul copilului.
Nimeni n-ar fi spus ca Fedea-i un copil interesant : era
cam palid, dar grasun, neindeminatic ?i cladit grosolan
ā un adevarat |aran, dupa expresia Glafirei Petrovna.
Paloarea i-ar fi pierit repede din obraz, daca 1-ar fi lasat
mai des la aer. Inva|a bini?or, desi demulte ori se lasa
pe'tinjala ; niciodata nu plingea. In schimb, din cind in
cind il apuca Š¾ incapa|inare salbatica ; atunci nu se mai
in(.elegea cu nimeni. Fedea nu iubea pe nimeni dintre
cei din jurul lui... Vai de inima care n-a iubit din ti-
nere|e !
A?a il gasi Ivan Petrovici si, fara zabava, se apuca
sa-i aplice sistemul lui. āVreau sa fac dintr-insul un om
in primul rind, un homme, ii spuse Glafirei Petrovna, si
nu numai om, ci ?i un spartan/4 Ivan Petrovici trecu la
executarea planului sau imbracindu-si mai intii fiul ca
pe un scotian : baiefandrul de doisprezece ani incepu sa
umble'cu pulpele goale ?i cu Š¾ ŃŠ°ŠæŠ° de coco? la bereta.
Suedeza fu inlocuita cu un elvetian tinar, care cuno?tea
gimnastica la perfectie. Muzica, fiind Š¾ indeletnicire ne-
demna pentru un barbat, fu izgonita pentru. totdeauna.
Stiin|ele naturale, dreptul international, matematicile,
timplaria, dupa sfatul lui Jean-Jacques Rousseau, Ā§i he-
raldica, pentru stimularea simjurilor cavaleresti ā iata
ce trebuia sa inve|e viitorul ,,omā. 11 trezeau la patru di-
mineafa, numaidecit il udau cu apa rece ?i-l puneau sa
faca manej in jurul unui stilp inalt, la capatul unei fu-
nii. Minca Š¾ data pe zi un singur fel, calarea ?i tragea
cu arbaleta. La orice prilej ivit i?i incerca, dupa pilda
parintelui sau, puterea voin|ei ?i in fiecare seara i?i scria,
intr-un registru special, raportul zilnic ?i impresiile. La
rindul lui, Ivan4 Petrovici ii. da povefe in fran|uze?te, in
care-1 numea mon fils 1 Ā§i i se adresa cu vous 1 2. In ruse?te,
Fedea ii spunea tatalui sau ,,tuā dar nu indraznea sa
?ada jos fa|a de dinsul. āSistemul44 acesta il deruta pe
1 Fiul men (frj.
2 Dumneata ffr.).
ā¢1Šā
baiat, ii incurca min{ile si i le strinse ca intr-un cleste,
In schimb, noul fel de via|a avu un efect salutar asupra
sanatatii sale. La inceput il inccrcara niste friguri, dar
in curind tinarul se inzdraveni Ā§i ajunse un voinic $i
jumatate. Tatal sc mindrea cu dinsul si-1 numea, in
limbajul sau ciudat, fiu al naturii, opera mea ! Cind im-
plini Fedea saisprezece ani, Ivan Petrovici socoti de da-
toria lui sa-i insufle, de cu vreme. dispret fata de sexul
feminin si tinarul spartan, cu sfiala in suflet, cu primele
tuleie deasupra buzelor, plin de seva. de putere si de
singe, cauta sa para nepasator, rece $i brutal.
Iar timpul trecea, trecea mereu. Cea mai mare parte a
anului, Ivan Petrovici statea la Lavriki (asa se numea
mosia lui principals mo^tenita din batrini), iar pe vreme
de iarna, pleca de until singur la Moscova, tragea la un
han, freeventa cu sirguinfa clubul, perora si-Ā§i expunea
planurile prin saloane si mai mult decit oricind facca pe
anglomanul, pe posacul $i pe omul politic. Dar veni
anul 1825 aducind cu sine multe necazuri. Prietenii $i
cunoscufii apropiafi ai lui Ivan Petrovici trecura prin
grele incercari. Ivan* Petrovici se grabi sa piece la fara si
sa se izoleze in domeniul sau. Mai trecu un an $i Ivan
Petrovici se simfi deodata rau, slabi, decazu. Sanatatea i
se subrezise. Liber-cugetatorul incepu sa umble la biserica
$i sa dea4slujbe ; europeanul se apuca sa foloseasca fere-
deul de aburi, sa ia prinzul la ora doua, sa sc culcc la .
noua Ā§i sa adoarma leganat de trancaneala batrinului ma-
jordom. Barbatul politic isi arse toate planurile $i toata
corespondenta, tremura in fata guvernatorului ?i se plo-
conea inaintea ispravnicului. Omul cu vointa calita scin-
cea $i se plingea cind iiāie^ea un buboi sau cind i se
aducea Š¾ farfurie cu supa rece. Glafira Petrovna pusc
din nou stapinire pe toata gospddaria. Iara$i incepura
sa umble pe scara din dos vechilii, vatafii si tavanii
cind veneau la ,,hoa?ca cea batrina",: cum Š¾ numcau
slujitorii curtii. Schimbarea petrecuta cu Ivan Petrovici.
uimi peste masura pe fiul sau, care trccuse de optspr'e-
zece ani $i incepuse sa gindeasca si sa se elibereze de sub
asuprirea miinii care-1 apasa. Inca mai inainte bagase el
de seama Š¾ nepotrivire intre vorbele Ā§i faptele tatalui sau,
ca $i intre teorile lui largi, liberate $i despotismu-i ma-
runt, sec. Insa nu se a.steptase la Š¾ schimbare atit de
41
brusca. Dintr-o data batrinul cel egoist se dadu pe fata.
Tinarul Lavrefki se gindea sa piece la Moscova, ca sa
se pregateasca pentru universitate, cind Š¾ alta napasta se
abatu brusc pe capul lui Ivan Petrovici : orbi $i orbi
intr-o singura zi, fara speran^a de vindecare.
Neincrezator in Ā§tiin|a doctorilor ruĀ§i, el incepu sa
faca demersuri pentru plecarea in strainatate. Fu refu-
zat. Atunci i$i lua fiul Ā§i trei ani in ?ir colinda Rusia,
de la un doctor la altul, mutindu-se necontenit din oras
in oras, aducind la deznadejde medicii, fiul Ā§i servitori-
mea cu ^ovaiala $i cu nerabdarea sa. Cind se intoarse la
Lavriki, devenise Š¾ cirpa, un copil plingacios Ā§i cu mofturi.
Venira zile grele. To|i avura de suferit de pe urma lui.
Niciodata nu mincase cu atita lacomie $i asa de mult.
Restul timpului nu era lini^tit nici el, dar nici .pe cei-
lalfi nu-i lasa in pace. Facea rugaciuni, cirtea impo-
triva sor^ii, se ocara pe sine insuĀ§i, critica politica. siste-
mele sale, batjocorea tot ce laudase altadata si cu care
se mindrise, ca Ā§i ceea ce impunea cindva fiului sau
drept model. Repeta intruna ca nu crede in nimic si
iaraĀ§i facea rugaciuni. Nu putea suferi nici Š¾ clipa sin-
guratatea $i cerea de la toĀ£i ai casei sa stea tot timpul,
zi Ā§i noapte, linga jil^ul lui Ā§i sa-1 distreze cu povestiri,
pe care tot el le intrerupea necontenit cu exclamafii,
ca de pilda : āTot ce spune^i e Š¾ minciuna ā fleacuri !ā
Cel mai mult avea de suferit Glafira Petrovna. El nu
se putea descurca deloc fara dinsa, iar ea ii indeplinea
pina la capat toate capriciile, de$i uneori nu-i raspundea
numaidecit, ca nu cumva glasul sa tradeze ārautatea ce-o
sugruma. $i asa, cirtind mereu, Š¾ mai duse bolnavul vreo
doi ani ?i muri in cele dintii zile ale lunii mai, scos pe
balcon, la soare. āGlaĀ§a, Glanka. Da-mi Š¾ supu^oara, Š¾
supu^oara, proasto ba...ā, abia bilbii limba-i impleticita
Ā§i, fara sa sfinseasca ultimul cuvint, amuti pe veci. Gla-
fira Petrovna/ care tocmai atunci inĀ§facase ceasca de
supa din miinile majordomului, se-opri, il privi in fata
pe fratele sau, iĀ§i facu domol Š¾ cruce mare Ā§i se inde-
parta in tacere. Fiul, care era acolo, la fel nu scoase nici
un cuvint, se sprijini pe parmalicul balconului $i multa
vreme isi plimba ochii prin livada inmiresmata ?i imbra-
cata cu totul in verdeaja, stralucind sub razele aurii ale
< >
32
soarelui de primavara. El avea douazeci trei de ani ;
cit de repede 51 pe nesimtite trecusera ace?ti douazeci
trei de ani !... Via^a i se deschidea abia de-acum inainte.
XII
INMORMINTINDU-SI PARINTELE gl
lasind in seama aceleia^i Glafira Petrovna grija gospo-
dariei Ā§i supravegherea vechililor, tinarul Lavretki pleca
la Moscova, unde-1 tragea intuifia-i obscura, dar putcr-
nica. Isi dadea seama de lipsurile educafiei sale $i avea
de gind, pe cit posibil, sa reci^tige ceva din ceea ce pier-
duse. In ultimii cinci ani citise mult vazuse cite ceva.
Prin cap ii trecusera multe ginduri. Orice profesor 1-ar
fi invidiat pentru unele cuno^tinte ; dar, in acela$i timp,
nu ?tia multe lucruri pe care orice licean le stapin ea de
multa vreme. Lavretki recuno^tea ca nu era indepen-
dent ; i$i dadea seama in taina, ca-i un om ciudat. An-
glomanul jucase Š¾ farsa proasta fiului sau. Educatia
extravaganta i$i arata roadele. Ani in Ā§ir se supusese
inconĀ§tient tatalui sau ; iar1 cind, la urma urmei, in|elese
cite parale faceau acestea, faptul era implinit, obiceurile
se inradacinasera. Nu ?tia sa se apropie de oamcni. De
douazeci si trei de ani, cu nepotolita sete de dragoste in
inima-i umilita, el inca nu indraznise sa priveasca vreo
femeie drept in ochi. Cu mintea-i limpede si sanatoasa;
dar putintel cam greoaie, cu inclinarea-i spre incapaŃ.-
nare, visare si lene, ar fi trebuit sa ajunga de timpuriu
in viltoarea viefii, pe cind el fusese t-inut intr-o izolarc
nefireasca... Si iata ca cereul vrajit se destrama, iar el
statea mai departe pe loc, inchis in sine insusi. La anii
sai era ru^inos sa imbraci uniforma studenteasca ; lui
insa nu-i pasa ca se face de ris : cel pu|in aici ii folosi
educatia spartana, dezvoltindu-i dispretul fata de ceea
ce gindesc altii ā si, fara nici Š¾ sfiala, imbraca uni-
forma de student. Se inscrise la sectia fizico-matema-
tica. Zdravan, cu obrajii rumeni, cu barba mare, tacut,
facea Š¾ impresie stranie asupra tovarasilor sai. Ace^tia
nici nu banuiau ca in barbatul aspru, care venea regulat
la cursuri intr-o sanie lata de tar&> trasa de doi cai,
se ascunde aproape un copik El le parea un fel de pe-
43
darit ciudat, de care n-aveau nevoie Ā§i nu4 cautau, iar
el ii ocolea. In primii doi ani petrecufi la universitate,
lega prietenie cu un. singur student, care-i preda limba
latina. Studentul acesta, numit Mihalevici, un entuziast
$i un poet, il indragi sincer pe Lavretki Ā§i, cu totul in-
timplator, se facu vinovat de Š¾ mare schimbare in soarta
acestuia.
In,tr-un rind, la teatru (Mocealov era pe atunci in cul-
mea gloriei, iar Lavretki nu pierdea nici un spectacol),
cl vazu Š¾ fata intr-o loja de rangul intii. Cu toate ca nici
Š¾ fcmeie nu trecea pe dinaintea figurii sale posomorite
fara a-1 face sa-i tresalte inima, niciodata inima nu-i
zvicni cu atita putere ca-de data asta. Fata $edea nemi?-
cata, cu coatele sprijinite pe catifeaua lojii. Fiecare tra-
satura a chipului sau brun, rotund Ā§i dragala? trada ti-
neretea ei plina de simtire. Un suflet plin de gingasie
se rasfringea in ochii sai minunati, in privirea lor atenta
.<i catifelata pe sub genele fine, in zimbetul fugar al
buzelor expresive, in insasi linia capului, a miinilor
$i a gitului. Era imbracata fermecator. Alaturi de dinsa
$edea Š¾ ferneie zbircita $i galbejita, de vreo patruzepi
si cinci de ani; decoltata, cu Š¾ toca neagra in cap, cu
un zimbet sec pe Š¾ fata concentrate ?i inexpr esiva ;
iar in fundul lojii se vedea un barbat in .virsta, intr-o
redingota larga $i cu Š¾ cravata inalta. Avea un aer
de maretie stupida ?i un fel de suspiciune servila in
ochii mici. Purta favoriti vopsiti ?i mustati canite.
Etala Š¾ frunte enorma fara nici Š¾ expresie $i ni?te obraji
mototoliti ā dupa toate aparen|ele era general in re-
tragere. Lavretki nu-?i mai lua ochii de la fata care-1
uluise. Deodata, u?a lojii se deschise Ā§i intra Mihalevici.
Aparitia acestui om, aproape singurul sau cunoscut din
toata Moscova, in societatea unicei fete care-i absorbise
intreaga aten|ie, i se paru lui Lavretki ceva semnificativ.
Ā§i in acela^i timp straniu. Privind mai departe la fata,
el baga de seama ca to# cei din loja se adresau lui Mi-
halevici ca unui vechi prieten. Spectacolul de pe scenS
inceta sa-1 mai preocupe pe Lavretki. Nici Mocealov,
care in seara aceea era āin vervaā nu-i produse impre-
sia obisnuita. Intr-un moment foarte patetic, Lavretki
se uita fara voie la frumoasa lui : era aplecata adinc
inainte Ā§i obrajii ii ardeau. Sub puterea privirii lui sta-
ruitoare, ochii ei, atinti# spre scena, se intoarsera domol
44
se oprira asupra lui.., AceĀ§ti ochi 11 urmarira toata
noaptea. In sfir^it, se rupsese bariera ridicata artificial.
Tremura frardea ; iar a doua zi se duse la Mihalevici.
De la acesta afla ca frumoasa se numea Varvara Pav-
lovna Korobina. Batrinul si batrina, care Ā§edeau linga
dinsa in loja, erau parintii ei ; iar el, Mihalevici, ii cu-
noscuse acum tin an, pe cind se afla in imprejurimile
Moscovei, ca meditator vremelnic in familia grafului
N. Entuziastul tinar Š¾ descrise pe Varvara Pavlovna
cu laude superlative. āAsculta-ŃŠ°, frate, ā¢ exclama Mi-
halevici cu Š¾ navalnica muzicalitate in glas. care-1 ca-
racteriza. Fata asta e Š¾ fiinta uimitoare, geniala. Š¾ ar-
tista in adevaratul in|eles al cuvintului si pe deasupra
foarte buna.ā Observind din intrebarile lui Lavretki im-
presia facuta asupra-i de Varvara Pavlovna, Mihalevici
se arata dispus sa i-1 prezinte Ā§i adauga ca se afla in
relafii foarte bune cu din^ii. Generalul cica nu-i citusi
de putin orgolios, iar maica-sa e a?a de proasta, ca
aproape da-n gropi. Lavretki se facu ro$u ca focul, bol-
borosi ceva neinteles $i Š¾ lua la fuga. Cinci zile incheiate
se lupta cu timiditatea sti ; in ziua a sasea, tinarul spar-
tan imbraca Š¾ uniforma nou-nouta si se puse la dispozi-
|ia lui Mihalevici, care, fiind un om al casei, se margin!
doar sa-^i treaca pieptenele prin par, si amindoi ple-
cara la familia Korobin.
XIII
TATAL VARVAREI PAVLOVNA, PA-
vel Petrovici Korobin, general-maior in retragere, i$i
facuse veacul la Petersburg, in serviciu. In tinerete tre-
cea drept un dansator abil j?i un bun ofi|er combatant.
Din pricina saraciei sale, a fost aghiotantul a trei ge-
neral! fara importanta, s-a casatorit cu fiica unuia din-
tre ace?tia, luind ca dota douazeci si cinci de mii de
ruble, a prins in amanunt me^tesugul instructiei $i al
parazilor. Mult timp a tras taiga pe uscat, pina cind,
in cele din urma, dupa vreo douazeci de ani, a ajuns
la gradul de general, ?i i s-a dat comanda unui regi-
ment. Atunci ar fi fost momentul sa se odihneasca $i
sa-?i rotunjeasca, in tihna, averea. Tocmai a$a se gin-
45
dea si el, numai ca a lucrat putintel cam nechibzuit.
A nascocit un mijloc nou de a pune in circulatie spre
folosui sau banii statului ; sistemul s-a dovedit minunat,
insa autorul s-a scumpit la un moment neoportun. A
fost denun|at ; a ieĀ§it un bucluc mai mult decit ne-
placut : murdar... De bine, de rau generalul s-a descurcat
din buclucul acesta, dar s-a incheiat Ā§i cu cariera lui :
a fost sfatuit sa treaca in retragere. Cam vreo doi ani
s-a mai vinturat prin Petersburg, nadajduind ca se va
cuibari in vreun post convenabil la stat ; dar postul n-ci
dat peste dinsul. Fiica-sa a ie^it din pension, cheltuie-
lile cre^teau dim zi in zi... Calcindu-Ā§i pe inima, generalul
s-a hotarit sa se mute la Moscova, unde via^a era mai
ieftina. A inchiriat pe strada Staraia Koniusennaia Š¾ casa
mititica si joasa, cu blazon de un stinjen pe acoperiĀ§,
incepind un trai nou de general moscoyit in retragere Ā§i
cheltuind 2750 de ruble pe an. Moscova-i un oras ospi-
talier, bucuros sa primeasca pe oricine si cu atit mai mult
pe generali. Silueta masiva a lui Pavel Petrovici, care
pastra inca ceva din |inuta ostaseasca, a inceput sa apara
cu regularitate in cele mai alese saloane din Moscova.
Ceafa lui dezgolita, cu Ā§uvi(;e de par vopsit si cu pan-
glica soioasa a ordinului Sfinta Anna, atirnind peste
cravata ca pana corbului, a ajuns binecunoscuta tuturor
tinerilor plictisi^i Ā§i palizi, care, in timpul dansului, ra-
ā¢ taceau posaci printre mesele de joc. Pavel Petrovici a
$tiut sa se impuna in societate ; vorbea pu|in Ā§i pe nas,
dupa vechiul obicei ā desigur, nu cu persoanele cu
grad mai mare. Juca prudent car#, minca moderat acasa,
iar ca oaspete ā cit Ā§ase... Despre so#a sa aproape
n-aveai ce spune ; ii. zicea Kalliopa Karlovna ; ochiul
sting ii lacrima ; de aceea Kalliopa Karlovna (care, in
treacat fie zis, era de origine nemteasca) se socotea fe-
meie sim#toare ?i veĀ§nic se temea de ceva. Parea me-
reu hamesita si purta rochii inguste de catifea, toca ?i
bra|ari vechi suflate cu aur. Singura fiica a lui Pavel
Petrovici a Kalliopei Karlovna, Varvara Pavlovna7,
implinise .de-abia ?aptesprezece ani cind a ieĀ§it din pen-
sion, unde ā chiar daca n-o considera lumea cea mai
frumoasa ā era in schimb cea mai desteapta Ā§i cea mai
talentata la muzica. Absolvise pensionul cu diploma de
onoare. Nu avea nici nouasprezece ani, cind a vazut-o
Lavretki pentru intiia data.
46
XIV
SPARTANULUI PARCA I SE TAlARA
picioarele cind Mihalevici il introduse in salonul cam
neingrijit al familiei Korobin Ā§i-l prezenta gazdelor.
Insa sentimentul de sfiala care puse stapinire pe dinsul
se risipi repede. Bunatatea innascuta a tuturor ruĀ§ilor
parea cam exagerata la general prin afabilitatea-i deo-
sebita, caracteristica oamenilor pu|in cam patati ; ge-
neraleasa clisparuse, nu $tiu cum, destul de iute. In ceea
ŠµŠµ Š¾ prive?te pe Varvara Pavlovna, aceasta era a?a de
senina, stapina pe sine si plina de blindete, ca, in pre-
zenta sa, oricine s-ar fi simtit de indata ca la el acasa.
Dealtfel, toata faptura ei seducatoare, ochii zimbitori,
umerii uĀ§or rotunjiti Ā§i miinile de un roz-pal, riiersul
u?or Ā§i in acelasi timp parca obosit, insusi sunetui vocii
sale, taraganat si dulce, raspindeau un farmee vag.ā ca
un parfum fin ā dar staruitor, Š¾ incintare discreta, deo-
camdata pudica, ceva ce nu se poate exprima in cuvinte,
dar care tulbura si trezeste, bineinfeles, nu sfiiciune.
Lavretki aduse vorba despre teatru, despre ultimul spec-
tacol. Ea incepu indata Š¾ disease in jurul lui Mocealov
Ā§i nu se margini la simple exclamatii si suspine, ci, cu
un spirit feminin patrunzator, facu citeva observatii
pertinente cu privire la jocul lui. Mihalevici aminti de
muzica. Fara sa se intimideze, ea se asez& la pian si
cinta cu siguran|a citeva din mazurcile lui Chopin, la
moda in ultimul timp. Veni ora mesei ; Lavretki vru
Sa piece, insa fu retinut. La masa, generalul il trata
cu un Laffite bun (pentru acest vin, lacheul generalului
pleca in graba, cu un birjar, pina la Depre t). Seara
tirziu, Lavretki se intoarse acasa si, intr-o inmarmurire
vrajita, statu mult timp fara sa se dezbrace, acoperin-
du-$i ochii cu mina. I se parea ca de-abia acum intelegea
rostul vietii. Toate prezumtiile $i intentiile de pina atunci
se risipisera dintr-o data, se facusera praf ?i pulbere.
Sufletul intreg i se contopi intr-o singura simtire, intr-o
dorinfa unica ā aceea de a fi fericit, a<poseda, a fi iubit,
a se bucura de dulcea dragoste a femeii. Din ziua aceea,
Lavretki, incepu sa viziteze des casa familiei Korobin.
Dupa Š¾ jumatate de an. ii facu Varvarei Pavlovna de-
claratia de dragoste si Š¾ ceru in casatorie. Cererea ii fu
primita. Generalul, de multa vreme, poate chiar in aju-
41
nul primei vizite facute deā Lavretki, il intrebase pe
Mihalevici citi iobagi stapinea Lavretki ; Varvara Pav-
lovna, care i.?i pastrase obi?nuita-i lini?te ?i seninatate
sufleteasca, tot timpul cit ii facuse tinarul curte, ba Ā§i
in momentul declaratiei sale, insa?i Varvara Pavlovna
Ā§tia foarte bine ca are un logodnic bogat; iar Kalliopa
Karlovna se gindi : āMeme Tochter macht eine schone
- Partie vā<?i i?i cumpara Š¾ toca noua. _ .
XV
A$ADAR, CEREREA LUI LAVRETKI
rind, el se vazu nevoit sa paraseasca numaidecit z
in casatorie fu primita, dar cu anumite conditii. tn pri-
mul
univāersitatea. Caci cine se casatore?te cu un student, Ā§i
ce idee nastru?nica pe un mo?ier bogat, in virsta de
26 de ani, sa inve|e ca un ?colar ? in al doilea rind,
Varvara Pavlovna iĀ§i lua sarcina sa comande ?i sa cum-
perel lucrurile de zestre, ba chiar sa aleaga ā?i darurile
logodnicului. Ea avea destul simt practic, mult gust, Š¾
pasiune deosebita pentru confort ?i Š¾ nemarginita abili-
tate in a Ā§i-l procura. Aceasta abilitate il uimi'cu tqtul
pe Lavretki, cind ā¢ ā . imediat dupa ā¢ nunta ā pleca la
. Lavriki, impreuna cu sojia sa, intr-un cupeu comod,
cumparat de dinsa. Cit de bine erau gindite, potrivite
Ā§i prevazute de Varvara Pavlovna toate cele ce-1 in-
āconjurau ! Ce minunate articole de voiaj aparura prin
diferite colturi intime ! Ce truse de toaleta incintatoare
?i ce servicii de cafea ! $i cit de dragala? pregatea Var-
vara Pavlovna, cu mina ei, cafeaua de dimineata ! De-
altfel, atunci nu-i ardea lui Lavretki sa stea ?i sa ob-
serve : se simtea intr-al noualea cer, se imbata de feri-
cire, |lasindu-se purtat de ea ca un. prune... Era nevinovat
ca un copil acest tinar Alcide. Nu degeaba toata fiinta
tinerlei sale so.tii radia atita farmee ?i nu fara temei fa-
gaduj^a ea simturilor Š¾ bogatie tainica de voluptati nemai- *
incercate, pastrind in adincul fiintei sale mai mult decit
exteriqriza. Sosind la Lavriki in toiul verii, stapina.gasi
casa murdara Ā§i intunecoasa, slujitorimea ridicola ?i in-
se simtea intr-al noualea cer, se imbata de feri-
1 Fiica mea face Š¾ partida buna (germ.).
48
vcchita ; dar nu socoti de cuviin|a sa sufle sotului vreo
vorba. Daca ar fi avut de gind sa se stabileasca la La-
vriki, ar fi schimbat totul, incepind, bineinteles, cu casa.
Dar ideea de a ramine in acest ŃŠ¾Š¦ŃŃŠ³ uitat in stepa nu-i
trecuse prin cap nici Š¾ clipa. Ea se sim|ea in casa ca
intr-un cort, indurind cu resemnare toate neajunsurile
?i luindu-le u^urel peste picior. Marfa Timofeevna sosi
sa-si vada pupilul ; ea-i placu foarte mult Varvarei Pav-
lovna, care insa nu-i fu acesteia deloc pe plac. Cu Gla-
fira Petrovna nici noua gospodina nu se intelese ; ea ar
fi lasat-o in pace, dar batrinului Kprobin ii veni gustul
sa-?i bage nasul in afacerile ginerelui. āSa administrezi
averea unei rude atit de apropiate, spunea el, nu-i ru?i-
nos nici pentru un general/4 Se poate presupune ca Pavel
Petrovici nu ar fi gasit umilitor sa administreze chiar
averea unui om cu totul strain. Varvara Pavlovna. i$i
desfasura atacul cu foarte multa iscusin^a. Fara sa se
faca remarcata^ cufundata pesemne cu totul in fericirea
netulburata a lunii de miere, in viaf;a linistita de la Jara,
in muzica in lectura, incet-incet Š¾ scoase din sa-rite
pe Glafira,- incit aceasta, intr-o buna dimineata, intra ca
turbata in biroul lui Lavretki $i, aruncindu-i pe masa
manunchiul de chei, ii declare, ca nu mai este in stare
sa se ingrijeasca de gospodarie si ca nu mai vrea sa ra-
mina la tara. Pregatit din timp, dupa toate regulile de
rigoare, Lavretki consim|.i pe loc la plecarea ei. Glafira
Petrovna nu se aĀ§tepta la a?a ceva. āBine, spuse si ochii
i se intunecara, vad ca-s de prisos ! $tiu cine ma alunga
de aici, din cuibul neamului meu. Numai sa tii mintc
cuvintele mele, nepoate : nici tu n-ai sa-|i gase^ti cuib
nicaieri Ā§i ai sa rataceĀ§ti toata viata. Asta-i binecuvinta-
rea mea !ā In aceeaĀ§i zi, pleca in catunul ei ; iar peste
Š¾ saptamina sosi generalul Korobin Ā§i, cu Š¾ melancolie
placuta in priviri Ā§i in gesturi, lua in miinile sale con-
ducerea intregii averi.
In luna septembrie, Varvara Pavlovna i.?i duse bar-
batul la Petersburg. Petrecu doua ierni in capitala (vara
se mutau la Tarskoe Selo), intr-o locuinta splendida, lu-
minoasa, mobilata cu eleganta. Legara multe cuno$tin|e
in cercurile mijlocii $i chiar in sfere inalte ale societa-
|ii. Facura destule vizite si organizara multe receptii si
scrate fermecatoare, cu dans Ā§i cu muzica. Varvara Pav-
lovna atragea oaspetii cum atrage focul fluturii. Feodor
49
Ivanici nu se prea impaca cu via|a asta dezordonata.
So|ia il sfatuia sa Š¾ŃŃŃŠµ vreo slujba, el inSa, dupa ve-
chile pareri ale4 tatalui sau Ā§i din propria-i convingere,
nu vru sa-Ā§i ia serviciu. Totu$i, pentru a-i face pe plac
Varvarei Pavlovna, consimti sa ramina la Petersburg.
Dealtfel, el in|elese curind ca nimeni nu-1 impiedica sa
se izoleze, ŠµŠ¹ nu dispunea in zadar de biroul cel mai
lini?tit ?i mai intim din tot Petersburgul, ca so^ia-i gri-
julie era gata chiar sa-1 ajute sa se izoleze ā Ā§i de atunci
toate au mers de minune. El se ingriji din nou de edu-
ca^ia sa, pe care Š¾ socotea nedesavirĀ§ita, incepu sa ci-
teasca iaraĀ§i, ba chiar se apuca sa inveje limba engleza.
Ciudat mai arata faptura lui zdravana ?i spatoasa aple-
cata mereu asupra mesei de lucru si fa|a-i rumena, pa-
roasa Ā§i plina, ascunsa pe jumatate de caiete Ā§i dic^ionare.
Fiecare diminea^a Ā§i-o petrecea lucrind, la amiaza prin-
zea minunat (Varvara Pavlovna era Š¾ gospodina desa-
vir^ita), iar seara iĀ§i facea intrarea intr-o lume vrajita,
parfumQta, luminoasa, alcatuita numai din fe|e vesele Ā§i
tinere, iar in centrul acestei lumi se afla aceeasi gospodina
grijulie, so^ia sa. Ea il bucura nascindu-i un fecior ; bie-
tul prune trai insa putin ; muri in primavara ; iar vara,
dupa sfatul medicilor, Lavretki iĀ§i duse nevasta in strai-
natate, la Š¾ sta|iune balneara. Ayea nevoie de Š¾ destindere
nervoasa dupa Š¾ nenorocire atit de mare, in acelasi timp,
chiar pentru sĀ£natatea ei era riecesar un climat cald. Vara
Ā§i toamna le petrecura in Germania Ā§i in Elve^ia, iar
pentru iarna ā dupa cum era de a^teptat ā plecara la
Paris. Aici, Varvara Pavlovna inflori ca un trandafir
$i tot atit de repede $i de abil ca si la Petersburg, Ā§tiu
sa-$i injghebeze un cuibu^or. Gasi Š¾ locum^a cit se poate
de dragu|a pe una din strazile lini^tite, dar la moda, ale
Parisului. Facu so^ului un halat de casa, cum nu mai
purtase el niciodata, tocmi Š¾ servitoare eleganta, Š¾
bucatareasaāminunata $i un lacheu dibaci. Facu rost de
un cupeu incintator $i de un pian admirabil. Nu trecu
nici Š¾ saptamina, Ā§i ea se deprinse sa treaca strada, sa
poarte $alul, sa deschida umbrela Ā§i sa-Ā§i puna manu^ile
intocmai ca Š¾ adevarata pariziana. Nici cuno^tintele
nu-si intirzigra mult apari^ia. La inceput, Š¾ vizitau nu-
mai ru^ii, apoi incepura sa apara francezii, extrem de
amabili, reverentio^i, holtei cu maniere alese, cu nume
melodioase. Cu to|ii vorbeau repede ?i mult, salutau cu
50
dezinvoltura, i$i mijeau ochii de placere. Intre buzele
lor trandafirii straluceau danturi albe, $1 ce frumos ?tiau
ei sa zimbeasca ! Fiecare iĀ§i aducea prietenii ; iar
la belle madame de Lavrel~ki in curind ajunse cunos-
cuta de la Chaussee dāAntin pina in Rue de Lille.
Pe vrcmea aceea (lucrurile s-au petrecut in 1836), nu se
prasifce inca neamul foiletonistilor si al cronicarilor, care
misuna acum pretutindeni, ca furnicile intr-un musuroi
scormonit ; dar, chiar pe atunci, in salonul Varvarei
Pavlovna se ivi un oarec'are m-r Jules, un domn cu in-
fatisare nu prea aratoasa, cu reputable scandaloasa, obraz-
nic Ā§i josnic, ca to|i duelgiii si oamenii palmui|i. Varvara
Pavlovna nu-1 putea suferi pe acest m-r Jules, totusi il
primea pentru ca acesta scria, din cind in cind, la diferite
gazete si pomenea mereu de dinsa, numind-o fie m-me
defie m-me de***, cette grande dame russe si
distinguee, qui demeure rue de P... 1 ; el povestea lumii
intregi, adica celor citeva sute de abona|i, care nu aveau
nici in clin, nici in mineca cu m-me de L...tzki, despre
aceasta doamna, un spirit cu adevarat francez (une vraie
jrdnqaise par V esprit) ā francezii nu au Š¾ lauda mai
mare decit aceasta ā dragufa si amabila, Š¾ muziciana
remarcabila, care valseaza uimitor (intr-adevar, Varvara
Pavlovna valsa atit de frumos, incit fascina toate inimile
de dincolo de marginea rochiei sale fusoare, avintate in
zbor)... intr-un cuvint ii ducea faima in lume, si aceasta,
orice s-ar spune, e un lucru placut. Pe atunci, domni^oara
Mars parasise scena, iar domni^oara Rachel inca nu se
ivise. Totusi, Varvara Pavlovna frecventa cu sirguin(,a
teatrele. Era entuziasmata de muzica italiana $i riclea
de glumele rasuflate ale lui Odry ; casca politicos la Co-
media franceza Ā§i plingea cind Š¾ vedea jucind pe doamna
Dorval in vreo melodrama ultraromantica ; si. ceea ce-i
mai important, in casa ei a cintat Liszt de doua ori si
a fost a$a de simpatic, aĀ§a de firesc ā: fermecator ! larna
trecu in felul acesta placut, iar spre sfinsitul ei Varvara
Pavlovna fu prezentata pina Ā§i la curte. La rindul sau,
Feodor Ivanici nu se plictisea, de$i citeodata viafa il
apasa greu pe umeri, greu, fiind searbada. Citea ziare,
asculta prelegeri la Sorbonne $i la College de France, ur-
1 Aceasta nobila doamna rusoaica atit de distinsa, care locu-
ie^te in strada P... (frj. y
51
mareci dezbaterile parlamentului Ā§i se apuca sa traduca Š¾ -
lucrare ^tiinfifica vestita asupra irigafiei. ,,Nu-mi pierd
timpul zadarnic, se gindea el. toate acestea sint f olosi-
toare ; dar, iarna viitoare, va trebui negresit sa ma-n-
torc in Rusia Ā§i sa ma apuc de treaba. ā E greu de spus
daca-si dadea bine seama in ce consta aceasta treaba si
cine Ā§tie daca ar fi izbutit sa se intoarca, la iarna, in
Rusia ; deocamdata se pregatea sa piece cu sofia la JBa-
den-Baden... Š intimplare nea^teptata ii spulbera insa
toate planurile.
XVI
INTRlND Š DATA, IN LIPSA VAR-
varei Pavlovna, in iatacul acesteia, Lavrefki vazu pe
jos Š¾ hirtiuta mica, impaturita cu grija. Instinctiv Š¾ riclica
$i tot a$a Š¾ desfacu $i citi urmatoarele, scrise in limba
franceza :
,.Scumpul meu inger Betsy (nu ma pot hotari in nici
un chip sa-fi spun Barbe sau Varvara). In zadar te-am
asteptat la colful bulevardului ; vino miine, pe la unu
jumatate, in micul nostru apartament. Bunul tau grasun
(ton gros bonhomme de mart) obi?nuieĀ§te la ora asta sa
se infunde in carfile lui ; vom cinta iarasi cintecul poe-
tului vostru Pupkin (de votre poete Pouskine), pe care
m-ai invafat sa-1 cint : Ā«Sot batrin, sof cumplit !Ā» Ifi
sarut de mii de ori minufele $i picioru^ele. Te astept.
Ernest
Lavretki nu intelese dintr-o data cele citile. De aceea
citi a doua oara ā capul incepu sa i se invirta, du$u-
meaua i se clatina sub picioare, *ca puntea unei corabii
in timpul furtunii. El racni, se inabu?i $i,āin acela$i timp,
izbucni in plin's.
I$i pierdu mintile. Credea a tit de orbe^te in Sofia lui !
Niciodata nu-i trecuse prin minte gindul ca ea ar fi in
stare sa-1 inĀ§ele, sa-i fie necredincioasa. Ernest, amantui
sofiei sale, un baiat blond, frumu^el, de vreo douazeci
$i trei de ani, cu nasucul cirn $i cu mustacioara subfire,
era aproape cea mai mare nulitate dintre toate cuno^tin-
53
tele ei. Trecura citeva minute, se scurse Š¾ jumatate de
ceas. Lavre{ki statea tot incremenit, stringind in mina
scrisoarea fatala, cu ochii pironi|i proste?te in dusumea.
Ni$te- chipuri palide i se nazareau intr-un virtej intu-
necat. Inima i se oprea in loc intr-o durere sfi$ietoare.
I se parea ca se prabuĀ§eĀ§te, cade, se rostogole?te... fara
sfirĀ§it. Un fo$net uĀ§or Ā§i cunoscut de rochie de matase il
trezi din amorteala ; Varvara Pavlovna, imbracata cu
palarie'?i ?al, se intorcea grabita de la plimbarc. Lavretki
se cutremura din tot trupul si se repezi sa iasa afara. Isi
dadea seama ca in clipa aceea ar fi fost in stare s-o
sfi$ie, sa-i traga a$a, tarane^te, Š¾ bataie sora cu moartea,
s-o sugrume cu miinile sale. Nedumerita, Varvara Pa-
vlovna vru sa-1 opreasca ; el mai avu doar puterea sa
Ā§opteasca : āBetsy" ā $i fugi din casa.
Lavre|ki lua un cupeu Ā§i porunci birjarului sa-1 duca
afara din oras. Tot restul zilei $i toata noaptea pina dimi-
neata rataci, oprindu-se necontenit $i plesnind din palme :
ba isi pierdea mintile, ba il apuca un fel de ris, s-ar
parea chiar un acces de veselie. Dimineata il patrunse
frigul $i intra intr-un han prost de mahala, lua Š¾ camera
.si se a$eza pe un scaun la fereastra. 11 apuca un cascat
convulsiv. De-abia se tinea pe picioare, trupul parca-i
era frint; deĀ§i nu simtea oboseala, istovirea il birui : $cdea,
se uita Ā§i nu intelegea nimic. Nu putea pricepe ce i se
intimplase, de ce ,se trezise singur, cu miinile $i cu
picioarele intepenite, cu gura amara, cu Š¾ piatra de moara
pe piept, intr-o camera pustie $i necunoscuta. Nu era
capabil sa inteleaga ŠµŠµ Š¾ facuse pe Varia sa se dea acestui
francez $i cum de putuse, Ā§tiindu-se necredincioasa, sa fie
lini$tita ca odinioarS Ā§i tot aĀ§a de increzatoare si de draguta
fata de dinsul.
āNu pricep nimic ! Ā§opteau buzele sale uscate. Cine
ma poate asigura ca chiar la Petersburg"... Nu-si sfirsi
tntrebarea $i casca iara$i, tremurind Ā§i chircindu-se din
tot corpul. Amintirile luminoase, ca Ā§i cele intunecate,
il chinuiau la fel. Deodata ii veni in minte ca, in urma
cu citeva zile, fata de el Ā§i de Ernest, ea se a5eza.se la plan
$i cintase : āSot batrin, sot cumplit!ā IĀ§i aminti expresia
de pe figura ei, sclipirea stranie a ochilor Ā§i culoarea ofcra-
jilor sai, $i atunci se ridica de pe scaun Ā§i vru sS se duca
la din^ii pentru a le spune : āDegeaba afi glumit pe so-
coteala mea ; strabunul meu ii zvinta pe t&rani in bataie ;
53
iar bunicul meu a fost el insu$i |aranā\ $i apoi sa-i omoare
pe amindoi. Ba, deodata, i se parea ca tot ce i se intim-
plase fusese numai un vis Ā§i nici macar un vis, ci un fel
de halucinatie Ā§i ca n-aveai decit sa te scuturi ?i sa te
ui|i imprejur... El privi in jur, dar mihnirea ii patrundea in
inima mai adinc, tot mai adinc, ca ghearele uliului care
lnĀ§faca Š¾ pasare. Colac peste pupaza, Lavretki. nadajduia
sĀ£ fie tata, peste citeva luni... Trecutul, viitorul, toata
viafa-i era otrSvita. In cele din urma se intoarse la Paris,
trase la un hotel Ā§i trimise Varvarei Pavlovna biletul dom-
nului Ernest, cu urmatoarea scrisoare :
āHirtiuta alaturata va va< explica totul. Cu acest pri-
lej va pot spune ca nu v-am recunoscut: totdeauna a$a
de grijulie, cum de-a|i putut pierde Š¾ hirtie atit de im-
portanta ? (Bietul Lavre}ki pregatise ?i migalise fraza
asta vreme de citeva ceasuri.) Eu nu va mai pot vedea ;
presupun ca nici dumneavoastra n-aveti motive sa do-
ri[i Š¾ intilnire cu mine. Va fixez suma de 15 000 de
franci pe an ; mai mult nu pot sa va dau. Comunicati-va
adresa biroului meu de la, jara. Faceti ce, dori|i, traitĀ»
unde va place ! Va doresc fericire. Nu a?tept raspuns.ā
Lavretki' scrise' sotiei sale ca nu a^teapta raspuns... dar
de fapLcl il a^tepta, Ā§i inca cu insetare, ca sa vada expli-
catia acestei fapte neintelese, -de neinchipuit. In aceeasi
' zi, Varvara Pavlovna ii trimise Š¾ scrisoare lunga in limba
franceza. Aceasta ii dadu lovitura de gratie : ultima indo-
iala i se spulbera ā $i se rumina ca mai avusese indoieli.
ā Varvara Pavlovna nu incerca sa se dezvinovateasca ; dorea
dear sa-1 vada $i-l ruga sa n-o condamne irevocabil. Scri-
soarea era rece Ā§i fortata, deĀ§i pe alocuri se zareau urine
de lacrimi. Lavretki rise cu amaraciune Ā§i dispuse sa se
comunice trimisului ei ca totul era in ordine. Peste trei
zile,nu se mai-afla la Paris : nu pleca insa in Rusia, ci in
Italia. De fapt, ii era totuna incotro pleca ā numai sa nu
se duca acasa. Trimise dispozitii vechilului sau cu privire
la pensia sotiei, dindu-i totodata ordin sa preia neintir-
ziat de la generalul Korobin toata conducerea mo$iei, fara
sa mai a$tepte intocmirea deconturilor, $i sa ia masuri
pentru plecarea excelentei-sale din Lavriki. El iĀ§i inchipui
54
ā ca Ā§i cum ar fi fost de fafa ā fisticeala $i grandoarea
inutila a generalului izgonit si, cu tot necazul sau, simfi
un fel de bucurie rautacioasa. Totodata Š¾ ruga pe Glafira
Petrovna, printr-o scrisoare, sa se inapoieze la Lavriki $i-i
irimise Š¾ procura pe numele ei. Glafira Petrovna nu se mai
jntoarse la Lavriki, ba dadu chiar anunfuri prin ziare ca
distrusese procura ā ceea ce era cu totul inutil. Ascun-
zindu-se intr-un oraĀ§el din Italia, Lavrefki multa vreme
nu se putu stapini sa nu-si urmareasca Sofia. Din ziare
descoperi ca ea piecase din Paris, a.sa cum proiectase, la
Baden-Baden. In curind numele ei aparu intr-un articola^
ā¢semnat de acelasi m-r Jules. Pr intre obi^nuitele frivolitafi,
articola.sul lasa sa se stravada un fel de compasiune prie-
teneasca. Citindu-1, Feodor Ivanici ramase dezgustat. Mai
tirziu afla ca i se nascuse Š¾ fiica. Peste vreo doua luni,
primi comunicarea vechilului sau ca Varvara Pavlovna
ceruse prima treime din pensie. Apoi incepura sa umble
zvonuri din ce in ce mai urite. In cele din urma, toate jur-
nalele raspindira, cu iuteala -fulgerului, Š¾ intimplare tra-
gicomica, in care sotia sa juca un rol de neinvidiat. Astfel
se sfirsi totul : Varvara Pavlovna ajunse Š¾ ,,celebritateā.
Lavrefki inceta sa mai fie preocupat de dinsa, dar ii
mai trebui mult timp ca sa se,poata impaca cu sine
insu'^i. Uneori il prindea un dor atit de mare dupa sofia
lui, incit i se parea ca ar fi dat totul, ba chiar... ar fi
iertat-o, numai sa-i auda iara^i glasul duios $i sa-i simta
mina din nou intre palmele sale. Cu toate acestea, vremea
trecea cu folos. Nu se nascuse ca sa fie martir ; firea-i
sanatoasa birui. Multe lucruri i se limpezira in minte.
Pina la urma, nici lovitura primita nu i se mai paru asa
de ncastepfata. t$i intelese sofia ; pe un om apropiat il
intelegi pe deplin de-abia dupa ce te desparfi de dinsul.
Lavretki se apuca iarasi sa studieze, sa lucreze, de$i nu
mai avea acelasi avint : scepticismul, faurit de incercarile
viefii si de educafia lui, i se cuibari pentru totdeauna in
suf let. Ajunse cit se poate de nepasator fata de toate. Tre-
cura vreo patru ani si se simti in stare sa se intoarca in
patrie si sa se intilneasca cu ai sai. Fara a se opri nici la
Petersburg, nici la Moscova, Lavrefki sosi in orasul O...
unde ne-am desparfit de dinsul si unde-1 invitam pe bine-
voitorul cititor sa se intoarca acum, impreuna cu noi.
55
XVII
In dimineata care a urmat zi-
lei descrise la ihceput, pe la ceasurile zece, Lavretki urea
scarile casei Kalitin. In inlimpinare ii ie?i Liza, gatita cu
palarie Ā§i cu manuĀ§i.
ā .Incotro ? Š¾ intreba el.
ā La liturghie. Azi e duminica.
ā ObiĀ§nui|i sa va duce|i la liturghie ?
Nedumerita, Liza il privi in tacere.
ā Scuzati-ma, va rog, zise Lavretki, eu... am vrut
sa spun altceva. Am venit sa-mi iau ramas bun de la
dumneavoastra, caci peste un ceas plec la tara.
ā- Undeva pe-aproape ? il cerceta Liza.
ā La vreb douazeci $i cinci de verste.
in pragul uĀ§ii se ivi Lenocika, insotita de Š¾ came-
rista.
ā Sa nu ne uitati, rosti Liza si cobori scarile.
ā Nici pe mine sa nu ma uitati. Š clipa,'va rog, mai
adauga el, tot merge}! la biserica, rugati-va si pentru
mine.
Liza se opri $i se intoarse cu fata spre dinsul.
ā Bine, ii spuse, privindu-1 drept in fata. Am sa ma
rog Ā§i pentru dumneavoastra. Haidem, Lenocika.
In salon, Lavretki Š¾ gasi numai pe Maria Dmitrievna.
Mirosea a colonie $i a menta. Dupa spusele sale, Š¾ duruse
capul Ā§i petrecuse Š¾ noapte nelini^tita. Il primi cu obi$-
nuita-i amabilitate galena $i convorbirea se inchega incet-
incet. . .
ā Nu-i a$a, il intreba ea, ca Vladimir Nikolaici e un
tinar placut ?
ā Dar cine-i Vladimir Nikolaici ?
ā Pankin, cel care-a fost aici ieri. I-ati placut foarte
mult ; am sa va spun in secret, mon cher cousin l, el; nici
mai mult, nici mai putin, ?i-a pierdut capul dupa Liza
mea. Ei, ? Face parte dintr-o familie buna, are 0 slujba
admirabila, e de$tept, apoi e $i kammerjunker. Daca Š¾
vrea DumnezeuĀ». din partea mea, ca mamS, voi fi foarte
bucuroasa. Desigur, am Š¾ mare raspundere ; fericirea co-
piilor, bineinteles, depinde de pSrinti ; dar sa mai spun Ā§i
1 Dragul meu var (fr.).
5G
asa : pina acum, de bine, de rau, mereu tot eu eu, pre-
tutindeni numai eu, dupa cum vezi ; am crescut copiii,
i-am educat, toate le-am facut numai eu... iata si acum,
am cerut sa-mi vina Š¾ domniĀ§oara de la doamna Boulus...
Maria Dmitrievna se avinta in descrierea grijilor. stra-
daniilor Ā§i sentimentelor sale materne. Lavretki Š¾ asculta.
in tacere Ā§i-si invirtea palaria in miini. Privirea lui rece,
greoaie Š¾ scoase din fire pe aceasta cucoana pusa pe fle-
careala.
ā Dar Liza cum va place ? il intreba ea.
ā Lizaveta Mihailovna e Š¾ fata minunata, ii raspunse
Lavretki ; apoi se scula salutind-o si intra la Marfa Timo-
feevna. Maria Dmitrievna se uita in urma lui, nemul-
fumita, Ā§i se gindi : āCe stingaci, ce taranoi ! Acum inteleg
de ce nevasta-sa nu i-a putut ramine credincioasa."
Marfa Timofeevna era in odaia sa, inconjurata de tot
personalul, alcatuit din cinci fiinte, aproape la fel de dragi
inimii sale : un botros dresat, cu gu?a plina, pe care-1
indragise pentru ca nu mai fluiera Ā§i nici nu improsca
Š°ŃŠ°, Š¾ catelusa mica, foarte sperioasa si lini^tita, Roska,
un motan suparacids, Matros, Š¾ fetita ncastimparata si
oache^a de vreo noua ani, cu ochii cit roata carului si cu
nasucul ascutit, careia ii zicea $urocikāa st in sfirsit, Š¾
femeie, virstnica, de vreo cincizeci si cinci de ani. cu
boneta alba si Š¾ cataveica scurta, cafenie peste rochia
de culoare inchisa, cu numele Nastasia Karpovna Ogar-
kova. Ā§urocika era tirgoveafa, orfana de amindoi parinfii.
Marfa Timofeevna Š¾ luase de mila, ca $i pe Roska : atit
ŃŠ³Š¦ŠµŠŗ^Š°, cit $i fetita fusesera gasite pe strada ; si una,
Ā§i alta erau slabe ?i flaminde, le uda deopotriva ploaia de
toamna. Pe Roska n-o cautase nimeni ; iar Surocika fusese
cedata cu draga inima Marfei Timofeevna de unchiul sau,
un pantofar bej-iv, care nici el n-avea ce minca, nici pe
nepoata n-o hranea cum se cuvine. In schimb Š¾ batea cu
calapodul in cap. Pe Nastasia Karpovna batrina Š¾ cunos-
cuse cu prilejul unui hagealic la Š¾ rriinastire. Se apropiase
de ea fara s-o cunoasca (ii placuse, dupa cum spunea insa?i
Marfa Timofeevna, pentru ca se ruga frumos), intrase in
vorba cu ea Ā§i Š¾ poftise la Š¾ ŃŠµŠ°Š½ŃŠ° de ceai. Din ziua aceea,
nu se mai desparfira. Nastasia Karpovna avea Š¾ fire foarte
vesela cit se poate de supusa. Era vaduva fara copii, se
tragea din nobili scSpStati ; avea un cap rotund, incarun-
fit, mliriHe albe $i moi, Š¾ fata puhava cu trSsaturi mari si
blihde, cu nasul cirn, pu^in cam comic ; ea Š¾ venera pe
Marfa Timofeevna, iar aceasta Š¾ iubea foarte mult, deĀ§i Š¾
zeflemisea pentru inima-i foarte slaba : Š¾ atrageau tofi
barba^ii tineri $i ro^ea.fara voie, ca Š¾ feti^a, la cea mai
nevinovata gluma. Intregul sau capital era alcatuit din Š¾
mie doua sute de ruble, in asignate ; traia pe socoteala
Marfei Timofeevna, insa ele se aflau pe picior de egalitate ;
Marfa Timofeevna n-ar fi admis slugarnicia.
ā A ! Uite-1 pe Fedea ! exclama Marfa Timofeevna,
de cum il vazu. Aseara nu mi-ai cunoscut familia : iat-o,
admir-o acum. Ne-am adunat cu tofii la ceai ; acesta-i al'
doilea ceai, ca-n zilele de sarbatoare. Po^i sa-i mingii pe
to-fi : numai fpurocika nu se va lasa dezmierdata ā¢; iar
motanul te va zgiria. Pleci chiar azi ?
ā Azi. Lavretki se aĀ§eza pe un scaunel. Mi-am Ā§i luat
ramas bun de la Maria Dmitrievna. Am vazut-o $i pe
Lizaveta Mihailovna.
ā¢ Spune-i Liza, taica. Tu sa-i spui Mihailovna ? ! $i
$ezi bihi^or, c-ai sa darimi scaunelul $urocikai.
ā Se ducea la liturghie, urma Lavretki. E intr-ade-
var evlavioasa ? ,
ā. Da, Fedea, foarte evlavioasa. Mai mult decit noi
amindoi.
ā Parca dumneavoastra nu sinteti evlavioasa ? Š¾ in-
treba Nastasia Karpovna, rostind peltic cuvintele. Azi la
utrenie n-am mers, dar la liturghia de mai tirziu ne vom
duce.
ā Ba nu, ai sa te *duci tu singura ; eu m-am lenevit,
maica, ii raspunse Marfa Timofeevna. Mie imi place.sa
ma rasfat cu ceai.
I se adresa Nastasiei Karpovna cu ,,tuā, deĀ§i se tineau-
pe picior de egalitate ā vezi bine, nu degeaba era Š¾ Pes-
tova : trei Pestovi figurau in pomelnicul lui Ivan Vasilie-
vici Groznii1 ; Marfa Timofeevna Ā§tia lucrul acesta.
ā Spune|i-mi, va rog, incepu iaraĀ§i Lavretki, Mariei
Dmitrievna mi-a vorbit acum de... cum naiba ii zice ?...
Pan$in; Cine-i el ? > ā
, ā Ce limbuta, Doamne, iarta-ma ! mormai Marfa
Timofeevna. Pesemne |i-a spus in taina ca iata, chipu-
rile, ce mai mire s-a ivit. Mai bine-ar Ā§u$oti cu feciorul
de popa ; dar se vede ca acela nu i-i destul. $i doar inca
1 Ivan cel Groaznic (n. trad.).
Š8
nu-i nimic, slava Domnului !, iar ea a $i inceput sa fle-
careasceL
ā $i de ce slava Domnului ? intreba Lavrefki.
ā la de-aceea, ca flacaul asta nu-mi place ; $i nici
n-ai de ce sĀ£ te lauzi cu dinsul.
ā Nu v& place ?
ā Da, doar n-o sa-i cucereasca pe to|i. I-o fi de
ajuns ca 1-a indragit Nastasia Karpovna.
Biata vaduvS. se tulbura cu totul.
ā Ce spui dumneata, Marfa Timofeevna, nu fi-i frica
de Dumnezeu ? ! exclama ea Ā§i pe loc Š¾ ro^eafa ii acoperi
fa^a $i gitul.
ā $i Ā§tie puĀ§lamaua, Š¾ intrerupse Marfa Timofeevna,
Ā§tie cu ce s-o momeascS : i-a facut cadou Š¾ tabachera.
Fedea, sa-i ceri Š¾ priza de tabac : ai sa vezi cit ii de
frumoasa tabachera ; are pe capac un husar calare. Ai
face mai bine, maica, sa nu te dezvinovatesti.
Nastasia Karpovna se multumi numai sa dea din miini,
in semn de protest.
ā Bine, dar Lizei, intreba Lavretki, ii place ?
ā Se pare ca-i place. De altfel, Dumnezeu s-o inte-
leaga ! Stii doar ca sufletul altuia-i Š¾ padure intunecoasa,
iar cel de fecioara cu atit mai mult. Uite, sufletul $uroci-
kai ā pas de-1 intelege ! De ce se ascunde si totusi nu
pleaca de cind ai venit ?
Surocika pufni intr-un ris inabu^it $i se repezi afara ;
iar Lavretki se scula de la locul sau.
ā Da, rosti taraganat, e greu sa in|elegi sufletul de
fecioara.
Se apropie sa-$i ia ramas bun.
ā Ei, te mai vedem curind ? il intreba Marfa Ti-
mofeevna.
ā Cum s-o intimpla, matuĀ§ico : doar nu stau de-
parte.
ā Da, ca tu pleci la Vasilevskoe. Nu vrei sa stai la
Lavriki ā ei bine, treaba ta ! Numai sa te duci ?i pe
acolo, ca sa te inchini la mormintul mamei tale, ba Ā§i
la mormintul bunicii. Acolo, in strainatate, ai adunat
tot felul de intelepciuni ?i, cine $tie, poate ca din mor-
mint vor afla ca ai venit la ele. Sa nu uiti, Fedea ! Fa
un pafastas si pentru Glafira Petrovna, uite, |ine Š¾ rubla.
Ia-Š¾, ia-o, caci vreau eu sa dau de-Š¾ slujba pentru dinsa.
In timpul vie|ii n-am iubit-o ; dar, n-am ce zice, a fost
59
Š¾ femeie de caracter. Era cuminte Ā§i nici pe tine nu te-a
obijduit. $i acum, umbla sanatos, altfel s-ar uri cu
mine.
Ā§i Marfa Timofeevna i$i imbraf.iĀ§a nepotul.
/ ā Iar Liza n-are sa-1 ia pe*PanĀ§in. Sa n-ai nici Š¾
grija in privin^a asta ; nu-i ea pentru un barbat ca asta.
ā Dar n-am nici Š¾ grija, raspunse Lavretki si pleca.
XVIII
DUPA vreo patru ORE, LAVRET-
ki porni spre casa. Trasura lui mina repede pe un drum
nepietruit de |ara. De vreo doua saptamini era seceta. Š
picla sub|ire $i alburie se intindea in vazduh si acoperea
padurile din departare, de unde venea iz de fum. Š mul-
|ime de nouraĀ§i intuneca|i, cu marginile nedesluĀ§ite, alu-
necau pe cerul albastru-palid. Un vint uscat sufla destul
de tare, ca un Ā§uvoi necontenit, fara sa impra^tie zapu-
' Ā§eala. Cu capul aplecat pe perna $i cu bra^ele incruciĀ§ate
pe piept, Lavretki privea ogoarele desfaĀ§urindu-se in fuga
ca un evantai, rachitele care se iveau $i dispareau domol,
stancutele $i ciorile neroade, care se uitau costi$, cu Š¾ ne-
. incredere timpa, spre trasura de pe drum,'precum
haturile' lungi napadite de pelinarija, pelin Ā§i sorb de
cimp, privea... Ā§i aceasta pustietate roditoare, aceasta
verdea^a proaspata a stepei, colinele lungi, vagaunileā
cu tufisuri scunde de stejar, catunele cenu^ii Ā§i meste-
cenii subjiri, toata aceasta priveli^te ruseasca, pe care
n-o vazuse de multa vreme, ii umplea sufletul de un
sim^amint cald Ā§i in acelaĀ§i timp aproape trist.. Š apa-
sare placuta parca ii strinse inima. Gindurile-i rataceau
in voie ; conturul lor era tot atit de fumuriu $i nedes-
lu$it ca cel al. noura$ilor din tarii. i$i aduse aminte
de copilaria lui, de maica-sa, de moartea ei ā cum fu-
sese adus * linga dinsa Ā§i cum ea, apropiindu-i capul de
sinul sau, incepuse sa plinga inabu^it, dar, vazind-o pe
Glafira Petrovna, tacuse. IĀ§i aduse aminte de tatal sau,
la inceput viguros, nemul|umit de toate, cu Š¾ voce' me-
talica, apoi orb, plingacios, cu barba carunta, neingri-
jita... iĀ§i aminti cum Š¾ data, la masa, intrecind masura
cu bautura Ā§i patindu-Ā§i Ā§ervetul de..sos, fusese apucat
60
de un ris subit incepuse sa povesteasca, remind Ā§i cli-
pind din ochii lipsifi de, vedere, despre cuceririle sale.
Isi aduse aminte de Varvara Pavlovna . si-$i miji ochii
fara sa vrea, cum si-i mijeĀ§te omul sagetat de Š¾ durere
launtrica fulgeratoare, scuturindu-si capul. Apoi ā¢ gindu-
rile i se opriia la Liza.
. ālata, se gindi el, Š¾ fiinta tinara. care de-abia acum
intra in via|a. Š fata simpatica ; dar oare ce-o sa iasa
din ea ? E si frumusica. Fa|a proaspata, pala, ochii $i
buzele la fel de serioase, privirea sincera Ā§i curata. Pa-
cat, pare-se ca-i pufin cam exaltata. Are Š¾ statura pla-
cuta, umbla atit.de usor Ā§i are Š¾ voce potolita. Imi place
foarte mult cind se opre$te brusc, asculta cu luare-aminte
fara sa zimbeasca ; apoi ramine pe ginduri $i-$i arunca
parul peste cap. $i mie-mi vine sa cred ca Pans in nu-i
de ea. Totu$i, care Š¾ fi fiind meteahna lui ? La urma urmei,
de ce ma las prada visarii ? Š sa porneasca si ea pe
aceea^i carare, pe care umbla tot-i. Mai bine sa atipesc.ā
Ā£>i Lavretki inchise ochii.
Dar nu putu adormi Ā§i se cufunda in obi$nuita piro-
teala a drumului. Ca $i mai inainte, icoane din trecut
se iveau molcom, i se ridicau in suf let, amestecindu-se
Ā§i incilcindu-se cu alte imagini. Cine $tie de ce. La-
vretki incepu sa se gindeasca la Robert Peel... la istc-
ria Fran^ei... la felul cum ar fi ci$tigat Š¾ batalie. dac-ar
fi fost general ; i se parea ca aude impu^caturi si stri-
gate... Capul ii aluneca intr-o parte, deschise ochii...ā
Acelea^i cimpii, acelea^i priveli^ti de stepa. Potcoavele
roase ale latura^ilor scinteiau, rind pe rind, prin praful
valurit ; cama^a galbena a vizitiului, cu clini ro^ii la
subsuori, se umfla de vint... āBine ma mai intorc in
locurile parinte$tiā, ii trecu prin cap lui Lavretki $i
striga : āMina, vizitiu !ā Se infasura in manta Ā§i se lasa
de-Š° binelea pe perna. Trasura il hurduca : Lavretki se
ridica in capul oaselor deschise larg ochii. In fa|a lui,
pe deal, se desfa^ura un satuc ; ceva mai la dreapta se
zarea Š¾ casutci boiereasca veche, cu obloanele trase Ā§i
cu pridvorul strimb. in curtea, larga, incepind chiar de
la poarta, crescuse urzica, verde Ā§i deasa, ca un pile de
cinepa. Tot aici se afla un hambar de scinduri de ste-
jar, inca trainic. Acesta era satul Vasilevskoe.
Surugiul coti spre poartS Ā§i i$i opri caii. Feciorul lui
Lavretki se scula in picioare pe ŃŠ°ŃŠ³Š¹ $i, pregatindu-se
61
sa sara jos, striga : āHap, hap !ā Se auzi un latrat ra-
gu$it surd ; dar ciinele nu catadicsi s& se arate. Fecio-
rul dadu iarasi sa sara ?i mai racni Š¾ data : āHap, hap !ā
Latratul vlaguit se repeta, iar dupa citeva clipe, nu se
stie de unde, se ivi' in curte un om in anteriu de nan-
chin, cu cre$tetul alb ca zapada. Se uita spre trasura, pu-
nindu-^i palma strea^ina la och-i ; se lovi deodata cu.
amindoua miinile peste $olduri, Š¾ clipa se frasui pe loc ;
apoi se repezi sa deschida poarta. Trasura intra in curte
hirsiindu-Ā§i ro|ile prin urzici Ā§i se opri in fata pridvo-
rului. Barbatul cu cre^tetul alb, foarte sprinten dupa apa-
ren^e, statea cu picioarele cracanate, intr-o pozi^ie sucita,
pe ultima treapta Ā§i descheia cu infrigurare burduful
de piele al trasurii, apoi, il trase in sus, ajutind boierului
sa coboare, $i-i saruta mina.
ā Bine te-am gasit, frate, rosti Lavretki. Mi se pare
ca-ti zice Anton ? Š mai duci ?
Batrinul facu Š¾ plecaciune in tacere $i porni fuga
dupa chei. Intre timp, surugiul statea nemi^cat, aplecat
intr-o rina $i tragin.d cu coada ochiului la u?a incuiata.
Iar feciorul lui Lavretki, cum sari jos, asa- Ā§i ramase,
intr-o poza pitoreasca, cu Š¾ mina pe capra. Batrinul
aduse cheile Ā§i, fara sa fie nevoie, se incovoie ca un
$arpe, ridicind coatele sus de tot, descuie usa, se feri
intr-o parte Ā§i din nou facu Š¾ plecaciune pina in pamint.
?,Iata-ma-s acasa, iata ca m-am inters ā, se gindi La-
vretki, intrind in antreul micut, pe cind obloanele se
deschideau, trosnind si scirtiind, unul dupa altul, iar
lumina zilei patrundea in incaperile pustii.
XIX
CASUTA in care se instala la-
vretki $i in care cu doi ani mai inainte, iĀ§i daduse sufletul
Glafira Petrovna fusese durata in veacul trecut din lemn
trainee de pin. Ca infa|iĀ§are, parea Ā§ubreda ; dar ar mai
fi putut dainui inca vreo cincizeci de ani, poate Ā§i mai
mult. Lavretki strabatu toate odaile si, spre marea, nemul-
|umire a mu^telor- batrine ?i vlaguite, cu praf alb pe
spate, care .sedeau nemi^cate pe tavan, porunci sa se
deschida pretutindeni* ferestrele. De la moartea Glafirei
62
Petrovna nimeni nu le mai deschisese. In casa, toate rama-
sesera a?a cum fusesera odinioarS. in salon, canapelufcele
albe cu picioare subfiri, capitonate cu stofa lucioasa gri,
ponosite ji stricate, aminteau staruitor de vremurile Eca-
terinei. Tot in salon se afla jiltui preferat al stapinei, cu
speteaza inalta ?i dreapta, de care dinsa nici la batrine|e
nu se sprijinea. Pe peretele din fata atirna strSvechiul
portret al strabunului lui Feodor, Andrei - Lavretki.
Fa^a-i inveninata Ā§i mohorita de-abia se distingea pe
fondul innegrit Ā§i scorojit. Ochii sai mici $i rai priveau
morocanos pe sub pleoapele-i cazute, umflate parca. Pa-
rul negru, nepudrat, statea zburlit ca Š¾ perie deasupra
unei frunti greoaie, brSzdate de zbircituri. De coltul
portretului atirna Š¾ cununa din siminoc prafuit. ,,In-
feS^i Glafira Petrovna a binevoit s-o impleteascaā, il
incunostin|a Anton. In dormitor trona un pat ingust
?i inalt, sub un polog facut dintr-un material varga t,
vechi Ā§i foarte trainic. Un maldar de perne decolorate
Š¾ plapuma matlasata, subtire, se aflau pe pat; iar
deasupra capului atirna icoana infati^ind intrarea Maicii
Domnului in biserica, icoana pe care aceasta fata batrina,
murind singura $i uitata de toti, a dus-o, pentru cea din
urma oara, la buzele-i aproape reci. Toaleta din lemn
incrustat cu placi mici de arama si cu Š¾ oglinjoara
strimba, cu poleiala innegrita, se gasea linga fereastra. ā¢
Alaturi de dormitor se afla un mic paraclis, cu peretii
goi Ā§i, in colt, cu un iconostas masiv. Pe jos era asternut
un covoraĀ§ ros Ā§i picurat cu ceara, pe care Glafira Pe-
trovna batea matanii pina la pamint. Anton pleca cu
feciorul lui Lavretki ca sa descuie grajdul Ā§i Ā§opronul. in
locui lui se infati^a Š¾ batrinica aproape de aceea^i virsta
cu dinsul, legata cu Š¾ basma pina la sprincene ; ii tremura
capul Ā§i privirea-i era nauca, dar exprima rivna ā obi-
ceiul vechi de a sluji cu smerenie ā Ā§i in acela^i timp
un fel de compatimire respectuoasa. Saruta mina lui
Lavretki Ā§i se dadu indarat, oprindu-se linga usa in
a^teptarea poruncilor. Lavretki nu-$i aducea aminte in
ruptul capului cum ii zicea si nici nu Ā§tia macar daca
Š¾ mai vazuse vreodata. Š chema Aprakseia. Cu vreo
patruzeci de ani mai inainte, aceea^i Glafira Petrovna
Š¾ alungase de la curtea boiereasca Ā§i Š¾ pusese gainareasa,
Dealtfel, ea vorbea putin, ca cum ar fi dat in mintea copi-
ilor, Ā§i in privirea ei nu aflai decit slugarnicie. Pe linga cci
doi batrini Ā§i inca trei copii pinteco?i in cameĀ§oaie lungi,
stranepotii lui Anton, la curtea boiereasca mai haladuia
un Ā£aran ciung, scutit de cisla ; acesta bolborosea ca un
gotcan ?i nu era bun de nimic. Nici ciinele neputincios
care il intimpinase pe Lavretki la sosire cu latratul sau nu
era cu mult mai folositor. Statea legat de vreo zece ani
cu un lan$ greu, cumparat din porunca Glafirei Petrovna,
?i abia-abia daca-mai era in. stare sa se miĀ§te Ā§i sg-$i
tirasca poyara. Dupa ce cerceta casa, Lavretki ie$i in
gradina Ā§i ramase multumit de ea. Era napadita toata de'
buruieni, brusturi, agriĀ§e Ā§i zmeura., Avea insS umbra
multa, mul|i tei batrini, care imprgsionau prin maretia
lor Ā§i prin aĀ§ezarea. ciudata a ramurilor ; fusesera sadi|i
prea des ?i cindva ā cu vreo suta de ani inainte ā fuseserS
tun?i. Gradina se sfirĀ§ea cu un rimnic luminos, imprej-
muit cu trestii inalte Ā§i roĀ§cate. Urmele vietii omene$ti
se $terg foarte repede : conacul Glafirei Petrovna nu
avusese vreme Sa se salbaticeasca, dar parea scufundat
intr-o piroteala tacuta, in care motSie toate cele pe ŃŠ¹-
mint, daca nu se molipsesc de neastimparul omului.
.Feodor Ivanici trecu Ā§i prin sat; babele-1 priveau din
pragul caselor, sprijinindu-Ā§i .obrazul cu mina ; taranii
se inchinau de departe, copiii. fugeau. in laturi, ciinii
latrau nepasatori. In sfirĀ§it, il incerca foamea ; slugile
Ā§i bucatarul urmau sa soseasca insa abia pe seara. Carul
cu provizii dih Lavriki inca nu venise. Atunci Lavretki
se vazu nevoit sa ceara ajutorul lui Anton. Acesta se des-
curca pe loc : prinse, taie ?i jumuli Š¾ gaina batrina ;
Aprakseia Š¾ curata Ā§i Š¾ spala multa vreme, frecind-o
ca pe Š¾ rufa, inainte de a Š¾ pune in oala. in sfir?it, cind
gaina era fiarta, Anton a$temu Š¾ fata de masa ?i ajezM
tacimurile. Puse Š¾ solnita argintata ?i innegrita, pe trei
picioruĀ§e, Ā§i Š¾ garafa Ā§lefuita cu dop de sticla rotund Ā§i
cu gitul ingust. In cele din urma Anton il vesti pe Lavretki,
cu Š¾ voce cintatoare, ca masa era gata. Dupa aceea se
posta in spatele scaunului, infaĀ§urindu-?i pumnul drept cu
un Ā§ervet $i impra$tiind un iz tare, statut, asemanator _
cu mirosul lemnului de chiparos. Lavretki gusta supa ?i
scoase Š¾ bucata de gSina. Pielea ei era acoperita cu un
fel de buburuze mari; Š¾ vinS groasa trecea prin fiecare
picior; carnea mirosea a surcica Ā§i a leĀ§ie. Ispravind
de mincat, Lavretki spuse ca ar bea ceai, daca... ,,Vi-l
pregatesc numaidecit P il intrerupse moĀ§ul Ā§i se tinu de
64
ragaduiala. Se descoperi un pic de ceai, hifa$urat mtr-un
pctoc de hirtie roĀ§ie, se gasi un samovar mic, dar care
iierse foarte repede Ā§iā zgomotos ; se descoperi $i
zahar, bucatele foarte mici, parea topite. Lavretki bati
ceaiul dintr-o ceaĀ§ca mare ; Š¾ tinea minte inca din copi-
larie : avea zugravite pe dinsa ni$te car|i de joc, $i cu
ea erau ospatati numai musafirii. Acum bea el din ea,
mtocmai ca un strain. Spre seara sosira slujitorii. Lavretki
nu vru sa se culce in patul matu^a-si si porunci sa i se
a^tearna in sufragerie. Dupa ce stinse luminarea, multa
vreme privi in juru-i $i-i cuprmsera gindurile triste. In-
cerca sentimentul, cunoscut de orice om care a fost ne-
voit s^ mine pentru intiia data"intr-o casa nelocuita
de mult. I se parea ca intunericul ce-1 invaluia din
toate partile nu se putea obiĀ§nui cu noul locatar. Parea
$i peretii casei erau uimiti. In sfir$it, stapinul ofta, i$i
trase plapuma $i adormi. Anton se culca cel din urma :
susoti multa vreme cu Aprakseia, suspina cu jumatate
de gura Ā§i de vreo doua ori i$i facu semnul crucii. Amin-
doi nu se a^teptau ca boierul sa se statorniceasca la dintii,
in Vasilevskoe, cind aici, la doi pa$i, avea Š¾ mo$ie a$a
de frumoasa, cu un conac intemeiat atit de bine. Nici
nu le trecea prin cap ca tocmai de curtea aceea i se facuse
lehamite lui Lavretki, conacul ii trezea amintiri dure-
roase. Anton Ā§u?.oti cit Ā§u$oti ; apoi lua un bat, toca
cu el, dupa rinduiala paznicului, _ intr-o scindura care
amutise multa vreme, agafata de hambar, Ā§i pe data
afipi in ogradS fara sa-Ā§i acopere capu-i alb. Era 0
noapte lini^tita Ā§i placuta de mai. Un somn dulce il cu-
prinse pe moĀ§neag.
XX
A DOUA ZI LAVRETKI SE SCUEA
mai devreme, statu de vorba cu starostele, trecu pe la
bambar, porunci sa fie slobozit din lant ciinele, care
de-abia scoase un latrat slab, dar nici nu se urni de
linga cuĀ§ca lui. Apoi, intorcindu-se acasa, stapinul se
cufunda intr-o toropeala lina, din care hu mai ieĀ§i toata
ziua. āIata-ma dat la fund !ā iĀ§i spuse de mai multe
ori. Ā§edea la fereastra, fara sa se mi^te, parea ar fi
G5
5 ā Un cuib de nobili
18
ascultat curgerea vietii lini?tite care-1 incon jura ?i zgo-
motele rare ale acestui colt rustic. Uite, undeva, dincolo
de balaria urzicilor, se auzea un glas subtirel-subtirel;
dincoace, un tintar parca ii |inea isonul. Glasul tacu, dar
tin|arul |iui mai departe. Prin zumzetul unanim, trist
?i siciitor al mu?telor razbatea zbirniitul unui barzaun
gros, care nu avea alta treaba decit sa se izbeasca de
tavan. Un coco? cinta in drum taraganind ragu?it nota din
urma. Se auzi un car, in sat scir^ii Š¾ poarta ,,De ce ?ā
rasuna deodata un glas dogit de muiere. āOf, tu, inge-
ra?ule !ā spuse Anton unei fetife de doi ani, pe care Š¾ le-
gana in braje. āAdu cvasā, rosti acela?i glas de femeie ?i
deodata se a?ternu Š¾ tacere adinca. Nu se auzea nici un
zgomot, nici Š¾ adiere. Vintul nu mi?ca nici Š¾ frunza.
Rindunelele zburau repede, fara un fipat, una dupa alta,
razind pamintul; iar ā zborul lor tacut ifi strecura in
suflet tristeje. ,,Iata-ma clat la fund ! se gindi iara?i
Lavre|ki. Totdeauna, din toate timpurile, viafa aici este
lini?tita si inceata, i?i urma el gindul, cine intra in cer-
cul ei trebuie sa i se supuna : aici n-ai de ce sa te tul-
buri, sa te razvrate?ti; aici izbute?te numai cel ce-?i
croie?te cararea in tihna, cum trage faranul brazda cu
plugul. $i cita vigoare e in jur, cita sanatate in aceasta
tacere inerta ! Uite aici, sub fereastra, un brusture vin-
jos i?i face drum prin iarba deasa. Deasupra, leu?teanul.
i?i inalfa tulpina mustoasa, garofitele i?i arunca ?i mai
sus zulufii trandafirii ; iar .acolo, mai departe, pe cim-
puri, luce?te secara, da in pirg ovazul si fiecare frunza
de prin copaci, fiecare fir de iarba pe tulpina sa se in-
tinde in voie, cit poate. Pentru Š¾ dragoste de femeie
mi-am irosit anii cei mai frumo?i, se gindi mai departe
Lavrefki, fie ca uritul de aici sa ma trezeasca, sa-mi dea
lini?te ?i sa ma invete sa nu ma grabesc, de orice treaba
m-a? apuca.ā Ā§i se cufunda din nou in ascultarea lini?tii
fara ŠµŠ¹ a?tepte ceva ?i in acela?i timp parca tot a?teptind(
necontenit : tacerea il cuprinse de pretutindeni, soarele
aluneca lin pe cerul albastru ?i lini?tit, iar norii pluteau
domol pe intinderile lui. Se pare ca ei ?tiau- incotro ?i
de ce plutesc. In acela?i timp, in alte parti ale pamin-
tului, viata clocotea, se zorea, vuia. Aceea?i viata aici
curgea neauzita, ca apa printre ierburile mla?tinii. $i
pin& seara tirziu Lavretki nu se putu smulge din con-
66
?emplarea acestei vie|i trecatoare, ca apa care curge.
Durerile trecutului se topeau in sufletu-i ca zapezile
primavara ?i ā lucru ciudat ! ā niciodata nu sirn^i
Š¾ iubire aĀ§a de adinca de puternica pentru pamintul
patriei sale.
XXI
TIMP DE DOUA SAPTAMlNI, FEO-
dor Ivanici puse rinduiala in casa Glafirei Petrovna cura|i
curtea ?i gradina. De la Lavriki se aduse mobila comoda,
din ora$ ii sosira vinuri, car^i, reviste ; in grajd i$i facura
apari^ia- cai. Intr-un cuvint, Feodor Ivanici i$i injgheba
toate cele trebuitoare Ā§i incepu sa traiasca Ā§i ca boierii,
ca siha^trii. Zilele-i treceau monoton, totuĀ§i nu se plic-
tisea, de$i nu vedea pe nimeni. Se ocupa grijuliu Ā§i cu
sirg de gospodarie, umbla calare prin 'imprejurimi, ci-
tea. Dealtfel, citea pu|in : ii placea mai mult sa asculte
pove^tile lui mos Anton. De obicei, Lavretki se a$eza la
fereastra, cu Š¾ pipa Ā§i cu Š¾ ceasca de ceai rece. Anton
se oprea linga u$a, cu miinile la spate, Ā§i i$i incepea
tacticos povestirile din vremuri de demult, vremuri le-
gendare, cind ovazul si secara nu se vindeau cu banita,
ci cu sacul mare, doua-trei copeici sacul. Pe-atunci in
toate parole, chiar pina-n coasta orasului, se intindeau
padurea de nepatruns ?i stepa nedestelenita. ,,Iar acuma,
se jaluia mo$ul, care implinise vreo optzeci de ani, a$a
s-a taiat $i s-a arat totul, ca nu mai ai pe unde merge/4
Anton mai povesti multe si marunte despre stapina sa,
Glafira Petrovna : cit de chibzuita Ā§i de chivernisita era
cum un oarecare domn, un vecin tinar, cautase sa-i
placa Ā§i incepuse s-o viziteze des Ā§i cum, de dragul aces-
tuia, domnia-sa, binevoise sa-si puna ca podoaba boneta
de zile mari, cu panglici de culoare ros-inchis, $i ro-
chia galbena din frufru levantin. Dar dupa aceea s-a
miniat pe megie$ul acela pentru Š¾ intrebare necuviin-
cioasa : āDomnia-voastra, cica, trebuie sa ave^i frumos
capital ?ā, $i a dat porunca sa nu mai fie primit in casa
$i cum, tot atunci, a lasat cu limba de moarte ca totul,
pina la cea mai mica bucata de cirpa, sa fie infati?at
lui Feodor Ivanici. Ā§i cu drept cuvint, Lavretki gasi
67
buiendrele matu^ii neatlnse, printre care boneta de
zile marl cu panglici de culoare roĀ§-inchis, Ā§i rochia
galbena din frufrU levantin. Acte vechi ?i documente
interesanfe, la care se aĀ§tepta Lavretki, nu se gasira de
niei un fel, afara de Š¾ cartulie invechita,, in care bu-
nicul sau, Piotr Andreici, notase fie : āSarbatorirea in
ora$ul Sankt-Peterburg a pacii incheiate cu imperial
turcesc de lumina^ia-sa prinful Alexandr Alexandrovici
Pi:ozorovskiā fie repeta unui decoct pentru piept, cu
obĀ£ervatiĀ£ Š³ āAceasta prescriptie a fost data generalesei
PfaSkbvia Feodbrovna Saltikova de protoprezbiterul bi-
sericii āSfintei Treimi datatoare de via|a, Feodor Avxen-
tieyiciā ; fie noutafi politice de felul acesta.: āDespre;
tigrii fran^uzi parc& nu se mai vorbe^te nimic ā ā
alaturi de aceasta : āIn Moskovskie vedomosti se serie
ca a muārit domnul premier-maior Mihail Petrovici Kb-
licev. N-o fi fiul lui Piotr.'Vasilievici Kolicev ?ā La-'
vretki mai gasi citeva calendare vechi, ni^te car|i care
talmSceau visele $i opera cu mist.erele domnului Ambo-
dik. Multe amintiri ii rascoli cartea Simboluri em-
bleme, cunoscuta, dar demult uitata. In masa de toaleta
a Glafirei Petrovna, Lavretki gasi un pachet mic, legat
cu Š¾ panglica neagra, pecetluit cu ceara de aceea^i cu-
.loare Ā§i bagat tocmai in fundul sertarului. In pachet
se aflau, fata in fata, portretul in pastel al tatalui sau,'
din tinerete, cu bucle moi rasfirate pe frunte, cu ochii
ca migdala, gale$i $i cu. gura intredeschisa, Ā§i portretul
aproape $ters al unei femei palide, in rochie alba Ā§i cu
un trandafir alb in mina, mama lui. Cit despre Glafira
Petrovna, aceasta nu ingaduise niciodata sa i se faca
portretul. āEu, taica, Feodor Ivanici, spuse Anton lui
Lavretki, cu toate ca pe atunci nu aveam locuinta la co-
nacul boieresc, totusi il tināminte pe strabunul domniei-
voastre, Andrei Afanasievici, cum de ānu : aveam $apte-
sprezece ani impliniti cind domniāa-sa $i-a dat duhul.
Š data s-a intimplat sa-1 intilnesc in gradina, de frica
mi s-au taiat Ā§i piciparele ; totusi nu mi-a facut nimic,
numai m-a intrebat cum imi zice.Ā§i m-a trimis in casa
la dinsul sa-i aduc batista. Era boier, nici vorba ā pe
nimeni nu-1 recuno$tea mai mare. Caci stramo?ul dum-
neavoastra, . cum va spun, avea un talisman minunat,
68
dc-ruit de un calugar de la Muntele Athos. ba sp*us
caiugarul cela : Ā«Pentru bunavom|a ta, boierule, |i-l
daruiesc ; poarta-1 sa nu-|i fie teama de -judecata de
apoiĀ». Doar pe atunci, taica, se stie ce vremuri erau :
boierul, ce voia, aceea $i facea. Iar daca cumva vreunul
diritre domni indraznea sa ise puna in poara, el numai
ca-i arunca Š¾ cautatura Ā§i spunea: Ā«E^ti un om de ni-
micĀ», asta era vorba domniei-sale cea de toate zilele.
$i a trait strabunul domniei-voastre, fie-i |&rma u^oara,
in casa cea mica, durata din lemn. Dar ce de-Š° bog&tii
n-a lasat dupa dinsul, cita argintarie, fel de fel de pro-
vizii ā toate pivni^ele erau pline virf. Era gospodar.
Garafa ceea, pe care a|i binevoit s-o lauda|i, a dumi-
sale era : din ea bea votca. Dar, iaca, bunicul domniei-
voastre, Piotr Andreici, $i-a inal$at conac de piatra,
avere insa n-a agonisit. Toate i-au mers anapoda. $i a
trait mai rau decit babacu nici de placeri n-a avut
parte, iar banii to^i s-au irosit, de n-ai cu ce sa-1 pome-
ne^ti ; Š¾ lingura de argint n-a lasat. Doar Glafira Pe-
trovna daca le-a mai rinduit cit de cit.ā
ā Oare~i adevarat, il intrerupse Lavretki, ca oa-
menii ii ziceau hoa^ca cea batrina ?
ā Ei, da cine-i zicea ! raspunse Anton nemul|umit.
ā D-apoi, taica, se hotari intr-o zi mo.sul sa-1 in-
trebe, cucoana noastra pe unde binevoieĀ§te sa-$i aibS
āsala$ul ?
ā M-am despartit de nevasta, rosti in sila Lavretki,
Ā§1 te rog sa nu ma mai intrebi de ea.
ā Am in^eles, ii raspunse trist batrinul.
Cam dupa vreo trei saptamini,. Lavretki incaleca Ā§i
pleca in ora^ul O..., la Kalitini, unde petrecu Š¾ seara. Era
acolo Ā§i Lemm, care-i placu foarte mult lui Lavretki.
De$i, din capriciul parintelui, el nu Ā§tia sa cinte la nici
un instrument, totusi avea Š¾ adevarata pasiune pentru
muzica, pentru muzica serioasa, clasica. In seara aceea,
Pan$in nu se afla la Kalitini*. Guvernatorul il trimisese
undeva, afara din ora$. Liza cinta singura $i foarte bine.
Lemm se insufle^i, se sim^i cuprins de elan, facu Š¾
hirtie sul .si dirija cu ea, drept bagheta. Maria Dmi-
trievna la inceput se inveseli, vazindu-1 in verva ; apoi
se duse la culcare. Dupa dinsa, Beethoven Š© punea
69
nervii la grea incercare. Pe la miezul noptii, Lavretki
il petrecu pe Lemm pina acasa mai statu la el cam
pina la trei spre dimineata. Lemrh vorbi mult ; isi in-
drepta spinarea girbovita- si isi facu mari ochii, care
straluceau. Chiar Ā§i parul i se zburlise putinā deasupra
fruntii. De atita timp nimeni nu se interesase de dinsul ;
iar Lavretki- ii arata .o vadita atentie, punindu-i intre-
bari, amabil Ā§i prevenitor; Batrinul se simti miĀ§cat. La
sfir^it el prezenta oaspetelui lucrarile proprii, se-aĀ§eza
la plan, ba chiar cinta cu Š¾ voce stinsa citeva crimpeie
din compozitiile sale, printre care in intregime Š¾ balada
de Schiller, Fridolin, pusa -de dinsul pe note. Lavretki
il lauda, il ruga sa repete uneleĀ« bucati, iar la piecare
il pofti sa vina ca oaspete la moĀ§ia lui pentru citeva
zile. Lemm, care-1 conduse pina in strada, primi invi-
tatia numaidecit Ā§i ii strinse mina cu caldura. Dar, dupa
ce ramase singur, in aerul proaspat racoros de afara,
in fata zorilor care de-abia mijeau, i$i roti privirile, i$i
mic^ora ochii, se zgribuli, ca Ā§i cum s-ar fi simtit vi-
novat de ceva, Ā§i intra cu pas domol in camaruta sa.
āIch bin wohl nicht. klugā (nu-s in toate mingle), $opti
el, culcindu-se in patu-i scurt $i tare. Incerca sa se pre-
face, bolnav cind peste citeva zile Lavretki veni sa-1 ia
cu caleaĀ§ca. Dar Feodor Ivanici intra in camera lui Ā§i-l
convinse. Pe Lemm il impresiona indeosebi faptul ca
Lavretki adusese la t^ra anume pentru dinsul un pian.
Amindoi se dusera la Kalitini Ā§i petrecura acolo seara,
insa mai pu^in placut decit ultima data. Pankin era de
fata Ā§i povesti multe despre calatoria lui, maimutarind
foarte nostim pe-moĀ§ierii.cu care se intilnise. Lavretki
rise, insa Lemm statu tacut Ā§i nu iesi din coltul lui; se
mi$ca iriceti?or, ca un paianjen, cu tot trupul. Avea pri-
virea posomorita, nauca.^i se inviora numai cind Lavretki
se ridica de piecare. Chiar in caleasca, batrinul statu
mai departe ursuz $i zgribulit. Dar vazduhul liniĀ§tit ?i
cald, adierea u$oara, umbrele domoale; mireasma ierbii
?i a mugurilor de. mesteacan, sclipirea pasnica a cerului
instelat, fara luna, fornaitul Ā§i tropotuk masurat al cailor
ā tot farmecul calatoriei, al primaverii Ā§i al noptii se
strecura in sufletul bietului neamt Ā§i-l facu sa intre cel
dintii in vorba cu Lavretki.
70
XXII
LEMM VORBI ' DESPRE MUZICA,
despre Liza, apoi iara$i despre muzica. Cind pomenea de
Liza, rostea cuvintele parea mai rar. Lavretki aduse vorba
despre compozitiile lui Ā§i, mai in gluma, mai in serios, ii
propuse sa serie, pentru el, un libret.
ā Hm, un libret, raspunse Lemm, nu, nu-i de mine ;
eu nu mai am. vioiciunea, imagina|ia vie- pe care Š¾ cere
opera ; acum m-au parasit puterile... Ā§i, daca as mai pu-
tea face ceva, m-aĀ§ mul^umi sa scriu romance Ā§i, bine-
in^eles, a$ * pref era cuvinte frumoase...
Tacu Ā§i multa vreme statuā nemi^cat, cu ochii ridica^i
spre cer.
ā De exemplu, rosti el, in sfir^it, cam a?a ceva :
,,O, stele, voi stele neprihanite !ā...
Lavretki se intoarse pu^in cu fa^a catre neamj; ?i in-
ŃŠµŃŠø sa-1 priveasca.
ā O, stele, voi stele neprihanite, repeta Lemm...
privi|i deopotriva pe cei drepti Ā§i pe cei vinovafi, dar
numai cei cu inima curata, sau ceva in felul acesta... va
inteleg, adica nu, va indragesc. Dealtfel, nu-s poet, nu-i
de mine ! Dar ceva cam asa, ceva inal^ator.
Lemm isi salta palaria pe ceafa ; in lumina de amurg
Š° ŠæŠ¾ŃŠ© instelate, faf.a lui parea mai palida. mai tinara.
ā Si voi, urma cu glas tot mai scazut, voi $tiĀ£i cine
iubeste, cine stie sa iubeasca, pentru ca voi sinteti fara
prihana si numai voi pute^i aduce alinarea... Nu, nu e
bine ! Nu-s poet, rosti el, dar ar trebui ceva asema-
nator...
ā Regret ca nici eu nu-s poet, spuse Lavretki.
ā Vise 'desarte ! grai Lemm Ā§i se ghemui in' col|ul
caleĀ§tii. iĀ§i inchise ochii, ca Ā§i cum s-ar fi pregatit sa
adoarma.
Trecura citeva clipe... Lavretki ciuli urechile... āStele,
stele neprihanite, dragosteā, soptea batrinul.
,,Dragosteā, repeta pentru sine Lavre|ki. Cazu pe
ginduri $i Š¾ povara i se-lasa pe inima.
ā AĀ£i scris Š¾ muzica minunata pentru Fridolin,
Hristofor Fedorici, rosti Lavriki cu glas tare. Ce credeji,
acest Fridolin, de indata ce contele- 1-a prezentat so^iei
sale, a ajuns amantul ei, da ?
71
ā A$a va ŃŃŠ«ŃŃŠ¦, raspunse Lemm* pentru ŠµŠ¹ aveti
pesemne experlenfa.v. Deodata taĀ£uĀ§i se intoarse incurcat.
Lavretki zimbi in 'sila ; apoi el iĀ§i indrepta privirea
spre drum.
Stelele incepura sa paleasca cerul sa bata in cenu-
Ā§iu cind calea$ca se opri la pridvorul casutei din Vasi-
levskoe. Lavretki i$i conduse oaspetele in odaia ce-i
fusese rinduita, se intoarse in biroul sau $i se a$eza la
fereastra. In gradina, privighetoarea, iĀ§i zicea ultimul
cintec inainte de revarsatul zorilor. Lavretki i$i aminti
ca gi in gradina Kalitinilor cintase Š¾ privighetoare. I?i
mai-aduse aminte de miscarea domoala a ochilor Lizei,
cind, dupa cele dintii t-riluri, Ā§i-i intorsese spre fereastra
intunecoasa. Prinse sa se gindeasca la ea Ā§i sufletul i se
liniĀ§ti. āFata fara prihana, spuse cu jumatate de gur&,
stele neprihanite", adauga zimbind Ā§i se duse liniĀ§tit la
culcare. ā¢ ' '
Iar Lemm Ā§ezu multa vreme in patul lui cu caietu!
de note pe genunchi. Š melodie placuta, neobisnuita il
incerca parca : era cuprins. de inflacarare, de emotie ;
se simtea induio^at Ā§i-i presimtea fericita apropiere...
dar ii lipsira puterile ca s-o aĀ§tepte.ā.
Nu-s poet $i nici muzician ! $opti in cele din urma.
Ā§i capul s&u obosit se lasa greoi pe perna.
Š„Š„ŠØ
A DOUA ZI DIMINEATA GAZDA Ā§1
oaspetele luara ceaiul in grading sub un tei batrin.
ā Maestre, ii spuse intre altele Lavretki, in curind
va trebui sa scrieti Š¾ cantata festiva.
ā Cu ce prilej ?
ā Cu prilejul casatoiāiei domnului Pankin cu Liza.
N-a(i bagat de seama ieri cum ii facea curte ? Se pare
ca lucrurile sint aproape puse la cale.
ā Asta n-are sa se intimple ! izbucni Lemm.
ā De ce ?
ā Fiindca nu-i cu putinta. Dealtfel, adauga el dupS
Š¾ scurta pauza, in lume totu-i posibil. Indeosebi aici, ā
la dumneavoastra, in Rusia.
72
'ā Deocamdata sa Ifisam Rusia in pace $i spunefi-m)
ce gasiti rau in casatoria asta ?
ā Totul, de la inceput pinS la sfirsit. Lizaveta Mi-
hailovna e* Š¾ fata cu sentimental drept&tii, serioasa, are
simfaminte superioare, iar el... el e un di-le-tant, intr-un
cuvint.
ā Totu?i, ea-1 iube^te ?
Lemm se scula de pe banca.
ā Nu, ea ny-1 iube^te ; adica ea are Š¾ inima foarte
curata si nici nu $tie ce insemneaza sa iube$ti. Madam
von Kalitin ii spune ca el este un tinar cumsecade ; iar
ea Š¾ asculta pe madam von Kalitin, pentru ca-i inca
un copil, de$i are nouasprezece ani. I$i face rugaciunea
diminea|a, se inchina seara, pentru asta merita toata
lauda ; dar nu-1 iubeĀ§te. Ea poate sa iubeasca numai
ceea ce-i frumos ; iar el nu-i frumos, adica sufletul lui.
nu-i frumos. '
Lemm yorbi pe nerasuflate $i cu pasiune, facind pa$i.
marunti, incolo $i incoace, pe dinaintea masufei de ceai,
cu privirile risipite pe pamint.
ā Scumpe maestre, exclanfa deodata Lavretki, nu
stiu de ce-mi'face impresie ca v-a^i indragostit de ve-
ri^oara mea.
Lemm se opri brusc.
ā Va rog, rosti cu vocea nesigura, nu va bate|i joc-
de mine in halul asta. Nu mi-am pierdut mingle : in
fata mea se deschide mormintul Ā§i nu un viitor tranda-
firiu.
Lui Lavretki i se facu mila de batrin ; ii ceru iertare.
Dupa ceai, Lemm isi executa la* pian cantata, iar in
timpul prinzului tot Lavretki aduse vorba ?i discutara
despre Liza. Lavretki il asculta cu luare-aminte Ā§i cu
in teres.
ā Ce parere avefi, Hristofor Fedo'rici, ii spuse la
urma, se pare ca acum toata gospodaria se afla in bun5
rind ui ala, toata gradina-i in floare... N-ar fi bine s-o
invitam aici pe Š¾ zi, impreuna cu maica-sa $i cu batrina
mea matusa, nu ? Asta v-ar face placere ?
Lemm i$i pleca fruntea de^asupra farfuriei.
ā Invitati-le, rosti.de-abia auzit.
ā Se cuvine sa-1 invit Ā§i pe Pankin ?
73
ā Deloc, raspunse batrinul, cu un zinibet aproape
copilaresc.
Peste doua zile, Lavretki pleca in oraĀ§, la Kalitini.
XXIV
\
11 GASI PE TOTI ACASA, DAR NU-SI
rnarturisi de.indata gindul. Voia sa vorbeasca mai intii
cu Liza, intimplarea il ajuta. Ramasera amindoi singurfin
salon. Incepura sa discute ; Liza izbutise sa se obi?nuiasca
cu dinsul ā dealtfel, nu se sfia indeob^te de nimfni.
El. Š¾ asculta, Š¾ privea in fa|a ?i isi repeta in minte cu-
vintele lui Lemm, cu care era de acord. Se intimpla une-
ori ca doi oameni care se cunosc, dar mi sint prieteni, sa se
apropie sufleteĀ§te in citeva clipe, iar aceasta stare su-
fleteasca le-o cunoĀ§ti dintr-o data dupa priviri, dupa
zimbetul lor lini^tit Ā§i amical, dupa miĀ§cari. A$a se m-
timplĀ£ cu Lavretki si cu Liza. āAcum $tiu cine-i elā,
se gindi fata privindu-1 cu blinde|e. āAcum Ā§tiu cine-i
eaā, iĀ§i zise $i el. Iar mai tirziu nu ramase surprins cmd
ea ii destainui, ce-i drept cu Š¾ anumita greutate, ca de
mult ii statea pe inima sa-i spuna ceva, dar se temea
sa nu-1 supere.
ā VorbeĀ§te fara teama, ii raspunse Lavretki Ā§i se
opri in fafa ei.
Ochii limpezi ai Lizei se inaltara spre el.
ā Sintetāi a$a de bun, incepu ea Ā§i in acelasi timp se
gindi : āDa, el are suflet bun...ā Sa ma iertati, nu s-ar
cuveni sa ain indrazneala de a va vorbi..., dar, cum
de-ah putut... de ce v-ati despartit de sotia dumnea-
voastra ?
Lavretki tresari, se uita la Liza Ā§i se aĀ§eza mai aproape
de dinsa.
ā Copila mea, rosti el, te rog sa nu t$ atingi de rana
asta. Miinile ti-s delicate, totusi ma va durea.
ā Ā§tiu, urma Liza, ca Ā§i cum 1-ar fi auzit, ea-i vi-
novata Ā§i nu vreau s-o apar ; dar cum se poate desface
ceea ce a legat Dumnezeu ?
ā In privinta asta, convingerile noastre se deosebesc
foarte mult, Lizaveta Mihailovna, rosti Lavretki des-
tul de apasat, noi nu ne vom infcelege.
74
Liza ingalbeni ; tremura uĀ§or din tot trupul, cu toate
acestea nu se lasa.
ā Trebuie sa iertati, spuse ea in Ā§oapta, daca vre^i
sa fi|i iertat la rindul dumneavoastra.
ā Sa iert ! repeta Lavretki. Mai intii ar trebui sS
?tii pentru cine Š© pui cuvintul. Sa iert pe femeia asta,
s-o primesc iara^i in casa, pe dinsa, Š¾ fiin^a goala, lip-
sita de inima ! $i cine ti-a spus ca ea dore^te sa se in-
toarca la mine ? Nici vorba, ea-i foarte multumita de
situa{ia sa... Ce sa mai discutam ! Nu merita nici sa-i
pronunti numele. EĀ§ti prea curata, nici nu pofi pricepe
asefnenea fiin|a.
ā De ŠµŠµ Š¾ jigni|i ? ! rosti Liza cu oarecare greutate.
Miinile ii tremurau vadit. Doar dumneavoastra aĀ£i fost cel
care a parasit-o, Feodor Ivanici.
ā Dar |i-am mai spus, Š¾ infrunta Lavretki, intr-o
izbucnire involuntara de nerabdare, habar n-ai ce fel
de creatura-i asta !
ā Atunci de ce v-a^i casatorit cu ea ? $opti Liza,
plecindu-Ā§i ochii in pamint.
Lavretki sari indata de pe scaun.
ā De ce m-am casatorit? Pe atunci eram tinar
fara experien^a. M-am in^elat, m-a atras infati?area ei
frumoasa. Nu cunosteam femeile, nu $tiam nimic. Sa te
a jute Dumnezeu sa faci Š¾ casatorie mai fericita ! Dar,
crede-ma, dinainte nu se poate garanta pentru nimic.
ā $i eu a? putea sa nu fiu fericita, spuse Liza (Ā§i
glasul ei incepu sa tremure), dar atunci va trebui sa mĀ£
supun. Eu nu Ā§tiu sa vprbesc, dar daca nu ne-am supune...ā
Lavretki isi strinse pumnii Ā§i batu din picior. .
ā Nu va supara^i, iertati-ma, se grabi sa spuna Liza.
In aceea^i clipa intra Maria Dmitrievna. Liza se scula
$i vru sa piece.
ā Mai stai, striga pe neasteptate Lavretki, in urma-i.
Am Š¾ mare rugaminte fata de Maria Dmitrievna Ā§i de
dumneata. Va rog sa-mi face^i Š¾ vizita cu prilejul inaug.u-
rarii conacuiui meu. Ā§titi ca mi-am facut rost Ā§i de un
pian, il am pe Lemm ca musafir. Liliacul e-n floare. Veti
respira aer proaspat de |ara Ā§i va veti putea intoarce in
aceea?i zi, primi|i ?
Liza se uita la maic^-sa, care lua Š¾ infa|isare sufe-
rinda. Lavretki insa nici n-o lasa sa-$i deschida gura .^i-i
saruta amindoua miinile. Cum Maria Dmitrievna era
75
ihdeob^te sensibila la mingiieri, cu atit mai mult ea nu
se a^teptase la atita ginga^ie din partea unui urs, se in-
duioĀ§a Ā§i primi. Pe cind ea inca Ā§ovaia in ce priveyfe ale-
gerea zilei de' piecare, Lavretki, tot tulburat, se apro-
pie de Liza Ā§i-i Ā§opti pe furi$ : āMultumesc, e$ti Š¾ fata
bupa ; ma simt vinovat...ā $i fafa ei palida se imbufdra
de un zimbet vesel si sfios ; chiar si ochii ii zimbira,
eaci pina in clipa aceea ii f us.ese teama sa nu-1 fi suparat..
ā Poate sa vina Ā§i Vladimir Nikolaici cu noi ? il
intreba Maria Dmitrievna.
ā Desigur, raspunse Lavretki. Daf oare n-ar fi mai
bine sa raminem in cercul strict al familiei ?
ā Dar mi se pare... incepu Maria Dmitrievna. De
. altfel, cum dorifi, adauga ea.
Hotarita sa le ia Ā§i pe Lenocika si $urocika> Marfa
Timofeevna renun^a la plimbare.
ā Mi-i greu, sufle|:elule, ii spuse ea, sa-mi rup oasele
. batrine ; iar de mas la tine, cred ca nici nu-i unde ; eu
, dealtfel nici nu-s deprinsa sa dorm in aĀ§ternut strain.
. Lasā sa zburde tineretul.
Lavretki nu mai avu prilej sa ramina singur cu Liza.
/Dar privirile lui Š¾ faceau sa se simta bine, sa-i fie un
ā pic ru$ine Ā§i in acelaĀ§i timp mila de dinsul. Luindu^i
ramas bun, el ii strinse mina cu putere ; ramasa' singuni',
ea cazu pe ginduri.
XXV
CtND SE 1NTQARSE ACASA, LA-
ā vretki gasi, in pragul salonului, un om inalt si slab, intr-o
' redingota albastr^ ponosi.ta, cu fata numai zbircituri, dar
; vioaie. Avea favori|ii carunfi zbirlifi, nasul drept ?i lung,
* ochii mici $i inflamafi. Era Mihalevici, fostul sau coleg de
; universitate. La inceput Lavretki nu-1 recunoscu ; darjde
Indata ce-$i spuse numele il imbrati^a cu caldura. Nu se
;v3zusera din Moscova. Incepura sa curga exclamatiile si
āJntrebarile. Amintirile de mult adormite iesira la lumina
ā zilei. Fumind de zor pipa dupa pipa, sorbind Š¾ inghititura
l.de ceai ?i dind mereu din miinile-i lungi, Mihalevici ii
povesti pataniile sale. Ele nu cuprindeau nimic prea
\vesel, nu se putea lauda cu izbinzi in ceea ce intreprindea,
76
totusi ridea necontenit cu un hohot nervos $i ^uieratoi
Cu Š¾ 1ŠøŠæ& in urma capatase Š¾ slujba la biroul particular al
unui otcupcic bogat, la vreo trei sute de verste de oraĀ§ul
O... Ā§i, aflind de intoarcerea lui Lavretki din strainatate,
cotise din drum ca sa-$i vada vechiul prieten. Mihalevici
vorbea tot a$a de navalnic ca Ā§i in tinerete, facea galagie
$i spumega ca $i altadata. Lavretki aduse in treacat vorba
de intimplarile sale ; Mihalevici insa il intrerupse, biiguind
in graba : āAm auzit, frate, am auzit, cine s-ar fi putut
a^tepta ?ā Ā§i pe data abatu discutia asupra unor teme
generale.
ā Eu, frate, incepu el sa spuna, miine trebuie sa
plec ; dar astazi, ai sa ma ier(i, ne vom culca tirziu.
Vreau sa aflu, desigur, ce faci, care sint parerile, con-
vingerile tale, cu ce te ocupi, ce-ai invafat de la viata.
(Mihalevici se mai thiea-de frazeologia celui de-al pa-
trulea deceniu.) Cit despre mine, m-am schimbat mult,
frate : de pieptu-mi s-au spart valurile vietii, cine naiba
a spus asta ? deĀ§i in ceea ce-i important, esential, am
ramas neschimbat ; ca Ā§i altadata, cred in bine, in ade-
var ; dar nu numai ca cred, eu am acum Š¾ credinta, da, am
Š¾ credinta, eu am Š¾ credinta. Asculta-ma, stii, scriu din
cind in cind versuri ; ele nu confin poezie. insa cuprind
adevaruri. Am sa-Š¦ citesc ultima mea bucata ; in ea
mi-am exprimat convingerile cele mai inti me. Asculta !
Mihalevici se apuca sa-$i citeasca .poezia ; era destul
de lunga Ā§i seāispravea cu urmatoarele versuri :
th inima am simtaminte rare,
Din suflet soarta pruncul nu mi-a smuls.
Mi-am ars icoanele din sanctuare,
Iar azi ma-nchin la tot ŃŠµ-am ars demult.
Rostind cele doua versuri de la sfir^it, Mihalevici
aproape izbucni in plins. Un tremur u?or ā semnul unui
simtamint puternic ā ii flutura pe buzele groase, fata
urita i se lumina. Lavretki il asculta, il tot asculta... , si
deodata simti ca se trezeste in el spiritul de contradictie :
dintotdeauna il scosese din sarite entuziasmul navalnic, in
necontenit clocot al studentului moscovit. Nu trecu nici
un sfert de ceas, $i polemica se incinse, Š¾ polemica fara
sfinpit, de care sint capabili numai ru$ii. Chiar din senin,
dupa Š¾ despartire de ani de zile, petrecuta in doua lumi
deosebite, fara sa-^i in^eleaga prea bine ideile proprii,
nicidecum ale altuia, agafindu-se de cuvinte ripostind cu
simple cuvinte, amindoi se pomenira polemizind asupra
kcelor mai abstracte subiecte ā ?i a$a de tare se certa^a,
de parca era vorba de via|a $i de moartea amindurora.
Zbierara vociferara atit de violent, incit se alarm^ra
to|i oamenii din^casa ; iar bietul Lemm care de la venirea
lui Mihalevici se incuiase in camera sa, ramase nedumerit
- $i-l cuprinse Š¾ teama vaga.
ā Ā§i, la urma urmei, ce-ai ajuns ? Un dezamagit ?
jipa Mihalevici pe la ora unu noaptea. ā¢
ā Oare aĀ§a arata dezamagi^ii ? 'ii raspunse Lavrejki.
Aceia sint palizi Ā§i bolnavi ; iar eu, daca vrei, te ridic
intr-o mina 1
ā Bine, daca nu eĀ§ti un dezamagit, eĀ§ti un scheptic,
deci Ā§i mai rau (felul de exprimare al lui Mihalevici ii
trada originea ucraineana). $i cu ce drept po|i fi schep-
tic ? Nu |i-a mers in via|a? sa zicem ; n-ai avut nici Š¾
vina : te-ai n&scut cu inima patimasa, iubitoare ; ā dar cei
din juru-^i te-au indepartat de femei cu de-Š° sila : prima
femeie ce |i-a ieĀ§it in cale trebuia sa te inĀ§ele.
ā Ea te-a inĀ§elat Ā§i pe tine, observa posac Lavretki.
ā Sa zicem, sa zicem : eu am fost in privin|a Ā£sta
Š¾ arma a sortii, dar de fapt ce tot mint ? Soarta doar
nici nu * exista : se obi$nuieĀ§te de mult aceasta expri-
mare gre^ita. Ce vrei sa demonstrezi insa cu asta ?
ā Ca eu am fost scrintit din copilarie.
ā¢ ā Atunci, indreapta-te ! De aceea eĀ§ti om, barbat.
N-ai, nevoie. sa imprumuti energie ! Dar, oricum ar fi,
este oare posibil, este oare admisibil sa ridici la rangul
de lege generala, de regula imuabila, un ā cum sa-i zic ā
un fapt particular ?
ā Ce regula vezi aici ? il intrerupse Lavretki. Nu
recunosc...
ā Nu e regula, e regula ta, ii taie vorba la rindul
sĀ£u Mihalevici.
ā EĀ§ti un egoist, iata ce eĀ§ti, tuna acela^i, peste Š¾
era, ai urmarit autodesfatarea ta, ai dorit fericirea in
viata, ar vrut sa traieĀ§ti numai pentru tine...
ā Ce-i aceea autodesfatare ?
ā $i toate te-au inĀ§elat; toate s-au naruit sub picioa-
rele tale.
ā Ce-i aceea autodesfatare, te-ntreb ?
78
ā $i ele au trebuit sa se n&ruie : fiindca ai cautat
reazem acolo unde nu-1 po|i afla, fiindca ti-ai construit
casa pe nisip mi^cator...
ā VorbeĀ§te mai clar, fara compara|ii, fiindca nu
te-n|eleg.
ā Fiindca, poftirn, rizi, fiindca esti lipsit de crediji^a,
e$ti lipsit de caldura sufleteasca ; ai minte, dar numai
de-Š¾ para... eĀ§ti un Voltairian jalnic, inapoiat ā iata ce
e$ti !
ā Cine, eu , Voltairian ?
ā Da, la fel ca $i tatal tau, $i nici nu banuie^ti.
ā Ā®upa toate acestea, izbucni Lavretki, sint indrep-
fa^it sa-ti spun ca e$ti un.fanatic !
ā Pacat ! exclama Mihalevici deznadajduit. Din nefe-
ricire n-am meritat pina in clipa de fajja cu nimic Š¾ apre-
ciere atit de inalta...
ā Acum am gasit cum sa-|i spun, striga acelasi Miha-
levici pe la ceasurile trei din noapte, nu esti scheptic,
nu esti dezamagit, nu e$ti Voltairian, e$ti un trintor $i
inca un trintor inrait, un trintor comstient, nu up oare-
care trintor naiv. Trintorii naivi stau tolani|i pe cuptor
?i nu fac nimic, pentru ca nici nu ā Ā§>tiu sa fŠ°ŃŠ° vreo
trgaba ; ei nici nu gindesc ; pe cind tu eĀ§ti un om care gin-
de^te ā Ā§i totu$i stai tolanit ; ai putea sa faci ceva ā si
nu} faci nimic; te-ai tolanit satul cu burta in sus ?i
spui : a$a se Ā§i cuvine, sa stau tolanit, pentru ca tot
ceea ce fac oamenii ā totul e Š¾ absurditate de sus pina
jos Ā§i Š¾ prostie ce nu duce la nimic.
ā $i de unde ai scos-o ca eu stau tolanit ? repeta
mereu Lavretki. Cum de-mi atribui asemenea idei ?
ā Iar pe deasupra, voi toti, fra^is voastra intreaga,
urma neogoitul Mihalevici, sinte^i ni$te trintori culfi.
Voi ^tiji de care picior ^chioapata neamtul ; stifci ce-i
rau la englezi $i la francezi ; iar jalnica voastra stiin(a
va serveste drept sprijin, va justifies. lenea neru^inata,
inactivitatea asta josnica. Altul se ?i mindreste, cica,
uite ca-s de^tept ā stau tolanit ; iar ceilal^i, pro^tii,
alearga incoace $i incolo. Da ! Dar mai avem ?i domni
de-aceia ā dealtfel, n-o spun pe socoteala ta ā care-^i
p^J,rec toata via^a intr-un fel de extaz al plictiselii, se
obi?nuiesc cu ea, se cufunda in ea ca Š¾ ciuperca-n smin-
tina, continua Mihalevici $i incepu sa rida de pro-
pria-i comparable. Uf, uf ! acest extaz al plictiselii este
79
pieirea ru^ilor ! Trindavul .dezgustator se pregate^te un
veac intreg ca sa se apuce de treaba...
ā de ce ocara^ti ? ! racni la rindul sau Lavretki.
Sa lucrezi... sa faci... Spune mai bine'ce sa fac Ā§i nu
injury, Demostene de la Poltava 1
ā Ja te uita, ce vrea dumnealui ! Asta n-am sa |i-o
spun? irate ; fiecare trebuie sa stie ce are de facut, ii
raspunse ironic Demostene. Mosier, nobil -r- $i nu.^tie
ce are de facut! N-ai credinta, caci altfel ai $ti ; n-ai
nici credinta, nici revelatie.
ā Lasa-ma sa ma odihnesc cel pu|in, drace ; lasa-ma
sa ma dumiresc, se ruga Lavretki.
ā Nici im minut de odihna, nici Š¾ seeunda ! ras-
punse Mihalevici, cu un gest imperativ al miinii. Nici
Š¾ seeunda 1 Moartea nu a^teapta, nici via|a nu trebuie
sa a^tepte.
ā Dar cind $i unde s-au gindit oamenii sa trinda-
ve.asca ? striga acelasi pe la ceasurile patru de dimi-
ŠæŠµŠ°|Š°, de data aceasta cu glasul ŃŠøŃŃ ā¢ camā¢ ragusit. La
noi 1 acum L in Rusia ! cind pe fiecare Š¾Ń in parte il
apasa datoria, in area raspundere/fata de Dumnezeu, fata
de popor, 'fata de sine insu$i ! Noi dormim, iar timpul
trece ; noi dormim...
ā¢ ā Ingaduie-mi sa-ti atrag atentia, vorbi Lavretki,
ca acum in nici un caz nu dormim, mai curind ii im-
piedicam pe altii sa doarma. Ca ni?te coco?i zbieram, de ne
rupem bojocii. Asculta, nu cumva sintem pe la cintatori ?
Aceasta ie,?ire il inveseli Ā§i-l linisti pe Mihalevici.
āPe miineā, spuse cu zimbetul pe buze $i-$i infunda
pipa in chisea. ,,Pe mnneā, repeta Lavretki. Prietenii
rnai discutara insa mai bine de un ceas... De data asta
fara sa mai ridice vocea ; discutia lor a fost liniĀ§tita,
trista, Š¾ discutie blinda.
A doua zi, .Mihalevici pleca, de$i Lavretki se stradui
in fel si chip sa-1 retina. Feodor Ivanici nu izbuti sa-1
convinga sa mai ramina, de discutat insa discutara
dupa pofta ā¢ inimii.-āAflaca Mihalevici nu avea un chior.
Tnca din ajun Lavretki observase cu compatimire la
el toate semnele si deprinderile saraciei lucii : cizmele
ii erau scilciate, surtucului ii lipsea, la spate, un nas-
ture ; miinile sale nu cunoscusera manuka ; avea puf
in par. Cind sosi, nici nu se gindi sa se spele. Minca la
masa ca un rechin, carnea Š¾ rupea cu degetele Ā§1 ron|aia
80
zgomotos oasele cu dintii sai negri puternici. De ase-
menea reie.f.i ca nici slujba nu-i priise, ca isi pusese
toate sperantele in acel otcupcic, dar acesta ,il luase ŠæŠø-
ŃŠ° j ca sa alba ,,un om cult'4 in biroul sau. Cu toate
acestea, Mihalevici nu se descuraja $i traia ca un cinic,
ea un idealist, ca un poet, fiind sincer ingrijorat $i con-
sumindu-se pentru soarta omenirii, pentru propria-i vo-
cable, interesindu-l prea puf-in daca va muri de foame.
Mihalevici nu era casatprit, dar fusese indragostit de
nenumarate ori $i scrisese versuri tuturor iubitelor sale.
Cu deosebita inflacarare a cintat Š¾ misterioasa panna 1
cu bucle negre... Este adevarat, urnblau zvonuri cum
ca aceasta panna fusese Š¾ oarecare evreica, binecunos-
cuta multor ofiteri de cavalerie... dar, daca stai s?a te
gindesti, parca nu-i totuna ?
Cu Lemm, Mihalevici nu se intelese deloc : neobi$-
nuit, neamtul se sperie de felu-i zgomotos de a vorbi,
de manierele lui grosolane... Indeobste, nenorocitii se in-
teleg numaidecit intre din^ii. Dar, spre batrinete,. rar
se intimpla ca ei sa se apropie, si nici' nu-i de mirare :
nu mai au ce sa-$i impartaseasca ā nici macar spe-
rantele.
Inainte de piecare, Mihalevici discuta mult cu La-
vretki, ii proroci pieirea, daca nu-$i va veni in fire,
irnplortndu-J sa se ocupe series de traiul taranilor sai,
dindu-se ca exemplu $i spunind ca el s-a. purificat in
vapaia nenorocirilor ā de citeva ori repeta ca se consi-
dera un om fericit Ā§i se compara cu pasarile cerului Ā§i
cu crinal vilcelelor...
ā Oricum, un crin negru, remarcS Lavretki.
ā Eh, frate, nu face'pe aristocratul, ii raspunse Miha-
levici. cu glas blind, mai bine multume$te lui Dumnezeu
ca si in vinele tale curge singe curat de plebeu. Vad insa
ca tu ai nevpie acum de Š¾ fiinfa neprihanita, nepamin-
teana. care sa te scoata din lincezeala...
ā Iti multumesc, frate. rosti Lavre|ki, m-am saturat
de aceste fiinte nepamintene.
ā Taci, chinicule ! exclama Mihalevici.
ā .-.Cinic", nu ,,chinicā, il corecta Lavretki.
ā Ba chiar chinic, repeta Mihalevici fara sfiala.
1 Domni^oara (pol.).
81
Nici cind fedea in trasura, unde fusese afezat geaman-
tanul lui turtit, galben fi nefiresc de ufor, el nu conteni
sa vorbeasca. infafurat intr-un fel de manta spaniola,
cu gulerul decolorat f i cu labe de leu in loc de copci, el
ifi expunea mai departe opiniile in legatura cu soarta
Rusiei fi gesticula cu mina-i bronzata, ca fi cum ar fi
impraftiat saminta fericirii viitoare. Caii pornira in sfir-
fit... ,,Adu-ti4 aminte de ultimele mele trei cuvinte,
striga el, iefind cu tot trupul din trasura, aproape sa
cada, religia, progresul, umanitatea !... Ramii cu bine !ā
Capul sau, cu f apca trasa pe ochi,. se mistui. Lavretki
ramase singur in pridvor, privind tinta in lungul dru-
mului, pina cind trasura i se fterse din vedere. āSa ftii
ca are dreptate, se gindi el intrind in casa, probabil ca-s
un trintor. ā Multe din cuvintele lui Mihalevici ii intrasera
fara doar fi poate in suflet, def i polemizase fi nu se
impacase cu el. Ajunge doar atit : sa fie omul bun,
atunci nimeni nu-i poate tine piept.
XXVI
/ ' PESTE DOUA ZILE TINlNDU-SE DE
fagaduiala, Maria Dmitrievna sosi la Vasilevskoe, cu tot
tineretul. Fetele alergara numaidecit in gradina, iar Maria
Dmitrievna trecu cu Š¾ privire galena prin toate incaperile
fi lauda duios totul. Vizita pe care Š¾ facea lui Lavretki era
socotita de dinsa ca un semn de mare indulgenta, aproape
ca Š¾ fapta buna. Ea zimbi prietenos cind Anton fi Aprakseia
ii sarutara mina, dupa vechiul obicei al f erbilor, ,fi le ceru,
cu voce molatica fi vorbind pe nas, sa-i aduca ceaiul. Spre
marele necaz al lui Anton, care-si pusese man-ufi albe im-
pletite, nu el, ci feciorul tocmit de Lavretki fi care, dupa
spusa batrinului slujitor, nu cunoftea nici o. boaba de eti-
cheta, servi ceaiul cucoanei de curind sosite. In schimb, in
timpul prinzului, Anton ifi lua revanfa ; i$i infipse bine
picioarele in dufumea la spatele jiltului Mariei Dmitrievna
$i nu ceda nimanui locul sau. Faptul ca Vasilevskoe nu va-
zuse de multa vreme oaspeti avu darul sa-l-tulbure fi in
acelafi timp sa-1 bucure pe mof Anton. Ii facea placere sa
vada ca boierul sau avea legaturi cu lumea buna. Dealtfel,
n-a fost el singura persoana emotionata in ziua aceea :
82
Lemm era stapinit de tulburare. Se imbracase intr-un. frac
scurt; cu coada asculta, de culoarea tabacului, si-si legase
strins basmaua la git. Tusea mereu si se da la Š¾ parte cu Š¾
expresie placuta, prietenoasa. Lavretki observa cu satis-
factie ca apropierea dintre dinsul Ā§i Liza staruie. De cum
intra, ea ii intinse mina cu prietenie. Dupa-masa, Lemm
scoas.e din buzunarul de la spate al fracului, in care iĀ§i tot
baga mina, un sul nu prea mare de hirtie cu note Ā§i, fu-
guindu-$i buzele, il aseza in tacere pe pian. Era Š¾ roman^a
compusa in ajun, cu niĀ§te cuvinte nem^esti demodate, in
care se pomenea despre stele. De indata, Liza se a$eza la
pian si descifra roman^a... Dar vai ! muzica era mcilcita $i
neplacut de incordata. Se vedea ca Lemm se silise sa
exprime ceva patima?, profund, dar nu izbutise. Stradania
ramasese numai stradanie. Amindoi, ?i Lavretki, Ā§i Liza, i$i
dadura seama de asta ā intelese $i Lemm. Fara sa spuna
un cuvint, el i$i viri romanta la loc in buzunar ; iar ca ras-
puns la propunerea Lizei de a Š¾ cinta inca Š¾ data, se mui*
tumi sa dea din cap $i sa spuna cu tile : ,,$i cu asta ā
basta !ā, apoi se incovoie, se zgribuli Ā§i se indeparta.
Pe sub s.eara, toata societatea se duse la pescuit. In rim-
nicul de dincolo de pare se gaseau multi cara^i si plevu^ca.
Pe Maria Dmitrievna Š¾ asezara la umbra pe malul apei
intr-un fotoliu. Ii a$ternura un covor sub picioare $i ii da-
dura undi|a cea mai buna. Anton ii oferi serviciile sale de
pescar batrin Ā§i iscusit. Punea cu osirdie rime in cirlig, le
plesnea cu palma, le scuipa $i arunca singur undi^a, incli-
nindu-si cu gra^ie tot trupul inainte. In aceea^i zi, Maria
Dmitrievna il caracteriza fata de Fiodor Ivanici cu urma-
toarea fraza, rostita intr-o franceza de pension : āII nāy a
phis maintenant de ces gens comme Š“Š° comme autrefois."1
Lemm ?i cele doua fetiĀ£e plecara mai departe, tocmai la ie-
zatura. LavreĀ£ki se a$eza aproape de Liza. PeĀ§tele tragea la
nada necontenit. Cara^ii prinsi sclipeau mereu prin aer cu
ā solzii lor aurii sau argintii. Exclamatiile de bucurie ale f e-
titelor nu mai conteneau ; insasi Maria Dmitrievna scoase-
niste |ipete ascu|ite de vreo doua ori, pe un ton delicat.
Pe$tele tragea mai rar la Lavretki $i la Liza. Pesemne unde
ei, spre deosebire de ceilalti, dadeau pescuitului mai putina
importanta $i-$i lasau plutele sa fie aduse de unde pina la
mai. Stufari^ul inalt Ā§i ropiatic fremata inceti$or in jurul
1 Acum nu mai exista slugi ca altadata (fr.).
83
lor, Š°ŃŠ° lini$tita lucea intacere ?i convorbirea li se depSna
$BtĀ£hn$. Liza se aĀ§ezase pe un mic zagaz, iar Lavretki Ā§e-
cfea 1>ŠµŠŗŃ1 trimchi aplecat derachita. Liza era imbracMa in-
fe^ojcpchie alba, strinsa in talie cu q panglica lata, tot alba ;
de pai ii atirna PĀ£.un Š¬Š¹Ń Cu cealaltS. mina tinea,
ca& aneypie^piaua rnl&dioasa a undi|ei. Lavretki se uita
la profilul ei pur; putin cam sever, la paru-i dat dupa
urechi, la obrajii gingasi, .imbujorati ca la copii, Ā§i se gin-
dea : ,,O, cit de dragSlasa e$ti pe malul rimnicului meu !ā.
Liza nu se iritorcea spre dinsul, ci privea in apa $i parea
fie ca-?i mije^te ochii, fie ca zimbe^te. Umbra teiului din
apropiere ii acoperea pe amindoi. -
ā $tii, grai Lavretki, m-am gindit mult la discutia
noastra de deunazj $i am ajuns la concluzia ca e$ti Š¾ per-
soana neobi^nuit de buna.
ā Nu cu intentia aceasta am;.. incepu Liza $i se fisticL
ā E$ti bunrepet a Lavretki. Eu is un om din topor,
dar simt ca tofi trebuie sa te iubeasca. Iata-1, de pilda, pe
Lemm : e pur ?i simplu indragostit de dumneta.
Sprincenele Lizei nu se incnmtara, ci numai tresarira ;
a?a i se intimpla totdeauna cind auzea ceva neplacut.
ā Azi mi-a fost tare mila de dinsul, relua Lavretki,
pentru romanja sa neizbutita. Sa fii tinar $i sa nu poti face
ceva ā mai ā merge ; dar sa imbatrine^ti $i sa nu te
ā¢mai ajute puterile, e greu. $i-i pabat ca nici nu simti cind
te parasesc fortele. Batrinului ii vine greu sa indure ase-
menea lovituri !... Fii cu luare-aminte, la dumneata pe$tele
mu^ca nada..ā. Se spune, adauga Lavretki, dupa un scurt
rastimp, ca Vladimir Nikolaici a.scris Š¾ romant& foarte
draguta.
ā Da, raspunse Liza, Š¾ bagatela, dar acceptabila.
ā Ge parere ai, Š¾ intreba Lavretki, e un bun muzician ?
ā Imi face impresia ca are Š¾ deosebita inclinatie pentru
muzica, dar pina in prezent nu s-a ocupat de ea cum se
cuvine.
ā Bine ! Dar, ca om, e bun ?
Liza izbucni in ris arunca Š¾ privire fugara lui
Lavretki.
. ā Ce intrebare s.tranie ! exclama ea Ā§i, ridicind undita,
Š¾ arunca din nou mai departe.
ā De ce stranie ? Eu te intreb despre dinsul ca un om
nu demult sosit aici, ca Š¾ rudS.
ā Ca ruda ?
84
ā Da ! Caci mi se pare ca-|i vin unchi ?
ā Vladimir Nikolaici are suf let bun, rosti Liza, e deĀ§-
tept ; mamanil iube^te foarte mult.
ā Dar dumneata il iubesti ?
ā E un om bun ; de..ce sa nu-1 iubesc ?
ā Aha ! spuse Laytetki ?i taeu. Pe fa|a-i trecu Š¾ ex-
presie pe jurnatate trista, pe jurnatate. ironica. Privirea lui
staruitoare Š¾ incurca pe Liza, totuĀ§i ea zimbea mdi departe.
Ei, sa le dga Domiiul noroc-! biigui Lavretki intr-un tirziu,
ca pentru sine, Ā§i-$i intoarse capul.
Liza ro$i.
ā Gre$iti, Feodor Ivanici, zise ea, degeaba va gin-
diti... .Oare Vladimir Nikolaici nu va place ? il intreba
deodata.
ā Nu-mi place'.
ā ā De ce ?
ā¢-ā imi face impresie ŠµŠ¹ n-are inimS.
Surisul se Ā§terse de pe fata Lizei.
ā- V-a|i obisnuit sa judeca^i oamenii aspru, rosti ea
dupa Š¾ tacere prelunga.
āā Eu ? Nu cred. larta-nia, dar ce drept am sa judec
aspru pe Š°Š¦Šæ, cind eu irisuthi am nevoie de indulgen^a ?
Sau ai uitat ca de mine doar leneĀ§ii daca nu rid. Dar,
adauga, ie-ai finut de fagaduiala ?
ā Care anume ?
ā Sa te rogi pentru mine ?
ā Da, m-am rugat pentnrdumneavoastra Ā§i ma inchin
in fiecare zi. V& rog insa sa nu vorbiti cu u^urinfa
despre asta.
Lavretki incerca s-o convinga pe Liza ca nici nu se gin-
ā¢dise la asa ceva, ca avea un respect adinc fata de orice
convingeri ; apoi se apuca sa vorbeasca despre religie,
despre insemnatatea ei pentru istoria omenirii, despre im-
portanta crestinismului...
ā Trebuie sa fii cre^tin, incepu Liza, dupa oarecare $o-
vSire, $i nu pentru a cunoa^te cele cere^ti... sau... cele pa-
mintene,. ci pentru ca fiecare om este dator cu Š¾ moarte.
Cu Š¾ nedumerire involuntara, Lavretki i$i ridica ochii
spre Liza Ā§i-i intilni privirea.
ā Ce cuvint ai rostit 1 iiā spuse.
ā Cuvintul acesta nu-i al meu, ii raspunse ea.
ā Nu-i al dumitale... Dar de^ce vorbe^ti despre moarte?
85
ā Nu Ā§tiu. Adeseori ma gindesc la ea.
ā Adesea ?
ā Da.
ā N-aĀ§ spune, privindu-te acum ; ai un chip atit de
vesel, de luminos, surizi...
ā Da, acum ma simt foarte vesela, raspunse Liza cu
naivitate.
Lui Lavretki ii venea sa-i cuprinda amindoua miinile Ā§i
sa i lestringa cu putere...
ā Liza, Liza, striga Maria Dmitrievna, vino aici, uita-te
ce caras am prins.
ā Numaidecit, maman, raspunse Liza Ā§i se duse la
ea ; iar Lavretki ramase pe rachita. āVorbesc cu ea parea
n-a$ fi un om care Ā§i-a trait traiulā, se gindi. Plecind, Liza
iĀ§i aga|a palaria pe Š¾ creanga ; cu un sentiment straniu,
ā¢ aproape delicat, Lavretki privi palaria, panglicile ei lungi,
putintel ^ifonate. Liza se intoarse repede Ā§i se a$eza iaraĀ§i
pe zagaz.
- ā De ce vi se pare ca Vladimir Nikolaici n-are suflet ?
11 intreba ea, citeva clipe mai tirziu.
ā Am mai spus, poate gre^esc ; timpul insa va lim-
pezi totul.
Liza cazu pe ginduri. Lavretki deschise vorba . despre
viafa lui la Vasilevskoe, despre Mihalevici, despre Anton.
Simtea nevoia sa vorbeasca cu Liza, sa-i spuna tot ce-i
trecea prin gind. Ea il asculta cu atita blindete, cuā atita
luare-aminte, observatiile si raspunsurile ei rare i se pa-
reau a$a de simple Ā§i de intelepte'... La urma ii spuse
acest lucru.
Liza se mira.
ā Sa fie adevarat ? il intreba. Credeam ca eu, ca ca-
merista mea Nastia, sintem lipsite de cuvinte proprii. Odi-
nioara, ea-i spunea logodnicului sau asa : pesemne te plic-
tiseĀ§ti cu mine ; tu-mi vorbe^ti tot lucruri frumoase, iar
mie-mi lipsesc cuvintele proprii.
slava Domnuluise gindi Lavrefki.'
I: \.. ,
XXVII
Intre timp se Inserase, iar
Maria Dmitrievna iĀ§i arata dorinta sa piece acasa. Fetitele,
cu greu desprinse de la rimnic, fura imbracate. Lavretki
Ā«6
spuse ca-Ā§i va petrece oaspe|ii pina la jumatatea drumului
$i porunci sa-i in^eueze calul. A$ezind-o pe Maria Dmi-
trievna in cupeu, el i$i aduse aminte de Lemm -; dar batri-
nul nu putu fi gasit nicaieri, disparuse indata ce se sfir$ise
pescuitul. Anton inchise portiera, cu Š¾ putere de invidiat
pentru anii sai, Ā§i striga aspru : āMina, vizitiu !ā Cupeul se
umi din loc. In fund Ā§edeau Maria Dmitrievna si Liza, iar
in fafa feti|ele Ā§i camerista. Era Š¾ seara calda $i liniĀ§tita,
Lasasera geamurile in jos de amindoua parole cupeului.
Lavretki calarea, pe linga cupeu, dinspre partea Lizei, care-
$edea cu mina pusa la portiera. El lasa slobod friul pe gitul
calului, mergind in trap u?or, ā $i din cind in cind
schimba doua-trei cuvinte cu fata. Amurgul se mistui ; se
lasa noaptea ; totu$i aerul parca se mai incalzi. Maria Dmi-
trievna a|ipi in curind ; la fel adormira feti^ele $i came-
rista. Cupeul mergea repede Ā§i lin. Liza ?edea aplecata ina-
inte. Luna de-abia rasarita ii lumina fa|a, zefirul aromat
al nop|ii ii mingiia ochii Ā§i obrajii. Se sim^ea bine. Mina ei
sta sprijinita pe portiera cupeului, alaturi de mina lui La-
vretki. Acesta se simtea bine Ā§i el : calarea prin caldura
placuta a noptii liniĀ§tite, fara sa-Ā§i ia ochii de pe chipul
blajin Ā§i tinar al fetei, ascultindu-i glasul proaspat. care
suna in soapta Ā§i-i spunea lucruri simple Ā§i blinde. Nici nu
baga de seama ca facuse jurnatate de cale. Lavretki nu vru
s-o trezeasca pe Maria Dmitrievna, strinse u?or mina Lizei
$i-i spuse : āDoar sintem acum prieteni, nu-i asa ?:< Ea
dadu din cap, el opri calul. Cupeul i?i urma clrumul, lega-
nindu-se uĀ§or. Lavretki porni la pas spre casa. Farmecul
noptii de vara il cuprinse ; totul in jur parea neobi$nuit de
straniu Ā§i in acelaĀ§i timp atit'de cunoscut $i de placut. To-
tul dormea, aproape $i in departare ; se vedea pina hat in-
colo, cu toate ca ochiul nu deslu$ea cele vazute ; si chiar in
aceasta liniste se vadea viata tinara, in floare. Calul lui La-
vretki pa^ea vioi, leganindu-se caden|at la dreapta ?i la
stinga ; umbra lui mare $i neagra mergea alaturi. It-i facea
Š¾ placere tainica tropotul copitelor. Era ceva vesel si mi-
nunat in chemarea rasunatoare a prepeli|elor. Stelele se
pierdura intr-un fel de picla luminoasa ; craiul nou sticlea
cu Š¾ stralucire neclintita ; lumina lui se revarsa intr-un
Ā§uvoi albastru peste cer Ā§i cadea ca Š¾ pata de aur fumuriu
pe norii sub|iri ce-i treceau pe-aproape ; prosp.etimea vaz-
duhului lasa Š¾ urma usoara de umezeala pe ochi, patrundea
blind in toate madularele Ā§i se revarsa in piept ca un ?uvoi
87
fura zĀ£gaz; Lavretki se lĀ£s& Tn voia placerii pe care Š¾ gusta.
mai trai, se gindi, nu ne-a rapus de tot...ā El nu-Ā§i
lamiiri cine sau ce nu-1 rapusese... Apoi incepu sa se gin-
deasca la Liza ; pesemne ea nu-1 iube^te pe Pansin. Daca ar
fi intilnit-o in alte imprejurari,. cine Ā§tie ce s-ar fi putut
intimpla I 11 intelesese pe Lemm, de$i ea-i lipsita de cu-
vinte āproprii Ba nici nu-i adevarat : ea are cuvinte
proprii... ,,Sa nu vorbiji cu usurinta despre astaā, iĀ§i
aduse aminte Lavretki. Mai merse Š¾ bucata buna de drum
cu capul piecat ; apoi se indrepta si rosti incet :
Mi-am ars icoanele din sanctuare,
Iar azi na-nchin-la tot ceram ars demult... *
dar numaidecit iĀ§i lovi calul cu crava^a ?i galops
pina acasa.
Descalecind, Lavretki i$i roti privirile pentru cea-din
urma oara, cu un zimbet de multumire. Nbaptea tacuta,
blinda se revarsase pe coline si in vai ; din departare, din .
adincul mirodit. al noptii, cine $tie de unde ā din cer sau
din pamint ā adia Š¾ caldura lini^tita ?i molatica. Lavretki
trimise Lizei Š¾ ultima salutare Ā§i urea, cu pas sprinten,
in pridvor.
Ziua urmatoare trecu destul de anodin. De dimineata
ploua ; Lemm se uita pe sub sprincene si-$i stringea buzele,
din ce in ce mai tare, parea $i-ar fi pus in gind sa nu le inai
desfaca niciodata. Mergind la culcare, Lavretki iĀ§i lua in
pat un inaldar intreg de reviste franceze, care zaceau ne-
desfacute pe masa lui de mai bine de doua saptamini. in-
cepu -sa rupa plicurile fara interes $i sa-$i plimbe ochii
peste coloanele ziarelor, care dealtfel nu cuprinde.au nimic
nou. Era gata sa le lase, cind deodata sari din pat, ca mus-
cat de Ā§arpe. Foiletonul dintr-o gazeta, semnat de binecu-
noscutul m-r Jules, aducea.la cuno$tinta cititorilor sai āŠ¾
noutate tristaā : admirabila $i fermecatoarea moscovita,
scria el, una dintre reginele modei, podoaba saloanelor pa-
rizienje, madame de Lavretski, a incetat din viaja aproape
subit,'Ā§i vestea aceasta, din nenorocire prea adevaratfi,
de-abia atunci. a ajuns la dinsul, la domnul Jules. Se poate
spune, urma autorul, ca el fusese un prieten al defunctei...
Lavretki se imbraca, ie?i in gradina $i pina dimineata se
plimba incoace $i incolo pe Š¾ singura alee.
f
88
XXVIII
IN DIMINE ATA URMATOARE, LA
ceai, Lemm il ruga pe Lavretki sa dea porunca sa fie puĀ§i
caii la trasura, ca sa se intoarca in ora$.
āŠ timpul sa ma apuc de lucru, adica de lecfii, spuse
batrinul, caci aici imi pierd vremea degeaba/ Lavretki nu-i
raspunse indata : parea distrat. āBine, zise acesta in cele
din urma, piecam impreuna/ Fara sa fie ajutat de vreo
sluga, gifiind Ā§i miniindu-se, Lemm isi pregati micul gea-
mantan ; apoi rupse'si arse citeva foi de note. Trasura trase
la seara. lesind din birou, Lavretki baga in buzunar numa-
rul din ajun al ziarului. Tot drumul atit Lemm cit ?i La-
vretki vorbira putin : fiecare cazuse pe ginduri $i era bucu-
ros ca celalalt nu-1 supara- deloc. Se despartira destul de
rece ā ceea ce, dealtfel, se intimpla deseori in Rusia intre
prieteni. Lavretki il duse pina la casuta lui pe batrin, care
cobori, iĀ§i lua gcamantanul si, fara sa intinda mina priete-
nului sau (tinea geamantanul cu amindoua miinile, in fata
pieptului) Ā§i nearuncindu-i cel putin Š¾ cautatura, ii spuse in
ruse^te : ,,Ramas bun !ā_ āRamas bun !ā repeta Lavretki si
porunci vizitiului sa-1 duca la locuinta sa. Inchiriase, pentru
or ice eventualitate, Š¾ locuinta in ora^ul O... Dupa ce is-
pravi citeva scrisori $i minca in fuga, Lavretki se duse la
Kalitini. In salon il gasi numai pe Pansin, care-i aduse la
cuno^tinta ca Maria Dmitrievna vine neintirziat Ā§i intra
in vorba cu cea mai cordial a amabilitate. Pina atunci Pan-
kin i se adresa lui Lavretki daca nu de sus, dar cu indul-
genta ; Liza insa, impartasindu-i lui PanĀ§in impresiile sale
din calatoria facuta, il prezentĀ£ pe- Lavretki ca pe un om
minunat Ā§i de^tept ; atita i-a fost de ajuns : trebuia sa-1
cucereasca pe acest om ,,minunatā. Pankin incepu cu com7
plimente la adresa lui Lavretki, descrise entuziasmul cu
care, dupa spusele sale, toata familia Mariei Dmitrievna
laudase Vasilevskoe Ā§i pe urma, ca de obicei, trecu cu is-
cusinta la propria-i persoana Ā§i incepu sa vorbeasca despre
preocuparile Ā§i conceptiile sale asupra vietii, a lumii Ā§i a
slujbei. Spuse vreo doua cuvinte despre viitorul Rusiei Ā§i
cum trebuie tinu|i in friu guvernatorii. Tot atunci facu Š¾
gluma pe socoteala sa $i adauga ca la Petersburg, intre al-
tele, i se incredintase misiunea āde populariser I'idee du ea-
rn
dastre" A. El vorbi. destul de mult, rezolvind, cu un disprejj
infumurat, toate greuta#le Ā§i, ca un scamator care se joacS
cu bilele, jongla cu cele mai insemnate probleme adminis-
trative Ā§i politico. Expresii ca : āIatazce-aĀ§ face, daca a$ fi
in locui guvernuluiā sau ādumneavoastra, ca un om cu
judecata, veti fi de acord cu mineā, nu-mai conteneau Š¾
clipa. Lavretki asculta cu raceala flecareala lui Pankin :
nu-i placea omul acesta frumos, de^tept, de Š¾ eleganta fi-
reasca, cu zimbet senin, voce respectuoasa Ā§i ochi cerceta-
tori. PanĀ§in pricepu curind datorita intui|iei fulger&toare
cu care clescifra sentimentele al tor a, ca nu-i face nici Š¾
placere deosebita interlocutorului sau Ā§i, sub un pretext
rezonabil, se facu nevazut, hotarind in sine ca Lavretki Š¾ fi
fiind un om minunat, dar nu-i deloc simpatic, ci ,,a?grzā 1 2 Ā§i
,,en somme"3 cam caraghios. Maria Dmitrievna aparu in-
sotita de Ghedeonovski ; apoi venira Marfa Timofeevna Ā§i t
Liza. Dupa ele sosira $i ceilal|i ai casei ; mai tirziu iĀ§i facu
apari#a si melomana Belenitina, Š¾ doamna usca^iva $i mica,
cu Š¾ . fa^a frumoasa Ā§i obosita, aproape copilareasca, intr-o
rochie neagraT"o^nitoare, cu un evantai pestrit Ā§i cu brat'ari
groase de aur. Sosi Ā§i sofulei, un om rotofei, cu obraji ro?ii,
care avea miini $i picioare mari,-gene albe Ā§i un zimbet
incremenit pe buzele-i groase. In vizita so#a nu vorbea cu
el nieiodata ; iar acasa, in clipele de tandre^e, il numea
,,purcelu$ulā ei. Pankin se intoarse. Camerele se umplura
de .animatie Ā§i de zgomot. Aceasta multime de oameni nu
era pe placul lui Lavretki ; il siciia mai ales Belenitina, care
il tot privea prin lorneta. Ar .fi piecat numaidecit, daca n-ar
fi fost Liza la mijloc ; voia sa-i spuna citeva cuvinte intre
patru ochi, dar multa vreme nu putu prinde un moment
prielnic Ā§i se multumi.s-o urmareasca din priviri cu Š¾ mul-
tumire ascunsa. Nieiodata figura ei nu i se paruse mai no-
bila Ā§i mai dragala^a. Vecinatatea Belenitinei Š¾facea sa cis-
tige foarte mult. Aceasta se m-isca -necontenit pe scaun, da
din umerii-sai ingu^ti, ridea cu un ris alintat *?i apoi fie
ca.inchidea, fie ca deschidea larg ochii pe neaĀ§teptate. Liza
Ā§edea lini^tita,. privea drept fnainte $i nu ridea. Gazda se
aseza la car# cu Marfa Timofeevna, ;Belenitin Ghedep-
novski, care juca foarte meet, gre$ea necontenit, clipea din
ochi Ā§i-Ā§i Ā§tergea fata cu batista. Pankin lu5 *o irif^tijare
1 De a popularize ideea cadastrului (fr.).
2 Inacrit (fr.).
ā¢3 La urma urmei (fr.),
Ā«0
melancolica ; se exprima scurt, trist, cu subintelesuri, ai-
doma unui pictor nerecunoscut. Dar, cu toate rugamin^ile
Belenitinei, care cocheta cu el asiduu, nu accepta s%-Ā§i
cinte romanta : il stingherea prezen|a lui Lavretki. Nici
Feodor Ivanici nu vorbea mult, expresia fetei lui Š¾ uimi pe
Liza de cum intra in camera : ea i?i dadu seama numaidecit
ca are sa-i spuna ceva ; dar, inexplicabil, ii era teama sa-1
intrebe. In sfirĀ§it, trecind in sala sa toarne ceai, farS. sfi
vrea, intoarse capul in partea lui. El Š¾ urma imediat.
ā Ce-i cu dumneavoastra ? il intreba ea, punind ceai-
nicul pe samovar.
ā Ai observat ceva ? raspunse acesta.
ā Astazi sinteti altfel ca de obicei.
Lavre|ki se apleca peste masa.
ā Voiam, ijiqepu el, sa-ti comunic Š¾ veste ; dar acum
nu-i posibil. Dealtfel, citeĀ§te ceea ce-i notat cu creionul in
acest foileton, adauga, intinzindu-i exemplarul de ziar pe
care-1 luase cu sine. Te rog sa-1 pastrezi in secret ; eu am
sa tree miine dimineata.
Liza ramase surprinsa.ā PanĀ§in se arata in pragul uĀ§ii :
ea viri ziarul in buzunar.
ā Ati citit Obermann, Lizaveta Mihailovna ? Š¾ intreba
ingindurat PanĀ§in.
Liza ii raspunse ceva in treacat Ā§i ie?i din sala urcind
sus. Lavretki se intoarse in salon Ā§i se apropie de masa de
joc. Marfa Timofeevna, cu fata ro$ie ?i cu panglicile de la
boneta desfacute, porni sa i se plinga de partenerul sau
Ghedeonovski care, dupa spusa ei, nu Ā§tia sa joace.
ā Sa joci carti, spuse ea, se vede ca nu-i tot atit de
u?or ca a plasmui minciuni.
Ghedeonovski continua sa clipeasca Ā§i sa-$i $tearga fata.
Liza intra in salon Ā§i se a^eza intr-un colt : Lavretki se uita
la dinsa ; ea il privi pe Lavretki. Amindoi se simtira cu-
prin^i de un sentiment asemanator cu groaza. Lavretki citi
pe fata ei Š¾ nedumerire Ā§i un fel de mustrare ascunsa. Ori-
cit ar fi vrut, nu putea sa-i vorbeasca. Sa ramina cu ea in
aceeaĀ§i camera, ca musafir printre ceilalti oaspeti, i-ar fi
fost greu. De aceea se hotari sa piece. Luindu-$i ramas bun
de la dinsa, izbuti sa repetb ca va veni a doua zi, adaugind.
ca se bizuie pe prietenia ei.
ā Poftiti ! ii raspunse Liza, cu aceea?i nedumerire zu-
gravita pe chip.
91
Dupa plecarea lui Lavretki, Pankin se inviora ; incepu
sa-i dea sfaturi lui Ghedeonovski, iar Belenitinei ii adresa
galanterii ironice Ā§i, in sfirĀ§it, i$i cinta rcmanta. Pe Liza
insa Š¾ privea Ā§i~i vorbea ca Ā§i mai inainte : eu subintelesuri
Ā§i oarecum intristat.
Lavretki nu dormi iara^i toata noaptea. Nu era cuprins
de tristete, nici de tulburare. Il stapinea Š¾ lini$te desavir-
Ā§it& ; insa nu putea dormi. $i nici amintirile trecutului nu-1
tulburau, cf pur Ā§i simplu i$i intbrcea privirile spre viata-i
trecuta. Inima ii batea greu si masurat, orele zburau ; iar
el nici nu se gindea la somn. Din cind in cind ii trecea prin
cap un singur gind : āPeste putinta, prostii !ā, $i se oprea,
iĀ§i lasa capul in piept $i-Ā§i intorcea din nou privirile spre
viata-i trecuta.
XXIX
MARIA DMITRIEVNA NU-L PRIMI
pe Lavretki cu prea multa amabilitate cind acesta se infa-
|isa a doua zi. āIan te uita, s-a innadit !ā se gindi. La-
vretki $i a$a nu-i era tocmai pe plac ; dealtfel $i Pankin, sub
a carui influenfa se afla, il laudase in ajun cu cuvinte
viclene $i dispretuitoare. Ea nu-1 socotea. drept oaspete $i
nici nu credea de cuviinta sa se ocupe de Š¾ ruda, aproape
un om al casei. Nu trecu nici Š¾ jumatate de ora, Ā§i Lavretki
se plimba alaturi de Liza pe Š¾ alee din gradina. La cifiva
pasi de ei, Lenocika $urocika alergau printre straturile
de flori. ' -
Ca de obicei, Liza era linistita, dar ceva mai palida. Ea
scoase din buzunar intinse lui Lavretki foaia de ziar im-
paturita de mai multe ori.
ā E groaznic, rosti-.
Lavretki nu raspunse nimic.
ā Poate ca nici nu-i adevarat, adauga Liza.
ā De aceea te-am $i rugat sa nu vorbe$ti cu nimeni
despre asta.
Liza facu citiva pa$i.
ā Spuneti-mi, incepu ea nu sinteti mihnit ? Nicide-
cum ?
ā Nici eu nu $tiu ce simt, ii raspunse Lavretki,
ā Dar ati iubit-o odinioar& ?
ā Am iubit-o.
92
ā Mult ?
ā Mult.
ā $i moartea ei nu v-a intristat ? -
ā Pentru mine ea murise demult.
ā E pacat ceea ce spuneti... Va rog sa nu va supSrati.
Ma socotifi prietena unei prietene i se poate spune totul.
Pe mine zau ma apuca groaza... leri aratati a$a de rau... Va
amintiti ca nu demult v-ati plins de dinsa ? Iar ea atunci,
poate nici nu mai era pe lumea asta. E groaznic ! Asta parea
v-a fost sortit drept pedeapsa.
Lavretki rise cu amaraciune.
ā E$ti convinsa ?... Cel putin sint liber acum.ā
Liza tresari u$or.
ā Destul ! Nu mai vorbiti aĀ§a. La ce va e buna liber-
tatea ? E momentul sa va gmdi|i la iertare Ā§i nu la aĀ§a
ceva...
ā De mult am iertat-o, Š¾ intrerupse Lavretki, facind
un gest cu mina.
ā Nu-i a?a, ii raspunse Liza, rosind. Nu m-af! in-
teles. Trebuie sa va gindi^i la iertarea dumneavoastra...
ā Cine sa ma ierte ?
ā Cum cine ? Dumnezeu. Caci cine poate sa ne ierte
in afara de Dumnezeu ?
Lavre|ki Š¾ apuca de mina.
ā Ah, Lizaveta Mihailovna, crede-ma, exclama el,
$i a?a am fost indeajuns de pedepsit. Am Ā§i ispa^it totul,
crede-ma.
ā Asta nu Š¾ puteti ?ti, spuse Liza cu jumatate de
gura. Atj uitat ca, nu demult, cind ati vorbit cu mine,
n-ati vrut s-o ieftati.
Amindoi, tacind, facura citiva pasi pe alee.
ā Dar ce-i cu fiica dumneavoastra ? il intreba de-
odata Liza $i se opri.
Lavretki tresari.
ā. O, n-avea nici Š¾ grija ! Am Ā§i trimis scrisori unde
se cuvenea. Viitorul fiicei mele, cum ai... dupa cum ai
spus... este asigurat. Fii lini^tita. ,
Liza zimbi cu tristete.
ā Ai dreptate, urma Lavretki, ce pot face cu liber-:
tatea mea ? La ŃŠµ-mi foloseĀ§te ?
ā Cind ati primit ziarul ? grai Liza, fara sa ras-ā
punda la intrebarea lui.
ā A doua zi dupa vizita ce mi-ati facut-o.
93
ā Oare... oare nici n-a|i plins cel pu|in ?
ā Nu. Am ramas uluit ; dar de unde ar fi putut izvori
lacrimile ? Sa pling trecutul ? Pentru mine el'se pref&cijse
in scrum ! Fapta ei nu mLa sfarimat fericirea, ci mi-a
aratat numai ca ea nici nu existase vreodata. Ce-a$ fi
avut'sa pling ? Dealtfel,' cine Ā§tie ? Poate ca aĀ§ fi fost mai
mihnit daca aĀ§ fi primit vestea asta cu doua saptamini mai
inainte...
ā Cu doua saptamini ? se mira Liza. Dar ce s-a in-
timplat in aceste doua saptamini ?
Lavre|ki nu raspunse nimic, iar Liza roĀ§i deodata Ā§i
mai tare decit inainte.
ā Da, da, ai ghicit, continua pe nea$teptate La-
vretki, in aceste doua saptamini am cunoscut ce in-
semneaza un suflet curat de femeie ; iar trecutul meu
s-a indepartat Ā§i mai mult de mine.
ā Liza se tulbura ?i paĀ§i incetiĀ§or in gradina de flori,
' spre Lenocika Ā§i fpurocika.
ā Sint multumit ca ti-am aratat foaia de ziar, spuse
Lavretki, mergind in urma ei, m-am obiĀ§nuit sa ni|-ti
ascund nimic Ā§i nadajduiesc ca ma vei rasplati cu aceeaĀ§i
incredere.
ā Asa va inchipuiti ?' rosti Liza Ā§i se opri. Atunci
ar trebui sa... Dar, nu ! Nu se poate.
ā Ce anume ? Spune, spune !
ā Zau, mi se pare ca n-ar trebui... Ei, dar de fapt,
adauga Liza Ā§i se intoarse zimbind spre Lavretki, nu
exista jurnatate de sinceritate ! Ā§titi, azi am primit Š¾
scrisoare.
ā De la Pankin ?
ā Da, de la el. De unde Ā§titi ?
ā Te cere in casatorie ? . . Š»
ā Da, adeveri Liza Ā§Lse uita drept Ā§i serios in ochii
lui Lavretki. __
Lavretki, la rindul sau, Š¾ privi cu seriozitate.ā
ā Ei bine, Ā§i ce i-ai raspuns ? Š¾ intreba el in cele din
urma.
ā Nu Ā§tiu ce sa-i raspund, zise Liza Ā§i lasa in jos
' miinile pina atunci incruci^ate.
ā Adica cum vine asta ? Doar il iube?ti !
ā Da, imi place ; pare un om cumsecade.
* ā AcelaĀ§i lucru mi-ai spus, $i cu aceleaĀ§i cuvinte,
acum patru zile. Vreau sa Ā§tiu daca-1 iubeĀ§ti cu senli-
94
mentul acela puternic, patima$, pe care ne-am obi$nuit
sa-1 numim dragoste ?
ā Dupa felul cum injelegeti dumneavoastra ā nu !
ā Nu esti indragostita de dinsul ?
ā Nu. Dar parca e nevoie ?
ā Cum ?
ā El ii place mamicai, urma Liza, are suflet bun ;
n-am nimic impotriva lui.
ā Cu toate acestea stai in cumpana ?
ā Da... Ā§i poate ca dumneavoastra... cuvintele pe
care le-a^i spus sint pricina. Va mai amintiti ce-a|i spus
acum trei zile ? Dar asta-i Š¾ slabiciune...
ā O, copila mea, exclama deodata Lavretki $i glasul
ii tremura, nu complica lucrurile, nu numi slabiciune
strigatul inimii care nu vrea sa se daruiasca fara dra-
goste. Nu-ti lua Š¾ raspundere atit de mare fa|a de omul
pe care nu-1 iube$ti Ā§i caruia vrei sa-i apai^ii...
ā Va ascult, nu iau nimic asupra mea... dadu sa spuna
Liza.
ā Urmeaza-Ji indemnul inimii, numai ea va spune
adevSrul, Š¾ intrerupse Lavretki... Experien|a, rajiunea
ā totu-i de^ertaciunea deĀ§ertaciunilor ! Nu te lipsi de
ceea ce-i mai bun, de singura fericire pe pamint.
ā Tocmai dumneavoastra Š¾ spune^i, Feodor Ivanici ?
Doar v-aji casatorit din dragoste ā Ā§i ati fost fericit ?
Lavretki plesni din palme.
ā Ah, nu mai vorbi de mine ! Nici nu po^i intelege
ce este in stare sa socoteasca drept dragoste un tinar
lipsit de experienta Ā§i cu Š¾ educatie pocita !... Si, la
urma urmei, de ce sa ma defaimez ? Chiar acum tiāarn
spus ca n-am cunoscut fericirea... nu-i adevarat ! Am
fost fericit !
ā Feodor Ivanici, rosti Liza cu glasul coborit (cind
nu era de acord cu interlocutorul sau, totdeauna i$i
cobora vocea ; pe deasupra se sim|ea cuprinsa de Š¾ mare
emo|ie), mi se parea ca fericirea pe pamint nu depinde
de noi...
ā De noi, de noi, crede-ma (el Š¾ apuca de amin-
doua miinile ; Liza se facu palida $i-l privea aproape
cu spaima, dar cu luare-aminte), numai sa nu ne stricam
noi singuri via|a. Pentru al|i oameni casatoria din dra-
goste poate fi Š¾ nenorocire ; dar nu pentru dumneata,
cu firea aceasta liniĀ§tita cu sufletul dumitale senin ! Te
95
implor sa nu te casatore^ti fara dragoste, din sentimen-
tal de datorie, poate de renun|are... Ar fi p.lipsa de ere-
din|&, tot un calcul ā Ā§i poate ceva inca $i mai rau.
Crede-ma, am dreptul s& vorbesc aĀ§a, caci am platit scump
dreptul acesta. Ā§i daca DumnezeuLdumitale...
In aceea^i clipa Lavretki observa ca Lenocika Ā§i $uro-
cika venisera linga Liza si, cu Š¾ nedumerire muta, isi
atintisera . ochii asupra lui. El lasa miinile. Lizei, spuse
in pripa : ,,Iarta-ma,. te rogā, $i pleca spre casa.
ā Un singur lucru te rog, rosti Lavretki, intorcm-
du-se spre Liza, sa nu iei imediat Š¾ hotarire, mai a$teapta,
ginde$te-te la cele ce ^i-am spus. Chiar daca nu m-ai crede,
chiar daca te-ai hotari la Š¾ casatorie din rafiune, nici
in acest caz nu trebuie sa te casatore$ti cu domnul Pankin ;
el nu-|i poate fi so|.. inn promi ti sa nu te grabe^ti ?
Liza vru sa-i raspunda, dar nu pronun|a nici un clh
vint Ā§i nu pentru ca s-ar fi hotarit sa se ,,grabeascaā, ci
pentru ca inima-i batea cu putere Ā§i un sentiment ase-
manator cu spaima Š¾ sugruma.
XXX
ā PLEClND > DE LA KALITINI, LA-
vrejki se intilni cu Pankin ; se salutara cu rSceala. Lavretki
se duse la el acasa Ā§i se incuie. Era stapinit de sentimente
pe care poate nici nu le incercase vreodata. Oare e mult de
cind se afla in starea de āamorf-ire liniĀ§titaā ? ŠŠ°Š³Šµ-i mult
de cind s-a simtit, dupa cum spunea, dat la fund ? $i ce
anume ii schimbase aceasta stare ? Ce 1-a scos afara,.
la suprafa|a ? Intimplarea cea mai obi^nuita, inevitabila,
de$i totdeauna nea^teptata.: moartea ? Da ; el insa nu'
se gindea atit la moartea sojiei la libertatea sa, cit la
raspunsul pe care Liza i-1 va da lui Pankin ! Lavretki in-
telese ca, in ultimele trei zile, incepuse s-o priveasca cu al|i
ochi ; i$i aminti cum, intorcindu-se acasa $i gindindu-se
la ea, in liniĀ§tea noptii, i$i spusese : āDaca !...ā Acest
ādacaā, pe care-1 atribuia trecutului, imposibilului, se ade-
veri, de$i altfel de cum iĀ§i inchipuise ā dar nu-i era
de ajuns numai libertatea., āŠŠ° Š¾ va asculta pe maica-sa,
se gindea' el, se va casatori cu Pankin ; chiar daca-1 va
refuza, oare pentru mine nu va fi totuna ?ā Trecind prin
fata oglinzii, iĀ§i privi in fuga chipul Ā§i ridica din umeri.
96
Ziua se scurse repede pentru cl, preocupait de aceste
ginduri ; se insera. Lavretki porni spre Kalitini. Mergea
grabit, insa, apropiindu-se de casa lor, i$i domoli pa?ii.
tn fata scarilor se afla drp?ca lui Pankin. āEi bine, iĀ§i zise
Lavretki, n-am sa fiu egoist"4, intra! in casa. Nu intilni
pe nimeni, in salon era lini$te ; deschise u$a vazu pe
Maria Dmitrievna jucind pichet cu Pansin, care il salutS,
in tacere ; iar stapina casei izbucni : ..Ce surpriza 1ā in-
cruntind user din sprincene. Lavretki se aseza linga dinsa,
incepu sa se uite in cartile ei.
ā $t.iti sa jucati pichet ? il intreba ea cu un fel de
necaz ascuns si numaidecit declara ca s-a depuS.
Pansin numara nouazeci de puncte si incepu sa stringa
levatele, politicos Ā§i linistit, dar in acelasi timp cu Š¾
expresie severa si demna. A$a joaca diplomatii ; pe-
semne si cl jucase, la Petersburg, cu vreun mare drega-
tor, caruia urmarise sa-i insufle Š¾ parere fd-vorabila asu-
pra seriozitat-ii si maturitatii sale. āŠ suta unu, Š¾ suta doi,
ŃŠøŃŠµ, Š¾ suta trei", i se auzea ritmic glasul, iar Lavretki nu
putea pricepe tonul : suna a repro? sau a multumire
de sine.
ā Pot s-o vad pe Marfei Timofeevna ? intreba La-
vretki, observind ca Pansin se apuca sa amestece cartile
cu si mai multa delimitate. Pe chipul lui nu se mai ci tea
nici Š¾ urma din firea-i de artist.
ā Cred ca se poate. E sus, in camera ei, raspunse
Maria Dmitrievna, intrebafi ! ā¢ ā
Lavretki urea scarile. Pe Marfa Timofeevna Š¾ gasi
tot la car(;i : juca popa prostu cu Nastasia Karpovna.
Roska il intimpina latrind, dar cele doua batrine il
primira cu caldura ; mai cu seama Marfa Timofeevna
parea bine dispusa.
ā A ! Fedea 1 Poftim, rosti ea, ia loc, taica. Numai-
decit ispravim jocul. Doresti dulceata ? $urocika, adu-i
borcanul cu cap$uni. Nu vrei ? Ei bine, atunci stai asa ; dar
de fumat sa nu fumezi : nu pot sa sufar mirosul de tutun,
dealtfel si mbtanul Matros stranuta din pricina fumului.
Lavretki se grabi s-o asigure ca nici nu dorcste sa
fumeze.
ā Ai fost jos ? urma batrina. Pe cine-ai vazut acolo ?
Pansin e tot acolo ? Cu Liza te-ai intilnit ? Nu ? Ea voia
sa vina aici... Dar iat-o c-a $i sosit. Vorbe$ti de lup ?i
lupul la u$a.
ā¢J ā Un cuib de nobili 8
Liza intra in camera ?i, vazindu-1 pe Lavretki, se
inro?i.
ā Am venit pentru' un minut, Marfa Timofeevna,
incepu ea...
ā De ce numai pentru un minut ? ii raspunse ba-
trina. Cum se face ca voi, fetele tinere, nu puteti sedea
locului ? Vezi ca am un oaspete : mai staila taifas. cu el,
mai distreaza-1.
Liza se a?eza pe marginea scaunului, ridica ochii spre
Lavretki ?i i?i dadu seama ca nu era cu putin|a sa nu-i _
spuna cum se ispravise intilnirea ei cu Pansin. Dar cum
sa-i spuna? Ii era si ru?ine, si jena. Parca de mult l-a
cunoscut ea pe omul acesta, care merge rar la biserica
?i suporta cu atita nepasare moartea sotiei sale ā si iata
ca-i imprata?e?te secretele sale.. Ce-i drept, el se in-
tesereaza de soarta .ei; ea- insa?i se increde intr-insul ?i
se simte atrasa de persoana lui ; totu.si Š¾ cuprinse ru-
?inea : parca un strain ar fi in Ira t in camera ei cur ata,
de fecioara.
Marfa Timofeevna ii veni in ajutor.
ā Daca nici tu n-ai sa-1 distrezi, gi'ai ea, cine sS-1
distreze, sarmanul ? Eu is prea batrina pentru dinsul ;
el ii prea de?tept pentru mine, iar pentru Nastasia Kar-
povna prea batrin : ei sa-i prezin|i tot tinerei.
ā Oare cu ce pot sa-1 distrez pe Feodor Ivanici ? spuse
Liza.. Daca vrea, mai bine i-a? cinta ceva la pian, adauga
cu glas nehotarit.
ā Foarte bine; tu e?ti fata mea cea cuminte, zise
Marfa Timofeevna. Duce|i-va, dragii mei, jos ; dupa ce-p
sa ispraviti, poftim aici. lata c-am ramas popa prostu, mi-i
necaz, vreau sa-mi iau revan$a.
Liza se ridica in picioare. Lavretki Š¾ urma. Coborind
scarile, Liza se opri.
ā Au dreptate, incepu ea, cei ce spun ca inima omu-
lui este alcatuita din contradicfii. Exemplul dumnea-
voastra ar fi trebuit sa m& sperie, sa-mi insufle nein-
credere fata de casatoriile din dragoste, pe cind eu...ā
ā L-ai refuzat ? Š¾ intreba Lavretki.
ā Nu ; dar nici n-am fost de acord. I-am spus totul,
tot ŃŠµ-am slmtit, ?i 1-am rugat sa a?tepte. Sinte^i multu-
mit ? mai adauga ea cu un zfrnbet fugar ?i fugi pe seara
in jos, atingind u?or balustrada cu mina.
98
ā Ce sa va cint ? il intreba Liza, ridicind capacul
pianului.
ā Ce dore^ti, ii raspunse Lavretki $i se a?eza asa ca
s-o poata vedea.
Liza se apuca sa cinte si multa vreme nu-^i ridica
privirea de la degete. in sfir^it, se uita la Lavretki ?i se
opri. Cit de minimat $i de bizar i se paru chipul lui.
ā Ce-i cu dumneavoastra ? il intreba.
ā Nimic, ii raspunse, ma simt foarte bine ; ma bucur
pentru dumneata, ma bucur ca te vad. Continual
ā Cred, rosti Liza citeva clipe mai tirziu, ca, daca
m-ar fi iubit cu adevarat, el n-ar fi facut aceasta scri-
soare ; ar fi trebuit sa-si dea seama ca nu pot sa-i raspund
acum.
ā¢ā Asta n-are importanfa, spuse Lavretki, important
este ca nu-1 iubesti.
ā inceta|:i, ce inseamneaza asta ! Mi se tot nazare
so[ia dumneavoastra decedata $i ma inspaimintati.
ā Nu-i asa, Woldemar, ca Lizeta mea cinta frumos ?
ii spunea, in acest timp, Maria Dmitrievna lui Pansin.
ā Da, incuviinta Pan?in, foarte frumos. '
Maria Dmitrievna se uita cu tandrefe la tinarul ei
partener ; acesta insa lua Š¾ infatiĀ§are plina de impor-
tanta si mai preocupata si iĀ§i anun|a cele paisprezece rigi.
XXXI
LAVRETKI NU MAI ERA UN BAR-
bat tinar ; el nu se putea inĀ§ela prea multa vreme asupra
sentimentului pe care i-1 inspirase Liza ; in aceeasi zi se
convinse definitiv ca Š¾ indragise. Aceasta convingere insa
nu-1 bucura prea mult. āOare, se gindi el, n-am altceva
dp facut, la treizeci Ā§i cinci de ani, decit sa-mi dau din
nou inima in miinile unei "femei ? Liza nu se compara
insa cu ceqlalta : ea nu mi-ar cere jertfe umili-
toai'e, nu m-ar distrage de la ocupatiile mele, ci m-ar
insufleti la Š¾ munca sobra, cinstita, si amindoi am merge
inainte, spre tin tel frumos. Da, isi incheie el cugetarile,
toate-s bune, rau ii doar atita : ca n-o sa vrea, in nici un
caz, sa ma u.rmeze. Nu degeaba mj-a spus c-o inspaimint.
Dar nici pe Pan$in nu-1 iubeste... Slaba mingiiere !u
99 7
LavreĀ£ki pleca la Vasilevskoe ; dar nu putu sta acolo
nici patru zile ā atit i se paru de plictisitor locul. 11 mai
chinuia Ā§i a?teptarea : vestea data de d-1 Jules, cerea sa
fie confirmata, iar el nu primea nici un fel de scrisori. ,
Lavretki se intoarse la oraĀ§ Ā§1 i$i petrecu seara la Kalitini.
Nu-i fu greu sa bage de seama ca. Maria Dmitrievna era
montata impotriva lui; izbuti insa s-o mai* imbuneze,
lasind-o sa ci^tige vreo cincisprezece ruble la pichet,. si
sa stea de vorba cu Liza aproape singuri, cam Š¾ jumatate
de ceas, cu toate ca maica-sa Š¾ sfatuise inca din ajim
sa nu se poarte prea familiar cu un om āgui a un si grand
ridicule" 4 El Š¾ gasi schimbata : parca mai ingindur ata ;
ea ii imputa ca nu se aratase timp de citeva zile Ā§i-l in-
treba daca -nu merge, ia doua zi, la liturghie (a doua zi
era duminica).
ā Sa merged, ii spuse, inainte de a-1 lasa sa raspunda,
ne vom ruga impreuna pentru sufletul ei. Apoi adauga
ca nu Ā§tie ce sa faca, Ā§i anume : daca are dreptul sa-i
impuna lui Pankin sa mai a?tepte hotarirea ei.
ā Si de ce ? Š¾ intreba Lavretki. - ā .
ā Pentruā ca, ii raspunse ea, incep sa intrevad de pe
acum hotarirea pe care Š¾ voi lua.
Spunind c-o doare capul, ii intinse nehotarita lui
Lavretki virfurile degetelor; apoi porni sus, spre ca-
mera ei.
A doua zi Lavretki se duse la liturghie. Cind intra
in biserica, Liza era acolo. Ea il observa, de$i nu se
intoarse spre dinsul. Se ruga cu rivna : ochii ei licareau
molcom, capul- i se inclina Ā§i se ridica domol. Lavretki
iĀ§i dadu seama ca se ruga Ā§i pentru dinsul, Ā§i Š¾ induioĀ§are
calda ii umplu inima. Se simtea bine Ā§i in acela^i timp
era putin cam ruĀ§inat. Norodul care sta cuviincios, chi-
purile familiare, cintarea armonioasa, mirosul de tamiie,
razele piezi^e Ā§i lungi ale soarelui, patrunzind - prin fe-
restre, insa^i intunecimea peretilor ?i a boltilor ā totul
gasea rasunet in inima lui. De mult nu mai fusese la .
biserica ; de mult nu se rugase. Nici .de -dataā asta nu
rosti vreun cuvint de rtigaciune, nu se. ruga nici '/farS
cuvinte, totuĀ§i se prosterna, pentru Š¾ clipa, daca nu cu
trupul, cel putin cu tot cugetul sau care se pleca smerit
pina' la pamint. I$i aminti de copilarie, cum se ruga <
1 Cu care s-a petrecut Š¾ poveste atit de'absurda tfr.).
109
totdeauna in biserica pina cind sim|ea pc frunte parcS
Š¾ atingere racoroasa a cuiva. Pe atunci se gindea ca
ingerul p&zitor il lua sub ocrotirea lui Ā§i-i punea pecetea
celor ale.?!. lĀ§i intoarse privirile spre Liza... āŠ-ai adus
aici, i?i zise Lavretki, atunci atinge-te de mine, atinge-te
de sufletul meu." Ea se ruga tot atit de linistit ; lui i se
paru.ca fata ei exprima bucurie iaraĀ§i se simji cuprins
de induio^are : implora pace pentru un alt suflet, iar
ā¢pentru sufletul lui, iertare...
Se intilnira in pridvorul bisericii ; ea il saluta cu un
aer vesel si blind. Soarele lumina puternic iarba proaspata
din ograda bisericii, ca si basmalele si rochiile pestrite
ale femeilor. Clopotele bisericilor invecinate vuiau in
inaltimi ; vrabiile ciripeau pe gardurile de nuiele. La-
vretki statea cu capul descoperit Ā§i zimbea. Š adiere
usoara stirnea parul lui Ā§i capetele panglicilor de la
palaria Lizei. Le petrecu pe Liza Ā§i pc Lenocika, care Š¾
insotea, pina la cupeu. Impaiāt-i cer?etorilor toĀ£i banii din
buzunar si porni incet spre casa.
XXXII
VENIRA ZILE GRELE PENTRU FEO-
dor Ivanici. Era intruna ca scuturat de friguri. In fiecare
dimineata se ducea la posta, ā desf acea tulburat scrisorile,
ziarele ; dar nicaieri nu gasea nimic ŃŠµ-ar fi putut con-
firma sau dezminti stirea fatala. Uneori era dezgustat de
sine insuĀ§i : ,,S-ar parea, se ginclea el, ca astept ca Š¾ pa-
sare de prada vestea ca sotia mea a murit cu adevarat !::
Pe Kalitini ii vizita in fiecare zi ; dar nici acolo nu-i
mergea mai bine : stapina casei se bosumfla vadit va-
zindu-1, il primea din condescendenta ; Pansin il trata cu
Š¾ polite|e exagerata ; Lemm luase Š¾ figura de mizantrop
$i de-abia daca-1 mai saluta ; dar mai ales insasi Liza
parca se ferea de dinsul. Cind i se intimpla sa ramina sin-
gura cu Lavretki, in locui increderii de odinioara, Š¾ apuca
zapaceala Ā§i nu stia ce sa-i spuna. $i el se sim|ea stinjenit.
In citeva zile, Liza nu mai era de recunoscut : in mi$ca-
rile sale, in glas, ba chiar Ā§i in risul ei se vadea Š¾ tainica
nelini^te, Š¾ nervozitate, altadata necunos'cuta. Maria Dmi-
trievna, ca Š¾ adevarata egoista, nu banuia nimic ; insa
Marfa Timofeevna incepu sa-Ā§i observe odorul. Lavretki
101
imputa de multe ori ca-i aratase Lizei ziarul primit.
Nu putea sa nu-Ā§i dea seama ca starea lui sufleteasca avea
ceva care poate indigna orice sim|ire curata. Lavretki
mai presupunea ca schimbarea petrecuta in Liza se da-
tora luptei dintre nedumeririle sale sufleteĀ§ti : ce raspuns
sa dea lui Pankin ? Intr-o zi, ea ii aduse Š¾ carte, un ro-
man de Walter Scott, pe care tot ea i-1 ceruse.
ā Ai citit cartea ? Š¾ intreba Lavretki.
ā Nu ; acum nu-mi arde de carti, ii raspunse Liza 51
dadu sa piece.
ā Stai un minut ; de mult n-am mai ramas singuri.
Parea te-ai terne de mine.
ā Da.
ā Si de ce, ma rog ?
ā Nu stiu. 1
Lavretki tacu un rastimp. ā
ā¢ā Spunc-mi, Š¾ cerceta el, inca nu te-ai hotarit ?
ā Ce voifi sa spunefi ? exclam a Liza, fara'sa-$i ridice
ochii.
ā Stii prea bine...
Dcodata Liza izbucni.- '
ā Sa nu ma mai intrebap, rosti energic, nu $tiu ni-
mic ; nu ma mai cunosc nici pe mine insami...
Si indata ea se indeparta.
In ziua urmatoare, Lavre|ki sosi la Kalitini dupa-
amiaza $i-i gasi cu pregatirile facute pentru Š¾ vecernie.
Intr-un colt al sufrageriei, pe q masa dreptunghiulara,
acoperita cu Š¾ fafa curata, se aflau rezemate de pdrete
citeva icoane mici, ferecate in aur si cu mici diamante
fara stralucire pe herbul sfintilbr. Un servitor batrm, in
frac gri si cu pantofi, trecu fara graba prin toata ca-
mera, fara sa bocaneasca cu tocurile. Aseza doua lumi-
nari de ceara in nLste sfe^nicc subfiri clinaintea icoanelor ;
iĀ§i facu cruce, se inchina $i ieĀ§i in liniste. Salonul nelu-
minat era pustiu. Lavretki se plimba prin sufragerie
si intreba daca n-o fi fiind onomastica cuiva. I se
raspunse in Ā§>oapta ca nu era nici Š¾ onomastica $i ca
vecernia fusese comandata dupa dorinta Lizavetei Mi-
hailovna a Marfei Timofeevna ; ca ele voisera sa
aduca si Š¾ icoana facatoare de minuni, 'dar aceasta
fusese dusa la un bolnav, cale de vreo treizeci de verste.
In curind, insotit de dascali, sosi preotul, un om trecut de
tinerefe, cu 0 chelie mare Ā§i care tu?i puternic in antreu.
102
De indata cucoanele icsira in $ir din birou si se apropiara
de preot ca sa le binecuvinteze. Lavretki le saluta in
tacere ; ele ii raspunsera tot in tacere. Preotul mai statu
ŃŠøŠ¦Šæ, tusi inca Š¾ data intreba meet, cu vocca-i de bas : .
ā-- Sinte^i de parere sa incepem ?
ā Incepe^i, parinte, ii raspunse Maria Dmitrievna.
Acesta se apuca sa-$i puna odajdiile ; dascalul imbracat
in stihar ceru cu smerenie niste carbuni aprinsi. Indata
se raspindi mirosul de tarniie. Din antreu se ivira came-
ristele si feciorii, care sc oprira gramada linga usa. De-
odata Roska : aparu in sufrageric, dcsi niciodata nu cobora
de sus, toti sc napustira s-o alunge. Ea se speric. prinse
sa sc invirta $i se aseza Jos : un fecior Š¾ lua in bra|:e
si Š¾ scoase afara. Vecernia inccpu. Lavretki se rotrase
intr-un colt ; era cuprins de simtaminte stranii, aproape
triste : nici el insu$i nu-si dadea scama prea bine de sim-
tamintele sale. Maria Dmitrievna se afla in fruntca tutu-
ror, in.fa|a fotoliilor : i.;i facea cruce alenc, boiereste ā
ba i$i rotea privirile, ba si le indrepta dcodata in sus : era
plictisita. Maria Timofeevna parca ingrijorata : Nastasia
Karpovna batea matanii si sc ridica iscind un fcl de zgo-
mot u$or si discrct ; Liza, de cum sc aseza, nu se clinti din
loc, nu facu nici cea mai mica miscare ; dupa infatisarea
reculeasa a chipului sau se putca presupune ca se ruga
cu caldura si osirclie. Sarutind crucea, dupa sfirsilul
vecerniei, ea saruta si mina rosie si marc a preotului,
pe care Maria Dmitrievna il pofti sa ia Š¾ ccasca de
ceai. Preotul tsi scoase patrafirul, lua Š¾ inlatisare oafe-
cum mai lumeasca $i trecu in salon impreuna cu
doamncle. Discutiile incepura fara prea multa insufletire.
Preotul bau patru ccsti de ceai, stergindu-si neogoit che-
lia cu batista ; povesti, intre altele. ca negustorul Avosni-
kov daruise sapte sute de ruble pentru ca sa fie aurita
cupola" bisericii .^i dadu - un leac sigur impotriva
pistruilor. Lavrejki se a^eza linga Lizzi ; ea insa ramase
smerita, aproape aspra, si nu~l invreclnici nici macar cu
Š¾ privire. Facea impresia ca mten|ionat nu-1 observa ;
era cuprinsa de un fel de exaltare rece, solemna... Lui
Lavretki, nu se stie de ce, ii tot venea sa zimbeasca. .si
sa spuna ceva vesel ; dar in inima simtea Š¾ tulburare
$i la urma pleca nedumcrit... i$i dadea seama ca in suflc-
tul Lizei se petrcce ceva. nu putea insa inlelege ce anume.
103
Alta data, stind in salon si ascultind trancaneala
insinuanta, dar greoaie, a lui Ghedeonovski, Lavretki se
intoarse pe nea.steptate, fara sa Ā§tie de ce, # surprinse
in ochii Lizei Š¾ privire adinca, atenta, intrebatoare...
Aceasta privire enigmatica' era a#ntita asupra lui. Mai
tirziu, Š¾ noapte intreaga se gindi la ea. El Š¾ iubea, dar
nu ca un baieta$ ; nu i-ar fi stat bine sa ofteze # s&
sufere de dor, nici Liza nu inspira sentimente de acest
fel ; la orice virsta insa dragostea iĀ§i are suferinjele-
sale ā Ā§i el le incerca din plin.
XXXIII
/ Ā»
INTR-UN RXND, CA DE OBICEI, LA-
vre|ki se afla la Kalitini. Dupa Š¾ zi calduroasa # obo-
sitoare, se lasa Š¾ seara atit de minunata, ca Maria Dmi-
trievna, trecind peste aversiunea sa fafa de curent, po-
runci sa se deschida toate ferestrele # uĀ§ile spre gradina
# decJara ca nu va juca pichet, ca pe*o asemenea vreme
e pacat saba# car#ie, cind po# sa te bucuri de farmecul
naturii. Dintre oaspe# se afla numai Pankin. Bine dispus
de splendoarea serii Ā§i neyoind sa cinte in fata lui La-
vretki, sim#ndu-se totu?i cdple#t de sentimentele artistice,
el se lansa in poezie : recita frumos, de# prea con#iincios
# cu subtilita# inutile, citeva din poeziile lui Lermontov
.(pe atunci Puskin inca nu izbutise sa ajunga iara# la
moda) ā # deodata, de parca i s-ar fi facut ru#ne de efu-
ziunile sale, se apuca sa-mustre # sa dojeneasca noua
genera#e, in spiritul cunoscutei poezii Meditafie. Dealt-
fel, nu pierdu prilejul sa demonstreze cum ar intoarce
toate rinduielile dupa voia lui, daca ar avea puterea in
mina. āRusia, spuse Pan#n, a ramas in urma Fran|ei ; ea
trebuie impinsa din urma. Se afirma ca sintem tineri, e Š¾
absurditate ; # apoi sintem lipsi# de ingeniozitate ; insu#
Homiakov recunoaste. ca n-am inventat nici macar cap-
ŃŠ°ŠæŠ° de prins $oareci. Prin urmare, sintem nevoi# sa i'm-
prumutam de la al#i. Sintem bolnavi, spune Lermontov,
si sint de acord cu el; noi insa sintem bolnavi pentru ca
sintem numai pe jurnatate europeni ; leacul nostru sa-1
cautam in ceea ce ne-a adus vatamarea. (Ā«Le cadastreĀ»,
i?i zise Lavretki.) La noi, urma Pan?in, capetele cele mai
luminate ā les meilleures tetes ā sint convinse de mult
104
de aceasta. in fond, toate popoarele sint la fel. Introdu-
ceti doar institufii bune -ā Ā§i cu asta, basta ! Desigur,
ele pot fi adaptate la" obiceiurile existente, asta-i Š¾ treaba
a noastra, Š¾ treaba a... slujba^ilor (aproape ca n-a spus :
a oamenilor de stat) ; iar in caz de nevoie, fi|i pe pace,
institu|iile insesi vor transforma aceste obiceiuri.ā Maria
Dmitrievna, induio?ata, il tot aproba pe Pankin. ,,Ia te
uita, se gindea ea, ce om deĀ§tept i.?i expune parerile in
casa mea.ā Liza tacea, rezemata de fereastra ; tacea Ā§i
Lavretki ; Marfa Timofeevna, care, intr-un colt, Juca
carti cu prietena sa, mormaia ceva in legea ei. Pankin
se plimba prin camera Ā§i vorbea frumos, dar cu Š¾ in-
dir j ire ascunsa : facea impresie ca nu ponegre?te toata
generatia, ci numai pe citiva oameni, pe care-i cuno^tea.
In gradina Kalitinilor, intr-o tufa mare de liliac, i$i
facuse cuib Š¾ privighetoare ; primele sale triluri de seara
au putut fi auzite in pauzele inflacaratului logos cele
dintii stele se aprinsera pe cerul trandafiriu, pe deasupra
cre^tetelor incremenite ale teilor. Lavretki se ridica $i
incepu sa-1 contrazica pe Pankin ; polemica se incinse.
Lavretki apara tineretea $i independenta P4usiei ; era gata
sa se sacrifice, el si generatia sa, dar lua apararea oame-
nilor noi, apara convingerile $i aspiratiile acestora ; Pan-
$in raspunse pe un ton iritat Ā§i taios ; declara ca oamenii
de$tepti ar trebui sa schimbe totul Ā§i, in sfir$it, intr-atit '
se infumura, ca, uitind de titlul sau de kammcr junker $i
de cariera-i funcfionareasca, il numi pe Lavretki con-
servator inapoiat si schita chiar Š¾ aluzie ā ce-i drept, ,
foarte pe departe ā la situatia echivoca a acestuia in
societate. Lavretki nu se supara, nu ridica tonul (i$i
aminti ca Ā§i Mihalevici il botezase inapoiat. dar Vol-
tairian) si, cu calm, il facu praf pe Pankin, pe toata
Unia. Ii demonstra ca nu sint posibile salturile $i transfor-
marile trufase care nu-s justificate nici de cunoa^terea
pamintului natal, nici de Š¾ credinta reala intr-un ideal,
chiar daca acesta ar fi negativ. Dadu ca exemplu propria-i
educatie, ceru sa se recunoasca, in primul rind,- dreptatea
poporului si aceasta sa fie recunoscuta cu umilinta, cu acea
umilinta Lira de care nici cutezanfa impotriva minciunii
nu este posibila. Nu se dadu in laturi, pina la urma,
nici de la repro^ul, bin emeritat dupa parerea sa, ca-51
risipe^te timpul Ā§i puterile fara chibzuinta.
105
ā Toate-s foarte bune ! exclama, in cele din urma,
Pansin, inciudat. lata, v-a|;i inters in Rusia, $i mai de-
parte ce vre^i sa faceti ?
ā Sa ar pamintul,, ii raspunse Lavretki, si sa m&
straduiesc s-o fac cit mai bine.
ā Foarte laudabil, fara discujie, raspunse Pankin, am
auzit ca aji Ā§i facut mari progrese in privinfa asta ; vede^i
insa ca nu to|i oamcnii sint capabili de asemenea in-
deletniciri.
ā Une nature poetique l, intra in vorba Maria Dmi- ā¢
trievna, desigur ca nu se poate ocupa cu aratul... et puis2,
Vladimir ^Tikolaici, ave|;i chemarea sa faceti totul
en grand 3.
AceaSta Ā£u prea de tot chiar Ā§i pentru Pansin: el se
fistici si schimba discu^ia. Cauta sa aduca vorba despre
frumusetea cerului instelat, despre muzica lui Schubert
ā dar vorba nu se lega deloc. La urma el ii propuse Ma-
riei Dmitrievna sa joace impreuna un pichet. ..Cum ? !
lntr-Š¾ seara ca asta ?ā ii raspunse ea surprinsa ; totusi,
porunci sa se aduca un pachet de car|i.
Pansin desfacu zgomotos noul pachet ; iar Liza ?i
Lavretki, ca si cum s-Š°Š³ fi injeles, se sculara amindoi
si se a?ezara linga Marfa Timofeevna. Se simtira, deodata, -
atit de bine unul linga alful, incit insu$i gindul de a
ramine in do! ii sperie. I$i dadura totodata seama ca
tulburarea pe care Š¾ simliaera in zilele din urma disparuse
Ā§i nu se va. mai intoarce niciodata. Batrinica 11 batu,
in taina, pe Lavretki peste obraz, i?i miji ochii cu
Ā§iretenie Ā§i clatina de citeva ori din cap, spunind in
$oapta : ,.L-ai facut de dona parale pe desteptul cela,
i|i multumesc". Linl?tea cuprinse toata camera. Se auzeau
doar luininarile de ceara ttosnind u?or, din cind in cind,
sau uneori Š¾ mix^ l.ovin.d in rnasa, Š¾ excjamatie ori nu-
maratul punctelpt; iar pe fereastra se revarsau in
valuri largi, Qdata cu racoare# -inrourata, trilurile pu-
ternice, rasunatoare pina la cutezanta, ale privighetorii.
x 1 O fire poetica (fr.).'
, 2 $i apoi (fr.),
3 Pe scara mare (fr.).
106
XXXIV
LIZA Nd SCOASE NICI UN CUV1NT
in timpul polemicii dintre Lavre|.ki Pankin ; Š¾ urmari
insa cu atentie, fiind cu totul de partea lui Lavrejki. Po-
litical Š¾ inleresa prea pufin. Dar tonul increzut al acestui
func|ionar. monden (niciodata nu-1 auzise vorbind astfcl)
ii inspirase dezgust. Dispre^ul lui fata- de Rusia Š¾ jigni.
Lizei nici nu-i trecea prin cap ca-i patrioata ; era insa cu
toata inima alaturi de ru?i ; Š¾ incin la mentalitatea rusa ;
ii placea sa stea de vorba fafa nici tin fel de moft, ceasuri
intxegi, cu starostele satului de pe mo?ia maica-sii, cind
accsia venea la oras. si vorbea cu dinsul ca de la egal la
egak lara pic din obi?nuita ingad u in |a boiereasca. De
to ate acestea Lavretki i$i dadu seama. Nu s-ar fi apucat
sa-1 contrazica cxclusiv pe Pansin ; el vorbea dear pen-
tru Liza. Amindoi nu comunicasera unul cu altul in cursul
discufiei. nici privirile nu li se intllnisera decit rar, dar
ei in telesera ca' s-au legal strins in seara aceea. Price-
puscra ca aveau acelea^i simpatii si antipatii. Un singur
lucre ii deosebea : Liza inca nadajduia, in taina, sa-l
aduca pe calca spre Dumnezeu. Ā§edeau linga Marfa Ti-
mofeevna. urmari nd parca jocul, care intr-adevar ii in-
terest, Dar in acela?i timp fiecaruia ii crestea inima in
piept si nu-i scapa nimic din vedere. Pentru ei cinta pri-
vighetoarea, pentru ei ardeau stelele si $usoteau copacii
in tihna, legana|i de somnolenta ?i de caldura, ca si de
huzurul verii. Lavretki se lasa cu totul in voia valului
cc-1 legana. Se simfea cuprins de Š¾ rpare bucurie. Cuvintul
nu poate exprima insa ceea ce se petrecea in sufletul cu-
rat al fetei : raminea Š¾ taina chiar si pentru dinsa ā sa
ramina atunci Š¾ taina pentru toll Dealtfel, nimeni nu
$tie n~a zarit nu va vedea niciodata cum se impline$le
si se maturizeaza saminta chemata la via^a $i la inflorire
din maruntaiele pamintului.
ā¢Ratu ora zece. Marfa Timofeevna se.retrase la ea, sus,
impreuna cu Nastasia Karpovna. Lavrefki ?i Liza facura
ciliva past prin camera, sc oprira in dreplul u$ii dcschise
spre gradina, se uitara la nemarginirea cufundata in in-
tuneric, apoi unul la altul ā ?i isi zimbira. Parca s-ar
fi apucat de miini $i ar fi stat de vorba pe-ndelete. Se
intoarsera la Maria Dmitrievna si la Pansin, care jucau
mai deparle picket. In sfinjit, ieji ultima ārigaā, Stapina
se scula, gifiind si oftind, de pe fotoliul garnisit cu perne.
Pankin i$i lua palaria, saruta mina Mariei Dmitrievna,
remarcind ca acum nimic nu-i impiedica pe Š°Š© oameni
fericiti sa doarma sau sa se bucure de feeria noptii, pe
cind el va fi nevoit sa stea, pina dimineata, aplecat dea-
supra unor hirtii neroade. Š saluta apoi pe Liza cu ra-
ceala (nu se a^teptase ca, raspunzind la propunerea sa de
casatorie, ea sa-1 roage sa mai a?tepte, $i de aceea era
bosumflat) si pleca. Lavretki porni in urma-i. Se despar-
fira la poarta. Pankin isi trezi vizitiul, imboldindu-1 in
ccafa cu virful bastonului, se aĀ§eza in dro^ca ?i porni; Lui
Lavrekfi nu-i venea sa mearga acasa, ci ieĀ§i din oraĀ§ in
cimp. Era Š¾ noapte lini^tita $i limpede, de$i fara luna.
Hoinari mult prin iarba inrourata ; nimeri pe Š¾ cararuie
ingusta si Š¾ urma. Aceasta 11 duse pe linga un gard lung,
la Š¾ portita ; incerca s-o impinga, fara sa Ā§tie de ce. Por-
1Š¦Š° scirjii u$or si se deschise, ca $i cum ar fi a^teptat
atingerea miinii sale. Lavretki se trezi intr-o gradina,
facu citiva pasi pe Š¾ alee de tei Ā§i deodata se opri nedu-
merit : recunoscu gradina Kalitinilor.
Intra numaidecit intr-o pata neagra de umbra, facuta
de Š¾ tufa deasa de alun, Ā§i ramase nemiĀ§cat multa vreme,
mirindu-se si ridicind din umeri.
āIntimplarea asta trebuie'Sa aiba un sensā, isi zise
Lavretki.
Linistea staruia de jur imprejur ; dinspre casa nu
venea nici un zvon. Lavretki porni cu grija inainte. Ā§i
iata ca, la Š¾ cotitura a aleii, toata casa i se ivi deodata,
cu fafada-i intunecoasa. Numai la doua ferestre de sus
licarea Š¾ lumina: la Liza ardea Š¾ luminare, dincolo de
perdeaua alba, iar la Marfa Timofeevna, in dormitor, pil-
piia main tea icoanei luminifa roĀ§ie a candelei, reflectin-
du-Ā§i aureola uniforma pe montura de aur. Jos, uĀ§a bal-
conului sta larg cascata, cu canaturile date de perete. La-
vretki se aseza pe Š¾ banca de lemn, i^i sprijini barbia de
podul palmei $i lasa sa-i alunece privirile la uĀ§a balco-
nului Ā§i la fereastra Lizei. Un ornic din oraĀ§ batu miezul
noptii. In casa, ceasul cel mic de perete suna firav de
douasprezece ori. Un paznic ciocani' toaca. Lavretki nu
se gindea la nimic, nu dorea nimic ; ii facea placere sa se
Ā§tie aproape de Liza, sa Ā§ada pe banca din gradina ei, pe
care Ā§i ea statuse de multe ori... Lumina din odaia Lizei
pierL ā <
ŃŠ· " !
āNoapte buna, fata mea scumpaā? $opti Lavretki, ra-
mmind mai departe ncmi?cat, fara sa-?i ia privirea de
la fereastra care se intunecase.
Deodata se ivi Š¾ lumina la Š¾ fereastra de la etajul de
jos, se muta la a doua fereastra, apoi la a treia... Cineva,
cu Š¾ luminare in mina, trecea prin odai. āNu cumva Š¾ fi
Liza ? Peste putin|a !ā... Lavretki se ridica in virful pi-
ck) ar elor... zari chipul cunoscut, in salon intrase Liza. In
rochie alba, cu cosi^ele impletite lasate pe umeri, ea se
apropie lini^tita de masa, se apleca deasupra ei, aseza
luminarea Ā§i cauta ceva. Dupa aceea, intoarsa cu fa^a spre
gradina, se apropie de uĀ§a deschisa $i se opri in prag ā
alba, diafana, zvelta... Un fior. trecu prin pietul lui La-
vretki. 1
ā Liza ! zbura abia deslusit de pe buzele lui.
Ea tresari Ā§i scruta intunericul.
ā Liza ! repeta Lavretki mai tare Ā§i ie?i din umbra
aleii.
Inspaimintata, Liza iĀ§i intinse capul inainte ?i facu
un pas inapoi : il recunoscuse pe Lavretki. El ii rosti
numele pentru a treia oara Ā§i intinse miinile spre dinsa.
Liza se desprinse din caclrul u$ii Ā§i pa?i in gradina.
ā Dumneavoastra ? exclama ea. Aici ?
ā Eu... eu... asculta-ma, Ā§opti Lavretki $i, apucind-o
de mina, Š¾ conduse pina la Š¾ banca.
Ea il urma fara nici Š¾ impotrivire. FaĀ£a palida, ochii
nemi^cati, toate mi?carile sale vadeau Š¾ uimire nespusa.
Lavretki Š¾ a$eza pe banca, iar el se opri in fata ci.
ā Nici nu m-arn gindit sa vin aici, incepu, am fost
adus... Eu... eu.J eu te iubesc, exclama, cu b spaima in-
voluntara.
Liza isi ridica incet ochii spre dinsul. Parca ca de-abia
in clipa aceea in|elese unde se afla $i ce era cu ea. Vru
sa se ridice, dar nu putu $i-Ā§i acoperi fafa cu miinile.
ā Liza, izbucni Lavretki, Liza, repeta Ā§i se pleca la
picioarcle fetei.
Umerii ei incepura sa tresalte uĀ§or, iar degetele miihi-
lor palide stringeau Ā§i .mai tare fata.
ā Ce-i cu dumneata ? Š¾ intreba Lavretki si auzi hd-
hote domoale de plins. Inima ii ingheafa... Intelese ce in~
semnau lacrimile acestea. Oare intr-adevar ma iubeĀ§fi ?
Ā§opti Ā§i-i atinse genunchii.
109
ā Ridica-te, se auzi glasul ei, ridica-te, Feodor Iva-
nici. Ce-i cu noi ? Ce facem ?
Lavretki se scula si se a?eza linga- dinsa pe banca.
Ea nu mai plingea, ci il privea atent, cu ochii sal umczi.
ā Mi-e groaza ; ce facem ? repeta Liza.
ā Š¢Šµ iubesc, exclama Lavretki iarasi, sint gata sa-mi
dau viata toata pentru dumneata.
Liza tresari din nou, de parc-ar fi intepat-o ceva, Ā§i-Ā§i
ridica ochii spre ceiv
ā Toate-s in puterea Domnului, rosti.
ā Dar dumneata ma iube$ti, Liza ? Vom fi oare
fericiji ?
Ea iĀ§i pleca ochii ; incetisor, Lavretki Š¾ atrase spre
sine, iar capul fetei ii cazu pe umar... El i$i intoarse u^or
eapul Ā§i-i atinse buzele palide.
Dupa jumatate de ceas, Lavretki ajunse in fa|a por-
ti|ei din gradina. Š gasi incuiata si se vazu nevoit sa
sara gardul. Se intoarse in oraĀ§ $i umbla mult pe strazile
adormite. Sentimental unei bucurii mari .si neasteptate
Š¹ umplea sufletul ; toate indoielile i se spulberasera.
j;Piei,4recutule, naluca intunecata, se gindea Lavretki,
ea ma iube^te, va fi a mea.ā; Deodata i se^paru ca din
aer, de deasupra capului sau, se cerneau ni?te sonuri
minunate, solemne. Se opri : sonurile rasunau din ce in
ce mai maiestuos ; ele se revarsau intr-un Ā§uvoi puternic,
armonios, parca vorbea si cinta prin ele intreaga-i fe-
ricire. Lavretki isi roti privirea : sunetele razbateau prin
doua ferestre de la etajul unei case mici.
ā Lemm ! exclama Lavre|;ki $i alerga spre casa aceea.
Lemm ! Lemm ! repeta el cu voce tare.
Muzica inceta, iar figura batrinului in halat de casa,
cu pieptul dczgolit $i cu parul vilvoi, se ivi la fereastra.
ā Aha ! rosti acesta cu delimitate. Dumneavoastra .
smtefi ?
ā Hristofor Fedorici. ā ce muzica minunata ! Pentru
Dumnezeu, lasaji-ma sa intru.
Fara sa spuna vreun cuvint, cu un gest mareĀ£ al
miinii, batrinul arunca pe fereastra, in strada, cheia de
la usa. Cu pasi vioi, Lavretki ŠøŠ³ŃŠ¹ scarile, intra in
camera $i vru sa se arunce entuziast in bratele lui Lemm;
acesta inscl, cu un gest poruncitor, ii arata scaunul, ii
no
spuse in ruse^te, sacadat : ,,Liia(i loc asculta^i"iar
el se ageza la pian, arunca in jur Š¾ privire m-indra ?i
severa incepu sa cinte. De mult nu mai auzise Lavrefki
ceva asemanator : de la primul sunet, Š¾ melodie dulce
?i patima^a ii invalui inima ; muzica era plina de :stra-
lucire Ā§i inspirajie, de fericire si frumusete, Ea creĀ§tea
?i se topea ; exprima tot ce putea fi mai scump, tainic
Ā§i stint pe pamint. Respira Š¾ tristete eterna ?i se inalja
sa moara in ceruri. Lavre|ki se scula in picioare, infiorat
Ā§i palid de extaz. Sunetele patrundeau in sufletu-i de cu-
rind cutremurat de fericirea dragostei ; ele insele ar-
deau pline de dragoste. ,,Repetatiā, ?opti Lavre^ki, de
indata ce se ispravi cel din urma acord. Batrinul ii arunca
Š¾ cautatura de vultur, se batu cu pumnul in piept si rosti
raspicat in limba-i natala : ,,Eu am compus-o, fiindca-s
un mare muzicianā, apoi cinta din non minunata-i com-
pozitic. In camera nu erau luminari ; lumina lunii cadea
piezi? pr.in fereastra ; vazduhul fremala plin de vibra|ii ;
odaia mica si saracacioasa parea un sanctuar : iar capul
batrinu'lui se inalta semej; d mspirat in semimtunericul
argintiu. Lavrejki se apropie de dlnsul $i-l imbrati^a. La
inccput, Lemm nu-i raspunse la imbrati^are, ba se feri
de el cu cotul ; multa vreme statu a?a; fara sa mi^te vreun
mu.>chi, cu acoea?i privire severii. aproape brutala
nuinai de vreo doua ori mirii : āaha In sfirsit, fata-i
transligurata se linistl se muic si. ca raspuns la felici-
tarile fierbinti ale lui Lavrefki, intii zimbi usor, apoi se
porn; pe un pirns cu sughituri inabusdLc, ca un copiL
ā E uimitor, ii spuse Lemm, ca tocmai acum Š°Š¦ ve-
nit ; dar cu $tiu, $tiu totul.
ā StiJ,i totul ? rosti incurcat Lavretki.
ā M-Š°Š¦ auzit bine, ii raspunse Lemm. Oare Šæ-Š°Š¦
in teles ca stiu totul ?
Lavretki nu putu adormi pina dimineata. Toata
noaplea .statu pe marginea patului. Nicf Liza nu dormi :
se ruga.
XXXV
CITITOnGL STIECUM CKESCUSE $1
cum fusese educat Lavrefki. Sa spunem citeva cuvinte
Ā§i dcspre educatia Lizei. Implinise zece ani la moartea
111
I
tatalui sau. El insa se ingrijise prea pufin de fetija. Co-
pleĀ§it de treburi, preocupat necontenit sa-$i sporeasca
avcrea, ar|:agos, brutal, nerabdator, nu se zgircea sa dea
bani pe prof esori, preceptori, pentru imbracamintea
alte nevoi ale copiilor. Dar nu putea suferi, dupa pro-
pria-i expresie, sa dadaceasca harmalaia de copii. nici
n-avea timp de dadaceala : robotea, se tinea de afaceri,
dormea pu|in, rar de tot juca car|i Ā§1 iarasi trudea. Avea
obiceiul sa se asemuiasca singur cu un cal inhamat la Š¾
maĀ§ina de treierat. ,,Via|.a mea a trecut in fugaā, rosti el
pe patul de moarte, cu un zimbet amar pe buzele-i uscate.
Maria Dmitrievna, in fond, nu se ocupase de Liza mai
mult decit so|ul sau, cu toate ca se ISuda fata de Lavretki
ca singura i$i crescuse copiii. Š purta imbracata ca Š¾
papula. In prezenta oaspetilor Š¾ mingiia pe cap $i-i spu-
nea : fetita cuminte p.sufletel; dar numai atit : pe cu-
coana cea leneĀ§a Š¾ obosea orice grija permahenta. In tim-
pul cit traise tatal sau, Liza fusese data pe miinile unei
guvernante, domni^oara' Moreau din Paris ; iar dupa
moartea lui. intrase sub obladuirea Marfei Timofeevna.
Cititorul Š¾ cunoa^te pe Marfa Timofeevna ; iar domni-
Ā§oara Moreau era Š¾ fiinta minuscula, zbircita, cu apuca-
turi de pasare. cu minte de pasarica. In liner ete dusese Š¾
viafa foarte dezordonata ; iar la batrinete ii ramasera
numai doua pasiuni ā lacomia si cartile de. joc. Cind
era salula, nu juca carti ?i nici nu palavragea, de indata
fata ii lua Š¾ expresie de mort : statea, privea, respira ā
dar vedeai de departe ca nu-i trecea prin cap nici urma
de gind. Nici nu puteai spune ca-i buna : doar bunatatea
nu salasluie^te in pasari. Poate ca din pricina tineretii
sale u^uratice sau a atmosferei Parisului, pe care Š¾
respirase in copilarie, se cuibarise in ea un felāde scepti-
cism universal ieftin," exprimat prin obisnuitele-i cuvinte:
āTout ca c'est des betisesif Vorbea stilcit, dar intr-un
jargon pur parizian, nu clevetea $i nu facea mofturi. Ce
se putea cere mai mult de la Š¾ guvernanta ? Asupra Lizei
n-a.avut aproape nici Š¾ influenta ; cu atit mai mult a .in-
fluentat-o in schimb, dadaca ei, Agafia Vlasievna. ā¢
Minunata a fost soarta acestei femei. Se tragea dintr-^o
familie de tarani ; la Ā§aisprezece ani fusese cununata cu
un taran ; se deosebea insa foarte mult de suratele sale,
1 Toate astea-s prostii (fr.)t
tarancele. Tatal sau, vreme de douazeci de ani, fusese
staroste, facuse multi bani Ā§i Š¾ rasfatase. Era neobi?nuit
de frumoasa, cea mai cocheta din toata imprejurimea,
cuminte, guraliva, indrazneata... Boierul ei, Dmitri Pestov,
tatal Mariei Dmitrievna, un om modest Ā§i linistit, Š¾ va-
fcuse Š¾ data la treier, intrase in vorba cu dinsa si Š¾ in-
dragi.se cu patima. In curind a ramas vaduva ; de?i era
casatorit, Pestov a luat-o la el in casa $i a imbracat-o ca
la curte. Agafia s-a obisnuit foarte repede cu noua sa
stare, parca niciodata n-ar fi trait altfel. I s-a albit faiya,
s-a ingra?at, purta mineci de muselina din care ieseau
miinile sale albe ca jimbla... cum au negustoresele. Samo-
varul nu-i lipsea nicicind de pe masa. In afara de matase
?i de catifea. altceva nu voia sa poarte, dormea pe saltcle
de puf. Aceasta viata fericita a durat cam cinci ani. Insa
Dmitri Pestov muri. Vaduva lui, Š¾ cucoana cu inima buna,
din respect fa{.a.de memoria defunctului, n-a vrut deocam-
data sa se poarte nedemn cu rivala sa, cu atit mai mult
cu cit Agafia nu se obraznicise niciodata in fata ei. Cu
toate acestea, stapina a maritat-o mai pe urma cu un
vacar si a alungat-o din fata ochilor. Au trecut cam trei
ani. Nu stiu cum, odata, intr-o calda zi de vara, cucoana
a trecut pe la* ocolul de vite. Agafia a ospatat-o cu Š¾ fri.^ca
rece, minunata ; s-a purtat asa de modest si s-a infati^at
atit de curatica, de vesela si multumita de toate, incit cu-
coana i-a spus ca Š¾ iarta .si i-a dat voie sa vina la curte.
Iar dupa vreo sase luni intr-atit s-a legat de ea, incit a
facut-o econoama si i-a dat in seama intreaga gospoda-
rie. Agafia a ajuns iarasi la putere ; s-a ingrasat din nou
Ā§i s-a facut mai alba la fata. Cucoana ii arata toata in-
crederea. A.?a au trecut Inca vreo cinci ani. Pentru a
doua oara, insa, nenorocirea s-a abatubpe capul Agafiei.
Sotul sau, pe care ea il facuse lacheu, a luat darul betiei,
a inceput sa lipseasca de acasa si a sfir^it prin a fura
sase lingurite de argint boieresti, pe care lc-Š° ascuns
ā pina una-alta ā in lada neveste-sii. Fapta a fost
descoperita. Pe dinsul 1-au facut iarasi vacar ; iar Agafia
a cazut in dizgratie. N-au alungat-o din casa, dar a fost
degradata din econoama in croitoreasa si i s-a poruncit
sa poarte in cap broboada in loc de boneta. Spre uimirea
tuturor, Agafia a indurat lovitura cu Š¾ supusa umilinta.
Pe atunci trecuse de treizeci de ani ; to|i copiii ii muri-
sera Ā§i nici barbatul nu i-a mai trait mult. I-a venit
113
timpul sa se dumireasca $i s-a dumirit. A ajuns foarte
tacuta $i evlavioasa, nu lasa sa-i treaca nici Š¾ utrenie, nici
Š¾ liturghie ; Ā§i-a daruit toate rochiile bune. A petrecut
cincisprezece ani in lini?te, smerita, a^ezata, fara sa se
ā¢ certe cu cineva, cedind tuturor. Daca vreunul ii vorbea
necuviincios, ea se inclina- doar Ā§i mullumea pentru
povaja. Cucoana de mult Š¾ iertase $i Š¾ scutise de urgisire.
I-a daruit Ā§i boneta ei de cap. Dar ea n-a vrut sa-Ā§i lepede
broboada $i umbla tot in rpchii intunecate ; iar dupa
moartea cucoanei s-a facut si mai lini^tita, ?i mai supusiL
Rusul e sf ios ?i se imprieteneste usoi* ; dar cu greu ā¢ ii
ci^tigi respectul : acesta nu se capata repede $i nici de
oricine. Pe Agafia toata casa Š¾ respecta foarte mult ;
nimeni nici nu-Ā§i amintea de pacatele trecutului, parc-ar fi
fost inmormintate in pamint, odata cu boierul cel batrin.
Ajungind so^ul Mariei Dmitrievna, Kalitin voise sa
incredin|eze Agafiei gospodaria casei ; dar ea n-a primit.
āca sa nu cada in ispitaā. Acesta a ridica t glasul la dinsa ;
ea s-a inclinat supusa $i'a ie^it ādin casa. Kalitin era un
om destept Ā§i cunostea oamenii. . Pe Agafia a in|eles-o Ā§i
n-a uitat-o. Dupa ce s-a mutat la oras. cu consimfamintul
ei, boierul a facut-o dadaca Lizei, care de-abia implinise
patru ani.
La inceput, Liza s-a speriat de chipul serios Ā§i sever al
noii sale dadace : dar-in curind s-a obi^nuit cu dinsa si a
indragit-o foarte mult. lnsa$i Liza era un copil serios ;
trasaturile sale aminteau profilul .aspru si regulat al lui
Kalitin., Numai ochii nu-i mostenise de la fatal sau ; ei
luminau linistit, plini de luare-aminte $i de bunatate ā
ceea ce la copii se intimpla rar. Nu-i placea sa se joace
cu papuĀ§ile, nu ridea zgomotos ?i nici indelung, se purta
cuviincios. Rareori cadea pe ginduri, dar aproape totdeauna
cu temei. Indeob$te, dupa Š¾ scurta tacere, ea sfir.sea prin a
se adresa cuiva mai in virsta cu Š¾ intrebare. din care se
vedea ca Š¾ impresie noua ii preocupa min tea. Foarte
curind a incetat sa mai gingaveasca si de cind implinise
trei ani vorbea ca apa. De fatal sau ii era frica. Fata de
maica-sa avea un sentiment nedeslusit. Nu se temea, dar
nici nu se alinta in fa|a ei. Dealtfel, nici pe linga Agafia:
nu se rasfa^a, de$i numai pe dinsa Š¾ iubea. Agafia nu se
despar|;ea de Liza. Parea ciudat sa _le vezi impreuna.
Uneori Agafia, in negrii din cre$tet pina la picioare, cu
broboada pe cap, cu faĀ£a trasa, stravezie ca ceara, totuĀ§i
ŠØ
Inca frumoasa si expresiva, statea dreapta .si impletca la
ciorap. La picioarele sale; pe un scaunel, $edea Liza si de
asemenea lucra la ceva sau, ridicind cu gravitate ochi-
$orii sai limpezi, asculta ce-i povestea Agafia, care nu-i
spunea basme, ci cu glas caden^at si egal ii istorisea din
via|a preacuratei Fecioare, din traiul sihastrilor, preacu-
viosilor si a sfintelor mucenife. Ii spunea Lizei cum trai-
sera sfin|ii in pustiu, cum si-au ispa$it gre?elile, cum au
indurat foamea $i lipsurile si nu s-au temut de imparati ;
au impartasit credinta lui Hristos. Pasarile cerului le adu-
ceau hrana Ā§i fiarele salbatice le dacleau ascultare. Iar
in locul unde picura singele lor, cre$teau flori. āMicsunele
galbene ?ā a intrebat-o odata Liza, care iubea florile foarte
mult... Agafia ii vorbea Lizei grav si smerit, parca si-ar fi
dal seama ca nu era de nasul ei sa rosteasca asemenea
cuvinte inalte si sfinte. Liza Š¾ asculta ā $i chipul lui
Dumnezeu, atotstiutor si omniprezent, patrundea in sufle-
tu-i cu un fel de putere dulce si Š¾ umplea de Š¾ tcama
curata si pioasa ; iar Hristos ii aparea ca un cunoscut, un
prieten, aproape ca Š¾ ruda. Agafia a inva|at-o, de aseme-
nea, sa se roage. Uneori, Š¾ trezea in revarsatul zorilor, Š¾
imbraca in graba si Š¾ ducea tainic la utrenie. Liza Š¾ urma
in virful degetelor, de-abia respirind ; frigul $i semiintu-
nericul diminefii, racoarea si pustietatea bisericii, insu$i
misterul acestor plecari nea^teptate, intoarcerea pe ascuns
acasa, in patuc, tot amestecul acesta de lucruri oprite,
ciudate, sfinte, a zguduit sufletul fetijei $i a patruns in
adincul fiin^ei sale. Nicioclata Agafia n-a vorbit de rau
pe cineva Ā§i nici pe Liza n-a dojenit-o pentru vreo pozna.
Daca era nemul{;umita de ceva, avea obiceiul sa taca ; $i
Liza ii in|elegea tacereti ; cu agerimea de minte a copi-
lului, ea in^elegea tot atit de bine cind nemultumirile
Agafiei veneau de la altii ā fie din partea Mariei Dmi-
trievna, fie chiar de la Kalitin. Trei ani si ceva a ingri-
jit-o Agafia pe Liza ; apoi a fost inlocuita cu, domnisoara
Moreau. Insa fran|uzoaica usuratica, cu apucaturile sale
seci ?i cu exclama^ia-i āTout c'est des betises(C ā n-a
putut goni din sufletul Lizei iubirea pentru cladaca : se-
minfele arunca te au prins radacini foarte a dinci. Dealtfel,
desi Agafia nu Š¾ mai avea in grija pe Lizh, ea a ramas in
casa fjd Š¾ vcdea deseori ; iar Liza,' ca Ā§1 altadata, avea
toata increderea intr-insa.
T15
TotuĀ§i, Agafia nu s-a ptitut impaca cu Marfa Timo-
feevna, cind aceasta s-a mutat in casa Kalitinilor. Gravi-
tatea severa a fostei ,,tiitoareā nu era pe placul batrinei
pline de neastimpar si samavolnicie. Agafia a cerut incu-
viintarea sa mearga in.hagealic Ā§i nu s-a mai inters. Au
vmblat zvonuri nedeslu^ite ca s-ar fi aciuat intr-un schit
de schismatic!. Dar urma lasata de dadaca in sufletul
Lizei nu s-a $ters. Ca $i altadata, Liza se ducea la liturghie
ca la Š¾ sarbatoare ; se ruga cu placere, cu un fel de avint
stapinit Ā§i sfios ā lucru care de multe ori a mirat-o, in
ascuns, pe Maria Dmitrievna. Insa$i* Marfa Timofeevna,
desi n-o stingherea pe Liza cu nimic, cauta totuĀ§i sa-i
domoleasca elanul acesta $i nu-i ingaduia sa bata matanii
de prisos : cica n-ar intra in obiceiul nobililor. Liza a
inva|at bine, adica a fost silitoare. Dumnezeu n-a daruit-o
cu insuĀ§iri osebit de stralucite, cu Š¾ minte aleasa ;. nu
prindea uĀ§or, far a munca. t Cinta bine la pian ; dar numai
Lemm Ā§tia cu ce pret. Citea pu^in ; nu intrebuinta ,,cu-
vinte propriiā, dar avea idei proprii $i mergea pe drumul
ei. Semana doar cu taica-sau : nici el nu intreba pe aljii ce
sa faca. A$a a crescut Liza ā linistit, domol; a?a a ajuns
la virsta de nouasprezece ani. Era foarte dragalaĀ§a ā ceea
ce, dealtfel, nu Ā§tia. Fiecare mijcare a ei trada Š¾ ginga$ie
fireasca, oarecum stingace : glasu-i suha cu argintul tine-
re-^ii sale fara pata. Cea mai neinsemnata senza|;ie de* pla-
cere ii aducea pe buze un zimbet fermecator ; iar ochii
sai lumino^i capatau Š¾ stralucire adinca un fel de
tainica duiosie. Patrunsa< pe de-a-ntregul de simtul dato-
riei, de teama de a nu jigni pe cineva, avind Š¾ inima
blinda $i supusa, ea-i iubea pe to|i ; dar pe nimeni in
mod deosebit. Numai pe Dumnezeu il iubea cu exaltare,
smerit ?i delicat. Lavretki a fost primul barbat care i-a
tulburat lini$tita via^a sufleteasca.
A$a era Liza.
XXXVL ?
A DOUA ZI, PE LA DOUASPRE-
zece, Lavretki se indrepta spre Kalitini. In drum se intilni
cu PanĀ§in, care trecu calare pe linga dinsul, cu palaria
trasa pe sprincene. La Kalitini, Lavretki nu fu primit ā
116 '
pentru intiia oara de cind ii cunostea. āMaria Dmitrievna
se odihne?te, ii spuse lacheul, Š¾ doare capul.u Marfa Timo-
feevna Ā§i Lizaveta Mihailovna nuerau acasa. Lavretki se
plimba in jurul gradin ii, nutrind Š¾ nadejde vaga ca poate
Š¾ va intilni pe Liza, dar nu vazu pe nimeni. Se intoarse
dupa doua ceasuri ?i capata acela?i raspuns. Pe deasupra,
lacheul il privi cam chiori?. Lavretki socoti ca nu era
cuviincios sa vina a treia oara in aceea?! zi si se hotari
sa piece la .Vasilevskoe, unde si asa'avea unele treburi.
Pe drum isi facu fel de fel de planuri, unul mai frumos
decit altul. In catunul matu?a-sii insa il apuca tristefea ;
intra in vorba cu Anton. Ca inadins. mo?ului ii treceau
prin cap numai ginduri triste. ii povesti lui Lavretki ca
Glafira Petrovna, inainte de a muri, s-a mu?cat singura
de mina ; ?i, dupa Š¾ scurta tacere, adauga oftind : āFistc-
carui om, boierule taica, ii e dat sa se manince el insu?iā.
Era tirziu cind Lavretki porni sa faca calea intoarsa. 11
urmareau melodiile de ieri ; chipul Lizei se inal(a in
sufletul sau cu toata seninatatea-i sfioasa. Gindul ca ea-1
iube?te il induio?a ; ?i se opri lini?t4t si fericit in fata
locuintei lui ora?cne?ti.
Primul lucru care-1 izbi cind intra in antreu fu un
miros de paciuli extrem de nesufer.it ; tot aici se aflau
ni?te lazi inalte si cufere mici. Fata valetului, care ic?i
grabit sa-1 intimpine, i se paru ciudata. Fara sa-?i dea
seama de impresiile care-1 napadira, el trecu pragul sa-
lonului... in intimpinare-i se ridica de pe divan Š¾ doamna
in rochie neagra de matase cu volane ?i. ducindu-si batista
fina la fata-i palida, facu cifiva pa?i. Plecindu-si adinc
capul parfumat ?i coafat, ii cazu la picioare... De-abia
atunci Š¾ recunoscu : doamna era sof ia lui.
Lui Lavretki i se taie rasuflarea.. Se sprijini de perete.
ā Theodore, sa nu ma alungi ! rosti ea in frantuzeste ;
iar glasul acesta i se Jnfipse in inima ca un jungher.
Š privea zapacit si totusi, in acelasi timp, observa fara
voie ca in car unwise ?i se ingra?ase.
ā Theodore ! urma aceasta, ridicindu-?i ochii din cind
in cind ?i fringindu-si discret degetele-i minunat de fru-
moase, cu unghiile roz. Theodore, sint vinovata fa|a de
dumneata, foarte vinovata, ba mai mult, sint Š¾ criminala.
Dar, asculta-ma, ma chinuie cainfa ; am ajuns Š¾ povara
pentru mine insami, nu pot sa mai indur situa^ia mea ;
de cite ori nu m-am gindit sa ma adresez dumitale, dar
in
mi-a fost teama ca-fi trezesc minia. Am hotarit sa rup orice
legaturi cu trecutul... puis, jāai etc si malade, am lost
a^a de bolnava, adauga ea, trecindu-Ā§i mina pe.frunte
pe obraz, am folosit vestea raspindita in legatura cu
moartea mea am parasit totul. M-am grabit, zi noapte
fara oprire, sa vin incoace. Multa vreme am $ovait sa ma
infa|isez inaintea dumitale, judecatorul meu ā paraitre
devant vous, mon juge, In sfirsit, amintindu-mi de buna-
tatea dumitale de totdeauna, m-am hotarit sa vin aici.
Adresa am aflat-o la Moscova. Crecle-ma, continua ea,
ridicindu-se cu incetui si a?ezindu-se pe marginea unui
fotoliu, de mult ori m-am gindit la moarte $i as fi gasit in
mine des tula barbate sa ma lipsesc de viafa ā ah, acum
viafa mi-e Š¾ povara nesuferita ! ā m-a oprit insa gindul la
fiica mea, la Adocika mea ; ea-i aici, sarmana copila !
doarme in camera de alaturi. A obosit ā vei vedea-o : ea
cel put:in nu-i vinovata cu nimic, iar eu sint atit de ncfe-
ricita, atit de nefericita ! exclama doamria Lavretkaia' si
izbucni in hohote de plins.
In sfirsit, Lavrefki i$i veni.in fire; se indeparta de
perete si dadu sa piece.
Pleci ? rosti deznadajduita so|ia- lui. O, e cum-
plit ! Fara sa-mi spui nici un cuvint, .nici macar Š¾ mus-
trare... Dispretul dumitale ma omoara, e inspaimintator !
Lavre|ki se opri.
ā Ce-ai dori sa auzi de la mine ? rosti cu vocea su-
grumata.
ā Nimic, nimic, adauga ea cu vioiciune, ?tiu ca n-am
dreptul sa cer nimic ; nu-s nebuna, crede-ma ; nu am
nici Š¾ nadejde, nu indraznesc sa sper a capata iertarea.
Indraznesc doar sa te rog : porunceste-mi ce sa fac, unde
sa traiesc ? Ca Š¾ roaba am sa indeplinesc porunca, ori-
care ar fi.
ā N-am ce sa-Š¦ poruncesc, ii raspunse Lavrefki, cu
acelasi glas, stii bine ca intre noi totul s-a sfirsit... iar
acum mai mult declt oricind. Po[i trai unde-[i place ; $i
daca pensiaānu-|i ajunge...
ā Ah, nu rosti asemenea. cuvinte inspaimintatoare, il
intrerupsc Varvara Pavlovna, cruta-ma, cel pu|ln... cel
putin de dragul acestui inger... Si, spunind aceste cuvinte,
Varvara Pavlovna fugi grabita in cealalta camera ?i se
intoarse numaidecit cu Š¾ feti|a mica in bra|e, imbracata
foarte elegant. Buclele blonde, mari, ii cadeau peste obra-
118
jorul rumen iji frumusel, peste ochii negri, mari $i somno-
rosi ; in acela^i timp, ea zimbea, mijea ochii la foe $i iĀ§i
sprijinea minufa durdulie ele gitul mamei sale.
ā Ada, vois, eāest ton pere J, spuse Varvara Pavlovna,
indepartindu-i buclele de pe ochi $i sarutind-o cu cal-
dura, prie-le avec moi
ā Cāest qa, papa 3, ginguri feti|*a.
ā Oui, mon enfant, n'est-ce pas que tu Iāaimes ? 4
Dar Lavretki nu se mai putu stapini.
ā In ce melodrama am vazut Š¾ scena asemanatoare ?
biigui cl $i iesi din camera.
Varvara Pavlovna ramase citva timp pe loc, riclica
usor clin umcri, duse feti^a in odaici de alaturi, Š¾ dez-
braca si Š¾ culca. Apoi scoase Š¾ carte, se aseza lirjga
lampa, astepta vreo ora si in stirsit se culca $i ea.
ā Eh bien, madame ? 5 Š¾ intreba servitoarea franfu-
zoaica, adusa de dinsa de la Paris, in timp ce-i desfacea
corsetul.
ā Ei bien, Justine G, ii raspunse aceasta, cl a imba-
trinit foarte mult, dar mi se pare ca-i tot atit de bun.
Da-mi manusile de noapte ; pentru mime sa-mi pregatesti
rochia gri, inchisa pina sus ; si sa nu uiti cotletele de
berbec pentru Ada... E drept ca aici se gasesc greu ; dar
trebuie sa te straduiesti.
ā A la guerre comme a la guerre raspunse Justina
stinse luminarea.
xxxvn
I
MAI BINE DE DOUA CEASURI RA-
rataci Lavretki pe strazile orasului. l$i aminti de noaptea
petrecuta in imprejurimile Parisului. Inima i se rupea de
durere ; iar in capu-i pustiit, buimac parca, se invirtejeau
meiāeu aceleasi ginduri, obscure, absurde, mverĀ§unate.
āTraie.^te, e aiciā, $optea cu Š¾ uluire mereu reinnoita. Lsi
1 Ada, uite-1 pe tatal tail (fr.)t
2 Roaga-1 ipipredpa cu mine (fr.).
3 Acesta-i tata (fr.).
4 DaĀ« copilul meu, a?a-i ca-1 iubeĀ§ti (fr.),
5 Cum a fost, doamna ? (fr.).
e Cum sa fje, Justine (fr.).
La razboi ca la razboi (fr.).
, . . ' l
dadea seama ca a pierdut-o pe Liza Ā§i se inabu^ea de ama-
raciune. Prea pe nea^teptate ii venise lovitura. Cum se
putuse increde a$a de u?or in palavrageala de^ucheata a-
foiletonului, intr-un petic de hirtie ? ,,Ā§i daca nu i-a? fi
dat crezare, iĀ§i zise Lavretki, parc-ar fi fost altfel ? N-aĀ§ fi
Ā§tiut ca Liza ma iub^te ; $i nici ea insaĀ§i n-ar fi $tiut-o.ā
Nu-?i putea alunga din minte chipul, glasul, privirile so-
tiei sale... se blestema pe sine ca $i totul pe lume.
Istovit, Lavretki ajunse spre dimineata la Lemm. Batu
indelung in u?a. tn sfir?it, se ivi la fereastra, acoperit de
Š¾ tichie, capul * batrinului, acru, zbircit. Nu semana nici
pe departe cu capul sever ?i inspirat care, de la inal^imea
maretiei sale artistice, se uitase maiestuos spre Lavretki,
cu douazeci ?i patru de ceasuri mai inainte.
ā Ce doriti ? il intreba Lemm. Nu pot sa cint in
fiecare noapte ; am luat un decoct.
Dar se vede ca fata lui Lavretki arata prea straniu :
batrinul iĀ§i puse mina strea^ina la ochi, il privi atent pe
vizitatorul sau nocturn Ā§i-l lasa sa intre.
Lavretki paĀ§i in camera $i se lasa pe, un scaun ; ba-
trinul se opri in fata lui ?i iĀ§i petrecu una peste alta
poalele halatului sau pestrit. invechit, zgribulindu-se
Ā§i mestecind din buze. '
ā A sosit sotia mea, spuse Lavretki, i$i ridica capul
Ā§i deodata, fara voie, pufni in ris.
Fata lui Lemm exprima uimire ; cu toate acestea nu
zimbi, ci se infa$ura ?i mai strins in halat.
ā Nici nu Ā§titi, urma Lavretki, eu mi-am inchipuit..?
am citit in ziar ca ea nu mai e pe lumea asta.
. ā O-o, Ā§i de curind ati citit lucrul acesta ? il in-
treba Lemm.
ā De curind.
ā O-o, repeta batrinul, inaltindu-Ā§i sprincenele. Ā§i
* a venit ?
ā A venit. Acum e la mine, iar eu... eu sint un om
nefericit;
* Lavretki izbucni iarasi in ris. ~ .
:ā Sinteti un om nefericit, repeta raiā Lemm.
ā -Hristofor Fedorici, incepu Lavretki, primiti sa< ā
ducefi un bilet ?
ā Hm ! Pot sa $tiu,cui ?
ā Lizav...
ā A, da, da, infeleg. Bine. $i cind va trebui sa-1 due ?
120
ā Mime, cit sc poate mai devreme.
ā Hm ! Pot s-o trimit pe Katrin, bucatarcasa mea.
Nu, am sa merg singur.
ā $i-o sa-mi aduce^i raspunsul ?
ā Am sa aduc raspunsul.,
Lemm ofta.
ā Da, bietul men prietcn ; exact, sinte^i un tinar
nefericit.
Lavretki scrise Lizeiciteva cuvinte : ii aducea la cu-
no^tin^a venirea nevestei sale $i Š¾ ruga sa-i fixeze Š¾
intilnire ; apoi se arunca pe Š¾ canapea ingusta, cu fata
la perete ; iar batrinul se culca in pat Ā§i se foi indelung,'
tu^ind ?i luind cite Š¾ inghititura din decoct.
Cind se lumina de ziua, amindoi se sculara. Se uitara
curios unul la altul, in clipa aceea lui Lavretki ii venea
sa-$i puna capat zilelor. Bucatareasa Katrin le aduse Š¾
cafea dezgustatoare. Batura ceasurile opt. Lemm i$i puse
palaria in cap pleca, spunind ca la Kalitini da lectil
indeob$te la ora zece, dar ca va gasi un pretext potrivit
pentru a merge mai devreme. Lavretki se arunca din nou
pe canapelufa, iar in fundul sufletului i se dezlanfui din
nou un ris jalnic. Se giridea sa so|:ia sa il scosese din casa..
I$i inchipuia in ce situatie se afla Liza, inchidea ochii
$i-?i punea miinile sub cap. In sfirĀ§it, Lemm se intoarse
si ii aduse un petic de hirtie, pe care xLiza scrisese cu
creionul urmatoarele cuvinte : āAstazi nu ne putem ve-
dea ; poate miine seara. Cu bine.ā Lavretki mul^umi sec
$i absent lui Lemm $i se duse acasa la dinsul.
Gasi pe sotia sa la gustarea de dimineata. Ada, toata
numai bucle, intr-o rochi|a alba cu funde albastre, minca
un cotlet de berbec. Varvara Pavlovna se scula in pi-
cioare de indata pe Lavretki intra in camera si, cu Š¾
mfatiisare smerita, se apropie de dinsul. El Š¾ ruga sa-l
urmeze in birou. Inchise in urma-i usa $i incepu sa se
plimbe de colo pina colo. Ea se aseza, isi puse modest
Š¾ min a peste cealalta Ā§i prinse sa-l urmareasca cu ochii
sai inca minunati, de?i un pic tra$i cu creionul.
Mult timp Lavretki nu putu vorbi; i?i da seama ca
nu-i stapin pe sine ; vedea foarte bine ca Varvara Pa-
vlovna n-avea nici Š¾ teama de el. dar se prefacea ca-i
gata sa leĀ§ine pe loc.
ā Asculta~ma, doamna, incepu el in sfir^it, respirmd
greu Ā§i incle$tmdu-Ā§i dintu din cind in cind, n-avem
12t
de ce sa ne prefacem until faĀ£a de altul ; nu cred in
pocainta dumitale, chiar dac-ar Ā£i sincera, mi-e peste
putinfa sa ma impac, sa traiesc cu dumneata.
ā¢ Varvara Pavlovna i$i strinse buzele ?i isi miji ochii,
āAsta-i dezgust, se gindi ea, totul s-a terminal ! Pentru
dinsul nu mai sint nici cel pu{in femeie.ā
ā Mi-e peste putin^a, repeta Lavre^ki $i iĀ§i ineheie
to^i nasturii la haina pina sus. Nu. sliu ce te-a facut sa
vii aici : pesemne |i s-au ispravit banii.
ā Vai ! Ma insul^i, Ā§opti Varvara Pavlovna.
ā Oricum ar fi, totu?i, cu regret, e?ti so^ia mea. Nu
pot sa te alting... Ā§i iata ce-ji propun. Po|:i pleca chiar
astazi, daca dore^li, la Lavriki, ca sa locuiesti acolo;
Ā§tii ca acolo-i 0 casa buna ; vei primi toate cele de tre-
buin|,a, pe linga pensie... E$ti de acord ?
Varvara Pavlovna duse batista-i brodata la obraz.
ā Ti-am mai spus, izbucni ea, cu un tremur nervos pe
buze, ca voi primi. orice vei vrea sa faci cu mine ; de
data asta nu-mi ramine decit sa te intreb daca-mi per-
mit cel ŃŠøŠ¦Šæ sa-ti multumesc pentru marinimie ?
ā Te rog, fara mulfumiri, a$a-i mai bine, se grabi
sa raspunda Lavrefki. Cu alte cuvinte, adauga el, apro-
piindu-se de usa, pot nadajdui ca...
ā Chiar mime voi fi la Lavriki, rosti Varvara Pa-
vlovna, ridicindu-se respectuos. Dar, Feodor Ivanici (nu-i
mai spuse Theodore)...
ā Ce doresti ?
ā $tiu ca inca n-am meritat cu nimic iertarea ; aĀ§
putea cel pu|in spera, cu timpul...
ā Eh, Varvara Pavlovna,' Š¾ intrerupse Lavre^ki, e$ti
Š¾ femeie de.steapta Ā§i nici eu nu-s un prost; $tiu ca nici
n-ai nevoie de asta. Iar eu de mult te-am iertat; intre
noi insa a existat totdeauna Š¾ prapa$tie.
ā Voi $li sĀ§ ma resemnez, raspunse Varvara Pavlovna
si-$i inclina capul. Nu mi-am uitat vina ; nu m-ar fi
mirat daca a? fi aflat ca vestea nwrfii mele. te-a bucurat,
ineheie sfios, abia indicind cu mina numarul de ziar pe
care Lavre|ki il uitase pe masa.
Feodor Ivanici tresari; foiletonul era incercuit cu
creionul. Varvara Pavlovna il privi cu Š¾ Ā§i mai mare
ximilinta. In clipa aceea era foarte frumoasa. Rochia
gri, cusuta la Paris, ii cuprindea armonios statura mla-
dioasa,! aproape ca la $aptesprezece ani, gitul ei sublire
122 ā¢
$i delicat, inconjurat de un gulera? alb, pieptu-i cu res-
pira^ia egala, miinile fara bra|ari ?i inele ā intreaga
statura. de la parul lucios pina la virful ghetei, abia
zarit, era atit de gratioasa...
Lavre|ki ii arunca Š¾ cautatura minioasa. mai-mai sa
izbucneasca : āBravo !ā; ii venea s-o loveasca cu pumnul
in creĀ§tetul capului. dar se stapini si ie?i. Peste Š¾ ora*'
el pleca la Vasilievskoe ; iardupa doua ceasuri, Varvara
Pavlovna porunci sa fie tocmita cea mai frumoasa ca-
reta din eras, isi puse Š¾ palarie simp] a de pai-cu voal
ncgru $i Š¾ mantiki modesta, pe Ada Š¾ incredinta Justinel
Ā§i pleca la Kalitini : din informatiile strinse de servi-
toarea ei. aflase ca so^ul sau ii vizita in fiecare zi.
XXXVIII
ZIUA IN CARE SOTIA LUI LA-
vrefKi sosi in orasul O..ā zi trista pentru clinsul, a lost
si pentru Liza Š¾ zi nesuferita. Dc-abia cohort jos si dad Šø
ziua buna maica-sii. cind pc sub ferestre se auzi tropot
de cal ?i, cu spaima in suflet, il vazu pc Pamsin intrind ca-
lare in curte. āSe prezinta asa de devreme pentru explicatii
definitiveā, isi zise Liza Ā§i nu gresi. Dupa ce se invirti
prin salon, el ii propuse sa mearga impreuna in gradina si
ii ccru sa-i imparta^easca hotarirea luala cu privire la
soaria. lui. Liza isi lua inima in din|i $i ii declara ca nu-i
poate fi so^ie. El Š¾ asculta pina lei urma, stind piezis, cu
pal aria trasa pe frunte. Politicos, dar cu glasul schimbat,
Š¾ intreba daca accsta-i ultimul ci cuvint si daca el fusese
cel ce prilejuise asemenea schimbare in gindurile sale. Apoi
i$i apasa ochii cu mina, ofta scurt si sacadat $i-$i smuci
mina de la fata.
ā N-am vrut sa merg pc un drum banal, rosti cu
vocea inabu^ita, am vrut sa-mi gasesc Š¾ tovara^a dupa
imboldul inimiL; pesemne nu mi-a fost sortit-sa fie asa.
Adie, vis 1 Š saluta pe Liza cu Š¾ plecaciunc adinca si
intra in casa.
Liza credea ca Pankin va pleca de indata ; dar cl se
duse in iatacul Marici Dmitrievna $i statu cu ea aproape
un ceas. Plecind, ii spuse Lizei : āVoire mere vous
12:
appelle ; adieu d jamais.,. /u \ incaleca $i porni.in goana
mare, chiar de la scar a. Liza se duse la Maria Dmitrievna
Ā§i Š¾ gasi inlacrimata. PanĀ§in Š¾ pusese in cur ent cu nefe-
ricirea sa.
ā De ce m-ai omorit ? De ce m-ai omorit ? astfel iĀ§i
incepu vaicarelile amarita vaduva. Cine-fi mai trebuie ?
El de ce nu ti-o fi bun ca sot ? Kammer junker! Dezin-
teresat ! S-ar fi putut casatori, la Petersburg, cu orice
domni^oara de onoare de la curte. $i eu, eu care am
sperat ! De cind oare te-ai schimbat fa|a de dinsul ? Ce
vint Š¾ fi adus norul asta. ca n-a venit de la sine ! N-o fi
cumva prostalaul cela ? Ti-ai gasit sfatuitor ! $i dra-,
gu$ulu de el, continua Maria Dmitrievna, cit este de
respectuos, chiar si la suparare cit este de atent ! A fa-
gaduit ca nu ma va parasi. Ah, n-am sa pot indura una
ca asta. Ah, ingrozitor ma mai doare capul ! Trimite-
mi-o pe Palatka. Tu ai sa ma omori, daca n-ai sa te raz-
ginde?ti, auzi ? Ā§i, facind-o pe Liza de vreo doua ori
nerecunoscatoare, Maria Dmitrievna ii porunci sa lip-
seasca dinaintea ei.
Aceasta se duse in camera ei. Dar nu apuca sa-.?i li-
ni^teasca bine rasufletul, dupa explica|iile avute cu Pan-
kin $i cu maica-sa, cind Š¾ alta furtuna se abatu pe capul
ei tocmai de acolo de unde se aĀ§tepta cel mai pu|in.
Tn odaia ei intra Marfa Timofeevna Ā§i indata trinti zu$a in
urma ei. Fa^a batrinei era palida, boneta ii sta intr-o
parte, ochii ii straluceau, miinile $i buzele ii tremurau.
Liza ramase uimita : niciodata n~o vazuse in starea asta
pe matu$a-sa, atit de nea^teptata si de chibzuita.
ā Strasnic, domnita, izbucni Marfa Timofeevna in-
tr-o $oapta tremurinda Ā§i intrctaiata, strasnic ! Numai ca
nu stiu de la cine ai Ā£nva|.at asa ceva, maica... da-mi apa ;
nu pot sa vorbesc.
ā LiniĀ§teĀ§te-te, matusico, ce-i cu dumneata ? spuse
Liza, intinzindu-i un pahar cu apa. Mi se pare ca nici
dumneata nu-1 vedeai cu ochi buni pe domnul Pankin.
Marfa Timofeevna dadu paharul deoparte.
ā Nu pot sa beau : Š¾ sa-mi prapadesc Ā§i ultimii din|i;
Da de unde Pan?in ? Ce cauta aici Pankin ? Mai bine
spune-mi cine te-a invajat sa-|i dai intilniri noaptea,
ai, maica ?
Va cheamS mama ; adio pentru totdeauna (fr.).
124
Liza se facu palida.
ā Te rog, nu te gindi sa-mi umbli eu fofirlica, urma
Marfa Timofeevna. Surocika a vazut totul cu ochii el
mi-a spus. Eu am oprit-o sa palavrageasca, dar ea nu .
minte.
ā Nici nu ma gindesc la a?a ceva, matu?ico, rosti Liza
abia desluĀ§it.
ā Aha ! Halal, maica ; ii dai intilniri aceslui crai
bStrin, care-o face pe smeritul ?
ā Nu.
ā Cum a?a ?
ā Eu am coborit in salon, dupa Š¾ carte : el se afla in
gradina Ā§i m-a chemat.
ā $i te-ai dus ? Minunat. Nu cumva il iube?ti ?
ā 11 iubesc, raspunse Liza cu glas scazut.
ā Doamne Dumnezeule ! 11 iube^te ! Marfa Timo-
feevna iĀ§i smulse boneta din cap. lube.ste un barbat ca-
satorit! Ai ? 11 iube?te !
ā El mi-a povestit... incepu Liza.
ā Ce |i-a povestit ^oimuleanul asta, ce-e ?
ā Mi-a povestit ca so^ia lui a murit.
Marfa Timofeevna i$i facu cruce.
ā Fie-i farina u?oara ! sopti aceasta. A fost Š¾ muie-
ruĀ§ca usuratica, sa n-o vorbesc de rau. Halal, va sa zica-i
vaduv. $i vad ca-i melter la toate. I-a murit Š¾ nevasta
Ā§i acum hai, dupa alta. Ce mai om spa^it ! Numai ca uite
ŃŠµ-am sa-fi spun, nepoato : pe vremea mea, pe cind eram
tinara, fetele Š¾ pa^eau rau pentru asemenea pozne. Pe
mine sa nu te superi, maica ; numai pe pro^ti ii supara
adevarul. Astazi am dat porunca sa nu mai fie primit la
mine. 11 iubesc, dar fapta asta n-am sa i-o iert niciodata.
la te uita, vaduvoiul ! Da-mi apa ! Ca i-ai scurtat nasul
lui Pankin, pentru asta te laud ; numai sa nu stai noptile
cu acest soi rau de |api, cu barbatii ; sa n-o amaraĀ§ti
pe-o batrina ca mine. Caci eu Ā§tiu sa mingii, dar Ā§tiu
$i sa muĀ§c;ā Auzi, vaduvoiul !
Marfa Timofeevna pleca, iar Liza se a$eza intr-un colt
si, simtind Š¾ grozava amaraciune in suf let, incepu sa
pltnga. Nu merita asemenea umilin|a. Dragostea nu i se
arata ca Š¾ bucurie : plingea pentru a doua oara, de aseara.
De-abia i se nascuse in inima sentimentul acesta nou,
nea^teptat, Ā§i cit de scump il platea. Cu cita brutalitate
ii atingeau aceste miini straine taina intima ! Š cuprinsera
125
ru$inea, necazul Ā§i durerea ; dar n-o incerca nici indoiala,'
nici' spaima, iar Lavretki ii era inca ?i mai drag. Ā§ovaise
inainte de a-$i fi dat seama de ceea ce se petrecea cu
dinsa ; dar, dupa intilnirea aceea, dupa acea sarutare, nu
mai putea Ā§ovai; acum ?tia ca iubeĀ§te, ca iube?te sincer,
cu adevarat, ca se legase cu toata puterea pe toata
viafa ā ?i nu se temea de amenin^ari; Ā§tia ŠµŠ¹ nici con-
stringerea nu va fi in stare sa desfaca legatura asta.
XXXIX
MARIA DMITRIEVNA SE NELI-
ni?ti peste masura cind fu anuntata ca sosise Varvara
Pavlovna Lavre|kaia ; nici nu ?tia daca trebuie s-o pri-
measca ori nu : se temea sa nu-1 jigneasca pe Feodor
Ivanici. Pina la urma invinse curiozitatea. ,,Ei, bine, iĀ§i
zise, ?i ea mi-i rudaā. $i, asezindu-se in fotoliu, spuse
lacheului : ,,Pofte?te-o !ā Trecura 'citeva clipe ; u?a se
deschise. Cu pa$i grabifi, abia calcind, Varvara Pavlovna
se apropie de Marfa Dmitrievna ?i, nelasind-o sa se
ridice din fotoliu, aproape i?i pleca genunchii in faja ei.
ā Va multumesc, matusica, rosti ea ruse.ste, cu vocea
tulburata si scazuta, va mulfumesc ; nici n-am sperat
atita indulgence din partea domniei-voastre. Sinte^i buna
ca un inger. '
Pronunfind aceste cuvinte, Varvara Pavlovna puse pe
neaĀ§teptate stapinire pe Š¾ mina a Mariei Dmitrievna ?i,
stringind-o user in miinile-i cu manu?i dupa ultima moda,
de-un liliachiu-palid, Š¾ duse slugarnic la buzele sale car-
noase .si trandafirii. Maria Dmitrievna se pierdu cu totul,
vazind Š¾ femeie a?a de frumoasa, imbracata elegant,
aproape la picioarele sale. Nici nu ?tia ce set faca. Ar fi
vrut sa-$i traga mina inapoi $i in acela?i limp s-o pof-
teasca sa stea jos, pa sM spuna peVa placyt. Sfjrfi prin
a se ridica ?i Š° Š¾ Ń1Š¬.Š³Š°Š¦.?Š° pe Varvafa Pavlovna, saru-
tin.di4-i fruptea neteda. pardumata. Aceasta sarutare
Š¾ facu pe Varvara PavloVna sa-?i piarda cu totul capul.
ā ?iiia buna, b'QiijQur, spuse Maria Dmitrievna,, de-
teigtir w nifeain' inchipuit.u dealtfel, ŠµŠ¹, desigur, ma
biicQiā S va Vad, Lla-nfelege^i, draga mea, nu mi-e dat
sa fiu Sfbiātru irttfe soj $i sc^ie...ā
126
ā Barbatul meu are dreptate intra total, Š¾ intrerupse
Varvara Pavlovna, numai eu sint vinovata.
ā E un sentiment foarte laudabil, incuviin|a Maria
DmiLieyna, foarte laudabil. A|i sosit de mult ? L-Š°Š¦
vazut ? Dar luati loc, va rog!
ā Am sosit ieri, raspunse Varvara Pavlovna, asezin-
du-se smerita pe scauriT 1-am vazut pe Feodor Ivanici
am ver bit cu dinsul.
ā A ! $i cespune?
ā Ma temeam ca sosirea mea nea?teptata il va in-
furia, urma Varvara Pavlovna, el insa nu m-a lipsit de
prezenfa sa.
ā Adica nu v-a... Da, da, injeleg, rosti Maria Dmi-
trievna. Numai la infa^are e cam grosolan, dar are Š¾
inima blincla.
ā Feodor Ivanici nu m-a iertat ; n-a vrut sa ma
asculfe... Dar a fost atit de bun ?i a hotarit sa locuiesc
la Lavriki.
ā A ! Š mo$ie minunata !
ā Chiar miine plec inlr-acolo, in intimpinarea dorin-
tei sale ; dar am socotit de datoria mea in primul rind sa
va vizitez.
ā Va sint foarte, foarte recunoscatoare, draga mea.
Niciodata nu se cuvine sa-fi uiji rudele. Dar, stiti, sint
uimiia cit de bine vorbiti fuse?te. Cāest etonnant.1
Varvara Pavlovna suspina.
ā Am stat prea mult in strainatate, Maria Dmi-
Arievna, $tiu bine ; cu inima insa am fost totdeauna 'ru-
soaica Ā§i nu mi-am uitat patria. '
ā Da, da ; asta-i foarte bine. Totusi, Feodor Ivanici
nici nu s-a a?teptat sa va vada... Da, bizuiji-va pe ex-
perienta mea : La patrie avant tout2. Ah, ce mantila
superba purtaji, voi^i sa mi-o arata|i ?
ā Va place ? Varvara Pavlovna se grabi s-o scoata
de pc umeri. E foarte simpluta, de la viadame Baudran,
ā Se vede numaidecit. Dq la madame Baudran... Cit '
estc de clraguta si cit gust ! Sint convinsa ca a^i adus Š¾
sumedenie' de lucruri incintatoare. A? fi curioasa cel pu^
tin sa le vad.
3 E uimitor (frt).
- Fatrla inainte de toate (fr.),ā
ā fntreaga ŃŠµŠ³Š³ toaleta va sta la dispozi|ie, prea ama-
bila mea matu$ica. Daca incuviinta^i, a$ putea sa arat cite
ceva cameristei dumneavoastre. Am adus cu mine Š¾ sluj-
nica din Paris ā e Š¾ croitoreasa extraordinary.
ā Sinteti prea buna, draga mea. Cu toate acestea,
mi-i oarecum ru^ine.
ā Ru$ine... repeta pe un ton de mustrare Varvara
Pavlovna. Daca voiji sa ma fericiti- ā va rog sa dispu-
neti de mine ca de un bun al domniei-voastre.
Maria Dmitrievna nu mai putea de incmtare.
ā Vous etes charmante exclama ea. Dar de ce nu
va scoate|i palaria, manu^ile ? ā¢ '
ā Cum ? Incuviinta|i ? Š¾ intreba Varvara Pavlovna
Ā§i-.*?i incruci?a usor bratele, chipurile induio^ata.
ā Bineinfeles ; sper ca veil lua masa cu noi. Eu...'
eu am sa va fac cuno^tinfa cu fiica mea. Maria Dmi-
trievna se cam incurca. āHai ! treaca-mearga !ā se gindi
in sine. Azi nu se simte tocmai bine.
ā O, ?na tante 2, cit de buna sinteti ! izbucni Varvara
Pavlovna $i-si duse batista la ochi.
Feciorul anun|a sosirea lui Ghedeonovski. Batrinul
flecar intra facind temeneli $i- zimbind incintat. Maria
Dmitrievna il prezenta musatirei sale. La inceput Ghe-
deonovski se fistici : dar Varvara Pavlovna il trata cu
atita cochetarie si considerate, incit acestuia i se aprin-
sera urechile ; iar nascocirile, birfelile ?i amabilitatile in-
cepura sa se reverse ca mierea de pe buzele sale. Varvara
Pavlovna xil asculta," zimbea stapinit $i incet-incet intra
^i ea in vorba. Povesti cu modestie despre Paris, despre
calatoriile sale, despre Baden. De vreo doua ori Š¾ Tacu
pe Maria Dmitrievna sa izbiicneasca in ris ?i de fiecare
data dupa aceea ofta usor; parca s-ar fi dojenit sin-
gura in gincl pentru veselia-i nelalocul ei. Capata prin
rugaminti incUviin|area s-o aduca pe Ada. Sco|indu-Ā§i
rnanuĀ§ile, ea arata, cu miinile-i netede, spalate cu sapun
a la guimauve cum Ā§i unde se poarta volanele, volana-
$ele incre|.ite, dantelele .si funda infoiata. Fagadui sa
aduca un flacon cu noul parfum englezesc : Victorians
Essence si se bucura ca un copil cind Maria Dmitrievna
accepta sa-l primeasca drept cadou. Varsa citeva lacrimi
1 Sinteti fermecatoare (fr.).
2 MatuĀ§ico (fr.).
3 De nalba (fr.). .
128
amintindu-Ā§i ce sentiment a incercat cind a auzit pen-
tru intiia data clopotele ruse^ti : āCit de adinc mi-a
patruns in inima dangatui lorā, zise ea.
In clipa aceeti intra Liza.
De diromeal^a, din momentul, cind, inghetata de spaima,
citi biletul-lui Lavretki, Liza se pregati suflete^te pentru
intilnirea cu sotia lui. Avea presim|irea ca Š¾ va. vedea.
Se hotari sa n-o ocoleasca; dr ept pedeapsa pentru spe-
ran|ele sale, ,cum le numea ea, criminale. Schimbarea
nea^teptata a sortii sale Š¾ cutremura pina-n adincul su-
fletului. In vreo doua ceasuri,' fata ii slabi ; dar nu varsa
nici Š¾ lacrima. ,.AĀ§a-mi trebuie 1ā isi spuse, inabuĀ§ind in
suflet, anevoie si cu neliniĀ§te, pornirile amare Ā§i inver-
Ā§unate care Š¾ inspaimintau. āEi bine, trebuie sa merg !ā
se gindi cum af la de sosirea. doamnei Lavretkaia si co-
bori... Statu multa vreme in fata u?ii salonului, inainte de
a se hotari s-o deschida. Urmarita de gindul āfata de
dinsa sint vinovata", trecu pragul $i se sili s-o priveasca,
se sili sa zimbeasca. Varvara Pavlovna ii iesi in intim-
pinare, cum Š¾ zari, si-Š¾ saluta, inclinindu-se' u$or, totusi
respectuos. in fata ei. ālhgaduiti-mi sa ma prezint, i se
adresa cu Š¾ voce atragatoare, mama domniei-voastre e
atit de indulgenta cu mine, incit sper ca si dumneavoastra
veti fi... buna.ā Expresia Varvarei Pavlovna cind rosti *
ultimu.1 cuvint, zimbetul ei viclean, privirea-i rece Ā§i in
acela^i timp blinda, miĀ§carea miinilor ?i a umerilor sai,
insasi rochia ei, intreaga-i fiin|a dezlan|uira in Liza Š¾ re-
pulsie atit de puternica, incit nu-i pptu raspunde nici un
cuvint Ā§i in sila ii intinse mina. āAcestei domni^oare i-i
sila de mine-", gindi Varvara Pavlovna, stringind cu
putere degetele reci ale Lizei $i, intorcindu-se spre Maria
Dmitrievna, spuse cu jufnatate de gura : āMais elle est
delicieuse 1ā 1 Liza se aprinse uĀ§or la fata : i se paru
ca lauda asta suna ironic, jignitor. Se hotari insa sa nu _
se lase.influentata de impresii Ā§i se.a?eza linga fereastra
la ghergbef. Nici aici Varvara Pavlovna n-o lasa in
pace : se apropie de dinsa Ā§i incepu sa-i laude gustul
Ā§i aria... Inima Lizei zvicni puternic dureros : de-abia
se putu stapini, de-abia izbuti sa ramina locului. I se
parea ca Varvara Pavlovna $tia totul Ā§i, triumfind in
taina, iĀ§i batea joc de dinsa. Spre fericirea ei. Ghe-
5 Dar e adorabila (fr.).
129
$ ā Un cuib de nobili
deonovski se adrcsa Varvarei Pavlovna $i-i abatu aten-
|ia. Liza se pleca deasupra gherghefului Ā§i Š¾ observa pe
furi$. āPe aceasta female el a iubit-oā, isi zice. Dar ā
numaidecit alunga din rninte orice gind legat de La-
ā vre|kiii era teama sa nu-si piarda ā¢stapinirea de sine,
i$i dadea seama ca i se mvirtea ŃŠ©1Šæ capub Maria Dmi- ā¢
trievna aduse vorba despre muzica.
ā Am auzit, draga ipea, incepu ea, - ca sinte|i Š¾ de- ā¢
savir^ita muziciana.
ā De mult nram mai cintat, raspunse Varvara Pa-
vlovna, a$ezindu-se de indata-la plan plimbindu-$i vioi
degetele pe claviatura. Dori|i ?
. ā Fi|i buna.'
Varvara Pavlovna executa artistic un studiu stralucit
Ā§i greu al lui Hertz. Avea toarte multa vigoare $i dibacic.
ā Silfida ! exclama Ghedeonovski.
ā Extraordinar ! incuviln|a Maria Dmitrievna. Ei bine,
Varvara Pavlovna, rosti ea, adesindu-i-se -pentru India
Š¾Š°Š³Š¹ pe nume, recunosc ca m-ati uimit ; a|i putea sa
da^i concerte. Aici avefn un mlizician, un neamt batrm
$i ciudat, dar foarte invatat ; ii preda lecfii Lizei ; l-a^i
senate din minji, pur ^i' simplu.
ā $iāLizavetei Mihailovna ii place muzica ? intreba
Varvara Pavlbna, intoremdu-si u$or capul spre dinsa.
ā Da, ea cinta destul de bine Ā§i-i place muzica ;
dar pe linga dumneavoastra... Aici insa mai avem un
' tinar; cu el ar trebui sa face|i cuno^tinta. Are suflet de
artist $i compune foarte draguj;. Numai el va .poate apre-
cia cum se cuvine.
ā Un tinar, rosti Varvara Pavlovna.ā Cine-i ? Vreun
sarac ?
ā Ba sa avem iertare, e primul cavalcr la noi si nu
numai la noi ā et a PetersbouTg. E kavtmerjunker,
primit in cea mai buna societate. .Probabil ca a}i auzit
de el: Pankin, Vladimir Nikolaici. Aici se alia in mi-
siune oficiala... viitdr ministru, sa avem iertare"!
ā $i artist ? J '
ā Suflet de artist Ā§i atit de amabil. il vefi vedea.
ā¢ De cind e aici, a venit foarte des in casa mea ; 1-am
invitat ā¢ pe deseara ; nudajduiesc ca va < veni,- adĀ£ug&
Maria Dmitrievna, cu un oftat scurt Ā§i cu zimbet amar,
ca un rictus.
130
Liza injelesese sensul acestui zimbet; dar nu-i ardea
ŠŠµ asta.
ā E. Ā§i tinar ? repeta Varvara Pavlovna, modulin-
du-Ā§i uĀ§or tonul.
ā Douazeci opt de ani Ā§i are Š¾ infa|i?are foarte
atragatoare. Un jeune homme accompli \ daca-mi per-
mite|i.
ā Un tinar model, se poate. spune, adauga Ghe-
deonovski. ā¢
Pe neaĀ§teptate Varvara Pavlovna se avinta intr-un
vals zgomotos de Strauss,ā care incepea cu triluri atit
de puternice si de repezi, incit Ghedeonovski tresari ;
chiar la mijlocul valsului, ea trecu brusc la un motiv
trist gi incheie cu aria din Lucia : Fra poco 1 2... t$i dadu
seama ca muzica vesela nu se potrivea cu situa^ia ei.
Aria din Lztcia, cu accente 'sensibile, Š¾ emotiona adinc
pe Maria Dmitrievna.
ā Go suflet, rosti ea cu jumatate de gura, adresin-
du-se lui Ghedeonovski.
ā Š adevarata silfida ! repeta Ghedeonovski ?i-$i
inalta ochii spre cer.
Sosi ora mesei. Marfa Timofeevna cobori din .camera
ei de-abia cind se servea supa. Se purta foarte rece^cu
Varvara Pavlovna. Raspuhdea rezervat la amabilitatile
acesteia Ā§i nici n-o privea. Varvara Pavlovna m|elese nu-
maidecit ca n-o putea scoate la cap&t cu batrina Ā§i nu
mai incerca sa intre in vorba cu ea. In schimlx Maria
Dmitrievna se purta Ā§i mai amabil cu musafira sa : lipsa
de politete a matusa-sii b supara. Dealtfel, Varvara Pa-
vlovna nu fu singura pe care Marfa Timofeevna n-o
invrednici cu Š¾ privire : nici la Liza nu se uita, de$i
ochii ii scaparau scintei. JSedea ca Š¾ stana de piatrS,
galbena, palida,- cu buzele strinse ā Ā§i nici nu minca.
Liza parea lini^tita, intocmai cum ?i era : zbuciumul din
sufletul ei se mai potolise ; Š¾ apatie ciudata, nesimtirea
celui ā¢ condamnat Š¾ cuprinse, in timpul mesei Varvara
Pavlovna vorbi putin:* ca Ā§i cum s-ar fi.intimidat din
nou, chipul sau capata Š¾ expresie de melancolie modesta.
Numai Ghedeonovski mai insufleti discu|ia cu povestirile
sale, deĀ§i se tot uita iepure$te la Marfa Timofeevna Ā§i-Ā§i
1 Un tinar desavirgit (fr,).
2 Curind dupa aceea (it.).
131
dregea glasul ā dresul glasului il apuca de'fiecafe data
. cind se pregatea in prezen^a ei sa spuna Š¾ minciuna ; ea
insS. nu-1 stingherea, nu-1 intrerupea. Dupa-masa aflar-a
ca Varvara Pavlovna era Š¾ mare amatoare de preferans ;
intr-atit ii placu Mariei Dmitrievna acest lucru,. incit se
induiosa $i se gindi in sine : āCe-prost trebuie sa fie
Feodor Ivanici ! Cum n-a Ā§tiut sa in^elea^a . asemenea '
femeie !ā . .
Se a$eza la car|i cu Varvara Pavlovna Ghedeo-
novski, iar Marfa Timofeevna b lua pe Liza la ea, sus,
- spunind ca-i schimbata cu totul la fa|a Ā§i ca, desigur,
Š¾ doare capul.
ā Da, Š¾ doare ingrozitor capul, adeveri Maria Dmi-
trievna, adresindu-se Varvarei. Pavlovna Ā§i dind ochii
peste cap. Ā§i eu suf ar cu asemenea migrene...
ā la te uita ! raspunse Varvara Pavlovna.
Liza intra in camera matusa-sii $i, sleita de puteri,
se lasa pe un scaun. Marfa Timofeevna, Š¾ privi multa
vreme in tacere, se a$eza meet in genunchi in fa|a ei .
irlcepu, fot in tacere, sa-i sarute pe rind miinile. Liza
se apleca inainte, roĀ§i Ā§i izbucni in plins, dar n-o ridica
pe Marfa Timofeevna, nici nu-?i trase indarat miinile :
isi dadea seama ca n-avea dreptul sa $i le traga inapoi, .
ca nu era in drept s-o impiedice pe batrinica sa-$i arate
cainta, compatimirea $i sa-Ā§i ceara iertare pentru cele
petrecute ieri; iar Marfa Timofeevna nu se mai satura
sa sarute aceste miini sarmane, palide, lipsite de puteri
ā¢ ā Ā§i lacrimi multe se rostogolira din ochii sai ca $i din
ochii Lizei ; motanul torcea intr-un fotoliu mare, ala-
turi de un ghem $i un ciorap ; luminijia prelunga a can-
delei abia-abia tresalta $i se mi?ca in fa|a icoanei ; in
camera de alaturi, dincolo de u$a, JNastasia Karpovna
sta in picioare Ā§i tot pe furiĀ§ i$i Ā§tergea ochii cu Š¾ batista
cadrilata, facuta ghemotoc.
XL
1NTRE TIMP, JOS, ŠØ SALON, SE
juca preferans ; Maria ā¢ Dmitrievna ci^tiga Ā§i era bine
dispusS. Un servitor intra $i anunta sosirea lui Pankin-
Maria Dmitrievna scapa carfile din mina Ā§i se foi in
fotoliu ; Varvara Pavlovna Š¾ privi cu un zimbet pe
132 .
jumatate ironic, apoi i$i iridrepta privirile spre u$a. -
Pansin aparu in frac negru, cu guleraĀ§e engleze^ti inalte,
incheiat pina sus. āMi-Š° fost greu sa ma hotarasc, dar
vede^i ca am sositā iata ce se putea citi pe fata7i lip-
sita de zimbet, proaspat barbierita.
ā Cum^ se poate, Woldemar, exclama Maria Dmi-
trievna, altadata intra|i fara sa fi^i anun^at !
Pan?in raspunse Mariei Dmitrievna numai cu privirea,
Š¾ saluta politicos, _ dar nu se apropie ca sa-i intinda
mina. Ea il prezenta Varvarei Pavlovna. Tinarul se
trase ā¢ un pas inapoi, Š¾ saluta tot atit de politicos, dar
cu Š¾ nuan|a de elegan^a $i de respect. Pe urma se aĀ§eza
linga masa de car|i. Preferansul s& sfirsi in curind.
Pan?in se interesa de Lizaveta Mihailovna ; afla ca ea
nu se sim|ea prea bine Ā§i isi exprima regretul ; apoi
intra in vorba cu Varvara Pavlovna, cintarincl $i arti-
c'ulind diplomatic fiecare cuvint Ā§i ascultind respectuos
raspunsurile ei pina la capat. Dar ifosele tonului sau \
diplomatic nu aveau nici un efect asupra Varvarei Pa-
'vlovna, n-o impresionau. Dimpotriva, ea-1 privea clrept
in fa$a, atenta Ā§i vesela, vorbea dezghe|at, iar narile-i
fine vibrau usor, de parca si-ar fi stapinit * risul. Maria
Dmitrievna incepu sa-i preamareasca talentul ; respectuos,
pe cit ii ingaduiau gulera^ele, Pankin incuviinfa din cap
declara ca āde faptul acesta fusese incredinf.at din prima
clipaā, apoi aproape ca aduse vorba chiar de Metternich.
Varvara Pavlovna i$i miji ochii catifelati Ā§i, rostind cu
voce scazuta : āDoar Ā§i dumneavoastra sinteĀ£i artist, un
confrereadauga si mai incet : āVenez !2" $i-i facu ā¢
semn din cap spre pian. Acest cuvint aruncat : āVenez 1Š
schimba fulgerator, ca prin farmee, intreaga infa|iĀ§are
a lui Pankin. 'J'inuta sa de om preocupat disparu ; el
zimbi, se inviora Ā§i i$i descheie fracul, repetind : āVai, ,
eu nu-s artist ! Am auzit ca sinte^i Š¾ adevarata artistaā,
Ā§i porni in urma Varvarei Pavlovna spre pian.
ā Cere^i-i sa. cinte roman^a cu luna care vegheazS,
exclama Maria Dmitrievna.
ā Cintati din gura ? il intreba Varvara Pavlovna,
fulgerindu-1 cu Š¾ privire fugara $i senina. Lua$i. loc<
Pankin incerca sa se opuna.
, 1 Un conf rate (fr.).
3 Haideti (fr.).
ā Lua|i loc, repeta aceasta, ciocanind staruitor in
speteaza scaunului.
Pankin se aĀ§eza, tuĀ§i, i$i dadu. drumftl la guler Ā§i
cinta romanta lui.
ā Charmant, izbucni Varvara Pavlovna, cihta|i mi-'
nunat, vous avez du style i, repetaji-o !
Ea inconjura pianul Ā§i se opri drept in fa^a lui Pankin.
Acesta cinta din nou romanta,; dind ā¢ glasului sau Š¾ vi-
brajie melodramatica. Varvara Pavlovna il privea |inta,
cu coatele rezemate pe plan, tinindu-si miinile albe in
dreptul buzelor. PanĀ§in ispravi.
ā Charmant, charmante idee1 2, spuse ea cu convin-
gerea calma 'a unui cunoscator. Spune|i-mi, a|i scris
ceva pentru voce de femeie, pentru mezzosopranS ?
ā Eu aproape ca nu scriu, raspunse Pankin, eu, doar
a$a, intre altele... Dumneavoastra cinta^i din gura ?
ā Cint. .
ā O, cintati-ne ceva, rosti Maria Dmitrievna.
Varvara Pavlovna facu un gest cu, mina, ca sa-?i in-
departeze parul de pe obrajii imbujorati, 51 fluturS din
cap.
ā Vocile noastre trebuie sa se potriveasca, zise ea,
adresindu-se lui Pansin, hai sa cintam un duet. Cu-ā.
noa$teti Son geloso, sau La ci darem, sau Mira la Š«Š°ŠæŃŠ°
luna?3 ,
ā Cindva am cintat Mira la Š«Š°ŠæŃŠ° luna, raspunse
Pankin, cindva, demult, dar am uitat-o.
ā Nu-i nimic, vom repeta-o incetujor. Permiteti-mi.
Varvara Pavlova se a^eza la pian. Pansin se opri
lingS ea. Cintara duetul *cu voce scazuta. Intre altele
Varvara Pavlovna il corecta de citeva ori, apoi cintara
cu glas tare Ā§i repetara de doua .ori -: Mira la Š«Š°ŠæŃŠ°
lu-u-una. Vocea Varvarei Pavlovna i$i pierduse prospe-
(imea, dar ea ?i-o stapinea cu foarte multS abilitate.
La inceput' Pankin se intimida $i cinta cam fals, mai
tirziu insa prinse curaj $i, chiar dacS nu cinta fSra gre-
?eala, in schimb dadea din umeri, se legana cu tot
trupul iar din timp. in timp i?i ridica mina, ca un ade-
varat cintaret. Varvara Pavlovna executa la pian vreo
doua-trei piese de Thalberg $i ,,dizaā cu multa cochetarie
1 incintator... aveti stil (fr.).
2 Incintator, incintatoare idee (fr,).
3 Sint gelos... Ne vom da (mina)... Prive$te luna pala (it).
134
Š¾ arieta frantuzeasca. Maria Dmitrievna nici mi $tia cum
sa-$i arate multumirea. Vru chiar de citeva ori sa trimita
dupa Liza ; nici Ghedeonovski nu gasea cuvinte de
admirable si tot da. din cap ; dar.-deodala, pe nea^teptate,
casca si de-abia avu timp sa-$i puna mina la gura.
Varvarei Pavlovna nu-i scapa acest cascat ; ea se in-
toarse brusc cu spatele la plan Ā§i spuse : āAssez de mu-
sique comme qa hai sa vorbimā, $i i?i incrucisa bra^ele.
āOut, assez de musique Š repeta vesel Pankin $i lega cu
ea Š¾ discufcie vioaie Ā§i u^oara, in limba franceza. āExact
ca in cel mai mare salon parizian", se gindi Maria Dmi-
trievna ascultindu-le vorbele jn doi peri, flusturatice.
Pan$in era foarte multumit : ochii ii scinteiau, fa|a-i
zimbea,; la inceput, i^i trecea mina peste obraz, iĀ§i in-
crunta sprincenele Ā§i of ta scurt cind i se. intimpla sa
mtilneasca privirile Mariei Dmitrievna ; mai tirziu insa
Š¾ uita cu totul ?i se lasa dus in voie de desfatarea pe
care i-o procure aceasta flecareala semimondena, semi-
artistica. Varvara Pavlovna se dovedi Š¾ mare filāozoafa :
oricind avea un raspuns gata pregatit, niciodata nu se
codea, nimic n-o facea sa $ovaie ; se vedea ca discutase
mult .si deseori cu tot felul de oameni inteligenfi. Toate
gmdurile $i sentimentele sale se roteau in jurul Parisului.
Pangin aduse vorba de literatura ; se vazu ca ea, ca
Pangin, citise aceleasi carti frantuzesti : George Sand Š¾
scotea din sarite; pe Balzac il respecta, degi Š¾ obosea ;
in Sue si Scribe vedea mari cunoscatori ai sufletului ome-
nesc ; il adora pe- Dumas Ā§i- Feval. tn sine insa il prefera
tuturor pe Paul de Kock ; dar, bineinteles, nici nu-i po-
meni numele. La drept vorbind, literatura n-o interesa
prea mult. Varvara Pavlovna se ferea cu foarte multa
iscusinta de tot ŃŠµ-ar fi pututā aminti, macar pe departe,
situa|ia ei. De dragoste nici nu pomenea in disentitle
sale; dimpotriva, privea mai degraba cu severitate in-
flacararea pasiunilor, cu decep|ie, cu resemnare. Pankin
Š¾ contrazicea, insa ea nu era de acord cu dinsul.;. Dar
lucru ciudat ! tn timp ce de pe buzele ei ie^eau cu-
vinte de reprobare deā multe ori aspra, tonul acestor
cuvinte dezmierda $i alina, iar ochii ei, vorbeau... ce
anume exprimau ochii sai minunafi ar fi greu de s'pus.
Graiul lor insa era dulce, nedeslu^it, dar in nici un
ą„¤ 1 Destul cu muzica (fr.).
135
caz sever. Pankin se straduia sa patrunda intelesul lor
tainic, cauta el insu$i sa fploseasca limbajul ochilor, dar-
i$i dadea seama . ca nu reuĀ§ea ; el recuno^tea' ca Varvara
Pavlovna, femeie umblata prin strainatate, adevarata
podoaba a saloanelor, ii era superioara, Ā§i de aceea nu ā¢
se simtea pe deplin stapin pe sine. Varvara Pavlovna
avea obiceiul, in timpul discutiei, sa se atinga imper-
ceptibil de mineca interlocutorului sau. Aceste atingeri ā¢
de o, clipa il tulburau adinc pe Vladimir Nikolaici.
Varvara Pavlovna stapinea meĀ§te$ugul de a se imprie-
teni u$or cu oricine. Nu trecusera nici doua ceasuri,
lui Pankin i se .parea ca Š¾ cunoa^te de un secol; iar
Liza, Liza pe care totu?i Š¾ iubea, careia ii facuse in ajun
propunerea de casatorie, se mistuise ca intr-o ā negura.
Se servi ceaiul; 'convorbirea urma ?i mai-liber. Maria
Dmitrievna suna feciorul $i-i porunci sa-i spuna Lizei
sa vina jos, daca i-a 'trecut ,durerea de cap. Auzind nu-
mele Lizei, PanĀ§in incepu sa discute despre spiritul de r
sacrificiu ?i anume. cine este mai capabil de. jertfa ā
barbatul ori femeia.
De indata, Š¾ stare de agitatie .o cuprinse pe Maria*
Dmitrievna, care incerca sa sus^ina ca mai capabila este
femeia, declarind ca poate dovedi acest lucru in doua
cuvinte ; dar se incurca si ineheie cu nu ?tiu ce con-
para tie neizbutita. Varvara Pavlovna lua caietul de
note si, acoperindu-?i pe jumatate fata, se apleca inspre
Pankin. In timp ce se' pregatea sa mu$te dintr-un biscuit,
cu un zimbet lini^tit pe buze Ā§i in privire, ii ?opti:
āElie n-a pas invente la poudre, la bonne dame"V Pe
Pansin il sperie intrucitva Ā§i-l uimi indrazneala Varvarei
Pavlovna. Nu injelese insa cit dispret pentru el ascundea
aceasta marturisire' nea^teptata ?i, uitind alintarile ?i
devotamāentul Mariei Dmitrievna, ca $i mesele la care ea
iPpoftise, precum si banii pe care i-i daduse cu impru-
mut, ii raspunse (nefericitul !) cu acela^i' zimbet cu
acelasi ton : āJe crois bien" 2 ā gi nici macar : āJe crois
bien", ci : āJācrbis ben !"
Varvara Pavlovna ii arunca Š¾ privire prietenoasa $1
se ridica. Liza intra.* in zadar increase Marfa Timo-
feevna s-o retina : ea se hotari sa-$i indure nenorocirea
pina la capat. Varvara Pavlovna ii ie?i in intimpinare,
1 -Aceasta simpatica doamna n-a inventat praful de pusca (Mt
3 .Nici vorba (fr.).
136
impreuna cu PanĀ§in, pe faĀ£a caruia se ivi expresia di-
plomatics. de odinioara.
ā Cum va sirn^i ? Š¾ intreba Pankin pe Liza.
ā Acum ma simtā mai bine, va multumesc, ii ras-
punse ea.
ā Noi ne-am distrat aici cu pu|ina muzica. Pacat ca
n-a^i auzit-o cintind pe Varvara Pavlovna. Cinta minu-
nat, en artiste consommee j.
. ā Veni|;i aici, ma chare ?; se auzi glasul Mariei Dmi-
trievna. '
Numaidecit Varvara Pavlovna se apropie de ea, ca...
un copil ascultator, Ā§i se aseza pe un taburet mic la
picioarele ei. Maria Dmitrievna Š¾ chema pentru a lasa cel
pu|in Š¾ clipa singuri pe fiica-sa ?i pe Pankin, nadajduind
inca in taina ca Liza se va razgindi. Pe linga asta, ii trecu
prin cap Š¾ idee, pe care neap&rat voia s-o imptirtaĀ§easca,
fara nici Š¾ intirziere.
ā $tiĀ£i, ii Ā§opti Varvarei Pavlovna, vreau sa incerc
a va impaca cu sojul domniei-voastre. Nu garantez rezul-
tatul, dar voi c&uta. Ā§ti|i, el ma respecta foarte mult.
Varvara Pavlovna ridica domol ochii spre Maria Dmi-
trievna Ā§i isi impreuna frumos miinile.
* ā AĀ£i fi. salvatoarea mea, ma tdnte, rosti cu triste^e
in glas, nici nu Ā§tiu cum sa va multiimesc pentru toate
mingiierile domniei-voastre. Dar sint prea vinovata Ā£at&
de Feodor Ivanici; el nu ma poate ierta.
ā Dar, oare... intr-adevar ati... incerca, curioasa,
Maria Dmitrievna.
ā Nu ma intreba^i, Š¾ intrerupse Varvara Pavlovna si
isi lasa capul in jos. Eram tinara, u^uratica... Deal tf el,
nici nu vreau sa ma dezvinovatesc.
ā Ei bine,'totti$i, de ce sa liu incercam ? Sa nu dez-
nadajduiti, raspunse Maria Dmitrievna Ā§i vru s-o mingiie
pe obraz ; dar Š¾ privi in fafa Ā§i se sim^i stingherita. āMo-
desta. modesta, se gindi, dar e, intr-adevar, Š¾ Ā«leoaicaĀ»ā.
ā 'Nu va sim^iti bine ? Š¾ intreba, intre timp, Pansin
pe Liza.
ā Da, nu ma simt bine.
ā Va in^eleg, spuse acesta, dupa Š¾ tacere destul de
lunga. Da, va injeleg.
1 Ca Š¾ artista desavir^ita (fr.).
2 Draga mea (fr.)t
ā Ce anume ?
ā. Va mf.elcg, repeta Pankin cu gravitate, neptiind
. pur pi simplu ce sa spuna.
Liza se fistici; dar dupa aceea ipi zise :.āFie pi apa !ā
Pankin ipi lua Š¾ infa|ipare enigmatic^ pi ramase taeut,
aruncind din cind in cind in laturi priviri severe.
-ā¢ ā Parca a batut ora unsprezece ? zise Maria Dmi- ,
trievna'.
Oaspe^ii pricepura aluzia pi. incepura sa-pi ia ramas
bun. Varvara Pavlovna fu nevoita sa promita ca a doua
zi va veni la masa, aducind-o pi pe Ada ; Ghedeonovski,
carfe aproape adormise pezind intr-un ŃŠ¾1$, se oferi s-o
conduca pina acasa. Paripin saluta solemn pe toata lumea,
iar tri pridvor, ajutind-o pe'Varvara Pavlovna, sa se urce in
careta, ii strinse mina pi striga in urma ei : āAu revoir!ā
1 Ghedfeonovski se apeza linga dinsa. Tot drumul ea se
distrS punind, ca din intimplare, virful pantofiorului sau
pe piciorul lui; el se fisticea, ii spunea complimente ; ea
ehicotea pi-i facea ochi dulci, cind lumina felinarelor de
pe stradS patrundea in careta. Valsul pe care-1 cint'ase ii
suna inca in urechi, Š¾ tulbura. Oriunde s-ar fi gasit, ii
era de ajuns sa-pi inchipuie lumini, Š¾ sala de bal, iufeala
virtejului in sunetele muzicii ā pi inima i se Ń
ŠæŠÆŠ°ŃŠ¹Š³Š°,
ochii ii clipeau straniu, zimbetul ii flutura pe buze pi
ceva fermecStor-bahic i se revarsa in tot trupul. Ajungind
ā¢ in draptuJ casei, Varvara Pavlovna sari upor din careta
ā numai āleoaicele" ptiu sa sara apa ār se intoarse spre
Ghedeonovski pi izbucni deodata intr-un ris zgomotos
dreptin nasul lui.
āSimpaticS persoana, ipi spuse consilierul de stat, ur-
cind in apartamentul sSu, unde il aptepta servitorul cu un
flacon pentru oblojeli la ihcheieturi, bine ca-s un om_
apezat... numai de ce a pufnit-o risul ?ā
Marfa Timofeevna petrecu. toata noaptea la capatiiul
Lizei.
XLI
LAVRETKI STATU Š ZI Ā§1 JUMA-
tate la Vasilevskoe pi aproape tot timpul hoinari prin
imprqjurimi. Nu putea pedea mult timp locului : il rodea
Uritulfl incercau necontenit toate chinurile unor accese
138
de furie nayalnice, neputmcioase... i$i aminti sentimental
care i-a cuprins sufletul a doua zi dupa sosirea lui la
|ara. IĀ§i aduse aminte de intentiile sale de atunci Ā§i se
revolta cumplit impotriva lui insu^i. Ce-1 putuse smulge
de la datoria sa, de la singura problema a viitorului sau ?
Setea de fericire ā iara^i aceea$i sete de fericire ! āSe vede
ca Mihalevici are dreptate, se gindi el. Ai vrut sa gu^ti
a doua oara in via{a fericirea, ai uitat ca $i a?a, daca
fericirea i se iveĀ§te omului in cale macar Š¾ data in via^a ā
acesta-i un lux, Š¾ pomana nemeritata. Ai sa zici ca feri-
cirea n-a fost deplina, iar pe deasupra in^elatoare. Atunci
arata-|i drepturile la Š¾ fericire deplina, adevarata ! Uita-te
in jur Ā§i vezi cine-i in culmea fericirii, cine Š¾ gusta din
plin ? lata un |aran care merge la coasa ; poate-i multumit
de soaiāfa sa... Ei ? Ai vrea sa faci schimb cu dinsul ? Amin-
te$te~ti de maica-ta : cit de marunte i-au fost pretentiile,
Ā§i ce soarta a avut ? Se vede ŠµŠ¹ n-ai facut decit sa te lauzi
in faf.a lui Pan?in, cind i-ai spus ca ai venit in Rusia sa
ari pamintul. Ai venit aici ca, la batrinete, sa dai tircoale
fetelor. A sosit vestea liberta^ii tale ?i pe toate le-ai para-
sit, pe toate le-ai uitat, ai alergat ca un baie$aĀ§ dupa un
fluture../ Chipul Lizei i se arata mereu, i se invalma?ea
intruna in ginduri, cu greu il alunga, ca Ā§i pe celalalt chip,
care se tinea , de dinsul ca scaiul, cu trasaturi calme Ā§i per-
fide, frumoase Ā§i nesuferite, M09 Anton baga de seama ca
boierul nu era in apele lui. Oftind de citeva ori dupa
uĀ£a, ā¢ apoi de citeva ori in prag, .batrinul .se hotari sa se
apropie de stapin $i sa-l sfatuiasca sa bea ceva caldu|.
Lavrepd se rasti la el. ii porunci sa iasa, ii ceru iertare ā
ceea ce il mihni inca ?i mai -mult pe Anton. Lavretki nu
putea sta in salon : mereu i se parea ca, de pe pinza,
strabunul Andrei se uita cu dispre| la nevolnicu-i urma$.
āVai de tine ! Om de nimic !ā pareau sa.spuna buzele sale
strimbate intr-o parte. āOare intr-adevar, se gindi La-
vretki, n-am sS ajung ŠŠ¹ ma impac cu mine insumi, n-o sa
pot Š¦ŠæŠµ piept acestui... fleac ?ā (Cei gi'eu raniti in raz-
boaie totdeauna spun ca rana lor e un ,,fleacā. Omul, de
nu s-ar amagi, n-ar putea trai pe pamint.) āOare, intr-ade-
var, sint un baietandru ? Ba bine ŠµŠ¹ nu : a trecut pe linga
mine $ansa de a fi fericit pentru toata via^a, aproape am
|ihut fericirea in miini ā ?i s-a risipit deodata, ca la lo-
terie... Daca roata s-ar mai invirti pu^in Ā§i saracul, vorba
ceea, ar ajunge bogata? ! Daca nu-i sa fie, nu-i ā Ā§i cu
139
asta, basta ! Am sa ma apuc de treaba, Š¾ sa-mi incle?tez
dinfii, ?i-mi voi impune sa'tac ; dear ānu-i pentru intiia
oara cind trebuie, sa-mi pun friul. de ŃŠµ-am fugit, de
ce stau aici, ca strutul, cu capul infundat in nisip ? Mi-o
fi frica sa privesc nenorocirea drept in fata ā.fleacuri !ā
ā Anton ! striga Lavretki cu voce tare. PorUnce?te *
numaidecit sa inhame caii la tfasura. āDa, i?i zise el din
nou, trebuie sa-mi impun tacere, ti^buie sa ma fin din
scurt.ā 4 x.
Cu aceste ā ginduri, Lavretki incerca sa-?i ogoiasca
amarul, care era insa uria? $i naprasnic. Pina $i batrina
Aprakseia, Jipsita nu atit de judecata, cit de orice fel de
simtamint/clatina din cap ?i-l urmari din ochi cu triste|e,
.cind se urea in trasura ca sa piece la ora?. Caii mergeau
la galop ; iar Lavretki ?edea nemi?caf ?i drept, privind
tinta inainte, la drum.
XLII
IN AJUN, LIZA 11 SCRISESE LUI LA-
vre|ki sa vina la din?ii spre seara ; el insa se duse rnai
intii la locuin^a lui. Acasa nu-?i gasi nici so|ia, nici fiica.
De la servitori afla ca ele plecasera la Kalitini. Aceasta
noutate il mira ?i-l infurie in acela?i timp. ,,Se vede ca
Varvara Pavlovna s-a hotarit sa nu ma lase sa- traiesc",
se gindi el cu sufletul clocotind de ura. Incepu sa se plirnbe
incoace ?i incolo, dind mereu la Š¾ parte, cu picioarele ?i
cu miinile, jucarii de copii, car^i, felurite articole femi-
nine ce-i ie?eau in cale. Ch ema pe Justine ?i-i'porunci
sa stringa toate ,,bulendreleā acestea. Oui, monsieur"
ii raspunse aceasta, facind Š¾ strimbatura, Ā§i se apuca sa
puna rinduiala in camera, aplecindu-se cu gra|ie Ā§i dind
de inteles lui Lavretki, prin fieeare mi?care, ca-Š soco-
te?te drept un urs necioplit El se uita cu ura la chipul
ei ve?tejit, totu?i inca ,,picantā, un chip ironic, parizian,
- la minecufele sale albe, la ?Š¾Š³|Šø1 de matase ?i la boneta-i
u?oara. Š expedie in sfir?it ?i, dupa indelungi Ā§ovaieli
(Varvara Pavlovna inca nu se intorsese), se hotari sa
se duca la Kalitini, dar ŠæŠø la Maria Dmitrievna (n-ar fi
intrat pentru nimic in lume in salonul unde se afla so{ia
1 Da, domnule (fr,).
140
lui), ci la Marfa Timofeevna. IĀ§i aduse aminte ca scara din-
dos dinspre cerdacul fetelor ducea drept la dinsa. Lavretki
a$a $i facu. Intimplarea il ajuta ; in curte intilni pe $uro-
cika ; ea il petrecu pina la Marfa Timofeevna. Contrar
obiceiului, Š¾ gasi singura : Ā§edea intr-un ungher, dezbro-
bodita,-girbovita $i cu bra|ele incruci^ate pe piept. Vazln-
du-1 pe Lavretki, batrinica se tulbura de-Š° binelea, se scula
in graba $i incepu sa umble incoace ?i incolo prin camera,
parca $i-ar fi cautat boneta.
ā Ai, uite c-ai venit, incepu ea, ferindu-se de pri-
virea lui $i umblind forfota, ei, bine-ai venit. Hm, ce-i ?
Ce-i de facut ? Pe unde-ai umblat ieri ? Ei bine, ea a sosit,
desigur..Acum trebuie aĀ§a... intr-un fel... a$a, cumva.
Lavretki se lasa pe un scaun.
ā Hm, $ezi, Ā§ezi jos, urma batrinica., Ai venit de-a
dreptul sus ? Fara indoiala, se-n|elege. Nu cumva ai venit
ca sa ma vezi pe mine ? Multumesc.
$ Batrina tacu ; Lavretki nu Ā§tia ce sa-i spuna ; ea insa
il intelese. ' - -
ā Liza... da. Liza a fost aici,.chiar acum. continua
Marfa Timofeevna, legind Ā§i dezlegind $nururile posetutei
sale. Ea riu se simte tocmai bine, $urocika unde e?ti ?
Vino aici, maica, cum de nu mai poti sta locului ? Si pe
mine ma doare capul. Pesehme din pricina aiasta, din pri-
cina cintatului si a muzicii.
ā Care cintat, matusico ?
ā Pai da, aici s-au pornit toate astea, cum naiba le
mai spune pe limba voastra, duete. Si numai italiene?te :
ci-ci ?i cea-cea, ca niĀ§te adevarate col;ofene..Cind incep sa
scoata cite Š¾ nota, chiar te seaca la inima... Pansin si
asta a ta. $i cit de repede s-au pus la cale toate cele : curat
ca intre neamuri, fara mofturi. Pe de alta parte, vorba
ceea, Ā§i un cline iĀ§i cauta adapost. ,doar n-o sa se prapa-
deasca, de vreme ce oamenii nu-1 alunga.
ā āTotusi, recunosc, nu m-am a^teptat ŠŗŠ» una ca asta,
raspunse Lavretki, aici a fost nevoie de rnulta indraz-
neala.
ā Nu, dragul meu, asta nu-i indrazneala, ci calcul.
Dar s-o lasam in plata Domnului ! Se zice ca Š¾ trimiti
la Lavriki, i-adevarat ?
ā¢ ā Da, am pus aceasta moĀ§ie la dispozitia Varvarei
Pavlovna.
ŠØ
ā Ti-a cerut bani ? '
ā DeocamdatS, nu.
ā Ei bine, n-o sa intirzie. De-abia acum te vad, mai"
bine. EĀ§ti sanatos. ?
ā ą„¤ Sanatos. ā
ā- Ā§urocika, izbucni'deodata Marfa Timofeevna ; du-te
?i spune-i Lizavetei Mihailovna, adica nu, intreab-o... dar
Š¾ fi ea jos ?
ā Ejos. ā
ā. Ei bine, atunci intreab-o : unde,- chipurile, mi-a pus
cartea ? Ea ?tie.
ā Am inteles.
Batrinica āincepu iarasi sa se foiasca, se. Š°ŃŠøŠµŠ¹ s5
deschida sertarele scrinului. Lavretki Ā§edea nemiĀ§cat pe
scaunul lui. ā
Deodata se auzira hi$te paĀ§i U?ori pe scara, ?i Liza
intra in odaie. A.
Lavretki se ridica ?i Š¾ saluta ; Liza se opri linga Šø?Š¹.
ā Liza, Lizocika, exclama grijuliu Marfa .Timofeevna,
unde mi-ai pus cartea, cartea unde-ai pus-o ?
ā Ce carte, matuĀ§ico ?
ā Ei, cartea, Doamne Dumnezeule ! Dealtfel, nici nu
te-am chemat... Ei lasa, nu-i nimic. $i ce face|i ''acolo,
jos ? Uite, a venit ?i Feodor Ivanici. Ce~ti face capul ?
ā Bine !
ā Mereu spui : bine. Ce-i la voi colo jos ; iaraĀ§i
muzica ?
ā Nu, se joaca car|i. 1
ā Da, ca ea se pricepe la toate. ijJUrocika, vad ca
vrei sa te zbenguieĀ§ti prin gradina. Po|i pleca.
ā Nu vreau, Marfa Timofeevna...
ā Te rog, fara vorbS, pleaca ! NastasiaK Karpovna e
singura in gradina, du-te de stai cu ea. Respecta batrine-
tile. J?urocika ieĀ§i. Dar unde mi-o fi boneta ? Unde s-o
fi ratacit, Zau ?
ā Da-mi voie s-o caut, spuse Liza.
ā Stai, stai; picioarele inca nu m-au pSrasit cu totul.
Pesemne-i dincolo, in iatac.
$i, aruncind lui Lavretki Š¾ privire pe sub sprincene,
ā¢ Marfa Timofeevna pleca, lasind in urma uĀ§a'deschisa ; dar
deodata se intoarse Ā§i o. inchise.
Liza se propti de speteaza fotoliului Ā§i iĀ§i acoperi incet
fata cu palmele. Lavretki ramase locului. .
142
ā Bine,, rosti printre dinti Lavrefld^ am s-o fac, sS
zicem ; cu asta imi vol indeplini datoria. Ei, dar dum-
neata ? Care-i datoria dumitale ?
ā Pe asta mi-o cunosc eu.
Lavre|;ki tresari brusc;
ā Nu cumva ai de gind sa te casatore$ti cu Pan?in ? Š¾
intreba.
Liza zimbi abia perceptibil.
ā O, nu ! spuse ea.
ā Ah, Liza,. Liza, exclama Lavre|ki; cit de ferici|i
am fi fost !
. Liza il privi din nou.
ā Acum singur Š© dai seama, Feodor Ivanici, ŠµŠ¹ feri-
cirea nu depinde de noi, ci de Dumnezeu.
ā Da, pentru ca dumneata...
Usa camerei vecine se deschise repede, si Marfa Timo-
feevna. intra cu boneta in mina.
ā Cu greti am g5sit-o. zise, oprindu-se intre Lavrejki
$i Liza. Eu singura am ratacit-o. lata ce-i batrine|ea, Š¾
pacoste ! De altfel, nici tineretea nu-i mai buna. Ā§i cum,
ai sa pleci chiar tu cu nevasta-ta la Lavriki ? adaug& ea,
adresindu-se lui Feodor Ivanici.
ā Cu ea, la Lavriki ? Eu ? Nu ?tiu, raspunse acesta,
dupa un scurt ragaz.
ā Nu cobori jos ?
ā Astazi, nu.
ā Ei bine, treaba ta ; iar tu,. Liza, cred ca ar trebui
sa te duci jos.ā Vai, sfinte Dumnezeule, am $i uitat sa
dau de mtneare ā¢ botrosului. Sta^i Š¾ clipa. Vin numai-
decit...
$i Marfa Timofeevna fugi afara, far& sa-?i punS '
boneta.
ā lata in ce imprejur&ri a trebuit sa ne intilnim, rosti
acesta in ccle din urmS. .
Liza i$i lua miinile de pe fata.
ā Da, se auzi glasul ei stins, prea repede am ā¢ fost
pedepsiti.
ā Pedepsiti, repeta Lavretki. Dar dumneata de ce
e$ti pedepsita ?
Liza i$i ridica ochii spre dinsul. Nu aratau nici Š°ŃŠ¹-
raciune, nici tulburare ; ŃŠ¹Š³ŠµŠ°Šø mai mici Ā§i mai tulburi.
Fata-i era palida ; livide ii erau $i buzele. de-abia intre-
deschise. ā¢
Inima lui Lavretki tresari de triste^e de dragoste.
ā Mi-ai scris ca totul s-a sfirĀ§it, Ā§opti el, da, totul
s-a sfirsit ā inainte de a incepe.
ā Totul trebuie uitat, rosti Liza, ma bucur ca ai
venit; am vrut sa-ti scriu, dar a$a-i mai bine. Numai
ca trebuie sa folosimmai repede minutele acestea. Amin-
doi avem de indeplinit datoria cene revine. Feodor Iva-
nici, trebuie sa te impaci cu sofia dumitale.
ā Liza ! . - :
ā Te rog eu, numai a$a putem sa indreptam... tot
ce-a fost,. GindeĀ§te-te, Ā§i n-o s5 ma refuzt
ā Liza, pentru numele lui Dumnezeu, imi ceri im-
posibilul. Sint gata sa fac orice mi-ai porunci; dar
acufn sa ma impac cu ea !... Sint de acord cu orice, am
uitat totul; dar nu-mi pot sill inim'a.. larta-ma, dar
asta-i cumplit ! - -
ā Nu-|i cer... .ceea ce iti inchipui dumneata ; daca
nu > po|i, n-ai decit sa- nu traiesti cu ea ; dar impaca-te, ii
raspunse. Liza Ā§i iaraĀ§i iĀ§i duse mina la ochi. Adu-Ji
aminte ca ai Š¾ fiica ; fa asta pentru mine.
Lavretki se apropiejn graba de Liza.
Liza, incepu el cu Š¾ voce rugatoare, ne, desparjim
pentru totdeauna, mi se rupe inima, da-mi mina la des-
partire. ā¢ Ń
Liza i$i inaPta capul. Privirea ei obosita, aproape stinsa,
se opri asupra lui...
ā Nu, rosti ea Ā§i iĀ§i retrase mina pe care apucase
- s-o intinda, nu, Lavretki (pentru intiia oara i se adresa
astfel), n-am sa-ti, dau, mina. La ce ? Indeparteaza-te, te .
rog. $tii bine ca te iubesc... da, te iubesc, adauga.cu greu,
' dar, nu... nu. . . '
$i isi duse batista la buze. ' .
ā Da-mi cel putin batista asta.
UĀ§a scirtii... Batista luneca pe genunchii Lizei. La-
vretki Š¾ prinse, inainte sa fi cazut pe du$umea,' Š¾ viri
repede in buzunarul de la piept Ā§i, intorcindu-se, dSdu
cu ochii de Marfa Timofeevna.
ā Lizbcika, mi se pare ca te cheama maic&-ta, spuse
batrina. -
Liza se ridica de indata Ā§i pleca...
Marfa Timofeevna se aĀ§eza din nou in ungherul ei.ā
Lavretki dadu sa-$i ia ramas bun de la ea.
ā Fedea, zise ea deodata.
144
ā Cc-i, matu^ico ?
ā EĀ§ti un om cinstit ?
ā Cum adicS ?
ā Te intreb daca esti un om cinstit.
ā Sper ca da.
ā Hm ! Da-mi cuvintul de onoare ca e?ti.
ā Poftim ! Dar ce rost are asta ?
ā $tiu eu care-i rostul. Si tu singur, dragul meu,
daca-i sta sa te gindeĀ§ti mai bine, ca nu eĀ§ti prosV ai sa
injelegi de ce ti 1-am cerut. $i acum, cu bine, taica ! I$i
mul|umesc c-ai venit sa ma vezi ; iar cuvintul dat sa
Ji-1 fii, Fedea, ?i acum saruta-ma. Of, suflete, stiu. ca fi-e
greu ; dar cui nu-i e greu ? De ce, oare, alātadata, am
invidiat' mu^tele ? Ma gindeam : uite cine traie^te bine 4
pe lumea asta'; dar, intr-o noapte, am auzit Š¾ musca zba-
tindu-se in labele unui paianjen ; nu, m-am gindit,' Ā§i ele-s
urgisite. Ce po|i face, Fedea ? Totu^i, sa-|i Ā£ii cuvintul dat,
Acum, pleaca.
Lavretki iesi prin pridvorul dih dosul casei Ā§i, cind
era aproape de poarta, un lacbeu il ajunse -din urma.
ā Maria Dmitrievna mi-a poruncit sa va poftesc la
dinsa, il anun^a el pe Lavretki.
ā Spune-i, fra|ioare, ca acum nu pot... ingaima Feodor
Ivanici.
ā Mi-a poruncit sa va rog cu staruin|a, urma la-
cheul, a poruncit sa va spun ca-i singura.4
ā Cum ? Oaspe|ii au piecat ? il intreba Lavretki...
ā intocmai, raspunse lacheul Ā§i rinji.
Lavretki ridicS din umeri Ā§i porni in urma lui.
XLIII
MARIA DMITRIEVNA STATEA SIN- .
gura in iatacul sau, intr-un fotoliu Voltairian; Ā§i mirosea
apa de colonie. Un pahar de apa cu lamina se afla lingĀ»
dinsa pe Š¾ masu^S. Era^tulburata Ā§i parea cuprinsa de uĀ©
fel de teama.
Lavretki intrS.
.ā A|i dorit.sa ma vede|i, spuse el.' salutind-o cu
Š³Š¹ŃŠµŠ°1Š°. ā¢
ā Da, raspunse Maria Dmitrievna, luind Š¾ inghi^itura
de apa. Am aflat ca ai venit de-Š° dreptul la matu$a ; am
dat dispozi|ii sa te pofteasca la mine : vreau sa-|i vorbesc.
la loc, te rog. Maria Dmitrievna rasufJa. Dupa cum Ā§tii,
urma ea, sofia dumitale a sosit.
ā Asta Š¾ Ā§tiu, zise Lavrejki.
ā Ei bine, adica am vrut sa spun : ea a venit la mine
Ā§i eu am primit-o ; iata despre ce vreau sa ma lamuresc
acum cu dumneata, Feodor Ivanici. Eu, slava Domnului,
mi-am ci^tigat, pot spune, respectul tuturor $i n-o sa fac
ceva nelalocul lui, pentru nimic in lume. De^iaiA prevazut
ca n-are Sa-|i fie pe plac, totu^i m-am hotarit s-o primesc,
Feodor Ivanici ; ea mi-i ruda, prin dumneata : intelege-ma,
ce drept a$ fi avut sa n-o primesc in casa, e$ti de- acord ?
ā Degeaba va framtnta#, Maria Dmitrievna,, ii ras-
punse Lavrefki, a^i facut. foarte.bine ; nu ma supar|deloc.
Indeobste nici n-am de gind sa rapesc Varvarei Pavlovna
posibilitatea de a-Ā§i vedea cunoĀ§tin|ele. Astazi n-am intrat
la dumneavoastra. numai pentru ca n-am vrut sa. nra in-
tilnesc cu dinsa, asta-i totul.
ā Ah, cit mi-e de placut sa aud asemenea cuvinte
de^la dumneata, Feodor Ivanici, exclama Maria Dmi-
trievna, dealtfel, totdeauna m-am bizuit pe nobilele dumi-
tale sentimente. Ca ma framint ā nu-i de mirare : sint
femeie ?i mamL Iar consoarta. dumitale... desigur nu pot
sa va fiu judec^tor, i-am spus-o Ā§i ei, insaeste Š¾ doamna
atit de amabila, ca nu poate sa-ti fŠ°ŃŠ°' decit placere.-
Lavrepd zimbi ironic Ā§i incepu sa-Ā§i joace palaria in
miini.
ā $i iata ce am mai vrut sa-ti spun, Feodor Ivanici,
urmS Maria Dmitrievna, dindu-se ceva mai aproape, de
el, daca. ai fi vazut cit de modest se poarta, cit. e de res-
pectuoasa ! Zau, te impresioneaza. Si daca ai fi auzit
cum vorbe?te * de dumneata ! āEu, zice, sint pe deplin
vinovata fa$a de dinsul. Eu nici. n-am $tiut sa-1 prefuiesc,
. zice ; el e un inger, zice, nu oni.ā Zau, a$a graie^te : inger.
CSinta ei e atit de... Eu, drept sa-|i spun, nici n-am
vazut asemenea cain^a ! j
ā Adica cum vine asta, Maria Dmitrievna, rosti La-
vretki, dati-mi voie sa fiu curios : se spune ca Varvara
Pavlovna a cintat din gura aici la dumneavoastra. In
timpul caintei sale cinta sau cum ?...
146
ā Ah,, cum poti sa vorbe^ti a$a ! Ea a cintat din
gura Ā§i la pian numai ca sa-mi fie pe plac, pentru ca am
rugat-o staruitor, aproape i-am poruncit. Vad ca-i vine
greu, aĀ§a de greu ; ma gindesc, cu ce s-o distrez ? Ba am
mai Ā§i auzit ca are un talent extraordinar ! Da-mi voie, \
Feodor Ivanici, ea-i distrusa cu totul, mtreaba-1 chiar ?i pe
Serghei ā Petrovici ; e Š¾ femeie moarta, tout a fait1, cum
de poti...
Lavretki ridica doar din umeri.
-ā $i apoi, ce ingerag e Adocika dumitale;! Ce splen-
doare ! Cit este de drSgalaga Ā§i ce cuminte. Cit de fru-
mos vorbegte frantuzeĀ§te ! $i ruse^te intelege ā mi-a
spus : matu^ica. Ā§i sa gtii, nici vorba sa fie timida, cum'
sint aproape tofi copiii la anii sai. Aga de bine iti seamana,
Feodor Ivanici, grozav. Ochii, sprincenele... intr-un cuvint,
dumneata, leita dumneata. Nu-mi prea plac copiii atit de
mici, sa fiu sincera ; dar de fiica dumitale sint pur Ā§i
simplu indragostita.
ā Maria Dmitrievna, izbucni deodata Lavretki, inga-
duiti-mi sa va intreb ; de ŃŠµ-mi spuneti toate acestea ?
ā De ce ? Maria Dmitrievna mirosi din nou colonie
Ā§i bau apa. lata de ce, Feodor Ivanici, eu iti spun, ŠµŠ¹...
doar iti sint ruda ; eu caut sa-ti vin in ajutor... gtiu ca ai Š¾
inima foarte buna. Asculta-ma, ŃŠ¾Š¹ cousin, sint totugi Š¾
femeie cu experienta Ā§i n-o sa vorbesc in vint ! lart-o,
iart-o pe sotia dumitale. Ochii Mariei Dmitrievna se um-
plura deodata de lacrimi. Gindegte-te : tineretea, lipsa de
experienta... poate gi Š¾ pilda rea... n-a avut Š¾ mama care sa
gtie a Š¾ aduce pe calea cea dreapta. Iart-Š¾, Feodor Ivanici,
a fost pedepsita destul.
Lacrimi incepura sa picure pe obrajii Mariei Dmi-
trievna ; ea nu le gterse : ii placea sa plinga. Lavretki gedea
pe jSratic. āDoamrie Dumnezeule ! se. gindea. Ce caznfi q
mai fi gi asta, ce zi nenorocita !ā
ā Nu-mi raspunzi, cuvinta iaragi Maria Dmitrievna,
cum sa te inteleg ? Oare intr-adevar poti fi atit de ne-
crutator ? Nu, nu vreau sa cred. Simt ca vorbele mele
b>aju induplecat. Feodor Ivanici, Dumnezeu are sa-ti
rasplateasca bunatatea ; iar acum primegte, din miiflile
mele, pe sotia dumitale...
I 1 Cu desSvirgire (fr.)t .
4nvoluntar, Lavretki se ridica de pe scaun ; se scula ?i
Maria Dmitreivna care, trecind cu pas vioi dupa paravan,
Š¾ scoase de acolo pe Varvara Pavlovna. Palida, mai mult
moarta, cu ochii lasa(;i in jos,* renuntase parca la orice gind
personal; la orice voin^ lasindu-se cu totul in miinile
Mariei Dmitrievna.
Lavretki se dadu un pas inapoi.
ā Ai-stat aici ! exclamaxel.
ā Sa n-o irivinovate^ti, se grabi sa intervina Maria
Dmitrievna, ea n-a vrut sa ramina pentru nimic in
lume ; eu i-am poruncit-insa sa ramina, eu am Ā«ascuns-o
dupa paravan. Ea m-a asigurat ca a$a te vei supara
Ā§i mai tare ; nici n-am vrut s-o ascult ; te cunosc mai
bine decit ea. Prime^te prin urmare, din miinile mele,
pe sotia dumitale. Apropie-te, Varia, nu-Š¦ fie teama $i
arunca-te la pieptul sotului dumitale .(ea Š¾ trase de mina)
Ā§i bihecuvintarea mea sa va... \ >
ā Opriti-va, Maria Dmitrievna, Š¾ intrerupse Lavretki
cu Š¾ voce inabu?ita, dar zguduitoare. Pesemne va plac
. scenele sentimentale (Lavretki nu greĀ§ea : inca din pension
'Maria Dmitrievna i?i pastrase inclinarea pentru un pic de
teatralism) ; ele va distreaza, dar altora le fac numai
neplaceri. Dealtfel, n-am sa va vorbesc domniei-voastre :
nu sinteti personajul principal in aceasta scena. Ce dore?ti
de la mine/ doarrina ? adauga el intorcindu-se spre sotia
sa. Oare n-am facut pentru dumneata tot ŃŠµ-am putut ?
Sa-mi spui ca n-ai pus la cale aceasta intilnire ; n-o sa te Ā»
cred Ā§1 Ā§tii ca nu te pot crede. $i atunci, ce dore^ti ? E$ti
Š¾ persoana deĀ§teapta ?i nu faci nici un pas fara calcul.
Trebuie...sa..intelegi ca nu-s in stare sa traiesc cu dum-
neata cum am trait altadata ; nu pentru ca-s suparat,
ci pentru ca am ajuns un alt om. Despre asta Š¦-Š°Ń vor-
bit chiar a doua zi dupa ce-ai venit $i in sinea domniei-
tale in clipa asta imi dai dreptate. Dar acum pesemne
dore$ti sa te reabilitezi in fa fa oamenilor; ŠæŠø-fi ajunge ca
tiaie^ti in casa mea, doregti sa traie^ti sub acela^i aco-
perig cu mine, nu4 asa ?
ā Doresc s& ma ierti, rosti Varvara Pavlovna, fara
sa-^i ridice ochii.
. ā Dore^te Sro ierti, repeta Maria Dmitrievna.
ā $i nu pentru, mine, pentru Ada, ?optf Varvara '
Pavlovna.
Ń
' ā Nu pentru dinsa, ci pentru Ada dumitale, adauga
Maria Dmitrievna.
ā Foarte bine. Asta ti-e dorin|a.? pronun|a anevoie
Lavrejki. Poftim, sint de acord Ā§i cu asta.
Varvara Pavlovna ii arunca Š¾ privire fugara* iar Maria
Dmitrievna-exclama : āEi, slava Domnului ! Ā§i inca Š¾ data
Š¾ trase pe Varvara Pavlovna de mina. PrimeĀ§te-o, a$adarP
acum de la mine..."
ā Opri^i-va, va spun, Š¾ intrerupse Lavre|ki. Sint de
acord sa traiesc cu dumneata, Varvara Pavlovna, urma
el, adica am sa te due la Lavriki am sa stau cu dum-
neata cit m-or ajuta puterile ; apoi am sa plec ā am
sa mai vin din cind in cind. Vezi ca nu vreau sa te
inĀ§el; dar. sa nu-mi ceri nimic mai mult. Singura ai
izbucni in ris daca aĀ§ implini dorinta respectabilei noastre
rude Ā§i te-a? stringe la inima mea Ā§iā a$ incerca sa te
conving... ca trecutul n-a exists t, ca pomul doborit va
inflori din nou. Vad insa ca trebuie sa ma resemnez. Cu-
vintul acesta il vel in^elege altfel... mi-e totuna. Hepet..,.
am sa traiesc cu dumneata... sau nu, a$a ceva nti-fi pot
fagadui... Am sa loeuiese cu dumneata, te voi socoti iara$i
drept sotie... .
ā $i acum da-i mina cel pu^in, rosti Maria Dmi-
trievna, careia de mult i se uscasera lacrimile.
ā Pina acum n-am inĀ§elat-o pe Varvara Pavlovna,
raspunse Lavre^ki, are sa ma creada Ā§i a$a. Am s-o due
la Lavriki ā dar jine minte, Varvara Pavlovna, am sa
socotesc in|elegerea desfaeuta de indata ce vei pleca de
acolo. $i acum dati-mi vote sa ma retrag.
ŠŠ se inclina in fa|a celor doua doamne $i ieĀ§i grabit.
ā N-o iei cu dumneata ? ii striga din urma Maria
Dmitrievna.
ā Lasa^i-1, ii $opti Varvara Pavlovna $i de indata a .
imbra|iĀ§a, prinse sa-i multumeasca, sa-i sarute miinile
s-o numeasca salvatoarea ei.
Maria Dmitrievna primi cu indulgenfa mingiierile sale.
In suf let insa nu era multumita nici de Lavre|ki, nici de
Varvara^Pavlovna, nici de intreaga scena pe care Š¾ pusese
la cale. N-a fost destul de sentimentala ; dupS parerea ei,
Varvara Pavlovna trebuia sa se -arunce la picioarele
so^ului. - ā ā - ā
ā Cum de mu m-a|i in^eles, cautS. ea sa comenteze,
doar v-am spus : aruncafi-va la pieptul lui.
ā AĀ§a-i mai Š¬ŃŃ, scumpa matu^ica ; nu va ingrijora|i,
totu-i foarte bine, repeta de citeva ori Varvara Pavlovna.
ā Vezi ca Ā§i el e rece ca ghea^a, remar ca Maria Dmi-
trievna. N-a^i plins, hitr-adevar ; numai eu am varsat
lacrimi in fata lui. Vrea sa va incliida la Lavriki. Cum
adica, nici la mine n-o sa ave|i voie sa veniti ? To|i bar-
ba|ii sint nesimtitori, spiise ea in incheiere $i dadu din
- cap cu inteles. ' .
ā In schimb femeile Ā§tiu sa pre|uiasca Ipunatatea $i
generozitatea, rosti Varvara Pavlovna Ā§i, lasindu-se in-
ceti^or in genunchi in fa|a Mariei Dmitrievna, ii invalui
intreaga statura obeza cu miinile Ā§i isi lipi fata de ea ā
fa^a aceasta care zimbea pe furls, pe cind pe Maria Dmi-
trievna Š¾ podideau din nou lacrimile.
Iar Lavretki pleca acasS, se incuie in odaia valetului
sau, se arunca pe divanā $i ramase a?a culcat pina dimi-
neata.
XLIV
. A DOUA ZI ERA DUMINICA. DAN-
gStifl clopotelor de utrenie nu-1 trezi pe Lavretki, deoarece
el nu inchisese ochii toata noaptea, dar ii aminti Š¾ alta du-
mmies, cind ā dupa dorinta Lizei ā mersese la biserica. Se
sculS in grabsŠ¾ voce tainica ii spunea cS astSzi Š¾ va
vedea in acela$i loc. IeĀ§i din casS, farS sS faca zgomot; po-
runci sS se spunS Varvarei Pavlovna, care inca dormea,
cS se va intoarce la amiazS Ā§i cu paĀ§i mari se indrepta
incotro il chema dangatul acela monoton Ā§i trist. Ajunse
devreme : in biserica nu era aproape nimeni; in strana,
dascSlul citea din ceaslov;. intrerupt din cind in cind
de tuse, glasu-i rasuna ritmic, ba scSzind, ba crescind.
Lavretki se aciuS aproape de pridvor. Credincio^ii so-
seau unul cite unul, se opreau, f$i faceau cruce,.se in-'
chinau spre cele patru zari; pa?ii lor sunau in linijtea
pustie, iar.ecoiil lor se ingina sub bolti. Š bSbuta ne-
putincioasS, intr-un capot ponosit, cu glugS, Ā§edea in
genunchi lingS Lavretki ?i se ruga cu osirdie; chipu-i
zbircit, gSlbejit, fSra dinti .trSda o emotie puternica ;
ochii sSi invapSiati .priveau neclintit in sus la chipurile
zugravite pe iconostas ; mina-i costelivS ie$ea necontenit
150
din capot facea, rar ?i apasat, cite Š¾ cruce largS
mare. Un |aran cu barba deasa, Ā§i cu chip posomorit,
zbirlit Ā§i bo|it intra in biserica, se lasa dintr-o data cu
amindoi genunchii pe lespezile de piatra si numaidecit
incepu sa-$i faca grabit semnul crucii, aruncindu-si capul
pe spate Ā§i scuturindu-1 dupa fiecare plecaciune. Fata lui
$i toate mi?carile vadeau Š¾ durere atit de mare, incit
Lavretki se hotari sa se apropie $i sa-l intrebe ce i se
intimplase. Taranul se feri scurt in laturi Ā§i sāe uita la
dinsul cu Š¾ privire speriata, aspra... āMi-Š° murit fecio-
rulā, raspunse repede omul si se apuca din nou sa bata
matanii... āCe poate inlocui, pentru ei, consolarea pe
care le-o da biserica ?ā se gindi Lavretki Ā§i incerca $i el
sa se roage ; dar inima-i era greoaie, inasprita, iar gin-
durile ā plecate undeva departe. El Š¾ a^tepta pe Liza,
care insa nu mai venea. Biserica se umplea de popor ;
ea tot nu era. Incepu liturghia, diaconul ispravi de citit
evanghelia, clopotele sunara pentru axion ; Lavretki se
mi^ca putin mai inainte $i deodata Š¾ zari pe Liza. Ve-
nise mai devreme decit dinsul, el insa n-o bagaseā de
seama. Strecurata in spatiul dintre perete Ā§i strana, sta-
tea nemiscata, fara sa-Ā§i roteascS privirile. Lavretki nu-Ā§i
ridica ochii de la ea, pina la sfirĀ§itul liturghiei ; i$i lua
astfel ramas buri de la dinsa. Poporul incepu sa se im-
pra^tie ; ea insa raminea locului ; parea ca a?tepta sa
piece Lavretki. In sfir^it, ea iĀ§i facu ultima data semnul
_ crucii Ā§i pleca, fara sa priveasca in laturi ; era insotita
de Š¾ camerista. Lavretki ieĀ§i in urma ei din biserica Ā§i
Š¾ ajunse in strada. Liza mergea foarte repede, cu capul
aplecaf $i cu voalul lasat pe fata.
ā Ziua buna, Lizaveta Mihailovna, spuse Lavretki
cu glas tare Ā§i cu Š¾ naturale|.e prefacuta, pot sa te
conduc ?
Ea nu-i raspunse nimic ; el pomi alaturi de dinsa.
ā EĀ§ti multumita de mine ? Š¾ intreba cu vocea scS-
zuta. Ai aflat ce s-a petrecut ieri ?
ā Da, da, rosti ea in $oapta, a?a-i bine.
Ā§i porni inca mai repede.
ā EĀ§ti multumita ?
Liza dadu doar din cap.
ā Feodor Ivanici, incepu ea cu glas lini^tit^ dar
scazut, vreau sa te rog ceva : sa nu mai vii la noi ; plcaca
cit mai repede ; ne vom putea vedea mai tirziu, cindva
151
peste vreun an. Dar acum fa asta pentru mine, impline$-
te-mi rugamintea, te rog.
ā In toate Š»ŃŠµŠ°Šø sa-ti urmez cuvintul, Lizaveta Mi-
hailovna ; dar oare ne vom despar|i asa ? N-ai sa-mi
spui nimic ?... '
ā Feodor Ivanici, uite, dumneata mergi acum alaturi
de mine... Si totuĀ§i e$ti aĀ§a de departe, asa departe de
mine. $i nu numai dumneata, ci...
ā Spune-ti gindul pina. la capat, te rog ! .izbucni
Lavretki. Ce-ai vrut sa spui ?
ā Poate ca vei auzi.. dar, orice-ar fi, uita-ma... nu,
sa nu ma uiti, sa-ti aduci aminte de mine/ z
ā Cum aĀ§ putea sa te uit...
ā Destul, ramii cu bine. Nu ma mai urma.
ā Liza, incepu Lavretki...
ā Cu bine, cu bine ! rosti Liza, tragindti-$i voalul ?i
mai j os $i porni inainte aproape in fuga.
Lavretki se uita in urma ei Ā§i, plecindu-?i capul, se
intoarse inapoi pe strada. Se .pomeni fata in fata cu Lemm,
care mergea, de asemenea, cu palaria trasa pe ochi cu .
privirea atintita in pamint.
Se privira in tacere.
ā Ei, ce mai spui ? grai in sfirsit Lavretki.
ā Ce sa zic ? ii raspunse posac Lemm. Nu spun nimic.
Totul a murit $i noi am murit (Alles ist todt.und iffir sind
todt). Apuci la dreapta?
ā La dreapta.
ā Iar eu la stinga. Cu bine 1
; Tn dimineafa urmatoare, Feod'or Ivanici pleca cu sotta
la Lavriki. Ea mergea inainte, intr-o. careta cu Ada Ā§i cu
Justine ; iar elin urma, intr-o trasura. Tot timpul dru-
; mului, feti^a cea dragala?a nu se indeparta de geamul
caretei ; toate cele Š¾ minunau : satenii, babels, casele |Š°Š³Š°-
fmtinile, cercurile de lemn de la gitul cailor intre
hulube, zurgalaii Ā§i multimea ciorilor de cimp. Justine '
tmparta$ea aceea?i mirare,; Varvara-Pavlovna ridea de
observatiile $i de exclamatiilelor. Era bine dispusa ; ina-
inte de a pleca din ora^ul O... avusese Š¾ explicatie. cu
sotulsau. . * ā¢ .
ā ll;i inteleg situatia, ii spuse, iar el nu putu trage
concluzia, dupa expresia ochilor ei inteligenti, ŠµŠ¹ ea-i
152 _ *
intelegea pe deplin situatia ; dar imi vei da dreptate cel
pu|in intr-atit : ca traiul cu mine nu-ti va fi greu ; nu
te voi plictisi, n-o sa te incomodez ; am vrut sa asigur
Adei un viitor ; de altceva n-am nevoie.
ā Da, Ji-ai atins toate felurile, grai Feodor IvaniciĀ»
ā Acum nu doresc decit un singur lucru : sa ma
ingrop pentru totdeauna intr-un fund de Ā£ara. Ve$nic voi
tine minte bunatatea domniei-tale.
ā Ptiu ! Destul! Š¾ intrerupse el.
ā Si am sa ?tiu sa-fi respect independent ?i linistea,
ispravi ea fraza dinainte ticluita.
Lavretki se inclina adinc in fata ei. Varvara Pavlovna
intelese ca, in sufFetul sau, soĀ£ul ii multume?te.
A doua zi, spre'seara, ei sosira la Lavriki; peste Š¾
saptamina, Lavretki pleca la Moscova, lasind sotiei vreo
cinci mii de ruble pentru intretinere ; iar a doua zi dupS
plecarea lui Lavretki, aparu Pansin, pe care Varvara
Pavlovna il rugase sa n-o uite in singuratatea ei. Ea il
primi cum-nu se poate mai bine pina noaptea tirziu
camerele inalte ale casei, pina Ā§i gradin a, rasunara. de
sunetele muzicii, cintului $i ale discutiilor vesele in fran-
tuzeste. Trei zile i$i prelungi Pansin vizita la Varvara
Pavlovna ; luindu-$i ramas bun de la dinsa Ā§i stringindu-i
cucaldura miinile minunate, el ii fagadui sa se ihtoarca
foarte curind $i se tinu de promisiune.
XLV
LIZA AVEA Š CAMERA SEPARATA,
mica ā la etajul intii in casa mamei sale ā curata, lumi-
noasa...Avea un pat alb, ghivece de fieri prin unghere si in
fata ferestrelor, Š¾ masa mica de scris, un-vraf de carji >i un
crucifix pe pe?ete. Camera se numea odaia copiilor.. Aici
se nascuse Liza. Intorcindu-se de la biserica, unde Š¾ vazuse
Lavrefki, ea fScu rinduiala in odaia ei cu mai multa migala
decit de obicei, ?terse praful pretutindeni, revazu caietele
sale Ā§i scrisorile primite de la prietene $i le lega cu pan-
glicuje, incuie sertarele, uda florile $i atinse cu mina
fiecare floare, Toate le facu fara graba, fara zgomot, cu
un fel de grija duioasa ?i lini$tita pe chip. ā¢ In sfirsit,
se opri in mijlocul camerei, privi domol in jurul ei
153
apropiindu-se de masa deasupra.careia atirna crucifixul, se -
lasa in genunchi ; iĀ§i. plecacapul pe' miinile-i incle^tate $i
ramase nemi^cata;
I Marfa Timofeevna intra in odaie si. Š¾ gasi in aceasta
pozi|ie. Liza n-o. observa. Ba-tf inica ie^i in virful degetelor
Ā§ij de dincolo de usa, tu$i de citeva ori tare. Liza se
ridica in graba Ā§i iĀ§i sterse ochii, in care strain ceau lacrimi
senine, lacrimi nevarsate inca.
I ā Vad ^ca iarasi |i-ai. dercticat chilia, spuse Marfa
Timofeevna, aplecindu-se mult deasupra unui ghiveci
cu un trandafir tinar. Ce frumos miroase.!
I Liza se uita ingindurata la matuĀ§a-sa;
i ā Ce cuvint ai rostit.! Ā§opti ea.
ā Ce cuvint, care ? Š¾ intreba cu vioiciune batrinica.
Ce vrei. sa spui ? E groafcnic, rosti ea deodata,. aruncin-
du-Ā§i boneta Ā§i aĀ§ezindu-se pe patul Lizei, asta-i peste .
puterile mele : azi e a patra zi de cind fierb ca intr-un
cazan ; nu pot sa ma mai prefac ca nu bag. de seam& nimic,
nu pot sa vad cum te ingalbene^.ti, te usuci, plingi, nu pot,
nu mai. pot.
ā Ce-i cu mata,. matuĀ§ico ? . zise Liza. Eu n-am
nimic...
ą„¤ ā Nimic. ? izbucni Marfa Timofeevna. Asta s-o spui
altera, nuāmie ! Nimic ! Dar cine a stat chiar acum in
genunchi ? Genele cui sint inca umede de lacrimi ? Ni-
mic ! Dar uita-te la tine,. ce-ai facut cu fa^a td, unde s-au
dus ochii tai ? Nimic ! Parca nu Ā§tiu totul ?
ā Va trece, matu^ica ; daft-mi un ragaz.
ā | ā Va trece, dar cind ? Doamne Dumnezeul meu, std-
pine ! Oare chiar. aĀ§a de mult 1-ai indragit ? Doar ii batrin,
Lizocika. Bine, nu zic ba,e.un om bun, nu mu^ca. Ei,
Ā§i ce-i cu asta ? Cu tofti sintem oameni buni. Lumea nu s-a
ispravit cu el,, marfa de asta totdeauna se va gasi berechet. -
ā Toate au sa treaca,. cum- spun, toafe au Ā§i trecut.
" ā Asculta,. Lizocika,. ŃŠµ-am sa-ti zic, cuvinta dihtr-o'
data Marfa. Timofeevna, a$ezind-o pe Liza linga dinsa
pe patpotrivindu-i ba parulj ba nafeama. Asta fi se
pare ntimai a$a, din iu^eala, -ca^durerii tale nu-i po$i gasi
leacul. Eh, draga mea, numai moartea n-are leac ! Tu doar
atit sa-ti- spui : ,,N-am sa ma las, iaca aĀ§a, dd-o-ncolo
apoi singura. ai sa te miri cit de repede de u?or trece
totul; Numai sa ahrabdare.
154
ā Matu?ico, ii raspunse Liza, mi-a trecut ; totul a
trecut.
ā A trecut ! Ce fel.de trecut ? ! lata ca $i s-a ascu^it
?i.nasucul, iar tu Š¾ tii una ?i buna ca totul a trecut. Bine
a mai ātrecutā 1
ā Da, mi-a trecut, matusico, numai de-ai vrea sa ŃŠ¹
exclama Liza, cuprinsa de Š¾ insufle tire navalnica
?i se arunca de gitul Marfei Timofeevna. Scumpa matu-
Ā§ica, fi-mi prietena, ajuta-ma, nu te supara, in^elege-ma...
ā Dar ce-i cu tine, ce-d cu tine, maica ? Nu.ma speria,
rogu-te ; acuĀ§i incep sa Ā£ip, nu ma privi aĀ§a ; spune-mi
mai repede ce s-a intimplat !
ā Eu... Ou vreau... Liza i$i ascunse fa|a la pieptul
Marfei Timofeevna... Vreau sa ma due la minastire, rosti
ea cu glas inabu^it.
Batrina tresari pe pat.
ā Fa-$i cruce, maica, Lizocika, vino-ti in fire, ce-i
cu tine, Doamhe fereĀ§te, ingina in sfirsit batrina, culca-te,
scumpa mea, dormi pu^in ; toate Š¦-au venit din pricina
nesomnului, draga mea !
ā Liza isi ridica capul; obrajii ii ardeau.
ā Nu, matu^icS, spuse ea, sa nu vorbe^ti asa ; m-am
hotarit, eu m-am rugat, i-am cerut Domnului sfatul ;
totul s-a ispravit, s-a sfirsit via|a mea aici cu dumnea-
,voastra. 0 lec^ie ca asta n-a fost degeaba ; Ā§i nu-i nici
intiia oara cind ma gindesc la asta. Nu mi-e dat sa fiu
fericita : chiar cind speram la fericire, sim|eam Š¾ povara
pe plopt. Imi dau seama de toate, Ā§i de pacatele mele
Ā§i de ale altora, .$i cum a agonisit taticul bogafia noastra
toate le $tiu. Toate acestea trebuie s& fie iertate, spalate
prin rugaciuni. Imi pare rau- de matale, de mama, imi
pare yau de Lenocika ; dar n-am ce face ; imi dau
seama ca locul .meu nu-i aici. De la toate mi-am luat
ramas bun, de ,1a toate cele din casa, pentru cea din urma
data : ceva ma. cheama ; mi-e sila, nu vreau sa traiesc
stinghera pe veci. SS nu ma impiedicaty, sa nu cauta|i a
ma convinge, ajutati-ma, de nu ā tot am sa plec...
Marfa Timofeevna Š¾ asculta pe nepoata sa cu groaz&
in suflet.
āŠ bolnava, aiureaza, se gindi batrina, trebuie sa tri-
mi t dupa doctor ; dar dupa care ? Mai deunazi Ghe-
deonovski il Uuda pe unul ; el minte intruna ā dar poate
155
ca de data asta a spus adevarul." Cind insa se convinse
ca Liza nu-i bolnava nu aiureaza; cind la toate
obiectiunile sale Liza Š¾ |inu una,Ā§i'buna, Marfa Timofe-
evna se sperie ?i se mihni de-Š° binelea.
ā Totu$i; nici nu ?tii,z scumpa mea, incerca ea s-o
convinga, cum ii via$a-la minastiri ! Te vor hrani, draga,
numai cu untdelemn prost de cinepa, de cel verde ; te
vor imbraca in . albituri groase-groase ; te vor pune sa
umbli prin frig ; Ā§i n-aj sa po|i indura, Lizocika. Toate
astea ^i-au venit .de la AgaĀ§a ; ea |i-a impuiat capul.
Dar ea a huzurit la inceput Ā§i s-a bucurat de via|a ; hu-
zureĀ§te' $i tu. Lasa-nia cel pu|in sa mor lini^tita ?i .dupa
aceea fa ce vrei. Dar cine a mai vazut a$a ceva, ca pentru
asemenea bafba de |ap, Doamne iarta-ma, pentru un
barbat sa mergi la minastire ? Ei, si daca |i-i atit de
siia, du-te, roaga-te sfintului, da Š¾ slujba, dar nu-ti pune
broboada neagra pe cap, Doamne Dumnezeule, 'Maica
preacurata...
$i Marfa Timofeevna izbucni intr-un plins amar.
_ ā¢ Liza cauta s-o linisteasca, ii. Ā§terse lacrimile, plinse Ā§i
ea, dar ramase neinduplecata. In deznadejde, Marfa Timo-
feevna incerca s-o inspaiminte ; c-o sa spuna totul mai-
ca-sii... dar nici asta hu ajuta la nimic. Numai in urma
rugamin|ilor staruitoare ale batrinei, Liza se invoi sa-Ā§i
"amine cu jumatate de an implinirea hotaririi ; in schimb
Marfa Timofeevna se vazu nevoita sa-$i dea cuvintul ca
Š¾ va ajuta Ā§i va capata incuviin|area Mariei Dmitrievna
daca peste $ase luni ea nu-Ā§i va stramuta,. cumva,
hotarirea. . .
ā¦
Odata cu. venirea primelor gerurifcu toata fagaduiala
data | de a se ingropa intr-6 fundatura, Varvara Pavlovna,
aprovizionata cu baniĀ§ori, se muta la Petersburg, unde
inchirie Š¾ locuinfa modesta, dar dragufa, gasita pentru
dinsa de Pankin, care parasise gubernia O... inaintea ei. In
vremea din urma acesta pierduse cu desavirĀ§ire simpatia
Mariei Dmitrievna ; inceta brusc s-o mai viziteze Ā§i
aproape nu mai parasea satul Lavriki. Varvara Pavlovna
,il subjugase, il subjugase cu adevarat: un alt cuvint nu
poate arata mai bine puterea nemarginita, deplina Ā§i co1-
pleĀ§itoare pe" care Š¾ avea asupra lui.
156
Lavre|ki petrecu iarna la Moscova ; iar in primavara
anului urmator ajunse pina * la dinsul vestea ca Liza
fusese tunsa calugari^a .la minastirea B., intr-un ŃŠ¾Š¦ in-
departat al Rusiei.-
EPILOG
, AU TRECUT OPT ANI. DIN NOU A
a venit primavara... Dar mai intii sa spunem in citeva
cuvinte ce soarta au avut Mihalevici, Pansin. doamna La-,
vrefkaia ā $i sa ne despartim de ei. Dupa multe pere-
grinari,. Mihalevici si-a gasit in sfirĀ§it ocupafia care i se
potrivea : a fost numit pedagogue! la Š¾ ?coala de stat. E
foarte muljumit de soarta lui, iar elevii āil adoraā/desi
11 maimu|aresc pe la spate. Pankin a avansat mult in grad
$i acum aspira la postul de director ; umbla puĀ£in cam
incovoiat : se prea poate ca crucea Sf. Vladimir, care i-a
fost conferita $i pe care Š¾ poarta la git, sa-l traga.in jos.
Artistul din el a cedat in mod hotarit locul functionarului.
Fata-i inca tinara s-a galbejit, parul i s-a rarit ; nu mai
cinta, nu mai deseneaza, insa in taina se ocupa cu lite-
ratura : a scris Š¾ comedioara, in genul ā'proverbelorā, Ā§i,
deoarece to$i cei ce scriu āzugravesc" pe cineva sau
ceva, a zugravit Ā§i el Š¾ cocheta si-$i cite$te pe ascuns
comedioara la vreo doua-trei cucoane care-i arata buna-
vointa. De casatorit, nu s-a casatorit, de$i i s-au ivit multe
prilejuri stralucite. Deā vina a fost Varvara Pavlovna.
Cit despre aceasta ā ca si odinioara, ea locuie$te la
Paris : Feodor lyanici i-a dat Š¾ poliĀ£a ?i astfel iĀ§i ras-
cumpara libertatea, scapind de eventualitatea ca ea sa se
mtdarca iata$i pe neaĀ§teptate. A imbatrinit $i s-a ingra^at,
totusi mai e dragu|a $i eleganta. Fiecare om i$i are un
ideal : Varvara Pavlovna $i La gasit ŃŠµ-al sau in operele
dramatice ale lui Dumas-fiul. Frecventeaza cu sirguinta
.teatrul in ā¢ care se prezinta pe scena camelii bolnave de
tuberculoza si sentimentale. Pentru ea, doamna Doche re-
prezen ta culmea fericirii bmene^ti : intr-un rind, a declarat
ca nu-i dore^te fiicei sale Š¾ ursita mai buna. Sa speram
ca soarta Š¾ va scuti pe mademoiselle Ada de Š¾ asemenea
fericire : dintr-un copil rumen $i durduliu, a ajuns Š¾ feti|a
palida, cu plaminii slabi ; nervii ii sint de pe acum rava-
1S7
Ā§i|i. Numarul admiratorilor Varvarei Pavlovna a scSzut,
dar ei n-au disparut; pesemne, pe unii ii va pastra pina
la capatul vietii. In ultimul timp, cel. mai infocat dintre
aceĀ§tia a fost un oarecare Zakurdalo-Skubirnikov, dintre
mustacioĀ§ii din garda, ofi^er in retragere, un barbai de
vreo treizeci opt de ani, cu Š¾ constitute neobi^nuit de
robusta. Ffancezii care frecventeaza in mod obi^nuit
salonul doamnei Lavrejkaia il numesc āZe gros taureau de
IāUkraine* 1; Varvara Pavlovna nu-1 invita niciodata la
seratele ei faimoase ; dar el se bucura de toate favoru-
rile ei.
Ā§i a?a... au trecut opt ani. Din ceruri a adiat din nou
fericirea stralucitoare a primaverii, zimbind iara$i pa-
mintului $i oamenilor ; sub mingiierea ei s-au ivit pre-
tutindeni din nou florile, dragostea Ā§i cintecele. Ora$ulāO...
s-a schimbat prea pu|in in cursul acestor opt ani ; 'insa
casa Mariei Dmitrievna parca a intinerit : pere|ii sai,
proaspat zugravit,; ieseau prietenos la iveala ; iar gea-
murile ferestrelor. deschise pareau rumenite Ā§i straluceau
in bataia asfinttului. Prin ferestre razbateau pina in strada
izbucriirile navalnice ale unor glasuri tinere, zgomotoase,
intr-o nesfir?ita cascada de risete. Parea ca toata casa
clocote^te de via|a Ā§i ca veselia se revarsa din ea. Stapina
casei de mult.a intrat in mormint : Maria Dmitrievna a
murit la vreo doi ani dupa calugarirea Lizei. Nici Marfa
Timofeevna n-a supravie^uit multa vreme nepoatei sale?
Ele se odihnesc alaturi in cimitirul oraĀ§ului. Nu mai este
pe lume nici Nastasia Karpovna ; timp de citiva ani, cre-
dincioasa batrina mergea sa se roage in fiecare saptamina
deasupra ramaĀ§ifelor paminte^ti ale prietenei sale..'. A
venit vremea ca Ā§i qscioarele ei sa se a$eze in pamintul
reavan. Dar casa Mariei Dmitrievna n-a ajuns pe miini
straine, n-a ieĀ§it din neamul sau, cuibul n-a ramas pustiu.
Se afla acolo Lenocika, fata frumoasa Ā§i zvelta acum, Ā§i
logodnicul ei ā un ofi^er blond de husari; fiul Mariei
Dmitrievna, casatorit de curind la Petersburg, sosit cu
tinara-i sote ca sa petreaca in O... ; sora sofiei sale, eleva
de pension de Ā§aisprezece ani, cu obrajii rumeiii Ā§i cu ochii
senini ; Ā§urocika cea micu^a, care de asemenea a crescut
Ā§i s-a facut frumoasa ā iata tineretul care cu risetele $i ā¢
cu vorbele sale umplea zidurile casei Kalitinilor. Aici toate
* Taurul- cel gras din Ucraina (frJ.
158
s-au schimbat, totul s-a prefacut dupa chipul noilor loca-
tari, Valeri tineri si imberbi,ā glumeti si ghidusi au luat
locul batrinilor servitori gravi de altadata. Acolo unde se
plimba cindva agale Rosea cea grasa, doi prepelicari fac un
taraboi cumplit, sarind de pe un divan pe altul. In grajd
au aparut niste buiestri vinjosi, rotasi aprigi. laiurasi info-
cat i cu coamele impletite cai de caJarie cazace^ti. Orele
gustarii de dimineata, ale prinzului si ale cinei s-au in-
curcat $i s-au amestecat ; dupa expresia vecinilor, acolo
s-au statornicit āobiceiuri nemaivazute".
- In seara despre care-i vor ba, locatarii casei Kalitin
(cel mai mare dintr-insii, logodnicul Lenocikai,' avea nu-
mai douazeci si patru de ani) se indeletniceau cu un joc
proa putin complicat. dar, judecind dupa hohotele gene-
rale. foarte distractiv ;.ei alergau prin camere, jucindu-se
dc-a prinseleaf Ciinii, la tel, alergau $i latrau ; iar canarii
din coliviile atirnate in fata ferestrelor cintau de-Ā§i rupeau
pieptul, care mai de care, sporind galagia cu ciripitul lor
strident. In toiul acestei pctreceri asurzitoare in fata
porfii se opri Š¾ trasura ŃŠŠæŠ¹ de noroi, iar un barbat
de vreo patruzeci si cinci de ani, in haina de calatorie,
cobori din ea sifrftmase cu prins de nedumerire. Statu un
timp nem-iscat, invalid casa cu. Š¾ privire atenta, intra pe
parti-a. in curte si urea scarile cu pa$i rari. tn antreu nu-1
intimpina nimeni, insa usa salii se deschise dintr-o data-
larg : prin ea tt?m ^urocika, imbujorata, >si, cit ai clipi, in
urma ci navali cu strigate asurzitoare Š¾ ceata de tineri.
Fata se opri ca din senin si se domoli la vederea necu-
noscutului. Insa ochii senior, atmti|i asupra lui, il priveau
cu acca$i bllndete. Fcjele proaspete riu incetara sa rida.
Fiul Mariei Dmitrievna se apropie de oaspete $i-l intreba
cu amabilitate ce doreste.
ā Sint Lavretki, rosti oaspetele.
Un strigat unanim se auzi drept raspuns ā $i nu pen-
tru ca toti tinerii se bucurau de sosirea acestei rude in-
departate, aproape uitate, ci pur $i simplu pentru ca ei
erau gata sa glumeasca $i sa se bucure cu orice prilej.
In data ā¢ Lavretki iju incon jurat : ca veche cuno^tinfa/
Lenocika se infafisa cea dintii, asigurindu-1 ca inca putin
Ā§i 1-ar fi recunoscut numaidecit ; apoi ii prezenta pe cei-
lalth recomandind pe fiecare, chiar $i pe logodnicul sau,
cu numele cel mic. Toata droaia se indrepta prin sufra-
gerie spre salon. In amindoua camerele erau schimbate
159
tapetele, insa mobila ramasese aceeaĀ§i. Lavretki recu-
noscu pianul. Pina Ā§i ghergheful de la fereastra era
acelaĀ§i fara sa i se fi schimbat nici pozitia, avirid aproape
aceea^i broderie neispravita de acum opt ani. L-au poftit.
intr-un fotoliu confortabil; cu to|.ii se aĀ§ezara cuviincios
>in jurul lui. Intrebarile, exclamatiile, povestirile incepura
sa curga.pe intrecute..
ā De mult nu v-am mai vazut, remarca cu naivitate
Lenocika, Ā§i nici pe Varvara Pavlovna n-am vazut-o.
.ā Ba bine ca nu ! se pripi sa spuna fratele sau-. Eu
ā¢te-am dus la Petersburg, iar Feodor Ivanici a statmereu
la Jara.
ā Da, de atunci mamica a murit.
ā Marfa Timofeevna, spuse fpurocika.
ā¢ ā $i Nastasia Karpovna, adauga Lenocika, Ā§i mon-
sieur Lemm...
ā Cum ? $i Lemm a murit ? intreba Lavretki. ā¢ .
ā Da, ii raspunse tinarul Kalitin, de aici a piecat
la Odesa ; se zice .ca cineva 1-a ademenit acolo, unde a Ā§i
murit.
ā Nlt. Ā§ti|i, dupa moartea lui s-au gasit ceva piese
muzicale ? * . . ,
ā Nu Ā§tiu ; e pu$in probabil.
Cu to|ii tacura Ā§i schimbara priviri fugare. Un noura?
de tristete se a^ternu peste fe^ele tinere.
ā Motanul Matros insa' mai traieĀ§te, zise deodata
Lenocika.
ā $i Ghedeonovski traieĀ§te, grai fratele sSu.
La auzul numelui de Ghedeonovski, rasuna dintr-o
data un ris unanhn.
ā Da, traieste Ā§i minte ca totdeauna,* urma fiul Ma-
riei Dmitrievna, Ā§i, inchip'ui|i-va, zburdalnica asta (el
arata spre eleva de pension, sora so|iei sale) ieri i-a pre-
sarat piper in tabachera.
ā Sa fi vazut cum a stranutat. I izbucpi Lenocika, Ā§i
risul navalnic rasuna din nou. ā :
ā Nu demult am primit veĀ§ti despre Liza,, zise tinarul
Kalitin,. Ā§i iara?i tacura cu td|ii. Ā£e simte bine, sanatatea
ei se restabile^te treptat.
ā Se afla tot la aceeaĀ§i minastire ? intreba anevoie
Lavretki.. .
ā ā¢ Tot.
ā Va serie ?
ā Nu, niciodata ; veĀ§tile ajung pina la noi prin fel de
fel de oameni. Se lasa Š¾ tacere brusca, adinca. ,.A zburat
pe deasupra noastra ingerul taceriiā, se gindira cu tof.ii.
ā N-ap. dori sa mergeti in gradina ? il intreba Ka-
litin pe Lavretki. E foarte frumoasa acum, deĀ§i nu prea.
ingrijita.
Lavretki ieĀ§i in gradina cel dintii lucru care-i atrase
luarea-aminte a fost banca, aceeasi banca pe care petre-
cuse cindva cu Liza citeva clipe fericite, ce nu se mai
puteau intoarce. Banca se innegrise, se strimbase. El
insa Š¾ recunoscu ; iar inima ii fu cuprinsa de un senti-
ment neasemuit de dulce si de amar : tristetea vie a tine-
retii disparate, a fericirii de care te-ai bucurat cindva.
Inconjurat de tineri* Lavretki se plimba pe alei ; teii
imbatrinisera _Ā§i crescusera in ultimii opt ani ; umbra lor
se facuse si mai deasa. In schimb toate tufele se inal-
tasera, zmeuri^ul ajunsese plin de putere, alunisul se
salbaticise cu totul si pretutindeni mirosea a vreascuri. a.
padure, iarba, liliac.
ā Uite aici ne-am putea juca ,,de-a patru colturi",
exclama deodata Lenocika, intrind intr-o poienita verde,
inconjurata de tei. dealtminteri sintem tocmai cinci.
ā Dar pe Feodor Ivanici 1-ai uitat ? observa fratele
ei. Ori nu te-ai numarat pe tine. t
Lenocika ro.^i un pic.
ā Dar dare Feodor Ivanici, la anii lui, poate... in-
cepu ea.
ā Va rog, jucati-va. se grabi sa spuna Lavretki, de
mine sa nu va Š¾ŃŠøŃŠ°Š¦. Š sa ma simt mai bine $tiind ca
nu va stingheresc. Iar de distrat, n-avep cu ce sa ma dis-
trati ; eu $i cei ca mine, batrinii, avem Š¾ indeletnicire pe
care voi inca n-o cunoaĀ§teti $i care nu poate fi inlocuita
cu nici Š¾ alta distract-ie : amintirile.
Tinerii il ascultara pe Lavretki cu un respect prietenos,
dar putin ironic, parca le-ar fi vorbit un profesor,
dintr-o data se risipira Ā§i fugira in poiana ; patru se mis-
tuira pe sub copaci, iar unul ramase la mijloc ā si jocul
incepu.
Lavretki se intoarse in casa, intra in sāufragerie, se
apropie de pian Ā§i atinse Š¾ clapa ; se auzi un sunet slab,
insa limpede, care vibra tainic in inima lui ; cu nota
asta incepea melodia inspirata cu care, demtilt, in acea
noapte fericita, Lemm, raposatul Lemm, il entuziasmase
161
ā Un cuib de nobili
atit de mult. Apoi Lavretki trecu in salon si multa
vreme nu mai ieĀ§i de acolo. In odaia aceasta, unde atit
de des Š¾ vazuse pe Liza, chipul fetei ii aparea mai viu.
I se parea ca deslu$e$te in juru-i. urinele prezen tei ei.
. Dorul dupa ea il cuprinse eu a tristete grea ehinui-
toare, lipsita de tihna pe care Š¾ aduce moartea. Liza
mai traiay undeva departe, Š¾ viafa stinsa ; se gindea la
dinsa ca la Š¾ fiinta vie- nu putea recunoa^te pe fata
iubitS. cindva in vedenia aceea confuza, palida. invest-
mintata in odajdii monahale si inconjurata de valurile
fumului de tamile. Nici Lavretki nu s-ar fi recunoscut,
daca s-ar fi putut privi, aĀ§a cum Š¾ vedea pe Liza in
inchipuirea sa. In cei opt ani, se petrecuse in cele din
- urma Š¾ schimbare m viafa luL acea schimbare pe care
multi nu Š¾ incearca, dar fara de care nu pofi sa ramii
pina la sfir^it un om de treaba. intr-adev&r, Lavretki
incetase de a se mai gindi la fericirea lui personala, la
telurile sale egoiste. El se lini^tise .si ā de ce sa tainuim.
adevarul ? ā imbatrinise, nu numai cu fa-^a $i cu trupul,
ci $i cu sufletul. Sa. pastrezi. pina la balrinete Š¾ inima tinara,
cum spun unii, este greu si totodata aproape caraghios.
Poate sa fie multumit eel ce nu Ā§i-a pierdut credinja
in bine, statornicia voinfei si dorinfa de a munci ! La-
vretki avea dreptul sa se soeoteasea multumit : el ajun-
sese cu adevarat un bun gospodar, invatase cu adevarat
sa are pamintul si nu se straduia numai pentru sine ;
pe cit era cu putinta, ocrotea si imbunatatea traiul tara-
nilor sai.
Lavretki ie$i din casa Ā§i intra in gradina. Se a$eza pe
banca ce-i era cunoseuta ā in acest loc drag, in fata
casei unde, pentru cea din urma oara isi intinsese zadar-
nic miinile spre potirul tainic in care spumega .si selipea
vinul auriu al desfatarii ā el. pribeagul singuratic,
far& adapost, isi intoarse privirile spre via|a lui trecuta,
in chiotele vesele ale tinerei generafii care-i luase
locul. Inima i se intrista, fara sa fie grea sau indurerata.
De regretat, avea ce regrcta : dar n-avea de ce sa-i fie
ru^ine. āJucati-va, veseliti-va, cre$teti, tinere viastare,
se gindea el, fara nici Š¾ umbra de amaraciune, via|a va
sta in fata $i veti trai mai uĀ§or. N-o sa fi^x nevoiti, ca
noi, sa va cautafi drumul, sS luptati. sa cade|i Ā§i sa va
ridicati in mijlocul beznei. Noi n-am. cautat decit sa ne
salvam ā Ā§i citi din noi nu s.-au salvat 1 iar voua
162
l
vi se cade sa facet! treaba, sa munci|i, binecuvintarea
celor de-alde noi, a batrinilor, va fi cu voi. Iar mie,
dupa ziua de astazi, dupa sim^amintele incercate, nu-mi
ramine decit. sa va salut pentru ultima data; $i, de?i
cu tristeje, totu?i fara invidie, fara nici un fel de ama-
raciune, sa spun ca incheiere, ca unul ce-$i a^teapta in
lini^te sfirĀ§itul : Ā«Fii binevenita, batrinete singuratica !
Mistuie-te, pina la urma, via|a zadarnica !Ā»ā
Lavre|ki se ridica $i se indeparta inceti^or. Nimeni
nu-1 observa, nimeni nu-1 retinu. Strigatele vesele rasu-
nau $i mai tare in gradina, dincolo de peretele verde,
de nepatruns al teilor inalti. Se urea in trasura $i po~
runci vizitiului sa-1 duca acasa, in pasul domol al cailor.
*
,,$i sfirsitul ? poate va intreba cititorul deceptionat.
Ce s-a mai intimplat cu Lavretki ? Cu Liza ?ā Ce sa
spun despre ni^te oameni inca vii, dar care au renuntat
la framintarile paminteĀ§ti ? Pentru ce ne-am intoarce
la ei ? Se zice ca Lavretki s-a dus la minastirea cea in-
departata, in care se retrasese Liza, Ā§i a vazut-o. Mer-
gind de la Š¾ strana la alta, ea a trecut pe aproape de
dinsul cu mers masurat, smerit Ā§i grabnic de calugarita,
dar nu 1-a privit. Numai genele ochiului inters spre
dinsul au tresarit abia perceptibil. Numai fata-i trasa
s-a aplecat $i mai mult, iar degetele miinilor sale incruci-
sate, infasurate de matanii, s-au strins Ā§i mai tare.
Ce-au gindit, ce-au simtit amindoi ? Cine Ā§tie ? Cine
poate sa spuna ? in viata exista asemenea clipe, ase-
menea simtiri... Poti doar sa le pomeneĀ§ti ā si sa treci
mai departe.
1858
Priina iubire
In romanejte de
STEFANA VELISAR TEODOREANU .
ISABELA DUMBRAVA ?i MIHAIL COSMA
Lui P. V. Annenkov
Oaspe^ii plecasera de mult. Orologiul b-atuse ora doua-
sprezece jumatate. Numai stapinul casei, cu Serghei
Nikolaevici si cu Vladimir Pbtrovici, ramasesera in odaie.
Stapinul casei suna si porunci sa se stringa masa.
'ā AĀ§adar, ne-am in|eles, spuse el, asezindu-se mai
adinc in fotoliu Ā§i aprinzindu-$i Š¾ ^igai'd cle foi. Fiecare
dintre noi trebuie sa istoriscasca povestea primei lui iubiri.
incepe dumneata, Serghei Nikolaevici.
Acesta, un barbat blond, scund Ā§i rotofei, cu fa|a bu-
calata, se uita intii la gazda, apoi isi ridicS ochii in tavan,
. ā Eu n-am avut Š¾ prima iubire, spuse el, in sfirsit,
eu am inceput de-Š° dreptul cu a doua.
ā Cum a$a ā¢?
ā Foarte simplu. Cam la optsprezece ani, mi-a pla-
cut pentru intiia oara Š¾ domni^oara destul de draguja, dar
i-am facut curte a$a, ca $i cum faptul acesta nu ar fi fost
ceva nou pentru mine, intocmai a$a cum am facut curte
mai tirziu $i altora. La clrept vorbind, am fost indragostit,
pentru prima Ā§i ultima oara, cam pe la Ā§ase ani. de da-
daca mea, dar e atita timp de atunci, incit amanuntele
despre legaturile care au fost intre noi mi s-au Ā§ters din
minte. Ā§i, dealtminteri, chiar de nu le-as fi uitat, pe cine
ar putea interesa a$a ceva ?
ā Ce e de facut atunci ? incepu gazda. Nici eu nu
am prea multe lucruri interesante de povestit despre prima
mea iubire : nu m-am indragostit de nimcni inainte de a Š¾
cunoaste pe Anna Ivanovna, actuala mea so|ie, si intre noi
totul a mers ca pe roate ; ne-au logodit pSrintii, in curind
am inceput sa ŠæŃ iubim unul pe altul $i, fara sa mai tara-
g&nim, ne-am. cSs&torit. Povestea mea se poate spune
in dou5 cuvinte. Trebuie sa va marturisesc, domnii mei,
106
ca, punind problema primei iubiri, eu pe dumneavoastra
holteii, nu zic batrim, dar nici chiar tineri, m-am bizuit.
Poate. ca dumneata, Vladimir Petrovici, ai sa ne delecvezi
cu ceva ?
ā Prima mea iubire, in adevar, este una dintre cele
mai pu|in obisnuite, raspunse, Ā§ovaind, Vladimir Petro-
vici, un om de vreo patruzeci de ani, cu parul negru
inspicat cu fire carunte.
ā A !... facu gazda-, dinipreuna cu Serghei Nikolaevich
Cu atit mai bine... PovesteĀ§te-ne...
ā Fie... adica nu : eu nu prea am darul de a povesti ; .
tot ce as spune ar fi prea rece si scurt, ori prea lung
Ā§i searbad. Dar, daca-mi permiteti, voi serie tot ce-mi
amintesc intr-un caiet si va voi citi alta data.
La inceput, prietenii nu primira, dar Vladimir Pe-
trovici ramase nemduplecat. Dupa doua saptamini, se in-
tilnira din non Ā§i Vladimir Petrovici s-a ^inut de fagaduiala.
Iata ce era scris in caietul lui :
I
AVEAM PE ATUNCI VREO SAISPRE-
zece ani. Era in vara anului 1833.
Locuiaxn la Moscova, la parinŠ© mei. Ei inchiriasera Š¾
vila in apropierea barierei Kalujskaia, peste drum de
parcul Neskucinii. Ma pregateam pentru universitate, dar
inva|am foarte putin $i fara nici Š¾ graba.
Nimeni nu-mi stinjenea libertatea. Faceam ceea ce
voiam, mai ales dupa ce nia despart-isem de preceptorul
meu, un francez, care nu se putea obisnui in nici un chip
cu ideea de-Š° fi cazut āŃŠ° Š¾ bomba" (comme une bornbe)
in Rusia $i, cu Š¾ mutra indir jita, statea trintit in pat zile
intregi. Tata se purta cu mine blind $i nepasator ; maica-
mea nu se ocupa de mine aproape deloc, cu toate ca nu mai
avea alti copii in afar a de mine ; dar alte griji Š¾ co-
pleĀ§eau. Tatal meu, om inca tinar Ā§i foarte frumos, se
casatorise cu ea din interes ; mama era cu zece ani mai in
virsta decit el. Maica-mea ducea Š¾ viata trista : era mereu
nelini^tita, geloasa, necajita, dar nu in fafa tatei ; se
temea mult de dinsul, iar el raminea rece, sever si distant...
N-am vazut un om mai dominator, mai stapin pe el in-
suĀ§i, de un calm mai elegant.
167
N-am sa uit niciodata primele saptamini petrecute la
Vila. Timpul era minunat ; noi ne mutaseram din ora$ la
9 mai, chiar in ziua unui sfint Nicolae. Ma plimbam cind in
gradina vilei noastre, cind prin Neskucinii sau dincolo de
bariera ; luam cu mine cite Š¾ carte, de pilda : cursul lui
Kaidanov *, dar il deschideam destul de rar, mai degraba
recitam cu glas tare versuri, din care $tiam multe pe din-
afara ; singele fierbea in mine ?i inima imi zvicnea atit de
dulce Ā§i fara noima, de parca tot a?teptam ceva ; sim-
Ā£eam Š¾ nelamurita teama, ma minunam de orice Ā§i-mi
erau toate sim|urile treze ; inchipuirea mea se juca cu
mine si se rotea mereu. in jurul acelora$i ginduri, ca
lastunii in jurul clopotni^elor, diminea|a. Visam, ma in-
tristam chiar incepeam sa pling, dar printre lacrimile
tristetea care-mi invaluiau sufletul din pricina vreunui
vers melodios sau' a unei seri frumoase razbatea, ca
iarba de primavara, simtamintul plin de bucurie al vietii
tinere si clocotitoare. ā¢
Aveam ,un calut de calarie. Ii puneam Ā§aua si piecam
singur. la intimplare, cit .mai departe ; ma avintam in
galop si imi inchipuiam ca sint un cavaler medieval pornit
la lupta vitejeasca (ce voios imi vijiia vintul pe la urechi!)
sau, ridicindu-mi privirea spre cer, sorbeam lumina lui
stralucitoare si azurul in sufletul meu larg deschis.
Imi amintesc ca pe atunci, imaginea femeii si a dra-
gostei nu mi se infa|i?ase niciodata deslu^it in inchipuire,
dar in tot ce gindeam, in tot ce sunbeam, se ascundea pre-
simtirea semicon^tienta Ā§i pudica a ceva necunoscut Ā§i ne-
spus de dulce, feminin...
Aceasta presim^ire plina de a^teptare imi patrundea
toata fiinta, facea una cu ea, luneca prin toate vinele mele,
in fiecare strop de singe... Ā§i era sortita sa se implineasca
foarte curind.
Conacul nostru era alcatuit dintr-o casa boiereasca
de lemn, cu coloane, Ā§i din doua pavilioane scunde ;
intr-unul din ele, cel din stinga, se afla un mic atelier de
tapete ieftine; adeseori ma duceam pe acolo sa privesc
cum vreo zece baie|andri slabi si ciufulifl, in halate mur-
dare si cu chipurile istovite, sareau intruna pe pirghiile
de lemn, care apasau bucatelele patrate de scindura ale
T Kaidanov, I. K. ā scriitor pedagog rus (din prima jtuna-
tate a secolului al XlX-lea), cunoscut prin manualele sale de is-
torie (nota red.).
168
presei $i in acest fel, prin greutatea trupurilor lor firave;
imprimau' modelele pestrite pe tapete. Pavilionul din
dreapta era gol si de inchiriat. Intr-o zi, la vreo trei
saptamini dupa 9 mai, obloanele de la ferestrele acestui
pavilion se deschisera $i in pervazuri aparura chipuri de
femei ; se instalase acolo Š¾ familie necunoscuta. Imi aduc
aminte ca maica-mea 1-a intrebat in aceea^i zi, la prinz, pe
majordom, cine erau vecinii noĀ§tri cei noi Ā§i, aflind nu-
mele : printesa Zasckina, spuse mai intii, cu un fel de
respect :
ā A ! Printesa... Ā§i apoi adauga : Trebuie sa fie vre-
una saraca.
ā A venit in trei birji, spuse majordomul, intinzind cu
mult respect Š¾ tava, nu are trasura proprie Ā§i mobila este
dintre cele mai prdaste.
ā Da, raspunse maica-mea, totu^i ar putea fi si mai
rau.
Tata ii arunca Š¾ privire de ghea^a Ā§i ea tacu.
Intr-adevar, printesa Zasekina nu putea sa fie Š¾ femeie
bogata ; pavilionul pe care-1 inchiriase era atit de dara-
panat, mic si scund, incit oameni cit de putin instariti n-ar
fi primit sa locuiasca in eL Dealtfel mie, atunci, toate
mi-au intrat pe Š¾ ureche Ā§i mi-au ieĀ§it de cealalta. Titlul
de printesa nu ma impresiona deloc, caci citisem, nu
demult, Hofii lui Schiller. .
II
AVEAM OBICEIUL SA COLIND IN
fiecare seara gradina noastra, cu Š¾ pusca in mina Ā§i sa
pindesc ciorile. Demult nu puteam suferi aceste pasari
pradalnice, prudente si viclene. In ziua de care am po-
menit mai sus, m-am dus, ca de obicei, in gradina, dar in
zadar am cutreierat toate aleile (ciorile m-au simfit si
au- inceput sa croncaneasca de departe). Fara sa vreau,
m-am apropiat de garduletul care despartea de fapt, do-
meniile noastre de ingusta fiĀ§ie de gradina, care se in-
tindea in dosul pavilionului din dreapta, de care tinea.
Umblam cu privirile in pamint. Deodata, aud niĀ§te gla-
suri; ma uit peste gard si ramin pironit... Un tablou ciu-
dat se infatiĀ§a ochilor mei.
169
- La ci^iva pa?i de mine, intr-un lumini?, printre tu-
fi?urile verzi de zmeura, statea Š¾ fata inalta ?i sub^ire,
imbracata intr-o rochie trandafirie cu dungi, ?i legata cu Š¾
basma alba pe cap ; in jurul ei se ingramadeau patru tineri,
iar ea ii batea peste frunte, unul dupa altul, cu florile
acelea marunte cenusii, al caror nume nu-1 cunosc, dar
care sint bine cunoscute de copii : acele flori in forma de
sacule^e rotunde care se sparg cu zgomot, cind le lo-
ve?ti de ceva tare. Tinerii i?i intindeau cu atita plScere
frun^ile, iar in mi?carile fetei (o vedeam numai dintr-o
parte) era ceva atit de fermecator, de dominator Ā§i min-
giios,4 de Ā§agalnic Ā§i dragala?, incit era cit pe ce sa |ip de
uimire ?i de incintare ; cred ca as fi dat orice pe lume,
numai ca aceste degete frumoase sa ma loveasca pe mine
in frunte. Pu?ca imi alunecase in iarba, uitasem totul,
sorbeam din ochi acest trup mladios si gitul gingas, ?i mii-
nile frumoase, ?i parul blond, u?or ciufulit, lasat sa cada
slobod de sub basmaua alba, ?i ochii aceia iste|i, pe ju-
matate inchi?i, cu gene lungi umbrind obrazul fraged...
ā Ei, tinere, tinere, rasuna Š¾ voce necunoscuta, alaturi
de mine, oare se cade sa priveĀ§ti a?a domniĀ§oarele pe care
nu le cuno?ti ?
Eu am tresarit ?i am inlemnit... Aproape de mine,
dincolo de gard, statea un om cu parul negru tuns foarte
scurt ?i ma priv.ea ironic... In aceea?i clipa, se intoarse
spre mine ?i fata... Am vazut ni?te ochi mari cenu?ii,
intr-o fa|a plina de via^a ?i de vioiciune, ?i deodata, aceastd
fa|a izbucni in ris, din^ii albi stralucira, sprincenele se
ridicara hazliu... Am sim|it singele navalindu-mi in obraji,
mi-am luat pu?ca de jos Ā§i am pornit in goana spre odaia
mea, urmarit de hohote de ris rasunatoare, dar lipsite de
rautate. M-am aruncat pe pat Ā§i mi-am acoperit fa}a cu
miinile. Inima imi sarea din piept; imi era ru?ine, dar
eram vesel : Š¾ tulburare necunoscuta pina atunci ma
napadea.
Dupa ce m-am odihnit, m-am pieptanat, m-am periat
?i am coborit sa iau ceaiul. Chipul tinerei fete nu ma
parasea, inifna incetase sa-mi mai bata atit de puternic Ā§i
mi se stringea plina de duio?ie.
ā Ce-i cu tine ? ma intreba tata deodata. Ai impu?cat
vreo cioarS ? '
Eram gata sa-i povestesc totul, dar m-am stapmit Ā§i
am zimbit in sinea mea. Inainte de a ma culcax m-am po-
170
menit ca ma invirtesc. de trei ori intr-un picior, fara sa
stiu pentru ce, apoi āmi-am pomadat parul, m-am culcat si
am adormit dus toata noaptea. In zori, am deschis Š¾ clipa
ochii, am ridicat capul, m-am uitat, plin de fericire, in
jurul meu $i am adormit din nou.
Ill
āCUM A? FACE SA-I CUNOSC ?ā A
a lost primal meu gind cind m-am trezit dimincata. inainte
de a lua ceaiul, m-am indreptat spre gradina, dar nu
m-am apropiat de gard .?i n-am vazut pe nimeni. Dupa
ceai am trecut de citeva ori pe strada din fata vilei, in stis
?i in jos, privind de departe ferestrele... Mi s-a parut
ca vad dupa Š¾ perdea chipul ei .si, prins de teama, m-am
mdepartat... ,,Totu$i trebuie s-o cunosc, ma gindeam
plimbindu-ma fara tel pe cimpia nisipoasft, care se intin-
dea in faja parcului Neskucinii. Dar in ce fel ? Aceasta este
intrebarea !ā Imi aminteam cele mai mici amanunte ale
intilnirii de ieri si Š¾ vedeam ca aievea in fata mea rizind,
asa cum risese ea de mine... Dar, in timp ce ma f ramin tam
si imi tot faceam tot felul de planuri; soarta imi purta
de grija.
In lipsa mea, mama primise de la noua ei vecina un
bilet pe Š¾ hirtie centime, cu Š¾ pecete de ceara ro^ietica, a?a
cum se obi$nuieste sa se punS numai pe scrisorile oficiale
?i pe sticlele de vin ieftin. In acest bilet, scris negligent,
intr-o limb# care trada lipsa de cultura, prinfesa Š¾ ruga
pe maica-mea sa Š¾ ia sub protecfia ei. Mama, dupa cum
spunea printesa, era in bune relatii cu -oameni important!,
de care depindea soarta printesei Ā§i a copiilor ei, deoarece
era incurcata in procese foarte complicate.........Eu ma adri-
sez dumitale, scria ea, ca Š¾ doamna nobela catre Š¾ alta
doamna nobela si afara de asta. profitez de acest prilej...ā
Ā§i sfinjea cenndu-i mamei ingaduin|a de a-i face Š¾ vizita.
Š gasisem pe maica-mea destul de indispusa : tata nu era
acasa ^i ea nu avea cui sa ceara un slat. Nu putea sa nu
raspunda unei ādoamnc nobeleā, si mai ales unei printese,
dar nu ?tia cum sfi-i raspunda ; i se paru nepotrivit sa-i
serie un bilet in limba franceza, insa nici mama nu cu-
no?tea prea bine oi'tografia rusĀ£ ā i$i dftdea seama de
171
aceasta ā si nu voia sa se compromita. Se bucura de veni-
rca mea si ma trimise imediat la printesa sa-i explic prin
viu grai ca mama mea e gata oricind sa-i facaj in masura
posibilita^ilor, un serviciu excelentei-sale, si Š¾ roaga sa
binevoiasca sa pofteasca la dinsa pe la ora unu. Implinirea
atit de nea^teptata Ā§i cu atita repeziciune a dorinjelor mele
cele mai tainice ma bucura si ma infricoĀ§a totodata ; dar
.mi-am ascuns emo|ia care ma cuprinsese $i m-am dus in
camera mea, ca sa-mi pun Š¾ cravata noua $i Š¾ alta haina ;
pe acasa mai umblam intr-o tunica de Ā§coala, cu gulerul ca-
masii rasfrint peste ea, ceea ce ma stinjenea grozav.
IV
IN ANTREUL INGUST Ā§1 murdar
al pavilionului, unde am intrat cu un fior involuntar in
tot trupul, ma intimpina un servitor batrin Ā§i carunt, cu
fafa intunecata, aramie, cu ochi mici Ā§i umezi, ca de
pore, cu timplele Ā§i fruntea brazdate de ni$te zbircituri
atit de adinci, cum nu mai vazusem in via|a mea. Ducea
intr-o farfurie resturile unei scrumbii Ā§i, impingind cu
piciorul usa care dadea in cealalta camera, imi spuse
rastit :
ā. Ce vrei ?
ā E acasa printesa Zasekina ? il intrebai eu.
ā Vonifati 1 striga de dupa Š¾ u$a Š¾ voce ascu^ita de
femeie.
Servitorul se intoarse tacut cu spafele la mineā ii ā¢
vazui livreaua roasa, pe care mai ramasese numai un sin-
gur nasture cu emblema ruginita ā Ā§1 se duse, dupa ce
puse farfuria pe jos.
ā Ai fost la circumscript-ie ? urma acela^i glas de fe-
meie. Servitorul mormai ceva neinteles. Ce ?... A venit
cineva ? se auzi din nou. Cucona^ul de alaturi 1 Ei, pof-
teĀ§te-l !
ā Poftiti in salon, imi spuse servitorul, aparind din nou
inaintea mea Ā§i ridicind farfuria de jos. Mi-am dres finuta
Ā§i am intrat in āsalon".
Ma pomenii intr-o camera destul de mica ^i cam nein-
grijita, cu mobila saracacioasa si care parea a$ezata in
pripa. Linga fereastra, intr-un fotoliu cu Š¾ lezematoare
172
rupta, Ā§edea Š¾ femeie de vreo cincizeci de ani, cu parul
neacoperit, urita, imbracata intr-o rochie veche verde
cu Š¾ basma de Una pestri|.a in jurul gitului. Ea isi pironi
asupra mea ochii ei mici ?i negri.
Ma apropiai de dinsa Ā§i ma inclinai.
ā Am cinstea sa vorbesc cu printesa Zasekina ?
ā= Eu sint printesa Zasekina ; sinteti fiul domnului V. ?
ā Da. Am venit la dumneavoastra cu Š¾ insarcinare din
partea mamei mele.
ā Luafi loc, va rog. Vonifati ! Unde sint cheile mele,
nu le-ai vazut ?
I-am comunicat doamnei .Zasekina raspunsul mamei
mele la biletul pe care i-1 trimisese. Ea ma asculta, ba-
tind cu degetele ei groase Ā§i rosii in pervazul ferestrei,
yi, cind terminal, din nou isi pironi ochii asupra mea.
ā Foarte bine, vin negreĀ§it, spuse ea in sfir?it. Dar
ce tinar eĀ§ti ! Ce virsta ai ? Imi dai voie sa te intreb ?
ā Saptesprezece ani, am raspuns eu, cu Š¾ ezitare in-
vol un tar a.
Printesa scoase din buzunar niste foi de hirtie scrise
si pa tale cu grasime, le duse in dreptul nasului $i incepu
sa le cerceteze.
ā Frumosi ani, zise ea deodata, intorcindu-se si foin-
du-se intruna pe scaun. Te rog sa Iasi deoparte orice eti-
cheta. Mie imi place simplitatea.
āSi inca prea multā, gindii eu, privind fara voia mea
cu dezgust infa|iĀ§area ei prea pu^in atragatoare.
In acea clipa, usa cealalta a salonului se deschise brusc
Ā§i in prag se ivi fata pe care Š¾ vazusem in ajun in gradina.
Ea ridica u$or mina $i un zimbet zeflemitor trecu iute pe
fafa ei.
ā Iat-Š¾ si pe fiica mea, spuse printesa aratind-o cu
cotul. Zina, dumnealui e fiul vecinului nostru, domnul V.
Imi dai voie sa te intreb care e numele dumitale ?
ā Vladimir, am raspuns eu, ridicindu-ma ?i bilbiind
de emotie.
ā Dar dupa tata ?
ā Petrovici.
ā Bine ! Am cunoscut un sef de politic, pe care il
chema tot Vladimir Petrovici. Ei, Vonifati ! Nu mai cauta
cheile, sint la mine in buzunar !
Fata nu inceta de a ma privi cu acelasi zimbet, cu ochii
pe jumatate inchisi $i capul u?or aplecat intr-o parte.
173
;ā L-am mai vSzut pe monsieur Voldemar, incepu ea,
Ā§i glasul ei argintiu trecu prin. mine ca un fior dulce, imi
dai voie sa te numesc aĀ§a ?
ā Cu toata placerea, am gingSvit eu.
ā Unde 1-ai vazut ? intreba printesa.
Printesa cea tinara nu raspunse mamei sale.
ā EĀ§ti ocupat ? spuse ea, fara sa-Ā§i ia ochii de la mine.'
ā Deloc.
ā Nu vrei sa ma ajuti sa depan un scul de lina ? Vino
la mine.
imi facu semn din cap, ,prieteneĀ§te, Ā§i ieĀ§i din salon.
Eu Š¾ urmai.
in odaia unde am intrat, mobila era ceva mai buna $1
a$ezata cu mai mult gust. Dealtfel, in acea clipa n-am putut
sa observ nimic ; ma miĀ§cam aproape ca in vis ?i simteam
in toata fiinta mea Š¾ fericire atit de intensa, incit ma
prostisem.
Printesa cea tinara se a?eza, lua un scul de lina rosie
?i, aratindu-mi un scaun in fata ei, il desfacu cu grija Ā§i
mi-1 intinse pe brate. Toate astea le facea in tacere, cu Š¾
incetineala pozna$a, cu acela^i zimbet luminos ?i Ā§agalnic
pe buzele intredeschise. Incepu sa depene lina pe Š¾ carte
de joc indoita Ā§i, deodata, ma fulgera cu Š¾ privire atit de
limpede ?i de iute, incit, fara sa vreau, mi-am piecat ochii
tn jos. Cind ochii ei, pe care ii tinea mai totdeauna pe ju-
matate inchiĀ§i, se deschideau in toata mSrimea lor, fata ei
se schimba, de parca ar fi invaluit-o un nimb de lumina.
ā Ce-ai crezut despre mine, aseara, monsieur Volde-
mar ? intreba ea putin mai tirziu. Desigur ŠµŠ¹ m-ai judecat
cu asprime.
ā Eu... printesa... eu n-am crezut nimic... cum a?
putea... am raspuns intimidat.
ā Asculta, ma intrerupse ea. inca nu ma cunoĀ§ti. Sint
foarte ciudata, vreau sa mi se spuna intotdeauna adevaruh
Ai ?aisprezece ani, dupa cum am auzit, eu am douazeci
Ā§i unu. Vezi ŠµŠ¹ sint cu mult mai in virsta decit dumneata,
de aceea trebuie sa-mi spui adev&rul intotdeauna ?i... sĀ£
ma asculti, adauga ea. Uita-te la mine... de ce nu te uiti
la mine ?
Eu- jxwam intimidat mai tare ; totuĀ§i, am ridicat ochii
spre dftisa. Ea a zimbit, dar nu cu acelaĀ§i zimbet, ci cu unul
bine.voifot. .
174
ā Uita~te la mine, mai spuse cu duio^ie, coborind
glasul : nu ma supar... Imi place fata dumitale ; presimt
ca vom fi prieteni... Dar eu if.i plac ? adauga glumet-
ā Printesa... incepui.
ā Mai intli, sa-mi spui Zinaida Alexandrovna, $i apoi,
ce obicei or mai fi avind copiii (se corecta)... tinerii, de a nu
spune deschis ceea ce simt ? Asta e bun pentru cei mari.
Doar eu ifi plac, nu ?
De$i imi parea foarte bine ca vorbea cu mine atit de
deschis, totu^i m-am simfit putin jignit. Voiam sa-i ar at
ca nu are de-Š° face cu un baie^as, si luindu-mi, pe cit cu
putinfa, un aer serios $i nestingherit, rostii :
ā Desigur, imi placi foarte mult, Zinaida Alexan-
drovna. Nu vreau sa ascund acest lucru.
Ea dadu din cap cu oarecare ingindurare.
ā Ai preceptor ? ma intreba deodata.
ā Nu, nu mai am demult preceptor.
Min team : nu trecuse nici Š¾ luna de cind ma despar-
fisem de francezul meu.
ā Š ! Vad ea esti destul de mare.
Si ma lovi u$or peste degete :
ā Tine miinile intinse !
se apuca sa depene cu grija sculul.
Ma folosii de faptul ca nu-si ridica ochii $i incepui s-o
examinez, mai intli pe furls, apoi din ce in ce mai in-
drazne|. Fa^a ei mi se paru si mai fermecatoare decit in*
ajun : totul in ea era atit de ginga?, de inteligent, de atra- .
gator. $edea cu spatele la fereastra impodobita cu perdele
albe ; razele de scare treceau prin perdele $i scaldau intr-o
lumina dulce parul ei matasos si auriu, gitul feciorelnic,
umerii rotunzi. pieptul delicat si lini^tit. Š priveam $i mi
se facca tot mai draga ?i mai apropiata ! Mi se ŃŠ¹Š³ŠµŠ° ca Š¾
cunosc demult, ca nu traisem $i nici nu ?tiusem nimic pina
la ca... Era imbracata intr-o rochit-a uzata, de culoare in-
chisa. cu un Ā§Š¾Š³$Šø1Šµ|. A$ fi dorit sa mingii orice cuta a
acestei rochii a acestui ^orfulet- Virfurile ghetelor i se
vedeau de sub rochie. M-aĀ§ fi aplecat cu adora|ie dina-
intea ghetelor ei... ?,$i iata, acum stau in fata ei, mS gin-
deam, eu Š¾ cunosc... ce fericire, doamne !../* Eram cit pe
cc sa sar de pe scaun de bucurie, dar mi-toi miĀ§cat nu-
mai picioarele in aer, ca un copil care rontSie ceva dulce.
175
Ma sim^eam fericit ca un peĀ§tiĀ§or in apa $i n-a$ mai fi
piecat din aceasta odaie, n-a$ mai fi vrut sa parasesc
niciodata locul acesta.
Pleoapele ei se ridicara incet, ochii limpezi stralucira
din nou mingiietor spre mine Ā§i imi zimbi iara?i.
ā De ce ma prive^ti a$a ? rosti rar si ma ameninta cu
degetul.
Ma inrosii. āEa in|elege tot, vede tot, imi trecu repede
prin minte. Ā§i de ce n-ar intelege Ā§i n-ar vedea totul ?ā
* Deodata, in odaia de alaturi, se auzi un zgomot, un zan-
ganit de sabie.
ā Zina ! striga printesa din salon. Belovzorov ti-a adus
un pisoi.'
ā Un pisoi! exclama Zinaida Ā§i, sarind de pe scaun,
imi arunca ghemul pe genunchi Ā§i iesi repede din odaie.
M-am ridicat, am pus ghemul Ā§i sculul de lina pe per-
vazul ferestrei, am intrat in salon Ā§i m-am oprit nedu-
merit : un pisoi tarcat statea lungit in mijlocul odaii, cu
labele intinse ; Zinaida era ingenuncheata in fata lui Ā§i ii
ridica boti^orul, cu multa grija. Linga batrina printesa se
gasea un tinar husar cu parul blond, buclat, cu obrazul
trandafiriu Ā§i ochii cam bulbucati, acoperind cu spatele lui
toata partea de zid dintre ferestre.
ā Ce nostim ! spunea intruna Zinaida. $i n-are ochi-
Ā§ori cenu$ii, ci verzi $i urechile-s aĀ§a de mari ! I}i mul-
tumesc, Viktor Egorici ! Esti foarte dragu| 1
Husarul, in persoana caruia recunoscusem pe unul
dintre tinerii vazufi aseara, zimbi si se inclina, tacanin-
du-si pintenii $i zanganindu-$i sabia :
ā Mi-ati spus ieri ca v-ar face placere sa ave^i un
pisoi 4arcat cu urechile mari Ā§i iata ca v-am si gasit unul.
Cuvintul dumneavoastra e lege pentru mine. Ā§i se inclina
din nou.
Pisoiul incepu sa miaune sa miroasa podeaua.
ā E flamind I exclama Zinaida. Vonifati ! Sonia !
Acluceti pu|in lapte !
Fata din casa, imbracata intr-o rqchie veche galbena
Ā§i cu Š¾ basma decolorata la git, aduse Š¾ farfurioara cu lapte,
pe care Š¾ puse in fa|a pisoiului. Pisoiul tresari, inchise
ochii Ā§i incepu sa linga laptele.
ā Ce limbuta trandafirie ! observa Zinaida, aplecin-
du-$i capul spre el privindu-i nasucul de aproape.
176
Pisoiul se saturase, incepu sa toarca sa dea din
labufe rasfafat.. Zinaida se ridica Ā§i, intorcindu-se spre
fata din casa, spuse cu ton nepasator :
ā Ia-1 de aici !
ā Pentru pisoi, Š¾ minufa ! spuse husarul zimbind cu
toti dinfii Ā§i leganindu-si trunchiul voinic, strins in uni-
forma cea noua.
ā Ba doua, ii raspunse Zinaida, intiinzindu-i miinile.
$i in timp ce husarul le saruta, ea ma privea peste umar.
Eu stateam tintuit locului $i nu stiam daca trebuie
sa rid, sa spun ceva sau sa tac. Deodata zarii prin usa
intredeschisa a antreului pe lacheul nostru, Feodor. Imi
facea niĀ§te semne. Fara sa stau pe ginduri ma indreptai
spre dinsul.
ā Ce vrei ? 1-am intrebat.
ā Mama dumneavoastra m-a trimis sa va iau. imi
Ā§opti el. E suparata ca nu va intoarceti cu raspunsul.
ā Dar ce. am stat mult aici ?
ā Mai mult de-Š¾ ora...
ā Mai mult de-Š¾ ora ? am inginat eu fara sa vreau $i,
intorcindu-ma in salon, incepui sa-mi iau ramas bun.
ā Unde pleci ? ma intreba printesa cea tinara, de
dupa umarul husarului.
ā Trebuie sa ma intorc acasa. Apoi am adaugat, catre
printesa batrina : Agadar, voi spune ca ve|i binevoi sa
poftifi pe la noi dupa ora unu !
ā Asa sa spui, tinere...
Prin|esa igi scoase grabita tabachera, si priza pe nas
atit de zgomotos, incit am tresarit.
ā Aga sa spui, repeta ea clipind din ochii plini de
lacrimi gi suspinind.
M-am inclinat din nou, m-am inters si am iegit din
salon, cu sentimentul de stinghereala pe care-1 are un
tinar cind gtie ca-1 privegte cineva din spate.
ā Sa nu uifi, monsieur Voldemar, sa mai vii pe la noi,
imi striga Zinaida gi rise din nou.
āDe ce-o fi rizind intruna ?ā ma gindeam eu, intorcin-
du-ma acasa insotit de Feodor, care nu spunea nimic, dar
ma urma cu Š¾ mutra imbufnata. Mama ma mustra gi se
mira : ce am putut face atita timp la printesa ? Nu i-am
raspuns nimic, ci m-am dus in odaia mea. fpi deodata m-am
simtit cuprins de-Š¾ tristefe adinca... De-abia imi mai fineam
lacrimile... Eram gelos pe husar.
V
PRINTESA VENI IN VIZITA LA
mama, dupa cufn promisese, dar nu-i facu Š¾ impresie
buna. Eu nu fusesem de fa^a la intilnirea lor, dar la
masa mama ii povesti tatalui meu ca aceasta contesa
Zasekina pare a fi une femme tres vulgaire ca Š¾ plic-
tisise de moarte cu rugamintile ei de a interveni pe
linga prin^ul Serghei, ca e amestecata intr-o sumedenie
de procese foarte incurcate, Š¾ mulĀ£ime de vilaines affaires
dāargent 2 ā $i ca pare a fi Š¾ mare intrigantci. Cu toate
acestea, mama adauga ca Š¾ poftise pe ea Ā§i pe fiica ei
la āmasa, a doua zi (auzind cuvintele ,,pe fiica ei4*, eu imi
virii nasul in farfurie), pentru ca, oricum, ne e vecina si
poarta Ā§i-un titlu. La acestea, tata ii spuse mamei ca
de-abia acum i?i aminte^te cine e aceasta cucoana. In
tinere|e il cunoscuse pe raposatul print Zasekin, un om
cu educate buna, dar u^uratic Ā§i neserios ; in societate
era numit le parisien3, fiindca traise multa vreme la
Paris. Fusese foarte bogat, dar i$i pierduse toata averea
la car^i $i nu se Ā§tie de ce, poate pentru bani, <,de$i ar fi
putut sa-Ā§i aleaga ceva mai de soiā ā adauga tata zimbind
rece ā se casatorise cu fata unui contopist. Dupa aceea
se aventurase in afaceri Ā§i se ruinase cu desavir^ire.
ā De nu- mi-ar cere bani cu imprumut, spuse mama.
ā Tot ce se poate, raspunse tata lini^tit. Vorbe?te
franfuze^te ?
ā Foarte prost.
ā Hm ! Dealtfel, n-are nici Š¾ importanta. Mi se pare
ca mi-ai spus ca ai invitat-o ?i pe fiica ei ; nu' $tiu cine
ma asigura ca e Š¾ tinara foarte dragu|a $i culta.
ā A ! Adica nu seamana cu maica-sa ?
ā Dar nici cu tatal ei, raspunse tata. El era cult, dar
lipsit de inteligenfa.
Mama suspinS cazu pe ginduri. Tata tacu. In tot
timpul acestei conversatii, nu m-am simtit deloc in apele
mele.
Dupa masa m-am dus in grSdina, dar fara pu^ca. Ma
jurasem sa nu ma mai apropii de āgradina Zaseldnilor",
1 Š femeie foarte vulgara (fr,).
2 Urite afaceri de bani (fr.),
3 Parizianul (fr.),
K8
dar Š¾ putere irezistibila ma atragea intr-acolo nu in za-
dar. Nici nu ma apropiasem bine de gard, cind Š¾ zarii pe
Zinaida. De data asta era singura. Tinea in mina Š¾ carte
deschisa Ā§i paĀ§ea alene pe alee. Nu ma observase.
Eram gata s-o scap, dar mi-am revenit ?i am tuĀ§it.
Ea se intoarse, dar nu se opri, dind la Š¾ parte cu
mina panglica lata albastra de la palaria rotunda de pai,
ma privi, zimbi si se cufunda din nou in lectura*.
imi scosei sapca din cap, apoi, *Ā§ovamd citeva clipe,
ma indepartai intristat. āQize suis-je pour elleā ? J ma gin-
deam (dumnezeu Ā§tie pentru ce) in fran^uzeĀ§te.
Ni$te paĀ§i cunoscufi se auzira in urma mea. Ma in-
torsei. Tata venea spre mine cu mersul lui sprinten
Ā§i uĀ§or.
ā Asta e printesa cea tinara ? ma intreba el.
ā Da, chiar ea.
ā Š cuno^ti ?
ā Am vazut-o azi-dimineata la maica-sa.
Tata se opri si, rasucindu-se grabit pe calciie, se in-
dr epta spre casa. A j ungin d in dreptul Zmaidei, Š¾ saluta
respectuos. Ea ii raspunse cu Š¾ oarecare mirare pe fa^a Ā§i
lasa cartea in jos. Š vedeam cum il urmarea cu privirea.
Tatal meu se imbraca intotdeauna foarte elegant, Š¾ ele-
ganta foarte .personala Ā§i simpla, dar niciodata nu mi se
paruse mai zvelt ca atunci, niciodata palaria lui cenu?ie
nu. statuse mai frumos pe capul sau cu parul uĀ§or rarit.
ŠŠ¹ indreptai spre Zinaida, dar ea nu-mi arunca nici macar
Š¾ privire ; iĀ§i relua lectura Ā§i se indeparta.
. VI
TOATA SEARA Ā§1 DIMINEAJA UR-
matoare au trecut pentru mine intr-un fel de amorteala
trista. imi aduc aminte ca am incercat sa lucrez, m-am
apucat de manualul lui Kaidanov, dar rindurile Ā§i pagi-
nile cunoscutului manual se perindau zadarnic prin fata
mea. De zece ori am recitit cuvintele , Julius Caesar se
distingea prin vitejie in lupta", dar nu in$elegeam ni-
mic ?i am aruncat cartea. inainte de prinz mi-am poma-
1 Ce sint eu pentru ea ? (Jr.)
173
dat din-nou parul, m-am imbracat cu surtucul $i mi-am pus
cravata. 1
ā Ce-i cu tine ? ma intreba maica-mea. Nici nu e?ti
inca student Ā§i Dumnezeu ?tie daca vei lua examenul ?
Ginde?te-te ca de-abia |i-am facut tunica. Cred ca n-ai de
gind s-o arunci. , _
ā Doar avem invitati, am inginat eu cu disperare.
ā !āCe mai invitati !...
A trebuit sa ma supun. Mi-am pus tunica in locul suf-
tucului, dar mi-am pastrat cravata. Printesa Ā§i fiica ei so-
sira cu Š¾ jumatate de ora inainte de masa ; batrina isi
pusese un sal galben peste rochia ei verde, pe care Š¾ $tiam,
$i pe cap Š¾ boneta demodata, cu panglici de culoarea fo-
cului. Incepu imediat sa vorbeasca de ŃŠ¾1Š¦Šµ1Šµ ei, suspina,
se plingea de saracia ei, ,,se vaicareaā Ā§i nu se grozavea
deloc ; priza tutun cu zgomot, $i se rasucea pe scaun cind la
dreapta cind la stinga, cu acela^i aer nestingherit. Parea
sa uite ca este printesa. In schimb Zinaida se lua foarte in
series, parea ca vrea sa-si pastreze rangul de adevarata
printesa. Chipul ei avea Š¾ expresie rece, neclintita, aproape
trufa^a, incit nici nu-i mai recunoijteam privirile Ā§i zimbe-
tul, cu toate ca sub noua ei infatisare imi parea tot atit de
frumoasa. Era imbracata intr-o rochie de lina subtire, cu
desene de un albastru deschis, parul ii cadea in bucle
lungi de-Š° lungul obrajilor, dupa moda englezeasca, Ā§i
aceasta pieptanatura se potrivea de minune cu expresia
rece a fetei sale. In tot timpul mesei, tatal meu a stat
alaturi de dinsa $i, cu politetea lui obisnuita, plina de deli-
cate Le liniste, s-a ocupat de vecina lui. ii arunca din cind
in cind cite Š¾ privire, iar ea il privea uneori atit de ciudat,
aproape cu dusmanie. Se vorbea frantuze^te. Imi amintesc
ca ma mirase acjcentul perfect al Zinaidei. Dupa obiceiul ei,
printesa nu se jena deloc : minca mult si lauda mincarurile.
Pesemne ca mama era plictisita de ea, caci ii raspundea
cu un fel de intristat dispret; tata i$i incrunta din cind
in cind privirile. Nici Zinaida nu-i placuse maica-mii.
ā E foarte fngimfata, spuse ea a doua zi. $i daca ar
avea de ce, avec sa mine de grisette !1
ā Tu, desigur, n-ai vazut niciodata grizete, raspunse
tata.
ā $i slava Domnului ca n-am vazut !
1 Cu mutra ei de femeie uĀ§uratica ! (Ft.)
ISO
ā Da, slava Domnului ! Numai ca nu vad cum poll
sa-Ji faci Š¾ parere desprc ele.
Zinaida nu-mi dad-ea nlci Š¾ atentie. indata dupa
masa printesa se pregati sa-$i ia ramas bun.
ā Am toata mcrederea in protectia dumneavoastra.
Maria Nikolaevna $i Piotr Vasilievici, spuse ea catre parin-
fii moi cu glas cm tat. Ce sa faci ? Au fost $i vremuri bune.
dar au trecut. lata si eu. ce nobila... mare onoare cind
n-ai ce minca ! adauga ea cu un ris respingator.
Tata se inclina respectuos $i Š¾ conduse pina la u$a
antreului. Eu stateam aiaturi, imbracat in tunica mea prea
scurta, cu ochii in pamint, ca un osindit la moarte. Felul in
care se purtase Zinaida fata de mine ma lovise crunt.
Mare imi fu mirarea cind, trecind pe linga mine, ea imi
$opti repede, cu Š¾ privire duioasa :
ā Vino neaparat la noi, pe la ora opt... Am schitat
doar un gest cu miinile, dar ea se si departase, acope-
rindu-$i capul cu Š¾ esarfa alba.
vn
LA ORA OPT FIX, IMBRACAT CU
surtucul, cu parul umflat, dat peste cap. am intrat in
antreul pavilionului unde locuia printesa. Batrinul servi-
tor ma privi cu Š¾ mutra posaca $i se ridica in sila de pe
scaun. Din salon se auzeau glasuri pline de veselie. Am
deschis u$a $i, surprins, am lacut un pas inapoi : in mijlocul
odaii, cocotata pe un scaun. printesa cea tinara tinea in
miini Š¾ palarie barbateasca. In jurul ei se ingramadeau
cinci barbati, stracluindu-se sa prinda ceva cu mina din
palarie, in timp ce ea Š¾ ridica tot mai sus Š¾ scutura
cu putere. Zarindu-ma, striga :
ā Stati putin ! lata un nou musafir I Trebuie sa-i dam
Ā§i lui un bilet ! ?i, sarind sprinten de pe scaun, ma prinse
de manseta hainei. Vino, spuse ea, ce a$tepti ? Domnilor,
p-ermiteti-mi sa va prezint pe domnul Voldemar, fiul
vecinului nostru. Dumnealor, adauga ea, intorcindu-se spre
mine si aratind pe fiecare dintre oaspeti in parte, sint :
contele Malevski, doctoral Lu^in, poetul Maidanov, capi-
tanul in rezerva Nirma|ki si ofiterul de husari Belovzorov,
ŠØ
pe care 1-ai mai vazut pe aici. doresc sa fifi buni
prieteni !
Eu ma fisticisem atit de tare, incit nu m-am inclinat in
fa^a nimanui; in persoana doctorului Lu?in am recu-
noscut pe domnul acela negricios, care ma facuse fara
mila de ru?ine in gradina ; ŃŠµŠŠ°Š© imi erau necunoscuti.
ā Conte ! urma Zinaida. Serie $i pentru domnul Vol-
demar un bilet.
ā Asta nu e drept, raspunse, cu un uĀ§or accent polonez,
contele, un barbat frumos, smead, imbrScat foarte elegant,
cu ochii caprui, expresivi, cu nasul fin ?i cu Š¾ mustacioara
subtire deasupra gurii foarte mici. Dumnealui n-a luat
parte la ,,gajulā nostru.
ā Da, e nedrept, repetar^ Belovzorov ?i domnul care
fusese prezentat capitan in rezerva, un om spre patruzeci
de ani, cu obrazul ciupit de varsat, cu parul cret ca al unui
negru, nitel adus din spateb cu picioarele arcuite ?i imbra-
cat intr-o tunica militara fara epoleti ?i descheiatL
ā Iti poruncesc sa scrii biletul, repeta printesa. Ce
inseamnS razvratirea asta ? Domnul Voldemar se afla
. pentru prima oara in mijlocul nostru Ā§i deocamdatS nu
. se va supune regulilor jocului. Nu mai bombaniti, scrieti,
a?a vreau eu.
Contele ridica din umeri .?i aplecindu-Ā§i fruntea. supus,
lua pana in mina lui alb& si impodobita cu inele, rupse Š¾
bucata de hirtie Ā§i incepu sa serie.
ā Cel putin, dati-mi voie sa-i explic domnului Volde-
mar cam despre ce e vorba, incepu Lu>?in cu glas ironic,
pentru ca s-a fisticit de tot. lata, tinere domn, jocul acesta
se cheama ,,gajuriā ; printesa a fost pedepsita, iar celui
ce va reuĀ§i sa scoata biletul norocos i se va permite sa-i
sarute minuta. Ai inteles ceea ce am spus ?
I-am ar uncat numai Š¾ privire am ramas neclintit ca
intr-un vis, dar printesa sari in picioare pe scaun ?i incepu
sa scuture pal^ria din nou. Š¢Š¾|1 se ingramadira in jurul
ei Ā§i eu dupa din^ii.
ā Maidanov, se intoarse printesa catre un tinar cu
fata uscativa, cu ochii mici ?i miopi, cu parul negru $i exa-
gerat de lung, dumneata, in calitate de poet, trebuie sa fii
marinimos ?i sa cedezi biletul domnului Voldemar, ca sa
aiba doua Ā§anse de cistig, in loc de una.
Dar Maidanov dMu negativ din cap, fluturindu-Ā§i ple-
tele. Am bagat cel din urma mina in palarie ; am scos un
18?
bilet $i 1-am desfacut. Doamne ! Ce s-a petrecut cu mine,
cind am vazut. serie pe el : āŠ sarutare".
ā Sarutare ! am exclamat fara sa vreau.
* ā Bravo ! A ci^tigat, striga printesa. Ce bine-mi pare !
Se dadu jos de pe scaun si ma privi intr-un chip atit de
deschis Ā§i de dulce, incit inima mi se strinse in piept. Pe
dumneata nu te bucura ? ma intreba ea.
ā Pe mine ?... biiguii eu.
ā Nu-mi vinzi biletul ? imi trinti in ureche Belovzo-
rov. Iti dau Š¾ suta de ruble.
I-am raspuns husarului cu Š¾ privire atit de plina de
indignare, incit Zinaida batu din palme, iar Lusin striga :
āBravo !ā
ā Dar, urma el, in calitate de maestru de ceremonii,
ma simt obligat sa supraveghez execu tarea intregului pro-
tocol. Domnule Voldemar, lasa-te pe un genunchi ! Asa se
obisnuieste la noi !
Zinaida se ridica in fata mea, isi incliha capul intr-o .
parte, ca Ā§i cum ar fi vrut .sa ma priveasca mai indeaproape
si imi intinse mina cu un aer de demnitate. Ochii mei se
in tune car a, am vrut sa pun un genunchi in parnint, dar am
ingenuncheat de-Š° binelea $i mi-am apropiat buzele atit
de stingaci de degetele Zinaidei, incit mi-am zgiriat virlāul
nasului de unghiile ei.
ā Bine ! striga LuĀ§in si ma ajuta sa ma ridic de jos.
Jocul de-Š° āgajurile" urma mai departe. Zinaida ma
invita sa stau alaturi de ea. Ā§i cite pedepse a mai nascocit !
Printre altele, ii venise rindul sa faca pe ,,statuiaā $i 1-a
ales drept piedestal tocmai pe uritul Nirmatki. fi porunci
sa se culce pe jos Ā§i sa-Ā§i apiece capul pina la parnint. Riso
tele nu incetau nici Š¾ clipa. Mie, ca unui tinar crescut sever,
in singuratate, intr-o casa boiereasca sobra, toata galagia
$i tot zgomotul acesta, lipsit de eticheta, toata aceasta vese-
lie aproape salbatica, legaturile acestea neobiĀ§nuite cu niĀ§te
oameni necunoscufi mi se urcasera la cap ca vinul. Incepui
sa rid Ā§i sa vorbe.se mai tare decit ceilalti, incit pina Ā§i
printesa cea batrina, care Ā§edea in odaia de alaturi cu- un
slujbaĀ§ de la bariera Iverskaia, care fusese chemat in con-
sultafie, ieĀ§i sa ma priveasca. Ma simteam atit de fericit,
incit nu-mi pasa de nimic si nu dadeam nici Š¾ importanta
glumelor privirilor pieziĀ§e. Zinaida continua sa-mi
acorde toata aten|ia -ei $i nu ma lasa sa ma departed de
linga ea< La una dintre pedepse imi venf rindul $a stau
183
alaturi de ea, acoperiti amindoi cu acelasi ?al de matase ;
trebuia sa-i spun un āsecret" al meu. Imi aduc aminte
cum capetele noastre s-au pomenit deodata intr-un intu-
neric inabuĀ§itor Ā§i parfumat Ā§i cum ii straluceau in intu-
neric ochii, atit de aproape $i atit de mari ; simteam
su flarea calduta a buzelor intredeschise, ii vedeam clintii
sclipind, virfurile buclelor ma gidilau Ā§i ma dogoreau. Eu
-taceam ; ea zimbea ?iret ?i tainic ; in sfirsit, imi sopti :
āEi, ce. este ?ā Eu doar ro^eam, rideam, intorceam capul,
Ā§i abia indrazneam sa rasuflu. Pina la urma ,,gajulā ne
plictisi si am trecut la alt joc : āsforicica" ! Doamne !
Doamne ! Ce bucurie am simfit cind, din pricina ca nu eram
atent la joc, ea, pe neasteptate, m-a lovit tare peste degete.
cind, dupa aceea, cautam cu tot dinadinsul sa ma
prefac neatent, iar ea, anume ca sa ma intarite, nu-mi
atingea deloc miinile pe care i le intindeam !
ce n-am facut noi in seara aceea L Am cintat la
pian, am cintat din gura, am dansat, am reprezentat Ta-
bara figanilor, 1-am imbracat pe Nirma^ki in urs $i 1-am
adapat cu apa sarata. Contele Malevski ne-a aratat tot
felul de boscarii cu car tile de joc ; la sfirsit, amestecin-
du-le, a imparjit cartile pentru whist, avmd grija sa-si
dea toate ,,atuā-urile si pentru aceasta a fost āfelicitatu
de Lu^in. Maidanov ne-a declamat citeva fragmente din
ŃŠ¾ŠµŃŃ! sau UcigaĀ§ul (ac^iunea se petrece chiar in epoca
de inflorire a romantismului), pe care voia sa-l editeze
intr-un volum cu Š¾ coperta neagra Ā§i cu titlul de culoarea
singelui. Slujba$ului de la bariera Iverskaia i-au furat
$apca de pe genunchi si 1-au silit sa Š¾ rascumpere jucind Š¾
cazaceasca. L-au imbracat pe batrinul Vonifati cu Š¾ scufie,
iar prin$esa cea tin^a~Ā§i-a pus pe cap Š¾ palarie barba-
teasca. Nu aĀ§ putea sa fe|nĀ§ir pe toate. Numai Belovzorov a
stat mai tot timpul ihtr-un colt, incruntat si suparat...
Citeodata ochii i se aprindeau de minie ; se inro?ea Ā§i
parea ca, dintr-un moment in altul, se va napusti asupra
noastra ne va imprajtiain toate parjdle ca pe ni^te sur-
cele. Dar printesa ii arunca din cind in cind cite Š¾ privire,
il ameninta cu degetul Ā§i el se ghemuia din nou in'
coltul lui.
Pina la urma; am obosit cu totii. Batrina printesa, cu
toate ca spunea ca nu obose^te a?a de uĀ§or Ā§i ca n-o supara
nici un fel de zgornot, se simti obosita Ā§i dorea acum sa
se odihneasca. Dupa ora unsprezece, fu servit un supeu
134
alcatuit dintr-o bucata de brinza veche si vscata si dintr-un
fel de pateuri reci cu sunca. Mi s-au parut mai gustoase
decit orice fel de alte pateuri ; s-a servit Š¾ singura sticla
de vin, dar Š¾ sticla foarte curioasa, neagra si, cu gitul
umflat, iar vinul mirosea a vopsea rosie ; dealt.fel, nimeni
nu se atinse de el. Coplesit de fericire si de oboseala,
am piecat. La despartire, Zinaida imi strinse mina puternic
imi zimbi enigmatic.
Noaptea apasatoare si umeda se napusti in obrajii
infierbintali. Pared ca se pregate^te de fui tuna ; norii negri
se adunau din ce in ce mai multi si alunecau pe cer, pres-
schimbindu-si intruna contururile fumurii. Vintul nelinis-
tit clatina frunzisul arborilpr intunecati si, departe,
undevc) in zaro, tunetui bubuia cu indirjire.
M-am strecurat in odaia mea, pe scara din dos. Ser-
vitorul dormea pc dusumea si am lost nevoit sa sar peste cl.
Se-.trezi, ma vazu si imi spuse ca maica-mea era din non
suparata pe mine si ca voise sa-1 trimita dupa mine, dar
ca tala Š¾ oprise. (Niciodata pina atunci nu ma culcasem
fara sa-i spun noapte buna maica-mii $i fara sa-i cer bine-
cuvintarea.) Dar ce puteam sa fac !
I-am spus servitorului ca ma voi dezbraca singur ?i ma
vol culca... Am stins luminarea... dar nu m-am dezbracat
si nici nu m-am culcat.
M-am asezat pe scaun si am stat asa multa vrcme, ca
.prins de Š¾ vraja... Ceea ce simteam era atit de nou si atit
de dulce... Sedeam nemiscat, aruncind cite Š¾ privire in
jurul meu, rasuflam incet si rideam din cind in cind, in
tacere ; imi aminteam si ma infioram in sinea mea la gindul
ca sint indragostit, ca aceasta e iubirea. Chipul Zinaidei imi
lunoca user prin fata ochilor, ca in ceata, dar nu ajungea
pina la mine, buzele ei pastrau acelaĀ§i zimbet enigmatic,
oehii ma priveau piezis, duios, intrebator... ca in clipa
cind ma despartisem de ea. Jn sfir^it ma ridicai, ma apro-
piai de pat in virful picioarelor $i, fara sa ma dezbrac,
imi pusei cu multa grija capul pe perna, ca si cum m-as
.fi temut sa nu tulbur, prinlr-o miscare prea iute, tot ce
imi umplea suf let ul...
M-am culcat, dar n-am putut sa inchid ochri. Dupa un
tump, am vazut ca fi$ii slabo de lumina pair and in odaie ;
m-am ridlcat Ā§i m-am uitat pe fereastra : pervazurile ei se
, desprindoau deslusit in lumina cetoasa $i tainica a geamu-
rilor albe. ,.Furtunaā, ma gindii eu. Dar era foarte departe,
185
nu se auzea inca tunetui, numai pe cer |iĀ§neau intruna
fulgere palide, prelungi $i rasfirate, care tremurau $i se
zbateau ca aripile unei pasari pe moarte. M-am ridicat,
m-am apropiat de fereastra 91 am stat sa privesc pina-n
zori. Fulgerele nu incetau nici Š¾ clipa, era, cum se spune in
popor, Š¾ ānoapte a vrabiilor". Priveam cimpia nisipoasa Ā§i
liniĀ§tita, intinsul intunecat al parcului Neskucinii, fatadele
galbui ale cladirilor indepartate, care parca tresareau la
fiecare fulgerare cit de slaba. Priveam ?i nu puteam sa-mi
iau ochii de la geam. Fulgerele mute, licaririle stapinite
mi se pareau ca sint niste raspunsuri la dorin^ele tacute
Ā§i tainice, care izbucneau in mine. Se facea ziua, zorile
presarau cerul cu pete purpurii aprinse. Odata cu soarele,
fulgerele paleau Ā§i se pierdeau ; ele pilpiira tot mai rar'
Ā§i, in sfirsit, pierira inecate in lumina senina Ā§i invioratoare
a zilei ce se na^tea...
Si in mine se stinsesera toate fulgerele. Eram cuprins
de Š¾ adinca oboseala Ā§i lini^te... dar imaginea Zinaidei nu
contenea sa lunece, biruitoare, prin inima mea. Chiar Ā§i
imaginea aceasta parea insa lini^tita, ea. se desprindea
tot mai mult de celelalte chipuri antipatice care Š¾ inconju-
rau, ca Š¾ lebada care se ridica peste ierburile unei mlastini ;
iar eu, adormind, m-am aruncat, in gind, pentru ultima
oara la picioarele ei, cu adora^ie, de bun ramas...
O,. dulce simpre, sunete armonioase, bunatate si pace a
sufletiilui adinc miĀ§cat, duio^ie a primelor tresariri ale
iubirii, unde sinte|i ? Unde sintep ?
vni
A DOUA ZI, CIND AM COBORlT SA
iau ceaiul, mama m-a dojenit, dar cu mai multa ingaduin|a
decit ma aĀ§teptam. M-a pus sa-i povestesc cum am petrecut
in ajun. I-am raspuns in citeva cuvinte, lasind deoparte
multe dintre amanunte Ā§i silindu-ma sa fac sa para totul
cit mai nevinovat.
ā Oricum, ei nu par sa fie ni?te oameni comme il
faut spuse maica-mea, Ā§i tu n-ai ce cauta la ei, ai face
mai bine sa inve|i pentru examen.
1 Cumsecade (frj.
186
Fiindca ?tiam ca grija maica-mii in privinfa studiilor
mele se va margin! la aceste putine cuvinte, am crezut ca
e mai bine sa n-o contrazic ; dar, dupa ceai, tata ma lua
de brat ?i, cind aj unseram in gradina, ma puse sa-i poves-
tesc tot ce am vazut la Zasekini.
Tatal meu avea Š¾ ciudata influenza asupra mea ?i ciu-
date erau ?i raporturile dintre noi ! Aproape nici nu se
ocupa de educa^ia mea, dar nu ma umilea niciodata,' imi
respccta libertatea ?i era chiar, sa zicem, politicos... insa
raminea m'ereu distant fata de mine... 11 iubeam ?i il
admiram ?i mi se parea ca e un barbat desavlr?it ?i, doamne,
cit de mult m-a? fi legat de dinsul, daca n-a? fi sim^it in
orice imprejurare mina lui, care ma indeparta ! In schimb,
atunci cind voia, ?tia, cu un singur cuvint, cu un singur
gest, sa trezeasca numaidecit in mine Š¾ incredere nemar-
ginita. Inima mea se deschidea, stateam de vorba cu dinsul,
ca si cum a? fi vorbit cu un prieten mai in telept sau cu
un inva|ator plin de ingaduinta... apoi ma parasea pe neas-
teptate ?i mina lui ma indeparta din nou ?i, de?i in chip
mingiietor ?i duios, totu$i ma indeparta.
Citeodata il apuca veselia, atunci era gata sa zburde
?i sa faca pozne cu mine, ca un baieta? (ii placea orice
miscare fizicS violent^). Š data, numai Š¾ singura data, m-a
mingiiat cu atita duiosie, incit eram gata sa pling... Dar
atit veselia, cit ?i duiosia lui disparusera fara urme ?i
ceea ce se petrecea intre noi nu-mi dadea nici Š¾ nadejde
in viitor, ca ?i*cum totul n-ar fi fost decit un vis. Se
intimpla sa-i privesc fa|a inteligenta, frumoasa ?i lumi-
noasa, ?i atunci inima imi tresarea ?i toata fiinta mea se
avinta spre dinsul. Ei, ca ?i cum ar fi simtit ce se petrece in
mine, ma lovea u?urel din fuga pe obraz, apoi se departa,
ori se adincea in vreo indeletnicire sau, dus pe ginduri,
se inchidea in sine cum numai el ?tia s-o faca, iar eu de ase-
meneft ma inchideam numaidecit in mine ?i deveneam tot
atit de rece ca si dinsul. Rarele.lui gesturi de afectiune fata
de mine nu erau stirnite niciodata de rugamintfle mele
mute, dar care se puteau ghici u?or ; ele izbucneau
intotdeauna pe neasteptate. Cu mult mai tirziu, meditind
asupra caracterului tatalui meu, am ajuns la concluzia ca
el nu avea timp pentru mine ?i nici pentru via|a de familie ;
ii placea altceva ?i se bucura pe deplin de acest altceva. ,,Ia
din viat& tot ce poti, dar nu te d&rui altuia ; sa-|i apartii tie,
aici e toata fUozofia vietiiā, imi spusese dnava. Alta
X81
data, ca tinar democrat ce eram, am inceput sa discut
despre libertate in prezenta lui (era intr-una din. zilele lui
,,buneā, cum le spuneam, cind puteai sa stai de vorba cu
el despre orice).
ā Libertatea ? repeta. Dar $tii tu ce poate da omului
libertatea ?
ā Ce ?
ā Vointa, vointa proprie ?i stapinirea de sine. Ele sint
mai de pret decit libertatea.6Numai sa stii sa vrei, si vei fi
liber si vei putea sa porunce$ti.
Tata, mai presus de toate, voia sa-si traiasca vi ata-din
plin... si a trait-o : poate presimtea ca nu-i va fi dat sa se
bucure prea mult de aceasta ,,filozofieā a vietii : a murit la
patruzeci ?i doi de ani.
I-am povestit, cu toate amanuntele, vizita mea la Zase-
kini. El ma asculta cam distrat. asezat pe banca ?i desenind
ceva cu virful cravasei pe- nisip. Suridea din cind in cind,
imi arunca uneori Š¾ privire luminoasa Ā§i mucalita, ma im-
boldea cu intrebari scurte ?i cu obiectiile sale. La inceput,
nici nu indrazneam sa pronunt num ele Zinaidei, dar n-am
putut sa ma stapinesc si am inceput s-o ridic.in slava
cu laudele mele. Tata zimbea mereu. Apoi cazu pe ginduri,
ā¢ se intinse si se ridica.
Mi-am amintit ca, iesind din casa, poruncise sa i se
puna ?aua pe cal. Era un calaret minunat ?i putea sa sta-
. pineasca cei mai salbatici cat; in aceasta privinfa il intre-
cea chiar ?i pe dornnul Reri.
ā. Ma iei cu tine, tata ? il intrebai eu.
ā Nu, imi raspunse si fata lui i?i recapata expresia
obi?nuita de indiferenta ?i duio?ie. Du-te singur, daca vrei,
?i spune-i vizitiului ca eu nu mai incalec.
Se intoarse cu spatele spre mine ?i se indeparta in graba.
L-am urmarit din ochi pina a disparut dupa poarta. Vedeam
cum palaria lui aluneca de-Š° lungul gardului. Intra la
Zasekini.
Ramase acolo aproape Š¾ ora ?i pe urma pleca indata
in ora? ?i nu se intoarse decit spre seara.
Dupa-masa m-am dus la Zasekini. In salon nu se afla
decit printesa cea batrina. Vazindu-ma, se scarpina in
cap, pe sub boneta, cu virful unei andrele, ?i ma intreba
deodata daca pot sa-i transcriu Š¾ cerere.
āā Cu placsre, i-am raspuns eu Ā§i m-am a?ezat pe mar-
ginea unui scatifi:
188
ā Numai, vezi, sa scrii cu litere mai mari, spuse prin-
tesa, intinzindu-mi Š¾ hirtie mizgalita, ai putea sa mi-o faci,
maica, cbiar pentru astaz-i ?
ā Chi ar azi Š¾ transcriu.
Usa odaii de alaturi se mtredeschise si prin crapatura
aparu fata Zinaidei : paTida, ginditoare, cu parul lasat pe
spate negligent. Se uita la mine cu ochi mari si reel si
mchise meet usa.
ā Zina, ei, Zina ! striga batrina.
Zinaida nu raspunse nimic. Am piecat cu cererea batri-
nei .si toata seara am stat aplecat deasupra ei.
IX
āPASIUNEA" MEA INCEPU DIN ZIUA
aceea. Imi amintesc ca simteam a tunci ceea ce simte un
om care intra intr-o slujba : nu mai eram un baietas, ci un
indragostit. Am spus ca pasiunea mea incepu din ziua
aceea, dar as fi putut sa adaug ca Ā§i suferin|:ele mele
incepura tot din aoeeasi zi. Ma topeam in lipsa Zinaidei, nu
puteam sa nia gindesc la nimic altceva, total imi cadea
din miini. si zile intregi nu izbuteam sa-mi iau gindul de
la ea... Ma topeam... dar nici cind era de fata nu ma sim-
team mai bine. Eram gelos $i imi recunosbeam nimicnicia ;
ma su param prosteste $i ma prosternam in fafa ei tot atit
de prosteste. Cu toate acestea, Š¾ putere de neinvins ma
atragea spre ea si tresaream fara sa vreau de fericire ori de
cite ori paseam peste pragul odaii ei. Zinaida ghici nu-
maidecit ca ma indr&gostisem de ea, eu nici nu ma gin-
deam sa-mi ascund sentimentul ; se amuza de pasiunea
mea, ma amagea, ma rasf^ta si ma chinuia. E placut sa
fii pentru altul singurul -izvor, cauza atotputernica $i
lipsi t a de raspundere a marilor bucurii $i a durerilor celor
mai adinci ā iar eu eram in miinile Zinaidei ca Š¾ ŃŠµŠ°ŃŠ°
moale. Doaltfel, /nu numai eu ma indragostisem de ea,
Loti barbaā ii care veneau in casa erau nebuni dupa dinsa si
ea ii tinea pe Š¬Š¾|1 legati, la picioarele ei. li placea sa tre-
zeasca in ei cind speranfe, cind temeri, sa-i joace dupa
dorintele ei (ceea ce numea ea a bate pe oameni cap in cap),
dar lor nici nu le trecea prin gind sa i se impotriveasca, ci
i se supuneau de bunavoie. In toata fiinta ei, plina de
189
via|a Ā§i de frumusete, era un amestec atragator de Ā§ire-
tenie Ā§i de nepasare, de artificiu de simplitate, de liniĀ§te
Ā§i vioiciune ; in tot ceea ce facea ?i spunea, in orice
gest al ei, se sim|ea un farmee suav u$or, se oglindea per-
sonalitatea ei puternica Ā§i libera. Fata i se schimba necon-
tenit, juca, exprimind, aproape in acelaĀ§i timp, Š¾ u$oĀ£ra
. ironie, melancolie Ā§i pasiune. Sentimentele cele mai con-
tradictorii, repezi uĀ§oare ca umbra norilor pe Š¾ zi cu
scare Ā§i cu vint, treceau neincetat in ochii Ā§i pe buzele ei.
Avea nevoie de fiecare dintre admiratorii ei. Belov-
zorov, pe care-1 numea cind āursul meuā, cind pur ?i
simplu ,,al meuā, s-ar fi aruncat cu placere si in foe
pentru ea ; neavind mare incredere in aptitudinile sale
intelectuale, sau alte calitati, el Š¾ tot cerea in casatorie,
dindu-i a infclege ca ŃŠµŠŠ°Š© nu Ā§tiu decit sa flecareasca.
Maidanov se potrivea cu latura poetica a sufletului ei :
barbat destul de rece, ca mai toti scriitorii, cauta s-o
convinga, poate ca Ā§i pe el insusi, ca Š¾ adbra Ā§i Š¾ cinta in
poeme fara sfir^it, pe care i le recita cu Š¾ unstifletire exa-
gerata Ā§i sincera totodata. Ea il simpatiza, dar il ?i zefle-
misea putin, nu-1 prea credea Ā§i, dupa ce ii asculta toate
marturisirile, il silea sa citeasci din Pupkin, pentru ca,
dupa cum spunea ea, āsa se purifice aerulā. Lu.?in, doctorul
atit de ironic si de cinic in vorba, Š¾ cuno$tea mai bine decit
to^i Ā§i Š¾ iubea mai mult decit ceilalti cu toate ca ii facea
mustrafi Ā§i cind era de fata, Ā§i cind lipsea. Ea il stima,
dar nu-i trecea nimic cu vederea Ā§i, cind gasea momentul
potrivit, il facea sa simta ca e in mina. ei, cu Š¾ rautacioasa
placere. āSint Š¾ cocheta fara inima, am Š¾ fire de come-
dianta, ii spusese odata, in prezenja mea. Ei bine ! DĀ£-mi
mina ; am s-o strapung cu un ac, ai sa te ruĀ§inezi de tinarul
acesta, are sa te doara, cu toate acestea, dumneata, omul
adevarului, vei binevoi sa rizi.ā Lu$in se inro^i, se intoarse,
i$i muĀ§ca buzele, dar sfirĀ§i prin a-i intinde mina. Ea il
infepa el incepu intr-adevar sa rida... ridea Ā§i ea, infi-
gmd acul destul de adfne, cu privirea pironita in ochii lui
pe care el zadarnic cauta sa-i fereasca intr-o parte...
Legaturile dintre Zinaida Ā§i contele Malevski le inte-
legeam eel mai putin. El era frumos, indeminatic ?i inte-
Ugent, dar era ceva indoielnic Ā§i fals in el de care-mi da-
deam seama Ā§i eu, care aveam numai saisprezece ani,. 51 ma
miram cum nu slm|ea Zinaida acest lucru. Ori poate ca
ea observase aceasta falsitate, dar nu-1 dispre|uia pentru
190
aceasta. Š educatie gresita, cuno^tinfe Ā§i obiceiuri ciudate,
vesnica prezenta a mamei sale, saracia neorinduiala din
casa, totul,. mcepind cu libertatea de care se bucura tinara
fata, precum si eonstiinfa superiorita|ii ei asupra celor
care Š¾ ineonjurau, dezvoltasera in ea Š¾ nepasare aproape
dispretuitoare $i Š¾ faeusera prea putin exigenta. Orice se
intimpla,.fie ca venea Vonifati $i spunea ca zaharul.s-a
ispravit, fie ca ieĀ§ea la iveala vreo intriga urita, fie ca se
certau oaspe|ii intre ei, ca se multumea sa-.^i scuture
bueiele si sa spuna : āfleacuri !ā $i prea putin ii pasa.
Dar cind Malevski se apropia de dima, strecurindu-se
viclean ca Š¾ vulpe si sprijinindu-se grafios de speteaza
scaunului incepea sa-i sopteasca la ureche ceva cu un
zimbet ingimfat ^i ling unitor, iar ea, incrucisindu-?i mii-
nile la piept, se uita la cl atenta $i zimbea, dind din cap,
tot singefe se aprindea in mine. .
ā Ce placerc iti face sa. primesti viz-i tele domnului
Ma l evski ? am intreba t-o intr-una din zile.
ā Are Š¾ mustacioara minunata, raspunse ea. Dar asta
nu te priveste pe dvmneata.
ā Sa nu crezi ca-1 iubesc, imi spuse ea alta data, nu,
eu nu pot sa iubesc pe aceia pe care-i privesc de sus in
jos. Mi-Š°Š³ trebui cineva care sa-mi infringa firea. Dar
Dumnezeu e milostiv, n-am sa dau de asa ceva niciodata.
N-am sa cad in mina nimanui, nu, nu !
ā A.^adar, n-ai sa iubesti niciodata ?
ā Oare pe dumneata nu te iubesc ? spuse ea ma
lovi usor peste virful nasului cu manual.
Zinaida se amuza pe seama mea. Timp de trei saptamini
ne-am intilnit in fiecare zi si ce n-a facut ea din mine ? !
Venea destul de rar.pe la noi. dar mi-e nu-mi parea rau de
aceasta. In casa noastra, ea se preschimba intr-o domni-
soara, intr-o prinfesa, ^i eu ma simfeam strain linga ea.
Ma temeam sa nu ma dau de gol fata de mama, care nu
Š¾ prea vedea cu ochi buni' pe Zinaida si ne urmarea cu
dusmanie. De tata nu ma temeam ; el parea ca nu ma
lua in seama ; vorbea destul de pufin cu ea, dar intr-un
fel deosebit de pedant serios. Ineetasem sa mai lucrez, sa <
mai citesc, nu ma mai plimbam prin imprejurimi, nici nu
mai calaream. Ma invirteam mereu. ca un gindac legat de
un picior,.in jurat pavilionului atit de drag ; mi se ŃŠ¹Š³ŠµŠ° ca
a,? fi fost in stare sa ramin acolo Š¾ vc^nicie. Dar lucrul
191
acesta era cu ŠæŠµŃŠøŠŠ³Š¦Š°, maica-mea ma mustra si chiar
Zinaida ma. alunga uneori. Atunci ma inchideam in odaia
mea sau ma ascundeam in colĀ£ul cel mai indepartat al
gradinii, ma urcam pe ruinele zidului inalt, de piatrS, al
serei noastre, lasind picioarele sa-mi atirne de-Š° lungul
peretilor care dadeau in drum, Ā§i stateam aĀ§a ore intregi
privind, privind, fara sa vad nimic. In preajma.mea zbu-
rau fluturi albi si lene^i prin urzicile prafuite ; cite Š¾
vrabie indraznea^a se a$eza pe Š¾ caramida ro^ie, pe jurna-
tate sparta, de alaturi, si ciripea suparator, scuturindu-si
trupul intruna Ā§i zburlindu-si codi^a ; ciorile tot se mai
fereau de mine, croncaneau rareori, cocotate sus, in virful
' mesteacanului plesuv ; soarele Ā§i vintul se jucau usurel prin
ramurile lui firave ; sunetui clopotelor de la- minastirea
Donskoi s-auzeau din cind in cind, linistit si trist ; iar eu
Sedeam, priveam, ascultam, $i toata fiin(;a mea era cuprinsa
de un simtamint necunoscut in care se imbinau triste|ea
Si bucuria, presimtirea viitorului, dorinta si frica de a trai.
Dar pe atunci nu intelegeam nimic din toate acestea, n-a?
fi putut sa-mi definesc starea sau, poate, la tot ce ma
framinta as fi dat un singur nume ā numele Zinaidei.
Iar Zinaida continua sa se joace cu mine ca pisica cu
Soarecele. Ori cocheta cu mine si eu ma piefdeam si
topeam pe picioare ; ori ma respingea brusc si nu mai
indrazneam nici sa ma apropii de ea, nici s-o mai privesc.
Imi amintesc ca fusese foarte rece fa^a de mine mai
multe zile de-Š° rindul, ma descurajasem si intram cu teama
in pavilion la ei, cautind sa stau mai mult cu batrina, cu
toate.ca tocmai in perioada asta ea |ipa si ocara foarte
mult : afacerile cu poli|ele ii mergeau foarte prost, chiar
avusese doua discutii cu comisarul.
Intr-o zi cind treceam prin gradina, pe linga gardul
care imi era atit de cunoscut, Š¾ zarii pe Zinaida, stind pe
iarba, sprijinita in coate, cu obrazul in miini, nemiscata.
Am vmt sa ma indepartez de ea, pe furis, dar ea ridica
fruntea deodata ?i imi facu un semn poruncitor. Am
incremenit, caci n-am infeles din prima clipa ce vrea. Ea
repeta semnul. Indata am sarit peste gard Ā§i m-am apro-
piat de dinsa bucuros, dar ea ma opri cu privirea si imi
arata cararea ce se afla la doi pa$i de mine. Incurcat,
nemaistiind ce sa fac, m-am pus in genunchi la marginea
cararii. Era atit de palida, Š¾ triste^e amara, Š¾ oboseala
atit de adinca se rasfringea din fiecare trasatura a ei,
192
Sncit inima mi se strinse $i $optii fara s& vreau :
ā Ce ai ?
Zinaida intinse mina, rupse un fir de iarba, il mu$c5
apoi il azVirli departe.
.ā Ma iubeĀ§ti mult ? ma' intreba ea, in sfirĀ§it*. Nu-i
a$a ?
N-am raspuns nimic. Ce-aĀ§ fi putut sa-i raspund ?
ā Da, spuse ea fara sa-$i ia privirea de la mine. A$a
e... AceiaĀ§i ochi, adauga ea, cazind pe ginduri Ā§i acoperin-
du-Ā§i fata cu miinile. Mi-e sila de toate, Ā§opti, a$ pleca la
marginea lumii, nu pot sa rabd asta, nu pot sa inving... Ce
ma asteapta in viitor ?... Ah, ce greu imi este. Doamne,
ce greu !
ā De ŠµŠµ ? Š¾ intrebai sfios.
ā¢Zinaida nu-mi raspunse, dadu numai din ŠøŃŠµŠæ. Eu
stam tot in genunchi $i Š¾ priveam cu Š¾ tristefe adinca. Fie-
care cuvint al ei mi se infigea in inima. In clipa aceea cred
ca mi-as fi dat bu euros viafa, numai* sa nu mai suf ere. Š
priveam $i totuĀ§i nu puteam sa inleleg de ce ii este atit
de greu. $i-mi infati$am in inchipuire cum. intr-o clipa de
tristefe de neinvins, se dusese in gradina ?i se prabusise
la pamint, ca secerata. in jurul nostru era atita lumina si
verdeata, vintul foĀ§nea printre frunzele pomilor. mi$cind
uneori Š¾ crenguta Junga dintr-un tufiĀ§ de zmeura deasupra
capului Zinaidei. Uguiau pe aproape porumbeii $i zum-
zaiau albinele, zburind jos prinā iarba rara. Deasupra
noastra. cerul era albastru Ā§i mlngiietoār; iar eu eram, totu$i,
atit de trist... *
ā Spune-mi versuri, rosti Zinaida,, cu jumatate dr
glas $i se rezema intr-un cot. Imi place cum le recifi. Le
cinfi intrucitva, dar nu e nimic, e un fel tineresc de a
recita. Recita-mi Pe colinele Gruziei. Dar Ā§ezi Jos mai intii.
M-am supus $i am recitat Pe colinele Gruziei. .
ā ,āNu poate sa nu iubeascaā, repeta Zinaida. Poezis
reda ceea ce nu exista, ceea ce este mai frumos decit realL
tatea si este chiar mai aproape de adevar... lata in ce
consta frumusefea ei. āNu poate sa nu .iubpasca", ar vrea
si nu poate ! Tacu iar ; deodata tresari se ridica in
picioare : Sa mergem. Maidanov e cu mama. Mi-a adusāun
poem al sau $i cu toate astea 1-am parasit. Acum e amarit
$i el... ce sa fac 1 Aveti sa aflafi odata... Ā§i sa n-o luafi in
name de rau.
193
' 13 āā Un culb de nobill
S. Zinaida imi strinse mina grabita Ā§i porni in fuga inaintea
mea. Ne-am intors la pavilion. Maidanov incepu sa ne
citeasea din poemul sau Uciga^uZ, tiparit .de curindj dar
eu nu-1 ascultam. Declama, cu glas cintat, iambii de patru
picioare, rimele se succedau Ā§i rasunau sec ?i strident, ca
niĀ§te clopojei ; eu ma uitam mereu la Zinaida Ā§i ma
sileam sa injeleg sensul ultimelor ei cuvinte... '
āPoate-un rival misterios
Š¢Šµ-a cucerit fara sa vrei ?ā
striga deodata pe nas Maidanov, Ā§i privirile mele se intil-
nira cu ale Zinaidei. Ea iĀ§i lasa ochii in jos Ā§i singele ii
navali in obraji. Vazui ca se inroĀ§ise Ā§i un fior de spaima
trecu prin mine. Eram gelos pe ea demult, dar abia in ŃŠŃŠ°
aceea.imi fulgera prin minte gindul ca iubeĀ§te : āDoamne !
E indragostita !ā
X
DIN CLIPA ACEEA AU INCEPUT
adevaratele mele suferinte. Imi_ chinuiam mintea, ma
gindeam Ā§i ma razgindeam $i, staruitor, pe cit mi-era cu
putin^a, Š¾ urmaream in ascuns pe Zinaida. Era Š¾ schimbare
in ea ā aceasta era vadit : pleca sa se plimbe singura Ā§i se
plimba mult ; uneori, nici nu se mai arata in mijlocul
oaspe^ilor ;4statea ore intregi in odaia ei. Mai inainte, nu se
intimpla a$a ceva. Eu ajunsesem foarte patrunzator, cel
pu(;in a$a mi se parea. āN-o.fi-asta ? sau asta ?ā, ma intre-
bam nelini^tit, in sinea mea, si gindul imi zbura de la un
adorator al ei la altul. Mai primejdios decit to^i ceilalji
mi se parea contele Malevski (cu toate ca' ma ruĀ§inam
pentru Zinaida s-o recunosc).
Spiritul meu patrunzator nu vedea insa mai departe de
virful nasului grija mea secreta nu scapa celorlalfi. Cel
pu|in doctoral Lu^in ma ghici destul de* repede. Dealtfel,
Ā§i' el se schimbase in ultimul timp, slabise, ridea ca Ā§i
mai inainte, dSr mai infundat, mai rautacios, mai scurt ;
Š¾ iritare. nervoasa inlocuise fara voie in el ironia tiĀ§oara
Ā§i cinismul pe care-1 afi$a altadata.
ā Ce tot cau^i pe aici, tinere ? m-a intrebat el odata,
cind am ramas singuri -in salonul printesei Zasekina (prin-
ts*
tesa ŃŃŠ° tiriara nu se intorsese inca de la plimbare vocca
stridenta a printesei batrine se auzea din subsol, unde p
certa pe servitoare). Ar trebui sa inveti, sa lucrezi, acum,
cit e?ti tinar ; dumneata ce faci ?
ā <ŃŠµ unde puteji sa $titi ŠµŠ¹ nu lucrez acasS ? am
raspuns eu cu oarecare ingimfare Ā§i, in acela^i timp, destul
de tulburat. '
Despre ce lucru poate fi vorba ?Ai altele in cap ! Dar
ce sa spun... la anii dumitale, e firesc. Doar ca alegerea nu
e tocmai fericita. Nu vezi ce fel de casa e asta ?
ā Nu va inteleg, i-am raspuns eu.
ā Nu ma in^elegi ? Cu atit mai rau pentru dumneata.
Eu am socotit ca e de datoria mea sa te previn. Noi, flacaii
tomnatici, putem sa ne abatem pe aici : ce ni s-ar putea
intimpla ? Noi sintem onmeni ŃŠ°1Ń, pe noi nu ne razbe^te
a$a u?or, dar dumneata ai pielea inca frageda. Aerul de
aici e nesanatos, ai putea sa te molipseĀ§ti, crede-ma !
ā Cum a?a ?
ā Chiar a?a ! Oare in momentul de fa|a eĀ§ti sanatos ?
E normala starea dumitale ? Oare ceea ce sim|i iji face,
bine ?
ā Dar ce simt ? ii spusei eu. tn adincul sufletului meu,
recuno^team insa ca doctorul are dreptate.
'ā Ei, tinere, tinere, urmaā doctorul, ŠµŠ¹ Š¾ mutrS care
dadea acestor douS cuvinte ceva extrem de j ignitor pentru
mine, nu te mai preface. La dumneata, slava Domnului, tot
ce ai in inima Ji-e scris pe fafa..Dealtfel, ce s-o mai lungim !
Eu insumi n-a$ mai calca pe aici... (doctorul strinse din
din|i) daca n-a$ fi un om tot atit de sucit ca ?i dumneata.
Un lucru ma mira totu^i : cum de nu vezi, cu inteligenta
pe care Š¾ ai, ce se petrece in jurul dumitale ?
ā Dar ce se petrece ? raspunsei, ciulind urechile.
Doctorul ma privi cu un fel de compatimire ironica.
ā Bravo mie, rosti el ca pentru sine, trebuia sa-i mai
spun Ā§i asta. Intr-un cuvint, adauga el, ridicindu-Ā§i tonul,
- ifi repet, atmosfera de aici nu-ti prie^te. T?i"Ā° fi placirid
aici, dar nu-i de dumneata ! $i intr-o sera miroase placut,
dar nu e de trait in ea. Mai bine asculta-ma ?i pune mina
iar pe cursul lui Kaidanov !
Printesa cea batrina intra ?i incepu sa se plinga doc-
torului ca Š¾ dor dintii. Apoi aparu Zinaida.
195
ā lata, adauga printesa, ceart-o, domnule doctor :
toata ziua bea apa cu gheata. Oare asta e sanatos pentru
plamiiiii ei atit de slabi ?
ā De ce f aci asemenea lucruri ? intreba LuĀ§in.
ā Dar ce se poateintimpla ? '
. ā Ce ? S-ar putea sa raceĀ§ti Ā§i sa mori.
ā E adevarat ? Oare ! ? Ei ?... N-arfi nici Š¾ pagubiL
ā AĀ§a ! bombani docforul.
Printesa pleca.
ā A$a, repeta Zinaida. Parca iti aduce vreo bucurie
viata ? Uita-te imprejur... E ceva bun ? Sau crezi ca eu nu
pot sa inteleg asta, ca eu nu simt ? Imi face placere sa
beau apa cu gheata $i ai vrea sa ma convingi cu seriozitate
ca via|a asta merits sa nu Š¾ sacrif ici pentru Š¾ clipa de
placere ? Nici nu mai vorbesc de fericire ! '
ā Ei da, raspunse LuĀ§in, capriciu Ā§i independenta...
aceste doua cuvinte tecaracterizeaza : toata fiin|a dumitale
e cuprinsa in ele.
Zinaida rise nervos. ā .
v ā Ai ramas in urma, draga doctore. EĀ§ti un prost
observator, ai ramas in urma. Pune-# ochelarii. Acum
n-am timp de capricii, nu vreau sa te pacalesc pe dum-
neata Ā§i nici pe mine... Mare scofala !... Cit despre inde-
pendenta... Domnule Voldemar, adauga Zinaida deodata,
batind din picior, te rog sa nti faci Š¾ mutra atit de melan-
colicS. Nu pot sk sufar sa ma compatimeasca cineva. gi
se departs repede. , ā. ~
ā E vatamatoare ;atmosfera. asta pentru dumneata,
tinere, mai repeta Š¾ data LuĀ§in. *
XI
IN ACEEAgl ZI, SEARA, SE ADU-
nara la Zasekini oaspe#i obi^nui# ai casei eram $i eu
printre ei.
Veni vorba ?i despre poemul lui Maidanov; Zinaida il
lauda cu sinceritate.
ā DarK ?tii ce ? ii spuse ea. DacS a? fi poet, a? alege
alte subiecte. Poate ca totul e Š¾ prostie, dar uneori imi vin
in cap niĀ§te ginduri ciudate, mai ales cind nu pot sa dorm
spre ziua, cind cerul incepe sa se faca trandafiriu Ā§i cenu-
Ā§iu. Eu, de pilda... Dar sa nu ride# de mine...
IM -
ā Nu.! Nu ! strigaram noi intr-un glas.'
ā Eu a$ fi descris, urma ea, incruci$indu-?i bra^ele pe
piept ?i aj;intindu-Ā§i privirea intr-un ŃŠ¾Š¦, un grup de fete,
noaptea, intr-o luntre mare, pe un riu lini$tit. Luna stra-
luce^te, iar ele, imbracate in alb Ā§i cu cununi de flori albe
pe cap, cinta ceva, ^tifi, ceva asemenea unui imn.
ā Inteleg foarte. bine, spuneji mai departed adauga
Maidanov, visator Ā§i grav.
ā Deodata, zgomot, risete, torĀ£e, tamburine pe mai...
Š ceata de bacante. alearga in cintece ?i strigate. E treaba,
dumitale, domnule poet, sa ne descrii tabloul.. numai ca
eu a$ fi vrut ca tortele sa fie rosii, sa fumege, ca ochii
bancnotelor sa luceasca sub cununile care trebuie sa fie de*
cujoare inchisa. Sa nu lipseasca, de aserhenea, nici pieile de
tigru, nici amforele Ā§i nici aurul, cit mai mult aur.
ā Unde sa fie aurul ? intreba Maidanov, cu narile
dilatate, dindu-Ā§i pe spate parul lins.
ā Unde ? Pe umeri, pe brate, pe picioare, pretutin-*
deni. Se spune ca, in vechime, femeile purtau bra^ari de
aur la glezne. Bacantele indeamna fecioarele din luntre
sa viria la ele. Fecioarele au incetat sS cinte imnul, nu pot
sa _mai cinte, stau neclintite : riul le poarta spre mai. Ā§i
lata : deodata, una dintre ele se ridica incet... Trebuie sa
descrii cit mai bine cum se ridica ea incet, sub razele .
lunii, Ā§i prietenele ei sint cuprinse de spaima... Ea paĀ§e?te
peste marginea luntrei, bacantele Š¾ inconjoara ?i se pierd
cu ea in intuneric... Aici, sa le invaluie^ti in rotocoale de
fum Ā§i totul sa se mistuie in noapte. Sa nu se mai audft
decit chiotele lor, Ā§i pe mai sa ramina numai cununa fetei^
Zinaida tacu. (āŠ ! Iube?te !ā ma gindii din nou.)
ā $i atita tot ? intreba Maidanov.
ā Atita, raspunse ea.
ā Asta nu poate fi Š¾ tema pentru un poem intreg;
spuse el cu emfaza, dar am sa ma servesc de ideea dumi-
tale pentru Š¾ poezie lirica.
ā' Una romantica ? intreba Malevski.
ā Desigur, romantica; in genul lui Byron.
ā Dupa mine, Hugo e mai bun decit Byron, spuse
alene tinarul conte, e mai interesant.
ā Hugo e ā¢ un scriitor de marimea intli,' ii raspunse
Maidanov, chiar prietenul meu Tonko^eeV, in romanul luL ā¢
din viafa spaniola El Trovador...
ŠØ
ā A, e cartea aceea cu semnele de intrebare rastur-
nate ? il intrerupse Zinaida.
ā Da. AĀ§a obi^nuiesc spaniolii. .Am vrut sa spun ca
Tonko^eev... \ . .
ā Ei ! N-o sa va certa^i iar pe tema clasicismului $i
a romantismului ! il intrerupse Zinaida, a doua oara. Mai
ā¢bine sa facem un joc...
ā Gajuri ? se repezi Lu$in.
ā Nu, e plictisitor, mai bine ,,comparatiaā. (Acesf joc
fusese nascocit chiar de Zinaida ; se alegea^ un lucru
fiecare cauta sa-1 compare cu altceva ; cel care gasea com-
parajia cea mai potrivita era premiat.)
Ea se apropie de fereastra. Soarele de-abia apusese Ā§i se
vedeau pe cer nori lungi, roĀ§ietici.
ā Cu ce seamana ace^ti nori ? intreba Zinaida si, fara
sa mai a^tepte raspunsul nostru, spuse : gasesc ca seamana
cu pinzele de purpura de la corabia de aur a Cleopatrei,
cind s-a dus in intimpinarea lui Antoniu. Tii niinte, Maida-
nov ? Dumneata mi-ai povestit asta nu demult !
Noi toti, ca Polonius din Hamlet, socoteam ca norii
seamana perfect cu pinzele acelea Ā§i ca nici uhul diritre noi
n-ar putea gasi Š¾ compara|ie mai fericita.
ā Dar ŃŃ ani avea Antoniu pe atunci ? intreba
Zinaida.
ā Cred ca era destul de tinar, raspunse Malevski.
-ā Desigur, tinar, aproba cu convingere Maidanov.
ā¢ā Ba sĀ£ ma ierta|i, sari LuĀ§in, avea peste patruzeci
de ani.
' ā Peste patruzeci, repeta Zinaida, fulgerindu-1 cu Š¾
privire.
Curind dupa aceea, am piecat acasa. ālube^te, Ā§opteau
btizele mele, fara sa vreau, dar pe cine ?ā *
. ā XII
ZILELE TRECEAU. ZINAIDA ERA
tot mai ciudata, mai neinteleasa. Odata, intrind la dinsa,
Š¾ vazui stind pe un scaun de paie, cu fruntea lipita de col|.ul
ascu|it al mesei. Se ridica... toata fa|a ii era scaldata in
lacrimi.
Ń
ā A ! Dumneata ! spuse ea cu un zimbet plin de cru-
zime. Vino-ncoace !
Eu ma apropiai, ea puse mina pe capul meu Ā§i, apu-
cindi^ma pe neasteptate de par, incepu sa mi-1 rasuceasca.
ā Ma doare, spusei eu, in sfirsit.
ā A ! Te doare ! Dar pe mine nu ma doare ? Nu ma
doare ? repeta ea.
Vai, ŃŠµ-am facut ! striga ea deodata, vazind ca imi
smulsese Š¾ suvi|a de par. Bietul domn Voldemar !
Ā« Ea desfacu cu grija $uvita de par pe care Š¾ smulsese, Š¾
rasuci in jurul degetului si Š¾ facu inel.
ā Am sa pun Ā§uvita in medalion ^i-am s-Š¾ port cu
mine, spuse ea $i lacrimile tot mai straluceau in ochii ei.
Poate ca asta Š¾ sa te mingiie... iar acum, la revedere !
M-am inters acasa, unde ma a^tepta ceva neplacut :
mama avea Š¾ āexplicate" cu tata ; ea ii repro^a nu $tiu ce,
iar el, dupa obiceiul lui, tacea rece, politicos, Ā§i peste scurt
.timp pleca. N-am putut sa aud ce spunea mama ?i nici
n-aveam chefde asta; |in*minte numai ca, dupa ce a
terminal cu explicatia,. m-a chemat in camera ei $i mi-a
vorbit, foarte nemultumita,'despre vizitele mele prea dese
la printesa care, dupa cum spunea ea, era une femme ca-
pable de tout l. Eu m-am apropiat sa-i sarut mina (a$a
faceam intotdeauna cind. voiam sa sfir^esc convorbirea) $i
m-am dus la mine in odaie. Lacrimile Zinaidei ma tulbu-
rasera adinc, nu mai ?tiam la ce gind sa ma opresc ?i imi
venea sa pling ; eram inca un copil, cu to^i cei Ā§aisprezece '
ani ai mei. Nu ma mai gindeam la Malevski, cu toate ca
Belovzorov se arata pe zi ce trece tot mai ā¢ ameninjator
: fata de contele cel istet, $i-l privea a$a cum prive^te lupuT
Š¾ oaie ; insa nu ma mai gindeam la nimeni Ā§i la nimic.
Ma pierdeam in presupuneri Ā§i cautam locuri cit mai sin-
guratice. Imi placeau mai ales ruinele serei. Ma urcam pe
zidul inalt, ma aĀ§ezam Ā§i stateam acolo, cu infati^area unui
tinar atit de nefericit, de singuratic de trist, incit m&
compatimeam eu insumi ; Ā§i aceste sentimente pline de
amaraciune imi erau dulci Ā§i imbatatoare...
Odata Ā§edeam pe zid, priveam in departare ?i ascul-
tam bataia clopotului... Deodata trecu prin mine Š¾ adiere
uĀ§oara, nici vint, nici fior, Š¾ suflare, parca presimtirea
1 Š femeie capabila deā orice (fr.).
199
apropierii cuiva... Am lasat ochii in Jos. In vale, Zinaida,
intr-o rochie u$oara, cenuĀ§ie, trecea grabita pe drum, cu
Š¾ umbrela trandafirie pe umar. Ea ma vazu, se opri $i,
dind pe spate. marginea palariei de pai, iĀ§i ridica spre
$ mine ochii ei catifelati.. '
< ā Ce cauji acolo, atit de - sus ? ma intreba, cu un
P zirnbet ciudat. Cau^i mereu sa ma convingi ca ma iubeĀ§ti;
haide ! sari jos, pe drum, daca ma iube$ti cu adevarat.
Zinaida nici nu sfir^i bine aceste cuvinte ?i eu ma ?i
' aruncai jos, de parca m-ar fi impins cineva de la spate.
Zidul avea cam vreo doi stinjeni. Am cazut.pe calciie, dar*
zdruncinatura a fost atit de puternica, incit n-am mai
putut sa ma tin in picioare ; m-am clatinat Ā§i- zam picat
jos pierzindu-mi cunostinta pentru o' clipa. Cind mi-am
venit in fire, fara sa deschicPochii, am simtit-o pe Zinaida
linga mine. ā¢
ā Dragul meu baie^a^, spunea ea, aplecata peste mine,
$ijn glasul ei tremura Š¾ duio^ie pliria de ingrijorare, de
ā¢ ce-ai facut asta, de ce m-ai ascul.tat ? Doar eu te iubesc...
ridica-te.
Pieptul ei se zbatea linga pieptul meu, miinile ei imi
mingiiau~ fruntea, Ā§i deodata ā ah, ce a. fost cu mine
atunci ! ā buzele ei moi $i fragede imi acoperira obrajii de
sarutari... apoi atinsera buzele mele... In acea chpa, Zinaida
poate ca i$i dadu seama, dupa expresia feĀ£ei mele, ca
imi venisem in fire, cu toate ca nu deschisesem inca ochii
Ā§i, ridicindu-se repede, spuse :
ā Hai, scoala-te, Ā§trengar nebunatic/ce te tavaleĀ§ti
in praf ?
M-am ridicat.
ā Da-mi umbrela, spuse Zinaida. Vezi*unde am arun-
cat-Š¾. $i nu te uita la mine aĀ§a... Ce-s prostiile astea ? Te-ai
lovit ? Ei, cred ca te-ai urzicat bine ! Nu |i-am mar spus
odata sa nu ma prive^ti ?... la te uita, parca nici n-ar
pricepe, mai tace, adauga ea ca pentru sine. Du-te
. acasa, domnule Voldemar, sa te cure|i de praf, sa nu
indrazneĀ§ti sa ma urmare^ti, ca ma supar, $i alta data...
Nici nu sfir$i ce avea de spus se departa in graba...
eu ma aĀ§ezai in drum... nu ma mai |ineau picioarele. Miinile
imi erau urzicate, ma. durea spatele ?i capul mi se invirtea,
dar sentimental de fericire pe care 1-am trait atunci nu
s-a mai intors niciodatS, in viafa mea. Aceasta fericire imi
20ft
pfitrundea toata fiinta, ca un farmee dulce, ?i, in sfirĀ§it,
culmina prin sarituri tipete de entuziasm. Intr-adevar,
eram inca un copil...
XIII
CE VESEE Ā§1 M1NDRU AM FOST ā¢
toata ziua ! Pastram pe obraji senzatia atit de vie a
sarutarilor Zinaidei ; imi . aminteam, cu un fream^t de
bucurie, de fiecare cuvint al ei, eram atit de fericit de
norocul meu neasteptat, incit mi-era Ā§i frica ; nici nu mai
doream s-o revad pe aceea care era vinovata de toate
aceste sentimente noi. Mi se parea ca nu se putea cere
nimic mai mult de la soarta ?i,ca nu mai raminea decit
mai rasufli Š¾ data adinc Ā§i sa moriā. Cu toate acestea,
a doua zi, m-am indreptat spre pavilion ; simfeam Š¾ emotie
- puternica, pe care zadarnic cautam s-o ascund sub Š¾ infati-
Ā§are modesta ?i nestingherita, de om care vrea sa arate
ca Ā§tie sa pastreze un secret. Zinaida ma ā¢intimpina, ca de
obicei, fara nici Š¾ tresarire, ma ameninta numai cu degetul,
Ā§i ma intreba daca nu am cumva vinatai. Aerulmeu modest,
nestingherit si misterios pieri intr-o clipa si, odata cu el,
- imi disparu Ā§i sfiala. Desigur, nici nu ma a$teptasem la
ceva deosebit, dar calmul Zinaidei ma trezi ca un dus
rece. Am in teles atunci ca in ochii eisint inca un copil
?i mi s-a pus ceva greu pe inima. Zinaida se plimba incolo
Ā§i incoace prin odaie, zimbea scurt de citeāori ma privea,
dar gindurile ei erau departe ā asta Š¾ vedeam foarte
limpede... ,,Sa-i vorbesc de intimplarea de aseara, ma *
gindii, s-o intreb incotro se grabea, ca sa aflu Š¾ data
pentru totdeauna...ā Dar am renun|at Ā§i m-am asezat
intr-un ŃŠ¾Š¦.
Intra Belovzorov ; asta ma bucura. '
ā Nu Ji-am gasit un cal lini^tit de calarie, spuse el cu
un ton rece. Freitag imi garanteaza unul, dar n-am incre-
dere. Ma tern.
ā Dar de ce te temi ? intreba Zinaida. Da-mi voie
sS te intreb !
ā De ce ? Parca Ā§tii sa calare$ti ? Doamne' fere?te ce
s-ar putea intimpla ! Ā§i ce idee $i-a mai venit ?
ā Asta ma prive^te, domnule t urs al meu. In cazul
acesta, am sa-l rog pe Piotr Vasilievici... (Pe tatal meu il
201 *
chema Piotr Vasilievici. Eram.mirat ca ii pomenea nu-
mele atit de u$or si de firesc, ca si cum ar fi fost sigura ca
el e gata s-o serveasca.) *
ā A$a, spuse Belovzorov. Va sa zica, vrei sa te plimbi
calare cu el ?
. ā Cu el sau cu al^ii, e totuna pentru dumneata. Dar cu
dumneata : nu.
ā Nu*cu mine; repeta Belovzorov. Cum vrei ! Bine 1
Am sa-ti gasesc un cal.
ā Dar vezi, sa nu-mi aduci Š¾ gloaba. Te preyin ca
vreau sa galopez.
ā Spune-mi, te rog, cu cine ai sa te plimbi, cu
Malevski ?
ā $i de ce nu cu el; Jiusarule ? !. Ei, lini$te$te-te,
adauga $i nu ma mai fulgera cu privirea. Te iau $i pe
dumneata. $tii.bine ca acum Malevski este pentru mine...
Ā§i dadu din cap cu dispret-
ā Spiii asta numai ca sa ma consolezi, bombani Belov-
zorov. ā ā¢
Zinaida facu ochii mick
ā Asta te consoleaza ?.., Ei... husarule, husarule, spuse
in'SfirĀ§it, ca ?i cumn-ar fi gasit alt cuvint. Dar dum-
neata, domnule Voldemar, ai vrea sa mergi cu noi ?
ā Nu-mi place societatea.,.. mormai eu, farS sa-mi
ridic ochii.
ā Preferi tete-a-tete-ul ?... Fiecare cu gusturile lui,
spuse. Du-te, ā¢ Belovzorov, $i da-{i osteneala. Am nevoie'
de un cal pentru miine. . \
ā Bine, dar parale de unde ? se amesteca $i batrina
printesa. ' 7
Zinaida i$i increti fruntea.
_ ā Nu cer de la dumneata, are sa-mi imprumute Belov-
zorov. ā '
ā Š sa-ti imprumute, Š¾ sa-ti imprumute... mormai
printesa Ā§i striga deodata cu gura mare : Dunia^ka !
ā Maman, ti-am facut cadou un clopotel de masS,
spuse printesa cea tinara.
ā DuniaĀ§ka ! repeta batrina.
Belovzorov se inclina ; ma fidicai odata cu el... Zinaida
nu retinu.
202
XIV
A DOUA ZI. M-AM SCULAT DE-
vreme, mi-am taiat Š¾ nuia am piecat dincolo de ba-
riera. Ma duceajn chipurile sa-mi risipesc amaraciunea.
Ziua era frumoasa, senina nu prea calda : un vint
proaspat zburdalnic adia pesĀ£e ogoare ; fremata salta
atit de firesc incit insufletea toate lucrurile fara sa
tulbure nimic. .Am ratacit multa vreme pe dealuri $i
prin paduri. Ma simfeam nefericit, plecasem de acasa
cu gindul de a ma lasa prada triste|ii, dar tinere|ea, vremea
minunata, aerul proaspat^ placerea de a merge repede,
dormja de a ma tolani in iarba deasa, toate acestea Š¾
invinsera. Amintirea acelor cuvinte de neuitat,* a ace-
lor sarutari imi umplu din nou sufletul. Imi facea pla-
ā¢ cere sa cred ca Zinaida nu poate sa nu aprecieze hotarirea
$i eroismul meu... āPoate ca gaseste pe al|ii mai placuti
decit mine, ma gindeam eu ā fie ! Dar ei nu fac decit sS
vorbeasca ce ar face, pentru ea, pe cind eu am si facut...
Si asta nuyi nimic, ce n-aĀ§ fi in stare sa fac pentru ea !...ā
Inchipuirea mea incepu s-o ia razna. Ma vedeam smul-
gind-o din miinile duĀ§manilor ; plin de singe, Š¾ rapeam
dintr-o temnita, $i muream la picioarele ei. Imi amintii de
tabloul care atirna in salonul nostru : Malek-Adelia, sal-
vind-o pe Matilda... si in aceeasi clipa, imi fura atenjia Š¾
ghionoaie mare $i pestri^a, care se urea cu bagare de seama
pe trunchiul sub^ire al unui mesteacan, sco^indu-Ā§i ingrijo-
ratd capul, cind din dreapta, cind din stinga trunchiului,
intocmai ca un muzicant, de dupa gitul contrabasului.
Apoi. incepui sa cint. Nu sint zapezile dlbe, ca sa tree
pe urma 1Š°ŃŠ¾ŃŠ°Šæ|Š° care se cinta pe atunci Te aĀ§tept,
cind zefirul jucauĀ§... Pe urma. am inceput sa recit cu glas
tare invocat.ia lui Ermak 1 catre stele, din tragedia lui
Homiakov1 2. Am incercat sa compun eu insumi ceva, in
1 Eroul principal al tragediei cu acelaĀ§i nume de A. S. Homia-
kov. Acest personaj intruchipeaza pe Ermak Timofeevici ā ata-
man de cazaci, mort in 1584, care a jucat un rol de seama in cu-
cerirea Siberiei (n. r.).,
2 A. S. Homiakov (1804ā1860) ā scriitor rus, slavofil, mare
moĀ§ier, a susfcinut teza eliberarii taranilor pe calea unei reforme,
propunind insa pastrarea pentru mo$ieri a unor loturi de pamint
nu prea mari, pehtru a le asigura posibilitatea de a continua sa
exploateze munca taranilor (n.r.).
203
gen sentimental; chiar si gasisem versul care trebuia'sa
.incheie poemul : āŠ ! Zinaida ! Zinaida dar nu ie?i
nimic. intre timp se apropiase ora mesei. Am coborit in
4 .vale, pe unde Ā§erpuia Š¾ carare ingusta $i plina de nisip,
care -ducea spre oraĀ§. Am mers pe cararuia aceea... In
urma mea se auzi un zgomot nabu^it de copite. M-am
intors, m-am oprit $i fara sa.vreau mi-am scos- chipiul:
am vazut-6 pe Zinaida cu tata. Calareau unul linga altul.
Tata iispunea ceva, aplecat spre ea $i'sprijinindu-se cu Š¾
mind de grumazul calului ei. El zimbea, ZinaidaJl asculta,
tacuta, cu ochii apleca^i in jos Ā§i cu buzele strinse.^ La
inceput, ii vazusem numai pe ei, dar peste citeva clipe
de dupa creasta dealului, se arata Belovzorov, imbracat
In dolmanul lui de husar cu brandenburguri, calare pe
un cal murg Ā§i plin de spume. Frumosul cal dadea din cap.
sforaind Ā§i jucind pe loc : calare^ul il strunea Ā§i-i dadea pin-
teni totodata. Eu m-am ferit in laturi. Tata strinse dirlo-
gii Ā§i se departa ni^el de Zinaida, ea i$i ridica incet ochii
spre el Ā§i amindoi pornira in galop... Belovzorov ii urma
zanganind din sabie... āŠ ,roĀ§u ca un-rac, ma gindii eu,
iar dinsa... de ce-o fi atit de palida ? A calarit toata dimi-
nea|a ?i totu?i e atit de palida ?ā
Mi-am iu^it pa$ii Ā§i am ajuns- acasa cu putin inainte de
masa. Tata, schimbat Ā§i proaspat spalat, $edea linga fotoliul '
maica-mii ?i ii citea, cu glasul lui masurat $i sonor, foile-
tonul din Journal des Debats *, ādar' mama ii asculta pier-
duta/in ginduri. Cind ma vazu, ma intreba pe unde imi
irosisem ziua $i adauga ca nu-i place sa umblu Dumnezeu
Ā§tie cu cine Ā§i pe unde. āŠ-am plimbat singurā, a$ fi vrut
sa-i raspund, dar m-am uitat la tata ?i nu ?tiu de ce am'
tacut.
XV
ā ' TN DECURSUL CELOR CINCI~$ASE
zile care urmara, n-am mai vazuf-o aproape deloc pe Zina-
ida : spunea. ca e bolnava, ceea ce nu impiedica pe obi$-
I
1 Journal des Debats ā ziar francez infiintat in 1789 de Bau- '
doin, tipograful Adunarii Natiohale, in scopul de a aduce la cu-
no^tinta publicului dezbaterile din Adunare. In 1799 ziarul a fost .
cumparat de frafii Berlin ā editor! ā care i-au imprimat uri
caracter literar (n. t.).
204
nui|ii oaspeti ai casei āsa fie la postul lorā, dupa cum
ziceau ei, in afara de Maidanov, caruia ii pierea cheful Ā§i
se plictisea de indata ŠµŠµ ŃŠø avea vreun prilej de aā se
entuziasma. Belovzorov Ā§edea posomorit intr-un colt, cu
haina incheiata pina sus Ā§i ro$u la fata. Pe chipul fin al
contelui Malevski flutura mereu cite un zimbet rauta-
cios ; cazuse, intr-adevar, in dizgra|ia Zinaidei Ā§i Š¾ servea
pe printesa batrina cu Š¾ grija deosebita. Se dusese cu ea,
intr-o trasura. inchiriata, la generalubguvernator. De-
altfel, aceasta calatorie ieĀ§ise prost ; Malevski avu chiar
?i neplaceri : i se aminti despre Š¾ oarecare intilnire a
liii cu niĀ§te ofiteri terasieri Ā§i, ca sa se justifice, fu ne-
voit sa spuna ca pe timpul acela era inca lipsit de expe-
rienta. LuĀ§in venea cam de doua ori pe zi, dar nu sta mult.
Incepusem sa ma tern de el, dupa ultima noastra discutie Ā§i,
in acela^i timp, sim^eam Š¾ sincera atractie catre dinsul.
. intr-o zi, veni sa se plimbe cu mine prin parcul Nesku-
cinii ; era foarte binevoitor $i dragut, imi spunea denumi-
rea Ā§i insu^irile diferitelor ierburi Ā§i flori Ā§i, deodata, cum
se spune, hodoronc-tronc, striga, lovindu-se.peste frunte :
,,$i eu timpitul, credeam ca e Š¾ cocheta ! Se vede ca unor
fiin^e le face placere sa se sacrifice*.44
ā Ce vre^i sa spuneti cu asta ? intrebai eu.
ā Nu vreau sa-ti spun nimic dumitale, raspunse scurt
Lu^in.
Zinaida se ferea de mine : prezenta mea ā nu puteam
sa'nu observ asta ā trezea in ea Š¾ impresie neplacuta.
l$i intorcea fara sa vrea ochii de la mine... Fara sa vrea ! ā
iata ce ma intrista, iata ce ma chinuia ! Dar n-aveam ce
face. Cautam sa- nu dau ochii cu ea Ā§i Š¾ urmaream de
departe, ceea ce nu izbuteam intotdeauna. Se petrecea
ceva de neinteles cu dinsa, fata ei era cu totul alta, ea nu
mai era aceea^i. Aceasta schimbare m-a izbit cu deose-
bire intr-o seara calda Ā§i Jinistita. $edeam pe banca joasa,
sub Š¾ tufa de so,c ; imi placea locul acesta : de acolo vedeam
fereastra de la odaia Zinaidei. Ā§edeam Ā§i, deasupra capului
meu, in frunzi^ul intunecat, se foia Š¾ pasarica, Š¾ pisica
cenu$ie i?i aluhgea trupul, furi$indu-se cu grija prin gra--
dina, Ā§i,primii carabu^i zbirniiau greoi prin vazduhul inca
straveziu, deĀ§i se inserase. Ā§edeam $i priveam spre geam
,$i a^teptam sa se deschida. Se deschise, intr-adevar,. $i
Zinaida aparu la fereastra. Era imbracata intr-o rochie
alba, Ā§i intreaga ei faptura, fata, umerii Ā§i miinile erau
205
aproape aloe de palide ce erau. Statu nemi^cata timp inde-
lungat, cu privirea a^intita drept inainte, Ā§i cu sprincenele
. incruntate. Nu mai vazusem la ea Š¾ asemenea privire.
Apoi iĀ§i impreuna miinile cu putere, le duse la buze, la
frunte ?i, deodata, Ā§i le desfacu, i$i dadu parul pe spate,
Ā§i-l scutura Ā§i, dind din cap cu hotarire, jnāchise fereastra.
Peste trei. zile am intilnit-o in gradina.ā Am vrut s-o
ocolesc, dar ea ma opri.
ā Da-mi mina, spuse cu vechea mingiiere ināglas,
. de atita timp n-am mai stat de vorba.
Am privit-o ; ochii ii straluceau lini^tit ?i fa|a ii zim-
bea ca prin cea|a. ā¢
ā "Tot mai eĀ§ti bolnava ? Š¾ intrebai.
ā Nu, mi-a trecut, raspunse ea Ā§i i$i rupse Un. mic
trandafir ro.su. Sint ni|el obosita, dar va trece Ā§i asta.
ā $i ai sa fii la fel ca inainte ? Š¾ intrebai. .
Zinaida i$i apl?opie trandafirul de fata Ā§i mi se paru ŠµŠ¹
umbra petalelor ro^ii ii cadea pe obraji.
ā Qare m-am schimbat ? ma intreba.
ā Da, te-ai schimbat, raspunsei cu glas scazut.
-āŠŃ fost rece fata de dumneata, inteleg, incepu
Zinaida, dar nu trebuie sa iei in seama acest lucru ; n-am
putut face altfel... Dar ce sa mai vorbim de asta !
ā Nu vrei sa te iubesc, asta este ! strigai eu.,posomorit,
cu un avint nestapinit.. /
ā Nu, iube?te-ma ! Dar nu ca inainte.
ā Cum atunci ? .
ā Sa fim prieteni, iata cum, $i Zinaida imi intinse tran-
dafirul, sa-l miros. Asculta-ma, sint cu mult mai mare
decit dumneata, aĀ§ putea sa-ti fiu matu^a, adevarat, sau,
daca nu matu^a, Š¾ sora mai mare. Iar dumneata...
ā Sint un copil pentru dumneata, Š¾ intrerupsei. . -
' ' ā Ei da, un 'copil, dar uh copil draguj, bun, cuminte,"
pe care-1 iubesc foarte mult. $tii ce ? De azi te numesc
pajul- meu, Ā§i nu uita ca pajii nu trebuie sa-$i paraseasca
nici Š¾ clipa stapinele. lata semnul noii dumitale demni-
tafci, adauga ea, punindu-mi trandafirul la *butonierab sem-
nul gratiei noastre fata de dumneavoastra.
ā Inainte primeam alte gra|ii, mormai eu.
ā A ! spuse Zinaida Ā§i ma privi pieziĀ§. Ce bine tine
minte ! Ei bine ! Sint.gata $i acum.. ā
206
- Ā§i, aplecindu-se spre mine, imi depuse pe frurite un sa-
rut curat Ā§i paĀ§nic.
De-abia am mai avut timp sa-i arunc Š¾ privire, ca ea se
intoarse Ā§i irpi spuse : āUrmeaza-ma, pajuleā, Ā§i se indrepta
spre casa. Mergeam in urma ei, tot nedumerit. āŠ cu
putin|a, ma gindeam, ca fata asta liniĀ§tita Ā§i chibzuita
sa fie Zinaida aceea pe care Š¾ Ā§tiam eu ?ā Ā§i mersul ei mi
se parea mai lin, toata fiin^a ei mai maiestuoasa mai
zvelta.
Dar, Š¾ Doamne ! Cu ce puteri noi a inviat din nou in
mine iubirea !
XVI
DUPA-MASA, OASPETII S-AU ADU-
nat iara^i $i printesa veni in mijlocul lor. Nu lipsea nimeni,
erau toti cei din prima seara, neuitata pentru mine.
Chiar Ā§i Nirmatki venise. Maidanov sosise acum inaintea
tuturor Ā§i adusese versuri noi. Am inceput jucam din
nou ,,gajuriā, de asta data fara fanteziile ciudate de
altadata, fara, glume Ā§i fara zarva ; atmosfera de boema
disparuse. Zinaida aducea Š¾ dispozitie noua in cercul
nostru. $edeam liriga ea, dupa dreptul pajului. Printre
altele, ea propuse ca acela care va scoate gajul sa po-
vesteasca un vis. Dar asta nu avu succes. Visurile erau
cind prea putin interesante (Belovzorov visase ca-i daduse
calului sau sa manince carasi $i ca acest cal avea un cap
de lemn), cind neverosimile, cind fantastice. Maidanov
ne servi Š¾ poveste intreaga : erau in ea $i cavouri, Ā§i
ingeri cu lire, Ā§i flori care vorbeau, Ā§i sunete care se
auzeau de departe... Zinaida nu-1 lasa sa ispraveasca.
ā Daca e vorba de pove^ti, spuse ea, atunci sa poves-
teasca fiecare cite ceva nascocit de el insu^i.
Belovzorov era din nou primul care trebuia sa vor-
beasca. Tinar ul of iter se incur ca.
ā Nu Ā§tiu sa nascocesc nimic ! exclama el.
ā Fleacuri ! spuseā Zinaida. inchipuie$t$-ti, de pilda,
ca eĀ§ti casatorit $i poveste$te-ne cum ti-ai petrece timpul
cu so|ia. Ai inchrde-o in casa, probabil ?
ā Da, aĀ§ inchide-o.
ā ai sta cu dinsa ?
ā¢ w
ā* Da, sta negresit cu dinsa. . A -
ā Frumos. Dar daca s-ar plictisi $i te-ar.in$ela ? /
ā A$ ucide-o. ā¢ , /, ā¢ .
ā daca ar fugi ? .
ā cauta-o aĀ§ omori-o. . *
ā¢ ā A$a. Dar inchipuieĀ§te-ti ca a? fi eu sotia dumitale,
ce-ai face atunci ?
Belovzorov tacu.
ā M-a$ sinucide.
Zinaida izbucni in ris. z
ā Dupa cum vad, povestea dumitale e scurta. Ā£ .
Al doilea gaj a fost tras de Zinaida. Ea iĀ§i ridica ochii
in tavan $i cazu pe ginduri.
ā Iata, ascultati, incepu ea, in sfirsit, ŃŠµ-am nascocit
eu. Inchipuiti-va un palat splendid, Š¾ noapte de vara si
un bal fastuos. Balul acesta e dpt de Š¾ regina tinara. Pretu-
', tindeni : aur, marmora, cristaluri, matasuri, lumini, pietre
scumpe, flori, parfumuri, toate darurile luxului...
, ā Iti place luxul ? Š¾ intrerupse Lu$in. L
Luxul e frumos, spuse ea, imi place tot ce e frumos.
ā Mai emult decit ce-i mai . presus de f rumusete ? ā¢
intreba el. ' ;
ā Nu fi ?iret... nu inteleg. Nu ma intrerupeti. AĀ§adar,
un bal minunat. Š multime de oaspeti-, toti sint tirieri, fru-
moĀ§i, viteji Ā§i toti nespus de indragostiti de regina.
ā Nu sint $i femei printre oaspeti ? intreba Malevski.
ā Nu... sau, stati putin, sint.
ā Toate sint urite ? *
ā Sint splendide, dar toti barbatii sint indragostiti de
, regina. E inalta Ā§i zvelta... in parul ei negru poarta Š¾ mica
diadema de aur.
Š prjvii pe Zinaida ; in acea clipa, ea mi se paru in a$a
masura superioara noua, din fruntea ei alba $i sprince-
nele nemi^cate radiau Š¾ inteligenta atit de luminoasa $i
atita putere, inert ma gindii : āChiar tu eĀ§ti regina". ā¢
ā Toata lumea se aduna in jurul ei, urma Zinaida, toti
rostesc in fata ei cuvintari dintre cele mai magulitoare.
ā Dar ei ii plac lingu^irile ? intreba LuĀ§in.
āCe nesuferit ! Ma intrerupe intruna... Cui nu-i place
sa fie lingu$it ?
ā¢ ā Inca Š¾ intrebare, cea din urma, spuse Malevski,
dar regina nu e casatorita ?
208
4 ā La asta nu m-am gindit. 'Nu, ce rest ar avea ?
ā Desigur, incuviirita Malevski, "de ce sĀ£ fie casatorita ?
ā Silence !1 striga Maidanov, care vorbea proSt fran-
tuze^te. ā _
ā Merci, ii raspunse Zinaida. A^adar, regina asculta
cuvintarile oaspefilor, asculta .$i muzica, dar nu da nici Š¾
aten^ie vreunuia dintre ei. $ase ferestre.sint larg deschise,
din tavan pina in pamint ; prin ele se vede- cerul jin tunecat
cu stele mari $i parcul intunecos cu abori umbro?i. Regina
se uita afara. Acolo, printre arbori, e un havuz inalt care
straluceĀ§te in intuneric, ca Š¾ naluca. Printre vorbe $i
muzica, regina aude Ā§opotul lin al apei; ea prive?te dusa
pe ginduri : voi to^i, boieri, nobili, intelepti, bogati, ma
inconjurati,-pretuiti fiecare cuvint al meu, sinte^i gata cu
iotii sa muri{i pentru mine, va stapinesc pe to^i... dar acolo,
linga havuz, linga apa aceea care Ā§opote$te, ma a?teapta
acela pe care-1 iubesc, acela care ma stapine^te. El nu are
nici mantie scumpa, nici pietre pretioase, nu-1 Ā§tie nimeni;
dar el ma asteapta ?i e sigur ca voi veni; caci ma voi duce
nu e putere care sa fie in stare sa ma opreasca, atunci
cind voi dori sa ma due la el, sa ramin cu el, sama pierd cu
cl in intunericul parcului, in freamatul copacilor si sopotul
havuzului...
8 Zinaida tacu.
ā Asta-i... Š¾ nascocire ? intreba Malevski viciean. Dar
Zinaida nici nu-1 privi.
ā Dar ŃŠµ-am face noi, domnilor, spuse deodata Lu-
Ā§in, daca am fi in locul oaspetilor Ā§i am afla ca exista acest
fericit de linga havuz ?
ā Astepta^i pu^in, il intrerupse Zinaida, va spun eu
singura ŃŠµ-ar face fiecare dintre dumneavoastra. Dum-
neata, Belovzorov, 1-ai provoca la duel, dumneata, Mai-
danov, i-ai face Š¾ epigrama sau nu... nu te pricepi sa faci
epigrame : i-ai serie niste iambi lungi, in genul lui Bar-
bier1 2 $i le-ai tipari in ,,Telegrafulā 3. Dumneata, Nirmatki,
ai imprumuta de .la el... nu, i-ai da bani cu camata. Dvm-
1 Lini?te ! (Fr.)
2 Barbier Auguste (1789ā1864) ā poet francez, autortil cule-
gerii de ŃŠ¾ŠµŃŠµ satirice lambii (1831), care biciuie viciile burghe-
ziei franceze (n.r.).
3 Este vorba de revisxa stiinfifico-literara Moskovskii Tele-
graf, care a aparut intre anii 1825ā1834 (n.r.)Ā»
209
neata, doctore... Zinaida se opri. Nu $tiu ce-ai face dum-
neata, urma ea. . .
ā In calitate de medic al Cur^ii, raspunse Lu$in> a?
sfatui-o pe regina sa nu dea baluri, cind nu-i arde de
- invitati... ' r .
ā Poate ca ai avea dreptate. Dar dumneata, conte ?... ,
ā Dar eu,? repeta contele Malevski, zimbind rauta-
cios..
āāDumneata i-ai oferi Š¾ bomboana otravita. ' -
Fa^a lui Malevski se strimba de ciuda $i lua Š¾ clipa Š¾
expresie veninoasa, dar izbucni indata in ris.
ā In ceea ce te prive^te pe dumneata, Voldemar...
urma Zinaida. Dealtfel, ajunge ; sa jucam alt'ceva.
ā Domnul Voldemar, ŠŠæ calitate de paj al reginei,
i-ar tine trena, cind ea ar fugi in gradina, spuse Malevski,
caustic. _
Eu ma inro^ii, dar Zinaida, punindu-mi repede mina
pe umar, se ridica Ā§i spuse cu glas tremurator :
ā N-am permis niciodata excelentei-voastre sa fie
obraznic $i va rog sa plecati. $i ii arata uĀ§a.
ā lertati-ma, printesa, mormai Malevski $i se facu
palid.
ā Printesa are dreptate, exclama Belovzorov Ā§i se
ridioa la rindul lui.
ā Pe cuvintul meu,. nu ma asteptam la asa ceva, urma
Malevski. Mi se pare ca in cuvintele mele n-a fost nimic...
nici nu .mi-a trecut prin gind sa va* jignesc... Va cer scuze.
Zinaida il masura cu privirda Ā§i zimbi rece.
ā Fie, ramii, spuse'ea, facind un gest'dispretuitor cu
. mina. Domnul. Voldemar $i cu mine ne-am suparat degeaba.
Iti place sa intepi... Treaba dumitale !
ā larta-ma, spuse inca Š¾ data Malevski. Iar eu, amin-
tindu-mi de gestul Zinaidei, ma gindii din nou ca Š¾ regina
adevarata n-ar fi putut sa arate u$a unui obraznic cu Š¾
demnitate mai mare.
Jocul-de-a ,,gajurileā nu mai tinu mult, dupa aceasta
. scurta scena; toti se simteau stingheriti, nu atit din
pricina celor petrecute, cit mai ales din pricina unui senti-
ment nelamurit, dar apasator, despre care nu vorbea
nimeni, dar pe oare il simtea fiecare in el $i in vecinul lui.
Maidanov ne recita versurile lui Ā§i Malevski le lauda cu
. Š¾ caldura exagerata.
210
'ā Cit de mult doreste acum sa para b,un ! imi ?opti
Lu$in.
In curind ne despartiram. Zinaida cazu deodata pe gin-
duri; printesa ne trimise vorba ca Š¾ doare capul; Nir-
majki incepu sa se plinga de reumatismele lui...
* Mult timp n-am putut sa adorm ; povestirea Zinaidei
ma uluise.
āNu cumva se ascunde in ea vreo aluzie ? intrebam
eu. Ā§i la ce, la cine se gindise ? $i chiar daca era Š¾ aluzie,
cum de a indraznit ? Nu, nu se poate, $opteam eu, rasu-
cindu-ma, cind pe Š¾ parte, cind pe alta, cu obrajii infier-^
binta|;i...ā Mi-am amintit insa de expresia pe care Š¾ avea
fa|a Zinaidei, in timp ce povestea... Mi-am amintit de
exclamatia care-i scapase lui Lu$in in Neskucinii, de
schimbarile neasteptate ale Zinaidei fata de mine* Ā§i ma
pierdeam in presupuneri : āCine-Š¾ fi. el ?ā Aceste cuvinte
stateau inā fafa ochilor mei, ca inscrise in bezna ; iar dea-
supra mea parca plutea un nor prevestitor de rele ; ii sim-
team apasarea $i asteptam sa se prabu^easca din clipa in
clipa. In ultimul timp ma obisnuisem cu multe $i vazu-
sem multe la Zasekini : dezordinea lor, lingurile Ā§i furcu-
litele rupte, mucurile luminarilor de seu, posomoritul Vo-
nifati, fetele din casa jerpelite, chiar apucaturile batrinei
prin^ese... toata aceasta viafa atit de ciudata nu ma mai
mira... Dar nu ma puteam obi^nui cu ceea ce intrezaream
acum la Zinaida.:. Maica-mea Š¾ numise odata āaventu-
rieraā... Aventuriera, ea, idolul meu, zei^a mea ! Aceasta
denumire ma ardea ; cu obrazul ascuns in perna, ma sileam
sa scap de ea ; eram indignat... si, in acelasi timp, ce n-aĀ§ fi
dat sa fiu eu fericitul de linga havuz !...
Singele mi se infierbinta Ā§i clocotea in mine. ā...Parcul...
havuzul... ma gindeam eu. Š”Šµ-ar fi sa ma due in gradina ?ā
Ma imbracai in graba Ā§i ma strecurai din casa. Noaptea
era intunecoasa, copacii fo$neau molcom, Š¾ racoare lini?-
tita cobora din cer, un miros de marar venea din gradina
de zar?avat. Am cutreierat toate aleile ; zgomotul uĀ§or al
paĀ§ilor mei ma infiora, dar imi $i dadea curaj ;w ma opream,
asteptam, ascultam cum imi bate inima de tare $i de repede.
In sfir^it, ma apropiai de gard ?i ma rezemai de uluca
subtire. Deodata, sau a fost numai Š¾ ŃŠ°Š³ŠµŠ³Šµ,ŠŠ° citiva pa$i
de mine trecu ca un fulger Š¾ silueta de femeie. Imi atintii
privirea in bezna $i imi oprii rasuflarea. Ce sa fie? Se
auzea un zgoāmot de paĀ§i sau era inima mea care batea
211
tare ? āCine-i acolo ?ā biiguii eu. Iar asta ce sS. fie ? Un
ris inabu$it..._sau un fo^net de frunze... ori un suspin la
urechea mea ? Ma apuca frica. ,,Cine-i acolo ?ā repetai eu
Ā§i mai meet. .
. Vazduhul fu sfi^iat Š¾ clipS ; pe cer straluci Š¾ dira de
foe : cazuse Š¾ stea. āZinaida ?ā am vrut sa strig, dar vorba
mi se opri pe buze. Ā§i,- deodata, se lasa an jurul meu Š¾
tScere adinca, cum se intimpla adeseori in toiul nop|ii...
Chiar greierii din gradina incetara sa mai tiriie ; numai
undeva se auzi un geam trintit. Am stat, am mai stat,1 Ā§i
apoi m-am intors in odaia Ā§i in patul meu, care se racise.
Simteam Š¾ nelini^te stranie : parca aĀ§ fi fost la Š¾ intil-
nire Ā§i am ramas singur, trecind pe linga fericirea altuia.
*/ ā¢
A DOUA ZI AM VAZUT-O PE Zi-
naida numai in treacat : pleca undeva cu printesa, in
trasura.r In schimb, 1-am intilnit pe Lusin,. care de-abia
binevoi sa-mi raspunda la salut, $i pe Malevski. Tinarul
conte rinji Ā§i-mi indruga binevoitor citeva cuvinte. Din-
tre to|i cei primi^i in pavilion, numai el singur reu$ise sa
se strecoare la noi in casa Ā§i ii placuse mamei mele., Tata
insa nu-1 suferea $i se purta cu el cu Š¾ polite^e aproape
jignitoare.
- ā Ah, monsieur le page incepu Malevski, suit foarte
bucuros ca va intihiesc ; ce face frumoasa dumneavoastra
regina, ?
Aceasta fat& proaspata ?i frumoasa era in clipa aceea
atit de respingatoare pentru mine Ā§i ma privea atit de
glumet $i de dispre|uitor, incit nu i-am raspuns nimic.
ā* Tot mai e$ti suparat ? urma el. N-ai dreptate. Nu
eu te-am. numit paj ; reginele trebuie neaparat sa aiba
paji; dar da-mi voie sa-fi spun ca nu-fi indepline$ti bine
datoria.
ā Cum aĀ§a ? '
ā Pajii trebuie sa fie nedespar^iti de stapinele lor ;
pajii trebuie sa Ā§tie tot ce fac ele, trebuie sa le supra ve-
gheze zi $i noapte, adauga el, coboriridu-?i glasul.
ā Ce vre|;i sa spuneji ?
1 Ah, domnul paj ! (Fr.).
213
ā Ce vreau sa spun ? Mi se pare ca ma exprim destul
de clar : zi Ā§i noapte. Ziua, treaca-mearga. Ziua e lumina
Ā§i sint-oameni; dar noaptea po|i sa te.aĀ§tepti la Š¾ neno-
rocire. Te sfatuiesc sa nu dormi in timpul noptii Ā§i s-o
supraveghezi, s-o supraveghezi, din toate puterile. Tine
minte ā noaptea in pare, la havuz... lata unde trebuie sa
stai la pinda. Ai sa-mi multumeĀ§ti pentru asta.
Malevski izbucni in ris imi intoarse spatele. Probabil
nu dadea Š¾ importanta prea mare celor ŃŠµ-mi spusese.
Avea reputatia unui mare mistificator era renumit pen-
tru darul lui de a pacali oamenii la balurile mascate, unde
se manifesta toata falsitatea incon^tienta de care era
patrunsa intreaga lui fiinta. Voia numai sa ma neca-
jeasca ; dar fiecare cuvint al lui se strecura ca Š¾ otrava
prin vinele mele. Singele mi se urease la cap... āŠ ! Asta
este ! imi spusei eu. Bun. Nu in zadar ma simteam eu atras
"de gradina ! Asta nu se va intimpla !ā exclamai cu glas
tare $i ma lovii cu pumnul in piept, far& sa Ā§tiu nici eu
ce ,,n-o sa se intimpleā.
āDe-Š°Š³ fi sa vina chiar Malevski in grading, m& gin-
' deam (poate ca s-a dat singur -de gol : destul de obraz-
nic pentru aĀ§a ceva), sau oricare altul (gardul gradinii
noastre era foarte jos Ā§i nu era nici Š¾ greutate sa sari peste
el), dar sa se fereasca de mine acela care-mi va cadea in
miini ! Nu-i doresc nimanui sa se intilneasca cu mine !...
Am sa arat lumii intregi, ei, tradatoarei (da, aĀ§a i-am
zis : tradatoare), ca Ā§tiu sa ma razbun !ā
M-am intors in odaia mea, am scos din birou un cutit
englezesc, cumparat de curind, ain incercat ascutiĀ§ul cu
degetul $i, incrun tindu-ma, cu b hotapire rece Ā§i de nestra-
mutat, 1-am virit in buzunar. Toate acestea le faceam de
parca n-ar fi fost pentru mine ceva nou Ā§i cu totul neobi$-
nuit. Inima mi se zgirci de minie Ā§i impietri ; pina seara
nu mi-am descrefit fruntea $i nu mi-am descle$tat buzele ;
ma pālimbam mereu intoace $i incolo, stringind in pumn
cutitul infierbintat pregatindu-ma din vreme la ceva
groaznic. Aceste sentimente noi, pe care nu le mai trai-
sem, ma preocupau Ā§i chiar ma bucurau atit de mult, incit,
la drept vorbind, ma gindeam prea putin la Zinaida. 11
aveam mereu in minte pe Aleko tinarul tigan : bInco-
* Este vorba de Aleko, eroul principal din poemul romantic
Tiganii de A. S. PuĀ§kin
213
tro ?ā āStai..." apoi : ,,EĀ§ti stropit peste tot cu singe..:
Š”Ń-ai facut?..." āNimic!" Cu ce zimbet fioros repetam
acest: āNimic !" Tata nu era acasa, dar maica-mea, care
in ultimul timp era Ā§i ea intr-o stare de enervare mocnita,
aproape continua, observa mutra mea fatala si-mi spuse in
timpul cinei: āCe stai suparat ca vacarul pe sat ?" Drept
raspuns, i-am zimbit ingaduitor Ā§i gindeam : āDaca ar
$ti !" Batuse ora unsprezece cind m-am retras la mine in
odaie. Nu m-am dezbracat. AĀ§teptam miezul noptii; in
* sfir$it, sosi. āŠ timpul!ā Ā§optii eu printre din^i Ā§i, inchein-
. du-ma pina sus Ā§i suflecindu-mi chiar minecile, ma in-
dreptai spre grSdina. f \ *
Inca din timpul zilei, imi alesesem locul unde sa stau
la pinda. In fundul gradinii, unde gardul care desparte ā¢
gradina noastra de cea a pavilionului se sprijina de zidul
comun, cre^tea un brad singuratic ; stind sub ramurile lui
dese Ā§i joase, puteam sa vad foarte bine, atit cit imi permi-
tea intunericul, tot ce se intimpla in jurul meu. Pe aici
$erpuia Ā§i Š¾ carare, care mi se paruse intotdeauna plina .
de mister ; se furi$a intocmai ca un Ā§arpe pe sub gardul
unde se vedeau urmele picioarelor care-1 sareau pe acolo
Ā§i ducea spre chio^cul rotund, acoperit in intregime de sal-
cimi. Am ajuns pina la brad, m-am rezemat de trunchiul
lui Ā§i am inceput sa pindesc.
Noaptea era tot atit de lini^tita ca Ā§i in ajuny dar cerul
era mai pu^in innorat $i se v.edea limpede conturul tufi-
$urilor $i chiar al florilor inalte. Primele clipe ale a$tep-
tarii fura apasatoare, aproape infioratoare. Eram hotarit
la orice ! Ma gindeam numai cum sa fac. Sa strig oare :
āUnde te duci ? Stai! RecunoaĀ§te sau mori!ā sau numai
sa lovesc, sa lovesc Ā§i atit... Orice sunet, orice fiĀ§iit Ā§i
fosnet mi se parea hotaritor, neobi^nuit'.. Ma pregateaām...
ŠŠ¹ aplecam inainte... Dar trecu Š¾ jumatate de ora, trecuā
Š¾ ora : singele mi se liniĀ§tea, mi se racorea... Gindul ca
fac totul degeaba, ca devin chiar ridicol, ca Malevski'
i$i batuse joc de mine incepu sa mi se strecoare in suflet.
Mi-am parasit postul Ā§i am incon jurat toata gradina. Spre
ā¢ necazul meu, nu. se auzea nicaieri nici un zgomot, totul
se odihnea ; pina $i ciihele nostru dormea, facut ghem
linga porti^a. M-am urcat pe ruinele serei, am zarit in
fa|a mea cimpul indepSrtat, mi-am amintit de intilnirea
mea cu Zinaida Ā§i am c$zut pe ginduri... . ' ā¢ : -
214
. Am tresarit... Mi.se paru ca aud scir^iitul unei uĀ§i care
se.deschide, apoi trosnetul u$or al unei ramuri frinte...
Din doua sarituri, am fost jos am incremenit... Pasi re-
pezi $i u$ori, dar prudenp, se auzeau clar prin gradina...
Se apropiau de mine. āIata-1, iata-1, in sfirsit !ā imi trecu
prin inima. Am tras febril cufitul din buzunar, 1-am des-
chis repede ā¢ ā scintei ro$ii incepura sa-mi joace prin
fata ochilor, parul mi se facu maciuca de furie $i de
groaza... Pa$ii veneau drept spre mine, m-am incovoiat,
m-am incordat ca sa-i intimpin... ,Aparu un om... Dum-
nezeule ! Era tata !
L-am recunoscut numaidecit, cu toate ca era infa^urat
intr-o peleriria Ā§i i$i trasese palaria pe ochi. Trecu pe
linga mine-in virful picioarelor. Nu ma zarise, cu toate
ca nu ma ascundea nimic, dar eu ma aplecasem $i ma
ghemuisem aĀ§a de tare, ca eram una cu pamintul. Ge-
losul Othello, cel gata sa ucida, se-preschimbase dintr-o
data intr-un Ā§colar... M-am speriat atit de tare de Š°ŃŠ°Š³ŃŠ°
nea^teptata a tatei, incit la inceput nici n-am observat de
unde venea Ā§i incotro se ducea. Abia dupa ce se lini^ti
totul imprejur, m-am ridicat $i m-am gindit : ce-o fi-
cautind tata in timpul noptii prin gradina ? De fric^,
scapasem cutitul in iarba, dar n-am incercat sa-4 caut.
Ma simteam foarte ru^inat. Mi-am venit dintr-o data in
fire. Intorcindu-ma acasa, m-am apropiat totusi de banca
de sub tufiĀ§ul de soc $i m-am uitat spre fereastra odaii
Zinaidei ; geamurile mici $i uĀ§or bombate rasfringeau .
slaba lumina albastra care cadea din cerul intunecat. .
Deodata culoarea lor incepu sa se schimbe Ā§i am vazut
bine cum se lasa storul alb, incet Ā§i cu grija, pina la
pervaz unde ramase nemi^cat. . ,
ā Dar ce este asta ? spusei eu tare, aproape fara sa
vreau, cind ajunsei din nou in odaia mea. āŠ vis, intim-
plare, sau...ā Presupunerile care imi venira deodata- in
minte erau atit de noi $i de stranii, incit nici mi indraz-
neam sa le lamuresc.
XVIII
M-AM SCULAT DE DIMINEATA CU
durere de cap. NeliniĀ§tea din ajun pierise Ā§i se preschim-
base intr-o nedumerire apasatoare Ā§i intr-o mihnire cum-
215
nu mai cunoscusem pina atunci ; parca murea ceva in
mine.
ā Semeni cu un iepure earuia i s-Š° extirpat Š¾ juma*
tate din creier ! imi spuse LuĀ§in, intilnindu-se cu mine;
La prinz ma uitam pe furi$ cind la mama, cind la tata:
el era lini^tit ca de obicei, iar ea ascuns iritata, ŃŠ°ŠŠæ- v
totdeauna. AĀ§teptam sa vad daca tata are sa-mi vor- ,
beasca prietene^te, cum i se intimpla uneori... El insa
nici nu ma mingiie cu gestul lui rece de fiecare zi. āSa-i
' spun total Zinaidei ? ma gindii. E totuna ; intre noi total
s-a sfirĀ§itā. M-am dus la ea, dar nu numai ca nu i-am
spus nimic, dar nici macar n-am putut sa vorbesc cu
dinsa, cum fi dorit. Sosise de la Petersburg, in vacan|a,
fiul batrinei prin^ese, un cade/ de vreo doisprezece ani;
Zinaida mi-1 incredinfa numaidecit pe fratele ei.
ā lata, dragul meu Volodea (ma numea pentru prima
oara astfel), un prieten pentru tine. Il cheama tot Volodea.
Te rog sa-1 iubeĀ§ti; e ni|el salbatic inca, dar are inima
buna. Arata-i Neskucinii, plimba-te cu el, ia-l.sub ocro-
tirea dumitale. Nu-i aĀ§a ca ai sa faci asta ? E$ti tot atit
de bun ca ?i el ! Ea iĀ§i puse mingiietor miinile pe umerii '
mei Ā§i eu ma pierdui cu total. Sosirea acestui baietas ma '
preschimba ?i pe mine intr-un copil. Il priveam in tacere
pe cadet,1 care se uita tot atit de tacut la mine. Zinaida
izbucni in ris Ā§i ne impinse unul spre altul.
ā Imbrati?ati-va odata, copii ! Noi ne-am strins in
bra|e.
ā Vrei sa mergem in gradina ? il intrebai eu.
ā Cu placere, imi raspunse el ragu^it, cu un. glas de
adevarat cadet/
Zinaida izbucni din nou in ris... Am avut timp sa ob-
serv ca nu-i vazusem niciodata culori atit de minunate
in obraji. Am piecat impreuna cu baiatul. Aveam in gra-
dina noastra un. scrincfob vechi. L-am aĀ§ezat pe scindu-
rica subtire Ā§i am inceput sa-1 legan. Ā§edea nemiĀ§cat, in
tunica lui noua de postav gros $i cu fireturi groase'de aur,
se tinea strins de funii. z
ā Descheie-te cel putin la git, ii spusei eu.
ā Nu-i nimic, sintem obi^nuiti, spuse el dregindu-Ā§i
glasul. Semana cu sora lui ochii, mai ales, ii aminteau
pe ai ei. Eram bucuros sa-1. distrez, dar in acela^i timp
Š¾ tristete chinuitoare imi rodea inima. āAcum nu sint decit
un copil, ma gindeam eu, dar aseara..." Imi amintii unde
216
'imi pierdusem cutitul in ajun. Ā§i-l cautai. Cāadetui mi-1
ceru, i$i rupse Š¾ ramura mai groasa de soc, iĀ§i ciopli un
fluier Ā§i incepu sa cinte. Othello fluiera $i el.
Dar sa-l fi vazut pe acelasi Othello cum plingea in
bra|ele Zinaidei cind, gasindu-1 intr-un colt al gradinii,
ea il intreba de ce e atit de trist ? Lacrimile mele izbuc-
nira cu atita putere, incit ea se sperie.
ā Ce-i cu dumneata ? >Ce-i cu dumneata, Volodea ?
repeta ea mereu Ā§i, vazind ca nu-i raspund Ā§i ca nu incetez
sa pling, se gindi sa-mi sarute obrazul ud. Dar eu m-am
inters Ā§i am $optit printre sughrfuri :
ā 9 tin totul ; de ce te-ai jucat cu.mihe ? Pentru ce
|i-a trebuit dragostea mea ?
-ā Sint vinovata fa^a de dumneata, Volodea... Ā§opti
Zinaida. Ah ! Sint foarte vinovata... spuse ea Ā§i-Ā§i frinse
miinile. Cita rautate e in mine, cita bezna, cite pacate...
Insa acum nu ma Joc cu dumneata, te iubesc, nici nu ba-ā
nuie^ti de ce Ā§i cum... totuĀ§i... ce $tii ?
Ce puteam sa-i spun ? Ea statea in fa^a mea $i ma
privea, iar eu ii apar^ineam in intregime, din cre^tet
pina-n talpi, cum se uita la mine... Peste un sfert de ora
ne fugaream cu Zinaida Ā§i cu fratele ei ; nu mai plingeam,
rideam, cu toate ca de sub pleoapele umflate imi curgeau
lacrimi ; la git, in loc de cravata, -aveam legata Š¾ panglica
de-Š° Zinaidei, Ā§i chiuiam de bucurie cind izbuteam s-o
prind de talie Facea din mine tot ce voia.
XIX
AS FI RAMAS FOARTE tNCURCAT,
daca m-ar fi silit cineva sa povestesc, cu de-amanuntul,
ce s-a petrecut cu mine in saptamina care a urmat dupa
expeditia mea nocturna neizbutita. A fost Š¾ perioada ciu-
data Ā§i plina de febra, un fel de haos in care sentimentele -
cele mai contradictorii, gindurile, banuielile, speran^ele,
bucuriile Ā§i chinurile se amestecau ca intr-un virtej. Ma
tcmeam sa privesc in mine insumi (daca un baiet-a? de
?aisprezece ani poate sa priveasca in el insusi), ma te-
meam sa-mi' dau seama de ceea ce se intimpla. Eram
numai grabit sa-mi tree ziua pina in seara. cum se
facea noapte, dormeam... uĀ§urinta copilariei ma ajuta.
217
Nurvoiam sa $tiu daca sint iubit nici sa-mi marturiseac
ca nu sint iubit. De tata ma feream, dar de .Zinaida nu
puteam sa ma feresc... Prezenta ei ma ardea ca un foe...
dar ŃŠµ-mi trebuia sa Ā§tiu ce fel de foe era acesta, in care
ardeam $i ma topeam, cit timp eram fericit sa ard $i sa
ma topesc ? Ma lasam in voia tuturor impresiilor mele ?i
ma min|eam pe mine insumi, ocoleam toate amintirile Ā§i
inchideam ochii asupra celor ce presim^eam in viitor...
Acest chin n-ar fi putut, desigur, sa se prelungeasca prea
mult... o 'lovitura de.trasnet nimici totul dintr-o data
ma arunca pe un alt faga? de via}Ā£. .
Intr7o zi, intorcindu-ma acasa la cina, dupĀ£ Š¾ plimbare
destul de lunga, am aflat, spre marea mea mirare, ŠµŠ¹ voi
lua masa singur : tata piecase, iar mama, fiind bolnava,
n-avea sa manince Ā§i se incuiase la dinsa in iatac. Am ghi-
cit, dupa fa^a lacheilor, ŠµŠ¹ se intimplase ceva neobiĀ§nuit...
Nu indrazneam sa pun intrebari, dar aveam un prieten,
pe Š¹ŠæŠ¹Š³Šø! fecior Filipp, un amator pasionat de versuri Ā§i
mare maestru al chitarei,ā$i am recurs la el. Am aflat de
la dinsul ca intre tata Ā§i mama fusese Š¾ ŃŃŠµŠæŠ¹ ingrozi-
toare (in camera servitoarelor se auzea tot; ŠµŠ¹ s-au spus
multe in fran|uzeĀ§te,- dar fata din ŃŠ°ŃŠ¹, MaĀ§a, traise cinci
ani la Š¾ croitoreasa din Paris, ?i injelegea totul) ; mama il
invinov^ea pe tata de necredinja, de legaturi cu domni-
Ā§oara veefr^ ; la inceput tata cautase Š·Š¹ se dezvinov^easca,
apoi se infuriase Ā§i la rindul lui spusese un cuvint tare,
pare-se despre āvirsta dumneaei", la care mama izbucnise
in plins ; mama ii amintise Ā§i de ni$te police pe care el le
iscalise prin|esei batrine Ā§i vorbise de Š³Š¹Šø Ā§i despre dom-
niĀ§oara ; auzind aceasta, tata Š¾ ameninjase;
ā Toata nenorocirea, urma Filipp, a fost Š¾ scrisoare
anonima ; cine a scris-o nu se Ā§tie. Fara ea, cum ar fi
ieĀ§it la iveala toate acestea ? N-aveau cum.
ā Oare sa fi fost ceva intre ei ? spusei eu cu greu, in
timp ce prin miinile Ā§i picioarele mele trecea un fior de
gheata ?i se ciitremura ceva in adincul sufletului meu
Filipp clipi cu in^eles.
ā A fost. Lucrurile astea. nu se pot ascunde j $i, deĀ§i
de data asta tatal dumneavoastra a fost foarte grijujiu,
totu?i era rievoit uneori ŠµŠ¹ tocmeascfi Š¾ tr&sura Ā§i altele...
Ā§i de oameni nu .s-a putut lipsi.
- L-am lasat pe Filipp Š·Š¹ piece Ā§i m-am aruncat pe pat.
N-am plins Ā§i nici nu m-am lasat copleĀ§it de deznadejde |
nu ma intrebam cind Ā§i cum s-au intimplat toate acestea ;
nu ma miram ca nu banuisem mai demult aceasta nici
nu-1 invinovafeam pe tata... Ceea ce aflasem era peste pu-
terile mele/: aceasta marturisire nea^teptata ma zdrobise...
Totul se sfir^ise. Toate florile mele fusesera sinulse deodata
Ā§i zaceau in jurul meu, impra^tiate si strivite.
XX
A DOUA ZI, MAMA ANUNTA CA SE
muta la oras. Dimineaja, tata intra la ea in odaie Ā§i statu
mult timp de vorba cu ea. Nu auzi nimeni ce-i spuriea,
dar dupa asta mama nu mai plinse ; se linisti $i ceru de
mincare, totu$i nu se arata si nu-si schimba hotarirea.
Imi amintesc ca am hoinarit toata ziua, dar nu m-am dus
in gradina ?i nu m-am uitat la pavilionul de alaturi, iar
seara am fost martor la Š¾ intimplare extraordinary : tatal
meu il conduse la bra| pe contele Malevski prin salon pina
in antreu, Ā§i acolo, in prezenta lacheului, ii spuse cu ton
rece : ,,Acum citeva zile, intr-o casa, excelenfei voastre
vi s-a aratat u?a ; nu e momentul ca sa ma explic cu
diimneavoastra, dar am onoarea sa va previn ca, daca
mai pofti^i Š¾ singura data in casa mea, va arunc pe fe-
reastra. Nu-mi place scrisul dumneavoastra.ā Contele se
girbovi, strinse din din|i, se facu mic $i disparu. .
Incepura pregatirile pentru mutarea noastra la Mos-
cova pe -strada Arbat, unde aveam casa. Nici tata nu mai
voia probabil sa ramina la vila, dar se vede ca Š¾ convin-
sese pe mama sa nu faca. scene ; totul decurgea in tacere, ā¢
fara graba. Mamaātrimise chiar pe cineva s-o salute din
partei ei pe printesa ,$i sa-i transmits parerea de rau ca,
fiind bolnava, nu poate s-o vada inainte de.piecare. Eu
rataceam ca scos din min|i $i nu doream decit.un lucru :
sa se termine toate cit mai repede. Un singur gind imi
framinta mintea : cum putuse ea, Š¾ fata atit de tinara si
mai ales printesa, sa faca un asemenea pas, cind ?tia ca
tata e om casatorit si cind ea ar fi putut sa se marite cu
oricine, fie Ā§i cu Belovzorov, de pilda. Pe ce s-o fi bizuit ?
Cum de nu s-a temut sa-$i distruga viitorul ? Da, ma gin-
deam eu, asta e iubirea, pasiunea, devotamentul, Ā§i imi
amintii de cuvintele lui LuĀ§in ā āunor fiin|e le 'face
219
placere sa se sacrifice". Am zarit odata, intr-unul din- gea-
murile pavilionului, Š¾ umtfra palida... ,;Sa fie fata -Zinai-
dei ?ā ma gindii eu... Da, era chipul ei. N-am mai putut
sa rabd. N-aveam putere sa ma despart de ea fara sa-mi
iau ramas bun. Am gasit un moment potrivit Ā§i m-am
dus la ea.
Printesa batrinS ma intimpinS in salon, cu obiĀ§nuitele
ei vorbe placute Ā§i nepotrivite..
ā Ce-i maica, de ce-i tevatura asta la voi, aĀ§a de cu-
rind ? spuse ea indopindu-Ā§i amindoua narile cu tutun.
M-am uitat la ea $i inima mi s-a uĀ§urat. Cuvintul ,',politeā,
pe care mi-1 spusese Filipp, ma chinuia. Ea nu banuia
nimic... cel putin aĀ§a mi se paru atunci. Din odaia vecina
aparu Zinaida intr-o rochie neagra ; era palida, cu pjetele
desfacute. -Ma lua tacuta de mina $i ma duse cu dinsa.
-ā Tiā3111 auzit glasul, incepu, Ā§i am venit repede.
ai fi fost in stare sa ne parase^ti cu atita uĀ§urinta, rau- '
taciosule* ?
;ā Am.venit sa-mi iau ramas bun, printesa, raspun-
sei, poate ca pentru. totdeauna.- Cred, ca ai auzit ca
piecam. * - * ;
Zinaida ma privi drept in ochi.
ā Da, am auzit. I^i multumesc ca ai venit. Credeam
ca n-am sa te mai vad. Sa nu ma porhene^ti de rau. Te-am
. chinuit uneori, totu^i nu sint a?a de rea cum iti inchipui.
Se intoarse Ā§i se rezema de geam,
ā Crede-ma, nu sint aĀ§a. Ā§tiu ca ai Š¾ parere pr'oasta
despre mine.
ā Eu ?
ā Da,. dumneata.
ā Eu ? repetai cu amaraciune, $i inima imi treSari
din. nou, ca mai inainte, sub influents farmecului ei
nespus Ā§i de neinvins; Eu ? Crede-ma, Zinaida* Alexan-ā ā¢
drovna, orice ai fi facut $i oricit m-ai fi chinuit: eu am
sa te iubesc Ā§i.am sa te ador pina la sfh:Ā§itul zilelor mele.
Ea se intoarse dintr-o data spre mine' $i, desiacind
larg bratele,, imi cuprinse capul rria saruta apasat $i
fierbinte/ Dumnezeu $tie pentru cine era aceasta sa-
rutare de adio atit de lunga, dar i-am gustat lacom dul-
ceata, Ā§i Ā§tiam ca riu se va mai repeta niciodata.
ā Adio, adio, inginam...
Ea se desprinse ?i ieĀ§i. Plecai eu. Nu sint in stare
sa redau sentimentul cu care am piecat. N-aĀ§ fi .dorit
220
sa se mai repete vreodata, dar m-a? fi socotit nenorocit,
daca nu 1-a? fi trait niciodata.
Ne-am mutat in ora?. Mult timp n-am putut sa ma
rup de cele petrecute, ?i mult timp n-am putut sa ma
apuc de lucru. Bana mea se inchidea incet, de?i, la
drept vorbind,. nu ma simteam deloc suparat pe tatal meu.
Dimpotriya, el parca crescuse ?i mai mult in ochii mei... sa
explice psihologii, cum ?tiu ei, aceasta contradicjie. In-
tr-una din zile treceam pe bulevard ?i, spre marea mea
bucurie, ma lovii piept in piept cu Lu?in. Tineam la el
pentru firea lui dreapta ?i sincera ?i, pe linga asta, mi-era
drag pentru amintirile pe care le trezea in mine. M-am
repezit spre el.
ā Aha ! spuse, incre|indu-?i sprincenele. Dumneata
e?ti, tinere ? la sa te vad. E?ti tot atit de palid, insa in
ochi nu mai citesc aiureala de odinioara. Ara^i' ca un
om, nu ca un catelu? de apartament. E foarte bine. Ei,
ce mai faci ? Lucrezi ?
Eu oftai. Nu voiam sa mint ?i mi-era ru?ine sa spun
adevarul.
ā Nu-i nimic, urm& Lu?in, nu te lasa. Principalul
e sa duci Š¾ viata normala ?i sa nu te la?i prada pasiunilor.
Nu aduc nici un folo? ! Oriunde te-ar purta valul, e rau.
Omul sa stea cu picioarele pe parnint ?i sa se tina bine
pe picioare. Uite, eu tu?esc... iar Belovzorov... ai auzit ?...
ā Nu/ Ce ?
ā A pierit fara urma. Se spune ca ar fi piecat in
Caucaz. E Š¾ lectie pentru dumneata, tinere. Toata neno-
rocirea e ca nu ?tiu sa piece la timp, sa rupa mrejele.
Dumneata mi se pare ca ai scapat mai u?or. Paze?te-te,
sa nu cazi iara?i. Adio.
āNu mai cad, ma gindeam eu, n-am s-o mai vad
niciodata/4 Dar mi-a fost sortit s-o mai revad Š¾ data pe
Zinaida.
XXI
TATA CALAREA IN FIECARE ZI.
Avea un cal frumos, ro?cat englezesc, cu gitul subtire
?i cu picioarele lungi, neobosit ?i salbatic , se numea
,,Electriqueā. In afarS de tata, nimeni nu putea sa-1 in-
221
- calece. Intr-o zi, el veni la mine foarte bine dispus, cum
nu-1 mai vazusem demult; se pregatea sa piece calare Ā§i ā¢
i?i prinsese pintenii. Am inceput sa-1 rog sa ma ia Ā§i, pe
mine cu el.
ā Mai bine sĀ£ JucSm ,,capraā, imi raspunse tata,
caci n-ai sa po|i sa te $ii de mine cu hunterul tau.
Am sa ma Jin ; am sa-mi pun $i eu pintenii.
ā Bine, fie.
Plecaram amindoi. Aveam un calu^ negru ?i paros,
cu picioare puternice Ā§i destul de iute. Car trebuia in-
tr-adevar sa galopez din toate puterile, pe cind Elec-
trique mergea la trap. intins. Cu toate acestea, nu ra-
mineam in urma. N-am vazut niciodata un calaret mai
bun ca tata ; calarea atit de' frumos, de indeminatic Ā§i
de firesc, incit parea ca Ā§i calul simtea acest lucru Ā§i se
mindrea cu el. Am incon jurat toāate bulevardele, am
trecut prin āCimpul Devicee",1 am sarit peste ni^te
garduri (la -inceput ma temeam sa sar, dar tata ii dispre-
|uia pe oamenii pu|in indrazne^i, ?i mie-mi trecuse frica),
- am trecut de doua ori peste riul Moscova, Ā§i credeam ca
ne intoarcem acum acasa, mai ales ca tata.observase obo-
seala calutului meu, cind, deodata, el intoarse calul in
direc|ia vadului Crimeii ?i porni , in galop. de-Š° lungul
malului. M-am repezit dupa el. Ajungind in dreptul 4
unei gramezi mari de buturugi vechi, sari repede de
pe Electrique, imi porunci sa ma dau jos Ā§i, intinzindu-mi
friul calului sau, imi spusd sa-1 a^tept acolo, linga butu-
rugi ; apoi coti pe Š¾ stradela Ā§i disparu. Am inceput sa ma
plimb in josul $i in susul apei, ducind caii dupa mine Ā§i
certindu-ma cu Electrique, care nu inceta sa dea din
cap, se scutura, fornaia $i necheza ; Ā§i, de cite ori ma
opream, incepea sa scurme pamintul cu copita Ā§i, ne-
chezind cu rautate, il muĀ§ca pe hunterul meu de git ; in-
tr-un cuvint, se purta intocmai ca un pursinge rasfajiat.
jTata nu se mai intorcea. Dinspre riu adia Š¾ iimezeala ne-
placuta ; Š¾ ploaie marunta incepu sa cada liniftit, presa- ā¢
rind cu pica|ele mici, negre, buturugile sure pe lingd care
ma invirteam Ā§i de care ma plietisisem ingrozitor. Ma
apuca -triste|ea, dar tata tot nu se intorcea. Un vardist
finlandeg, carunt, cu.o casca enorma pe cap, in forma de
oala, Ā§i cu halebarda (ce cauta un vardist pe malul riului
1 Lacul de linga minastirea Novodevicii din Moscova. (n.fj.
222
Moscova ? !) se- apropie Ā§i, intorcindu-$i spre mine fa|a
increfita, de baba, spuse :
ā Ce faci aici cu caii a$tia, cocona^ule ? Da-mi-i,
sa |i-i pazesc.
Nu-i raspunsei nimic ; el imi ceru tutun. Ca sa
ma descotorosesc de el (Ā§i fiindca ma chinuia nerabda-
rea), facui ci|iva pa$i in direc|ia in care se departase tata.
Strabatui toata ulicioara pina la capat, cotii si ma oprii :
pe strada, la^patruzeci de pa$i de mine, la fereastra des-
chisa a unei casu^e de lemn, statea tata, cu spa tele la
mine, sprijinindu-se cu pieptu} de pervaz, iar inauntru,
in casa, pe jumatate ascunsa dupa perdea sedea Š¾ femeie.
imbracata intr-o rochie de culoare inchisa Ā§i vorbea cu
tatal meu ; femeia aceasta era Zinaida.
Incremenii. Marturisesc ca nu ma a^teptasem la
a$a ceva. Primul meu gind fu sa fug. āTata se va intoarce,
ma gindii, Ā§i sint pierdutā... Dar un sentiment ciudat. un
sentiment mai puternic decit curiozitatea, mai puternic
decit gelozia, mai puternic decit teama, ma opri.' Ince-
pui sa privesc si cautai sa ascult. Parea ca tata insista
asupra unui lucru. Zinaida se impotrivea. Parca vad Ā§i
acum fa|a ei, trista, serioasa, frumoasa, cu āo nespusa
expresie de devotament, de triste|e, de iubire Ā§i de... dez-
nadejde, alt cuvint nu pot sa gasesc pentru asa ceva. Ea
raspundea prin cuvinte scurte, monosilabice, fara sa rid ice
ochii, $i zimbea cu supusenie $i cu indaratnicie totodata.
$i numai in acest zimbet am recunoscut-o pe Zinaida mea
de altadata. Tata dadu din umeri Ā§i iĀ§i indrepta palaria
pe cap ā acesta era la el semnul nerabdarii. Apoi auzii
cuvintele : Vous devez vous separer de cette L. Zinaida
ridica fruntea *Ā§i intinse mina sa-1 opreasca... $i, deodata,
in fa^a ochilor mei se petrecu ceva de necrezut : tata
ridica brusc cravata, cu care i$i batea uĀ§urel poalele hainei
de praf, $i se auzi vijiind lovitura peste bra^ul gol pina la
cot. Cu greu m-am stapinit sa nu tip. Zinaida se cu-
tr.emura; se uita in tacere la tata $i, ridicind incet braful,
il duse la buze Ā§i saruta urma ro^ie ramasa pe e*L Tata
zvirli cravata $i, urcind in goana treptele de la intrare,
se repezi in casa... Zinaida se intoarse si, cu miinile intinse,
cu capul u$or dat pe spate, se departa de fereastra...
1 Trebuie sa te desparti de aceasta... (fr.).
223
Ingrozit ?i infiorat pina in inima de nedumerire, "am
fugit inapoi de-Š° lungul stradelei, gata sa-l scap pe Elec-
trique Ā§i -m-am intors la malul riului. Nu $tiam ce sa
cred. Ā§tiam ca pe tata, atit de rece $i de stapinit, il apu-
cau uneori accese de furie, Ā§i cu toate acestea nu puteam
in|elege ceea ce vazusem... dar am simtit in acea clipa
ca n-am. sa pot uita cit oi trai gestul, privirea Ā§i zimbe-
tul Zinaidei, Ā§i ca imagines? ei, aceasta imagine noua, care
rasarise deodata in fata mea, mi se intiparise pentru tot-
deauna in minte. Priveam proste^te in apa $i nu sim-
team ca imi eurg lacrimile din ochi. āŠ bate ! ma gin-
deam, Š¾ bate... Š¾ bate !ā *
ā Ei, ce-i cu tine, da-mi calul ! rasuna in urma mea
glasul tatii.
I-am intins friul, aproape fara sa-mi dau seama. El
sari pe Electrique. Infrigurat, calul se ridica in doua pi-
cioare $i facu Š¾ saritura inainte, de uri stinjeri $i juma-
tate... Tata'il stapini insa .numaidecit : ii infipse pintenii
in burtS. Ā§i ii dadu un pumn in grumaz.',
ā Ah ! De-aĀ§ avea acum cravaĀ§a... mormai el.
Imi amintii de vijiitul si lovitura de adineauri a cra-
va$ei Ā§i ma cutremurai.
Unde ai pierdut-o ? il intrebai pe tata, dupa citeva
clipe. * '
Tata ŠæŠøŃ-mi. raspunse ?i * porni in galop inainte. 11
ajunsei. Voiam neaparat sa-i vad fafa.
ā Te-ai plictisit fara mine ? spuse printre dinti.
'ā Pu^in. Unde ti-ai pierdut cravaĀ§a ? il intrebai'din
nou. . _
Tata imi arunca b privire piezi^a.
ā N-am pierdut-o, spuse el, am aruncat-b.
Apoi cazu pe ginduri, i?i lasa capul.in jos... $i pentru ā
prima Ā§i ultima oara am vazut cita duio$ieā $i parere de
rau puteau sa exprime trasaturile lui severe.
Porni iar la galop nu 1-am .mai putut ajunge; am
sosit acasa cu un sfert de ceas in urma lui.
āAsta inseamna iubire, imi spuneam iarasi, stind
noaptea la biroul meu, unde incepusera sa apara iar car-
tile Ā§i caietele, asta inseamna pasiune ! Cum a putut ea *
sa nu se revolte cind a fost lovita... fie $i de Š¾ ŃŃŠ° iubita !
Se vede ca se poate rabda a$a ceva, daca iubeĀ§ti... $i eu:..
eu imi inchipuiam ca...ā'
224
In ultima luna ma copsesem mult ?i dragostea mea,
cu toate tulburarile Ā§i suferintele ei, imi aparea acum
marunta, copilaroasa si saraca, fata de acel sentiment mis-
terios, pe care de-abia daca puteam sa-1 banuiesc si care
ma inspaiminta intocmai ca Š¾ fata necunoscuta, frumoasa,
dar infricoĀ§atoare, pe care in zadar cauti s-o deslu$eĀ§ti in
ā¢intuneric...
In aceeasi noapte avui un vis ciudat si plin de groaza.
Se facea ca intram intr-o camera mica Ā§i intunecoasa.
Tata era acolo cu cravasa in mina Ā§i batea din picior ;
intr-un colt se ghemuia Zinaida Ā§i avea un semn roĀ§u pe
frunte... nu pe brat, iar in spatele lor se ridica Belovzorov,
acoperit de singe ; isi deschidea buzele palide $i il ame-
ninta cu furie pe tata.
Dupa doua luni, am intrat la facultate, iar dupa Š¾
jumatate de an tata muri (din pricina unui atac de apo-
plexie) la Petersburg, unde de-abia se mutase impreuna
cu mine Ā§i cu mama. Cu citeva zile inaintea mortii pri-
mise Š¾ scrisoare de la Moscova care il tulburase profund...
Š rugase ceva pe mama si se spune ca plinsese, el, el.
tatal meu ! In dimineata cind il lovi atacul, incepuse Š¾
scrisoare in frantuzeste pentru mine. ,.Fiul meu, imi
seria el, fere$te-te de dragostea femeilor, teme-te de
aceasta fericire Ā§i de aceasta otrava...ā Dupa moartea lui,
mama trimise la Moscova Š¾ surna importanta de bani.
XXII
TRECURA PATRU ANI. DE-ABIA
ie^isem din facultate $i nu $tiam de ce sa ma apuc, la ce
u$a sa bat ?i rataceam fara nici Š¾ treaba. Intr-o seara
intilnii la teatru pe Maidanov. Se casatorise, avea $i Š¾
slujba acum, dar eu il gaseam neschimbat. La fel de u?or
se entuziasma $i tot atit de iute se clescuraja.
ā Ā§tii, imi spuse el printre altele, doamna Dolskaia
e aici.
ā Care doamna Dolskaia ? .
ā Ai uitat-o ? Fosta printesa Zasekina, de care am
fost.cu totii indragostiti, $i dumneata, de asemenea. Iti
aduci aminte, la vila, linga Neskucinii...
ā E casatorita cu Dolski ?
15 ā Un culb de nobili
225
ā¢ ā¢ . ' ' ā Š *
ā Da.
ā Š ea aici, la teatru 2
ā āNu, dar e la Petersburg, s-a mutat de curind aici ;
se pregate^te sa piece in strainatate.
ā Ce fel de om e barbatul ei ? 11 intrebai eu.
ā Un tinar minunat si cu avere. Un coleg al meu
de birou, de la Moscova. Intelegi ca dupa toata povestea
aceea... cred ca Ā§tii' bine amanuntele (Maidanov zimbi
cu inodes)... nu i-a fost prea u$or sa gaseasca Š¾ partida ;
au ramas corisecin^ele... dar, cu inteligen^a ei, totul e cu
putin^a? Du-te la ea, va fi foarte bucuroasa sa te revada.
S-a facut $i mai frumoasa.
Maidanov imi daduāadresa Zinaidei. Locuia la hotelul
Demut. Ainintirile de odinioara se trezira in mine... Jurai
sa vizitez chiar a doua zi pe aceea care fusese ,,pasiunea:<
mea de odinioara. Dar am fost ocupat ; trecu Š¾ sapta-
mina, alta, Ā§i cind, in sfirsit, m-am dus la hotelul Demut
Ā§i am intrebat de doamna Dolskaia, am aflat ca murise
cu patru zile in urma, pe nea^teptate, din facere.
Am simtit un cu^it in inima. Gindul ca puteam s-o
revad $i n-am vazut-o, Ā§i n-am s-o mai vad niciodata,
acest gind amar se implinta in mine ca Š¾ remuĀ§care puter-
nica; de neinvins. āŠ murit ! A murit !ā repetam, pri-
vindu-1 prostit pe portar, apoi am ieĀ§it incet in strada Ā§i
m-am dus..., fara sa Ā§tiu incotro. Tot trecutul imi rasari
deodata in fa|a. ,,Ā§i iata cum s-a incheiat, spre ce se avinta,
framintata $i navalnica, aceasta viata tinara, arzatoare
$i plina de stralucire !ā La asta ma gindeam, Ā§i-i vedeam
in inchipuire trasaturile dragi, ochii aceia, buclele...
intr-o lada ingusta, in bezna umeda de sub pamint, aici,
nu departe de mine, care eram inca viu, Ā§i poate' . la
citiva pasi de tatal meu... Ma gindeam la toate acestea,
imi incordam inchipuirea Ā§i totuĀ§i :
Nepasatoare buzemi-au'spzis v estea mor fit,
Cu nepasare le-am ascultat...
rasuna in sufletul meu. O, tinerete, tinere|e ! Nu |Šæ
seama de nimic, ca Ā§i cum ai stapini toate comorile lumii !
$i in durere te complaci, chiar tristeĀ£ea i|i sade bine ;
e$ti increzatoare in tine Ā§i indrazneata, spui : numai eu
traiesc ā privi^i ! ā dar zjlele tale fug si pier, nenuma-
rate, totul se topeĀ§te in tine, fara urma, ca ceara sub
226
razele soarelui, ca zapada... poate ca taina farmecului
tau nu st a in puterea cle-a faptui orice, ci in puterea
credintei ca tu po|i faptui orice ; sta in faptui ca-|i iro-
seĀ§ti in vint puteri pe care n-ai $ti sa le intrebuinfezi
altfel, in faptui ca fiecare din noi recunoa^te, cu tarie,
ca e un risipitor Ā§i se crede indrepta|it sa-si spuna :
āCite n-aĀ§ fi facut, daca n-aĀ§ fi pierdut timpul degeabaā.
De asemenea Ā§i eu, ce nu speram, ce nu a^teptam, ce
viitor bogat nu-mi prevedeam atunci cind, cu un suspin
un moment de triste^e, imi luam ramas bun de la
fantoma primei mele iubiri, care inviase Š¾ clipa in mine !
$i cite din toate acestea, pe care le asteptam, s-au im-
plinit ? Ā§i acum, cind peste via^a mea incep sa se lase
umbrele serii, ce altceva mai proaspat, mai scump, mi-a
ramas, decit amintirea acelei furtuni dintr-o dimineaja
de primavara, care a trecut atit de repede ?
Dar * degeaba ma invinova|esc. $i atunci, la virsta
aceea u^uratica si tinara, eu n-am ramas surd la glasul
ce trist ajungea pina la mine, la glasul solemn ce-mi
venea din mormint. Imi amintesc ca, la citeva zile dupa
ce am aflat de moartea Zinaidei, impins de Š¾ dorinja ne-
in|eleasa, am asistat la agonia unei batrine sarmane, care
locuia in aceea^i casa cu noi. Culcata pe scinduri goale,
acoperita cu zdrenfe $i cu un sac sub cap, s-a sfirsit
cu greu Ā§i multa suferin|a. Toata via|a ?i-o trecuse intr-o
lupta amara cu saracia de toate zilele ; nu cunoscuse
bucuria, nu gustase din dulceaja fericirii, asadar, ar fi tre-
buit sa se bucure de venirea mor^ii, care ii aducea des-
catu$area Ā§i tihna. Dar, cu toate acestea, in timp ce trupu-i
batrin se lupta inca, in timp ce pieptul i se mai salta
indurerat sub mina de gheata a morfii, cit timp n-o para-
sira ultimele puteri, batrinica i$i facea mereu semnul
crucii Ā§optea : āDoamne, iarta-mi pacatele", ?i numai
cu ultima scinteie a vietii pieri din ochii ei Ā§i expresia
fricii, a groazei sfirĀ§itului... Imi amintesc ca acolo, la ca-
patiiul acestei sarmane batrine, m-am cutremurat pentru
Zinaida am sim|it nevoia sa ma rog pentru ea, pentru
tata Ā§i... pentru mine.
1860
221
Apele primaverii
In romaneste de
ROSE HEFTERj B. DUMITRU $i MIHAIL COSMA
Ca apele de primavarS
Ce tree navalnic. spumegind,
Frurnoyii ani ai vietii noastre
Se due $i nu se-ntorc nicicind !
(Dintr-o romanta veche)
ā A ; Š ' / ā¢ ā - ā¢ . Š . ā¢ /
...SE INTO ARSE CAM LA ORA UNU
dupa miezul nop|ii in odaia sa de lucru, il trimise la
culcare pe servitorul care-i aprinsese luminarile ?i, trintin-
du-se intr-un jilt gura sobei, iĀ§i ingropa fa{a in miini.
Niciodata nu se simtise atit de obosit trupe$te sufle-
teĀ§te. Petrecuse seara in cercul unor femei simpatice Ā§i
al unor barbati cultivati. Citeva dintre doamne erau fru-
moase ; barbatii erau mai to|i oameni de talent Ā§i de spirit ;
chiar el se dovedise nu numai la inaltimea conversatiei,
dar Š¾ sustinuse cu stralucire... $i cu toate acestea niciodata
nu se simtise atit de cople^it, de sufocat, de accl ātaeclium
vitae", de care vorbeau vechii rpmanl, nu simtise a$a de
adinc ādezgustul de viataā. Daca ar fi fost mai tinar, ar fi
plins de plictiseala, de tristete Ā§i de'enervare ; Š¾ amara-
ciune ca de pelin ā rascolitoare si arzatoare ā ii umplea
sufletul. Ceva greoi, dezgustator, sfisietor il invaluia din
toate parole, ca Š¾ noapte intunecoasa de toamna ; $i nu
^tia.cum sa se smtilga din acest intuneric, -cum sa scape de
aceasta amaraciune. La somn nici nu se putea gindi ; sim-
tea ca nu va putea inchide ochii.
De ciuda, se adinci in ginduri lenāese, dezlinate.
Se gindea la desertaciunea, la zadarnicia $i la banalita-
tea inselatoare a tot ce era omenesc. Toate anotimpurile
viefii lui ā implinise cincizeci si doi de ani ā i se perindau
inaintea ochilor, Ā§i nici unul dintre ele nu-$i gasea justifi-
carea in fata sa. Sa te zbati mereu in gol Ā§i-n nimicnicie, sa
lupti neincetat cu morile de vint, in parte din naivitate, in
parte con^tient, sa nu mai contene^ti a te in^ela cu iluzii,
$i apoi, ca din senin, sa te simji fara de veste asaltat de
batrinete Ā§i, odata cu ea, sa'te cuprinda teama de moarte,
acea teama ce create mereu, te macina necontenit... Ā§i
230 ā¢ ā¢ ,
buf ! ā te arunca in nefiinta ! $i macar dacS s-ar scurge
viaja in felul acesta, dar de cele mai multe ori, inaintea
sfirĀ§itului, te napadesc, ca rugina fierul, nevolniciile $i
bolile... Viata nu-i aparea ca Š¾ mare rascolita de valuri,
a?a cum Š¾ descriu poetii ; dimpotriva, Š¾ vedea neteda ca
oglinda, nemi^cata, stravezie pina-n cele mai tainice ascun-
ziĀ§uri, $i pe el insu?i stind intr-o luntrisoara fragila ; jos, in
strafundul prapastiei intunecoase $i miloase, abia se deslu-
seau, ca niĀ§te pe$ti uriasd, ca ni$te mon?tri hido?i, toate
racilele vietii : bold, necazuri, nebunie, orbire, saracie...
Si iata ca, sub ochii lui, unul din ace^ti mon^tri se ive^te din
intuneric, se opinteĀ§te urcind tot mai sus ?i, pe masura ce
dihania se apropie, el se infricoĀ§eaza tot mai tare. Uite,
uite... namila mai-mai sa izbeasca cu spinarea barca Ā§i
s-a dus cuāea. Dar, deodata, monstrul parca se pierde,
coboara Ā§i, scufundindu-se in strafunduri, se culca iarasi,
abia mi?cind din aripa-i intunecata. TotuĀ§i, va veni ziua
sorocita $i atunci barca va fi rasturnata.
Clatina din cap, sari din jilt, ocoli de doua ori odaia ?i se
a?eza in fata biroului ; deschizind unul dupa altul toate
sertarele, incepu sa rascoleasca hirtiile, scrisorile vechi,
cele mai multe de la femei. De ce facea asta, nici el nu
Ā§tia,ā doar nu cauta nimic. Tot ce dorea era sa alunge,
aflindu-?i vreo treaba oarecare, stolul de ginduri ce-1 chi-
nuiau. Desfacu la intimpJare citeva plicuri. Unul con|inea
Š¾ floare uscata, legata cu Š¾ panglica decolorata. Dadu din
umeri Ā§i, aruncind Š¾ privire spre soba, impinse scrisorile
la Š¾ parte, ca ?i cind s-ar fi pregatit sa arda toate aceste
nimicuri nefolositoare. Cu aceeaĀ§i infrigurare continua sa
scotoceasca fundul sertarelor $i trase incet afara Š¾ cutiuta
veche, octogonala, facu ochii mari, Ā§i ridica biniĀ§or capa-
cul... In cutie, sub doua straturi de vata ingalbenitS, se
afla Š¾ cruciulifa de granate.
Nedumerit, privi citeva clipe acea cruciulita, scoase '
deodata un strigat u?or... fata lui vadea parca bucurie,
parca parere de rau : era surprins, ca $i cum ar fi intilnit
pe neaĀ§teptate Š¾ fiinta pe care Š¾ iubise cindva cu duio^ie
$i pe care n-o mai vazuse de multa vreme ; era aceeaĀ§i, dar
schimbata la infatiĀ§are, odata cu trecerea anilor...
Se ridica, se reintoarse linga camin in jiltul sau $i-$i
ingropa iarasi capul in miini... āDe ce astazi ? De ce toc-
mai astazi ?v se gindi el. Ā§i multe amintiri din trecut i se
improspatara.
231
Iata ce-Ā§i aminti...
Dar inainte de toate, trebuie sa va spunem despre cine-i
vorba. Eroul nostru se nume^te Dmitri Pavlovici Sanin.
gi iata ce Ā§i-a amintit :
Š
ERA IN VARA ANULUI 1840. SANIN
implinise douazeci si doi de ani ; se intorcea din Italia in
Rusia Ā§i se afla la Frankfurt, in trecere. Aproape singur pe
lume, avea Š¾ avere care, desi nu prea mare, ii ingaduia
sa traiasca independent. Mo^tenind de la Š¾ ruda indepar-
tata citeva mii de ruble, se hotarise sa cheltuiasca acesti
bani in strainatate inainte de-Š° intra in vreo slujba, pina
nu se va inhama pentru totdeauna intr-un serviciu- de stat,
fara de care asigurarea existen+ei nu i se parea cu putinta.
gi intr-adevar, Sanin isi aplicase cu atita iscusinta plant'd,
incit in ziua sosirii sale la Frankfurt ii mai ramasesera
doar ati|ia bani cit sa se poata inapoia la Petersburg. In
1840, erau ŃŠøŠ¦ŠæŠµ cai ferate ; turi^tii calatoreau cu dili-
genta. Sanin i$i re^inu un loc, dar diligenta urma sa piece
abia la unsprezece noaptea. Ii raminea deci destul timp.
gi, cum ziua era minunata, dupa ce prinzi la hotelul
āLebada albaā, vestit pe atunci,.ISanin ie$i sa hoinareasca
prin ora$. Se duse sa vada Ariana lui Dannecker \ care
nu prea ii placu, vizita casa lui Goethe (din ale carui opere
citise numai Werther, $i asta intr-o traducere fran^u-
zeasca) ; se plimba pe malul Main-ului se plictisi de-a
binelea, cum ii sta bine unui calator care se respecta.
gi, tot umblind aĀ§a, nimeri pe la ora Ā§ase* obosit, cu
ghetele prafuite,* pe una din stradujele mai dosnice din
Frankfurt, Š¾ stradu|a de care avea sa-Ā§i aminteasca
multa vreme dupa aceea. Pe una din casele, purine la
numar, de pe acea strada Š¾ firma : āCofetaria italiana
Giovanni Roselli ā atragea atenĀ£ia trecatorilor. Sanin intra,
ca sa bea un pahar de limonada. In prima incapere, in dosul
unei modeste tejghele, pe polijele unui dulap vopsit, se
aflau, rinduite ca la farmacie, citeva sticle cu etichete
1 Este vorba de tabloul Ariana pantera, al pictorului ger-
man Johann Heinrich von Dannecker (1758ā1841)
232
aurite borcane pline cle pesmeti, prajituri cu ciocolata
?i acadele. In pravalie nu era nimeni ; singur un motan
cenuĀ§iu torcea inchizind ochii zgiriind incetisor, cu virful
ghearelor, scaunul inalt de paie, de linga fereastra ; un
co$ de lucru din lemn sculptat sta rasturnat pe podea Ā§i,
linga el, un ghem gros de lina ro^ie lucea in raza piezisa
a asfintitului. Din incaperea de alaturi venea un zgomct
cludat. Sanin a^tepta, pina ce nu se mai auzi clinchetui
clopo|elului de la usa, Ā§i intreba tare : ,,Nu-i nimeni
pe-aici ?ā In aceeasi clipa, uĀ§a odaii de alaturi se deschise...
Sanin ramase uluit.
Š
IN COFETARIE DADU buzna Š¾
fata de vreo nouasprezece ani, cu parul negru risipit in
bucle pe umerii goi Ā§i cu bratele albe, intinse. Zarindu-1
pe Sanin, se repezi catre el, il apuca de mina $i-l trase
dupa ea, spunindu-i cu glas inabusit de emotie : ālute,
lute ! Pe aici ! Scapa-1 !ā Sanin n-o urma numaidecit, Ā§i
asta nu fiindca ar fi Ā§ovait, ci fiindca de uimire ramase
lintuit locului. Nu vazuse in viata lui Š¾ asemenea frumu-
se te. Fata se intoarse catre el $i in glasul, in privirea, in
tremurul cu care-$i cuprinse obrazul palid cu mina, in
felul cum ii strigase : ādar vino odata, vino !ā, se vadea
atita deznadejde, incit Sanin se napusti indata dupa ea
pe u$a deschisa.
In odaia in care intra, pe un divan de moda veche din
par de cal, sta intins un baiat de vreo paisptezece ani, care
.semana in chip izbitor cu tinara fata : era fara indoiala
fratele ei. Copilul era palid, mai bine zis, alb, cu reflexe
galbene ca de ceara sau ca de marmura antica. Tinea
ochii inchisi ; umbra parului negru Ā§i des ii acoperea frun-
tea nemi^cata, neteda $i sprincenele sub|iri, tepene ; prin-
tre buzele invinejite, ii sticleau dintii incleĀ§ta{;i. Parea ca
nu mai rasufla ; tinea un brat dupa cap, iar celalalt ii atirna
greoi, pina la podea. Copilul era imbracat ; avea ?i Š¾ cra-
vata strinsa in jurul gitului.
Fata se repezi spre dinsul, sco|ind un |ipat de spaima.
ā A murit, e mort ! striga. Adineauri a stat aici,
vorbeam impreuna... Ā§i deodata a cazut Ā§i nu s-a mai
233
miĀ§cat... Dumnezeule, cum sa-l salvam ? Si mama, care
nu-i aid... Pantaleone ! Pantaleone ! Unde-i doctorul ?
adauga pe italiene^te. Ai fost la doctor ?
ā Signorina, n-am fost ! Am trimis-o pe Luiza, se
auzi un glas ragu$it de dupa u$a. Ā§i un batrinel, imbracat
intr-un frac de culoare liliachie, cu nasturi negri, cu Š¾
cravats mare, alba, cu pantaloni scur^i de nankin $i cu
ciorapi alba^tri de lina, intra in odaie, leganindu-se pe
picioarele-i strimbe. Fa|a lui mica disparea cu totul sub Š¾
claie de par carunt, zbirlit, de culoarea ofelului, $i care
atirna in Ā§uvi^e ciufulite, facindu-1 sa semene cu Š¾ gaina
mojata, asemanare cu atit mai izbitoare, cu cit sub acea
claie de par sur nu se puteau desluĀ§i decit un nas ascu{it
Ā§i niĀ§te ochi rotunzi, galbeni.
ā Luiza are picioare zdravene, eu insa nu pot fugi, se
scuza el in italiene^te, ridicindu-?i, rind pe rind, picioarele
strimbate de podagra Ā§i incal^ate cu niĀ§te ghete inalte, cu
f unduli|e ; dar am adus apa.
Ā§i intr-adevar, stringea intre degetele-i slabe ?i nodu-
roase gitul strimt al unei sticle.
ā Dar Emil are sa moara pina atunci ! striga fata ?i i$i ā
intinse-miinile spre Sanin. Ah, domnule ! O, mein Herr I
Nu cumva po|i dumneata sa-l scapi ?
ā Trebuie sa-i luam singe ; e un atac de apoplexie, .
se amesteca batrinelul, care raspundea la numele de Pan-
taleone. .
. Sanin n-avea nici cele mai vagi no^iuni de medicina,
dar $tia in mod sigur ca un copil de paisprezece ani nu
poate avea un atac de apoplexie.
ā Nu-i un atac, e le$inat, se adresa el lui Pantaleone.
Ave^i ni?te perii ?
Batrinul i$i intoarse spre dinsul fa|a micufa.
ā Ce sa avem ?
ā Perii ! Perii ! traduse Sanin in nem^te $i in fran-
fuze^te. Perii, repeta facind gestul unui om care-?i ŃŠøŠ³Š°ŃŠ°
hainele.
Batrinul in|elese, in sfir^it.
ā A, perii, spazzette 1 Cum sa n-avem perii !
ā Adu-le aici ; Š¾ sa-i scoatem haina, ?i pe urma il
vom freca.
ā Bine... Benone ! Oare nu-i bine sa-i turnarn ?i apa
pe cap ?
234
ā Nu..: mai tirziu. Acum du-te iute $i adu periile.'
Pantalebne puse sticla jos, ieĀ§i grabit se intoarse
Indata cu doua perii, una de haine alta de cap. Odata cu
el intrase in odaie un pudel cu parul cret, care, dind mereu
din coada, se uita curios cind la batrin, cind la fata si
chiar la Sanin, de parca ar fi vrut sa afle ce inseamna
toata harmalaia asta.
Fara sa mai piarda timpul, Sanin scoase haina baiatului,
ii desfacu gulerul, ii sufleca minecile camaĀ§ii $i, apucind
Š¾ perie, incepu sa-1 frece cu toata puterea, pe piept Ā§i pe
bra^e. La rindul sau, Pantaleone ii freca ghetele Ā§i panta-
lonii cu cealalta perie. Fata cazuse in genunchi linga divan
Si, cu capul intre miini, se uita tinta la fratele ei, fara
sa clipeasca.
Sanin freca, freca de zor, si din cind in cind ii arunca
pe furis cite Š¾ privire... Dumnezeule, cit e de frumoasa !
Ill
AVEA UN NAS CAM MARE, DAR DE
o forma placuta, acvilina ; un puf abia vizibil ii umbrea
usor buza de sus. Tenul ei curat si mat, de Š¾ paloare de
fildes sau de chihlimbar deschis, si undele lucioase ale
parului ii aminteau pe ludita lui Allori din palatul Pitti
Dar mai cu seama, ochii ! Ochi cenusii inchis, cu pupilele
tivite de un cere negru ā ochi minunati, ochi triumfatori,
chiar si in clipele in care teama si durerea le intunecau
oarecum stralucirea... Prilej neasteptat pentru Sanin de
a-si aminti, fara voie, de incintatoarea tara de unde venise.
Dar nici in Italia nu intilnise Š¾ femeie la fel de frumoasa.
De tulburare, fata isi Vnā¬a rcspiratia, asteptind parca
mereu ca fratele ei sa-si vina in fire.
Sanin il freca de zor pe baiat, dar nu se uita numai
la fata ; il atragea nu mai pu|in si figura originala a lui
Pantaleone. Obosit,* sleit, batrinul salta si icnea la fiece
miscare a periei, si lafele lui lungi de par, ude de sudoare,
se leganau greoi de Š¾ parte si de alta, ca niste .radacini
scaldate de-Š¾ apa curgatoare.
1 Este vorba de tabloul pictorului florentin Cristoforo Allori
(1577ā1621) Judita tinmd capul lui Holo fern (tl.r.).
235
ā Ce-1 putin scoate-i cizmele... Si spuse Sanin.
Ciinele, tulburat pesemne de tot ce se intimpla, lucru
atit de neobiĀ§nuit pentru el, se lasa pe labele dinainte Ā§i
incepu sa latre.
ā Tartaglia, canaglia ! mormai batrinul, amenintator...
ā¢ Dar in clipa aceea, fata se schimba la fata, i?i inalta
sprincenele, Ā§i privi cu ochi mari, stralucitori de bucurie...
Sanin se intoarse. BMatul se rumenea ; incet, incet
incepura sa-i tremure pleoapele, narile i se tot umflau.
Rasufla deodata, cu dintii incle$tati, Ā§i suspina...
ā Emil ! striga fata. Emiglio mio !
Emil deschise incet ochii sai negri $i mari ; privea ca
prin ceata, dar zimbitor. Un zimbet slab flutura $i pc
buzele-i palide ; miĀ§ca apoi bratul, care ii atirna, ridicindu-1
anevoie .pina la piept.
ā Emiglio ! repeta fata, sculindu-se in picioare. Figura
ei avea Š¾ expresie a$a de vie, aĀ§a de concentrata, de parca
era gata sa izbucneasca in lacrimi, sau in hohote de ris
ā Emil ! Ce este ? Emil ! intreba cineva din odaia
vecina, Ā§i Š¾ doamna bine imbracata, cu fata smeada $i parul
argintiu, intra grabita. Š urma un barbat in virsta ; capul
unei servitoare se arSta peste umarul lui.
Fata se repezi sa-i intimpine.
ā A scapat, mama ! Traie$te ! exclama, imbratisind-o
febril pe doamna care intrase.
ā Dar ce s-a intimplat ? Š¾ intreba din nou. Veneam.
spre casa Ā§i la intrare 1-am intiln.it pe domnul doctor
cu Luiza...
tn timp ce fata povestea ce se intimplase, doctorul
se apropie de bolnav, care-Ā§i revenea tot mai mult, zimbind
intruna.cu oarecare sfia'la, ru^inat parca de spaima in
care ii b&gase pe ai sai.
ā L-ati frecat cu peria, dupa cum vad, se adresa docto-
ral lui Sanin Ā§i lui Pantaleone. Bine ati facut. Buna idee...
la s5 vedem, ce i-a? mai putea da.- Pipai pulsul tinarului.
Hm ! la scoate limba !
Mama se apleca cu grija spre fiul ei ; baiatul ii zimbi
mai deschis $1, ridicindu-$i ochii spre dinsa, roĀ§i.
Dindu-$i seama ca nu mai are rost sa ramina acolo,
Sanin trecu in cofetarie. Dar inainte de a pane mina pe
2ŠŠ
clan|a tujii, care dadea afara, tinara fata aparu din nou
Ā§i-l opri...
ā Plecati ? il intreba ea, privindu-1 blind ; nu va retin,
dar in asta seara trebuie sa veniti neaparat la noi. Va sin-
tem atit de indatorati... ati salvat viata fratelui meu, da,
da... Ā§i vrem sa va exprimam multumirea noastra. Mama
va roaga. Tinem sa va cunoa?tem Ā§i sa luati parte la
bucuria noastra.
ā Dar plec chiar astazi la Berlin, incerca sa se scuze
Sanin.
ā Aveti tot timpul, ii raspunse fata cu vioiciune. Va
rog sa veniti peste Š¾ ora sa luati Š¾ ceasca de ciocolata
cu noi. Imi fagaduiti ? Eu trebuie sa ma intorc la fratele
meu. Veti veni ?
Ce putea face Sanin ?
ā Voi veni, raspunse el.
Fata ii strinse mina Ā§i fugi. Sanin se pomeni in strada.
IV 1
CIND, DUPA VREUN CEAS JU-
matate, Sanin se intoarse la cofetaria Roselli, fu primit
ca Š¾ ruda. Emil statea pe acelaĀ§i divan unde il frictionasera.
Medicul prescrisese Š¾ reteta Ā§i-i recomandase tinarului
,.sa reactioneze cu multa precautiune la emotii^ din pricina
temperamentului sau nervos si a predispozitiei pentru
boala de inima. Emil mai leĀ§inase Ā§i alta data, dar nici-
odata criza nu fusese atit de puternica ?i nu durase atit
de mult. Dealtfel, medicul ii lini^ti, asigurindu-i ca orice
pericol e inlaturat. Emil era in halat, cum poarta de obicei
convalescent^ ; maica-sa ii infa^urase gitul cu un fular
de lina albastra ; baiatul parea vesel, se simtea ca intr-o
zi de sarbatoare ; dealtfel, toate in jurul lui aveau un aer
festiv. in fata divanului, pe Š¾ masuta acoperita cu Š¾ inveli-
toare curata, trona un vas de portelan plin cu ciocolata
aromata Ā§i jur imprejur erau cesti, sticle pline de sir op,
farfurii cu pi^coturi, franzelute Ā§i citeva buchete de flori.
$ase luminari subtiri ardeau in doua candelabre de argint
de forma veche. De Š¾ parte a divanului, un jilt, stil Voltaire
iĀ§i deschidea bratele moi Ā§i Sanin fu poftit sa se a$eze in el.
237
Š¢Š¾Š¦ ai easel pe care avusese prilejul sa-i cunoasca.5n.ziua
aceea, erau aduna|i in jurāul bolnavului, nu lipsea nici
motanul, nici ca|elul Tartaglia, Ā§i fiecare in parte parea
nespus de fericit ; ciinele stranuta de bucurie ; numai
motanul i?i vedea de ale lui, clipind mereu din ochi ?i
netezindu-?i blana. Sanin a fost nevoit sa se recomande,
spunindu-?i numele, prenumele, calitatea, precum ?i locul
de unde venea. Auzind ca era rus,. cele doua femei se
mirara intr-un glas, observind ca vorbe?te perfect nem-
te?te ; dar, daea prefera sa vorbeasca fran|uze?te, il rugara
sa continue conversa|ia in aceasta limba, pe care amindoua
o. infelegeau si-o vorbeau cu uĀ§urin|a. Sanin se invoi pe
loc. ,,Sanin ? Sanin ?ā Nici mama, nici fata nu ?i-ar fi
inchipuit vreodata ca un nume rusesc poate fi pronunfat
atit de u?or. Prenumele lui, āDimitri", le placu tot atit
de mult. Mania i?i aminti ca in tinerete vazuse Š¾ opera
foarte frumoasa Demetrio e Polibio ; dar adauga indata
ca āDimitri^ suna mai frumos decit āDemetrio". Sanin se
intretinu cu cele doua femei aproape un ceas. La rindul lor,
ele ii dadura tot felul de amanunte asupra traiului lor.
Mai mult vorbea mama, doamna cu parul carunt. Ii spuse
lui Sanin ca numele ei'e Leonora Roselli, ca Ā§i-a pierdut
sojul, Giovanni Battista Roselli, care a fost cofetar Ā§i s-a
stabilit la Frankfurt in urma cu douazeci si cinci de ani, ca
sotul ei era din orasul Vicenza, ca era om foarte de treaba,
dar cam iute, certaret ?i, pe linga asta/ republican ! Ā§i
spunind aceasta, m-ŃŠµ Roselli arata cu degetul un portret
pictat in ulei, ce atirna deasupra divanului. Pesemne ca
?i āpictorul era un republican", adauga m-me Roselli suspi-
nind, fiindca n-a izbutit sa-i redea asemanarea ; tabloul il
infati?a pe raposatul Giovanni Battista ca pe un brigand
posomorit ?i incruntat, un fel de Rinaldo Rinaldini. Cit
despre m-me Roselli, era nascuta in āvechiul- ?i minunatul
ora? Parma, unde se afla marea|a cupola pictata de nemuri-
torul Correggio" ; dar, locuind atita vreme in Germania,
devenise aproape nemfoaica. Mai Jinu sa-i spuna, clatinind
cu tristete din cap, ca atit ii mai ramasese : fata ?i baiatul
(ii arata cu degetul pe amindoi) ; ca pe fata Š¾ cheama
Gemma si pe baiat Emiglio ; ca sint amindoi copii buni
?i ascultatori, mai cu seama Emiglio... (āEu nu sint asculta-
toare ?" Š¾ intrerupse fata : āAh, Ā§i tu e?ti Š¾ republican^ !"
raspunse mama.) Doamna Roselli se plinsese oarecum ca
afacerile ii mergeau mai prost decit in timpul barbatului ei,
238
renumit maestru in arta cofetariei... (āUn grand9 uomo ..
mormai Pantaleone intunecindu-se la fata), dar ca, totu$i,
multumita bunului Dumnezeu, se mai putea trai !
V
GEMMA Š ASCULTA PE MA1CA-SA
vorbind Ā§i din cind in cind ridea, suspina, Š¾ mingiia pe
umar sau Š¾ ameninfa in gluma cu degetul, Ā§i nu uita sa
arunce ?i cite Š¾ privire lui Sanin. Apoi se ridica, Š¾ imbra-
tisa pe maica-sa sarutind-o pe git, pe sub barbie, facind-o
sa rida in hohot, ba chiar sa Ā§i tipe usor. Sanin afla ama-
nunte Ā§i despre Pantaleone. Pe vremuri fusese cintaret la
Opera, interpretase roluri de bariton, dar parasise de
mult cariera teatrala, oploĀ§indu-se la familia Roselli, fiind
ceva intre servitor Ā§i prieten. De$i locuia de multa vreme
in Germania, nu inva|ase deloc limba tarii ; nu stia decit
sa injure, Ā§i asta intr-o germana stricata. Ferroflucto
spiccebubbio !1 cam aĀ§a ii califica el pe nemti. Vorbea Š¾
italieneasca minunata, fiind nascut la Sini^aglia, unde se
aude ālingua toscana in bocca romana". 1 2 Emiglio se razgiia,
complacindu-se in buna dispozi|ie a convalescentului sau
a suferindului, scapat de la Š¾ mare primej die ; dealtfel,
se vedea uĀ§or ca to|i ai casei il rasfa|a. Ii multumi sfios
lui Sanin ; dar gindul ii era mai mult la sirop Ā§i la bom-
boane. Sanin n-avu incotro Ā§i bau doua ceĀ§ti de ciocolata
delicioasa Ā§i minca Š¾ cantitate uriaĀ§a de piscoturi ; n-apuca
sa manince unul, ca Gemma ii Ā§i oferea un altul. Ā§i cum
putea refuza ? Nu trecu mult $i se simti ca la el acasa ;
ceasurile se scurgeau neinchipuit de repede. Gazdele il
rugarS sa le povesteasca cite ceva despre Rusia, despre
clima, societatea, mujicii ruĀ§i, Ā§i indeosebi despre cazaci,
despre razboiul din 1812, Petru cel Mare, despre Kremlin,
clopotele Ā§i cintecele ruse^ti. Mama ?i fiica aveau Š¾ idee
foarte vaga despre acea tara imensa Ā§i indepartata.
Madame Roselli, sau, cum i se spunea de obicei, Frau
Lenora, il surprinse pe Sanin, Jntrebindu-l daca vestitul
palat de ghea|a, construct la Petersburg in secolul trecut,
1 Verfluchter Spitzbube (cored) ā puĀ§lama afurista (germ.).
2 āGrai toscan in gura romana" (it.).
239
despre care citise nu de mult Š¾ descriere atit de intere-
santa intr-o carte Bellezze delle arti ramasa de la soful
ei, mai exista inca ?āĀ§i cind Sanin Š¾ intreba mirat : āVa
inchipuiti, intr-adevar, ca in Rusia nu-i niciodata varalfc ?
Frau Lenora ii marturisi ca i$i inchipuise pina atunci Rusia
ca Š¾ tara cu zapezi ve^nice, in care toata lumea poarta
numai blanuri $i unde toti barbafii sint militari, dar ca
e Š¾ tara tare ospitaliera Ā§i ca taranii ei sint foarte supusi.
Sanin se stradui sa-i dea, atit ei cit $i fiicei sale, infor-
matii mai exacte. Cind incepura sa vorbeasca despre muzi-
ca ruseasca, il rugara sa cinte ceva in ruseste ?i i se ar ata
intr-un colt al odaii Š¾ minuscula pianina, cu clapele albeā
?i negre in versate. Le facu pe plac, fara sa se lase mult
rugat, ?i acompaniindu-se de bine, de rau, cu doua degete
de la mina dreapta Ā§i trei de la' mina stinga (degetul
cel gros, cel mare ,$i inelarul), cinta cam nazal, cu Š¾ voce
slaba de tenor, mai intii : Sarafanul, pe urma Pe ulito
pietruita. Mama Ā§i fiica ii laudara vocea Ā§i cintecele si isi
aratara admiratia, indeosebi, pentru sonoritatea ?i dul-
ceata limbii ruse, rugindu-1 sa le traduca textul. Sanin
le implini dorinta ; dar, deoarece cuvintele din. Sara-
fanul Ā§i Pe ŠøŠ©Š° pietruita (sur une rue pavee une jeune
fille allait a Veau1 2, ā asa a talmacit el originalul) nu
puteau sa le dea Š¾ idee precisa asupra frumusetii poeziei
ruse, recita mai intii, apoi traduse la sfirsit cinta
romanta ŠŠ³-aduc aminte sfinta clipa, poezie de Pu?kin.
pusa pe note de Glinka, falsificind oarecum cupletele in ton
minor. Doamnele se entuziasmara Ā§i Frau Lenora descoperi
chiar ca limba rusa seamana uimitor cu italiana : Mgnove-
nie3 * ā o, vieni'1; samnoi5, siamānoiG etc. Chiar numele
ā¢lui Glinka Ā§i Pu$kin (pe care ea il pronunta Pussekin) i. se
pareau familiare. Sanin, la rindul sau, ruga pe doamne sa
cinte ceva. Ā§i ele ii facura indata pe plac. Frau. Lenora -
se a?eza la pian ?i cinta, acompaniata de fiica ei, citeva
āduettini" Ā§i āstornelli". Mama parea sa fi avut altadata
un frumos contralto ; vocea fetei, deĀ§i cam slaba, era
placuta. * -
1 āFrumusetile artei" (it.).
2 Pe ulita pietruita, Š¾ fata se ducea la apa (fr.).
3 Mgnovenie ā clipa, moment (rus.).
6 O, vieni ā o, vino (it.).
5 Samnoi, so mnoi cu mine (rus.), x
Ā® Siamānoi ā noi sintem (it).
249
VI
DAR CEEA CE ADMIRA SANIN NU
era glasul Gemmei, ci pe Gemma ināsasi. Stind in spatele
fotei, cam intr-o parte, se gindea ca niciodata un palmier,
chiar cei cintati de Benediktov, poet pe atunci la moda, nu
s-ar putea asemui in eleganta cu talia ei mladioasa. Cind
inalta ochii, in pasajele expresive, el se intreba daca cerul
ar putea ramine nepasator si nu Ā§i-ar deschide portile la Š¾
asemenea privire ? Sprijinit de usa, cu b^rbia Ā§i gura ingro-
pata in lavaliera, ascultind cintul fetei cu gravitatca
cunoscatorului, batrinul Pantaleone ii admira Ā§i el frumu-
setea, de$i se obisnuise cu ea. Dupa ce cintara duetele, Frau
Lenora |inu sa arate ca $i Emiglio avea Š¾ voce placuta, ca
un clopofel de argint, dar ŠµŠ¹. fiind la virsta cind glasul se
schimba (intr-adevar, vorbea cu Š¾ voce de bas care se
subfia deodata), n-avea voie sa cinte ; il invita insa pe
Pantaleone, ca in cinstea musafirului, sa-si aduca aminte de
ariile lui vechi. Pantaleone isi lua pe loc Š¾ figura nemul-
Vumita, incrunta din sprincene si, zbirlindu-si parul, se
scuza ca nu mai cintase cle mult ; dar {mu sa adauge ca
in tinerete nu s-a prea facut de rusine si ca aparfi-
nea acelei mari epoci cu cintareti autentici, cintareti clasici,
ā nu ca ,,miorlaitoriiā de astazi 1 ā $i cu Š¾ aclevarata
scoala de canto. Chiar el, Pantaleone Cippatola da Varese,
avusese onoarea sa primeasca Š¾ coroana de lauri la Modena.
Cu acest prilej se daduse drumul unor porumbei albi in sala
de spectacol si un priiTf rus, il principe Tarbusski \ cu
care era foarte intim, il mvita deseori, la supeu, sa vie
n Rusia, promitindu-i munfi de aur, da, munti !... Dar
-jl nu s-a putut despar^i de Italia, il paese del Dante / 1 2
Mai tirziu, e adevarat, imprejurari nenorocite... propriile
ale imprudente... Aici, batrinul se intrerupse, suspina
; dine de vreo doua ori, i$i lasa capu] in jos ; Ā§i, dupa
citeva clipe, vorbi iar de epoca aceea clasica a cintului si
de celebrul tenor Garcia, pentru care avea Š¾ admira|ie
pe cit de respectuoasa, pe atit de nemarginita.
ā Ce om ! exclama el. Niciodata il gran Garcia 3 nu
s-ar fi coborit sa cinte in falset, cum fac a?a-ziĀ§ii tenori,
1 Printul Tarbusski (it.).
2 Tara lui Dante (it.).
3 Marele Garcia (it.).
tenoracci-i1 din zilele noastre. Cinta din piept ! Numai
din piept ! Voce di petto, si1 2. $i batrinul i$i lovi tare plas-
tronul cama^ii, cu pumnul mic, uscat. ,,$i ce actor ! Un
vulcan, signori miei3, un vulcan, un Vesuvio ! Am avut
onoarea $i fericirea sa cint cu el in opera dellāillustrissimo
maestro 4 Rossini, in Othello ! Garcia il juca pe Othello, eu
eram Iago. Ā§i cind ataca fraza...ā
Aici Pantaleone iĀ§i lua deodata Š¾ poza tragica, incepind
sa cinte cu Š¾ voce tremuratoare, raguĀ§ita, dar inca foarte
patetica. - -- j
Lāi...ra...dawer...so davver...so il fato
Io piu no... no... non temerd !5 *
ā Teatrul tremura, signori miei! Dar nici eu nu ma
lasai Ā§i incepui dupa el :
" Lāi...ra...davver...so davver... so il fato
Temer piu non dovro ! Ā°
$i deodata, ca un fulger, ca un tigru imi raspunse :
Morro ...ma vendicato... 7 ā¢
ā Ā§i cind cinta... cind cinta... celebra arie din Matri-
monio segreto 8 : Pria che spunti9... atunci el... il gran9
Garcia, dupa vorbele acestea : I cavalli di galdppo 10 11, apasa
pe cuvintele : Senzaposa cacciera !11 apasa... asculta^i cit e
de minunat, comāe stupendo !12 facea... Batrinul se lansa
intr-o arie de Š¾ coloratura neobiĀ§nuita, dar atingind pe mi
de sus pierdu respirajia, incepu sa tuĀ§easca Ā§i, dind dih
miini, iĀ§i. intoarse fa|a $i mormai : āDe ce ma chinuit-i ?ā
Gemma se repezi de pe scaun la bietul Jago scos la pensie,
aplaudindu-1 Ā§i strigindu-i bravo ! bravo ! Ā§i-l mingiie apoi
1 TenoraĀ§ii (it.).
3 Voce din piept, da ! (It).
3 Domnii mei (it.).
4 Ilustrului maestru (it.).
6 La-la-la..-. intr-adevar... $tiu intr-adevar... $tiu ca
Eu niciodata n-am... n-am sa ma mai tem ! (It).
0 La-la-la... intr-adevar... stiu intr-adevar... Ā§tiu ca
Nu va trebui sa ma mai tem ! (It).
7 Voi muri-!... dar razbunat... (It).
8 Casatoria secreta, opera bufa a compozitorului italian Cima-
rosa Domenico (1749ā1801).
9 Inainte de a rasari... (It).
. 10 Cai de galop (It.).
11 Mereu va alunga... (It).
12 Ce uimitor ! (It).
242
duios pe umeri. cu amindoua miinile. Numai Emil ridea
batjocoritor : āCet age esi sans pitie spunea La Fontaine.
Sanin, incercind sa-1 consoleze pe bietul cintaret in
retragere, incepu sa vorbeasca cu el italiene^te. (Invat^ase
cite ceva din limba aceasta in timpul ultimei sale calatorii.)
Vorbi.de Ā«paese del Dante, dove il āsiā suono1 2.Ā» Fraza
aceasta, impreuna cu āLasciate ogni speranza" 3, constituiau
tot bagajul poetic italienesc al tinarului turist. Dar Panta-
leone ramase rece la aceste avansuri. Ingropindu-Ā§i mai
adinc barbia in lavaliera si rotindu-$i privirile intunecate,
semana mai mult ca oricind cu Š¾ pasare zburlita, cu un corb
sau cu un uliu. Emil, care ro^ea foarte u$or, aĀ§a cum li se
intimpla, de obicei, copiilor rasfa|ati, ii spuse surorli sale
ca, daca |ine neaparat sa-1 distreze pe musafir, cel mai
nimerit ar fi sa-i citeasca una din comediile lui Maltz, pe
care le citea asa de frumos. Gemma izbucni in ris, lovindu-1
peste mina, si exclama ca āmereu nascoce^te cite cevaā.
Totu^i, se repozi in odaia ei si, intorcindu-se cu Š¾ carte in
mina, se a$eza la masa, in fata lampii, ridica degetul ca sa
se faca tacere ā gest specific italienesc ā Ā§i incepu sa
citeasca.
VII
MALTZ ERA UN OM DE LITERE DIN
Frankfurt, de prin anii 1830ā1840 ; comediile sale, scurte
?i uĀ§oare, scrise in dialect regional, infati?au tipuri locale,
intr-un chip atragator ?i cu oarecare indrazneala, dar cu un
umor nu prea fin. Gemma citea minunat, ca Š¾ adevarata
actrita. Se pricepea foarte bine sa nuan|eze caracterul fieca-
rui persona j, punindu-.si in valoare tai ent ul de a mima, pe
care-1 moĀ§tenise odata cu singele ei italienesc. Cind voia sa
infati?eze pe vreo batrina cazuta in mintea copiilor ori pe
vreun primar imbecil, facea'schime cit mai ghidu?e, isi
rnijea ochii, increfea nasul, graseia, vorbea pitigaiat, fara
a-Ā§i cruta glasul ei atit de delicat sau chipul atit de incinta-
tor... In timp ce citea, nu ridea, dar daca cei de fata, in
1 Virsta asta e nemiloasa (fr.).
2 ŃŠ°Š³Š° lui Dante, unde rasuna (cuvintul) (It.).
3 āLasa|i orice speranta" ā inscrin[ia de pe poarta infernulul
din Divina comedie de Dante Alighieri.
213
afara de Pantaleone, care Š¾ luase din loc, rau dispus, de
cum auzise pomenindu-se de quel ferroflucto tedesco1,
intrerupeau prin hohote de ris, Gemma lasa cartea pe
genunchi ?i, dindu-Ā§i capul pe spate se pornea pe un ris
sonor facind sa-i joace pe git Ā§i pe umeri buclele ei negre.
Dar de indata ce ascultatorii se linisteau, isi relua cartea Ā§i
isi potrivea expresia fetei dupa persona j, continuindu-$i
lectura cu un aer series. Sanin nu se mai satura aclmirind-o.
Se mira insa Ā§i se intreba : prin ce mister figura aceasta,
atit de frumoasa putea lua, deodata, Š¾ expresie comica,
uneori chiar vulgara ? Gemma nu prea izbutea sa redea
rolurile de fete, de ,,indragostiteā, Ā§i scenele de dragoste
nu-i reuseau. lĀ§i dadea seama de aceasta lipsa, de aceea le
imprima Š¾ u^oara nuanta de ironie, de parca n-ar avea nici
Š¾ incredere in juramintele inflacarate, in acele fraze pom-
poase, de la care Ā§i autorul se abtinea dealtfel, pe cit ii era
cu putinta.
Timpul trecea aĀ§a de repede, incit Sanin uita ca s-ar fi
cuvenit sa piece Ā§i i$i aminti de calatoria lui abia cind
orologiul batu ora zece ; sari atunci de pe scaun, de parca
1-ar fi injepat ceva. .
ā Ce ave|i ? il intreba Frau Lenora.
ā Trebuie sa plec in asta seara la Berlin, mi-am ?i
re|inut un loc in diligenta.
ā Cind pleaca diligen|a ?
ā La zece Ā§i jumatate.
ā AĀ£i intirziat, spuse Gemma. Mai ramineti... eu
voi mai citi.
ā 'Ati platit costul biletului sau aji dat numai un
acont ? se interesa Frau Lenora.
ā Tot! raspunse Sanin, facind Š¾ mina trista.
Gemma il privi cu ochii pe jumatate inchiĀ§i si incepu .
sa rida.
ā De ce rizi ? Š¾ intreba dojenitor maica-sa ; tinarul
domn a pierdut banii, si |ie i|i vine a ride ?
ā Nu-i nimic ! se scuza Gemma, n-are sa se ruineze de
atita lucru, iar noi vom cauta sa-1 consolam. Nu dori|i Š¾
limonada ?
Sanin bau un pahar de limonada ; Gemma reincepu s&
citeasca- din Maltz Ā§i totul merse din nou cum nu se poate
mai bine.
1 Blestematul 51a de neamt (it, stilcit).
244
Cind ornicul suna miezul nop|ii, Sanin iĀ§i luĀ£
ramas bun.
ā Ar trebui sa mai stati citeva zile in Frankfurt, il
sfatui Gemma. De ce sa va grabi^i ? Nici un alt oraĀ§ n-are
sa va placa mai mult I Tacu pu^in. Nici unul, da, nici unul...
repeta ea, zimbind. Sanin nu raspunse ; se gindea ca punga
goala il silea sa mai ramina la Frankfurt, pina ce va primi
raspunsul de la un prieten din Berlin, caruia vroia sa-i
ceara imprumut ceva bani.
ā Ramii, ramii, Š ruga ?i Frau Lenora ; Š¾ sa |i-l pre-
zentam pe logodnicul Gemmei, domnul Karl Kliiber. N-a
putut sa vina astazi, fiind foarte ocupat la pra valia lui. Ai
trecut, desigur, pe strada Zeile; acolo e cel mai mare maga-
zin de stofe Ā§i matasuri pe care il conduce el. Va fi bucuros
sa te cunoasca.
Sanin se sim^i cam uluit de aceasta veste, nici el nu
$tia de ce. āFericit logodnjc !ā i$i zise. Dar privind-o pe
Gemma, i se paru ca surprinde in ochii fetei Š¾ licarire iro-
nica. I$i mai lua inca Š¾ data ramas bun de la cele doua
doamne. '
ā Pe miine ! Pe miine ! Nu-i a$a ? starui Frau Lenora.
ā Pe miine ! repeta Gemma, nu intrebator, ci pe un
ton hotarit, de parca nu mai incapea nici Š¾ indoiala.
ā Pe miine ! raspunse Sanin.
Emil, Pantaleone Ā§i Tartaglia il petrecura pina la col-
tu] strazii. Pantaleone nu se putu opri sa nu-Ā§i exprime
nemulfumirea, pentru felul in care citise Gemma.
ā Cum nu-i ru$ine ? Se strimba, miorlaie 1... Una cari\
catura !... Ar fi putut sa aleaga Meropa sau Clitemnestra.
ceva maret, tragic ; dar nu, prefera sa imite nemtoaicc
smintite ! A$a pot sa fac Ā§i eu... Mertz, Kertz, Smertz.
striga el cu un glas ragu$it, intinzindu-$i capul inainte
rasfirindu-si degetele. Tartaglia incepu sa latre la el $.
Emil izbucni in ris. Batrinul se supara ?i se indeparta brusc
Sanin se intoarse la hotelul Lebada alba, unde i$i
lasase bagajele in holul cel mare. Era oarecum tulburat
Toate aceste conversatii italo-franco-germane ii mai zbir-
niiau in urechi.
ā Logodita ! murmura el, intinzindu-se in patul din
modesta odaie, care i se pregatise. Si ce frumoasa e ! Oare
de ce am ramas aici ?
Totti^i, a doua zi trimise Š¾ scrisoare prietenului sau
din Berlin.
245
VIII
N-APUCASE SA SE IMBRACE,. C1ND
un baiat de serviciu ii anunja vizita a doi domni. Unui era
Emil; celalalt un tinar inalt gi bine facut, cu Š¾ fata pla-
cuta ā era Herr Karl Kluber, logodnicul frumoasei
Gemma. -
Trebuie sa recunoagtem ca, pe vremea aceea, greu s-ar
fi putut gasi in magazinele din Frankfurt un functionar
mai politicos, mai bine crescut gi mai impunator ca domnul
Kluber. Imbracamintea lui fara cusur se potrivea de
minune cu demnitatea |inutei sale gi eleganta manierelor, e
drept cam pedanta, re|inuta, dupa moda englezeasca (sta-
tuse doi ani in Anglia), insa cuceritoare totugi. De cum il
vedeai, i|i dadeai seama ca acest tinar chipeg, earn prea
serios, bine crescut gi bine spalat, gtie sa asculte de mai-ma-
rii lui, in aceeagi masura in care se pricepe sa comande
subalternilor gi ca, de dupa tejgheaua magazinului sau, de
buna seama, inspira respect cumparatorilor ! Nu puteai
avea nici cea mai mica indoiala asupra corectitudinii sale :
era de ajuns sa ar unci Š¾ privire asupra gulerului scrobit,
care.ii susjinea barbia ! $i glasul era potrivit cu irifatigarea
sa : plin, grav, ca al unui om care are incredere in sine, un
glas nu prea ridicat, dimpotriva, cu inflexiuni placute. Era
glasul cel mai nimerit, pentru a da ordine inferiorilor :
āArata bucata de.catifea rogie de Lyon !ā, ori : ā.Ofera un
scaun doamnei !ā
Domnul Kluber se recomanda gi, salutindu-1, se aplecA
atit de frumos, picioarele ii alunecara atit de grafios, lovin-
du-gi calciiele unui de altul cu atita polite|e, incit nu te
puteai refine sa nu exclami : ā.Iata un om care are atit
Jenjeria de corp, cit gi insugiri sufletegti de prima cali-
tate". Mina stinga, strinsa intr-o manuga de piele de Suedia,
tinea Š¾ palarie care lucea c.a Q-Oglinda, in fundul careia.se
vedea cealalta manuga ; mina dreapta, fara manuga, pe care
i~o intinse lui Sanin cu modestie, dar cu Š¾ migeare hdtartta,
te minuna, nu alta : fiece ungffie era Š¾ mica opera de arta !
Folosind termenii cei mai alegi din limba germana, domnul
Kluber ii prezenta respectele sale, asigurindu-1 de recu-
nogtin|a sa pe domnul strain, pentru serviciul pe care-1
facuse viitorului sau oumnat, fratele logodnicei sale. Ros-
tind aceste cuvinte, intinse mina stinga, in care tinea
palaria, in directia lui Emil; acesta igi pierdu intr-atit cum-
246
patul, incit se intoarse spre fereastra Ā§i-$i viri un deget
in gura. Domnul Kluber adauga ca s-ar considera foarte
fericit, daca ar putea fi de folos domnului strain. Sanin ii
raspunse tot pe nem^e^te, dar cu oarecare greutate, ca era
incintat... ca serviciul facut era neinsemnat... Ā§i-i pofti pe
musafiri sa ia loc. Herr Kluber ii mulfumi $i, ridicindu-?i
repede pulpanele redingotei, se aĀ§eza numai pe marginea
scaunului si atit de u$or, incit, vrind, nevrind, trebuia sa-^i
spui : ,*,Iata un om care s-a a^ezat numai de politefe Ā§i care
se va ridica numaidecit !ā Intr-adevar, dupa citeva minute,
se scula ?i schi|ind sfios doi pa$i, ca de cadril, se scuza
cu modestie ca regreta de a nu putea sta mai mult, fiindca
trebuie. sa se duca la magazin ā afacerile inainte de
toate ! ā dar ca, pentru a doua zi, fiind duminica, a orga-
nizat, cu incuviintarea doamnei Lenora ?i a domni^oarei
Gemma, Š¾ placuta excursie la Soden Ā§i ca are onoarea de
a-1 invita pe domnul strain, sperind ca domnia-sa va bine-
voi sa infrumusejeze excursia cu prezen|a domniei sale.
Sanin primi. Herr Kluber ii prezenta din nou omagiile sale
Ā§i se retrase, aratindu-si pantalonii de Š¾ culoare foarte
placuta ā a mazarei... Taipile ghetelor lui noi scirtiiau, de
asemenea, foarte placut.
IX
DE CUM IE$I PE U$A VIITORUL
sau cumnat, Emil, care Ā§i dupa invitajia lui Sanin āde a lua
locā, se uita intruna pe fereastra, se intoarse pe calcii Ā§i,
inro^indu-se, il intreba pe Sanin cu Š¾ sfiala de copil daca
n-ar putea sa mai ramina pu|in. āMa simt mult mai bine
astazi, adauga el, dar doctorul mi-a interzis sa lucrezā. .
ā Ramii, nu ma stinghere^ti deloc ! se grabi sa-i ras-
punda Sanin care, ca orice rus adevarat, era incintat ca i se
ofera un prilej binevenit de a nu face nimic.
Emil ii multumi ?i in citeva clipe se sirn^i in camera lui
Sanin ca la el acasa. Cerceta toate lucrurile din odaie, in-
trebindu-1 mereu : āUnde I-ai cumparat ? Cit costa ?ā ft
ajuta la barbierit, il sfatui sa-$i lase musta|a, $i ii povesti
cite Ā§1 mai multe despre maica-sa, despre sora-sa, despre
Pantaleone si. chiar despre Tartaglia, despre tot traiul lor.
Nu mai avea nici Š¾ urma de sfiala Ā§i il indragi repede pe
241
Sanin, nu pentru ca acesta ii salvase viafa, ci fiindca era
un om r,atit de simpaticā. Fara sa mai stea pe ginduri ii
imparta?i toate secretele sale. Starui, cu Š¾ caldura deose-
bita, asupra unui punct. Maica-sa tinea peaparat sa-l faca .
negustor, iar el $tia, Ā§tia precis ca avea chemare pentru
arta, muzica Ā§i ca teatrul era adevarata lui vocatie ! Si
Pantaleone il incuraja, dar domnul Kliiber Š¾ sustinea pe
mama-sa, asupra careia avea Š¾ mare influenta. Ideea de a-1
face negustor era a domnului Kliiber, pentru care nu exista
profesie mai frumoasa. Sa vinzi stofa ?i catifea, sa pacale^ti
clientii, sa-i fad sa plateasca āNarren oder Russen-Preiseā 1
(pre|uri nebune sau ruseĀ§ti) ā iata care era idealul lui !
ā Dar sa mergem la noi Š¦1 pofti baiatul, de indata ce
Sanin iĀ§i ispravi toaleta Ā§i termina scrisoarea pentru Berlin.
ā E prea devreme, obiecta Sanin.
ā Nu face nimic, raspunse Emil pe un ton vesel.
Veniti cu mine, vom trece pe la po^ta Ā§i de acolo, vom merge
acasa. Gemma va fi atit de multumita sa va vada ! Vefi
minca la noi... Veti putea strecura mamei Ā§i un cuvint pen-
tru mine, pentru cariera mea...
ā Bine, sa mergem, spuse Sanin, Ā§i plecara.
X
INTR-ADEVAR, GEMMA SE BUCURA
revazindu-1 pe Sanin, ?i Frau Lenora il primi cit se poate de
prietenos. Se vedea bine ca in ajun le facuse Š¾ imprests
buna. Emil se grabi sa se ocupe de gustare, dupa ce-i Ā§opti
lui Sanin la ureche : āSa nu uitati !ā
ā Bine, raspunse Sanin.
ā Frau Lenora nu se simtea tocmai bine, suferea de
migrena ; pe jumatate culcati intr-un jilt, cauta sa stea cit
mai lini^tita. Gemma purta Š¾ bluza* larga, galbena, strinsa
in talie cu un cordon negru de piele ; parea Ā§i ea obosita ;
Š¾ u^oara paloare ii acoperea obrajii ; avea cearcane in jurul
ochilor, care nu pierdeau insa nimic din stralucirea lor ;
paloarea dadea un farmee misterios, dulce, chipului ei de Š¾
1 Inainte vreme ā cine Ā§tie, poate ca lucrurile nu s-au schim-
bat nici acum ā incepind din luna mai, Š¾ multime de ru?i veneau
la Frankfurt, Ā§i atunci pre|urile cre?teau la toate marfurile, capa-
tind denumirea de āRussen" sau, vai ! ā āNarren-Preise". (N. aut.).
248
severitate cu adevarat clasica. In ziua aceea. Sanin admirS,
in mod deosebit frumusetca plina de gratie a miinilor ei.
Cind le ridica, pentru a-$i aĀ§eza Ā§i a-$i stringe buclele in-
tunecate si lucioase ale parului, el mj-si putea desprinde
privirea de la degetele ei lungi, mladioase, uĀ§or rasf irate,
ca acelea ale Fornarinei lui Rafael.
Afara era foarte cald. Dupa gustare, Sanin vru sa piece,
dar il sfatuira ca e mai bine sa nu iasa pe asemenea Š°Š³?Š¦Š°,
asa ca ramase. Š racoare placuta domnea in odaia din spate,
in care stateau ; ferestrele dadeau intp-o gradinita cu sal-
cimi. Roiuri de a!bine, de viespi Ā§i bondari biziiau lacom
in frunzisul des, presarat cu flori aurii. Zumzetul acesta
continuu patrundea in camera printre jaluzelele intre-
> deschise Ā§i storurile lasate in jos, amintindu-ti de caldura
de afara $i facind sa-ti apara Ā§i mai placuta racoarea aces-
tei case primitoare.
Sanin vorbi mult, ca si in ajun, dar nu de Rusia, nici de
viata ruseasca. Pentru a-i face pe plac tinarului sau prieten,
care indata dupa dejun fusese trimis lei d. Kluber, ca sa se
deprinda cu minuirea registrelor contabilicesti, aduse
vorba si despre foloasele Ā§i neajunsurile artei, asemuin-
du-le cu acelea ale negotului. Se a.stepta ca Frau Lenora
sa ia apararea acestei indeletniciri, dar se mira vazind ca
$1 Gemma imparta^este parerile mamei sale.
ā Ca sa fii artist si mai cu seama cintare.t, susfinea ea,
cu un gest energic, trebuie sa fii de mina intii. Daca eĀ§ti
mediocru, inseamna ca n-ai facut ānimic Ā§i cine stie daca
po^i ajunge de mina intii. Pantaleone, care lua parte la
conversatie (ca om in virsta Ā§i ca vechi servitor, ii era
ingaduit chiar sa Ā§ada in fata stapinilor sai ; italienii, in
genere, nu prea respecta eticheta), apara arta din rasputeri.
La drept vorbind, argumentele sale erau destul de slabe ;
insista mereu asupra necesitatii de a fi inzestrat cu ,,un
oarecare elan de inspiratieā, dāzrn certo estro d'inspiratione.
Frau Lenora observa ca avusese, pesemne, Ā§i el acest estro,
$i ca totugi...
ā Aveam du$mani, raspunse Pantaleone incrun tat.
ā cum poti sa fii tu sigur (italienii, dupa cum se Ā§tie,
se tutuiesc lesne), cum poti fi sigur ca Emil, presupunind
chiar ca ar fi inzestrat cu acest estro, n-are sa aiba
dusmani ?
MS
ā Bine, atunci face|i-l negustor, consimti Pantaleone
oarecum inciudat, dar Giovanni Battista altfel s-ar fi pur-
tat, cu toate ca era cofetar !
ā Giovanni Battista, barbatul meu/era un om in^elept
Ā§i daca in tinere^ea lui s-a putut lasa tirit...
Dar batrinul nu mai asculta. Se indeparta, bodoganind
dojenitor :
ā Ah ! Giovanni Battista !
Gemma era de parere ca Emil ar putea, eventual, sa-$i
sacrifice viitorul, consacrindu-se in totul unui ideal atit de
nobil, atit de inalt ca eliberarea Italiei, dar pentru aceasta
ar trebui sa fie insuflejit de Š¾ mare dragoste de patrie ;
pen ten teatru, insa, nu face... Auzind-o, Frau Lenora i$i
arata ingrijorarea $i Š¾ implora sa nu-1 abata cel pu^in pe
fratele ei de la drumul cel bun. Nu-i de ajuns ca ea e Š¾
republicana irifocata ?... Nevenindu-i u$or sa admita
aceasta/ Frau Lenora ofta Ā§i incepu sa se plinga de durere
de cap, āmai sa-i plesneasca", cum spunea ea. (Din politeje
pentru oaspete, Frau Lenora vorbea franfuzeĀ§te cu fiica ei.)
Gemma Š¾ mingiie, Š¾ stropi cu apa de colonie, ii sufld
apoi u$or pe frunte, Š¾ saruta pe amindoi obrajii, ii aĀ§eza
inceti^or capul pe perna, Š¾ ruga sa nu mai vorbeasca
$i Š¾ mai saruta Š¾ data. Pe urma, adresindu-se lui Sanin, ii
spuse, mai in gluma, mai in serios, ce mama admirabila are
$i cit de frumoasa a fost ! ā āDar ce vorbesc ? Mai e Ā§i
acum frumoasa ! Uita-te, ia uita-te pu|in, ce ochi !ā
Gemma scoase din buzunar Š¾ batista alba, acoperi fa^a
mamei ei apoi, tragind-o pu|in cite pu^in, descoperi, mai
intii, fruntea, pe urma sprincenele $i ochii doamnei Lenora ;
se opri 6 clipa ?i Š¾ ruga sa se iiite la dinsa. Mama Š¾ privi,
?i Gemma scoase un strigat de admiratie (ochii doamnei
Lenora erau cu adevarat foarte frumo^i). Gemma lasa sa-i
lunece repede batista asupra par^ii de jos a fefei, mai pujin
regulata decit cea de sus, acoperind-o cu sarutafi. Rizind,
Frau Lenora intorcea capul Ā§i se prefacea ca vrea s-o dea
la Š¾ parte. Gemma se prefacu si ea ca se lupta cu maica-sa,
ca imediat sa inceapa s-o. mingiie, nu cu dezmierdari feline,
cum fac fran(;uzoaicele, ci cu gra|ie italiana, care ascunde
intotdeauna for {a.
Dar Frau Lenora se plinse ca e obosita. Gemma Š¾ sfatui
sa doarma pufin in jilful ei. Iar eu. a'dauga ea, si ādomnul
rusā ā āavec le monsieur russe<:, vom fi cumin {i... cu-
minti... ,,ca ni^te $oriceiā... ācomme des petites souris".
250
Frau Lenora ii raspunse printr-un suris, inchise ochii, res-
pira adinc de citeva ori si a^ipi. Gemma se aseza pe un
scaunel linga ea si, sus|inind cu Š¾ mina perna pe care se
odihnea capul mamei sale, statea nemiscata, si numai din
cind in cind ducea la gura un deget, facind āSsst !ā, ?i se
uita chioris la Sanin, ori de cite ori facea vreo miscare. In
cele din urma ramase Ā§i el nemi$cat, ca stapinit de Š¾ vraja,
desfatindu-$i sufletul in fa^a tabloului din fata sa. Inca-
perea pe jumatate intunecoasa, trandafirii proaspe^i din
vechi pahare verzi, stralucind ca niste flacari ; femeia aceea
adormita, cu miinile incrucisate, linistita, cu blajina-i
figura obosita, incadrata de albea|a imaculata a pernei ;
fiinta aceea tinara, care n-o slabea din ochi, buna si ea,
neprihanita ?i de Š¾ frumusete incintatoare, cu ochii ei negri,
adinci, umbri^i Ā§i totu^i stralucitori... Era vis, basm ? $i
cum de se gasea el acolo ? x
XI
CLOPOTELUL DE LA U$A DE
afara suna. Un flacau de la tara, cu vesta roĀ§ie $i caciula
de oaic, intra in cofetarie. Era primul mu^teriu din ziua
aceea...
ā Uite cum merge negotul, i se plinsese oftind Frau
Lenora lui Sanin, in timpul dejunului.
Batrina nu se trezise inca ?i Gemma, nevrind sa-$i
traga mina de sub capatii, il ruga incet pe Sanin :. āSer-
vi|i-l, va rog, in locul meu.ā Sanin, pasind in virful picioa-
reJor, trecu repede in pravalie. Baietul ceru Š¾ jumatate
de litra pastile de menta.
ā Cit sa iau ? intreba Sanin in soapta, intorcindu-se
spre uĀ§a.
ā $ase crei^ari, $opti Gemma.
Sanin cintari pastilele, cauta hirtie, facu un cornet, il
umplu, mai impra^tie din ele, il refacu iar, le mai impra$-
tie Š¾ data f=i, cu chiu vai, izbuti sa-l dea intreg, primind
banii... Tinarul, uluit, a^tepta |eapan, tot invirtindu-.^i
palaria pe piept, iar in cealalta incapere, Gemma, cu mina
la gura, abia se Š¦ŠæŠµŠ° de ris. N-apucase baiatul sa piece ca
intra al doilea, Ā§i pe urma, al treilea mu$teriu... āS-Š°Š³ zice
251
ca am mina buna", se gindi Sanin. Al doilea client ceru
un pahar cu sirop de migdale, al treilea Š¾ litra de bom-
boane. Sanin ii servi facind mare zgomot cu linguritele
$i,cu farfurioarele $i nu-Ā§i cru^a degetele scotocind prin
sertare ?i borcane. Facind socotealaj vazu ca vinduse si-
ropul prea ieftin, dar luase in schimb doi creitari mai
mult pentru bomboane. Gemma ridea, ridea, pe infun-
date ; Sanin era $i el neobiĀ§nuit de vesel $i se simfea tare
bine. Ar fi trait Š¾ veĀ§nicie aĀ§a, vinzind bomboane si siro-
puri la aceasta tejghea, Ā§tiind ca din incaper^a alaturatS
il urmareĀ§te incintatoarea fiinta cu ochii zimbiton $i ca
soarele de vara, strabatind prin frunzisul des al castanilor
din fata ferestrelor, umpLe toata odaia cu aurul verzui a]
razelor si umbrelor amiezii, $i-i leagana inima in dulcea
mole^eala a lenei, a multumirii $i a primei tinereti.
Al patrulea musteriu ceru Š¾ cafea. De data asta Sanin
recurse la Pantaleone. (Emil nu se intorsese inca de la
magazinul domnului Kluber.) Sanin se aĀ§eza linga Gemma
_ Frau Lenora mai dormea, spre marea multumire a fiicei
sale...
ā Somnul face sa-i treaca migrena, observa ea. -
Sanin ii vorbea, binein teles, pe soptite, ca si mai inainte,
despre ,,negotulā ei si se interesa pe un ton foarte serios
de pretul diferitelor āarticole de cofetarie". Gemma cu
aceea^i seriozitate, il lamurea, amindoi rizind in sinea
lor, ca cum $i-ar marturisi ca joaca Š¾ com edie tar<-
hazlie. Deodata in strada, Š¾ flasneta incepu sa cinte Š¾ arie
din FreischiLtz : āDurch die Felder, durch die Alien...* 1
Sunetele triste si tremuratoare pluteau prin vazduhuJ
neclintit. Gemma tresari... āAre s-o trezeasca pe mama
Sanin se grabi sa iasa $1-1 indeparta pe flasnetar; dindu-J
cifiva creitari. Cind se intoarse, Gemma ii multurm, clati-
nind uĀ§or din cap, apoi. ca furata de ginduri, zimbi $i
ingaima in $oapta frumoasa melodie a lui Weber, in care
Max simte tresArind.in el fiorij primei dragoste. 11 intreba
pe Sanin, daca cunoaste opera Freischutz, daca-i place
Weber $i tinu sa accentueze ca, de$i italianca de obirsie,
mdrageste aceasta muzica mai mult ca orice. De la Weber,
cun versa pa aluneca pe riesimtite la poezie, la romantism,
la Hoffmann, pe care-1 eitea toata lumea p-Šµ atunci...
1 Prin cimpii $i pria vai... (germ.).
ŠŠ2
I
Frau Lenora tot mai dormea, sforaind cind cind
u?urel ; razele soarelui, strabatind in fiĀ§ii inguste prin
crapaturile storurilor, jucau lin, cind pe podea, pe mobile,
pe rochia Gernmei, cind pe frunzele petalele florilor.
Š„Š
GEMMA NU-L GUSTA PE HOF-
fmann, il gasea chiar... plictisitor. Elementul nebulos Ā§i
fantastic din povestirile lui nordice nu se potrivea cu firea
ei meridionals, plina de lumina. āPove^ti nimic alta ;
bune doar pentru copii !ā afirma ea cu oarecare dispref.
Gemma simtea vag ca Hoffmann era lipsit de poezie. TotuĀ§i,
una din nuvelele lui, al carei titlu nu-1 mai tinea minte, ii
placea mult. La drept vorbind, ii placea numai incepu tul
oovestirii, uitase sfirĀ§itul, sau poate ca nici nu-1 citise. Era
povestea unui tinar care intilneĀ§te undeva, poate chiar
intr-o cofetarie, pe Š¾ fata, Š¾ grecoaica de Š¾ frumusete
incintatoare, insotita de un batrin ciudat, misterios si rau.
Tinarul se indragosteste de fata de cum Š¾ vede ; ea il
prive.^te indurerata, de parca 1-ar ruga s-o salveze. Se
indeparteaza pentru Š¾ clipa ?i, intorcindu-se cit mai re-
pede in cofetarie, nu mai gase^te nici pe fata, nici pe
batrin ; alearga dupa ei, descopera la fiece pas semnele
trecerii lor, se ftne de urmele lor, dar in zadar, nu-i mai
poate ajunge. Frumoasa necunoscuta dispare pentru tot-ā
deauna, Ā§i el nu mai poate uita acea privire rugatoare ; il
chinuie gindul ca toata fericirea vietii lui i-a scapat, poate,
printre degete...
Nu era deloc sigur ca Hoffmann ineheie chiar a$a
povestirea ; dar Gemma aĀ§a Ā§i-o plasmuise Ā§i aĀ§a Š¾ pastrase
in minte.
ā Cred, zise ea, ca asemenea intilniri ?i despartiri
sint mai freevente decit ne inchipuim non
Sanin tacu putin, Ā§i dupa aceea aduse vorba de d. Klu-
ber. Pentru prima data pronunta el acest nume ; pina in
acea clipa nici nu se gindise la el.
Gemma tacu, mu$cindu-Ā§i ginditoare unghia degetului
aratator ; apoi, uitindu-se intr-o parte, porni sa-$i laude
logodnicul, vorbi de plimbarea planuita pentru a doua zi
253
Ā§1, aruncind Š¾ privire grabita asupra lui Sanin, tacu
din nou.
Sanin nu mai gasea subiect deconversatie. ā¢
Emil, intrind zgomotos in odaie, Š¾ destepta pe Frau
Lenora...-Vazindu-1, Sanin se bucura.
Frau Lenora se scula din jilt. Pantaleone anunja ca
masa-i gata. Prietenul casei, fostul cintare| $i acum servi-
tor, facea Ā§i pe bucatarul. .
XIII
SANIN MAI RAMASE DUPA PR1NZ.
Nu-1 ISsasera sa piece, sub cuvint ca mai e foarte cald
afara, dar cind se mai racori il poftira in gradina, ca sa
ia Š¾ cafea la umbra salcimilor. Sanin primi. Se sim|ea
cum e mai- bine. Clipele lini^tite Ā§i monotone din viaja
sint acelea 'care ascund mari bucurii ; se cufunda in ele
fara sa ceara nimic mai mult zilei trecatoare, fara vreo
dorinta de a-$i aminti de ziua de ieri, Ā§i fara sa se gin-
deasca la cea de miine. Se poate fericire mai mare decit
aceea de a sim|i in preajma ta Š¾ fata ca Gemma ? De buna
seama ca se va despar|i curind de ea $i, desigur pentru
totdeauna, dar de vreme ce aceea^i luntre, ca in roman|a
lui Uhland *, te leagana pe valurile potolite ale vietii, cata
sa fii fericit Ā§i te desfata, calatorule ! $i fericitului calator
ii placea totul din jur Ā§i totul ii parea atit de fermecator !
Frau Lenora ii propuse sa joace .cu ea Ā§i cu Pantaleone
ātresette" 1 2. Ii arata cum se joaca acest joc de car|i ita-
lienesc, u?or de invatat; ea ciĀ§tiga ci|iva crei|ari Ā§i Sanin
fu incintat. Pantaleone, la dorin|a lui Emil, il facu pe
ciinele Tartaglia sa-Ā§i desfa?oare toata arta : ciinele sari
peste un ba|, ,,vorbiā, adica latra, stranuta, inchise u?a cu
botul, aduse stapinului sau un pantof vechi in sfirĀ§it,
cu un chipiu vechi in cap, il infa|isa pe mare^alul Berna-
dotte3, primind mustrarile lui Napoleon pentru tradarea
1 Uhland Ludwig (1787ā1862) ā poet german, aparfinind
Ā§colii romantice (n.r.).
2 Joc de carti (n.r.).
3 Jean Battista Bernadotte ā mare$al al Frantei, ales in 1810
de Riksdag ca moĀ§tenitor al tronului Suediei. In aceasta caiitale
a luat parte la razboiul impotriva lui Napoleon, in 1818 s-a urcat
pe tronul Suediei, sub numele de Carol al XlV-lea (n.r J.
254
sa. Bineinjeles ca Pantaleone 11 facea pe Napoleon ?i, fSra
exagerare, il juca destul de bine ! Cu bra|ele incrucisate pe
piept ?i cu un tricorn indesat pe ochi, vorbea frantuze?te
pe un ton poruncitor Ā§i aspru ā dar vai, ce fran^uzeasca 1
Tartaglia, sprijinit pe labele clinajnte, ghemuit, cu coada
intre picioare, clipea in fa^a stapinului, cu Š¾ mutra umilita
si ru?inata, privind de sub cozorocul chipiului a?ezat
strimb. Ori de cite ori Napoleon se infuria, Bernadotte se
ridica pe picioarele de dinapoi āFuori, traditore !ā 1 striga
in cele din urma Napoleon, furios la culme, uitind in
minia lui ca trebuie sa-si sustina pina la capat rolul in
fran|uze?te, ?i Bernadotte Š¾ zbughi repede sub canapea,
de unde ie?i- indata, latrind vesel, ca ?i cum i-ar fi vest it
pe to^i ca reprezenta^ia s-a sfir?it. Spectator!! risera mult,
mai ales Sanin.
Gemma ridea tare frumos : continuu, pe infundate,
chicotind usor, ceea ce-i venea foarte bine... Risul acesta
il tulbura pe Sanin ; simfea un dor nebun s-o sarute,
ori de cite ori Š¾ auzea chicotind atit de dragala?.
Mai trecu ce trecu ?i se innopta de-Š° binelea. Nu mai
putea ramine si se hotari sa piece. Dupa ŃŠµ-si lua ramas
bun de la to^i, repetind de mai multe ori fiecaruia in
parte : āPe mime !ā ?i sarutindu-1 pe Emil, Sanin se re-
trase, luind-o spre hotel ; ducea in inima lui chipul acestci
minunate fete, cind surizatoare, sau ginditoare, cind lini?-
tita pina la nepasare; dar mereu la fel de atragatoare.
Ochii ei mari ?i lumino?i ca Š¾ zi insorita, pe care ii vedeai
cum se adincesc deodata, intunecindu-se ca noaptea, la
umbra genelor lungi, ochii acestia il tineau mereu sub vraja
lor, covir?ind toate celelalte imagini ?i impresii.
Sanin nu se mai gindi nici Š¾ clipa la Kluber, la motivele
care-1 facusera sa ramina, ca si la toate cite il tulburasera
in ajun.
XIV
DAR SA VI-L PREZENTAM Ā§1 PE
Sanin.
Departe de a fi urit, era bine cladit, zvelt, cu trasaturi
placute, de?i cam ?terse ; avea ochi de un albastru des-
1 AfarS, tradatorule ā (it.).
255
chis, mingiietori, parul cu reflexe aurii, pielea alba, tran-
dafirie. Te cucerea mai cu seama expresia de Š¾ candoare
sincera, vesela, deĀ§i cam naiva, dupa care se recunosteau
altadata odraslele micii nobilimi ruse, a$a-zi$ii ābaieti
de familieā, tineri cucona^i nascu'ti $i crescuti in mijlocu]
naturii, pe intinsele meleaguri pe jumatate pustii ; un
mers frumos, oarecum nesigur, Š¾ u$oara sisiiala in glas, un
zimbet de copil de indata ce il priveai... pe scurt prospe-
time, sanatate, blindete, blindete $i iar blindefe. AĀ§a era
Sanin in intreaga-i faptura. Pe linga toate aceste insu^iri.
hu era lipsit de inteligenfa Ā§i era $i cultivat. De?i se
gasea in calatorie prin strainata^i, i$i pastrase prospe^i-
mea : ii erau straine sentimentele tumultuoase, care tub
burau cea mai mare parte a tineretului de atunci.
In zilele noastre, literatura riisa, dupa Š¾ incapa^inata
cautare de āoameni noiā, a inceput sa zugraveasca tipuri
de tineri hotariti. sa-Ā§i pasfreze prospetimea... cu orice
pret, sa se conserve fragezi, la fel cu stridiile care se aduc
in Petersburg din Flensburg. Sanin n-avea nimic comun
cu aceĀ§tia. Daca ar trebui sa-1 aseman, l-a$ putea asemui
cu un mar tinar Ā§i stufos, proaspat altoit, din livezile
noastre cu cernoziom, sau mai potrivit, cu un tretin din
vechile noastre herghelii boieresti ā zvelt, bine ingrijit si
cu parul lucios, unui din calutii aceia cu picioarele
groase ā care de-abia incep sa se deprinda la pripon.
Cei ce 1-au cunoscut mai tirziu pe Sanin, dupa ce viata il
scuturase bine $i i se trecuse de mult fragezimea tineretii.
aveau un alt om in fata lor.
A doua zi, Sanin se afla inca in pat; cind Emil, in haine
de sarbatoare, tare pomadat Ā§i cu un baston in mina, navali
in odaie $i-b anunfa ca Herr Kluber trebuie sa soseasca cu
trasura, ca ziua promite sa fie incintatoare, ca la ei totul
e gata, dar ca mama lor nu se va duce, findca a apucat-o
iar durerea de cap. Il zorea pe Sanin, spunindu-i ca nu-i
de pierdut nici Š¾ clipa. Intr-adevar, cind se anun|a Hm
Kluber, Sanin i?i mai facea toaleta. Batu la u$a, intra,
se inclina, ca imediat sa-?i indrepte nobila-i talie ; se oferi
ceremonios sa-l-astepte oricit Ā§i se a$eza avind grija sa-Ā§i
rezeme cit mai elegant palaria de genunchi. ChipeĀ§ul ne-
gustor se gatise Ā§i se parfumase din cale afara : fiecare
miĀ§care a lui raspindea adieri din cele mai suave. Venise
256
intr-o trasura mare, descoperita,' un landou tras de doi
cai costelivi, dar mari si vinjo^i. Dupa un sfcrt de ceas,
Sanin, Kliiber si Emil se oprira falnic inaintea u$ii co-
fetarici. Doamnti Roselli refuza cu hotarire sa ia parte la
plimbare. Gemma voia sa ramina cu maica-sa, dar aceasta
Š¾ dadu pur $i simplu afara.
ā N-am. nevoie de nimeni, explica Frau Lenora ; voi
dormi. L-as indemna bucuros si pe Pantaleone sa mcarga
cu voi, dar trebuie sa fie cineva care sa-i serveasca pe
cliehti.
ā 11 putem lua pe Tartaglia ? intreba Emil.
ā Desigur.
Cit ai clipi, Tartaglia se ŃŠ°Š»Š°Š³Š° voiospe ŃŠ°ŃŠ³Š¹ Ā§i se
instala, lingindu-se pe bot. Se vedea ca era obi?nuit.
Gemma i^i puse Š¾ palarie mare de pai, cu panglici cafe-
nii, cu borul asa de mult lasat in fat&, ca-i acbperea
aproape'tot obrazul, ferindu-1 de bataia soarelui. Lima
urnbrei ii atingea gura,* buzele* ii straluceau de un ro?u
ginga$ si feciorelnic. ca al petalelor unui trandafir de soi ;
'dinĀ£ii ii sclipeau parCa pe furls, nevinovat, ca la copii.
Gemma se a.ycza in fund, linga Sanin ; Kliiber $i Emil
stateau in fa|a, pe scaunas. Palida figura a doamnei Lenora
aparu la fereastra. Gemma ii flutura din batista si trSsura
porni.'
XV
SODEN ESTE UN ORA$EL SITU AT ā¢
la o jumatate de ora de Frankfurt, intr-o pozi|ie incinta-
toare pe coastele Taunusului. Era renumit la noi in Rusia
pentru apele lui minerale, bune, se zicea, pentru bolile de
piept-. Locuitorii din Frankfurt veneau .acolo mai mult Ā»
de placere ; Soden- avea un pare minunat ?i restaurante
unde puteai lua cafea $i bere, la umbra teilor $i a arta-
rilor inalti. Drumul de la Frankfurt la Soden, piantat cu
pomi fructiferi, Ā§erpuieĀ§te de-Š° lungul malului drept al
Main-ului. tn timp ce trasura inainta' lini^tita pe .^oseaua
aceasta incintatoare, Sanin urmarea foarte discret cum
il privea Gemma pe logodnicul ci. Ii vedea impreuna
pentru intiia oara. Gemma era lini^tiāta Ā§i avea Š¾ finuta
ā
257
17 ~ Un culb de ncblJ! p
fireasca, dar parea mai serioasa si m<ri rezervata ca de
obicei. Domnul Kluber arata ca un Ā§ef binevoitor, care-si'
ingaduie sieĀ§i $i subalternilor sai un amuzament inocent
Ā§i de bun-rgust. Sanin nu observa vreo atenfie deosebita
din partea lui fafa de Gemma, nimic din ceea ce francezii
numesc ,,empressementā. Herr Kluber, socotind pesemne
afacerea definitiv incheiata, nu vedea de ce ar mai trebui ā¢
sa faca eforturi, sau sa se tulbure pentru vreun motiv .
oarecare ; in schimb, nu-$i parasea nici Š¾ clipa aerul sau
proteguitor : Pina Ā§i in lunga plimbare 'pe care Š¾ facura
inaintea mesei, dincolo de Soden, trecind peste un deal si
*pr intr-o. vilcea impadurita, Herr Kliiber, tot. admirind ā¢
frumusefile naturii, nu.uita sa ondreze peisajul cu inalta-i ,
indulgenfa, pr.in care strecura din cind' in cind cite Š¾
remarca,, fireasca din par tea* unui $ef. Observa 'ca un
piriia? curgea fSrea in .linie dreapta, Jn loc sa faca oco-
lurr pitoreĀ§ti, si critica trilurile monotone ale unui pitigoi.
Gemma nu parea sa se plictiseasca, ba se putea spune ca
era tare multumita ; dar nu mai era aceea^i din ajun ;
nu pentru 'Ca fafa i-ar fi fost intunecata de vreo umbra
ā dimpotriva, tinara fata era mai frumoasa ca oricind ā
ci fiindca sufletul parca i se pitise in adincul fapturii sale.
Qu manu^ile pe miini $i cu umbrela deschāisa, pasea agale.
pas cu pas, cum se plimba domnisoarele. bine crescute, <si
vorbea pu^in. Nici* Emil nu prea era in apele lui, iar Sanin
Ā§i mai putin. Dar ceea ce il stinjenea' mai cu seama era
. ca vorbeau tot timpul nemfeste.. Numai Tartaglia se sim-
fea la largul lui ! Stirnea Sturzii si-i gonea, latrind furios la
ei ; sarea peste gropi, peste butuci $i radacini, se"azvirlea
cu toata puterea in apa, si plescaia cu lacomie ; se scutura,.
chelalaia, ,o zbugheaādin nou ca Š¾ sageata, scofind Š¾ limba
rosie de-un cot. Domnul Kluber" facea tot ce socotea ca
se cuvine pentru a distra societateaā; ii pofti pe .toti sa se
aseze la umbra unui stejar stufos si, scofind din buzunar
Š¾ carticica intitulata ^Knallerbsen ā oder du sollst und
zoirst lachen !iC (Petarde ā sau trebuie sa rizi si vei ride I),
tinu sa-i amuze, citindu-le Š¾ sumedenie de anecdote din
acea carte. Citi vreo duzina, fara succes ; nimerii nu gasi
motiv sa rida ; numai Sanin zimbi de politete. Domnul
Kluber isi puncta fiecare anecdota cu cite un risā scurf,
cum se cuvine unui domn atit de preocupat $i de superior.
Pe la amiaza, toata societatea se intoarse la Soden, ca sa
prinzeasca la cel mai bun restaurant.
Š¾
258 ā .
Domnul Kluber propuse sa se ia masa intr-un pavilion*
inchis, Ā»im Gartensdlon" ; dar Gemma se impotrivi de-
odata spunind ca vrea sa prinzeasca in aer liber, in gra-
ding la una din masu^ele din fa|a restaUranttiluf; ca Š¾
plictisea sa vada mereu acelea^i figuri Ā§i ca ar vrea sa mai
vada Ā§i altele. Citeva mese erau ocupate de niĀ§te grupuri
de vizitatori.
In timp ce d. Kluber, supunindu-se cu ingaduin^a ,,ca-
priciilor logodnicei sale", se duse sa discute cu oberchel-
nerul, Gemma ramase in picioare, cu ochii plecati, cu
buzele strinse ; parea suparata, sim|ind ca Sanin Š¾ isco-
deste prea staruitor cu privirea. In sfirĀ§it; d. Kluber se
intoarse, anun^a ca masa va fi gata intr-o jumatate de ora
Ā§i propuse ca intre timp sa se faca Š¾ partida de popice.
āFace pofta de mincare, adauga el. He ! he ! he
Juca popice ca un virtuoz, Ā§i ori de cite ori āartmca
bilele, lua pozi^ii falnice, facind sa-i tresalte musculatura,
Ā§i se legana cu gra^ie pe un picior. In felu^ lui, era bine
cladit ā un atlet ! $i ce miini albe, si frumoase avea !
Si cu ce batista mare, Indiana, cu flori aurii, isi stergea el
aceste miini !
Orti prinzului sosi Ā§i toata lumea se aseza la masa.
XVI
cine" nu cunoaste obisnuitul
dejun nem^esc : Š¾ supa apoasa, cu scorti^oara si galuste de
aluat*; tin rasol uscat ca pluta avind pe margine grasime
alba, garnisit cu Š¾ sfecla scortoasa, hrean ras si niste
cartofi visco^i ; un |ipar verzui cu sos de capere marinate ;
Š¾ friptura cu dulceafa $i nelipsita Mehlspeise, un fel de
budinca stropit& cu un sos ro$u aertsor ; in schimb, vinul
si berea de buna calitate. lata prinzul, pe care restauratorul
din Soden il servioaspe^ilor sai.
La masa totul se petrecu foarte bine. De$i nu era prea
mare insufletire, nici chiar cind domnul Kluber inchina :
āPentru ceea ce iubim !ā (āWas loir lieben !). Totul se des-
fasura dupa un ritual ireproĀ§abil. patruns de discrete
bunS cuviinta. Dupa masa, se servi Š¾ cafea apoasa $i ro?-
cata,.o adevarata cafea nem^easca. Domnul Kluber, ca un
desavirsit gentlemen, ceru voie Gcmmei sa aprinda Š¾
259
tigara, cind deodata interveni ceva neprevazut, un lucru
intr-adevar, neplacut ?i necuviincios !
Citiva-ofi(;eri din garnizoana de la Meihz se a?ezaserii
la una din mesele vecine; Se putea lesne ghici dupa pri-
virea ?i Ā§u?oteala lor ca-i impresionase nespus frumusefea
Gemmei. Unul dintre ei, care mai fusese pesemne la
Frankfurt, Š¾ privea'pe Gemma cum te ui|i la cineva pe
care-1 cuno.?ti ; de buna seama ca Ā§tia cine e. Deodata se
ridica tn picioare, cu paharul in mina ā ofiferii se cam
intrecuseracu bautura, masa lor era plinS de sticle ā $i .
se apropie-de Gemma. Era un tinar cu sprincenele ?i .
genele de un blond spalacit, cu Š¾ fata dealtfel destul de
placuta Ā§i simpatica, dar schimonosita de bautura. Obrajii
ii tremurau ; ochii injectati, jucindu-i farii a se putea fixa
.asupra unuiobiect, aruncau cite Š¾ cautaturS obraznicS.
Camarazii lui, dupa ce incercasera sa-l potoleascS, il lasai-Š¹
sa piece. Fie ŠµŠµ Š¾ fi I Erau curio$i sa vada ŠµŠµ Š¾ sa iasa I
Clatinindu-se u?or, ofifcerul se dpri in fa|a Gemmei, Ā§i
cu un glas pe care 1-ar fi vrut hotSrit, dar care, fara voia
lui, trada $ovfiiala, strigil: āBeau ,in sanatatea celei mai
frumo&se cofetSrite.din Frankfurt $i din lumea intreaga !
(Goli dintr-o data continutul paharului.) $i drept rasplata,
iau floarea aceasta, culeasa cu degetele ei divine !ā
f?i ofi^erul apucS un traridafir de linga farfuria Gem-
mei. MiratS, apoi speriata, Gemma .pali foarte-tare... T>ar
spaima Use schimba repede in minie, $i roĀ§i pina la radS-
cina pSrului. Ochii ei, afinjiti asupra ofi|erului care Š¾
jignise, se intunecarS. ?i sclipira deodata, scaparind de -
minie $i de Š¾ nestavilita indignare. t -
Tulburat, probabil, de aceasta privire, ofiterul biigui
citeva cuvinte fara ?ir, salute $i se intoarse la masa ca-
marazilor sai, care-1 intimpinarS cu risete ?i cu uĀ§oare
aplauze. Domnul Kliiber se ridicii deodata, cit era de lung,
Ā§i, a?ezindu-?i palaria in cap, rosti grav, dar nu destul de
tare : āŠ nemaiauzit! E Š¾ obraznicie nemaipomenita !ā
(āUnerhort! Unerhorte Frechheit!) Apoi, cu glas aspnt,
cherria chelnerul ?i,' cerind sa-i faca sqcpteala, porunci sa se
inhame caii, adaugind ca oamenii cuinsecade nu mai pot '
frecventa un asemenea local, unde sint expuĀ§i la' insulte. '
Auzindu-1, Gemma, care āstatuse nemi$cata pe locul ei,-
respirind precipitat, intoarse ochii spre d. Kliiber... ?i-l
fixS cu aceea^i privire, cu care-1 |intuise pe Š¾Š©ŠµŠ³. Emil
tremura de furie. ā¢
. 260
ā¢:
. .ā Sa mergem, mem Fraulein, articula d. "āKluber cu
acela^i ton sever, nu se *mai cuvine sa ramineji aici. Sa
intram in restaurant.
Gemma se ridica, fara a rosti Š¾ vorba. El ii oferi.bra|ul, ,
ea il accepta $i domnul Kluber se indrepta spre restaurant,
cu un mers semet, care devenea si mai semet si mai sfi-
dator, pe masura ce se indeparta de masa Š¾Š©ŠµŠ³ŠŠ¾Š³. Sai>
manul Emil ii urma, zapacit de tot.
'Pe/cind- d. Kluber controla nota chclnerului, caruia
nu-i dadu nici un bac?i?, pentru a-1 pedepsi de ceea ce se
petrecuse, Sanin se apropie de masa ofi|erilor .si adresin-
du-se aceluia carb Š¾ insultase pe Gemma Ā§i care in acel
moment trecea, pe rind, camarazilor sai trandafirul. ca
*sa4-miroasa ā il apostrofa in franf-uze$te : *
ā Ceea ce ai facut dumn'eata, domnule. este riedemn
. de un om de onoare ! Nedemnde uniforma pe care-o
ŃŠ¾Š³Š¦ ! Trebuie sa-^i spun ca eĀ§ti un neru$inat Ā§i un rau
crescut !ā
Tinarul ofifer sari in susā; dar alt ofi|er, mai in virsta,
il opri cu un gest, il sili sa se a$eze Ā§i, intorcindu-se spre
Sanin, il intreba tot in fran|.uze$te, daca e irate, Tuda sau
logodnicul domniĀ§oarei.
ā Nu, sint un strain, striga Sanin. Sint rus, dar n-am
putut privi nepasator Š¾ asemenea obraznicie. Dealtfel,
-iata cartea mea de vizita ; domnul of iter va $ti undesa
ma gaseasca. _
Rostind aceste vorbe, Sahin arunca pe masa cartea lui
de vizita .si, cu q mi$care dibace, lua trandafirul Gemmei,
pe care unui dintre ofi|eri il- lasase sa-i cada pe farfurie.
Tinarul facu din nou Š¾ sfortare sa se ridice, dar un-
ā¢camarad il opri iar, zicindu-i :*ā Liniste^te-te, Donhof !
(Donhof sei still.) Pe urma se scula^i, ducind mina la
cozorpcul chipiului, nu fSra poli-tete in glas Ā§i in atitudine,
il anuria pe* Sanin ca a doua zi dimineata un ofijer din
regimentul lui va avea onoarea sa se prezinte laādomnia
sa. Sanin il saluta scurt Ā§i se grabi sa se mtoarca, la prie~
tenii sai. *
Domnul Kluber sejorefacu ca n-a observat nici lipsa lui
Sanin, nici discutia cu ofiterii, si tot zorea pe vizitiu supa- .
' rindu-se tare ca inhama prea incet caii. Nici Gemma nu-i
spuse nimic lui Sanin si nu-1 invrednici macar cu Š¾ privire.
Dar sprincenele ei incruntate, buzele-i palide Ā§i strinse ?i *
261
tinuta rigida yadeau ca-i nespus de tulburata. Numai
Emil parea ca arde de nerabdare Sa vorbeasca cuā Sanin,
ca sa-1 intrebe ce's-a intimplat ^vazuse ca se apropiase de
ofiāteri, ca le intinsese ceva alb, Š¾ bucata de hirtie, uri bilet '
sau Š¾ carte de vizita./. Inima bietului baiat batea tare de
tot, obrajii ii ardeau ; ii venea sa sara de gitul lui Sanin, sa
plinga, ori sa se repeada odata cu dinsul ca' sa-i faca praf
pe .to|i acei ofi^eri nesuferiti ! -Totu$i se stapini, mar-4
ginindu-se sa urmareasca cu aten|ie fiecare mincare a no-
bilului sau prieten rus. *
Vizitiul ispravi, in sfir^it, de inhamat caii : toata socie-
tatea se urea in trasura. Urmindu-1 pe Tartaglia,ā Emil
se ŃŠ°|Š°Š³Š° ,pe capra ; acolo era mai la largul lui, Ā§i nu-1 mai
avea inaintea ochilor pe nesuferitul de Kluber.
Tot drumul, numai Herr Kluber vorbi vrute Ā§i ne-
vrute... Nimeni nu-1 intrerupea, "dar nici nu i se dadea 1
yreun semn de aprobare. Tinu insa sa insiste ca avusese
dreptate propunind sa se ia masa intr-un pavilion inchis.
In cazul acesta^nu s-ar fi putut petrece nimic neplacut !
ā¢ Pe urma, 'emise citeva aprecieri sevŃre $i pu|in liberate
asupra indulgence! de neiertat pe'care guvernul Š¾ arata
. ofi|erilor, invinuindu-.l ca neglijeaza ŃŠµŠæŃŃŠµŠ³ŠµŠ° discipline!
ca nu respecta indestul.elemeritul civil in societate (das
biirgerliche Element in der Societal !) Mai sustinu ca, cu
timpul, aceasta stare va produce tot mai multe ānemutyu-.
miri, si de aici pina.la revolufie nu mai e departe, cum b
dovede^te tristul exemplu (?i aici ofta cu compatimire, dar
sever) al Fran^ei ! Totusi se grab! sa adauge ca, in ceea
ce-1 prive^te, el se inchina, inaintea autorita^ii si ca nici- '
odata, dar niciodata f... nu va'fi un ravolu|ionar ; insa nu
*se putea opri de a dezaproba fatis Š¾ asemenea necuviinta. .
Trecu dupa aceea la considera^ii generale asupra morali-
tafii si a lipsei de moralitate, asupra bunei cresteri si "a'
sentirhentului demnita^ii. ā¢ "
. Chiar in timpul plimbarii dinaintea prinzului, Gemma
nu paruse tocmai^multumita de cl. Kluber, de aceea era
cam rezervata fata de Sanirt, ca si cum prezenta acestuia
ar fi stingherit-o ; la intoarcere, āascultind interminabilul
monolog al logodnicului ei, se rumina ,in mod vadit de
pUrtarea lui. Aproape de casa,' se observa ca sufera Ā§i ii
arunca deodata Š¾ privire rugatoare lui Sanin, caruia nu-i
adresase pina atunci nici un cuvint. Sanin avea mai multa
mila de Gemma decit dezgust.fa|a de domnul Kluber ;
26^
fara sa-$i marturiseasca, se bucura chiar in sinea'lui de
intimplarea din ziua aceea, cu toate ca a doua zi dimmea|a
se putea a^tepta la Š¾ provocare la duel. -.
Aceasta suparatoare ,;partie de plaisir" 1 se incheie in
cele din urma. Ajutind-o pe Gemma sa coboare din trasura
la uĀ§a-cofetariei, Sanin, fara sa-i spuna nimic, Š¦ puse in v
mina trandafirul pe care-1 luase de pe masa ofijerilor. Ea
ro$i, ii strinse mina Ā§i ascunse repede floarea. Cu'toate ca
nu se inserase inca, el nu intentidna sa intre in casa ; de-
altfel, Gemma nici nu-l'pofti. Pantaleone aparu in prag Ā§i
ii preveni ca Frau. Lenora doarme. Emil iĀ§i lua, cu multa
sfiiciune, ramas bun de la Sanin, care ii inspira un fel de
frica, de mult ce-1 admira. Domnul Kliiber il conduse pe
Sanin cu trasura pina la hotel Ā§i se desparj.i cu un salpt
afectat. Cu toata infumurarea sa, neamful, care-Ā§i dadea
bine seama de realitatea lucrurilor, nu se prea sirn^ea la
indemina. Dealtfel, tojterau stinjeni^i.
Acest sentiment de stinjeneala i se risipi iute lui Sanin .
Ā§i se schimba intr-o stare de spirit nelamurita oarecum, .
dar placuta, de triumf. Nu se mai gindea la nimic si incepu
.sa fluiere, umblind incoace sj^incolo prin odaie. Era foarte
multumit de sine. _ -
XVII
^,VOI ASTEPTA Ā«EXPLICATIILEĀ»
domnului ofi|er pina la ora*zeceā, s'e gindi el, facindu-?i
toaleta a doua zi dimmea|a ; ,,?i pe urma, sa ma caute el,
daca Š¾ vrea.ā
Dar nemtii se trezesc devreme. Inainte ca pendula sa
arate ora noua, chelnerul il anunĀ£a pe Sanin ca d. sub-
locotenent (der Herr Seconde Lieutenant) von Richter" do-
re$te sS-l vada. Sanin i$i puse in graba redingota si porunci
. sa-l pofteasca. Spre surprinderea lui Sanin, d. Richter
era un baiat foarte-tinar, aproape un copil. Se silea sa dea
. oarecare gravitate fe|ei sale de imberb, dar nu izbutea.
. Nu-Ā§i putea ascunde emofia Ā§i, impiedicindu-se de pro-
.pria-i sabie, era cit pe-aci sa lunece, cind se aseza pe scaun.
govaind $i bilbiindu-se, ii spuse Jui Sanin, intr-o frah^u-
* 1 Petrecere (fr.).
263
zeasca destul de stricata, ca e emisarul prietenului sau, ba-
ā¢ ronul von Donhof, ca are insarcinarea sa primeasca4 scu-
zele domnului von.Zanin, pentru expresiile jignitoare fo-
- losite in ajun ca, in cazul cind domnul von Zanin va re-
. fuza, baronul von Donhof va cere satisfac|ie pe calea arme-
lor. Sanm raspunse ca nu inten|ioneaz& nicidecum sa-
ceara scuze ?i ca e gata sa-i ofere satisfacfie. Tot bilbi-
indu-se d. von Richter il intrebS cu cine, unde si la ce ora
vor avea loc tratativele de rigoare. Sanin ii raspunse ca
domnia-sa poate sa se intoarca peste doua ore ?i, intre
timp, iĀ§i va cauta un martor. G'Pe cine dracuā .sa iau ca
martor ?āā-se gindea intre timp Sanm.) ā¢
Domnul von Richter se ridica sa piece. In pragul u$ii, se
ā¦ opri, frSmiritat parca de Š¾ mustrare de cuget, $i intor-
ā cindu-se spre Sanin, ii spuse ca amicul sau, baronul Don-
hof, recunoa^te ca... pina la un anumitāpunct... ,e vinovat
* de intimplarea din ajun Ā§i, ca s-ar multumbcu scuze u^oare
'ādes exghizeslecheres". La care Sanin ii raspunse ca, in-
tructt nu se considera vinovat cu nimic, nu e dispus sa .
ceara nici un fel de scuze,- nici u$oare, nici grele.
ā In acest caz, replica von Richter, ro^ind $i mai tare,
vor trebui schimbate focuri^de pistol pa^nice ādes goups
te bisdolet a Vamiaple !
;ā Nu infeleg ce vre|i sa spune|i, observa Sanin' Cred
ca nu-i vorba s& tragem in aer... .
ā O, hu, nu, ingaima sublocotenentul, ruminat de tot.
Ma gindfeam ca, afacerea petrecindu-se intre oameni cum-
secade... (se intrerupse.) Am sa. discut, cu martorul dum-
neavoastra, adauga el, retragindu-se.
Dupa ce pleca ofit;erul, Sanin, se trinti intr-un jilt .
i$i a|inti ochii tn pamint. ;fCiudata mai e viata, se gindi el,
cu surprinzatoarele ei intimplari. Ā§i aĀ§a, trecu tul $i viitorul
dispar... ca sub lovitura unei baghete, un lucru e sigur,
ca ma bat in duel la Frankfurt, cu nu ?tiu cine, pentru. nu
. $tiuāce !ā . *
am infi de Š¾ matu^a a sa cam ticnita, care topaia me-
reii prin casa, inginind tin cintec ciudat :
, ā¢ Ofiteruleistet,
AmoraĀ§ cu epoleti,
Rumeni ca un papana?,
La clanf ia-ma mintena? I
Izbucni in ris $i incepu 4sa cinte ?i el : āOfifcerule. istek
amoraĀ§ cu epoleti !4< *
261 ā .
ā .Nu mai e timp de pierdut, trebuie sa fac ceva}
exclama $i, ridicmclu-se. il zari in fa|a lui pe Pantaleone,
care tinea un bilet in mina. '
ā Am batut de mai multe ori la uĀ§a $i n-afi auzit;
Credcam ca nu sinteti acasa, se scuza batrinul, inminindu-i
biletul. De la signorina Gemma...
Sanin, lua matinal scrisoarea, Š¾ desfacu citi. Gemma
ii scria ca e foarte neliniĀ§tita din pricina incidentului din
ajun ca dore?te sa-l vada numaidecit.
ā Signorina este neliniĀ§tita, ii explica Pantaleone,
care cuno^tea, dupS cum se vede, confinutul scrisorii. Mi-a
poruncit sa masinformez ce face|i ?i sa va rog sa venial
s-o vedefi. ? ā 1 ā¢
Sanin se uita la batrinul italian rSmase Š¾ clipa pe
ginduri. Š idee ii trecu, f&ra voie, prin minie. La inceput
i se paru stranie, cu neputinta...
,,TotuĀ§i, de ce nu ?ā zise el.
ā Domnule Pantaleone, i se adresa Sanin, cu glas tare;
Batrinul tresari, iĀ§i ascunse barbia in lavaliera $i se
uita tints la Sanin. . ā¢ ' i
ā $ti(i ce s-a intimplat ieri ? continua Sanin.
Pantaleone iĀ§i scutura motul uria?, muĀ§cindu-$i buzele;
ā $tiu, raspunse.
' (Cum ajunsese acasa, Emil ii povestise totul.)
ā A, $titi, va sa zica ! Iata despre ce-i vorba. Adi-
neauri, a fost aici un ofi|er.' Neobrazatul de ieri m-a
provocat la duel. Am primit, dar n-am martor. Vrei dum-
neata *Sa fii martorul meu ?
Panlaleone tresari Ā§i i$i ridica sprincenele atit de sus/
incit disparura sub smocurile parului sau ciufulit.
ā $i trebuie neaparat sa va batefi in duel ? rosti cl, in
sfir^it, in italiene^te (pina atunci vorbise frantuze^te).
ā Trebuie. Refuzind, m-a$ dezonora pentru totdeauna;
ā Hm ! Daca refuz sa va servesc ca martor, vej.i cauta
pe altcineva ? - #
~ Desigur... neaparat.
Pantaleone isi lasa capul in jos.
ā Permiteti-mi sa intreb, signor de Tanini ā¢ duelul
asta n-o va pune intr-o luniina nefavorabila pe Š¾ anumita
persoana ? {
rā Cred ŠµŠ¹ nu, $i, chiar daca. ar fi a$a, n-avem ce face;
2a
; ā¢ ( ā¢
āā¢ Hm... (Pantaleone disparu in lavaliera sa.) Dar acest.
ferrofiucto Kluberio ce agtepta in chfestia asta ? striga el ,
deodata, ridicind capul.
, ā El ? Nimic. ā¢ .
ā Che ! (Pantaleone dadu din umeri,- dispre|uitor.)
In orice caz, zise el cu govairein glas, trebuie sa va mul-
tumesc ca, in starea in care ma aflu, afi recunoscut in mine
āun om cumsecade, un galant^uomo /Prin asta*, v-a^i aratat
. gi dumneavoastra un -galantāuomo ! Dar trebuie; sa ma
gindesc la propunerea ce mi-a^i facut. .
ā Nu-i timp de pierdut, scumpe domnule Ci... Cippa...
ā...tola, il ajuta batrinul. Nu va cer depit un ceas de
gindire, Chestia asta 6 privegte de aproapeāpe fiica bine-
facatorilor mei... iata de ŠµŠµ e Š¾ datorie, o obligate pentru
ā¢ mine, sa reflectez !... Intr-o ora... in trei sferturi de ora,
ye|i afla ho.tarirea mea.
ā Bine, voi agtepta. ā¢ ā ā
'ā $i acum... ce. raspuns voi da . signorinei Gemma?
Sanin lua Š¾ foaie de hirtie gi scrise : āN-ave^i nici Š¾
-teama, scumpa prietena. Peste trei ore voi veni sa va vad
gi totul va fi lamurit. Va multumesc din suflet pentru in- *
interesul ce mi-1 purta|i.ā Incredinja scrisoarea luj Pan-
. taleone. - ā¢,
Acesta Š¾ puse cu grija in buzunarul gherocului gi dupa
ce repeta inca Š¾ data āintr-Š¾ ora !ā se indrepta spre uga,
~ dar se intoarse brusc, apuca mina lui Sanin gi apasind-o .
de* pieptul sau, striga cu ochii la cer :
ā Nobil giovdnotto ! Gran cuore-! Permite# unui ba-
trin neputincios (a un vecchlotto) sa va sttinga ^valoroasa
mina (la v.ostra vdlorosa destra /) Facind ci^iva pagi inapoi,
ridica in sus amindoua miinile, fluturindu-le gi iegi.
Sanin il urmari cu privirea... apoi lua un ziar gi incepu
ŠŠ citeasca. Dar ochii sai se primblau zadarnic peste
rinduri : nu infelegea nimic din ceea ce citea.
< . xvin
. DUPA Š ORA, CHELNERUL INTRA
din nou la. Sanin gi-i aduse 6. carte de vizita veche gi
patata, pe care erau scrise urmatoarele : - f
X66
āPantaleone Cippatola da Varese, cintaret la curtea
(cantate di camera) Altefei Sale Regale, Ducele de Mo-
dena". Iar in urma chelnerului i$i facu aparifia chiar Pan-
taleone in persoana. Isi schimbase imbracamintea din cap
pina-n picioare. Purta un frac negru, decolorat, si Š¾ vesta
de pichet alb, peste care serpuia un lanf de alama aurita. Š
pafta grea de matostat atirna pe pantalonii strimti, croiti
dupa moda veche. In mina dreapta finea Š¾ palarie neagra
de par de iepure, iar in cea stinga doua manusi mari de
piele de'caprioara. Purta un jabou lat, legat mai sus de
cum se obi$nuie$te,"Ā§i Š¾ cravata prinsa de pieptarul scrobit
al cama^ii, in care infipsese un ac lucios, numit ..ochi de
pisicaā (oeil de chat). Pe aratatorul miinii drepte avea un
inel, format din doua miini incle^tate in jurul unei inimi
in flacari. Toata faptura batrinului imprastia un miros
inabu^itor de camfor si mosc, de vechituri, iar finuta lui
solemna ar fi uimit pe spectatorul cel mai ihdiferent. Sanin
se'ridica pentru a-1 intimpina. . . \
ā Voi fi martorul dumneavoastra, rosti Pantaleone, 'in
frantuze^te, plecindu-si tr.upul intr-un chip exagerat si iĀ§i
duse picioarele in pbzitia di-ntii, ca un maestru de dans.
Am venit sa primesc instrucfiunile dumneavoastra. Dorifi
sa va bateti pe viafa Ā§i pe moarte ?ā¢
ā De ce pe viafa $i pe moarte, scumpe domnule Cip-
patola ?'Pentru nimic in lume nu mi-as retrage cuvintele
mele de ieri, dar nici nu-mi plac varsarile de singe. De-
altfel, trebuie sa mai aĀ§teptafi, martorul adversarului meu
cred ca Š¾ sa soseasca din moment in moment, Ā§i va vefi
infelege cu el. Fifi * incredinfat ca nu voi uita niciodata
acest serviciu. pentru care va mulfumesc din toata inima
ā Onoarea mai presus de orice ! raspunse Pantaleone
$i_se instala in jilf, fara sa mai astepte sa fie poftit de
Sanin. Daca acest ferrofiucto spiccebubbio, daca acest pre-
cupef de Kluberio nu-si infelege cea mai sacra datorie, on
daca i-e Trica. cu atit mai rau pentru dinsul... spuse el
amestecind cuvinte frantuze^ti $i italiene^ti. Suflet ma-
runt, asta-i ! In ceea'.ce privegte condi fiile duelujui, sim
martorul dumneavoastra Ā§i interesele dumneavoastra imi
sint sfinte ! Pe cind locuiam in Padua, in gafnizoana de
acolo era un regiment de dragoni albi Ā§i eu eram prieten
cu mai mulfi ofiferi.... Codul de onoare il cunosc bine ^i am
discutat deseori despre aceste chestiuni $i cu principele
yostru Tarbusski... dare cit o. sa mai intirzie martorul ?
- ā Il a?tept din moment in moment... Iata-1 ! exclama
Sanin, uitindu-se pe fereastra.
Pantaleone se ridica in picioare, scoase ceasid ca s5
āvada cit e, iĀ§i aranja.frizura $Lse grabi sa-$i vire in pantof
un $iret, care ii ie?ise de* sub pantaloni. Tinarul subloco-;
tenent intra; ro?u Ā§i tot atit de tulburat ca mai inainte.
, Sanin facu prezentarea martorilor : ā¢ ā
ā Monsieyr Richter, souslieutenant ! Monsieur Zip-
pdtola, artiste ! ā¢ . -
Vazindu-1 pe batrin, sublocotenentul ramase oarecum
ā¢surprins... Doami^e, ce-Š°Š³ mai fi zis, daca i s-aF-fi $optit la .
ureche ca^artistul" practice siarta culinare !... Dar f^an-
taleone lua Š¾ mina atit de solemna, incit parea ŠµŠ¹ duelul
ar fi pentru dinsul un lucru obi^nuit. In aceasta impre- ā¢
jurare, amintirile din cariera lui teatrala ii.venira desigur,
in ajutor Ā§i juca rolul de martor de parca ar fi jucat pe
scena. Cei doi martorivse privira citeva clipe in tacere.
ā Atunci... sa incepem ! zise Pantaleone, jucindu-se
cu paftaua sa de matostat.'
ā-I Sa incepem, raspunse sublocotenetul. InsS... pre-
zen|a unuia dintre adversari...
ā VS l*as, domnilor, zise Sanin. Salutindu-i, intra in
_ camera de culcare $i inchise uĀ§a. ~~. _'
Se trinti pe pat $i incepu sa se gindeascS, la Gemma..:
dar discu{ia. martorilor ajungea pina la urechile lui, cu -
toate ca u?a era inchisa. Vorbeau frarituzeĀ§te, limba pe
care Š¾ stilceau fara mila, fiecare in felul sau. Pantaleone
. vorbea de dragopii din Padua si de āil principe Tarbusski" ;
sublocotenentul revenise la ale sale āexghizes lecheres""
Ā§i'laā āgoups te bisdolet a Vamiaple". Dar batrinul hu voia '
sa auda de nici un soi de exghizes. Spre marea spaima a lui
Sanin, el incepu deodata sa vorbeasca-de Š¾ tinara dom-
ā¢ni^oara al carei^ deget mic ā¢ valora mai mult decit toti
ofiferii din luirie... (Qune zeune damigella innoucenta,
quāa ella sola dans soun petit doa vale piu que toutt 'le
.zouffisie del mondo !) Ā§i repeta, de mai multe ori cu in-
sufletire : āŠ Š¾ -rusine !ā (E ouna onta, ounat onta ā¢) La
inceput, sublocotfentul nu d^du acestor izbucniri nici Š¾
atentie, pe urma, cu glas tremurind de minie, declara ca
n-a venit pentru a primi}ŠµŃ|Šø de morala...
ā La virsta dumitale e totdeauna folositor sa auzi
lucruri juste, observe Pantaleone.
Discu^ia dintre. domnii mar tori se aprindea din cind
in cind. tj>i, dupS mai bine de un ceas de tratative, se oprira
la condifiile urmatoare : Baronul von Donhof $i Domnul
de Sanin se vor intilni a doua zi, la orele zece diminca|a,
intr-un cring aproape pe Hanau ; se va trage de la doua-
zeci de paĀ§i, fiecare avind dreptul sa traga de doua ori,
la un semn al martorilor. Adversarii se vor servi de pistoale
obi^nuite. Domnul von Richter se retrase. Pantaleone des-
chise u?a camerei de culcare Ā§i ii comunica lui Sanin re-
. zultatul intervenfiei exclamind': āBravo Russo ! Bravo
I giovanotto ! Tu vei fi invingator."
. Dupa citeva minute se indreptau spre cofetaria Roselli.
Sanin crezu 'nimerit sa ceara lui Pantaleone sa pastreze cel
mai mare secret asupra duelulhi. Drept taspuns, bStrinul
ridica un deget Ā§i repeta de doua ori, inchizind ochii :
āSegredezzd !ā (Secret desavir?it !) Intinerise parca ?i .mer-
gea cu pas- vioi. Aceste evenimente extraordinare, de?i
neplacute, ii reaminteau de epoca in care provoca la duel
sau era provocat, pe scena, bineinf.eles." Se stie ŠµŠ¹ baritonii
au adeseori prilejul sa faca pe grozavii, in rolurile lor.
XIX
EMIL ALERGA IN INTIMPINAREA *
lui Sanin,- pe care-1 pindea de mai bine de un ceas, ?i-i
$opti repede la ureche ca mama sa n-a aflat nimic de scan-
ā¢ dalul de ieri ?i s5 nu pomeneasca nici un cuvint ; ca 1-au
trimis iar la magazin pentru practica... dar ca, in loc sa se
duca acolo, se va ascunde pe undeva. Dupa ce ii comunica
ā¢ in graba toate acestea, Emil se arunca deodata la pieptul
lui Sanin, il imbra(i?a cu caldura Ā§i Š¾ zbughi pe stradS.
I, Sanin Š¾ gasi pe Gemma in cofetarie. Ar fi dorit sa-i spuna
ceva, dar nu putea vorbi. Buzele-i tremurau uĀ§or, ochii ii,
clipeau ?i ii rataceau chid intr-o parte, cind in alia. Pentru
a Š¾ liniĀ§ti, Sanin cauta s-o convinga ca totul s-a sfirsit... ca
toata chestiunea nu era decit Š¾ eopilarie. (
ā N-a fost nimeni pe la dumneata astazi ? intrebS'
Gemma. ā¢ . . . -
ā Ba da, un domn... ne-am explicat $i... am ajuns la
. rezultatul cel mai satisfacator.
Gemma se intoarse la tejghea.
269
āNu ma crede...ā gindi Sanin... si trecu in odaia vecina,
unde Š¾ gasi pe Frau Lenora. e
Nu mai suferea de migrena, dar parea foarte abatuta.
Surizindu-i prietene?te, ii spuse ca se va plictisi cu dinsa,
in ziua aceea, fiindca nu se. simte in stare sa se dcupe de
el. Sanin se aseza linga Frau Lenora Ā§i observa ca avea
_ pleoapele roĀ§ii Ā§i umflate.
ā Ce s-a intimplat, Frau Lenora ? Ati plins ?
/ ā Sst !... facu ea $i-i arata cu capul camera, unde se
afla fiica sa. Nu vorbi aĀ§a de tare...
ā Dar, de ce afi plins ? /
ā Ah, domnule Sanin, nu Ā§tiu nici eu.!
ā V-a.suparat poate cineva ?
ā O, jiu./M-am simtit deodata trista. M-am gindit la
ā¢Giovanni Battista... la tinere|ea mea... cit de repede a
trecut. Iata, am imba trinit, * prietene, si nu ma pot obisnui
cu ideea asta. Imi pare ca sint aceea^i de mabnaimte... $i
batrinefea, uite e aici, aici ! Citeva lacrimi sclipira in- ochii
lui Frau Lenora. Vad ca.ma privesti cu uimire... $i dum-
neata, prietene,-vei imbatrini Ā§i vei vedeaāatunci cite,
de amaf !
Sanin incerca s-o mingiie, ,vorbindu-i de copiii ei, in
ā¢ care putea sa vada reinviindu-i tinere^a. Incerca chiar sa
glumeasca, spunindu-i ca. v.ineaz& .complimente ; dar Frau
Lenora il ruga pe un ton seriesā sa ,,incetezeāL; Sanin
* tacu $i se incredin^a,. pentru intiia oara in via^a, ca nimeni
nimic nu poate mingiia pe cineva care *sufera de apro-
pierea batrine^ei .si ca aceasta durere omul nu $i-o poate
alina decit singur, incetui cu incetui. Sanin ii ā propuse
lui Frau Lenora sa joace Š¾ partida _de1 tresette. N-ar fi
putut gasi nimic mai nimerit caā s-o distreze. Ea accepta
numaidecit Ā§i buna dispozi|ie incepu parca sa-i revina.
Sanin juca cu ea' inainte ?i dupaāprinz-. Pantaleone lua-
parte $i el la joc. Niciodata parul nu-i cazuse a$a de tare
pe frunte, nicodata barbia nu i se ingropase atit de adinc
in lavaliera. Fiecare ' mifeare trada Š¾ importan|a atit de
concentrate, incit ā privindu-1, te intrebai fara voie : āCe
taina ascunde acest om cu atita in dir j ire '
Dar... segredezza ! segredezza f
In- cursul zilei, batrinul i$i iiadu osteneala sa-i arate
lui Sanin cel mai adinc respect.: laā masa, il servea pe el
intii, inaintea doamnelor, cu un a er solemn Ā§i-hotarit ; cind
jucau car|i, ii ceda rindul, Ā§i nu-$i ingaduia sa-i ci?tige
270
miza ; in cele din urma, declara netam-nes.am-ca poporul
rus este cel mai .marinimos; cel mai bratf $i cel mai in-
draznet popor din lume.
Comediant batrin !ā isi spunea Sanin in sinea sa.
Daca dispozife sufleteasca a doamnei Roselli ii mira,
'ānu mai putin il surprindea felul cum se purta Gemma cu
el. Nu ca-1 ocolea... dimpotriva, nu se aseza prea departe
de dinsul ; il asculta, il privea. cind vorbea ; dar nu voia
cu nici un chip sa lege cu el Š¾ conversable mai lunga ;
de indata ce el ii adresa un cuvint, ea se ridica si.se
indeparta pentru citeva minute. Apoi revenea Ā§i se a$eza
intr-un ungher, unde raminea nemi^cata, ca orice om fra-
mintat de indoieli. La un moment dat,' observa $i. Frau
Lenora ciudata purtare a fiicei ei ?i Š¾ intreba de citeva
ori ce are.
ā Nu-i-nimic; raspunse Gemma. $tii bine ca sint cite-
. odata asa-.
ā E adevarat, incuviinta mama.
ā¢ Aslfel se scurse acea zi lunga/ nici prea insuflefita, nici
plicticoasa, nici veselāa si nici trista. Daca Gemma s-ar fi
purtat altfel, cine stie daca Sanin n-ar fi cedat ispitei de a
poza pufin ? Sau, poate, s-ar fi lasat coplesit de triste^e, la
gindul unei desparbiri, care ar fi putut fi pe vecie... Deoa-
rece nu gasi insa prilejul sa vorbeasca cu Gemma, se re-
semna, mulbumindu-se sa exerseze citeva acoi'duri mi-
nore la pian, cam vreun sfert de ora inaintea cinei.
Emil se intoarse tirziu $i, pentru a evita orice intrebare
in privinfa domnului Kliiber, se retrase repede. In sfirĀ§it,
sosi si vremea ca Sanin sa piece.
Luindu-si ramas bun de la Gemma, isi aduse aminte
de. desparfirea dintre Lenski si Olga,ādin Evgheni One-
ghin. ii strinse mina destul de tare si incerca s-o priveasca
drept in fata. Dar ea intoarse uĀ§or capul, dcsprinzindu-$i
degetŃle din palma lui.
' ' XX
. C1ND SANIN IE$I 1N STRADA, CE-
rul era spuzit āde stele. Si cit de numeroase, de. variate
mai erau ele ! Mari, mici, galbene, albastre, rosii, albe,
tremurau, straluceau, incruci$indu-Ā§i luminile sclipitoare.
271
Luna nu rasarise inca, dar totul se vedea limpede in area
intuhecime strSVezie, neadumbrita. Sanin merse pina la
capatul strazii... N-avea pofta sa se. intoarea -asa -devreme
acasa : simjea nevoia sa se mai plimbe in aerul proaspat.
Se intoarse pe acela$i drum ?i, inainte de.a ajunge aproape
de cofetaria Roselli, observa ca una dintre ferestrele care
dadeau in strada, se deschise brusc ?i cu zgomot. In
. dreptunghiul negru (camera nu era lumlnata) aparu silueta
unei femei, si se auzi strigat :
ā Monsieur Dimitri!
Se repezi Spre fereastra... era Gemma..
Cu coatele. rezemate, ea se pleca,in afara. "
ā Monsieur Dimitri, Ā§opti inceti?or, toata ziua am
vrut sa va dau ceva... si n-am indraznit. Acum;'f iindcS
v-am revazut pe neaĀ§teptate, mi-am spus ca, poate, aĀ§a e
scris... ā ā ā'
Fara sa vrea, Gemma se opri parca impiedicindu-se de.
acest cuvint. Dar nu mai putu urma, dintr-o pricina cu
totul neprevazuta, surprinzatoare. ā¢
Deodata, in mijlocul unei taceri adinci ?i sub un cer
fara nor, se stirni un vint atit de violent, incit pamintul se
cutremura ; lumina gingaĀ§a a stelelor vibra infioratfi, iar
vazduhul prinse a clocoti. Un vint cald, inabuĀ§itor prinse
in virtejul sau'pomii, acoperi$urile caselor, se loyi de zi-
duri ?i, goriind de-Š° lungul strazii, smulse palaria lui Sanin
Ā§i rasuci ?i invSlma$i buclele negre ale Gemmei. Sanin-
statea' cu capul la inal(imea pervazului ferestrei ?i, fara
' voie, se sprijini de el, iar Gemma, proptindu-?i bra(ele de
umerii lui, se lipi deodata cu pieptul-de fa(a sa. Vuietul,
zanganitul, bubuitul (mu vreun minut... Virtejul trecu
navalnic, ca un stol de pMsari uriaĀ§e... din nou se asternu
cea mai desavirĀ§ita liniĀ§te.
Sanin ridica privirea Ā§i vazu deasupralui doi ochi atit
de incintatori, dar atit de' speria|i, un chip atit de fermecS-
: tor, tresarind de tulburare de spaima, incit sub vfaja
acestei neasemuitp frumuse(i era aproape sa-$i piardS
min|ile ; apasa pe buze p bucla ginga$a, cazuta pe pieptul
lui,' Ā§i.nu putu rosti decit un singur cuvint:
ā Gemma! -
āā¢ Ce-a fost ? Un fulger ? intreba ea, deechizifld larg
ochii mari, farS a-?i retrage brajjele goale de pe umerii lui
Sanin.
272
ā¢ā Gemma ! sopti el inca p data. .
Fata tresari si, aruncind Š¾ privire in odaie, lua repede
un trandafir vested din sin si-1 arunca lui Sanin.
ā' Voiam sa-ti dau floarea asta...
Sanin recunoscu trandafirul cucefit in ajun...
Dar fereastra se Ā§i inchisese, $is nici Š¾ forma alba nu. Ń
se mai zarea dincolo de geamurile intunecate.
Sanin se intoarse-acasa fara palarie... Nici nu-?i dS-
duse seama ca a pierdut-o. -
XXI
4 ā¢ ,Ā»->
ADORMI TN zori. nu era nimic
surprinzator ! Sub mlvala vintului cakL ce se abatuse atit
de naprasnic $i deā nea^teptat peste ei. simfise tot a$a de
neaĀ§teptat, nu numai'ca Gemma e frumoasa $i ca ii place
nespus ā astci Š¾ Ā§tia'ā dar ca-i aproape... aproape indra-
gostit de ea. Dragostea il cuprinsese fara veste in virtejul
ei,'ca vintul din seara trecuta. Si poftim, tocmai acum
acest duel- stupid ! 11 framintau tot felul de presimfiri
negre. Ei, si presupunind ca nu va fi ucis... Ce s-ar putea
alege din dragostea lui pentru logodnica altuia ? Chiar
daca am admite ca ,,celalatāā nu ar fi un adversar de temut.
Se prea poate ca Gemma sa-1 iubeasca, sau poate ca-1 <
iubc$te... Dar iarasi... unde poate duce asta ? $i, la urma
urmei, ce poti Ā§ti, cind e vorba de Š¾ fii-hfa' atit ŠŠµ fru-
moasa...
Sanin facu cijiva pasi.prin odaie, se a$eza la birou, lua Š¾
foaie de hirtie, a^ternu citeva rinduri $i le taie de indata,
tn cadrul ferestrei intunecate, sub lumina stelelor, vedea
mereu chipul Gdmmei in virtejul cald : revedea bra|ele ei
de marmora, frumoase ca si bratele zei|eldr din Olimp :
simtea apasarea lor vie pe umeri... Strinse in mina trap-
dafirul pe care i-1 aruncase s>i sorb! din potirul petalelor,
aproape vestede, un parfum muit mai suav decit al orica-
rui alt trandafir.
Dar daca va fi ucis sau va ramine schilod ?
Nu se mai culca in pat ?i adormrpe divan, imbracat:
ā¢ * ā /
; Cineva il batu pe umar...
Deschise ochii Ā§i-l vazu pe Pantaleone.
273
ā Doarme ca Alexandru Machedon in dimineata ba-
taliei de la Babilon ! exclama batrinuL
ā- Cit e ceasul ? il intreba Sanin.
ā Sapte fara un.sfert. Facem doua āore cu trasura pina
la Hanau si trebuie sa fim cei dintii acolo. RuĀ§ii Š¾ iau
^totdeduna inaintea dusmanului. Am angajat cea mai buna-
trasura din Frankfurt. -
Sanin incepu sa-si faca toaleta. \
ā Si pistoalele ? ā¢
ā Š sa le aduca acel ferroflucto tedesco. Va. aduce
un doctor. Ń
Pantaleone facea pe viteazul, ca si in ziua precedents,
dar, dupa ce se aseza -in trasura, alaturi de Sanin, $i cind
vizitiul pocni din bici, iar caii pornira in galop, āfostul cin-
taref si prieten al dragonilor din Padua incerca deodata
un sentiment opus. Se simti tulburat Ā§i chiar cuprins de
. frica. S-ar fi zis ca se darimase ceva-in el, ca un zid prost
cladit. ā¢ \
x ā Dar ce facem noi, Dumnezeule mare ! Santissima
- 'Madonna! izbucni- el deodata, cu glas plingator, luindu-se
de par. Ce fac euf batrin imbecil Ā§i. neghiob, frenetico ?
Surprins in primul moment,, Sanin se porni apoi pe ā
ris $i apucindu-1 u$or de mijloc pe Pantaleone, ii aminti
proverbul francez ā¢: āLe vin est tire ā il faut le boireā 1
(sau āai intrat in hora, trebuie sa joci).: .
ā Da, da, raspunse batrinul, trebuie sa bem paharul
pina Id fund, dar asta nu ma scute^te de azfi un nebun !
Da, da/un nebun ! Totul era*aĀ§a de bine, a$a de placut'^i
deodata; hodoronc-tronc !
ā Ca intr-un tutti de orchestra, adauga Sanin, rizind
in sila. Dumneata insa n-ai nici Š¾ vina. ā¢ .
ā '$tiu foarte bine ca. nu-i vina mea i'Atit ar mai fi
lipsit ! Insa... ma gindesc.ca-i Š¾ fapta nesabuita. Diavolo 1
Diavolo 1 repeta Pantaleone, suspinind Ā§i clatinindu-^i
-motul. " /x .
Insa trasura merges, mergea inainte.
Dimineata era minunata. Strazile din Frankfurt, care
abia incepeau sa. se insufleteasca, pareau mai curate $i
mai imbietoare ca de obicei. Ferestrele caselor sclipeau, de
^āDupa ce ai destupat vinul ā trebuie sa-l beirt (fr.).
274
ā¢ t
parca ar fi fost- a coperite cu foifa. aurita. Abia trecu de
bariera, si din inaltul cerului inca albicios rasunara tri-
:Ń lurile sonore ale ciocirliilor. Deodata, la Š¾ cbtitura a Ā§o-
selei/ de dupa un plop inalt, aparu Š¾ figura cunoscuta,
facu cipva paĀ§i si se opri. Sanin se uita cu bagare de
ā¢ seama... Dumnezeule ! Emil ! .
ā Cum, a aflat ceva ? ā H intreba Sanin pe Panta-
leone.
ā Cind- va spuneam ca sint un nebun ! exclama bie-
tul Italian; indurerat Ā§i plin de deznadejde. Nastrusnicul
de baiat m-a chinuit toata noaptea, $i azi-dimineata n-am
mai putut Ā§i i-am spus totul. * ā¢ .
ālata segredezza lui Š4 gindi Sanin,
Trasura il ajunse peEmil. Sanin Š¾ opri Ā§i-l chema pe
ānastrusnicul de baiatā. Palid, la fel de palid ca si in ziua
lesinului,- Emil se apropie, impleticindu-se. Abia se tinea
pe picioare. *
ā Ce-faci aici? il intreba. Sanin, aspru. De ce ai
piecat de acasa ?
ā Daf.i-#ii voie... dati-mi voie sa merg eu dumnea-
voastra, ābilbii Emil cu glas tremurator, incrucisindu-si
brafele. (Dintii ii clan|aneau, parc-ar fi fost scuturat de
, āfriguri.) N-am sa va incurc, luaji-ma, lua|i-ma si pe mine !
ā Daca ma rfespec^i ?i fii citusi de putin ŠŠ° mine ā
atunci intoarce-te acasa sau du-te la magazin ul d-lui
kluber. Nu spune nimanui nimic 'ā¢Si asteapta sa ma-ntorc.
ā Sa va intoarceti ?... exclama Emil (glasul i se pierdu ,
intr-un geamat). Dar, daca...
- * ā Emil, il intrerupse Sanin, aratindu-i-cu capul spre.
vizitiu,' baga de sāeama ! Te rog, intoarce-te acasa. Ascul-
ta-ma, amice !ā¢ Spui ca ma iubesti ; ei bine, pleaca, te rog !
Ii intinse mina ; Emil se repezi suspinind si dupa ce
. isi iipi buzele de mina lui Sanin,- se abatu din drum
Tuind-o fuga in direc^ia Frankfurtului, peste cimp.
ā Š inima nobila, si baiatul asta ! murmura Panta-
leone, dar Sanin il privi dojenitor... Batrinul se ghemui
in colful trasurii. Recunostea ca a gresit, dar, pe fiece
clipa ii crestea. uimirea, coplesindu-1. Oare chiar el era
martor la duel ? El comandase trasura, el luase toate ma-
surile si parasise-locuinta sa linistita, inainte de ora sase
dimineata ? $i, peste toate, mai erau si blestematele astea
de picioare, bolnave de podagra, care incepusera sa-1
doara. ' _
. 275
18*
Sanin cauta sa-l consoleze. gasi ce sS-i spunS, ca
Š²Š¹-tmai dea ctiraj : f. . . ' , - ā¢
ā Unde este vechea dumitale barbS(ie, ā¢ onorabile -
signor Cippatola ? Unde-i il antico valor ? ' -
Signor Cippatola i$i mal(a bustul Ā§i se scutura ca de
Š¾ povara. .
ā Il antico valor ? repeta. el cu glas-ingrojat. Non e
ancorg spenio (nu s-a pierdut de tot) il antico valor !
.. I?i lua Š¾ infa|i$are demna, vorbi de cariera sa, de
opera, de marele tenor Garcia ?i ajunse inviorat la Hanau.
cind He ginde?ti : nimic nu pare atit de puternic... dar
gi aātit de slab, precum cuvintul !...
. XXII
4 - - CRtNGUL ALES 7 PENTRU' DUEL' SE
alia la Š¾ departare de un sfert de ceas de Hanau. Sanin
Pantaleone sosira cei dintii, a?a cum prevazu.se batri-
nelul; lasara trasura la marginea padurii patrunsera
adinc, pe sub frunziĀ§ul unui desi? umbros. AĀ§teptara
aproape un ceas. -
A?teptarea nu-i paru deloc grea lui Sanin. Se plimba
pe poteca, ascultind cintecul pasarilor, urmarind. cu pri-
virea libelulele in zbor, Ā§i se silea sa-$i alunge gindurile,
aĀ§a cum obi$nuiesc cei mai mul|i ru?i in asemenea im-
prejurari. Š clipa il fulgerarS ginduri. triste, zarind in
ā¢ drum un tei tinar, frint, de buna seama, de furtuna din
ajun. Copacul tragea sa ŃŠ¾Š°Š³Š¹ Ā§i frunzele ii atirnau ve?-
tede... āCe sa fie asta ā¢? Š prevestire ?ā Gindul il sageta ca
un.fulger. Dar i?i veni pe data in fire, fluiera un cintec ?i,
sarind peste teiul cazut, trecu inainte. Pantaleone mor-
maia, scincea, ii blestema pe nem^i. Ā§i-Ā§i freca ba genun-
chiul, ba jalele. Il cople?ea un neastimpar nervos, facin-
du-l .sa caĀ§te, ceea ce dSdea Š¾ expresie caraghioa'sa chipu-
lui sau sfrijit. Privindu-1, Sanin se stapinea sa nu izbuc-
neasca in ris.' ā¢
In sfir$it, se auzi un huruit de roate pe drumul nisipos.
ā lata-i, exclama Pantaleone, tragind cu urechea.
I$i Ā§i luase un aer falnic, dupa ce biruise insa tremurul
-nervos pe care se grabi sa-l acopere cu exclamafia : Brr I
E cam racoare in dimineata asta... Š roua bogata inunda
276
iarba si frunziĀ§ul, dar caldura incepea sa razbata Ā§i.Jn
padure.
Cci doi ofiteri aparura curind sub bol(:ile ei verzi, m-
so|i(i de un domn scund $i rotofei, -un om flegmatic cu
fa|:a somnoroasa : era medicul regimentului. Tinea in mina
un ulcior cu apa, iar pe umarul sting un sac incarcat cu
, instrumente chirurgicale si cu bandaje, adus pentru orice
intimplare. Se vedea bine ca era obi$nuit cu asemenea
excursii, care-i asigurau un ci$tig bun. Fiecare āduel ii
aducea opt galbeni, platifi pe din. doua de catre comba-
tant!. Domnul'von Richter tinea cutia cu pistoale, iar von
Donhof invirtea ifttre dcgete Š¾ biciu.?ca, crezind pesemne
ca asa-i mai ā.?icā. . '
ā Pantaleone, .sopti Sanin catre batrinel, daca... dacS
mor,t totul e posibil, vei lua Š¾ hirtiufa din buzunarul meu
sting. *E invelita Š¾ floare in ea. Vei da-o szgno?*inei
. Gemma. Ai in^eles ? Imi fag&duieĀ§ti ?
Batrinul il privi mihnit, incuviintind pr intr-un semn
din cap, Dumnezeu $tie insa daca intelesese ceva.
Adversarii ji martorii schimbai a salutul de rigoare ;
numai doctorul nu clipi, ci a?ezindu-se pe pajiĀ§te casca
in a$a fel, de parea ca spune : āMa lipkcsc de fandoselile
astea cavalere^ti !" Domnul von Richter propuse d-lui
āTschibadola" . sa aleaga locul. Domnul ,,TschibadoJaāc,
care abia iĀ§i misca linlba in gura, biigui : āBine, domnule,
alege-1 dumneata, eu voi controla...^ S-ar fi zis ca āzidul*4
incepea iar sa se surpe inauritrul lui. ā¢
Domnul von Richter se executa. Gasi in padurice Š¾
mica $i frumoasa poiana presarata cu flori, numara pa?ii,
infipse doua nuiele taiate la repezala. ca sa insemne punc-
tele extreme, scoase pistoalele din cutie, se chinci pentru
a viri gloan^cle care intrau greu. intr-un cuvint muncea
nu gluma, ^tergindu-^i intruna fafa nadu^ita cu Š¾ batista
Ń alba. Pantaleone, care se tinea de dinsul, ā¢ parea, dimpo-
triva, scuturat de friguri : mereu ii clan|;aneau din|ii. Cit
timp tinura pregatirile. cei doi adversari stateau departe
unui de altul, ca doi $colari pedepsiti, bosumfiati pc prb-
' fesorul lor.
Momentul decisiv sosi... :
' - Fzeccre Š¦Š³ lua pistolul.,. ā¢ "
. , Dar in acea clipa, von Richter ii atrase aten^ia lui Panta-
leone ca, pptrivit legilor duelului, inainte de a se pro-
' nun^a fatalul ,,'unu, doi, treiā, in calftate de cel mai virst-
nic dintre martori, avea caderea sa adreseze combatan|i-
- lor Š¾ ultima invitafie de a se impaca. Cu toate ca aceasta
propunere n-a gasit niciodata urmare printre duelgii, ea
neconstituind decit Š¾ ā¢simpla formalitate, totuĀ§i indepli-
nind-o, d. Cippatola se mai. desqarca intrucitva de ras-
pundere. Dealtminteri, .continua- ofijerul, acest ultim apel;
ar trebui sa-1 faca un al treilea martor,. ,,nepartinitorā,
(unpartheilischer Zeuge), dar, deoarece n-au avut timpul
sa-Ā§i procure unul, el, d. von Richter, cedeaza cu placere
acest privilegiu onorabilului sau coleg. In vremea-asta,
Pantaleone, care apucase ( sa se ascunda dupa Š¾ tufa, in
aĀ§a fel incit sa nu-1 vada pe ofiterul care ii pricinuise ati-
tea neeazuri, nu infelese la inceput nimic din discursul
d-lui von Richter, Ā§i aceasta mai mult ā¢ din pticina ca
vorbea cam fonfait ; dar deodata se ridica, facu ci|iva paĀ§i
inainte ?i, 4ovindu-se furios eu pumnul in piept, ā {ipa
a?a de tare in graiul sau pitoresc, un fel de amestec, de
parca 1-ar fi strins cineva de git : āŠ la la la.., Che besti-
. alita ! Deux zeunā ommes comme qa que si battono ā
perche ? Che diavolo ? Andate a casa !1
ā Nu ma invoiesc la nici Š¾ impacare, se grabi sa
declare Sanin. *. ā
ā Nici eu, repeta dupa el adversarul. 4
ā Atunci striga^i : unu, doi, trei I il invita von
Richter pe Pantaleone, zapacit rau.
Acesta se piti repede in tufi? Ā§i, din fundul ascunzS--
torii, .schimonosit la fa^a, cu ochii string Ā§i cu capul in-
tors, striga de departe, ea un disperat \ Una-, due... e tre !
jSanin trase cel dintii $i. nu nimeri. Glontele se infipse
' intr-un copac? Baronul Donhof trase imediat $i el,. dar
; intr-adins in aer. . ā /
Urma un moment de tacere incordata... Nimeni nu se
mi?ca. Pantaleone scbase un fel de geamat.
ā Sa continuam ? intreba, in sfir$it, Donhof. -
. ā Pentru ce a^i tras in aer ? intreba Sanin.
' ā.Asta ma prive?te.
ā¢^7 Ve^i trage ?i a doua oara tot a$a ? il intreba Sanin.
ā ā Poate, nu Ā§tiu..*.
1 A la-la-la... Ce bestialitate-! Se bat doi tineri ā pentru ce ?
Ce dracuā ! Duceti-va acasa ! (A?7icstec de italiand franceza.)
ā Va rog, va rog, domnilor... interveni von Richter.
Combatanfii n-au voie sa vorbeasca intre ei : e impotriva
regulilor.
ā Renunt la a doua lovitura, declara Sanin, aruncind
pistolul.
ā Nici eu nu vreau sa mai continuu lupta, striga
ā¢ Donhof, aruncind de asemenea arma. Mai mult, acum sint
gata sa recunosc ca-mi pare rau de ceea ce s-a intimplat
alaltaieri.
Schita Š¾ mi^care $i-i ŃŠ¹ŠæŠ²Ń, Ā§ovaind, mina lui Sanin,
ā¢ care- se apropie si i-o strinse cu vioiciune. Cei doi tineri
se privira surizind ?i f etele li se inroĀ§ira.
ā Bravi I bravi! striga Pantaleone deodata, de par-
ca-$i ie^ise din min|i, Ā§i aplaudind, tiĀ§ni din tufa ca Š¾
vijelie. .
Doctorul,' a^ezat pe un bu^teari, se ridica, varsa ulcio-
rul cu apa pe iarba Ā§i, cu pas leganat, se indrepta alene
spre marginea cringului.
-ā Onoarea *e satisfacuta, duelul terimnat, declarS *
pompos von Richter.
ā Fuori!1 zbiera Pantaleone, amintindu-^i deodata
de vechea lui maiestrie.
/ z ā
ā¦
A?ezindu-se in trasura, dupa ce schimba un salut cu
ofi^erii, Sanin ā trebuie s-o spunem ā simti, daca nu
satisfac^ie, del puĀ£in impresia nelamurita de u^urare,. pe
care ti-o prilejuieĀ§te orice lucru izbutit. Curind insa un
alt sentiment puse stapinire pe dinsul, parca-i era ru^ine../
Duelul, in care i^Pjucase $i el rolul, ii facea impresia unei
farse studente^ti, Š¾ gluma ofijereasca, aranjata dinainte.ā
Sanin i$i aminti de doctorul cela flegmatic, de zimbetul,
sau mai bine zis de strimbatura lui din nas, cind ii va-
zuse pe adversari ieĀ§ind din poiana, aproape brat la braj,
?i de amanuntul celalalt, cind Pantaleone ii platise cei
patru galbeni... Nu, nu, mai bine sa nu. se mai. gindeascS.
la asta ! . ~
ganin- era, fara indoiala, incurcat Ā§i ru^inat... Dar,
'ŃŠµ-ar fi putut face ? Nu putea lasa nepedepsita imperti-
neri^a tinarului ofi$er, fiindca atunci s-ar fi pus la ace-
1 Afara (fr.).
279
lagi nivel cu domnul Kluber. Pentru Gemma a intervenit,
pentru Gemma, ca s-o apere... Aga-i, cu toate. astea. nu se
sim|ea prea mul|umit. - ;
In schimb, Pantaleone era in al noualea cer*! Se urn-
flage de mindria, ce'-l lovise. pe neagteptate... Nicicind
vreaun general biruitqr, inters de la Š¾ batalie cigtigata,
n-a >aruncat in jurul .sau priviri mai triumfatoare gi mai
pline de mulfumire ! Purtarea lui Sanin in cursul duelu-
lului il umpluse de entuziasm. Da, da, il socotea un erou ;
nici nu voia sa auda de dascalelile gi nici de rugaminjile
lui. ii aparea aidoma unui monument de marmorS sau
de bronz, .ceva ca statuia comandorului din Don Juan I
Marturisea ca, in ce-1 privegte pe el, daduse dovada de
oarecare sl^biciune. āDar eu sint un artist, Ń fire ner-
voasa, pe cind dumneavoastra sinteti fiulā zapezilor gi al
stincilor de granit.ā ā '
Sanin nu mai glia cum sS-l potoleasca pe artist.
Cam la cdtitura goselei, unde cuā doua ore mad inainte
le rasarise Emil in fa|a, amici! nogtri il tvazura' sari nd
iaragi de dupa un .copac/strigind, |opaind de bucurie gi
tot rotindu-gi gapca pe deasupra capului. Alerga spre ei
gata-gata sa cada sub ro|i gi, fara sa mai agtepte ca sa se
opreasca trasura, se arunca peste portiera, gi, avintindu-se
spre Sanin, ii cuprinse.gitul cu bra^ele.
ā¢ * ā Sinteti viu, n-a|i fost ranjt ? striga copilul. lerta-
Ji-ma ca nu.v-am ascultat gi nu m-am inters la Frankfurt...
Nu puteam ! V-am agteptat aici. Pdvestifi-mi ce s-a in-
.timplat. L-Š°Š¦ā.. omorit ?
Cu mare greutate izbuti Sanin sa-1 linigteasca ?i sa-Š
astimpere.
Umflindu-se in ŃŠµŠæŠµ,- Pantaleone ii povesti duelul cu
un guvoi.de amanunte, nelasind sa-i scape prilejul de a
pomeni iar de monumental de bronz si de statuia coman-
dorului. Se ridica gi ā cu picioarele date in klturi,' ca
sa-gi tina echilibrul ā incruciga bratelg pe piept gi, pri-
.vind dispretuitor pe. dupa umar, cauta sa-1 intruchipeze
pe Sanin-comandorul. 7 . ā¢ j
Emib asculta ca .v-rajit, intrerupind din cind in ciad
povestirea cu exclamafii sau aruncindu-se deodata de gi-
tul viteazului sau prieten, <a sa-1 saru-te. - -
280
Rojile trasurii rasunara pe caldarimul strazilor ora$u-
lui $i se oprira in fata hotel ului unde locuia Sanin.
Urmat de eel doi tovara$i de drum, urea scara spre cel
de al doilea cat, cind zari Š¾ femeie voalata ie.sind repede
dintr-un coridor intunecos. Ea se opri in 'fata lui, paru
ca sovaie Š¾ clipa, suspina adinc, apoi cobori in fuga scara
$i disparu in stradS, spre marea tiimire a servitorului,
care n spuse lui Sanin ca āaceasta doamna a?teptase mai
bine de un ceas ca domnul strain sa se intoarcaā;. Oricit
de repede trecuse pe dinaintea lui, Sanin avu totusi destul )
timp ca s-o recunoasca pe Gemma. Ii zarise ochii sub
valul des, cafeniu inchis. '
ā Va sa zica, a aflat ^i Fraulein Gemma, se supara
el, adresindu-se pe nemje^te, lui Emil Pantaleone, care-1
urmau pas c,u pas.
Emil se ro$i,ā tulburindu-se.
ā Am fost silit sa-i spun totul, ingaima baiatul ; sora
mea banuia ceva ?i n-am mai putut... Dar acum nu face
nimic, adauga el cu vioiciune, totul s-a sfirsit cu bine $i
ea v-a vazut sanatos $i teafar.
Sanin intoarse capul. - <
ā Limbu^i mai sinte^i ! exclama el, .oarecum mihriit,
?i intrind in odaie, se a?eza pe un scaun.
ā Nu va suparaji, il ruga Emil.
ā Ei, bine/ fiej Nu ma supar. (Nici gind n-avea
Sanin sa .se supere $i, -la- drept vorbind, |inea el oare cu
ade.varat ca Gemma sa nu afle nimic Ajunge acum cu
imbrati^arile. Duceji-va. Vreau sa ramin singui' $i sa
dorm. Sint pbosit.
ā Š idee excelenta, striga Pantaleone. Aveti nevoie
de odihna. Š meritati, nobile signore. Emilio, vino, calca '
in virful picioarelor, incet. Sssst 1
Sanin le spusese ca vrea sa doarma, numai ca sa .scape"
de ei. Dar, raminmd singur, il pali chiar de-Š° binelea Š¾
crunta oboseala. In acea noapte abia inchisese ochii, a$a
ca adornii bu^tean de cum se intinse pe pat.- ' z ā¢
. Š„Š„Š©
A DORMIT INTRUNA C1TEVA Š”ŠŠ-
suri. A visat ca se bate in duel, avind de asta data in
fata lui, ca adversar, pe domnul Kluber,' $i' ca Pantaleone,
281
coco|at pe creanga Unui brad, avind-chipul unui papagal,
repeta clampanind Jntruna : cioc, cioc,. cioc !
Cioc, cioc, cioc ! auzi Sanin nelamuritr dar deschise
ochii Ā§i ridica capul... Cineva ciocanea in u$a.
ā Intra !
Era omul de serviciu, care-1 anun|a ca Š¾ doamna do-
re?te sa-l vada imediat.
āGemma !...ā se gindi repede Sanin.
Doamna era insa mamaĀ» ei, Frau Lenora, $i nu Gemma.
De cum intra, se. prabuĀ§i pe un scaun $i Jncepu s3
plinga. s
ā Ce ave|i, scumpa doamna Roselli 7 Š¾ intreba Sanin,
aĀ§ezindu-se linga 'dinsa, mingiindu-i miinile cu duio$ie.
ā¢ Ce s-a intimplat ? Vazrog, liniĀ§ti|i-va<
ā Ah ! Herr Dimitri sint foarte... foarte nenorocita.
ā Nenorocita ? Dumneavoastra ? ā¢ ā
ā Ah ! da ! Cine s-ar fi a^teptat ? vorbea ea abia
tragindu-$i sufletul. Ca un trasnet din senin...
ā Dar ce s-a intimplat ? Va rog, spune^i-mi.j Nu do-
Š³Ń un pahar de apa ? . * '
ā Nu, muljumesc. Frau Lenora is; Ā§terse ochii cu
batista Ā§i incepu sa plinga din. nou, .suspinind intruna.
x $tiu tot; tot !. . ā¢
' ā Adica... cum tot ? . ; < ā¢ ,
ā Tot ce s-a intimplat azi ! $i pricina... Š¾ cunosc
bine ! V-a^i purtat ca un om, de onoafe. Dar ce intimplare
nenorocita ! Am avut idreptate,- ca nu m-a atras plim-
barea la Soden !... Da, -mare dreptate ! (Frau Lenora nu
. obiectase nimic in ziua excursiunii. Dar acum i se parea,
intr-adevar, ca presimtise ,,totulā.) N-am venit la dum-
neavoastra numai ca la un om de onoare,ā. ci .ca la un
prieten, cu toate ca va cunosc numai de cinci. zile:.. Dar
^sint vaduva ?i. singuraĀ«pue lume. Fata mea...
Lacrimile ii inabu?ira glasul. Sanin .nu $tia ce sa
creada. - ' 4
ā Fata dumneavoastra ? repeta el.
ā Fata mea, Gemma... (ofta Frau Lenora $i vorbele
ā¢razbeau greu prin batista uda de lacrimi) mi-a declarat*
azi ca nu mai vreci sa-l ia pe d. -Kluber,*$i ca trebuie sa-i
fac cunoscut acest lucru. ' * \
Sanin tresari u$or *: nu se a^teptase la a$a ceva. - ā
ā Nu mai vorbesc de rusinea poastra, urma Frau
Lenora, fiindca nu s-a mai vazut ta Š¾ fata sa Yefuze de a
se marita cu logodnicul ei. Dar, pentru noi, asta inseamna
ruina, Herr Dimitri ! Frau Lenora, facu din batista un
mo to to 1 micuf, cei si cum ar-iāi vrut sa inchida acolo, toata
durerea ei. Nu mai putem trai din ceea ce ne aduce pya-
valia, Herr Dimitri / Domnul Kliiber e foarte bogat Ā§1 Š¾
sa fie Ā§i mai bogat. De ce s-o rupa cu el ? Pentru ca nu
$i-a aparat'logodnica ? Sa zicem ca a fost Š¾ gre^eala din
partea lui. Dar, cind te gindesti bine, el e un civil, un om
fara studii universitare $i, ca negustor series, nu se cu-..
venea decit sa disprefuiasca zburdalnicia unui ofifera^
flusturatic." Ā§i atita tot. $i, la urma urmei, ce ofensa ve-
defi in asta, Herr Dimitri ?
ā Sa ma iertafi, Frau Lenora, dar, dupa cum mi se
pare, ma condamnati pe mine !...
ā Nu va condamn deloc, deloc. Dumneavoastra,
asta-i alta chestie ! Dumneavoastra sinteti militar,. ca tot!
ru^ii... x 4
ā Pardon, nu sint deloc...
ā Sinteti un strain, un calator si va ramin recunosca-
toare, continua Frau Lenora, fara sa-l asculte pe Sanin.
Rasufla din greu, dadu din miini : apoi i$i desfacu ba-
tista $i-?i suf] a nasul. Numai din felul 'cum i$i manifesta
durerea, vedeai bine ca nu se nascuse sub cerul nordic.
ā Cum $i-ar mai face d. Kliiber treburile in pravalie,
urma ea mai departe, daca s-ar bate in duel cu clienfii ?
Se poate inchipui una ca asta ? $i acum sa-l indepartam ?
Din ŠµŠµ Š¾ sa traim ? .Altadata, numai noi faccam chitonag
de nalba Ā§i ntiga cu fisticuri, dar acum toti fac fel de fel
de dulciuri. Gindi ti-va, ce are sa zica lumea despre duelul
dumneavoastra... Pofi-ascunde. asemenea lucruri ? -Ā§i iata
ca^atoria .stricata ! Un scandal,- un adevarat scandal !
Gemma- e Š¾ fata minunata, ma iube^te mult, dar e Š¾ in-
capalinata, Š¾ republican^, infrunta parerea oricui. Numai
dumneavoastra Š¾ puteti convinge !
Sanin se mira din ce in ce mai tare.
ā Eu, Frau Lenora ?
ā Da, ādumneavoastra, numai dumneavoastra...1 De
asta am $i venit. N-am gasit alta scapare. Sinteti un tinar
atit de cult, atit de cumsecade L I-afi luat apararea $i ea
va crede tot ce-i vefi spune. Trebuie sa creada, deoarece
v-afi riscat viafa pentru dlnSa. Convingefi-o, fiindca eu nu
mai pot. Spunefi-i, va rog, ca, daca se incapafineaza, ar
putea sa ne aduca nenorocire Ā§i noua, $i ei. Mi-afi salvat
283
baiatul, salva^t-mi si fata. Dumnezeu v-a trimis aici... Sint
gata sa va rog Ā§i in genunchi... \ .
Intr-adevar, Frau Lenora se ridica pe jumatate din
jilt era aproape- sa cada la picioarele lui Sanin, care Š¾
opri. - . . - ā¢
ā Frau Lenora 1 ā¢ Doamne sfinte, ce vre|i sa faceti ?
Ea ii apnea miinile cu inf rigu rare :
ā Imi fagaduiji ? . . .
ā Ginditi-va, ' Frau Lenora, cum m-a.$ putea duce..;
z ā A, nu voiti ? Vreti sa mor aici, in fata dumnea-
vpastra ? /
Sanin se zapaci de tot. Pentru intiia oara in viaja lui,
avea de-Š° face cu firea italieneasca, atit de aprinsa.
ā Am sa fac tot ŃŠµ-mi- spunefci ! exclama el. Voi vorbi
cu Fraulein Gemma... ā
Frau Lenora scoase un strigat de bucurie.
ā Dar^ nu ?tiu, zau, ce va ie?i de aici... mai adauga
^Sanin. f
ā ā Ah, nu va daf.i in laturi, il ruga Frau Lenora/A#
fagaduit ! Are sa iasa ceea ce trebuie. Oricum, eu nu mai
pot face nimic. Pe mine hu ma asculta !
ā V-a spus hotarit ca nu vrea sa se marite cu
d. Kluber ? intreba Sanin dupa citeva clipe.de tacere.
ā Ah, da ! A.taiatan carne vie. E leit tata-sau. E in-
dr aznea|a. ' -
ā Indraznpa|a ! Ea ? se mira Sanin. . .
ā¢ ā 13a... da... cu toate astea e un inger. Pe dumnea-
voastra are sa va asculte Ā§i.va face tot ce-i ve|i spune.
0 sa veniti ? Nu intirziati ? Ah, ,scumpe prietene rtis !
Frau Lenora se ridica de pe scaun $i-i apuca repede capul
lui Sanin, care statea in faja ei. Rrimiti binecuvintarea
unei mame... Ā§i dati-mi putina apa.
Sanin ii aduse un pahar de apa Ā§i-i fagadui, pe cuvint
de onoare, ca Š¾ va ajunge repede din urma. Š insoji pi-
na-n straday $i, inapoiat in camera, plesni din*, palme a
mirare de^chise ochii mari.
4 ,,Iaā-te uita, gindea el, ce intorsatura in via|a mea
acum. $i ce intorsatura ! Sa-mi vina ameteala, nu alta.ā
Nu cauta sa se analizeze, nici sa-$i dea seama de ceea
ce se petrece cu el. Era Š¾ nāebunie ?i atita tot. āCe zi'!
$opti el, fSra voie. E indrazneata, - Š¾ spune chiar mama
eir... $i eu sa-i dau sfafturi ? Ei ā ?... Ce fel de sfaturi ?ā
284
Sanin era ca buimac... Dar peste iureĀ§ul de impresii,
sentimente ginduri nedeslu^ite, plutea imaginea Gem-
mei, imaginea ei, care i se intiparise adinc in amlntire,
in noaptea cea calda .si vijelioasa, la fereastra intunecata.
sub pu-zderia de stele.
- XXIV
saNin se apkopie cu paĀ§i SOvAi-
tori de casa doamnei Roselli. Inima ii batea Š°.ŃŠ° de tare,
ā¢incit sim^ea cum bataile ei ii atingeau dureros coastele.
4 Ce-o sa-i spuna Gemmei?.Cum Š¾ sa-i vorbeasca ? Nu
intra in casa prin cofetarie, ci prin usa- din dos. In prima
incapere dadu peste- Frau Lenora ; era mutyumita ca-1
vede; dar $i oarecum speriataj
-ā V-am a?teptat, ii ?opti ea, stringindu-i pe rind mii-
nile. Gemma e in gradina, Š¾ gasiti acolo. Varog sa nu ā¢
uita|Lca ma bizui pe dumneavoastra.
Sanin se duse in grading. 1
Gemma .Ā§edeape Š¾ banca, la marginea potecii ; alegea
dintr-un coĀ§ plin de vi$ine pe cele mai coapte Ā§i le aduna
intr-o farfurie. Soareie cobora spre asfintit. Era'aproape
ora ?apte, $i r'azele pieziĀ§e, care 'inundau gradinifa doam-
nei Roselli, Š¾ infa?urau ca intr-un val, care batea mai
mult in purpuriu decit in galben-auriu. Din cind in cind,
se auzea Ā§u?oteala molcoma a f runzelor,; zumzetul albi-
nelor intirziate, zburind din floare in floare ?i, in depar-
tare,-uguitul mono ton Ā§i neobosit a-1 unei turturele.
Gemma purta aceea?i palarie mare, din ziua excursiei
la Soden ; il privi pe Sanin pe sub marginea inclinata a -
borurilor Ā§i se apleca repede deasupra co?ului.
Sanin se apropie, incetinindu-$i fara voie pa$ii $i... nu
gasi nimic alta sa-i spuna, decit : -
ā De ce alegi viĀ§inele ? *
Gemma ii raspunse domol :
ā Cele mai coapte, il lamuri ea, sint pentru dulceafa,
celelalte pentru prajituri,- ?tii, prajiturile cele rotunde>
presarate cu zahar, pe care le vindem in cofetarie.
Gemma i$i lasa $i mai mult eapul in jos ?i ramase cu
mina dreapta, in care tinea doua vi^ine,' suspendata in aer.
- intre cpĀ§ $i farfurie.
2S5
ā imi'dai voie sa ma aĀ§ez linga dumneata ? Š¾ intrebS
Sanin. _
ā Poftim ! Gemma ii facu loc-pe banca, iar Sanin se
. a$eza dinga dinsa. āCum sa incĀ£p ? se gindi el.' bar
Gemma il scoase djn incurcatura.
ā Te-ai batut astazi in duel, i se adresa ea cu insu-
fletire, indreptindu-Ā§i spre el fata-i minunata, imbujo-
rata de sfiiciune (dar ce recunoĀ§tinta adinca ii stralucea
in ochi !). $i eĀ§ti atit de linistit ! Pentru dumneata * nu
exista primejdie ? . -
ā Sa ma iertaji, dar-n-am fost in nici Š¾'primejdie.
Totul -s-a desfa^urat cum Ā£ mai bine Ā§i cit mai simplu.
Gemma ridica un deget āĀ§i il mi$ca ŃŃ dinaintea ochi- ā
lor de la dreapta spre stinga... $i acesta era un gest ita-
lienesc.
ā Nu, nu, nu vorbi a$a. Nuāmawpoti in^ela. Pantaleone
mi-a povestit totul;*
ā Iata un martor demn de incredere [ Nu cumva m-a
asemuit cu statuia comandorului ?
ā Expresiile lui pot fi cornice, dar sentimentele nu,
" ca $i ceea ce ai facut dumneata a'stazi. $i asta pentru
mine... da.?, pentru mine... N-am s-o uit niciodata. ā
ā Te asigur, Fraulein 'Gemma?
ā N-o voi uita niciodata, repeta ea dupa citeva clipe,
privindu-l tihta. I$i intoarse apoi capul.
* Sanin admira din nou minunatul ei profit, gingaĀ§, pur,
fara asemanare cu tot ce vazuse pina atunci, dupa cum
tot fara .asemanare era sentimentul ce-1 incerca in acele
clipe. Era adinc rascolit... ā¢ ā¢
Il fulgera insa un gind : āDar fagaduiala data '
- ā Fraulein Gemma... relua el dupa' Š¾ scurta Ā§ovaire.
-Ce-i ?Ā» ' . -
' Ea riu, intoarse capul, ci continua sa aleaga vi^inele,
rupea cu grija frunzele desprindea usor cozile... Dar
- cu ŃŠµ incredere plina de duio^ie il intrebase ea : āŠ”Šµ-i
ā ŠŠ°ŃŠ° dumitale nu fi-a, spus nimic... cu āprivire la...
ā Cu privire la ce ? >
ā La mine. '
Gemma arunca repede in co$ vi^ina pe care p Ā£*ŠæŠµŠ°
in mina. ā /
ā Mama a vorbit cu dumneata ? il intre'ba ea.
ā Da.
ā Ā§i ce |i-a spus ?
~ *
286 . ' 9
ā Mi-a spus... ca... ai hotarit a$a, deodata, sa-fL
schimbi intentiile de mai inainte.
Gemma isi apleca. atit de tare capul, ca aproape nu i se
mai vedea fa|a de sub palarie. I se zarea numai gitul,
mladios Ā§i catifela.t, ca lujerul unei flori.
ā Intentiile mele ? Care ?
ā Intentiile... cu privire la viitorul dumitale. e
ā Adica...- vorbesti de... d. Kluber ?*
ā Da.
ā Mama ^i-a spus ca nu vreau sa fiu soti^ domnului
Kluber ? . ā¢ .
ā Da. ā¢ ā¢
Gemma, mi$cindu-se mai tare pe banca, panerul se
apleca, aluneca' jos... $i citeva vi$ine se rostogolira pe
alee. Š clipa de tacere* inca una...
ā De ce ti-a spus asta ? se auzi glasul ei. Sanin ii
vedea $i acum numai gitul $i miĀ§carile tot mai vii ale
pieptului. .
ā De ce ?... Mama dumitale, gindindu-se poate'ca am
devenit prieteni intr-un timp atit de scurt ?i yazind ca
mi-ai aratat oarecare incredere, a crezut ca ti-a$ putea
da un sfat folositor, Ā§i ca dumneata 1-ai urma.
Miinile Gemmei alunecara lin pe genunchii-ei... in-
cepu sa-$i potriveasca cutele rochiei.
ā Ce sfat imi dai, monsieur Dimitri ? intreba ea,
.dupa Š¾ scurta tacere.
El observa ca degetele Gemmei tremurau pe genun-
chi... Ā§i ca isi potrivea faldurile rochiei, numai pentru
a-?i ascunde tulburarda. Sanin atinse- u$or degetele ei
palide, tremuratoare. '
ā Gemma, de ce nu te uiti la mine ?
Ea isi dadu palaria pe spate cu Š¾ mi$care iute se -
uita in ochii lui, cu aceea^i recuno^tinta $i incredere, ca
Ā§i mai inainte. Agtepta sa auda ŠµŠµ Š¾ sa-i mai spuna... Sa-
nin'se tulbura insa, vrajit de chipu-i incintatorx lumina
calda a soarelui de amurg ii invapaia faf.a, care parea mai
luminoasa, mai stralucitoare decit insa^i lumina.
ā Te voi asculta, monsieur Dimitri $i ii zimbi u$or,
arcuindu-$i sprincenele. $i ce sfat imi dai ?
ā Ce sfat ? repeta Sanin. Vezi, mama dumitale crede
ca, sa-1 respingi pe d. Kluber, numai pentru ca n-a aratat
curaj alaltaieri..ā. ā¢
287
ā Numai pentru asta ?... il intrerupse Gemma $i, aplc-
cindu-se, ridica pancrul Ā§i-l puse pe banca, linga dinsa.
ā Ca... oricum, refuzindu-1, ar tāi din partea dumitale
ŠøŠ» lucru4 necugetat.' Mania dumitale e de parere ca ar
trebui bine cintariie consecintele uhui asemenea refuz. $i
ca, in sfir$it. situatia/afacerilor voastre impune oarecare
obliga(iiTiecarui membru al familiei...
ā Toate astea sint ideile mamei, il intrerupse Gemma
din nou. Sint chiar cuvintele ei, ftiu. Dar dumneata ce
parere ai ? >
ā Eu*? Sanin tacu Š¾ clipa* Simf.ea un nod in git, care
ii taia. rasullarea. $i eu cred... tot asa... rosti cu mare
sfor|c)re...
Gemma isi inal|a capul. , ' ā
ā dumneata tot asa crezi ?,
'ā Da... adica... Sanin nu mai 'putu scoate nici Š¾
vorbS. " " 1 .
* , ā Bine, zise Germma. Daca dumneata, ca prieten,
sfatuiefti sa renpnj; la hotarirea mea... adica de a nu-mi
schimba prima hotarire... Š¾ sa ma mai gindesc. Ā§i, ma-
tinal, rasturna in paner vifinele din farfurie... Mama na-
dajduiefte ca Š°ŠæŠ» sa-Š¦ urmez sfatui...' De. ce nu ? Poate
Š¾ sa-1 urmez...
ā Te rog, Fraulein Gemma, a? vrea sa $tiu mai intii
ce motive te-au hotarit... *
ā Voi urma sfatui dumitale, te voi asculta, repetS .
Gemma incruntata, palind Ā§i muscindu-Ā§i buza de ,jos.-
Ai facut atita pentru mine, incit sint silita^sa fac fi eu
ceea ce dorefti. Am sa-i" spun mamei... am sama gindesc. *
Ah, iat-o ca vine ! .
Intr-adevSr, Frau Lenora aparu -pe pragul ufii care
dSdea in gradina. Murea de nerabdare, nu mai putea sta
locului. Dupa aprecierea ei, Sanin trebuia sa fi ispravit
de mult ceea ce avea sa-i spuna Gemmei, de?i conversafia
lor nu durase mai mult de un sfert de-nra.
_ ā Nu, nu, nu, pentru numele lui Dumnezeu; nu-i
spune inca nimic, Š¾ ruga Sanin grabit $i aproape speriat
A^teapta, am sa-ti comunic... am sa--|;i scriu. Pina atunci
nu lua nici Š¾ hotarire... a^teapta !...
Strinse mina Qemmei, se ridica deodata de pe bancS
$i, spre marea surprindere a doamnei Lenora, trecu.pe
linga dinsa fara sa se opreasca, iĀ§i ridica doar palaria fi,
ingaimind citeva cuvinte, disparu.
288
Frau Lenora se apropie de fiica ei.
ā Gemma, spune-mi, te rog...
Fata sari de pe bahca Ā§i-i spuse luind-o in bra|e :
ā Draga mama, poji sa a^tepti, ŃŃŃāŠæ, pu^in de tot...
pina miine ? Da ? Iar pina miine, po|i sa nu-mi sufli
nici un cuvin^el din toata povestea asta ?... Ah !...
$i deodata un Ā§irag de lacrimi uĀ§oare ca picaturile de
roua i se prelinse din ochi. Frau Lenora era cu atit mai
mirata, cu cit Gemma nu parea deloc trista, ci mai curind
vesela.
ā Ce-i cu tine ? Tu,( care nu plingi niciodata,' $i de-
odata...
ā Nu-i nimic, mama, nu-i nimic. Ai rabdare. Trebuie
sa aĀ§teptam amindoua. Nu ma intreba nimic pina miine
Ā§i, cit mai e lumina, sa alegem viĀ§inele.
ā Dar ai sa fii cuminte, nu-i asa ?
ā Oh ! sint foarte cuminte, cauta sa-i intre in voie
Gemma, dind din cap cu inteles. incepu sa lege buche|ele
de visine, pe care le privea, ridicindu-le rind pe rind pina
in dreptul fe^ei imbujorate. Nu-Ā§i sterse lacrimile ; se us-
casera singure.
XXV
SANIN SE INTOARSE LA HOTEL
aproape in fuga. Sim^ea ca numai acolo, singur cu el
insusi, se va putea clezmetici $i se va descurca in navala
sentimentelor ce-1 copleĀ§eau. Intr-adevar, cum intra in
odaie-$i se a$eza cu coatele pe birou, cu fata intre miini,
i$i marturisi cu glas inabusit ?i dureros : āŠ iubesc, Š¾
iubesc la nebunie !ā Sufletul i se aprinse ca un carbune
spuzit, peste care sufla dintr-o data un vint rascolitor.
$i nu trecu decit Š¾ clipa Ā§i... nu mai injelegea cum de a
putut sta linga ea, chiar linga ea, sa-i vorbeasca si sa nu
priceapa ca Š¾ adora, ca. adora toata faptura ei, pina
rochia ei, ca era gata ,,sa moara la picioarele ei !ā, dupa
formula plina de extaz a adolescentilor. Ultima lor intilnire
fusese hotaritoare. Din acea clipa, gindindu-se la Gemma,
nu Ā§i-o mai putea inchipui cu buclele desfacute, sub stra-
Ā« '
ā Un cuib de nobill *
lucirea stelelor, ci sezind pe banca, dmdu-si cu Š¾ miscare
repezita palaria pe spate, ca sa-1 priveasca - cu ochii ei
frumo^i si plini de incredere... si aceasta imagine ii stirni
in suflet setea de neogo it a unei pasionate iubifi... ā¢ I$i
aminti de trandafirul pe care il mai pastra inca Ā§.i-l apasa -
cu atita infrigurare pafimaĀ§a de buze, incit incepura sa-1
doara. Nu mai putea nici gindi, nici chibzui sau prevedea
nimic ; se smulse cu totul din trecut si se arunca orbeste
inainte, spre viitor. De pe tarmul trist al viefii sale de
tinar singuratic, se azvirlea in acest suvoi vesel, spumos
Ā§i navalnic, fara sa* se intrebe Š¾ clipa incotror il mina
$uvoiul Ā§i daca nu-1 pinde^te Š¾ stinca de care.s-ar putea
zdrobi ! Nu, nu mai erau undele line din balacla lui
Uhland pe care plutise altadata... Erau ape repezi si ne-
stavilite, care iĀ§i purtau valurile inainte, tot inainte,. cu-
prinzindu-1 Ā§i pe dinsul in viltoarea lor.
Lua Š¾ foaie'de hirtie Ā§i, aproape dintr-un condei, ii
scrise :
j,Scumpa Gemma !
Cuno^ti sfatul pe care m-am angajat sa fi-L dau ; stii
ce dore^te mama dumitale Ā§i ce m-a rugat ; dar ceea ce nu
$tii $i trebuie sa-|i destainui acum este ca te iubesc cu
tot focul unei inimi care iube?te pentru intiia oara. Acest
foe m-a cuprins dintr-o data, dar cu atita putere, incit. nu
gasesc cuvinte potrivite, ca sa fi-1 exprim ! Cind Frau
Lenora a staruit sa-ti vorbesc, mocnea inca sub cenusa,
altfel, ca om ciristit, a$ fi refuzat pe loc misiunea ce mi-a
incredinfat. Si tot ca om cinstit, ifi fac marturisirea de
acum. Nu se poate, trebuie sa-1 cuno^ti pe acel ce-fi vor-
be$te, fiindca nu se cuvinte sa dainuie cea mai mica ne-
infelegere intre noi. Vezi, dar, ca mi-e cu neputinfa sa-fi
dau vreun sfat. Te iubesc, te iubesc, te iubesc ! Atita am
in minte si in inima !
Dim. Sanin"
' Dtipa ce inchi.se plicul, Sanin vru sa-1 sune pe omul
de serviciu, ca sa-1 duca la adresa... Nu, nu se face... 11 va
trimite prin Emil !... Dar ar trebui sa-1 caute la maga-
zin ul unde lucreaza, printre atifia vinzatori, ceea ce nu
290
e prea u$or. ,$i pina sa dea de el, s-ar innopta de-Š° bi-
nelea, aĀ§a ca nu 1-ar mai gasi, baiatul fiind piecat acasa.
Tot cumpanind, Sanin iĀ§i lua palaria Ā§i se pomeni in
strada. La un colt ā ce intimplare fericita ! ā se intilni
fata in fata cu Emil ! Cu geanta sub brat si cu un sul de
hirtie in mina, tinarul entuziast se intorcea acasa, cu paĀ§i
grabiti.
,,O fi adevarat ca fiecare indragostit are steaua sa no-
rocoasa !ā isi zise Sanin Ā§i 11 striga pe Emil.
Acesta se -opri Ā§i ii sari de git.
Sanin, fara sa-i dea prea mult ragaz pentru explozii
sentimentale, ii incredinja scrisoarea, explicindu-i cum Ā§i
cui s-o dea... Emil il asculta cu atenfie.
ā Sa nu vada nimeni ? il intreba, cu un aer misterios
si plin de in|elesuri, ca ?i cum i-ar fi spus : ,,n-ai grija,
pricep eu cum sta chestia !ā
ā Da, dragul meu... raspunse Sanin, cam incurcat,
ciupindu-1 prietene^te de obraz. Daca iti da vreun ras-
puns... mi-1 aduci, nu-i asa ? Sint acasa.
āā N-aveti nici Š¾ grija, Ā§optiā Emil pe un ton vesel si
Š¾ lua la-fuga. Fugind, ii mai facu un semn lini^titor
din cap.
Inters la hotel, Sanin nu mai aprinse luminarea, ci se
arunca pe divan, isi incrucisa zbrajele sub cap Ā§i se lasa
cu totul in voia simtamintelor de nedescris ale unei dra-
goste proaspat incercate. Ā§i de ce le-am mai descrie ? !
Cine le-a simt-it vreodata cunoaste si chinurile, Ā§i desfa-
tarea de pe urma lor, cine nu, nu le va intelege...
Usa se deschise si se ivi capul lui Emil.
ā¢ ā 11. am, zise el incct. Uite-1 !
Ii arata Š¾ bucata de hirtie impaturita, fluturind-o
pc sus.
Sanin sari <de pe divan $i i-o smulse din mina. Prea
era cople^it de pasiune, ca sa se poata gindi la ce ar
trebui sa spuna sau cum ar trebui sa se poarte fata de
acest copil, fratele ei. S-ar fi cuvenit sa se stapineasca $i
sa se rusineze oarecum de tot ce facuse in aceasta impre-
jurare. Dar degeaba : pasiunea era mai tare decit ra-
tio nea.
291
' Se apropie de fereastra $i, la lumina unui felinar din
strada, care se afla chiar in fafa casei, citi rindurile :
āŠ¢Šµ rog. te implor, nu vent miine la noi, -nu te arata
toata ziua. AĀ§a trebuie,. trebuie; numaidecit, ā¢ Ā§i- atunci se
ya hotarii totul. Ā§tiu ca n-o sa ma refuzi, pentru ca...
\ Gemma"
Sanin citi de doua ori scrisoarea. Ce frumos Ā§i emotio-
nant ii paru scrisul ! Se gindi' pu|;in ; se intoarse spre
Emil care, pentru a-i dovedi ca-i un tinar discret, statea
cu fata la perete, zgiriindu-1 cu unghiile. Sanin il striga
cu glas tare.
Emil se apropie de dinsul.
ā Ce dori|i ?
ā Asculta, scumpul meu amic...ā
ā Monsieur Dimitri, il intrerupse Emil, rizgiirdu-se,
de ce nu-mi spune|i : tu ?
Sanin incepu sa rida.
ā Ei bine, fie ! Asculta, draga... (Emil sari in sus de
bucurie), asculta, sa spui acasa, intelegi... acasa... ca voi
face intocmai precum mi-a scris. (Emil iĀ§i strinse buzele
Ā§i daclu din cap ' cu multa seriozitate.) Iar td... ce faci
miine ?
ā Eu, ce fac ? Ce vre|i sa fac ?
ā Daca ŃŠ¾|1, vino miine dis-de-dimineata Ā§i ne vom
plimba- prin imprejurimile Frankfurtului pina seara...
Vrei ?
Emil sari din nou in sus de bucurie.
ā D$ca vreau ? Se poate Š¾ placere mai mare ! Sa ŃŠ¹
plimb cu ādumneavoastra ? E Š¾ adevarata fericire ! Via
neaparat !
ā Dar daca n-o sa-|i dea voie ?
ā Š sarmi dea ! 7
ā Asculta... nu spune acasa ca te-am rugat sa stai cu
mine toata ziua.
ā De ce sa .spun ? Vin, fara sa mai cer voie. Nu-i
mare lucru !
Emil il saruta pe Sanin ?i pleca fugind.
Sanin se plimba multa vreme prin odaie $i se culca
tirziu. Sub navala sentimentelor potrivnice : duioase Ā§i
292
inspaimintatoare ā fu cuprins deodata de neliniĀ§tea pla-
cuta ce-1 rascole^te pe orice om in pragul unei vie^i noi.
Sanin se bucura ca-i daduse in gind sa-1 invite pe Emil,
ca sa petreaca a doua zi impreuna. Semana atit de bine
cu sora-sa ! āEmil mi-o va aminti tot timpul !ā isi zise el.
Dar mai mult ca orice il mira faptui ca el, omul din
ajun, nu mai semana deloc cu cel de acum. Da, da, pe
Gemma Š¾ iubeci demult, de totdeauna, cu aceea^i dra-
goste puternica ŠµŠµ Š¾ sim^ea azi...
XXVI
A DOUA ZI, LA ORA OPT DIMI-
nea|a, tinind pe Tartaglia de curelu$a, Emil se infiinta
la Sanin. Nici un neamt get-beget n-ar fi putut f-i mai
punctual. Pe cei de acasa iimintise, spunindu-le ca Š¾ sa
se plimbe cu Sanin pina la prinz, Ā§i apoi se va duce la
magazin. In timp ce Sanin se imbraca, Emil Incerca, ce-i
drept, cu oarecare ^ovaiala, sa aduca vorba de Gemma
Ā§i de ruptura ei cu domnul Kluber ; dar Sanin nu scoase
un cuvint, i$i lua un aer sever, iar Emil, pentru a arata
ca in^elege de ce nu se cuvine sa atinga cu uĀ§urin|a
acest subiect grav, nu mai rosti Š¾ singura vorbulita ; se
marginea numai sa ia, din cind in cind, Š¾ poza gindi-
toare, ba chiar grava.
Dupa ce baura cafeaua, cei doi prieteni se indreptara
bineinteles pe jos ā spre Hausen, un catun de linga
Frankfurt, inconjurat de paduri. De acolo se vedea ca-n
palma tot lan|ul muntilor Taunus. Vremea era minunata.
Soarele stralucea, raspindind Š¾ caldura placuta, fara a fi
inabuĀ§itoare. Un vint racoritor fosnea sprintar prin frun-
zisul verde. Put-inii nori, care pluteau sus pe cer, isi tri-
miteau umbrele pe parnint, ca niste pete mici, rotunde,
gonindu-se repede, foarte uniform. Tinerii aj unsera de-
graba afara din ora$ ; calcau sprinten si vesel pe drumul.
foarte curat. In padure umblara fara vreo noirna multa
vreme, si apoi mincara cu pofta la Š¾ circiuma taraneasca.
Mai tirziu, se urcara pe dealuri, de unde puteau admira in
voie intreaga priveli^te ; palindu-i dorul de joaca, rosto-
goleau bolovani pe costiĀ§a, facind mare haz batind din
293
palme ori de cite ori pietrele, sarind ca iepurii, saltau
caraghios din loc in' loc ; la un moment dat, nimerira
pesemne pe un drumet care mergea pe Š¾ poteca de sub
munte ā ei nu-1 zarisera de sus ā si omul ii ocari in
lege. Se intinsera pe un nluschi uscat, de culoare galbena
batind in vioriu ; baura bere la altaā crisma, si se luara
apoi la intrecere, la fuga si la sarituri. Descoperind un
loc cu un puternic ecou, vorbeau ca sa-si auda glasul,;
cintau, tipau, se luau la' trinta, rupeau crengi ; se apu-
cara apoi sa-$i impoclobeasca palariile cu ferigi si sfir^ira
prin. a dansa. Tartaglia lua parte la toate aceste nazbitii
placute, binein^eles, atit cit ii sta in putcre si cum il ducea
capul ! De aruncat pietre nu arunca, dar in schimb se
dadea de-Š° berbeleacul, ca sa le prinda pe cele azvirlite de
cei cloi tineri ; urla cind acestia cintau si gusta chiar din
bere, de$i nu paru prea incintat. Deprinsese acest mes-
te$ug la fostul lui stapin, un student.' De Emil nu voia
sa asculte ; il recunb^tea numai pe Pantaleone ca dresor ;
cind baiatul il afita ca sa ,,vorbeascaā, sa ,,stranuteā, se
multumea sa dea din coada Ā§i sa-$i scoata limba facuta
cau?.
Tinerii se mai lansara Ā§i in discu|ii abstracte. De cum
pornisera la drum, Sanin, ca cel mai virstnic, deci mai
in^elept, se porni sa discute despre fatalitate, despre des-
tinul omenescy Ā§i despre rostul speciei umane ; dar discu-
Jia lua repede Š¾ intorsatura mai pu^in grava. Emil in-
cepu sa-l descoasa pe amicul Ā§i protectorul sau, intre-
bindu-1 despre fel de fel de lucruri din Rusia. Voia sa stie
cum se bat oamenii acolo in duel, daca femeile sint fru-
moase, cit timp i^i trebuie ca sa inve^i limba rusa si ce a
simjit cind 1-a ochit ofi|erul. La rindul sau, Sanin ii puse
$i el citeva intrebari in legatura cu fatal sau, cu ma-
ma-sa, cu afacerile familiei, ferinclu-se sa rosteasca nu-
mele Gemmei. desi gindul ii era numai la ea. Drept vor-
vind, nici la ea nu se gindea, ci la ziua de miine, la acel
āmiine" misterios, .care trebuia sa-i aduca Š¾ neasemuita
fericire ! Vedea parca plutind incet, in fata lui, un val
diafan, si indaratul acestui val sim^ea prezenta unui chip
tinar. ca de statuie, Š¾ figura divina, cu un zimbet duios
pe buze, privind sever in jos, dar cu Š¾ severitate pre-
facuta. Figura nu era a Gemmei, ci a fericirii insesi ! In
294
sfirsit, iata sosit Ā§i ceasul lui / Valul se ridica, buzele se
intredeschid, pleoapele se mi^ca ; zeita il cuprinde in
magnifica-i privire si deodata ā lumina, scare, fericire,
extaz, extaz fara contenire. Se gindea la acest ,,miineā si
sufletul i se topea de bucurie, prins in virtejul nclini^tii
ce-i sporea, in asteptarea celor ce aveau sa vina.
Asteptarea insa^i, nerabdarea, le suporta oarecum
usor ; nu-i impuneau nici Š¾ constringere ; nu-1 impiedi-
cau sa manince cu pofta impreuna cu Emil la Š¾ a treia
circiuma, dupa cum nu-1 opri nici sa joace capra cu Emil,
dupa masa ; $i numai din cind in cind ii fulgera prin
minte : ah, daca ar sti cineva ? ! ! Se jucau intr-o poie-
ni|:a verde. Dar cit de uimit $i de incurcat se simti Sanin,
cind, prevenit de latratul furios al lui Tartaglia, zari la
cealalta margine a pajistei, tocmai in clipa cind sarea
sprinten ca Š¾ pasare peste spatele indoit Š°Š lui Emil, doi
ofiteri, in care recunoscu pe adversarul lui, d. von Donhof,
?i pe martorul acestuia, d. von Richter ! Amindoi i$i pu-
sesera monoclurile si-1 priveau surizind... Sanin, reve-
nindu-$i numaidecit, se grabi sa-si imbrace surtucul, pe
care-1 scosese, ii Ā§opti lui Emil sa faca si el la fel,
amindoi Š¾ luara la picior.
Se intbarsera tirziu de tot la Frankfurt.
ā Au sa ma certe, isi zise Emil, despar find u-se de.
Sanin, dar pu|in imi pasa !... Am petrecut atit de mi-
nunat ! i
Intrind in hotel, Sanin gasi un bilet de la Gemma. Ii
dadea Š¾ intilnire pe a doua zi, la $apte dimineafa, intr-una
din gradinile publice care se |ineau lan^ in jurul orasului
Frankfurt.
Cum ii batea inima ! Cit de fericit se sim|:ea ca Š¾ as-
cultase fara sa $ovaie ! A, Doamne, ce nu astcpta el de
la aceasta zi de miine, zi fara seaman, unica, de neinchi-
puit, Ā§i cite nu-i fagaduia ea !
Privea, privea mereu la biletul Gemmei. Lima lunga
$i u$or indoita a literei G, ini^iaki numelui ei, din josul
paginii, ii amintea frumoasele ei degete, mina, ei... $i'cu
un dor nespus iĀ§i zise ca nu-$i apropiase inca buzele de
aceasta mina... āDa, da... se gindea el, italiencele sint caste
$i severe... Dar Gemma le intrece pe toate ! Impara-
teasa... zei|a... marmora pura, feciorelnica...ā
Dar ziua va veni... ea nu-i departe...
295
In noaptea aceea, in tot Frankfurtul n-a fost om mai
* fericit ca Sanin. Dormea, insa, ca gi poetul, putea spune :
Eu dorm... dar biata inlma-ŃŠ³ e treazd...
Inima ii batea ugor, ca aripile unui flu tore aplecat pe Š¾
floare scaldata de razele soarelui.
> i ", .ā¢ ā .
XXVH
LA CINCI DIMINEATA SANIN ŠŠŠ
in picioare, la gase igi terminase ā¢ toaleta, iar la gase gi
jumatate se plimba in gradina- publica, prin fa|a pavi-
lionului de care pomenise Gemma in bilet.
. Era Š¾ dimineata linigtita, calda gi cenugie. Din cind in
cind, parea chiar ca Š¾ sa ploua. Dar intinzind mina, i|i da-
deai seama ca nu ploua ; hainele erau presarate de picaturi
/.fine, ca niste margele de sticla abia vizibile. Dar curind
. aerul se usca. Nici Š¾ adiere, de parca n-ar fi batut vreodata
vintul pc parnint. Sunetele nu se inal^au, ci se risipeau de
jur imprejur. In departari plutea un abur albicios, ugor, gi
aerul inmiresmat impragtia parfum de micgunele gi de
floare dalba de salcim.
Pravaliile nu se deschisesera inca ; cind si cind, tre-
catori razlefi gi un huruit de trasura. In pare, nici un
vizita tor. Gradinarul netezea pe indelete Š¾ carare, iar Š¾
batrina girbova, imbracata intr-un palton de stofa neagra,
trecea gchiopatind pe Š¾ alee. Oare putea crede Sanin ca
aceasta batrina incovoiata ar fi Gemma ? Ā§i totugi urmari
cu inima zvicnind umbra neagra care se indeparta.
Orologiul din turnul primariei batu ora gapte.
Sanin se opri. āDar daca nu vine !ā fpi acest gind il
strabatu pa un fior de gheata ! $i dupa Š¾ clipa se infiora
la fel? dar din alta pricina... auzi inapoia lui un pas lin
gi fdgnetul unei rochii... Se intoarse : era ea.
Gemma venea pe alee in urma lui. Purta Š¾ mantila'
. cenugie gi Š¾ palSnuja de culoare inchisa. Se uita la Sanin,
intoarse capul giātrecu inainte.
ā Gemma 1 p effema el, cu un glas care abia se auzea;
2<>G '
Ea ii facu un sernn uĀ§or din cap, fara sa se opreascXā
Sanin Š¾ urma.
Rasufla precipitat. Picioarele nu voiau parca sa-l mai
poarte. I
Gemma ocoli pavilionul $i. luind-o la dreapta. pe linga
- un rnic bazin in care se scalda Š¾ vrabie, impra?tiind mici
stropi de apa, se a$eza pe Š¾ banca, la adapostul unui
tufi? de liliac. Locul era bine ales, ferit de priviri in-
discrete. Sanin se a^eza linga dinsa.
In prima clipa nu rostira nici Š¾ vorba. Ea nu se uita la
dinsul, el nu-i privea fa|:a, ci numai miinile. in care tinea
Š¾ umbrelu^a. La ce ar fi folosit cuvintele ? Era vreun
cuvint mai graitor, decit faptul ca se aflau impreuna in
acel loc, la Š¾ ora'atit de timp.urie Ā§i atit de aproape unul
de altul ?
ā Nu esti... suparata pe mine ? Š¾ intreba in sfirsit;
Sanin. Ce cuvinte stingace ! I$i dadu indata seama... Par-
cel putin rupsese tacerea...
ā Eu ? raspunse ea. Nu... De ce sa fiu suparata ?,
ā Si ma crezi ? continua Sanin.
ā Cele ce mi-ai scris ?
ā Da.
Gemma dadu din cap, fara sa raspunda ceva. Scapii
umbrella din mina. Š prinse insa repede, ferind-o sa
cada la pamint. j
rā Ah, crede-ma ! Crede tot ce f.i-am scris ! exclamS
Sanin. Deodata toata sfiiciunea ii pieri $i incepu sa-i vor-.
beasca cu multa inflacarare. Daca exista ceva adevarat pe
lume, un adevar sfint, mai presus de orice indoiala, e ca
te iubesc, Gemma, te iubesc cu toata pasiunca.
Ea ii arunca Š¾ privire furisa Ā§i... mai sa scape iar um-
breluta. j
ā Crede-ma, ai incredere in mine, repeta el, implo-
rincl-o cu miinile intinse spre dinsa, fara a indrazni sa-i
atinga macar degetele. Spune-mi ce sa fac... pentru a te
convinge ?
Ea il mai privi Š¾ data.
ā Spune-mi, monsieur Dimitri, alaltaieri cind ai venit'
sa-mi dai acel siat, nu jtiai inca sigur... nu sim{:eai ca..a
2Š7
ā Simteam, Š¾ intrerupse Sanin, dar nu $tiam inc&.
Š¢Šµ-am iubit din clipa in care te-am vazut pentru intiia
.oara, dar nu mi-am putut da seama atit de repede ce
e?ti pentru mine ! Aflasem ca erai logodita... p apoi ā
cum a$ fi putut refuza misiunea zce mi-a incredintat-o
. Frau Lenora ? Dar, mi-am indeplinit-o in aĀ§a fel, incit
ai putut vedea...
Se auzira paĀ§i grei. Un domn destul de corpolent, cu
un rucsac in spinare, desigur vreun strain, aparu de dupa
tufi^ul de liliac p, cu indiscrepa trecatorului intimplator,
arunca Š¾ privire iscoditoare tinere! perechi, tup zgomotos
p ip urma drumul.
ā Mama dumitale, relua Sanin, dupa ce trecatorul dis-
paru, mi-a spus ca .ruperea logodnei ar provoca scandal
(Gemma incrunta u?or sprincenele), ca intr-o masura eu
am dat prilej sa se vorbeasca vrute p nevrute, p ca,
prin urmare, e de datoria mea sa te sfatuiesc sa nu strici
logodna cu d. Kluber...
ā Monsieur Dimitri, zise Gemma, trecindu-p uĀ§or
mina pe buclele parului din partea in care statea Sanin,
te rog, nu mai vorbi de logodna mea cu d. Kluber... N-am
sa-i fiu niciodata so|ie ; 1-am refuzat.
ā L-ai refuzat ? Cind ?
ā leri.
ā I-ai spus-o chiar lui ?
ā Chiar lui, la noi acasa... ieri, cind a venit !
āGemma, ma iube?ti dar pe mine ? ~
Ea se intoarse spre dinsul :
ā Altfel... a? fi venit aici ? murmura Gemma p mii-
nile ii cazura pe banca.
Sanin apuca incet, in ale lui, aceste rriiini neputin-
cioase, intoarse cu palmele in sus, p le lipi de ochi, de
-buze... Valul intrezarit in visele lui disparea ! Fericirea
era linga, el ! Iata fericirea, iata chipu-i lumāinos, stra-
lucitor !
Ridica fruntea ,p Š¾ privi indraznet drept in ochi. Ā§i
ea se uita la dinsul, dar cumva de sus in jos. Ochii ei,
;pe jumatate inchip, abia straluceau, scalda# in lacrimi de
bucurie. Nu zimbea... ridea cu un ris mut, plin de fericire.
208
El vru s-o stringa la piept, dar Gemma se desprinse
cu acela^i ris incintator si mut, facind nu din cap. ,,AĀ§-
teaptaā, pareau a grai minunatii ei ochi.
ā Gemma, Gemma ! exclama Sanin. As fi putut gindi
vreodata ca tu... (inima ii vibra ca Š¾ coarda de harfa, cind
buzele pronun^ara ,,tuā, pentru intiia oara) ca tu ma
vei iubi ?
ā Nu ma a^teptam nici eu, ii marturisi Gemma, intr-o
$oapta.
āā M-aĀ§ fi putut gindi, Š¾ intreba Sanin, cind am sosit
la Frankfurt, unde socoteam sa ramin numai citeva cea-
suri, c-am sa gasesc aici fericirea intregii mele vie^i ?
ā A intregii tale vie^i ? Adevarat ?
ā Da, a intregii mele vie^i, pina in ultima zi, striga
Sanin, cu aprindereāin glas. '
La doi paĀ§i de banca lor, se auzi deodata zgomotul
lopetii gradinarului.
ā Sa mergem acasa, murmura Gemma, sa mergem
impreuna. Vrei ?
' Daca in acea clipa 1-ar fi intrebat : āVrei sa te arunci
in mare ?ā s-ar fi azvirlit cu capul in jos, in cea dintii
prapastie, fara sa mai a^tepte vreun alt cuvint al ei?
Ie?ira-impreuna din gradina $i se indreptara spre casa,
trccind prin cartierele marginate, ca sa evite strazile din
centru.
XXVIII
SANIN MERGEA CtND ALATURI DE
Gemma, cind putin in urma ei, dar n-o slabea din ochi
si zimbea. Gemma insa ba grabea pasul, ba il incetinea.
Sanin, palid, ?i Gemma, trandafirie de emotie, pareau
invaluiti de Š¾ ceafa. Din clipa in care iĀ§i marturisiserS
until altuia dragostea ce-i unea, incercau un sentiment
nou, puternic, aproape dureros. Via|a lor se schimbase
atit de neasteptat, incit nu-?i puteau regasi echilibrul ;
parca. ii purta un virtej, ca acela din noaptea neuitata,
virtejul ce aproape ii aruncase pe unul in bra^ele celui-
lalt. Mergind linga Gemma, Sanin se surprindea ca Š¾ pri-
299
veĀ§te cu'alĀ£i ochi. Descoperea in mersul in mi.?cariie ei
trasaturi aparte,- ce nu le observase pina atunci. $i cit de ā
minunate ii pareau ele ! Dar si Gemma sim|ea ca Sanin
Š¾ priveste altfel ca mai inainte.
Gemma Sanin iubeau pentru intiia oara Ā§i toate mi-
nunile prime! dragoste se desavirĀ§eau in sufletul lor. lu-
birea dintii e ca Š¾ revolujie : monotonia vieĀ£ii de toate
zilele se Š³ŠøŃŠµ napraznic intr-o clipa. Tinere|ea se urea
pe baricade si flutura in aer stindardul ei stralucitor ; ne-
pasatoare fa|a de ceea ce i se poate intimpla ā moartea
sau Š¾ via{a noua ā arunca spre a fi auzit de to|i Ā§1 peste
.. tot strigatul ei cutezator.
ā la te uita, asta nu-i batrinelul nostru ? Š¾ intreba
Sanin, aratind cu degetul un barbat, cu fa|a acoperita, care
se strecura intr-o uli{a laturalnica, de parca s-ar fi ferit
sa nu fie recunoscut. Fericit pina la extaz, Sanin sim^ea
, nevoia de a-i vorbi Gemmei nu de dragostea lui, care era
. ceva sfint, de la sine inteles, ci de lucruri indiferente.
ā Da, e Pantaleone, raspunse Gemma, vesela $i feri-
ā cita. A ieĀ§it, desigur, ca sa* ma spioneze. leri, toata ziua
- s-a tinut de mine. BanuieĀ§te ceva...
ā BanuieĀ§te ceva ! repeta Sanin incintat. Ar fi re-
petat, la fel de incintat, orice cuvint al Gemmei.
Š ruga sa-i povesteasca in amanunt tot ce se petrecuse
in ajun.
Ā§i ea incepu sa-i spuna grabita, incurcindu-se, intreru-
pindu-se din cind in cind, ca sa-i surida $i sa suspine
u$or, in timp ce ochii ei limpezi schimbau cu Sanin, pe
furi?, priviri pline de incintare. Ii povesti. ca mama ei,
dupa discutia de acum trei zile, astepta de la ea un ras-
puns precis ; ca a scapat de Frau Lenora cu fagaduiafa
. ca pina seara ii va spune hotarirea ei ; ca domnul Kluber
venise pe neasteptate, mai |Š°Šæ|Š¾$ Ā§i mai dichisit ca oricind ; ā
ca-^i exprimase nemultumirea fa^a de āstrainul necunos-
cutā,4a carui purtare copilareasca $i profund jignitoare el,
domnul Kluber, n-o putea ierta. Facea aluzie la duelui
iau, relua Gemma, Ā§i cerea mamei sa-Ji inchida u?a in nas.ā
Pentru ca, spunea el, aici Gemma imita pujintel. gla-
sul Ā§i schimohoseala negustorului, purtarea acestui rus
arunca Š¾ umbra asppra pnoarei mele, lasind impresia ca
300 *
n-aĀ§ fi fost in stare, la fel de bine ca un altul, sa iau
apararea logodnicei mele, binein ^eles, daca as fi gasit
ca-i oportun, ori, cel pu{in, necesar. intreg Frankfurt ul
are sa stie miine ca un strain s-a batut in duel cu un ofiter
pentru logodnica mea. Ce are sa zica lumea ? Faptul acesta
imi atinge grav onoarea !ā Si mchipuie-fi ca mama era de
parerea lui ! Dar. eu i-am declarat scurt domnului Kluber
ca n-are de ce sa se nelini^teasca pentru onoarea $i per-
soana sa, nici pentru ce se va vorbi despre logodnica sa,
de vreme ce nu mai sint logodnica sa $i n-am sa-i fiu nici-
odata so|ie ! E adevarat ca voiam sa vorbesc intii cu dum-
neata... cu tine... inainte de a rupe cu el, dar, fiindca tocmai
venise... nu m-am mai putut opri. Mama a scos un strigat
de spaima. M-am dus in odaia de alaturi, am luat inelul
(n-ai observat ca de doua zile nu-1 mai port ?) Ā§i i 1-am
dat indarat. S-a sirn^it grozav de jignit, dar, fiindca-i tot
atit de orgolios pe cit e de ingimf at, a piecat fara. sa mai
spuna Š¾ vorba. Fircite, am fost silita sa suport Š¾ groaza
de mustrari.din partea mamei ; am suferit, vazind-o atit
"de mihnita, Ā§i m-am ginclit ca m-am pripit, dar aveam
scrisoarea ta si, de altfel, $tiam mai dinainte...
ā Ca te iubesc ?
ā Da... ca ma iubeĀ§ti.
Gemma ii povestea toate astea oarecum incurcata, dar
surizind mereu Ā§i coborindu-?i glasul, sau oprindu-se
brusc, cind cineva trecea pe linga din$n. Sanin Š¾ asculta
vrajit, desfatindu-se de timbriil vocii, aĀ§d cum, cu Š¾ zi
inainte, ii admirase scrisul.
ā Mama e foarte mihnita, reincepu Gemma (Ā§i vorbele
i se ingramadeau pe buze) ; ea nu vrea sa in[*eleaga ca
nu-1 pot suferi pe domnul Kltiber Ā§i. ca nu 1-am acceptat
ca logodnic decit in urma rugaminjilor ei, Ā§i nu pentru
ca-1 iubeam... Ea va... te banuieĀ§te sau, mai bine zis,
ca sa nu mint, este convinsa ca te iubesc. Ā§i asta Š¾
incurca mai rau, deoarece alaltSieri n-avea habar de
nimic, $i te rugase tocmai pe tine sa ma convingi... Era Š¾
misiune ciudata, nu-i a?a ? Acuma pretinde ŠµŠ¹ e?ti... ca...
sinteti viclean, ca a|i abuzat de increderea ei, ba mai sus-
|ine ca veĀ£i abuza ?i de increderea mea...'
301
ā Dar, Gemma, exclama el, nu i-ai spus...
ā Nu i-am spus nimic. Puteam sa-i spun ceva inainte
de a te vedea ?
Sanin batu din palme.
ā Gemma, sper ca cel put-in acuma ai sa-i spui tot ;
c-ai sa ma duci la dinsa... Vreau sa-i dovedesc ca nu sint
un mincinos.
Pieptul. i se zbuciuma, rascolit de un val de sentimente
nobile ?i generoase !
Gemma il privea tinta.
ā Dore^ti intr-adevar sa mergem acum la mama ?... la
mama.... care pretinde ca... ceea ce ar.fi mai bine... nu se
poate intre noi si nu se va putea realiza niciodata ? Era
un cuvint, pe care Gemma nu se hotarasa-1 rosteasca, deĀ§i
ii ardea buzele. Sanin se grabi sa-l pronunfe el :
ā Vreau sa ma casatoresc cu tine, Gemma, vreau sa
fiu so-tul' tau. Nu cunosc pe lume Š¾ fericire mai mare !
Nu mai putea stavili nici avinturile sale nobile, nici
puterea hotaririi sale.
Auzind aceste cuvinte, Gemma iu-ti pasul, dupa ce-1 mai
incetinise Š¾ clipa... Parca voia sa fuga de Š¾ asemenea feri-
cire, prea mare, prea neaĀ§teptata !
Deodata i se taiara picioarele. Domnul Kliiber, spilcuit',
cu palarie Ā§i pardesiu nou-nout, teapan ca un bat Ā§i frizat
ca un cafelā mitos, aparu la cotitura unei strazi, la cinci-
Ā§ase pa$i de ei. Š vazu pe Gemma, il recunoscu pe Sanin.
Tresarind cu Š¾ mutra dezgustata, inaltindu-$i semet talia,
se indrepta spre din^ii tantoĀ§. Sanin Ā§ovai putin, catind
iscoditor spre domnul Kliiber, care se straduia sa afi^eze Š¾
atitudine ce voia sa insemrie totodata uimire, dispret ?i
compatimire. Dar vazind'mutra asta rumena si vulgara,
Sanin, cuprins de minie, facu fara voie un pas inainte.
Gemma il apuca repede de mina. Calma Ā§i hotarita, il
lua de brat pe Sanin, privindu-1 tinta pe fostul ei logod-
nic. Domnul Kliiber clipi nehotarit din ochi Ā§i se strimba
la fafa. Se dadu la Š¾ parte, mormaind printre dinfi : ,,A$a
se sfirseĀ§te povestea !ā (Das alte Ende vom Liecle !) si se
indeparta la fel de t-antoĀ§, cu paĀ§i saltareti.
302
- ā¢
ā Ce-a spus dobitocul ? Š¾ intreba Sanin. Dadu sa
fuga dupa Kluber, dar Gemma il opri si mersera mai de-
parte, fara ca ea sa-si retraga mina de sub bratul lui.
Cofetaria Roselli era in fata lor, Gemma se mai rwi
Š¾ data.
.ā Dimitri, monsieur Dimitri, i se adresa ea, -uite, am
ajuns ; n-am vazut-o inca pe mama... Daca vrei sa te mai
ginde^ti, daca... esti inca liber, Dimitri.
Drept raspuns, Sanin strinse cu putere bra|ul Gemmei
la pieptul sau, si amindoi intrara in casa.
ā Mama, zise ea pa^ind cu Sanin in odaia in care se
afla Frau Lenora, ifi prezint pe logodnicul meu, da, pe
logodnicul meu adevarat
XXIX
DACA gemma ar fi anuntat CA
aduce in casa holera sau moartea, de buna seama ca Frau
Lenora n-ar fi primit vestea cu mai mare deznadejde. Se
retrase intr-un coif, se intoarse cu fata la.perete, izbucni
in lacrimi, bocind aproape, cum il boceĀ§te Š¾ faranca rusft
pe un fiu sau pe barbatul ei mort. In primele clipe, Gemma
fu atit de tulburata, incit nu indrazni sa se.apropie de ma-
ma-sa. si ramase nemiscata in mijlocul odaii, ca Š¾ stana de
piatra ; Sanin, pierzindu-$i. cumpatul, era gata sa plinga $i
el. Frau Lenora plinse nestapinit Š¾ ora, Š¾ ora intreaga !
Pantaleone gasi de cuviin|a sa incuie usa de afara a cofe-
tariei, ca nu cumva sa intre cineva. Š adevarat ca era
tare devreme. Batrinul era nedumerit ; nu-i prea placuse
ca Sanin si Gemma se grabisera oarecum. Dar nici gind
sa-i certe cumva. Dimpotriva, era gata sa le dea, la nevoie,
sprijinul sau ; tare nu-1 avea la inima pe Kluber. Emil
se socotea un fel de intermediar intre sora si prietenul sau,
$i era mindru ca povestea se ispravise cum e mai bine !
Nu putea sa inteleaga de ce mama-sa era atit de indure-
rata, $i hotari in sinea lui ca toate femeile, chiar si cele
mai bune, sint lipsite de bun-simf. Dar cel mai' stinjenit
dintre tofi era Sanin. Cum se apropia de Frau Lenora, ea
scolea tipete ca de paun Ā§i se zbatea, impingindu-1 la Š¾
305
parte. Incercase de mai multe ori sa-i vorbeascS cu glas
tare, |inindu-se la p distanja respectuoasS : āVa cer mina
fiicei dumneavoastra*4, dar in zadar. Frau Lenora nu-$i
putea ierta mai ales āca fusese atit de oarba $i nu observase
nimic". āDaca traia Giovanni Battista al meu, nu se intim-
pla a?a ceva", repeta ea printre lacrimi. āDoamne, se
gindea Sanin, ' ce inseamna astea ? La drept vorbind, e
chiar absurd de tot !" Nu indraznea s-o priveasca pe
Gemma, dar nici ea nu se putea hotari sa ridice ochii
spre el. Š mingiia cu rabdare pe mama-sa, care, lainceput,
Š¾ izgonise de linga dinsa...
inceturcu incetui, fur tuna se potoli. Frau Lenora nu
mai plingea ; ingadui Gemmei s-o scoata din ŃŠ¾Š¦Šø! unde
se virise, s-o aseze intr-un jilt, la fereastra, $i sa-i dea un
pahar de apa cu sirop de portocale. Dadu voie Ā§i lui Sanin,
nu sa se apropie ā asta, nu ! ā dar sa stea in odaie (ina-
inte ceruse neaparat sa piece) Ā§i nu-1 mai intrerupea, cind
ii vorbea. Sanin se folosi numaidecit de aceasta acalmie
Ā§i-i vorbi din inima, sincer : nici fafA de Gemma nu
si-ar fi putut exprima inten|iile si sentimenteie cu Š¾ cal-
. dura mai convingatoare. Era insuflejit de sentimente sin-
cere, de cele mai curate intentii, ca ale lui Almaviva din
āBarbierul din Sevilla". Nu-i ascunse lui Frau Lenora,
cum nu-Ā§i ascundea nici siesi, dezavantajele situa^iei sale ;
dar acestea erau mai' mult aparente... E adevarat, era un
strain, il cunoĀ§teau de prea pu^in timp, nu $tiau nimic pre-
cis despre persoana $i situatia lui. Asta-i adevarat.; dar era
gata sa-i asigure ca e de familie buna ?i ca nu-i baiat sarac.
La nevoie, poate aduce marturii de toata increderea de la
compatriotii sai ! Nadajduia ca Š¾ va putea face fericita pe
Gemma, Ā§i ca se va stradui sa-i aline durerea despar^Lrii ei
de familie. Cuvintul ,.despar|ireā era gata sa strice totul.
Frau Lenora se tulbura din nou nespus de tare. Saain se
grabi sa adauge ca despar|irea va fi numai trecatoare sau
poate se va gasi mijlocul s-o evite.
Elocventa lui Sanin nu fu zadarnica. Frau Lenora in-
cepu sa-l priveasca cu mihriire si amaraciune, Ā§i nu cu
minie ?i dezgust, ca mai inainte. ii Ā§i ingadui sa se apro-
pie sa se aĀ§aze linga dinsa. (Gemma statea de cealalta
parte). Apoi incepu sa-l dojeneasca, nu numai cu privirea,
304
ca la inceput, cind nu-1 invrednicise nici cu un cuvint ;
acum il dojenea cu cite Š¾ vorba, ceea ce insemna ca inima i
se muiase. Ba incepu sa se tinguie, dar renun|a in cele
din urma ?i la aceste tinguiri, gasind mai nimerit sa mai
afle cite ceva de la Gemma $i Sanin. 11 lasa sa-i ia mina,
pe care n-o mai retrase... incepu sa pHnga din nou, dar la-
crimile nu mai semanau cu cele dinainte. In cele din urma,
zimbi trist >si-Ā§i exprima regretul ca Giovanni Battista nu
mai este, dar animata de alte sentimente... numai dupa
citeva clipe cei doi vinovati.. Sanin si Gemma, se trezira in
genunchi, in fa^a lui Frau Lenora, iar ea ii mingiia pe cap,
cind pe unul, cind pe celalalt. Amindoi Š¾ imbra|i?ara, luin-
du-se la intrecere, care mai de care. Emil, cu fa|a stralu-
cind de bucurie, se napusti in odaie Ā§i se azvirli in mijlo-
cul acestui grup, care se contopise parca intr-o singura
fiin|a.
Pantaleone arunca Š¾ privire cu inteles asupra acestei
scene de familie, zimbi $i se incrunta.deodata ; apoi intra
m pravalie, ca sa deschida uĀ§a ce dadea in strada.
XXX
FRAU LENORA TRECU DESTUL DE
repede de la disperare la triste^e, .si mai repede de la tris-
tete la Š¾ ādulce resemnareā ; dar nu se opri nici la aceasta
dulce resemnare, pe care se grabi s-o schimbe intr-o mul-
tumire ascunsa, pe care cauta s-o tainuiasca cit mai mult, ca
sa salveze aparen^ele. Chiar de cum il vazuse, Frau
Lenora il indragise pe Sanin. Si de indata ce se impacase
cu gindul ca-i va fi ginere, gasea lucrul acesta destul de
placut, deĀ§i socotea nimerit sa afiseze aerul unui om jignit,
mai bine zis ingrijorat. Dealtfel, tot ce se intimplase in
ultimele zile fusese atit de neobisnuit !... Ca mama Ā§i ca
femeie practica, Frau Lenora crezu de cuviinta sa-1 supuie
pe Sanin la un fel de interogatoriu. Diminea|a, cind se in-
tilnise cu Gemma, Sanin nici nu se gindise la insura-
toare ā la drept vorbind, nu se gindise la nimic, ci se
lasase dus de pasiune. Acum, Sanin intra cu convingere
in rolul de logodnic Ā§i raspunse bucuros, amanunfit Ā§i cu
305
placere, la toate intrebarile lui Frau Lenora. Aflind ca
Sanin era coboritor dintr-o veche $i autentica familie no-
bila, mirindu-se earecum ca nu era print, Frau Lenora iĀ§i
lua Š¾ infati^are serioasa $i-l preveni ca va fi cu dinsul
de Š¾ sinceritate fara ceremonii, ]a care-Š¾ silea datoria
sfinta de mama ! Sanin raspunse ga e tot ce dore^te Ā§i Š¾
ruga' staruitor sa se āpoarte a$a cum crede de cuviinta,
fara sa-l crute. _ - ' '
Frau Lenora ii spuse atunci ca d. Kliiber (pronun^ind
numele suspina u$or, iĀ§i muĀ§ca buzele ?i se opri putin),
fostul logodnic al Gemmei, avea un venit de opt mii de gul-
den!, suma care avea sa creasca repede, din an in an...
Dumnealui, d. Sanin, ce venituri are ?
ā Opt mii de guldeni... repeta incet Sanin. In moneda
ruseasca, fac aproape cipcisprezece mii de ruble hirtie...
Veniturile mele sint cu mult mai mici. Am Š¾ mo^ioara in
gubernia Tula... Cu Š¾ buna administrate, poate da, trebuie
sa dea, cinci sau ?ase mii de ruble... Iar daca intru in vreun
serviciu de stat, u$or aĀ§ putea capata oā leafa de doua mii
de ruble pe an.
-ā La .serviciu in Rusia ? striga Frau Lenora. Sa ma
despart de Gemma !
ā As putea intra in diplomatic, relua Sanin, deoarcce
am unele relatii... In cazul acesta, pot capata Š¾ slujba in
strainatate. Dar iata ce as putea face, si ar fi lucrul cel mai
bun : vine! mo?ia si bag capitalul din vinzare intr-o intre-
prindere rentabila, de pilda... marim cofetaria. Sanin i$i
dadea seama "ca spune Š¾ prostie ; dar, in momentul acela, il
imboldea o.ciudata indrazneala. Se uita la Gemma, care de
cum se pornise aceasta discutie āpractical se ridica me-
reu, facea citiva pasi prin odaie $i se a$eza iar. Si, pri-
vind-o, Sanin nu mai voia sa. Ā§tie de nici Š¾ piedica : era
gata sa admita orice, imediat, pe loc, numai ca lini^tea ti-
nerei fete sa nu fie tulburata.
ā Si domnul Kliiber inten^iona sa-mi clea Š¾ mica suma
de bani, ca sa modernizez cofetaria, zise Frau Lenora,
dupa Š¾ u$oara $ovaiala.
ā Mama, pentru Dumnezeu ! striga Gemma iri italie-
ne?te.
306
ā¢ ā Trebuie sa vorbim de lucrurile acestea din timp,
draga mea, ii raspunse Frau Lenora, in aceeasi limba.
Frau Lenora continua discujia cu Sanin, intrebindu-1
care sint in Rusia legile* privitoare la casatorie Ā§i daca nu
exista vreo piedica la Š¾ unire ŠµŠ¹ Š¾ catolica, dupa cum e ca-
zul in Prusia. (Pe vremuri, in 1840, toata lumea din Ger-
mania isi amintea de conflictul dintre guvernul prusac Ā§i
arhiepiscopul din Colonia in privin^a casatoriilor mixte.)
Aflind insa ca, prin casatoria sa cu un nobil rus, fiica-sa va
deveni si ea nobila, Frau Lenora nu-$i putu refine Š¾ ex-
presie de muljumire.
. ā Dar, mai intii, va trebui sa te duci in Rusia, nu-i
asa ? il intreba.
ā De ce ? 9
ā De ce ?... Ca sa ob|:ii invoirea imparatului.
Sanin Š¾ lamuri ca nu-i absolut necesar... dar s-ar putea
sa fie silit sa piece intr-adevar, pentru scurta vreme, in
Rusia, inainte de casatorie (spunind acestea, inima-i se
strinse dureros si āGemma, care-1 privea, ii in^elese tulbu-
rarea, rosi $i deveni ginditoare) si ca se va folosi de aceasta
imprejurare ca sa-^i vinda moĀ§ia... In orice caz, se va in-
toarce cu banii trebuinciosi.
ā Am sa te rog sa-mi aduci pielicele frumoase de as-
trahan, sa-mi fac un palton. Am auzit ca pe acolo blanurile
sint foarte frumoase Ā§i tare ieftine.
ā Cum nu, va aduc, cu cea mai mare placere ; am sa-i
aduc $i Gemmei ! fagadui Sanin.
ā Si mie Š¾ caciulifa de safian, cusuta cu fir de argint,
il ruga Emil scotindu-$i capul prin usa din odaia alaturata.
ā Bine, am sa-|i aduc una $i... Š¾ pereche de pantofi
pentru Pantaleone. -
ā La ce toate astea ? De ce ? se mira Frau Lenora.
Doar acum discutam chestiuni serioase. $i inca ceva,
adauga aceasta cucoana cu sim$ practic ; spui āam sa-mi
vind mo?ia:i. Cum, ai sa-^i vinzi Ā§i |aranii ?
Sanin tresari, parca 1-ar fi inghiontit cineva in coaste.
Isi aminti ca, discutind cu doamna Roselli $i cu Gemma. i$i
exprimase indignarea impotriva mentinerii iobagiei ; le
asigurase, de asemenea, de citeva ori, ca niciodata, sub
307
nici un cuvint, nu-$i va vinde |aranii, deoarece socoate
aceasta ca un lucru imoral.
ā Am sa caut sa vind moĀ§ia numai unui om pe care il
Ā§tiu om de treaba, zise el nu fara greutate, dar se prea
poate ca (aranii mei sa doreasca sa se rascumpere.
ā Ar fi mai bine a$a, se grabi sa incheie discufia
Frau Lenora, fiindca sa vinzi.oameni vii...
ā Barbari! mormai Pantaleone, care se ivise in prag,
in spatele lui Emil.
$i scuturindu-Ā§i mot-ul din frunte, disparu.
āUrita situafie", iĀ§i spuse Sanin, uitindu-se pe furiĀ§ la
Gemma (ea, insa, se prefacea ca nu auzise ultimele cuvinte).
āin sfir^it, bine ca a trecut^i asta", se gin^h el.
Discutia aceasta practica se prelungi pina aproape de
ora mesei. tn cele din urma, Frau Lenora, imblinzita cu
totul, se adresa lui Sanin pe numele lui de botez, Dimitri,
$i-l ameninta cu degetul, in gluma, fagaduihdu-i ca se va
razbuna de festa ce i-o jucase. Ceru fel de fel de amanunte
asupra rubedeniilor lui, pentru ca, zicea ea, ,,Ā§i asta-i foarte
important". Tinu apoi sa afle cum se oficiaza casatoria,
dupa ritul bisericii ruse, Ā§i nu-Ā§i putu ascunde bucuria la
gindul ca are s-o vada pe Gemma in rochie alba, cu Š¾ cu-
nuna de aur pe cap.
ā Fata mea e frumoasa ca Š¾ regina, adauga Frau
Lenora cu mindrie de mama, Ā§i nu-i in toata lumea Š¾ regina
mai frumoasa.
ā Gemma n-are pereche pe lume, exclama Sanin.ā-
ā Da, tocmai de aceea Š¾ $i cheama Gemma. (Se $tie, ca,ā
in italiene?te, gemma inseamnS piatra scumpa !)
Gemma se arunca de gitul mamei ei ?i Š¾ saruta. Abia
acum se mai liniĀ§ti, uĀ§urata de povara ce-i apSsa sufletul.
Sanin se simti ?i el tare fericit; se bucura, se bucura
ca un copil. Se implineau deci, i se implineau visurile pe
care Ā§i le faurise chiar in aceasta casa ! De fericire, nu Ā§tia
ce sa mai faca, ar fi vrut sa intre in cofetarie sS faca pe
vinzatorul, a$a cum facuse cu citeva zile mai inainte.?;
āAcum am dreptul ! Sint de-al casei !"
Se instala la tejghea |i vindu la doua feti|e, care venirS
sa cumpere Š¾ litra de bomboane ; dar le dadu de doua ori
pe atita ?i pe jumatate de pret'.
< -
30S
La masa se aseza, ca logodnic oficial, linga Gemma.
Frau Lenora nu mai contenea cu problemele practice. Emil
ridea de orice $i-l ruga pe Sanin sa-l ia cu el in Rusia. Ho-
tarisera ca Sanin sa piece peste doua saptamini. Numai
Pantaleone avea Š¾ mutra incruntata, care Š¾ mira si pe Frau
Lenora. āTocrnai el, care a fost martor !ā Pantaleone se uita
piezLs.-
Gemma tacea, dar niciodata nu fusese, poate, mai stra-
lucitoare $i mai frumoasa. Dupa masa il chema pe Sanin in
gradina pentru citeva clipe $i, oprindu-se linga banca.unde
curatise viĀ§ine, ii vorbi ā¢:
ā Dimitri, nu te supara, te rog, dar vreau sa-|i spun
inca Š¾ data ca nu trebuie sa te soco^i angajat...
El nici n-o lasa sa* termine fraza...
Gemma i$i intoarse capul.
ā Iar cit prive^te chestia cu religia, de care |i-a vorbit
mama, iata !...
Ea apuca Š¾ cruce mica de granate. care ii atirna la git,
legata de Š¾ panglica, trase tare de ea, Š¾ rupse Ā§i dadu cru-
ciulifa lui Sanin.
ā Daca sint a ta. <j>i credin^a ta va fi credin^a mea.
Sanin avea ochii umezi, cind se intoarse cu Gemma
in casa.
Seara, totul intra in fagajul obi$nuit : ba chiar jucara Ā§i
Š¾ partida de tresette.
XXXI
A DOUA ZI, SANIN SE TREZI DIS-
de-dimineata. Era in culmea fericirii, dar de atita bucurie
nu dormise. 11 tulbura insa Š¾ chestiune grava, Š¾ chestiune
de via^a : cum sa-$i vincla mo$ia, cit mai repede Ā§i cit
mai bine ? In cap i se invirteau fel de fel de planuri, dar
mai nici unul nu era prea limpede. IeĀ§i la aer, ca sa
se mai racoreasca. Nu voia sa se prez-inte in fa^a Gemmei
inainte de a fi luat Š¾ hotarire.
Dar cine sa fie domnul acela mat^halos, cu picioarele
groase, imbracat dealtfel corect, care mergea inaintea lui;
leganindu-se greoi ? Unde mai yazuse el ceafa asta, cu
309
plete cinepii, cu capul a^ezat de-Š° dreptul pe umeri, cu
grumazul asta plin. de' osinza, ,Ā§i cu bra^ele atirnind, bu-
tucanoase'? N-o fi Polozov, fostul lui coleg de scoala,
despre care nu mai ?tia nimic de vreo cinci ani ? Sanin
grabi pasul si se intoarse inapoi spre dinsul... Fata asta
lata $i galbuie, ochii astia de purcel, cu gene sprincene
spalacite, nasul scurt si umflat, buzele carnoase, lipite tare
una de alta, barbia spinatica s,i expresia fet-ei inacrita/ le-
ne?a ?i banuitoare, nu puteau fi decit ale lui Ipolit Polozov.
Š idee nea^teptata ii fulgera prin minte. āOare nu mi
l-o fi scos inainte tot steaua mea cea buna ?ā se gindi el.
ā Polozov ! Ipolit Sidorovici, tu e$ti ?
Domnul se opri, i$-i ridica ochii mici, $ovai Š¾ clipa Ā§i
dezlipindu-$i, in sfirsit, buzele, vorbi cu glas pitigaiat :
ā Dmitri Sanin ? ā¢
ā Chiar eu !. striga Sanin, stringind mina lui Polozov,
inmanusata intr-o manuka strimta, de culoare cenugie
deschisa (bra|ele ii spinzurau parca fara via|a, de-Š° lun-
gul coapselbr proeminente). De mult eĀ§ti pe aici ? De unde
vir ? Unde stai ?
ā Am venit ieri din Wiesbaden, raspunse- Polozov,
alene, am facut tirguieli pentru nevasta-mea Ā§i ma intorc
chiar azi...
ā Ah, da, aĀ§a-i, eĀ§ti insurat Ā§i, am auzit ca ai Š¾ sojie
tare frumoasa.
Polozov privi incurcat intr-o parte.
ā Da, a$a se zice.
Sanin incepu sa rida.
ā Vad-ca ai ramas la fel de flegmatic'ca la Ā§coala.
ā De ce m-aĀ§ sehimba ?
ā Am mai auzit, adauga Sanin, accentuind pe āam
mai auzitā, ca nevasta-ta e foarte bogata.
ā Se spune Ā§i asta.
ā Dar tu, Ipolit Sidorovici, nu $tii nimic ?
ā Eu, draga amice Dmitri... Pavlovici ?... da, Pavlo-
vici, nu ma amestec in afacerile so^iei.
ā Nu te amesteci ? In nici Š¾ afacere ?
Polozov iĀ§i pleca iar ochii.
ą„¤ ā In nici una, draga... Ea face ce vrea..; eu la fel.
310
ā Si acuma, unde te duci ? il intreba Sanin.
ā Acum nu ma due nicaieri. Stau in mjlocul strazii,
de vorba cu tine ; iar cind am sa termin, am sa ma urc
in apartamentul meu de la hotel $i am sa prinzesc.
ā Vrei sa te inso^esc ?
ā La ce ? La dejun ?
ā Da.
ā Foarte bine. E mai placut sa maninci in doi. Nu eĀ§ti
prea vorbaret ? ā¢
ā: Cred ca nu.
ā Atunci, bine.
Polozov Š¾ lua inainte. Sanin mergea linga el. Ca sa
nu mai scoata Š¾ vorba, Polozov i$i lipi parca buzele ; umbla
leganindu-se Ā§i gifiia. Sanin se gindea : āCum dracuā a pu-
tut inhafa nataraul asta Š¾ femeie bogata Ā§i frumoasa ? Nu-i
nici bogat, nici cult, nici spiritual. La $coala, era privit ca
moliu $i prostanac, veĀ§nic somnoros si lacom. Era poreclit
Ā«BalosuĀ»., Nemaipomenit ! Dar, de vreme ce nevasta-sa e
atit de bogata ā se spune c-ar fi fata unui otcupcic ā, de
ce nu mi-ar cumpara mo^ia ? Poate sa tot zica el ca nu se
amcsteca in afacerile nevestei, asta n-o cred... N-am sa
cer un pref, exagerat, ci un preĀ£ avantajos ! De ce n-aĀ§ in-
cerca ? Poate ca tot steaua mea... Da, Š¾ sa incerc."
Polozov il aduse pe Sanin intr-unul din cele mai luxoase
hoteluri din Frankfurt, unde ocupa: binein^eles, cel mai
scump apartament. Mesele ?i scaunele gemeau de cutii,
cartoane, pachete... āToate astea, draga, sint lucruri cum-
parate pentru Maria Nikolaevna" (a$a ii zicea nevestei lui
Ipolit Sidorovici). Polozov se afunda gemincl, intr-un fo-
.toliu : āCe caldura !ā i?i desfacu cravata, suna sa vie
āoberā-ul si comanda un dejun din cele mai copioase. āTra-
sura sa fie gata la ora unu, auzi ? La unu fix !ā
,,Oberā-ul saluta servil Ā§i disparu, ca un sclav.
Polozov isi descheie jiletca. Vazincl cum isi increte^te
sprincenele ?i cum strimba din nas, nu te mai indoiai ca
pentru el vorba e Š¾ cazna Ā§i ca in acea clipa astepta, nu fara
nelini^te, sa vada daca Sanin il va sili sa-si miste limba, sau
daca prietenul sau va lua asupra-^i sarcina de a intre^ine
conversa|ia de... unui singur.
311
Sanin in(elese in ce dispozi(ie se afla prietenul sau ?i.
se feri sa-l plictiseasca cu intrebari, mulfumindu-se doar
cu lamuririle absolut necesare. Afla ca Polozov servise doi
ani in armata, intr-un regiment de ulani (trebuie sa fi fost
tare caraghios in tunica scurta de uniforma !), ca se insu-
rase acum trei ani, ca de doi ani calatorea prin strains tate
cu nevasta-sa, care facea acum Š¾ cura la Wiesbaden, Dum-
nezeu ?tie pentru ce, si ca aveau de gind sa piece la Paris.
Sanin ii vorbi foarte pufin de trecutul sau $i de planurile
lui de viitor. Merse drept la tinta, spunindu-i ca vrea sa-?i
vinda moĀ§ia.
Polozov il asculta in tacere, uitindu-se doar din cind in
cind spre u?a de uncle trebuia sa soseasca mincarea... In
sfir?it, uĀ§a se deschise. ,,Oberā-ul, msof.it de al^i doi chel-
neri, aduse citeva tavi acoperite^cu clopote de argint.
ā Mo?ia ta e in gubernia Tula ? intreba Polozov, a?e-
zindu-se la masa ?i virindu-?i coljul ?ervetului in deschi-
zatura gulerului de la cama?a.
ā Da.
ā Jude^ul Efremovski... $tiu.
ā Cuno?ti Alexeevka mea ? intreba Sanin, a?ezin-
du-se ?i el.
ā Sigur ca Š¾ cunosc. (Polozov baga in gura Š¾ bucata
de omleta cu trufe.) Maria Nikolaevna, so^ia mea, are Š¾
mo?ie prin apropiere... Chelner ! Destupa sticla !... MoĀ§ia
nu-i rea, dar jaranii |i-au taiat padurea. De ce vrei s-o
vinzi ?
ā Am nevoie de bani. N-a? cere un preĀ£ prea mare;
Daca ai cumpara-o tu ?4 Ce zici ?
Polozov dadu pe git un pahar de vin, i.?i s terse gura
cu ?ervetul ?i incepu sa mestece incet, clef aind zgomotss.
ā Mm... da, zise el, dupa Š¾ vreme.-Eu nu cumpar mo-
?ii,. n-am bani... Da-mi untul... Poate s-o cumperc, insa,
nevasta-mea. Vorbe?te-i. Daca nu-i ceri prea mult.. Dealt-
fel, nu |ine socoteala de asta... Ce clobitoci sint ŠæŠµŃ|.Š ! Nu
?tiu sa fiarba pestele ! Parca ar fi cine ?tie ce greutate !
mai au indrazneala sa vorbeasca' de unirea* āVater-
landā-ului... Chelner, ia de aici porcaria asta !
ā Nevasta-ta se ocupa singura de administratia... ave^
rii ? intreba Sanin.
312
ā Dei, singura... Bine ca macar cotletele sint bune. la
$i tu... 'J'i-am spus, Dmitri Pavlovici, ca nu ma amestec de-
loc in afacerile nevestei mele, si j;i-o mai repel Š¾ data.
Polozov minca, minca de.zor, plescaind din buze.
ā Hm.!... Ā§i cum i-as putea vorbi, Jpolit Sidorovici ?
ā Foarte simplu, Dmitri Pavlovici. Vino la Wiesba-
den. Nu-i departe de aici... Chelner, avefi mu$tar engle-
zesc ? Nu ? Ce brute !... Dar grabeĀ§te-te : poimiine piecam.
Da-mi voie sa-ti ofer un pahar din vinul asta. Nu-i acru ?i
are buchet.
Fata lui Polozov se inroĀ§i, inviorindu~se. Se insufletea
numai cind minca... Ā§i bea.
ā Drept sa~ti spun, nu Ā§tiu ce sa fac, raspunse Sanin,
cazind pe ginduri.
ā Daiā de ce te grabe$ti s-o vinzi ?
ā Fiindca... vezi... sint nevoit, dragul meu.
ā Iti trebuie Š¾ suma mare ?
ā Da... cum sa~ti spun ? Am de gind sa ma insor.
Polozov puse pe masa paharul pe care tocmai il duceat
la gura.
ā Sa te insori ? se mira el cu un glas intretaiat de ui-
mire $i i$i incruci?a miinile carnoase pe burta. Asa deodata?
ā Da.
ā Logodnica ta e in Rusia, cred ?
ā Nu.
ā¢ ā Da unde-i ?
ā Aici, in Frankfurt.
āā $i cine-i ?
_ ā Š nemtoaica sau, mai exact, Š¾ italianca stability aici,
ā Are parale ?
ā Nu, n-are.
- ā Atunci trebuie sa fie un amor infocat.
ā Nostim mai esti !... Da, foarte infocat.'
ā $i... pentru asta iti trebuie bani ?
ā¢ ā Evident ! ā¢
Polozov goli paharul, i$i clati gura, se sp?alĀ£ Ā£e miini, le
$terse bine cu $ervetul, lua Š¾ tigara Ā§i Š¾ aprinSe. Sanin Š
privea in tacere. r,_, ;
313
ā Nu vad decit Š¾ solute, vorbi. in sfir^it, Polozov, la-
sindu-Ā§i capul pe spate slobozind Š¾ suvi|a subtire de
fum. Du-te la nevasta-mea... Daca ea vrea, te scoate din
incurcatura.
ā Cum aĀ§ putea s-o vad ? Spui ca plecati poimiine ?
Polozov inchise ochii.
ā Asculta, zise el, invirtind tigara' in gura ?i suflind
anevoie. Du-te acasa, imbraca-te iute $i vino aici. Plec la
unu. Am Š¾ trasura incapatoare $i te iau cu mine. Asta-i
cel mai bun lucru... Acuma vreau sa atipesc putintel. Dupa
ce maninc, trebuie sa dorm neaparat. Mi-o cere organis-
mul, Ā§i eu nu ma opun. Te rog sa nu ma def an jezi.
Sanin se gindi, se razgindi... $i i$i ridica deodata capul.
Se hotfirise !
ā Bine, primesc Ā§i-fi multumesc. La douasprezece $i
jumatate sint aici, Ā§i piecam impreuna la Wiesbaden. Na-
dajduiesc ca nevasta-ta n-Š°Š³Šµ sa se supere...
Polozov sforaia. Mormai : ,,ftu ma deranja", dadu din
picioare Ā§i adormi ca un prune.
Sanin mai privi odata acest trup otova : ce cap, git $i ce
barbie intoarsa, rotunda ca un mar ! lesi din hotel $i se in-
drepta cu paĀ§i mari spre cofetaria Roselli. Trebuia s-o pre-
vie pe Gemma.
XXXII
Š GASI IN PRAVALIE CU MAMA-SA.
Frau Lenora, aplecata, masura distanta dintre ferestre, cu
un metru pliant. Zarindu-1 pe Sanin, se ridica, ii dadu buna
ziua, se bucura, dar se vedea ca e cam incurcata.
ā Dupa discu|ia nbastra de ieri, ma gindesc mereu
cum sa facem cofetaria noastra mai aratoasa. Ar trebui sa
punem aici doua dulapuri, cu rafturide oglinzi. AĀ§a-i moda
acum. $i pe urma... Ń
ā Foarte bine, foarte bine, Š¾ intrerupse Sanin. Š sa ne
gindim la asta... Veniti,ā va rog, vreau sa va spun'ceva.
* Sanin lua de bra| pe cele doua femei si le duse in odaia
de alaturi. Frau Lenora, neliniĀ§tita, scapa metrul din mina.
314
Gemma era ea alarmata intrucitva ; dar se dupa
ce-1 privi lung pe Sanin. Fa^a lui, intr-adevar ingrijorata,
vadea totusi Š¾ voioasa hotarire.
Le ruga sa stea jos, iar el ramase in picioare. Cu gesturi
largi, cu parul zbirlit, le povesti totul : intilnirea cu Polo-
zov, calatoria proiectata la Wiesbaden, posibilitatea de
a-Ā§i vinde mosia.
ā Inchipuiti-va ce noroc ! se bucura el. Afacerea a luat
Š¾ asemenea intorsatura incit s,-ar putea sa nu mai fiu silit
sa plec in Rusia, iar nunta am putea-o face mult mai re-,
pede decit ne a^teptam.
ā Cind trebuie sa pleci ? il intreba Gemma.ā
ā Acufna, peste un ceas. Prietenul meu are Š¾ trasura
Ā§i ma ia cu el.
ā Š sa ne scrii ?
.ā Imediat... Cum vorbesc cu cucoana aceea, va Ā§i tri-
mit Š¾ scrisoare.
ā Spui ca cucoana aceea e foarte bogata ? il iscodi Frau
Lenora, cu gindul mereu la lucruri practice.
ā Foarte bogata... Tatal ei era milionar Ā§i i-a lasat toatA
averea.
ā Toata ? Atunci poate sa ai noroc. Numai, vezi sa nu
vinzi mo^ia prea ieftin. Fii chibzuit Ā§i tine la pret, nu te
lasa momit.. Inteleg dorin^a ŠµŠµ Š¾ ai, de a te casatori cit mai
repede cu Gemma, dar, mai presus de toate, se cere pru-
den^a. Nu uita : cu cit vei vinde mo$ia mai bine, cu atit
va va ramine amindorura mai mult Ā§i... copiilor.
Gemma intoarse capul, pu^in incurcata, $i Sanin i?i re-
lua pledoaria.
ā .Fi^i sigura de prudenja mea, Frau Lenora ! Dealt-
fel, n-am sa ma tocmesc. Ii voi spune pre^ul ; daca pri-
me$te, foarte bine, daca nu, fie sanatoasa !
ā Q cuno$ti pe cucoana asta ? il intreba Gemma.
ā N-am vazut-o niciodata.
ā Si cind te intorci ?
ā Daca afacerea nu merge, vin poimiine ; dar daca se
face, poate mai ramin vreo doua zile. In orice caz, n-am
sa picrd nici Š¾ clipa. Inima... $tii... mi-o las aici. Dar ne-am
luat cu vorba Ā§i trebuie sa mai tree pe acasa, inainte de a
315
pleca. Frau Lenora, da-mi mina ca sa fie cu noroc : asa e
obiceiul la nob in Rusi a.
ā Dreapta ori stinga ?
ā Stinga, mina inimii, Ma intorc poimiine ā cu scut
ori pe scut. Presimt ca ma voi intoarce Victorios. Ramine|i
cu bine, dragele mele...
lmbra$iĀ§a pe Frau Lenora Ā§i Š¾ ruga pe Gemma sa treaca ā
in odaia ei/pentru Š¾ clipa, vrind sa-i spuna ceva impor-
tant. Dorea sa-Ā§i ia ramas bun de la dinsa intre patru ochi.
Frau Lenora intelese Ā§i nu avu curiozitatea sa intrebe ce
lucruri atit de. importante aveau sa-Ā§i spuna../
Sanin nu intrase pina atunci in odaia Gemmei. Vraja
dragostei, inflacararea, entuziasmul, Š¾ dulce infiorare cu-
prinsera sufletul lui, de indata ce trecu acest prag sfint
pentru el... IĀ§i roti privirea plina de induio^are si cazu la
picioarele incintatoarei fete, ascunzindu-^i faja in Cutele
rochiei...
ā EĀ§ti al meu ? sopti ea. Ai sa vii repede ?
ā Da... .da ! Al tau, numai al tau, repeta el tremu-
rind, da !... ma intorc repede !... ma intorc repede.
ā Am sa te a$tept, dragul meu !
Dupa citeva minute, Sanin era pe strada si se grabea sa
ajunga la hotel. Nu bagase de seama ca Pantaleone, mai
zburlit ca de obicei, se luase dupa el Ā§i, din pragul cofe-
tariei, ii striga ceva, amenin^indu-l cu pumnul ridicat.
*
La ora unu fara un sfert, Sanin intra la Polozov. Un
po^talion cu patru cai astepta la scara. Vazindu-1 pe Sanin,
Polozov spuse doar atit : āŠ, te-ai hotarit ?ā IĀ§i puse pala-
ria, pardesiul si galo^ii, i?i viri vata in urechi, de.^i era in
toiul verii, ?i cobori scara. La poruncile sale, date in dreapta
?i in stinga, oamenii de serviciu ai hotelului carara nenu-
maratele lui cumparaturi la trasura, a^ternura cu ŃŠµŠ³ŠæŠ¦Šµ
de matase sacule^e Ā§i diferite pachete locul pe care avea
sa-l ocupe el, ii a^ezara la picioare un cos plin de provizii
$i-i dadura surugiului Š¾ valiza. Polozov imparti bac?iĀ§uri
boiereĀ§ti Ā§i, sprijinit respectuos pe la spate de catre portar,
urea in sfirĀ§it, in trasura, se a$eza gemind, i$i potrivi cum e
316 I
mai bine lucrurile in jurul lui, isi scoase Š¾ fjgara Š¾
aprinse. Abia dupa aceea facu semn lui Sanin cu degetul :
āHaide, suie Ā§i tu !K Sanin se a$eza linga dinsul. Polozov
porunci portarului sa-i spuie surugiului sa mearga cum se
cade, daca vrea sa capete un bāac?iĀ§ bun ; oamenii ridicarn
cu zgomot scara ; trintira u?a trasurii si po^talionul porni.
XXXIII
DRUMUL DINTRE FRANKFURT $1
Wiesbaden dureaza acum cu trenul mai pufin de un c-eas ;
dar pe atunci, cu po^talionul, faceai trei ceasuri $i schimbai
de cinci ori caii. Polozov, pe jumatate adormit, se legana
inceti^or, cu t-igara intre buze ; vorbea foarte putin si nu se
uita nici la dreapta, nici la stinga : priveli^tile pitore^ti nu-1
interesau ; spunea chiar ca ānatura il plictisea de moarte\
Sanin nu scotea Š¾ vorba $i nu manifesta, nici el, vreo ad-
mira Š¦Šµ pentru peisaj. 11 preoeupa altceva. Era absorbit de
ginduri $i de amintiri. La fiecare popas, Polozov verifies in
cit timp facuse drumul $i il platea pe surugiu, mai bine
sau mai zgircit, dupa zelul lui. Pe la jumatatea drumului,
scoase doua portocale din co$ul cu provizii, alese cea mai
buna pentru dinsul, iar pe cealalta Š¾ oferi lui Sanin. Acesta
iĀ§i privi lung tovara$ul de drum Ā§i izbucni in ris.
ā De ce rizi ? il intreba Polozov, cura^ind cu grija por-
tocala, cu unghiile sale albe $i scurte.
ā De ce ? repeta Sanin, rid de calatoria pe care Š¾
facem impreuna.
ā Adica cum ? insista Polozov, virind Š¾ felie de por-
tocala in gura.
ā Ia spune, nu-i ciudata calatoria asta ? leri, mar-
turisesc, nu ma gindeam la tine, cum nu ma gindeam la
imparatul Chinei ; iar astazi, merg cu tine, sa vind mo$ia
mea nevestei tale, pc care nici n-o cunosc.
ā Se intimpla de toate in viafa, raspunse Polozov.ā
Imbatrinind, ai sa mai'vezi $i altele. De pilda, ma vezi
pe mine acum ofi^er de ordonan^a ? totu?i, am fost f
Eram pe cal, $i ducele Mihail Pavlovici comanda : āātrap,
trap, cornetule grasun, lunge?te trapul 1ā
217
Sanin se scarpina dupa ureche :*
ā Spune-mi le rog, Ipolit ^Sidorovici, daca e$ti bun,
ce fel de persoana e nevasta-ta ? Ce obiceiuri. are ? AĀ§
vrea sa stiu.
ā Sigur, ii venea uĀ§or sa comande ātrap !ā continue
Polozov miniat parca pe neaĀ§teptate. Dar mie cum crezi
ca mi-a fost ? $i mi-am zis : ,,Luati-v& inapoi gradele Ā§i
epoletii... $i duce^i-va dracului, cu prostiile astea, cu tot L.ā
Vorbeai parca de nevasta-mea ? Ei, draga, nevasta-mea e
Š¾ femeie ca toate celelalte. Ā§tii-vorba : ,,nu-i baga dege-
tul in gura, ca ^i-1 mu$caā. Cauta, insa, sa-i vorbe$ti mult...
ca s-o faci sa rida. Poveste^te-i de dragbstele tale, dar cit
ā mai hazliu.
ā Cum hazliu ?
ā Ei, da. Nu spuneai ca eĀ§ti indragostit $i vrei sa
te insori ? Istorise^te-i asta. *
Sanin se simji jignit.
4 ā $i ce gase$tiātu caraghios in asta ?
Drept raspuns, Polozov i$i roāti doar ochii. Zeama por-
tocalei i se scurgea pe barbie.
āNevasita-la te-a trimis la Frankfurt, sa faci cum-
paraturi ? il intreba Sanin dupa Š¾ clipa de tacere.
ā Da, in persoana.
* ā Ce fel de tirguieli ?
ā Jucarii, fleacuri.
ā Jucarii ? Ave|i copii ?
Polozov se intoarse, mirat.
ā Ā§tii ca ai haz ?... Cum sa am copii ?... Nimicuri fe-
meiesti... gateli... obiecte de toaleta.
ā $i te pricepi tu la astea ?
ā Desigur.
ā Dar mi-ai spus ca nu te amesteci in afacerile ne-
vestei.
ā Nu ma amestec in celelalte -afaceri, dar in >astea... .
merge. Cind n-ai nimic de Jacut, de ce nu ? So|ia are
incredere in gustul meu. $i unde mai pui ca $tiu sa ma
tocmesc.
Polozov vor.bea gifiind. Qbosise.
ā Zici ca nevasta-ta e foarte bogata ?
318
ā De bogata, e bogata, dar numai pentru dinsa.
ā Tot'usi, mi se pare ca n-ai de ce te plinge...
ā Nu-s eu barbatul ei ?' Atita ar mai lipsi, sa nu
profit !' Ii- sint foarte util ! De pe urma mea are numai de
cistigat, apoi nu ma prive^te deloc ce face ea.
Polozov i$i $terse fa^a cu Š¾ batista de matase ?i ra-
sufla anevoie. āScute^te-ma, pentru numele lui Dum-
nezeu ā parea ca spune el ā nu ,ma sili sa rostesc un
cuvint* mai mult. V'ezi bine cit mi-e de greu.ā
Sanin il lasa in- pace $i se cufunda din nou in ginduri.
*
Hotelul din Wiesbaden, la intrarea caruia se opri po?ta-
lionul, era un adevarat palat. Soneriile incepura sa zbir-
niie. Totul se puse in miscare. Barbati elegan|i, in fracuri
negre, navalira spre intrarea principals Ā§i un portar in
livrea de aur deschise- larg portiera trasurii.
Polozov se dadu jos ca un cuceritor, urea scara aco-
perita de covoare Ā§i invaluita in miros de parfum. Un
servitor tot atit de1 bine imbracat, dar cu Š¾ fizionomie
slava, valetul sau, ii iesi grabit inainte; Polozov spuse ca
de aici inainte il va lua mereu cu el, fiindca ieri, la
Frankfurt, uitasera sad. aduca apa calda pentru noapte.
Auzind asta, valetul se ingrozi. Ā§i se apleca repede, sa
scoata galo^ii stapinului.
ā Maria Nikolaevna e acasa ? intreba Polozov.
ā Da, inalfimea-voastra... Doamna se imbraca..;
Doamna cineaza la contesa Lasunskaia.
ā Ah ! La aia !... Vezi, sint niste pachete in trasura,
ia-le si adu-le tu... Dmitri Pavlovici, se adresa lui Sanin,
ia-fi Š¾ camera $i vino la. mine dupa trei sferturi .de ceas...
Cinam impreuna.
Polozov paĀ§ea grav inainte. Sanin i$i lua Š¾ odaie mo-
desta si, dupa ce isi aranja toaleta $i se odihni pufin, se
indrepta spre vastul apartament pe care il ocupa alteta-sa
(Durchlaucht) printed von Polozof.
Il gasi pe āprint" tolanit intr-un fotoliu de catifea
foarte luxos, in mijlocul unui splendid salon. Flegmati-
cul prieten al lui Sanin facuse Š¾ baie intre timp, se im-
bracase $i iĀ§i pusese un halat de atlaz stralucitor. Un
319
fes de culoarea zmeurei ii acoperea cre$tetul capului.
Apropiindu-se de el, Sanin il masura: din cap pina in pi-
cioare. Polozov sta nemiĀ§cat ca un idol. Nu intoarse capul,
nu clipi, nu scoase nici Š¾ vorba : oferea intr-adevar un
spectacol maret. Dupa ce-1 admira cit il admira, Sanin vru
sa-i spuna ceva ca sa rupa tacerea, dar, pe nea?teptate,
uĀ§a camerei vecine se deschise ?i in prag aparu Š¾ femeie
tinara Ā§i frumoasa, in rochie de mStase alba, garnisita cu
dan tele negre, cu briliante la braje $i la git. Era Maria
Nikolaevna. Parul ei castaniu, bogat, impletit in doua cozi,
ii atirna de Š¾ parte ?i de alta a capului.
XXXIV
ā AH ! SCUZATI I SURiSE OARE-
cum incurcat ?i pu|in ironic, apucind cu vioiciune ca-
patul unei cozi Ā§i fixindu-1 pe Sanin cu ochii ei mari, lu-
mino?i, caprui. Nu Ā§tiam ca a'Ā£i sosit !
ā Sanin, Dmitri Pavlovici, prietenul meu din copi-
larie, 11 prezenta Polozov, fara Sa se scoale Ā§i fara sa-1
priveasca pe Sanin, multumindu-se sa-1 arate cu degetul.
ā Da... stiu... mi-ai vorbit de domnul. incintata de a
va face cuno^tin^a... Asculta, Ipolit Sidorovici, vreau sa te
rog ceva... Camerista mea e cam zapacita azi...
ā Vrei sa te pieptan ?
ā Da, da, te rog... Scuza|i-ma, repeta ea cu acela?i
suris, . adresiridu-se lui Sanin Ā§i dind usor din cap. Se
intoarse Ā§i disparu : linia armonioasa a gitului ei incin-
tator, a umerilor ei ca de statuie ?i a taliei zvelte ii lasara.
lui Sanin Š¾ impresie placuta, de$i fugara.
Polozov se scula Ā§i ieĀ§i pe Š°ŃŠµŃŠ°$1 u$a, cu pasul greu
leganat.
Sanin nu se indoi nici Š¾ clipa ca doamna fusese-din
timp avertizata de prezenta lui in salpnul ..prinzului Po-
lozov Ā§i, ca aceasta mica comedie Š¾ jucase, numai ca
sa-Ā§i arate parul de Š¾ rara frumuse^e. Sanin se bucura
in sinea lui de acest mic vicle^ug al doamnei Polozov : āŠ
vrut sa-mi atraga aten^ia, sa ma uimeasca... Cine Ā§tie ?
Poate ca-mi va folosi la pre|ul mo$iei.ā Atit ii era inima
320
plina de Gemma, incit celelalte femei nu-i mai spuneau
nimic. Aproape ca nici nu le vedea. De data asta, se
mul|umi sa observe : āVa sa zica, este adevarat ceea ce
mi s-a spus. E bine, e tare bine cucoana asta !ā
Daca n-ar fi fost intr-o stare de spirit neobi^nuita,
altfel s-ar fi exprimat : Maria Nikolaevna Polozova, nas-
cuta KoliĀ§kina, era intr-adevar Š¾ femeie pe care nu se
putea sa ri-o observi. Nu era Š¾ frumuse|e desavir$ita.
Trasaturile ei ii tradau oarecum originea plebeiana. Avea
fruntea joasa, nasul cirn, cam gros, Š¾ piele nu prea fina
?i miini Ā§i picioare nu tocmai graĀ£ioase. Totu?i, aceste
mici lipsuri n-aveau nici Š¾ insemnatate. Cine Š¾ vedea se
oprea nu atit in fa|a ;,sfintei frumusetiā, ca sa vorbim ca
Pupkin, ci in fata vigoarei si farmecului acestui infloritor
trup de femeie, jumatate rusoaica, jumatate |iganca.
Dar imaginea Gemmei il apara pe Sanin ca ātripla
pavaza de b'ronzā pe care Š¾ cinta poe|ii.
Dupa vreo citeva minute, Maria Nikolaevna iĀ§i facu
iarasi apari^ia, inso^ita de barbatul ei. Se indrepta catre
Sanin cu acel mers de un neasemuit farmee, care pe
acele vremuri ā vai, atit de indepartate ā i-a scos pe
multi barba|i din min|i. āCind femeia asta se apropie de
tine, ai impresia ca i^i aduce in dar toata fericirea vietiiā,
spunea unui dintre adoratorii ei. Se apropie de Sanin, in-
tinzindu-i mina, $i-i spuse in ruseste, cu un glas mingiie-
tor, dar in~acela$i timp retinut : āMa a^tepta^i, nu-i aĀ§a ?
Ma in tore repede. ā
Sanin se inclina respectuos, dar Maria Nikolaevna dis-
paruse dupa Š¾ draperie ; i$i intoarse inca Š¾ data capul
peste umar, schi|a un suris si iesi, lasind in urma ei ace-
ea$i impresie incintatoare.
Cind zimbea ii infloreau nu Š¾ gropita, doua, ci trei gro-
pite pe fiecare obraz, ochii ii rideau ?i mai tare decit
buzele purpurii, carnoase ?i savuroase, cu col|ul sting
u$or rasfrint de doua alunite.
Polozov strabatu greoi salonul si se aseza in fotoliu.
Tacea, zimbind doar din cind in cind cu un zimbet* ciudat,
care ii umfla obrajii vestezi $i brazda|i de zbircituri
timpurii.
321
21 ā Un cuib de nobili
5
Parea imbatrinit, desi era numai cu trei ani mai mare
decit Sanin.
Cina oferita oaspetelui care, fara nici Š¾ indoiala, arfi
fost pe placul celui mai pretenjios gastronom, lungindu-se
insa prea mult, il indispuse pe Sanin. Polozov minca
incet, savurind parca fiecare inghifitura si plecindu-se
atent asupra farfuriei, adulmeca fiecare bucafica in parte.
Cind bea vin, i$i clatea intii gura inainte de a inghiti.
Pe urma plescaia... Dupa friptura, se porni pe un discurs
lung : Doamne, ce subject ! Oile merinos ; voia sa-$i co-
mande Š¾ intreaga turma. Nu lasa sa-i scape nici un
amanunt si folosea diminutive din cele mai ginga$e. Ca-
feaua Š¾ sorbi fierbinte (repetind mereu fa(a de chelner,
cu glas minios si plingaret, ca la Frankfurt i se servise Š¾
cafea rece, rece ca ghea(a !). Pe urma, mu?ca virful unei
havane cu din|ii lui galbeni $i strimbi ?i adormi, dupa
ritualul lui, spre marea bucurie a lui Sanin, care incepuse
sa se plimbe cu pas usor pe covorul moale, avind ragaz sa
viseze treaz la viaĀ£a impreuna cu Gemma Ā§i la noutafile
ce i le va aduce de la Wiesbaden. Polozov se deĀ§tepta,
dupa cum singur ohserva, mai devreme ca de obicei. Nu
dormise decit un ceas si.jumatate !... Bau un pahar cu apa
gazoasa de la gheata $i inghiti sapte sau opt linguri^e pline
cu dulcea^a, pe care valetul sau i-o aduse intr-un borcan
de Kiev, de sticla verde inchis ; fara aceasta dulceata,
spunea el, n-ar putea trai. Dupa aceea, i$i. pironi ochii
mici Ā§i umfla{i asupra lui Sanin, intrebindu-1 daca nu
vrea sa joace Š¾ partida de popa-prostul. Sanin consimfi
bucuros, de teama sa nu inceapa a vorbi iarasi de miei
Ā§i de mioare cu cozi de cite treizeci de ocale.
Amfitrionul si oaspetele se intoarsera in salon, un ser-
vitor le aduse carfi de joc $i partida incepu, fire^te,
fara miza.
Intorcindu-se de la contesa Lasunskaia, doamna Po-
lozova ii gasi cufundafi in acest joc inocent.
Intrind $i zarind cartile pe masa, izbucni intr-un ris
zgomotos. Sanin se scula repede, dar' ea il lini^ti : o
ā Stati si jucaji mai departe. Imi schimb doar rochia
Ā§i vin numaidecit. Si disparu, sco^ndu-Ā§i din mers manu-
re fo$nind din rochia ei de matase.
322
f
Se intoarse intr-adevar foarte repede. Isi srh^mRase
toaleta eleganta cu Š¾ rochie de casa bogata. de matase li-
liachie. cu minecile largi ; un cordon lat Ā§i rasucit ii strin-
gea talia. Se a$eza linga barbatu-sau si statu lini^tita,
pina cind acesta pierdu partida, apoi i se adresa :
ā Haide, butoiasule, destul (la expresia ,,butoiasuleā
Sanin Š¾ privi cu uimire. iar ea, in loc de raspuns, se uita
drept in ochii lui, cu un zimbet vesel care ii scoase la
iveala toate gropitele). vad ca ti-e somn, urma ea. Saru-
ta-mi mina Ā§i du-te la culcare ; eu Ā§i d. Sanin vom sta
pu|in de vorba.
ā Nu mi-e somn deloc. se scuza Polozov, sculindu-se
cu greu din fotoliu, dar ca sa-Š¦ sarut mina si sa ma due,
nu zic ba.
Ea ii intinse, zimbind, mina intoarsa cu palma in sus
fara sa-Ā§i ia ochii de la Sanin.
Polozov arunca si el Š¾ cautatura catre musafirul sau
Ā§i pleca, fara a-i spune buna seara.
- ā Acum, vorbiti, povestifi-mi tot, il invita Maria Ni-
kolaevna cu vioiciune, punindu-si coatele goale pe masa
si ciocnindu-si unghiile una de alta, cu nerabdare. E ade-
varat ? Am auzit ca va casatorifi...
Dupa aceasta intrebare, Maria Nikolaevna isi inclina
pufin capul intr-o parte, fixindu-1 pe Sanin cu Š¾ privire
patrunzatoare.
XXXV
FELUL DE A SE FURTA AL DOAM-
nei Polozov 1-ar fi tulburat, poate. adinc pe Sanin chiar
de cum ii facuse cunostinta ā de$i nu mai era un naiv
in astfel de chestiuni Ā§i mai trecuse si el prin cite ceva
in via|a ā daca nu Ā§i-ar fi zis ca aceasta familiaritate
Ā§i purtarea dezghetata a Mariei Nikolaevna este un semn
bun pentru reusita plariurilor sale. ,,Sa incurajam ca-
priciile acestei bogate boieroaiceā. isi spuse el cu hntarire
?i, pe acelasi ton degajat cu care ea ii pusese intrebarea,
ii raspunse :
323
ā Da, ma casatoresc.
ā Cu cine ? Cu Š¾ sti-aina ?
ā Da, doamna.
ā Ai cunoscut-o de curind ? Locuie?te la Frankfurt ?
ā Da, doamna.
ā $i cine e ? S-ar putea $ti ?
ā Fara indoiala. Fata unui cofetar..
Doamna Polozova ridica sprincenele Ā§i <facu ochii
mari.
ā E incin tator ! exclama ea incet. E admirabil ! $i
eu care credeam ca nu se mai gasesc tineri ca dumneata
pe parnint ! Fata unui cofetar !
ā Vad ca va mira, rosti Sanin nu fara demnitate,
dar, mai inainte de toate, eu n-am prejudecaji...
ā Mai inainte de toate, il intrerupse doamna Polo-
zova, nu ma mira deloc Ā§i nici eu n-am prejudeca|i...
Sint si eu fata de |aran. Ce spune|i de asta ? Ceea ce ma
uime^te $i ma incinta insa este ca un barbat nu se fe-
reste sa iubeasca... fiindca Š¾ iubi|i, nu-i a^a ?
ā Da.
ā E, desigur, foarte frumoasa ?
Ultima intrebare il nedumeri pu^in pe Sanin. Dar
nu mai putea da inapoi :
ā Maria Nikolaevna, Ā§ ti^i ca fiecare gase^te ca fe-
meia pe care o .iube^te e cea mai frumoasa dintre toate.
Dar logodnica mea este intr-adevar foarte frumoasa.
ā Adevarat ? Ce tip ? Italian ? Clasic ?
ā Da, are trasaturi de Š¾ perfecta regularitate. .
ā Nu cumva ave|i portretul ei ?
ā Nu. (In acea epoca nu se cuno^tea inca fotografia.
Dagherotipia de-abia incepea sa fie folosita.)
ā Cum Š¾ cheama ?
ā Gemma.
ā $i pe dumneata ?
ā Dmitri. '2;: .
ā $i mai cum ? ā
ā Pavlovici. .
324
ā $tii ceva, zise Maria Nikolaevna, vorbind incet,
imi placi mult, Dmitri Pavlovici. Cred ca eĀ§ti un om de
treaba. Da-mi mina: Sa fim prieteni.
Mina ei frumoasa, alba viguroasa, strinse puternic
degetele lui Sanin. Mina ei nu era mult mai mica decit
a lui, dar era mai calda, mai mladioasa si mai vie.
ā $tii ŃŠµ-mi trece prin cap ? il intreba ea.
ā Ce ?
ā N-ai sa te superi ? Nu ? E logodnica dumitale,
spui... Dar... e necesar... numaidecit asta ?
Sanin se incrunta :
ā Nu va in^eleg, Maria Nikolaevna.
Maria Nikolaevna incepu sa rida inceti^or, aruncih-
du-si pe spate, cu Š¾ miscare din cap, buclele care ii ca-
deau pe obraji.
ā Hotaikit, e incintator ! vorbi ea visatoare $i dis-
trata. Un adevarat cavaler ! Sa mai crezi pe cei care pĀ»re-
tind ca astazi nu se mai gasesc ideali^ti !
Doamna Polozova vorbea limba rusa cu Š¾ puritate
perfecta, adevarata limba rusa moscovita, limba poporu-
lui Ā§i nu a saloanelor.
ā Sint sigura ca ai fost crescut acasa, intr-o familie
credincioasa si patriarhala. Din ce gubernie esti ?
ā Din Tula.
.ā Ah ! Sintem dar din acelasi loc. Tatal meu... $tii,
nu-i asa, ce-a fost ?
ā Da, $tiu.
ā S-a nascut la Tula... Era un tuliac... Cu atit mai
bine ! (Pronun^a intr-adins cu accent popular cuvintul
,,bineā.) Si acum, sa ne punem pe lucru.
ā Pe lucru ? Ce sa in^eleg prin asta ?
Doamna Polozova inchise ochii pe jumatate :
ā Ce-ai venit sa faci aici ? (Cind facea ochii mici,
expresia loiā devenea mingiietoare, cu Š¾ usoara nuan|a de
ironie ; cind -ii deschidea mari de tot, stralucirea lor
luminoasa, aproape rece, trada ceva rau, ameninjator.
Dar ceea ce dadea ochilor ei Š¾ frumusefe deosebita erau
sprincenele groase, pu|in proeminente, dar catifelate, ca
blana de zibelina.) Dore^ti, continua ea, sa-{i cumpar
mo?ia ? I Ji trebuie bani pentru insura toare. Nu-i a$a ?
325
ā' Intr-adevar.
ā Mul|i bani ?
ā Citeva mii de franci pentru. primele cheltuieli. So-
$ul dumneavoastra cunoa^te mo$ia mea. Pute-ti sa va
s-fatuiji cu el, cer un pre| moderat.
Maria Nikolaevna f acu nu ādin cap.
ā Mai intii de toate, relua ea dupa un scurt rastimp,
lovind cu virful degetelor reverul hainei lui Sanin, n-am
obiceiul sa ma sfatuiesc cu so|ul meu decit numai atunci
cind e vorba de toaletele mele ā acolo e neintrecut ;
in al doilea rind, de ŃŠµ-mi spui ca ceri un pre| moderat ?
Nu vreau sa profit de faptul ca e$ti indragostit ?i gata
la orice sacrificii. Nu primesc nici un fel de sacrificiu de
la dumneata. Cum ? In loc .de a te incuraja in... cum sa
spun mai bine ?... in aceste nobile sentimente, sa jupoi ?
Nu Ń obiceiul meu. Mi se intimpla citeodata sa nu cru|
oamenii, dar nu in asemenea prilejuri.
Sanin nu se putea dumeri : glumea ori vorbea serios.
Dar se gindi : āAici trebuie sa fiu cu ochii in patru !...ā
Un servitor intra, aducind pe Š¾ tava mare un samor
, var rusesc, un serviciu de ceai, friĀ§ca, pi^coturi etc, Ā§i puse
totul pe masa, in fa^a lui Sanin Ā§i >a doamnei Polozova ;
apoi ie$i.
Amfitrioana turnp. musafirului Š¾ ceasca de ceai.
ā N-ai nimic impotriva ? il intreba ea, punindu-i
zahar cu mina... de$i cle^tele de zahar era pe masa.
ā Se poate ? Dintr-o mina atit de frumoasa...
Nu sfir^i bine vorba si era cit pe ce sa se inece cu
Š¾ sorbitura de ceai. Ea il fixa cu Š¾ privire senina Ā§i
patrunzatoare.
! ā Daca v-am spus ca m-aĀ§ mul^umi cu un pret mai
redus, continua Sanin, am facut-o numai pentru ca va
aflati acum in strainatate si s-ar putea sa n-aveji mul{i
bani la dispozi|ie. apoi, imi dau seama ca vinzarea...
sau cumpararea unei mosii in asemenea conditiuni e, de-
sigur, un lucru neobi$nuit, ceea ce nu trebuie sa pierdem
din vedere.
Sanin Ā§ovaia, se incurca in vorba, iar Maria Niko-
laevna, lasihdu-se uĀ§or, cu miinile incruciĀ§ate, pe' spe-
326
teaza fotoliului, il fixa cu aceeasi privire atenta si senina.
In cele din urma, Sanin tacu.
ā Vorbeste, vorbeste, il indemna ea, ā¢ cautind parca
sa-1 incurajeze : te ascult Ā§i-mi face placere sa te ascult.
Continua, te rog.
Sanin incepu sa descrie proprietatea sa : intinderea,
acareturile, venitul ce s-ar putea obtine... insista chiar
asupra pozi^iei pitore^ti a conacului. Doamna Polozova
tinea mereu privirea pironita asupra lui, fixindu-1 cu ochii
ei * din ce in ce mai luminosi Ā§i mai patrunzatori, isi
miĀ§ca buzele, fara sa zimbeasca insa, Ā§i le muĀ§ca. Sanin
se simti stingherit $i tacu din nou.
ā Dmitri Pavlovici... relua Maria Nikolaevna (?i deo-
data cazu pe ginduri...) Dmitri Pavlovici, stii ceva ? Sint
convinsa ca, daca voi cumpara mo$ia dumitale, voi face
Š¾ afacere buna ; ne vom intelege, de asta nu ma indoiesc,
daiā te rog sa-mi acorzi doua zile, da... doua zile de gin-
dire. Ai putea sta doua zile departe de logodnica dumi-
tale ? N-am sa te retin mai mult, daca nu vei dori sa
ramii, pe cuvintul meu. Dar daca banii'iti trebuie acum,
i^i imprumut, cu cea mai mare placere, cinci sau ?ase
mii de franci ?i he vom soeoti mai tirziu...
Sanin se ridica :
ā Nu stiu cum sa va multumesc, Maria Nikolaevna,
pentru aceasta bunavointa prieteneasca, pe care mi-o
aratati... aproape un necunoscut pentru dumneavoastra...
Daca tineH neaparat, prefer sa a^tept aici hotarirea in
privinta mo^iei Ā§i... voi ramine doua zile.
ā Da, tin la asta, Dmitri Pavlovici. Š sa-ti vina greu,
nu-i a$a ? Spune-mi !
ā Š iubesc pe logodnica mea $i va marturisesc ca
despartirea va fi cam grea.
ā Ah, eĀ§ti un om rar ! exclama doamna Polozova
suspinind. Iti fagaduiesc ca nu te voi face sa tinje$ti prea
mult dupa ea. Pleci ?
ā E tirziu, observa Sanin.
ā Intr-adevar, ti-ar trebui putina odihna dupa ca-
latorie Ā§i dupa partida de carti cu sotul meu. Spune-mi,
e?ti prieten bun cu Ipolit Sidorovici ?
327
ā Am invafat la acela^i pensionat. *
ā Era ātot a?aā si la Ā§coala ?
ā Cum ātot aĀ§aā ? -
Maria Nikolaevna izbucni in ris, ro$ind. IĀ§i duse ba-
iista la gura, apoi se ridica din fotoliu, facu citiva paĀ§i
spre Sanin, -leganindu-se uĀ§or, ca Š¾ perSoana obosita, $i-i'
intinse mina.
' Sanin i$i lua ramas bun Ā§i se indrepta spre usa.
ā Cauta de vino devreme miine ! ii striga ea pe cind
trecea pragul.
Sanin arunca Š¾ privird in urma lui Ā§i Š¾ vazu stind in
fotoliu, cu miinile sub cap. Minecile largi ale rochiei alu-:
necasera pina la subsuori si nu se putea spune ca imagi-
nea. bra|elor ei goale, Ā§i toata infati^are ei nu erau de Š¾
frumuse|e rapitoare.
XXXVI
7
TRECUSE MULT DE MIEZUL NOP-
}ii, si lampa mai ardea in odaia lui Sanin. Statea la birou
.?i scria āGemmei saleā. ii dadea amanunte despre so^ii
Polozov, ii impartasi, indeosebi, sentimentele ce-i pastra
Ā§i incheie spunindu-i : la revedere, peste trei zile ! ! 1
(cu trei semne de exclamatie). A doua zi diminea^a, puse
scrisoarea la poĀ§ta.facu Š¾ plimbare in ŃŠ°Š³ŃŠøŠ bailor,
unde cinta orchestra. Era lume pu^ina. Se opri in fa|a
pavilionului in care cinta muzica, asculta un potpuriu
din Robert le Diable, i$i bau cafeaua ; pe urma, cauta
Š¾ alee singuratica Ā§i, aĀ§ezindu-se pe Š¾ banca, se lasa in
voia gindurilor.
Cineva il lovi pe ŃŠæŠ°Š³, destul de tare, cu umbrela.
Tresari... intr-o rochie uĀ§oara, de culoare cenu$ie, batind
in verde,. cu Š¾ palarie de tul alb, cu miinile strinse* in
manu^i de piele de Suedia, proaspata Ā§i trandafirie ca Š¾
diminea|a de vara, dar pastrind inc& in gesturi Ā§i priviri
voluptatea unui somn calm $i odihnitor, Maria Nikolaevna
statea in fa|a lui.
* ā Buna dimineaja, zise ea. Am trimis sa te caute, dar
plecase^i. Adineauri, am baut un al doilea pahar... inchi-
328
puie-|i ca mi s-a prescris sa beau ape... Dumnezeu Ā§tie de
ce ! Par bolnava ? $i, pe urma, trebuie sa ma plimb un
ceas intreg. Vrei sa ma insoteĀ§ti ? Vom lua cafeaua
impreuna.
ā Eu am luat-o, spuse Sanin, ridicindu-se, dar a$ fit
incintat sa fac Š¾ plimbare cu dumneavoastra.
ā Atunci, da-mi bratul... Nu te terne, logodnica du-
mitale nu-i aici Ā§i n-are sa ne vada.
Sanin raspunse cu un suris silit. Avea Š¾ senza^ie ne-
placuta ori de cite ori Maria Nikolaevna pomenea de
logodnica sa. Dar se grabi sa se, incline, cu un aer supus...
Bratul Mariei Nikolaevna se lasa moale, alene de tot peste,
al lui. Apoi luneca putin, lipindu-se parca de el.
ā S-o luam pe aici, propuse ea, aruncindu-si umbre--
lu^a deschisa pe umar. Aici, sint ca la mine acasa. Am
sa-ti arat locurile cele mai frumoase. Si $tii ceva ? (Intre-
buinta des aceasta expresie.) N-o sa vorbim de afaceri ;
ne vom ocupa de ele pe indelete, dupa dejun. Deocamdata,
imi vei vorbi de dumneata... ca sa $tiu cu cine am de-a
face. Pe urma, daca vei dori, vom vorbi si de mine. De
acord ?
ā Dar, Maria Nikolaevna, ŃŠµ-ar putea sa va inte-
reseze ?...
ā Stai, stai ! Nu m-ai inteles. Sa nu crezi ca vreau
sa fac pe cocheta cu dumneata (Maria Nikolaevna dadu
din- umeri). Are Š¾ logodnica, adevara ta statuie antica, si
eu sa fac pe cocheta cu el ? Dar dumneata vinzi un lucru
jji eu il cumpar. Vreau sa cunosc marfa. Ei bine, ara-
ta-mi-o 1 Vreau sa $tiu nu numai ce cumpar, ci ?i de la
cine cumpar. Asta este principiul tatalui meu. Asadar... sa
incepem... fie, nu chiar de la anii copilariei, ci, de pilda,
povesteĀ§te-mi daca esti de mult in strainatate ?i unde
ai mai fost pina acum. Dar de ce mergi asa de repede ?
' Doar nu ne alunga nimeni.
ā Vin din Italia, unde am stat citeva luni.
ā Dupa cum vad, ai Š¾ deosebita slabiciune pentru
tot ce e italienesc. E ciudat ca n-ai gasit acolo fiinta vi-
surilor dumitale. Iti place pictura, tablourile ā ori pre-
feri muzica ?
329
ā Imi place > arta... In general, imi place tot ce-i
frumos.
ā Ā§i muzica ?
ā¢ā Ā§i muzica.
ā Mie deloc. Imi .plac numai cintecele ruse^ti,, Ā§i nu-
mai cind sint la tara, primavara, la jocuri... Cama^i ro^ii,
podoabe de margele-n cosine, iarba proaspata pe cimp,
miros de fum... Ce minune ! Dar nu e vorba de mine.
VorbeĀ§te, poveste^te.
Maria Nikolaevna mergea $i-l privea intruna pe Sa- .
nin. Era inalta $i fa^a ei era aproape la inal^imea fe^ei
tinarului.
Sanin incepu sa povesteasca, mai intii cu oarecare
stingacie $i fara prea multa placere, apoi se insufleti ?i
deveni vorbare^. Maria Nikolaevna il asculta atenta... Pa-
rea atit de sincera, incit silea pe oricine sa fie sincer. Avea
,,stra$nicul dar al intimitatiiā ā le terrible don de ā la
familiarite ā de care pbmene^te cardinalul de Retz t. Sa-
nin vorbi de calatorii, de via^a din Petersburg, de tinere-
tea lui... Daca Maria Nicolaevna ar fi fost Š¾ doamna
din lumea mare, cu maniere rafinate, de buna seama'ca
nu i s-ar fi destainuit cu atita usurinta. Dar ea i se re-
comandase singura ābaiat de treabaā, du^man al con-
venientelor !... $i acest ābaiat de treabaā mergea alaturi
de dinsul, cu pas felin, apasindu-i u?or bra Jul si cerce-
tindu-i pe furi$ expresia fe^ei ; mergea alaturi, sub infa-
|i$area unei femei frumoase, care impraĀ§tia prin toate
mi^carile ei Š¾ atrac^ie duioasa, calda, languroasa, imbata-
toare, specified unor femei de rasa slava nu prea pura, dar
care, imbinind in singele lor Š¾ fericita incruciĀ§are de
neamuri, izbutesc sa duca la pierzanie barba|ii slabi
pacatoĀ§i.
Se plimbara $i discutara mai bine de un ceas. Nu se
oprira nici Š¾ clipa : umblau, umblau intruna, |inindu-se
la -brat, prin nesfir^itele alei ale parcului, cind suind dealul
Ā§i admirind priveli^tea, , cind coborind $i ascunzindu-se
in umbra de nepatruns a vaii. Sanin se ineiuda din cind
in cind : nu se plimbase niciodata a$a de mult cu Gemma,
1 Jean Francois Paul de Gondi, cardinal de Retz: (1613ā1679>
ā scriitor Ā§i vestit aventurier (n.r.).
330
eu Gemma lui adorata... Si iata ca acum aceasta boieroaica
pusese stapinire pe dinsul !
ā Nu sinteti obosita ? Š¾ intreba de citeva ori.
ā Nu obosesc niciodata, raspunse doamna Polozova.
Se intilnira cu ci|iva vizitatori care se plimbau ; aproape
to|i Š¾ salutau, unii cu respect, alf-ii servil. Unui tinar
foarte frumos, brun si imbracat elegant, ii striga de de-
parte cu cel mai curat accent parizian : āComte, vous
savez, il ne faut pas venir me voir, ni aujourcVhui, ni
domain Contele isi scoase tacut palaria Ā§i Š¾ saluta
adinc.
ā Cine-i domnul ? intreba Sanin, cedind prostului
obicei al ruĀ§ilor de a dori sa afle toate.
ā Asta ? Un francez. Se vintura multi pe aici. Imi
face si el curte. E timpul sa luam cafeaua. Sa mergem
acasa ; cred ca trebuie sa-ti fie foame. La ora asta, cre-
dinciosul meu sot a facut, de buna seama, ochi. āCre-
dinciosul meu sot ? A facut ochi ?ā iĀ§i zicea Sanin in
sinea lui. ,,$i cind te ginde^ti ca vorbeste atit de bine
frantuzeste ! Ciudata femeie !ā
. Doamna Polozova avea dreptate. Cind ajunsera la
hotel, ācredinciosul eiā, dragutul de ābutoiaĀ§ā sedea in
fata mesei bine garnisite, in cap cu nedespartitul sau
fes de culoarea zmeurei.
ā Cit pe ce sa nu te mai a^tept ! Š¾ intimpina el pe
un ton acru : Eram gata sa iau cafeaua singur.
ā Ce are a face, raspunse ea voioasa. Te-ai suparat ?
Nu-i nimic, nu-i nimic. Fara suparari Ā§i necazuri, te-ai
ingraĀ§a din cale afara. Uite, ti-am adus un musafir. Suna
repede ! $i vom lua Š¾ cafea, Š¾ cafea excelenta, in ce$ti de
portelan de Saxa, pe Š¾ fata de masa alba ca zapada.
I$i scoase manusile, palaria $i batu din palme.
Polozov Š¾ privi pe sub sprincene.
ā Ce ai astazi, de esti atit de zglobie, Maria Niko-
laevna ? Š¾ intreba el cu jumatate de gura.
ā Nu te prive^te, Ipolit Sidorovich Suna ! Stai jos,
Dmitri Pavlovici ; ai sa mai bei Š¾ ceasca de cafea. Ah !
1 Conte, ?tii, nu veni sa ma vezi nici azi, nici miine (fr.).
S31
placut mai e sa porunceĀ§ti ! Nu cunosc placere mai mare
pe lume ! .
ā Numaiācind ceilalti.|i se supun, mormai so Jul-,
ā Exact. Cind mi se supun, Tocmai asta imi place.
Mai ales la tine ; nu-i aĀ§a ,,butoiaĀ§ule ?ā Ah ! iata Ā§i
cafeaua. ā¢
Pe tava imensa pe care Š¾ aducea servitorul se afla un
afi? de teatru. Doamna Polozova il apuca repede.
ā Š drama ! citi ea nemultumita. Š drama nemteasca.
Oricum, e mai bine decit Š¾ comedie nemteasca. Asculta,
baiete, ia-mi Š¾ loja, porunci ea servitorului, la benuar sau
mai bine... loja strainilor, Fremden-Loge. Ai auzit ?
ā Dar daca die Fremden-Loge este retinuta de exce-
len^a-sa domnul guvernator al oraĀ§ului (Seine Excellenz,
der Herr Stadt-Direktor) ? intreba cu sfiala servitorul.
ā Da-izece taleri excelentei-sale Ā§i sa am eu loja
imediat. Ai in^eles ?
' Servitorul i$i pleca, smerit, capul. .
ā Dmitri Pavlovici, mergem impreuna la teatru? Ac-
torii nemfi sint detestabili, dar sper... totuĀ§i... ca vei merge.
Da ? Ce amabil e$ti ! Iar tu, butoia^ule, ramii acasa ?
ā Cum vrei tu, raspunse Polozov, vorbind in ŃŠµŠ°Š½ŃŠ°
pe care tocmai Š¾ ducea la gura.
:ā $tii ce ? Stai mai bine acasa. Tot dormi la teatru,
apoi nici nu prea intelegi nemteĀ§te. Ā§i uite, draga, ce ai
sa faci : scrie-i vechilului in chestia morii % Ā§i intreaba-1
ce s-a facut cu uiumul de la tarani... Spune-i ca nu vreau,
nu vreau ! Ai infeles ? Ai, dar, cu ce te ocupa toata seara.
ā Bine, bine, facu Polozov.
ā Atunci e minunat ! Ce cuminte esti ! Ā§i acum,
domnii mei, pentru ca am vorbit de vechil, sa ne ocupam
$i de chestiunea principals ! Dmitri Pavlovici, dupa ce
chelnerul va stringe masa, ne vei spune totul cu privire
la mo?ia dumitale : ce intindere are, pre|;ul, cita arvuna
ceri ā intr-un cuvint, tot, tot. (In sfirsit, se gindi Sanin.
Slava Domnului !) Imi aduc aminte ca ai atins pu|in
aceasta chestiune, cind mi-ai infatiĀ§at atit de frumos gra-
dina,ādar ,,butoia?ulā meu nu era cu noi... sa auda Ā§i el :
poate Š¾ sa mormaie Ā§i el ceva. Imi face mare placere sa
332
?tiu ca te pot ajuta in planurile dumitale de casatorie...
Am promis sa ma ocup de aceasta afacere dupa dejun
?i-mi |in cuvintul... Nu-i aĀ§a, Ipolit Sidorovici ?
Polozov i?i freca fata cu palma.
ā Ce-i drept, e drept, observa el : ,tu nu in^eli pe
nimeni.
ā Niciodata ! N-am sa inĀ§el pe nimeni niciodata !
Haide, Dmitri Pavlovici, fa-ti expozeul, cum se zice la
senat.
XXXVII
sanin Incepu ,,sA-$i faca ex-
pozeulā, adica sa descrie din nou mo^ia. De data asta,
nu mai releva frumusetea peisajului, ci se margini sa
citeze āfapte Ā§i cifreā, invocind din cind in cind martu-
ria lui Polozov. Dar Polozov raspunclea numai prin mor-
maieli si semne din cap. Aproba, dezaproba ?... Nici dra-
cul nu se putea dumiri. Dealtfel, Maria Nikolaevna nu
parea sa aiba nevoie de sfatui sotului ei. Te uimeau cite
Ā§tia ea din ale negustoriei Ā§i ale gospodariei. Cuno^tea
bine toate tainele unei bune conduceri de moĀ§ie ; se in-
forma series de orice $i intra in cele mai mici amanunte.
intrebarile ei erau precise, Ā§i nu se ferea sa puna punctul
pe i. _Ā£>anin nu se a^teptase la un asemenea examen Ā§i nu
era deloc pregatit. Interogatoriul Hnu Š¾ ora Ā§i jumatate.
Tinarul trecu prin emotiile unui acuzat, cercetat de un
judecator aspru $i patrunzator. ,,E un interogatoriu in
toata regulaā, isi zicea el, stind ca pe ghimpi. Tot intrebin-
du-1 de una si de alta, Maria Nikolaevna ridea din cind
in cind, vrincl parca anume sa-i arate ca glume^te. Dar
asta nu-1 facu sa se simta mai putin tulburat in cursul
acestui interogatoriu, mai cu seams cind incepu sa-i insire
termeni agricoli, pe care nu-i cuno$tea, ca āmunca in
dijmaā, āteren de culturaā si altele la fel, la auzul carora
il treceau naduselile...
ā Foarte bine, zise/in sfir^it, doamna Polozova. Acum
iti cunosc proprietatea cum Š¾ cunoĀ§ti Ā§i dumneata. Cit
ceri de ,,sufletā ? (Dupa cum se stie, pe vremea aceea,
333
valoarea unei mo$ii se baza pe numarul taranilof care
traiau acolo.)
ā $tiu ?i eu ?... Cred ca face cel putin cinci sute ruble
de cap, raspunse cu greutate Sanin. (O, Pantaleone, Pan-
taleone ! Unde esti ? Acum ar fi momentul potrivit sa
mai strigi Š¾ data : barbari !)
Maria Nikolaevna i$i ridica ochii in tavan, ca Ā§i cum
Ā§i-ar face socotelile pe cap.
ā Da, zise ea in cele din urma, pre|uT. nu-mi pare
exagerat. Dar, fiindca |i-am cerut doua zile de gindire,
trebuie sa a^tepti pina miine. Cred c-o sa ne in|elegem...
Ā§i atunci imi vei spune ce arvuna dore^ti. Iar acum, basta
cosi1 ! adauga ea cu vioiciune, vazind ca Sanin vrea sa
mai spuna Ā§i el ceva. Ne-am ocupat prea mult de acest
metal vrednic de dispret. A demain les affaires 1 2! $tii ce ?
Acum te las s.a pleci... (se uita la ceasul mic, de email,
ce-1 tinea prins de cordonul corsajului) pina la ora trei.
Trebuie sa te odihneĀ§ti Ā§i dumneata. Du-te ?i joaca la
ruleta.
ā Nu joc nici un fel de jocuri de noroc, raspunse
Sanin.
ā Adevarat ? Hotarit, eĀ§ti perfectiunea -in persoana.
Dealtfel, nici eu nu joc. Gasesc ca e Š¾ prostie sa-ti artinci
banii in vint ā ii pierzi la sigur. Totu^i, du-te si observa
fizionomiile jucatorilor. Vei vedea mutre tare caraghioase:
Š¾ batrina impodobita cu Š¾ intreaga fierarie $i cu Š¾ pereche
de mustati... magnifica. Ai sa vezi si un print de la noi,
care Ā§i el e bine in felul lui. Are un cap maiestuos, un nas'
de vultur Ā§i, cind pune un taler pe masa, iĀ§i face repede
cruce sub jiletca. Cauta de citeĀ§te ziare, plimba-te, intr-un
cuvint fa ce vrei... Iar la ora trei te a^tept... de pied ā¢
ferme 3. Vom cina devreme. La nemtii a^tia, spectacolele
incep la Ā§ase Ā§i jumatate. (ii intinse mina.) Sans rancune,
nāest-ce pas ? 4
ā¢ā Vai, Maria Nikolaevna, de ce aĀ§ fi supa-rat ?
1 Ajunge (It.). h .
2 Sa lasam afacerile pe miine ! (Fr.).''
3 NegreĀ§it (Fr.).
4 Nu te-ai suparat, nu-i a$a ? (Fr.).
334
ā Ca te-am chinuit. Ai pu|ina rabdare : Š¾ sa vezi si
altele, adauga ea, inchizind ochii pe jumatate, iar gropi-
tele inf lorica dintr-o data toate, pe obrajii ei imbujoraji :
La revedere !
Sanin se inclina Ā§i ie$i. Un ris vesel rasuna in urma
lui, $i iata scena pe care Š¾ vazu, reflectata intr-o oglinda
prin fa|a careia trecea : Maria Nikolaevna turtea fesul
sojului ei, infundindu-i-1 pina peste ochi, iar . Polozov se
impotrivea, dind din miini.
XXXVIII
AH ! C1T DE AD1NC $1 DE UgURAT
suspina Sanin, cind se vazu in odaia lui ! intr-adevar,
. Maria Nikolaevna avusese dreptate : sirn^ea nevoia sa
vrasufle, sa se odihneasca de oboseala noilor impresii, cu-
lese la toate acele intilniri, discutii, sa se mai elibereze
de acea ciudata negura, care-i invaluia creierul Ā§i inima...
de aceasta intimitate cu Š¾ femeie atit de straina lui ! $i,
Doamne, cind se petreceau toate astea ? Chiar a doua zi,
dupa ce Gemma ii marturisise dragostea ei, dupa ce
devenise logodnicul ei ! Era Š¾ adevarata profanare ! In
adincul sufletului, cerea de Š¾ mie de ori iertare porum-
bi|ei caste Ā§i pure, deĀ§i nu-$i putea formula vreo vina
precisa. De Š¾ mie de ori saruta cruciulija pe care i-o da-
ruise. Daca n-ar fi sperat sa sfir^easca repede $i in con-
ditii bune afacerea pentru care venise la Wiesbaden, ar
fi fugit pe jos spre dulcele Frankfurt, spre casa in care
se sim|ea ca in caminul lui, spre Gemma, ca sa se arunce
la picioarele ei adorate... Dar ce putea sa faca ? Trebuia
sa soarba ŃŠøŃŠ° pina la fund : sa-Ā§i schimbe haina, sa ci-
neze Ā§i, dupa aceea, sa se duca la teatru... Numai de 1-ar
lasa ea sa piece cit mai repede miine diminea^a !
Dar ceea ce-1 tulbura si 11 supara indeosebi era faptui
ca, in timp ce se gindea cu dragoste, cu induioĀ§are, eu
nespusa recuno^tinta la scumpa lui Gemma, la viaja ŠµŠµ Š¾
vor duce impreuna, la fericirea lor viitoare, aceasta ciu-
data femeie, doamna Polozova, ii aparea mereu inaintea
ochilor... Ba nu, nu-i aparea ! Se vira (aĀ§a se exprima
335
Sanin, cu Š¾ bucurie rautacioasa), i se vira necontenit in
ochi ; nu se putea dezbara de chipul ei Ā§i pafca-i auzea
necontenit glasul Ā§i vorbele ; sa alunge macar impresia
parfumului de care erau impregnate hainele ei, un par-
fum deosebit, dulce, subtil si patrunzator, ca mireasma dex
crin salbatic. Boieroaica asta, de buna seama, incearca
sa-1 momeasca, sa-Ā§i bata joc de el... In ce scop ?. Ce
urmare?te ? Un simplu capriciu de femeie bogata... ras-
fa^ata de to|i, u^uratica poate ? Ā§i barbatul ei, ce soi de
om Š¾ mai fi $i el ? In ce termeni se afla cu so|ia sa ? Dar
de ce i se vinturau prin cap asemenea intrebari $i de ce
s-ar interesa de Polozov Ā§i de sotia sa ? De ce nu se poate
lepada de aceasta imagine suparatoare, atunci cind su-
fletul sau nazuie?te spre Š¾ alta icoana, luminoasa $i pura
ca lumina zile.i ? Prin trasaturile ei dumnezeie$ti, cum
indrazneau sa se strecoare trasaturile celeilalte femei $i nu
numai sa se strecoare, ci sa surida cu neru^inare ? Ace^ti
ochi avizi, cenu^ii, gropi^ele din obraz, cozile-i Ā§erpui-
toare, il inlan^uisera oare intr-atit, incit nu mai avea
puterea sa se smulga de sub vraja lor $i sa le izgoneasca
departe de dinsul ?
' āProstii ! i$i zise in ā sfir^it. Totul va disparea fara
urme... Dar ma va lasatea oare sa plec miine ?ā
Pe cind i$i punea .toate aceste intrebari, se facuse
aproape trei ; iĀ§i puse fracul negru $i, dupa ce facu Š¾
plimbare prin pare, se indrepta spre apartamentul Po-
lozovilor.
*
In salon gasi pe un secretar de la ambasada germana,
lung cit p prajina, blond, cu un profil de cal, cu car are
pina la spate (moda noua de atunci) $i... Dupinezeule !...
pe cine inca ? Pe Donhof, ofi|erul cu care se batuse in
duel cu citeva zile in urma. Nu se a^tepta sa-1 intilneasca
tocmai in acest salon. TotuĀ§i, ascunzindu-?i tulburarea,
schimba un salut cu dinsul. . V
ā Va cunoaĀ§teĀ£i ? intreba Maria Nikolaevna, careia
nu-i scapase stinghereala lui Sanin.
ā Da... am avut onoarea... raspunse Donhof. $i, ple-
cindu-se uĀ§or spre Maria Nikolaevna, ii Ā§opti zimbind: E
336
chiar el... compatriotul dumneavoastra... Rusul despre care
v-am vorbit...
ā Nu se poate ! exclama ea, cu jumatate de gura;'
amenintindu-1 cu degetul.
$i indata ii concedie pe Donhof $i pe secretar, care
parea nebun amorezat de dinsa, caci prea raminea cu gura
cascata, ori de cite ori se uita la ea. Donhof se strecura
repede afara, cu discreta supunere a unui prieten al casei,
care iritelege dintr-un semn ce dore?te amfitrioana de la
dinsul.4 Secretarul, indaratnic, ar fi vrut sa mai ramina,
dar Maria Nikolaevna il expedie fara prea multe fasoane.
ā Du-te la .domnita dumitale, i se adresa ea incrun-
tata (se afla pe. atunci .in Wiesbaden Š¾ anumita princi-
pessa di Monaco, care semana leit cu Š¾ femeie de moravuri
u^oare). Ce cau^i la Š¾ plebeiana ca mine ?
ā Afla|i, va rog, doarhna, replica nenorocitul secret
tar, ca toate principesele din lume...
Dar Maria Nikolaevna se arata necrutatdare ?i secre*
' tarul, cu cararea lui cu tot, trebui sa piece.
In ziua- aceea, Maria Nikolaevna avea Š¾ toaleta ācare
Š¾ avantajaā, cum spuneau bunicele npastre. Rochia era
de tafta trandafirie, cu mineci a la Fontanges, Ā§i in fiecare
ureche avea cite un briliant mare., Ochii ii straluceau ca
Ā§i briliantele. Parea bine dispusa Ā§i era in verva.
11 pofti pe* Sanin sa se a$eze linga dinsa $i incepu sa-i
vorbeasca de Paris, unde urma sa piece peste citeva zile,
Ā§i despre nemtii care Š¾ plictiseau Ā§i care, cum spunea ea,
sint timpiti cind vor sa aiba spirit ?i auā citeodata spirit
cind vor sa para pro^ti. Pe urma, ca din senin ā cum se
spune ā a brule pourpoint, il intreba daca s-a batut de
curind in duel pentru Š¾ femeie cu ofiterul care piecase
adineauri.
ā De unde ? ingaima Sanin, nespus de mirat.
ā Zidurile au ochi Ā§i urechi, Dmitri Pavlovici. $tiu
insa ca ai avut .dreptate, de Š¾ mie de ori dreptate Ā§i te-ai
purtat ca un adevarat cavaler. Spune-mi, era logodnica
dumitale ?
Sanin incrunta uĀ§or din sprincene.^/
Ml
22 ā Un cuib de nobill
ā Nu mai spun nimic, uite, nu mai spun nimic, se
grabi sa se scuze Maria Nikolaevna. Nu-|i place, iarta-ma,
n-am sa mai fac ! Nu te supara ! In acea clipa, Polozov ieĀ§i
din camera alaturata, |inind Š¾ gazeta in mina.
ā Ce-i cu tine ? E gata masa ? il intreba nevasta-sa.
ā Imediat> Uite ce am citit in Severnaia Pcela... 1 A
murit prin^ul Gromoboi.
Maria Nikolaevna intoarse* capul.
ā Ah ! Ce spui ? Fie-i farina u^oara ! In fiece an,
urma ea, intorcindu-se spre Sanin, in luna februarie, de
ziua mea de naĀ§tere, imi umplea casa cu camelii ; cu toate
acestea, nu ma putea convinge sa petrec iarna la Peters-
burg. Ce virsta avea ? gaptezeci de ani; cred ?ā¢ i se adresa
ea barbatului ei. . Š»
ā Da ! In ziar.e descrisa inmormintarea. Curtea impe-
rials a fost Ā§i ea prezenta. Ā§i uite ce versuri a facut prin-
ful Kovrijkin cu acest prilej.
ā Ah, foarte bine.
ā Nu vrei sa ti le citesc ? Prin|ul il nume^te ābarbat
de statā. '
ā Nu, hu vreau. Barbat de.stat! Era numai, barbatul
Tatianei lurievna. Haide^i sa mincam. Viii cu viii Ā§i morJpi
cu mor^ii. Dmitri Pavlovici, da-mi bratul. ā¢
Ā« ā¢ -A ; ā .* r ' ā¢ .
. Masa fu excelenta, ca Ā§i in ajun, Ā§i foarte'insufle|ita.
Maria Nikolaevna Ā§tia sa povesteasca, inspire rara la
femei, mai ales la rusoaice. Nu se sfia in exprimare si nu
le cru^a deloc pe compatrioatele ei. Citeva din ironiile
bine plasate il amuzara pe Sanin. Ceea ce dispre^uia, insa,
.mai mult ca orice, zicea ea, erau ipocrizia, vorbele um-
flate Ā§i minciuna... $i se lovea de ele pretutindeni... Amin-
tindu-Ā§i de anii copilariei, nu se sfii sa spuna lucruri <jiu-
date despre parin^ii ei. Parca se mindrea.cu mediul umil
din care ieĀ§ise, facindu-si un merit din aceasta obirĀ§ie'.
Spunea ' ā¢ *
1 Ziar pol'itico-literafr-editat la Petersburg in perioada 1825ā
1864 (n.r.Ju '
. 338 - u
ā Am purtat opinci din scoar|a de copac, ca si Natalia _
Kirilovna Nari^kina 1.
Sanin in|elese ca femeia asta avea Š¾ experien|a mult
mai bogata decit multe femei de virsta ei.
Polozov minca tacticos, bea incet, ca sa se delecteze,
ridicind din timp in timp privirea spre Sanin Ā§i spre rie-
vasta-sa : ochii sai spalaciji, adormi|i parca, erau, in
rcalitate foarte iscoditori.
ā Ce baiat cuminte e$ti ! exclama Maria Nikolaevna,'
intorcindu-se spre so^ul ei. Ce bine mi-ai facut comisioa-
nele la Frankfurt ! Te-a$ saruta pe frunte, drept recom-
pense, dar Ā§tiu ca tu hu tii la asta.
ā Nu prea, raspunse Polozov, taind un ananas cu un
cu|it de argint.
Maria Nikolaevna, batind cu degetele in masa, il pri-
vea surizind : ā¢ / ā¢
ā Tinem prinsoarea ? ii spuse ea cu subinjeles.
ā Š |inem. .
ā Foarte bine. Sa Ā§tii ca pierzi.
Polozov iĀ§i scoase barbia inainte :
ā Hm ! de data asta, n-o sa-Ji mai mearga, Maria
Nikolaevna ; cred ca tu ai sa pierzi. .
ā Ce, ati pus rama^ag pe ceva ? Pot sa Ā§tiu Ā§i eu ?
intreba Sanin.
ā Nu... inca nu,'raspunse Maria Nikolaevna, izbuc-
nind intr-un hohot de ris.
Batu ora Ā§apte. Valetul anun^a ca trasura a tras la
scara. Polozov iĀ§i petrecu nevasta ci|iva paĀ§i Ā§i se intoarse
repede, infundindu-se in fotoliul lui.
ā Baga de seama, pu uita de scrisbarea vechilului !
ii striga Maria Nikolaevna din antreu.
_ Fii liniĀ§tita, am sa-i scriu. Ā§tii ca* sint om ordonat.
XXXIX
IN ANUL 1840, TEATRUL DIN WIES-
baden avea Š¾ infatisare destul de saracacioasa,-iar trupa,
pe cit de mizerabila ca nivel artistic Ā§i de pompoasa in
mediocritatea ei, pe atit de con^tiincioasa in rutina ei
ā 1 Natalia Kirilovna NariĀ§kina ā mama lui Petru cel Mare
(n.r.).
839
22*
frivialS,? nu depa?.ea nici- cu. un fir de, ŃŠ¹Š³ nivelul' obiĀ§puit
all tuturor teatTelbr' germane ; masura perfectiunii aees-
;tora Š¾ dadea, in modul cel mai fidel,, trupa din,. Karlsruhe,
d&- sub āilustra direcjiune" a. domnului. DevrientĀ£
- In, spatele lojii inchiriate de- āalte^a-sa doamnai von
Pblbzov" (Dumnezeu. $tie ce facuse servitoruli hoteluliii ca
s-o:- capete, fiindca nu. era. de: presupus ea ar fi putut-o
,,Iuaā de la Stadt-Direktor !) se afla o? incapere. mica, cu-
citeva. canapele: de-Š° lungul perejilor. Inainte. de a. intra
in loja,. Maria Nikolaevna; il. ruga pe Sanin sa traga jos
draperia, ce desparjea loja, de incinta teatrului;
ā Nu vreau sa ma vada nimeni,. ii spuse-ea : altfel, o- '
'saĀ» navaleasca cu- tojii aici...
H 'pofti pe Sanin linga, dinsa, a?ezindu-l' cu spatele '
ā spre sala, a?a incit loja parea- goala.
Orchestra execute uvertura la Nunta lui. Figaro... Cor-
tina se ridica Ā§i reprezentajia incepu.
Era una din acele nenumarate piese primitive,, in care
autorii cu pretence de eruditie,. dar. fara talent, dezvolta
sirguincios, dar fara pnicepere,; intr-o limba ingrijita, dar
lipsita de viaja, una din acele idel āprofundef* sau āpasio.-
nanteā ?i, redind ceea-. ce numesc ei un' conflict dramatic,
impra?tie de fapt Š¾ plictiseala de mo^rte... de-Š° dreptul-
asiatica, aĀ§a cum existai de pilda holera- asiatica;. Maria
'Nikolaevna asculta rSbdatoare Š¾ jumatate de act; dar-cind'
junele amorez,. aflihd-de- tradarea iubitei (purta Š¾ redin-
gota de culoarea-scorti^oarei; cnmiheei bufante, cu guler
de piu?, Š¾ vesta tarcata cu- nasturi- de' sidefj pantaloni
verzi cu curele lustruite pe sub ghetre ?r manu?i albe de
piole de caprioara), cu pumnii lipi^t de' piept ?i: cu coatele
in unghi. ascu(it, incepu sa- urle intocmai; ca un eiine,
Maria Nikolaevna i?i pierdu r&bdarea.
ā Cel mai prost actor francez, din ultimul ora?el de
provincie, joaea mai bine ?i mai degajat decit steaua cele-
britajii germane, observa ea indignata ?i se ā retrase in
- ineaperea din fund. Ā§ezi aici, il pofti pe Sanin, lovind cu
mina, locul go! dāe* linga dinsa, de pe canapea; Saā stain mai
tine de vorba.
^-Davvient Eduard (1801ā-1877). literat, actor regizor, cai'e^a
adus inovajii in domemul'artei scenice (n.r.j.
340
Sanin nu se opuse.
Maria Nikolaevna il privi de jos :
ā E$ti docil; dupa cite vad. So|ia dumitale are s-o
duca bine cu dumneata. Mascariciul asta, continua ea, ara-
tind cu evantaiul pe actorul care urla mereu (juca rolul
unui profesor particular), imi aminteĀ§te de tinere|ea mea.
Am fost Ā§i eu indragostita de un profesor. Era cea dintji,
ba nu,' a doua mea pasiune. Mai intii, am iubit pe un
frate de la minastirea Donskoi. Aveam doisprezece ani
Ā§i-l.vedeam numai duminica. Purta Š¾ rasa'de catifea, se
parfuma cu levan|ica Ā§i, cind trecea prin multime cu
cadelni^a in mina, spunea cucoanelor in fran^uzeste :
āPardon, exkiousez". Tinea mereu ochii in parnint Ā§i avea
gene lungi, uite, atit de lungi ($i Maria Nikolaevna taie cu
unghia aratatorului jumatatea degetului ei mic). Profeso-
rul meu era monsieur Gaston. Trebuie. sa Ā§tii ca era un
elve|ian pe cit de savant, pe atit de sever. Ce figura ener-'
gica ! Favoritii negri ca abanosul, un profil grecesc Ā§i
niste buze care pareau turnatezin fier. Tare ma mai
temeam de dinsul ! E singurul om de care-mi-a fost frica
in viata.' Era profesorul fratelui meu, care a murit mai
tirziu... inecat ! Š |iganca mi-a prezis ca am sa mor ?i eu
de moarte naprasnica, dar, dupa cum vezi, toate-s prostii.
Nu cred in astea. Ti-1 po|i irichipui pe Ipolit Sidorovici
cu un pumnal in mina' ? ā¢
ā Se poate muri Ā§i altfel, nu numai de pumnal, Q
intrcrupse Sanin. ' ā¢
ā Prostii. Esti superstitios ? Eu deloc. $i, pe urma, nu
po^i scapa de ce fi-e scris. Monsieur Gaston locuia la noi,
deasupra odaii mele. Mi se intimpla sa ma trezesc noaptea
?i sa-i aud pa$ii ā se culca tirziu de tot ā Ā§i inima imi
batea de venerate... ori, poate, de alt sentiment. Tata
de-abia $tia sa serie Ā§i sa citeasca, dar noua ne-a dat Š¾
cre^tere aleasa.* $tii ca am inva^at latineĀ§te ? ,;Š¹
ā Dumneata ? LatineĀ§te ?
ā Da... eu. M-a invaf^t monsieur Gaston $i am citit-
cu dinsul Eneida ! E tare plicticoasa, dar are ?i pagini
frumoase. I|i aminte^ti cind Didona Ā§i Enea, in padure...
ā Da, da, imi amintesc, se grabi Sanin s-o intferupa.
Uitase de mult pu|ina latineasca pe care Š¾ Ā§tiuse Ā§i nu
cund?tea mai nimi'c din Eneida.
341
Maria Nikolaevna il privi, dupa obiceiul ei, cam pieziĀ§
Ā§i de jos in sus :
ā Nu trebuie sa-Š¦ inehipui da .as fi cine stie ce'inva-
tata. Ah !- Doamne ! NuJ Nu sint Š¾ savanta Ā§i n-am nici
un talent. De-abia ;Ā§tiu sa scriu. Serios ! Nu pot citi cu
glas tai'e, nu Ā§tiu sa :cint la pian,. nici sa dansez, nici sa
cos. Nu $tiu nimic ! Acum ma cuno^ti. Asta sint, rosti Ā§i
isi intinse bra^ele in laturi. 1Š¦ povestesc toate astea mai
Jntii ca sa nu ascult pe nataraii ā de pe scena, Ā§i arata
intr-acolo (actorul profesor cedase locul unei actri^e care
urla Ā§i ea la fel, tinindu-$i coatele in fa^a), $i, pe urma, i|i
sint oarecum indatorata : ieri dimineaja nu'- mi-ai yorbit
numai despre dumneata ?
ā Dumneata mi-aiācerut, se scuza Sanin.
Maria Nikolaevna se intoarse deodata spre dinsul :
ā $i nu |ii sa, stii ce fel de femeie sint? Dealtminteri,
nu ma mira deloc, adauga ea? lasindii-se din nou pe pernele
canapelei : Un barbat care are de gind sa se insoare curind
Ā§i inca din dragoste, dupa un duel, mai are oare timp sa
se ocupe Ā§i de altceva ?
Maria Nikolaevna cazu pe ginduri Ā§iv incepu sa'mu^te
marginea evantaiului cu dintii ei cam mari, dar regulati
Ā§i albi ca laptele. Sanin sirn^i din nou ca-1 invaluie aceeaĀ§i
vraja, de care nu putea sa scape de ieri.
Conversa^ia cu Maria Nikolaevna continua incet,
aproape pe Ā§optite, ceea ce il tulbura Ā§i mai mult...
Cind se vor sfirsi toate astea ? se intreba el.
Oamenii slab! niciodata nu se pot hotari sa termine
ceva din indemn .propriu ā aĀ§teapta mereu ca sfirĀ§itul
sa vina de la sine?
In acea clipa, cineva stranuta pe scena. Autorul. intro-
dusese acest stranut in piesa drept āelement" sau āmo-
ment comic". Fara indoiala, era singurul element comic al
piesei Ā§i spectatorii, multumindu-se cu atit, incepura A
sa rida.
Risul acesta il intarita Ā§i mai mult pe Sanin.<
In acele clipe nu se dumirea daca-i vesel sau furios,
daca se plictise^te sau se amuza. Ah ! dāaca 1-ar fi vazut
Gemma !
342
ā intr-adevar, ce ciudatenie ! exclama pe nea^teptate
Maria Nikolaevna. Cineva i|i poate spune linistiD āAm de
gind sa ma insorā, dar nimeni nu |;i-ar spune lini^tit: āAm
de gind sa ma arunc in apaā. $i, cu toate acestea, ce de-
osebire este ? Ciudat, intr-adevar !
Sanin se inciuda : ' . '
ā Dar, Maria Nikolaevna, deosebirea e mare ! Sint
unii oameni care nu se tern sa se arunce in apa : aceia care
Ā§tiu sa inoate. In ce prive^te ciudatenia unor anumite casa-
torii... pentru ca a venit vorba de ele... w
Se opri, muĀ§cindu-Ā§i limba.
Maria Nikolaevna isi lovi cu .evantaiul dosul palmei:
ā Continua, Dmitri Pavlovici, continua, te rog. JStiu.
ce voiai sa spui : āPentru ca a venit vorba de ele, stimata
doamna, nu se poate imagina nimic mai ciudat decit casa-
toria dumitale, Maria Nikolaevna Polozova : il cunosc doar
pe so^ul dumitale din copilarieā. Iata ce voiai* sa spui
dumneata, care Ā§tii sa ino.ti.
ā Va rog... da^i-mi voie.J .
ā Ei cum, tagaduieĀ§ti ca te-am inteles ? Nu-i aĀ§a ? '
repeta ea staruitor : Haide,. uita-te in ochii mei Ā§i spune-mi
ca m-am in^elat.
Sanin nu mai Ā§tia unde sa-Ā§i ascunda privirea.
ā ELbine, da, incuviinta in cele din urma : AĀ§a-i, daca
dori|i neaparat.
Maria Nikolaevna clatina din cap :
ā Da... da... $i nu te-ai intrebat dumneata, un inotator
atit de bun, care a putut fi motivdl unei atit de ciudate...
actiuni din partea unei fernei care nu-i nici saraca... nici
proasta... nici urita ? Poate, nu te intereseaza. N-are a
face. Am sa-ti spun motivul, nu. acum, ci indata dupa
antract. Mi-e teama sa nu intre cineva...
Maria Nikolaevna nu rostise bine ultimul cuvint, cind
uĀ§a lojii se deschise .si vazura strecurindu-se inauntru Š¾
figura ro^covana, tinara inca, dar cu gura $tirba, cti nasul
mare, cu parul lins .si cu niste urechi enorme de liliac,
/ lucind toata de sudoare. Dindaratul ochelarilor mari, cu
343
rame de aur $i ,cu un pince-nez deasupra lor, se i|eau doi
ochi mici, miopi Ā§i iscoditori.' Tipul iĀ§i roti privirea prin
loja, Š¾ zari pe Maria Nikolaevna Ā§i, cu un zimbet slugarnic,
saluta adinc, tragind parca dupa el un grumaz brazdat de
niĀ§te vine groase, proeminente...
Maria Nikolaevna iĀ§i flutura repede batista, ca Ā§i cum\
ar fi vrut sa alunge Š¾ ginganie suparatoare : ā¢
ā Nu sint acasa ! Ich bin nicht zu House... Kh !...
Kh !... Noul venit surise miral Ā§i in sila, mormaind āsehr
gut! sehr gut!ā (foarte bine ! foarte bine !), intretaiat de
un Ā«sughit ca deā plinset, imitat, pesemne, dupa acel al lui
' Liszt, la picioarele caruia se tirise cindva, Ā§i disparu.
ā Cine-i tipul ? Š¾ intreba Sanin.
ā Asta ? E critical din Wiesbaden. āLiteral" ori sluga,
cum vrei s-o iei. Adtualmente, se gase^te in solda directo-
rului, Ā§i prin urmare e silit sa. laude Ā§i sa se arate incintat
de toate prostiile de aici. in. fond, e plin de venin, dar,
n-are ce face. Gata, s-a dus cu liniĀ§tea mea. Š gura-sparta :
Š¾ sa le spuna tuturor ca sint aici. La urma urmei, pu|in
imi pasa ! -
Orchestra intona un vals $i cortina se ridica din nouā.
Schimonoselile ?i urletele se luara la intrecere.ā.
ā Acum, relua Maria Nikolaevna, afundindu-se in
pernele canapelei, vezi ca n-ai iricolro $i, vrind nevrind
trebuie sa-mi |ii companie, in loc sa stai alaturi. de logod-
nica dumitale... Nu intoarce ochii asa Ā§i nu te supara ; te
injeleg Ā§i de aceea ti-am fagaduit sa-ji dau deplina liber-
tate ; dar, pentru moment, te rog sa-mi asculfi spovedania.
Ā§tii ce iubesc mai presus de orice ?
ā Libertatea.
Auzind acest raspuns, Maria Nikolaevna puse mina ei
peste mina lui Sanin.
ā Da, Dmitri Pavlovici, urma ea, Ā§i in vocea ei vibra
un accent grav, de neindoielnica sinceritate : da, liberta-
tea mai pregus de orice inainte de orice ! Sa nu crezi
ŠµŠ¹ ma laud,- ā si de ce a? face-o ? Nu-i -nimic demn de
lauda. Aja. sint ?i voi fi pina in ceasul mortii. In copi-
Eirie, prea am vazut robia de aproape, prea multe Ā£m m-
- dural. Monsieur Gaston, dascalul meu, mi-a deschis ochii.
ŠŠ
Acum intelegf, poate,, de ce m-anbm&ritat cu Ipdlit Sidoro-
vicfc. Cu el* sint liberS, cu desSvirgire libera ca aerul $i ca
vintul !.\ OĀ§tiam inainte de casatorie. Da, ?tiam ca Š¾ sa fiu
cu dinsul libera ca un cazac in stepa .!
Maria Nikolaevna tacu Š¾ clipa Ā§i arunca deoparte .evan-
taiul : ' ā
ā Dar vreau sa-ti mai spun ceva : adesea, nu ma sfiesc
sa meditez...'e distractiv Ā§i cred ca pentru asta ni s-a si dat
mintea. Dar' nu ma gindesc niciodata la consecintele fapte-
lor mele.- Nu sint deloc indulgenta cu mine insami $i.nu
ma cru|' nici atitica.' Nu ma pling. La ce bun ?,Ma conduc
dupa zicala : āceta ne tire pas a consequence* L Nu $tiu
cum s-o traduc in ruse?te. Intr-adevar, ce anume tire a
consequence ? Nd-mi va cere nimeni .soeoteala deā faptele
mele aici, pe pamint. Acolo, sus (si ridica un deget), acolo
sus, fie ce-o fi. Cind ma vor judeca acolo... eu nu voi mai
fi. Ma ascult'i ? Nu te plictise^ti ?
Sanin asculta, stind putin aplecat. tnalta apoi capul :
ā Nu ma plictise^te deloc, Maria Nikolaevna, ci va
ascult cu mult interes. Numai ca... marturisesc, ma intreb
de ce imi spune-i toate astea ? t
Maria Nikolaevna se apropie u$or de el :
ā Te intrebi..: EĀ§tiā atit de putin patrunzator sau atit
de modest ?
Sanin ridica si mai tare capul.
ā Iti spun toate acestea, urma Maria Nikolaevna pe
un ton linistit, care nu se prea potrivea cu expresia fe|ei ei,
pentru ca imi placi mult. Da, sa nu te mire, nu glumesc.
Pentru ca mi-ar fi pcnibil sa Ā§tiu ca ai putea famine cu Š¾
impresie defavorabila despre mine... nu defavorabila, asta
mi-e indiferent, ci gresita... Iata de ce te-am adus aici, de
ce stam acum numai noi doi singuri Ā§i vorbesc cu dumneata
atit de deschis... Da, da, pe fata. Nu mint, Dmitri Pavlovici.
Jptiu ca esti indragostit.de alta femeie, ca ai de gind s-o iei
in casatorie... Cu toate acestea, imi place sa cred ca ai sa
apreciezi dezinteresarea mea I $i iata un bun prilej ca s&
spui, la rindul dumitale, āeela ne tire pas a consequence* !
I , 1 Asta nu are unman (Fr.)\
incepu sa rida,,dar se opri brusc $i raSase nemi$cata,
surprinsa parca de propriile ei cuvinte. $i ochii ei, de obicei
atit de vioi Ā§i indrazne^i, se acoperira Š¾ clipa de o uĀ§oara
umbra de sfiiciune, de tristeje chiar.
,,$arpe ! Ah, ce Ā§arpe e ! iĀ§i spuse Sanin. Dar ce Ā§arpe
frumos !ā .ā¢
ā¢ ā Da-mi lornionul, ii ceru deodata Maria Nikolaevna :
Sint curioasa sa vad, aceasta jeune premiere e chiar aĀ§a
de urita cum pare de aici ? intr-adevar, ai zice ca guvernul
a ales-o intr-adins pentru moralizarea publicului, ca saā
mai potoleasca inflacararea tinerilor de aici.
Sanin ii dadu lornionul. Ea il lua repede,- dar atinse cu
amindoua miinile degetele tinarului, apasindu-le uĀ§or de
tot, pe nesim^ite aproape.
ā Nu te incrunta a$a ! ii ?opti ea zimbind : Ti-am spus
ca nu in^eleg sa fiu pusa in lan^uri, dar nici nu vreau sa-i
pun pe al^ii. Imi place libertatea $i resping tot ce-i impo-
triva ei.. dar nu numai pentru mine. Acum, da-te pu^in la Š¾ .
parte, sa ascultam piesa.
Maria Nikolaevna i$i indrepta lornionul spre scena $i
Sanin facu la fel. Sta linga dinsa in penumbra lojii, respi-
rind fara voie parfumul cald al trupului ei incintator. 11
obseda tot ceea ce ii spusese aceasta.femeie in cursul serii
Ā§i, mai cu seama, vorbele ei din-urma...
XLā. ā¢' !'
PIESA. MALTIN.U VREUN CEAS, DAR
Maria Nikolaevna $i Sanin nu mai urmarira ac^iunea de pe
scena. Reluasera- conversa^ia intrerupta. De asta' data,
Sanin tacu mai pu^in. Era suparat $i pe dinsul, Ā§i pe
Maria Nikolaevna. Se sileassa-i demonstreze toata netemei-
nicia ,,teorieiā sale, ca si cum ei ii ardea de ,,teoriiā !
Se lansa in disciitie, fapt ŠµŠµ Š¾ bucura : cind discu^i, faci
ā sau eĀ§ti pe.cale sa faci concesii. Sanin nu ocolea cursa
ce i-o intindea ; dimpotriva, se lasa dus ; oricum, nu mai
era a?a de salbatic. Ea, cind il contrazicea, cind se arata
(de parerea lui, ridea, raminea visatoare, trecea la atac...
?iā intre timp, -obvajii lor se apropiau unui de altul Ā§i
Sanin nu-Ā§i mai intorcea ochii, ori de cite ori ea il privea.
,
346
Ochii Mariei Nikolaevna pareau ca aluneca lin pe trasa-
turile fe^ei lui $i, drept raspuns, Sanin ii zimbea... poli-
ticos, ce-i drept, dar ii zimbea. Doamnei ii convenea ca
se lanseaza in discufii pe terne abstracte. $i, intr-adevar,
Sanin facea considera^ii asupra sincerita^ii legaturilor
dintre oameni, asupra indatoririlor sfinte impuse de dra-
goste, de casatorie. Temele abstracte sint un mijloc exce-
lent pentru orice inceput... ca punct de piecare...
Cei care Š¾ cunosteau bine pe Maria Nikolaevna spuneau
ca, atunci cind pe f a^a acestei fiin^e tari Ā§i hotarite se ive^te
Š¾ expresie de gingasie re^inuta Ā§i pudoare feciorelnica ā
de unde le mai scotea, nimeni nu Ā§tia ! ā' atunci... o,
atunci, lucrurile iau Š¾ intorsatura cu adevarat primejdioasa.
$i, dupa cit se vedea, tocmai Š¾ asemenea intorsatura
luau lucrurile Ā§i acum..,. Cum s-ar fi dispretuit Sanin,
daca si-ar fi putut da seama ce se petrece cu dinsul ! Dar
n-avea ragaz nici sa se analizeze, nici sa se dispre-|uiasca.
Ea insa nu-1 slabea nici Š¾ clipa... Si asta numai fiindca
Sanin era un baiat dragu| I Ajungi uneori sa-ti spui : ālata
de ce depinde ca sa te pierzi sau sa te salvezi !ā
Spectacolul se incheie. Maria Nikolaevna il ruga pe
Sanin sa-i puna Ā§alul si statu nemi^cata, tot timpul cit el
ii infasura umerii, cu ^devarat regesti, in faldurile moi
ale jsalului. il lua de braĀ£ Ā§i, iejsind in coridor, fu gata sa
scoata un |ipat. Chiar la usa lojii era Donhof, ca Š¾ fan-
toma, Ā§i in urma lui se vedea mutra slabanoaga a criti-
cului wiesbadenez. Pe fata unsuroasa a ,,literatuluiā se
citea Š¾ mul^umire rautacioasa.
ā Nu dori^i, doamna, sa va chem trasura ? Š¾ intreba
tinarul ofi^er, cu glasul tremurind de Š¾ furie abia stapinita.
ā Nu, multumesc, raspunse ea : Š va chema valetul
meu. Lasafi-ma ! adauga Jncet, dar poruncitor Ā§i, rostind
aceste cuvinte, se indeparta repede, luindu-1 pe Sanin cu
dinsa./
ā Du-te dracului ! Ce te tii' scai de mine ? racni
deodata Donhof, adresindu-se ,,literatuluiā. Trebuia sa-Ā§i
descarce minia pe cineva.
ā Sehr gut 1 Sehr gut ! murmura āliteratul", facin-
du-se nevazut.
Valetul astepta in vestibul: aduse trasura cit ai clipi
din ochi. Maria Nikolaevna se sui repede, iar Sanin dupa
347
ea. Portiera se inchise cu ā¢ zgomot Ā§i Maria Nikolaevna
izbucni in ris.
ā De ŠµŠµ rizi ? facu Sanin, curios. '
ā Ah, iarta-m.a, te ,rog.?. dar m-am gindit ca, daca
Donhof s-ar bate in duel a doua oara cu dumneata, Ā§i de
asta data pentru mine... ar .avea haz, nu ?
ā Sinteti atit de intima cu dinsul ā? intreba Sanin.
ā Cu dinsul ? Cu baietaĀ§ul asta ? E umbra mea, atita
tot. Fii liriiĀ§tit...
ā Sint perfect linistit.
Maria Nikolaevna Suspina :
ā .Da, $tiu ca eĀ§ti liniĀ§tit. Vreau sa-ti spun insa ceva.77
E^tiatit de dragut, incit nu-mi vei putea refuza Š¾ ultima
rugaminte. Nu uita ca plec peste trei zile la Paris $i dum-
neata te intorci la Frankfurt... Cine Ā§tie daca Š¾ sa ne mai
vedem !
ā $i care-i rugamintea ? - ā¢
ā CalareĀ§ti, desigur. ,.>-
ā Da.
ā Ei bine, iata ce-i. Miine dimineata, te iau cu mine,
sa ne plimbam afara din oraĀ§. Vom avea cai excelenti'. Pe
urma, ne intoarcem, incheiem afacerea ,$i amin ! Nu te
speria, vei spune ca-i un capriciu, ca sint nebuna. La urma
urmei, poate sa fie adevarat ! Te rog insa spune numai
atit : ,,primescā !
Maria Nikolaevna i$i intoarse faja catre el. In cupeu
era intuneric, dar ochii ei straluceau Ā§i in aceastS intune-
cime. *
ā Bine, primes Ń,-raspunse Sanin, suspinind. ,
r- Ah ! Ai suspinat L exclama Maria Nikolaevna, imi-
tindu-1 : Uite ce spune acest susjpinam intrat in hora,
trebuie sa joc. Nu, nu... E$ti dragut, incintator,, iar eu am
sa-mi tin fagaduiala. fata mina mea, fara manuka, mina
dreapta, care va semna actul. Ia-Š¾ $i crede in sinceritatea
ei. Ce fel de femeie oi fi, nu ?tiu, dar sint om -onest po|i
face Š¾ afacere cinstita cu mine.
Fara sa-$i dea bine seama de ceea ce face, Sanin duse
ml-na ei la buze. Doamna Polozov Š¾ trase ineeti^or $i nu
mai rosti nici Š¾ vorba pina la hotel.
Se ridica .in picioare ca sa coboare... Ce-a fost asta ? Š
halucinafie a lui Sanin, .sau Š¾ dezmierdare repede .-$1 arza-
toare care i-a atins obfazul ?
48 ' ā
~ Š Šµ miine, Ā§optii Maria Nikolaevna de pe scara lumiĀ»
nata de , cele patru bra|e ale unui candelabru, cu care un
lacheu in fireturi ii ieĀ§ise in intimpinare. (Ea iĀ§i |inea ochii
pleca(i.) Pe miine !
Intrind in odaia lui4 Sanin gasi Š¾ scrisoare de la Gemma.ā
Tresari de spaima, dar- sufise imediat, ca sa-Ā§i ascunda
parca sie$i teama care il cuprinse. Scrisoarea con|inea doar
citeva rinduri. Gemma iĀ§i arata multumirea ca el vede-
afacerea atit de bine pornita, il sfatuia sa aiba rabdare, if
spunea cato(.i ai casei sint sanato^i Ā§i ca se bucura dinainte
la gindul reintoarcerii lui. Sahin gasi scrisoarea cam rece.
Totuiji, lua pana Ā§i hirtia... dar le ISsa sa-i cada din mina.
āDe ce sa-i scriu ? Ma intorc miine. E timpul! E timpul
Se culca Ā§i se sili din rasputeri sa adoarma. Daca. rami-
nea treaz, desigur ca s-ar fi gindit la Gemma Ā§i... s-ar fi
rujjinat, evocindu-i chipul. ConĀ§tiin(;a ii spunea, insa, ca
totul se va sfirĀ§i a doua zi, ca va scapa pentru totdeauna
de aceasta boieroaica zanatica Ā§i ea va uita toata aiureala
asta.
Oamenilor slabi le place sa foloseasca cuvinte lari, crnd
isi vorbesc lor incite.
Et puis... cela ne tire pas a consequence I .
XLI
ACESTE GiNDURI 1L FRAM1NTAU
pe Sanin, inainte de a se culca. Daiā cind, a doua zi, Maria
Nikolaevna, dupa ce batu grabita la usa lui cu minerul
de margean al cravasei, aparu in pragul odaii, (iniud pe
brat trena costumului de amazoana, din postav albastru-
inchis, cu Š¾ palarie barbateasca pe buclele ei bogate, cu
voalul aruncat pe spate, cu buzele, cu ochii Ā§i toata fap-
tura ei luminata de un zimbet provocator... la ce s-a gin-
dit Sanin... istoria.o trece sub tacere.
ā EĀ§ti gata ? intreba ea cu voie buna.
In locul unui raspuns, Sanin iĀ§i ineheie redingota $i-?i
lui! pcilaria. Maria Nikolaevna ii arunca Š¾ privire cuteza-
toare, facu un semn din cap Ā§Lcobori repede scara. Sanin
se repezi dupa ea.
Trei cai a^teptau de mult tn fataāperonului. Š iapa
pursinge de un roib' auriu, cu. capul fin, cu picioare de
. ā (
\ . 349
cerb, cam slaba, dar cu Š¾ linie eleganta iute ca focul, era
destinata Mariei Nikolaevna. Al doilea' cal, inalt, puternic,
negru-corb, cu buza superioara subtire descoperindu-i
dinfii, era pentru ā¢ Sanin. Al treilea, pentru grom. Maria
Nikolaevna- se sui usor pe cal, care batu din picioare Ā§i se
rasuci in loc ; jdar excelenta ŃŠ°1Š¹Š³ŠµŠ°|Š° il domoli repede.
Tinea sa-si ia ramas bun de la Polozov, care ie^ise in bal-
con, cu nelipsitul sau fes si halatul desfacut, fluturind
batista cu Š¾ mutra cam acra, chiar posomorita. Sanin iĀ§i
incaleca el calul; Maria JMikolaevna saluta pe Polozov
cu virful.cravasei Ā§i lovi apoi cu'ea grumazul incordat si
. lat al iepei, care se ridica in doua picioare, sari inainte ne-
chezind, apoi, imblinzita, tremurind $i ;muĀ§cindu-Ā§i zaba-
lele/pornila trap cu paĀ§i mici, rhasurati. Sanin Š¾ urma pe
Maria Nikolaevna, . admirindu-i talia. mladioasa, zvelta,
strinsa intr-un corsaj care ii desena formele fara a i le
stringe ; leganindu-se cu multa siguranja Ā§iāgratie pe cal,
amazoana intoarse capul Ā§i-l chema cu privirea. Pornira
alaturi unui de altul.
ā Ce placut e ! exclama doamna Polozova. Ti-o spun
pentru ultima oara inainte de,a ne despar|i ; e$ti adorabil
_ ā si n-ai sa te caiesti.
ā Accentua ultimele cuvinte cu un semn afirmativ din
cap, repetat de citeva ori, pentru'a-l'face sa inteleaga, parca
$i' mai bine, semnificatia lor. . -
Parea atit de iericita, incit Sanin.ramase surprins. Fata
ei avea acea expresie serioasa pe care Š¾ au copiii cind
.sint tare... tare ŃŠø1|ŠøŃŠ©.
' Mersera la pas, pina la bariera apropiata a ora^ului,ā
apoi pornira in galop. Era ovreme minunata, Š¾ adevarata zi
de vara. Un vint uĀ§or, placut, le racorea fa|a, Ā§uierindu-le
pe la ureche. Š senza^ie de tihere^e, de dor de viata ii
cuprinse pe nesimtite in acest galop inipetuos ; sofbeau
aceasta senzafie cu tot mai multa.placere.
Maria Nikolaevna opri brusc calul Ā§i il lasa la pas. Sanin
; f acu la fel.
ā lata, exclama ea, suspinind adinc de fericire, singu-4
rul lucru pentru care merita sa traie^ti ! Sa izbutesti sa
faci ceea ce doresti, ceea ce credeai cu neputin|.a, Ā§i sa te
cufunzi apoi pinaā aici ! (Degetele ei, atingindu-i- usor gitul,
completara icleea.) Ce bine te sim|i atunci ! Eu, de pilda,
in aceste clipe, sint buna ca piihea calda. Cred ca a? imbra-
ŠŠ0
|i$a lumea- intreaga. āAdica... nu pe toata lumea ! Uite, pe
acela de acolo nu 1-as imbraji^a. Arata cu virful cravasei
un batrin imbracat saracacios, care mergea pe marginea
Ā§oselei. Dar sint gata sa-1 fericesc. Poftim, ia-o !
Ii arunca *punga ei la picioare. Sacule(:ul greu (pe
atunci nu se cunostea inca portmonetil) cazu zgomotos in
pulbere. Drume|ul se opri, uimit. Maria Nikolaevna izbucni
in ris Ā§i dadu pinteni calului.
ā Iti place a$a de mult sa calaresti-? Š¾ intreba Sanin,
ajungind-o din urma.
Maria Nikolaevna opri iaraĀ§i calul. brusc. Numai a$a
il oprea.
ā Voiam sa-evit multumirile. Cei.care imi multumesc
imi strica placerea. Nu pentru dinsii, ci pentru mine Š¾
fac. Dar nu suport sa-mi multumeasca. Parca-ai intrebat
ceva adineauri ? N-am auzit bine.
ā V-am intrebat... voiam sa stiu de ce sinteti atit de x
fericita astazi ?
ā $tii ceva ? zise Maria Nikolaevna, care n-auzise
intrebarea lui Sanin, ori nu crezu necesar sa-i raspunda.
Ma plictiseĀ§te grozav acest grom, care se tine pe urmele
noastre. Nu se gindeste, desigur, decit la ceasul cind ne ā
vom intoarce, ca sa fie iarāliber. Cum sa scapam de el ?
(Scoase din buzunarā.un carnetel.) Daca l-a$ trimite inapoi
cu un bilet ? Nu... nu merge. Dar ce se vede acolo, inaintea
noastra ? Un han ?
Sanin privi intr-acolo :
ā Da, cred ca-i un han.
ā Foarte bine. Am sĀ„a-i'poruncesc sa se opreasca acolo
Ā§i sa bea bere pina ne vom intoarce.
ā Dar... ce-o sa creada ?
ā Ce ne pasa ?ā Nu va crede nimic ; va bea bere si
atita tot. Hai, Sanin (era prima oara cind ii zicea pe nume),
inainte ! Trap !
Ajungind la han, Maria Nikolaevna chema gromul $i
ii dadu instructiunile cuvenite. Servitorul, englez de origine
si prin temperament, duse mina la cozorocul Ā§epcii fara
a spune un cuvint, sari de pe cal Ā§i-l apuca de dirlogi.
ā lata-ne liberi ca pasarile cei;ului ! exclama Maria /
Nikolaevna. Incotro s-o luam ? Inspre miazanoapte, inspre
miazazi, la rasarit, la apus ? PriveĀ§te... sint ca regele Unga-
351
riei la incoronare 1 (arSta cu virful crava^ei cele patru
puncte cardinale): Toata lumea e a noastra. :Nu;.. Ā§tii ceva '!
.Uite mun^ii cei frumo$i de acolo ! Ah, ce padtire! Hai sus,
sus de tot...
In die Berge, wo die Freiheit front!1
Se abatu de pe Ā§osea Ā§i porni in galop pe un drumeag
abia urnblat, care parea ŃŃ duce chiar spre munte. Sanin
Š¾ urma Ā§i el in galop.
XLH
DRUMEAGUL SE STRlMTA DEVE-
nind poteca Ā§i disparu cu totul, taiat de un $an. Sanin
propuse sa se intoarca iriapoi, dar Maria Nikolaevna striga :
āNu ! Vreau sa uream in mun^i. S-o luam de-a dreptul,
cum zboara pasarile.ā Dadu pinteni caluliii Ā§i sari peste
$Š°ŠæĀ£. Sanin facu si .el la fel. Dincolo de ?Š°Šæ$, se intindea
un ima$, la margine-.uscat, la mijloc umed si la celalalt
* capat mla^tinos. Apa razbea din toate parfile, adunindu-se
in baltoace. Maria Nikolaevna sim^ea Š¾ deosebita placere
sa treaca rind pe rind prin ele. āHai sa tragem la fit, sa
facem ca baie|;ii, care fug de la Ā§coalaā tot spunea ea, chi-
cotind de ris..
ā Ā§tii ce inseamna in Rusia ,-,vinatoare cu impro^caturi
de noroi ?ā il intreba el pe Sanin. ' , 4
ā Da. ' ' ' . r
ā Unchiului meu ii placea acest soi de vinatoare, zise
ea. 11 insojeam Ā§i eu primavara, cind pamintul muste^te
de apa. Era minunat ! lata-ne Ā§i pe noi acum, galopind prin.
baltoacele de noroi... Dar observ un lucru : e$ti rus ?i vrei
sa te insori cu o italianca. Asta te.prive^te. Ah ! ce-i acolo ?
inca un Ā§anf! Hop !
K Calul sari peste obstacol, dar palaria Mariei Nikolaevna
zburfi, parul i se despleti $i buclele se revarsara pe umeri.
* Regii Ungariei, la incoronare, urcau cSlare pe Š¾ movila āā
movila incoro'nSrii ā despicau aerul cu sabia inspre cele patru
-puncte cardinale, in semn ca-Ā§i vor apara tara de duĀ§man, de ori-/
unde ar veni (n.r.). ,
1 In mun^i, unde domneĀ§te libertatea ! (Germ.). Ń a. ? ā¢
352 L x ā
Sanin vru'sa descalece, s3-i ridice palaria, dar ea ii striga :
āNu Š¾ atinge ! Š ridic singura !ā "
Se apleca tare din $a, apuca voalul cu virful crava?ei
$i-l ridica, prinzind intr-adevar palaria, pe care Ā§i-o puse
in cap,.fara a-Ā§i mai stringe parul. Apoi incepu sa alerge
nebuneĀ§te, chiuind.. Sanin galopa alaturi de dinsa, straba-
tea ripele, sarea peste garduri, trecea prin piraie, cobora
vaile, urea pe coinice, aluneca, se ca^ara iar, cu ochii |inta
spre chipul Mariei Nikolaevna. Si cum arata ! Toata fa^a
ii stralucea ca iluminata : ochii ii scaparau, lacomi, scinte-
ind $i impra^tiind Š¾ lumina salbatica, gura $i narile ii
frematau, sorbind cu nesa| aerul ŠµŠµ Š¾ lovea din plin. Se
uita drept inaintea ei Ā§i ai fi zis c-ar vrea sa cuprinda
pamintul, cerul, soarele Ā§i chiar aerul, sa cucereasca tot ce
vedea in fa^a ea ; avea parca un singur regret, ca erau prea
putine obstacole de invins ā pe toate le-ar fi biruit...
Ā«Sanin*! striga ea. E ca in Lenora de Burger, numai ca
dumneata nu eĀ§ti mort ! Nu-i a$a ca nu e$ti mort ?... Ed, eu
sint vie, traiesc !Ā» Tot ce mocnea in sufletul ei, indrazneala,
curaj, putere, se dezlaii^uise dintr-o data. Nu mai era Š¾
amazoana, avintata in galopul ā¢ neinfrinat al calului ; era
un tinar centaur feminin, jumatate fiara, jumatate zei^a,
care gonea, gonea mereu ā $i se minuna liniĀ§titul Ā§i pri-
mitorul meleag rascolit de iureĀ§ul ei salbatic.
Opri in sfirsit calul stropit cu noroi ; vlaguit, animalul
tremura sub amazoana. Pufernicul Ā§i greoiul armasar al
lui Sanin sforaia zgomotos; ā¢ ,
ā Ce zici, Š³Š¦ place ? ii Ā§opti ea incet Ā§i cu patima. ā¢
ā Imi place !... raspunse Sanin, ca in extaz. Singele ii
clocotea in vine.
ā AĀ§teapta, inca ny s-a ispravit ! intinse mina ; ma-
nuka ii era ferfŠµŠæŠ¦Š¹. rfi-am spus ca te voi duce in padure,
pe munte... Uite muntele ! Intr-adevar, la doua sute de
pa$i de locul unde poposisera indraznetii calare^i, se in^ira
un 1Š°ŠæŃ de dealuri inalte, acoperite de paduri cu arbori
falnici. Prive^te/ continua ea, iatĀ£ Ā§i drumul. Sa ne reve-
nim pu|in $i... inainte ! Acum, la pas : trebuie sa lasam
caii sa rasufle.
Pornira din nou.āCu Š¾ singura mi^care a miinii, Maria
Nikolaevna i?i arunca parul pe spate. Se uita la manu?i Ā§i
le scoase.
ā Au sa-mi miroasa miinile a piele, se rizgiia, dar
de asta pu^in iĀ£i pasa, nu-i a$a ?
353
Maria Nikolaevna zimbea, Sanin ii zimbea si el. Aceasta
goana nebuna ii apropiase mult, ii facuse prieteni.
ā Citi ani ai ? il intreba ea deodata.
ā Douazeci Ā§i doi.
ā Nu se poate ! Ā§i eu tot douazeci Ā§iādoi. E Š¾ virsta
frumoasa ! Punind anii noĀ§tri la un loc Ā§i tot ani fi departe ,
de batrine^e. Dar tare-i cald. Sint rosie ?
ā Ca Š¾ floare de mac. v
Maria Nikolaevna i$i trecu batista pe obraz.
ā Sa ajungem numai in padure ; acolo Ā§tiu ca7i ra-
coare. Š padure batrina e ca un prieten vechi. Ai prie-
teni ? . r A
Sanin se gindi Š¾ clipa^
ā Da... dar nu multi Ā§i nici unui sincer.
ā- Eu am, sinceri... dar nu-s batrini... Ā§i, uite, un
cal poate fi un prieten foarte bun .! Cu cita grija te poarta !
Ah, ce bine-i aici ! $i cind te gindeĀ§ti ca poimiine voi f i.
la Paris ! '
ā Da... cind te ginde$ti ! repeta Sanin.
.ā Ā§i dumneata, la Frankfurt ?
ā La Frankfurt, desigur. .
ā Ei bine ! Du-te cu Dumnezeu ! In schimb, ziua de
azi e a noastra. A noastra... -numai a noastra !
* 7 3 q-Š³
Calare|ii ajunsera la marginea padurii Ā§i se afundara in
desiĀ§ul ei. Ā§i padurea ii ascunse in umbra ei blinda Ā§i deasa.
-ā Ah ! dar aici e un adevarat rai ! striga Maria Niko- '
laevna.. Sa he adincim in umbra asta, Sanin.
Caii lor, la. pas, ,,se adincira in umbra asta", clatinin-
du-se $i sforaind incetisor. Cararea, pe care Š¾ urmau, coti
deodata spre Š¾ trecatoare ingusta ; ferigile $i iarba neagra,
rasina moliffilor frunzelor pe jumatate putrede, de anul
trecut, umpleau aerul cu Š¾ mireasma grea, mole$itoare.
Din crapaturile stincilor mari, innegrite, razbea Š¾ racoare
placuta. De Š¾ parte Ā§1 de alta a drumeagului, se vedeau din
loc in loc movilite acoperite de muschi verde.
ā Stai ! striga Maria Nikolaevna. Vreau sa. ma asez
Ā§i sa ma odihnesc pe' catifeaua asta. Ajuta-ma sa descalec.
Sanin sari de pe cal Ā§i se repezi spre dinsa. Ea se spri-
jini de umerii lui, sari uĀ§of la parnint se lasa pe Š¾ mo-
354
vili^a acoperita de mu?chi. Sanin, in picioare in fata ei,
tinea caii de dirlogi.
Ea i$i ridica ochii spre dinsul :
ā Sanin, stii sa uiti ?
El isi aminti de ceea ce se petrecuse in ajun... in tra-
sura. w
ā E-o intrebare sau Š¾ clojana ? replica el.
ā In viata mea n-am dojenit pe nimeni. la .spune-mi,
crezi in farmece ? Ji
ā In ce ?
ā In farmece... farmecele, de care vorbesc cintecele
noastre, cintecele noastre de la tara.
ā Ah ! despre ele.vreti sa vorbiti... Ā§opti Sanin.
ā Da, despre ele. In ce ma priveste... cred... Ā§i dum-
neata ai sa crezi.
ā Zodii, farmece, relua Sanin, totul e cu putin^a in
lumea asta,. Altadata, nu credeam ; acum insa cred. Nu ma
mai recunosc.
Maria Nikolaevna privi cercetator in. jurul ei :
ā imi pare ca $tiu locul acesta. la uita-te, Sanin,
in dosul stejaru'lui mare de colo, nu e Š¾ cruce de lemn
ro$u ? āŗ
Sanin facu citiva pasi.
ā Da, raspunse el, e Š¾ cruce acolo.
Maria Nikolaevna zimbi :
ā Ah ! foarte bine ! $tiu unde sintem. Pina acum,
cel .putin, nu ne-am ratacit. Daā ce zgomot se aude'? E
vreun taietor de lemne ? ' ā ā¢
Sanin privi in clesi? : *
ā Da... cineva taie craci uscate.
ā Trebuie sa ma pieptan putin. DKaca ma vede asa, ar
.putea crede cine stie ce...
IĀ§i scoase palaria Ā§i incepu sa-si impleteasca cozile lunāgi
cu gravitate, fara sa rosteksca un cuvint. Sanin statea in
picioare in fata ei... Liniile armonioase ale trupului ei se
desenau sub faldurile intunecate ale stofei, de care se aga-
tasera firicele ele mu^chi.
Deodata, unul din cai sforai puternic in spatele lui Sa-
nin, care se cutremura fara voie din tot trupul. Se simtea
tulburat pina-n adincul fapturii sale : nervii ii erau intin^i
ca niĀ§te coarde. Nu gresise, ā cind spusese : āNu ma mai
recunoscā. Era intr-adevar vrajit. Toata fiinta lui se con-
-355
83*
centrase intr-un singur gind, intr-o singuradorin^. Maria?
Nikolaevna ii arunca Š¾ privire rSscolitoare. ā¢
ā Da, acum totul e in. ordine, Ā§i-Ā§i puse palaria; Nu
stai jos ?-Uite, colea ! Nu, Š¾ clipa..., nw te aĀ§eza... Ce se
aude ? ,
Uri zgomot infundat Ā§i prelung trecu peste coama co-
pacilor Ā§i se infunda in padure. .
ā Oare a tunat ? _ *
- ā Cred ca da, raspunse Sanin.
ā Ah ! atunci e sarbatoare, Š¾ adevarata sarbatoare ! -
Numai asta lipsea. Bubuitul surd se auzi a doua oara, mai
tare, Ā§i apoi rabufni ca Š¾ explozie. ā¢ .
ā Bravo ! Bis ! .iji mai aminte$ti ? Ieri i^i vorbeam
de Eneida. $i ei au fost surprin^i de furtuna intr-o padure.
Dar trebuie sa ne adapostim undeva. Se ridica iute :
. Adu-mi calul. Intinde jnina... aĀ§a. Nu sint grea. Maria Ni-
kolaevna salta in Ā§a, ca Š¾ pasare. Sanin mcaleca Ā§i el.
ā Vrei... poate sa te intorci ? Š¾ intreba el cu glas ne-
sigur. . ā j-
ā Sa ma intorc ? ! rosti rar Maria Nikolaevna, dupa
Š¾ scurta tScere, potrivindu-Ā§i friiele. fine-te de mine, po-
runci ea cu glas aspru, aproape brutal.
lesi la drum, ocolind crucea de lemn, rosie, coborf po-
virni?ul pina la Š¾ intretaiere de drumuri, coti la dreapta
Ā§i urea un pripor... Ā§tia bine unde duce drumul, care se
infunda din ce in ce mar mult in desiĀ§ul. padurii. Fara sa
rosteasca un cuvint, fara a-Ā§i intoarce capul spre el, iĀ§i
mina calul drept inainte," tinindu-se in Ā§a ca un stapin; Ā§i
el, umil Ā§i supus, Š¾ urma fara pic de voinfa in inima-i ce ..
aproape incetase sa mai bata. Ploaia ihcepii sa cada cu
picaturi rare. Ea struni calul ā Ā§i Sanin nu ramase in
urma. Deodata, strabatind tin bfadet de Š¾ verdea^a intu-
necata, el zari, proptita de Š¾ stinca sura, Š¾ coliba saraca-
cioasa de nuiele ; uĀ§a strimta Ā§i joasa era. deschisa. Maria -
Nikolaevna dadu de-Š° dreptul prin ni$te jnepeni mad, sari'
de pe cal, se opri in pragul colibei Ā§i, intorcindu-Ā§i capul
spre Sanin, ii ?opti: -:
. ~ Enea !.
/ ' . 'Ā»
fa
Dupa patru ceasuri, Maria Nikolaevna ?i Sanin se in-
torceau la Wiesbaden, urma^i de gromul lor, gata sa ap-
peascarin Ā§ai Domnul Polozov iĀ§i primi nevasta tinihd in\
ŠŠ¾Š²
mina scrisoarea catre vechil. Dupa ŠµŠµ Š¾ aminti cu Š¾ privire
lunga, chipul i se ihtuneca, ?i strecura printre din|i :
ā Sa fi pierdut oare ramaĀ§agul ?
Drept raspuns, Maria Nikolaevna dadu din umeri..:
Ā»Ń
$i in aceea^i zi, dupa vreo doua ceasuri, Sanin, vla-
guit $i prapadit, statea in pieioare in odaia lui, in fa|a
Mariei Nikolaevna.
ā Unde te duci ? il intreba ea : La Paris... sau la
Frankfurt ? ,
ā Ma due unde te duci Ā§i tu Ā§i te voi parasi numai
atunci cind-ma vei alunga, raspunse el cu glas sfi^ietor.
Apoi cazu in genunchi, apucind miinile femeii, al carei
rob devenise. Ea ?i le despririse inceti^or, ii puse miinile
pe cap, infigindu-$i toate cele zece degete in parul lui.
Sucind $i rasucindu-i Ā§uvitele moi, se indrepta deodata
triumfatoare : un zimbet seme^ ii Ā§erpuia pe buze Ā§1 ochii
ei mari|i, limpezi, limpezi de pareau aproape albi, ras-.
fringeau multumirea bestiala a dorintei satisfacute ne-
indurata nepasare a biruinfei. Uliul, cind i$i infige ghea-
rele in trupul prazii, are ochi ca ai ei.
XLIH 1
IATA CE-$I AMINTI SANIN, ATUNCI
cind, in linijptea biroului, rasfoind printre hirtii vechi, da-
duse peste cruciulita de gfanate. Intimplarile pe care
le-am povestit i se infa^ara limpede, desfa$urihdu-i-se
rind pe rind inaintea ochilor min^ii. ā Dar, ajungind la
clipa cind adresase doamnei Polozova acea umilitoare ru-
gaminte, cind se lasase calcat in pieioare de acea femeie,
cind incepuse robia lui, Sanin alunga imaginile reinviate,
nevrind saā se mai opreasca asupra lor. Nu ca 1-ar fi
tradat memoria ; nu, nu uitase, nu putea uita ce a urmat
dupa acel ceas fatal; dar ru^inea il inabu$ea chiar ?i
acum, dupa ati|ia ani. Ii era frica de dispre^ul impotriva
lui insuĀ§i, ce 1-ar fi cuprins ā Š¾ $tia bine ā $i care, ca
un val furios, ar fi copleĀ§it in el celelalte sim|iri, daca
357
nu i-ar fi poruncit memoriei sa taca. Dar zadarnic se lupta
cu amintirile, care ii rasunau una dupa alta : nu putea
sa le inabuse. cu totul. IĀ§i amintea de acea scrisoare ne-
norocita '^i plingarea^a, Aplina de minciuni Ā§i de lacrimi
umilitoare; pe care Š¾ trimisese Gemmei $i care ramasfese
fara raspuns... Cum se putea intoarce la ea, s-o revada,
dupa Š¾ asemenea tradare ! Nu, nu ! Mai avea destula
conĀ§tiinta ?i cinste, care il opreau de la acest pas. Si apoi,
pierduse orice urma.de incredere, de. stima pentru sine
inĀ£uĀ§i. Mai putea indrazni sa-i dea Gernmei asigurari pen-
tru viitor ? Sanin i?i maiāamintea ā ce rusine ! ā ca
trimisese pe unul din lacheii lui Polozov sa-i aduca lu-
crurile de la Frankfurt ; ca, in tulburarea-i laĀ§a, sb gindea
numai la un singur lucru : Ā£a piece cit mai repede la Paris;
iĀ§i mai aducea aminte ca, din ordinul Mariei Nikolaevna,
se silise/sa ci^tige simpatia lui Ipolit Sidorovici Ā§i facuse
pe amabilul cu Donhof, pe degetul caruia zarise ,o veri-
gheta dp fier, la fel cu aceea pe care o. primise Ā§i el de la
Maria Nikolaevna !... Pe urma, i se perindara amintiri Ā§i
mai dureroase, Ā§i mai ru^inoase... Un servitor ii aduse Š¾
carte de vizita pe care scria : Pantaleone Cippatola, cinta-
ref la curtea altefei-sale ducele de Modena. Refuza sa-l
primeasca pe batrm, dar se intilnh cu" dinsul pe coridor.
Revedea, inaintea sa chipul lui furies, cu mo|ul carunt,
infoiat, cu ochii iriecafi in creturi, stralucind ca doi car-
*buni aprinsi ; ii aude amenintarile, blestemele : Male-
dizione ! cuvinte groaznice : Codardo ! Infame tradittore 4
Sanin inchide ochii, clatina din cap, incercind sa se^ scu-
ture de aceste amintiri ; dar zadarnic : se revede stind
intr-o calea^ca larga, pe scaunaĀ§ul ingust din fafa... iar
Maria Nikolaevna Ā§i. cu Ipolit Sidorovici se lafaie pe per-
nele moi din fund, Ā§i patru cai, inaintirid in trap domol
pe drumul din Wiesbaden, ii due spre Paris ! Parisul !
Ipolit Sidorovici maninca Š¾ para, pe care^ el, Sanin,: a cu-
rafat-o, Maria Nikolaevna, uitindu-se la omul acesta
care devenise un obiect al ei zimbe^te cu acel zimbet pe_
'Care il cunoaĀ§te, -zimbet de stapin ?i de tiran...
Dar, Doamne sfinte ! ce zare$te acolo, la cotitura unei
strazi, tocmai cind iese din oraĀ§ ? N-o fi Pantaleone ? Ci-
neva il intovaraĀ§e?te : sa fie: Emil ? Da, e el, micul ?i
1 L^ule, ti'adator infam ! (It.),
858
entuziastul sau prieten.' Cu citeva zile . inainte, iffima
aceasta tinara il venera ca pe un erou, ca pe un ideal ;
acum, dispre^ul Ā§i ura inflacareaza chipUl nobil, palid
frumos, atit de frumos, incit insa^i Maria Nikolaevna il
cbserva Ā§i se pleaca pe fereastra landoului. Ochii tinaru-
lu j, atit de asemanatori ctf ochii ei, cu ochii surorii lui, sint
pironi^i asupra lui Sanin Ā§i buzele lui strinse se dezlipesc
deodata, pentru a-i arunca Š¾ insulta...
Ā§i Pantaleone i$i intinde brajul, il arata pe Sanin
ā cui ? ā lui Tartaglia, care sta linga dinsul si-1 latra pe
Sanm ; Ā§i chiar latratul devotatului ciine ii. rasuna in
urechi ca Š¾ jignire greu de indurat... Un vis rau, inspai-
mintator. ā r iā -
Apoi via|a de la Paris Ā§i toate umilin^ele, cu ruĀ§i-
noasele chinuri ale sclavului, caruia nu-i este ingaduit sa
fie gelos, nici sa se plinga, $i pe care il arunci apoi ca pe
Š¾ zdreanta...' /
Pe urma, intoarcerea in patrie, un trai otravit Ā§i gol,
griji si framintari marunte, Š¾ pocain|a amara Ā§i searbada,
Š¾ uitare tot aĀ§a de searbada Ā§i nu mai pu^in amara, Š¾
ā¢pedeapsa, vaga, dar necru^atoare $i fara capat, asemenea
unei suferinje pu^in dureroase, dar de netamaduit, ca Š¾
datorie pe care Š¾ plate^ti ban cu ban, fara s-o po^i achita
vreodata.
Paharul se umpluse sa se reverse... Destul !
Ā» * .
Prin ce intimplare mai. ramasese la el cruciulita
aceasta, pe care i-o daduse Gemma ? Pentru ce nu i-d
inapoiase ? Cum se face ca pina in ziua aceea nu daduse
de ea ? Ramase mult timp cufundat in ginduri si,ā cu
toata experienta anilor scursi de atunci, nu putea inte-
lege cum de-Š° parasit-o "pe Gemma, pe care a iubit-o atit
de cluios si cu atita pasiune, pentru Š¾ femeie pe care n-a
iubit-o nicidecum... A doua zi, Sanin ii surprinse pe pric-
tenii Ā§i cunoscutii sai, anuntindu-i ca pleaca in strainatate.
Toata societatea fu nedumerita. Sanin parasi Peters-
burgul in toiul iernii,āchiar in momentul cind isi inchi-
riase Ā§i-Ā§i mobilase.un apartament minunat ; ba, mai mult,
renunja la abonamentul de la Opera . Italiana, ,1a repre-
3S9
zentatiile doamnei Patti, da, chiar ale doamnei Adelina
Patti ! Prietenii ?i cunq^tintele lui nu se puteau durniri ;
dar oamenft n-au obiceiuF ScL se ocupe multa vreme de
treburile altora cind Sanin pleca din Petersburg, sin-
gurul cunoscut care il petrecu la gara fu croitorul sau
francez, care tinea sS-aranjeze Š¾ mica socoteala āpour un
saut-en-barque, en velours noir, tout 'a fait chic L" M
XLIV.
< -J '
ANUNT1NDU-$T . PRIETENII CA
pleaca in strainatate, Sanin nu le spusese unde se duce.
Cititorii au' ghicit, fara indoiala, ca pleca direct la Frank- -
furt. Multumita drumului de fier, care taia acum toata
Europa,, ajunse acolo numai dupa trei zile. Era prima luL
vizita la Frankfurt dupa 1840. Hotelul āLebada albaā era
tot acolo si facea afaceri bune, cu toate ca nu mai era de
mina intii. Zeile, aceasta mare artera din Frankfurt, se
.schimbase foarte putin, daf din casa Roselli nu fnai ra-
masese nici urma, nici chiar din strada in care se afla
cofetaria. Sanin ratacea ca un nebun prin locurile acelea,
. altadata atit de cunoscute, fara a-$i putea da seama unde
. se afla : vechile cladiri disparusera ; strazi noi le inlocuiau,
marg i nite de un Ā§ir .neintrerupt de case inalte, de vile
elegante. Chiar in gradina publica, acolo unde se intilnise
cu Gemma in acea neuitata diminea{a, copacii crescusera
atit de mari, totul se schimbase atit de mult, incit Sanin se
intreba daca mai era cu adevarat acelasi pare. Ce sa faca?
Ce cale sa apuce in cercetarile sale ? De atunci se scur-
sesera treizeci de ani... Ā§i nu era pu|in lucru !... Unde sa
se duca ? Nimeni din cei intrebafi-*nu auzise vreodata de
numele Roselli. Patronul hotelului il sfatui sa se informeze
la Bibliotcca publica. āAi sa gase^ti acolo toate ziarele
vechiā, il indruma el. Dar nici el n-ar fi putut sa-i spuna
la ce i-ar-folosi aceste ziare vechi. ā¢ ā¢
Cuprins de disperare, Sanin intreba de domnul Kluber.
Alta deceptiej cu toate caānumele acesta ii era bine cu-
1 āPentru un costum. de plimtiare pe apa, de catifea ŠæŠµ$Ā£Š³Š¹
foarte elegant44 . .
360J < -
noscut patronului. ā¢ Elegantul negustor dusese mai intli Š¾
via|a pe picior mare, ajungind bogata? ; pe urma, incur*
cindu-se in afaceri, daduse faliment ?i murise in pu?carie...
Aceasta ?tire nu-1 impreSlona prea mult pe Sanin. Incepea
sa creada ca intreprinsese aceasta calatorie cu u?urin1,:a
cind, intr-o zi, uitindu-se prin almanahul adreselor, gasi
numele von Donhof, maior in retragere (Major a. D.). Lua
imediat Š¾ trasura ?i porni la adresa indicate. Nimic nu-1
indrepta|ea sa creada ca acest Donhof este neaparat acela
pe care il cunoscuse altadata ?i. presupunind ' ca ar fi
chiar- acela* cum i-ar putea da lamuriri despre familia
Roselli ? N-are a face ā¢: omul gata sa se inece se aga|a
?i de un pai.
Sanin il gasi acasa pe maiorul in retragere von Donhof
?i recunosc-u- in barbatul cu parul carunt, care ii ie?ise
> inainte pe fostul sau adversar. Acesta il recunoscu ?i el
pe loc ?i se arata foarte multumit ca-1 vede : ii amintea
de tinere|ea lui ?i de nebuniile de altadata. Ii spuse lui
Sanin ca familia Roselli a emigrat de foarte multa vreme
in America, s-a stabilit la New York ; ca Gemma se ma-
ritase cu un negustor ; ca el; Donhof, are un prieten. tot
negustor, care ar putea cunoa?te adresa barbatul ui Gem*
mei, deoarece e in legatura de afaceri.cu riouL continent
āSanin ruga pe Donhof sa se duca la acel domn?i.
ā ce fericire !-ā Donhof ii-aduse adresa : M. J* Slocum,
New York, Broadway, Nr. 50 Š. Numai ca1 adresa aceastaā
era din 1863. 4
ā Sa speram, exclama Donhof, ca frumoasa noastra
de altadata traie?te ?i n-a parasit inca New Yorkul ! A
propos, adauga el, coborind pu|in glasul; doamna aceea,
rusoaica... $tii, care era in vilegiatura la Wiesbaden in
timpul acela... doamna von Bo... von Bolozo... mai
traie?te ? . _
ā Nu, raspunse Sanin, a murit demult.
Donhof i?i ridica ochii. dar, vazirid ca Sanin s-a in-
tunecat la fa(,a, se retrasje fara sa'mai.spuna vreo vorba.
*
Chiar in ziua aceea, Sanin scrise d-nei Gemma Slocum,
' la New York. Š anun^a ca-i serie din Frankfurt, unde
.ŠØ /
venise anume pentru a da de urma, ei ; ?tia prea bine ca
a pierdut de mult dreptul sa-i mai ceara un raspuns ; ca
nu merita defel iertarea ei Ā§i ca avea doar Š¾ speran^a vaga,
anume ca, in mijlocul fericirii de tare se bucura ea acum,
a pierdut'de mult pina Ā§i amintirea existen^ei lui. Totusi
ii .marturisi ca s-a hotarit sa-i aminteasca de dinsul Jn
4 urma unei intimplari care i-a reinviat cu putere trecutul ;
ii descrise via^a lui stinghera, fara familie, fara bucurii ;
Š¾ ruga sa inteleaga motivele, care 1-au hotarit sa i se
adreseze, Ā§i anujne, sa nu-1 lase sa duca in mormint amara
con^tiinta a unei gre^eli ispa^ite de mult, dar neiertata
inca...$i*'Sa-l invredniceasea fie numai cu doua cuvinte,
ā pentru a-i spune ce face $i cum traie^te in Lumea āNoua,
unde s-a* statornicit. ,,Scriindu-mi macar citeva cuvinte,
incheie Sanin, vei savir^i Š¾ fapta buna, vrednica de su-
fletul dumitale frumos, pentru care i^i voi mul^umi pina
la ultima mea suflare. Voi ramine aid, la hotelul āLebada
albaā (sublinie acestevdoua cuvinte) Ā§i voi a$tepta ras-
punsul pina in primavara."
Expedde scrisoarea Ā§i se hotari sa aĀ§tepte raspunsul.
Petrecu Ā§ase saptamini lungi la hotel; aproape fara sa iasa
din odaie ?i fara sa vada pe cineva. N-avea cine sa-i serie
din Rusia, nici din alta parte, ceea. ce il lini$tea. Daca
va sosi Š¾ scrisoare pe adresa lui, va Ā§ti dinainte ca e scri-
soarea a^teptata. Citea de dimineata pina seara, nu ziare,
ci car|i serioase, lucrari de istorie. Lecturile acestea, pre-
. lungite pina noaptea tirziu, tacerea din jurul lui, existen^a
retrasa, via|;a de . mele pe care Š¾ ducea, totul se potrivea,
nespus de bine cu. starea lui sufleteasca. Chiar numai
pentru aWt $i inca- ar trebui sa-i. fie recunoscator Gem-
ā¢x mei ; dar mai e oare in viata ? Ā§i, daca mai traieĀ§te, ii
va raspunde ?
In. sfir^it, primi Š¾ scrisoare cu timbru american, scri-
soare din New York. Scrisul de pe adresa era englezesc...
, Nu-1 recunoscu Ā§i inima i se strinse. Se opri Š¾ clipa ina-
inte de a desface plicul, privirile ii cautara apoi semna-
tura : Gemma. Ochii i se umplura de lacrimi. Numele
acesta singur, fara cel de familie, era pentru dinsul Š¾
dovada ca-1 iertase, ca se .impacase. Despaturi foaia de
hirtie fina si albastruie..*. $i cazu Š¾ fotografie. Š ridica
. iute ?i ramase incremenit : Gemma, chiar Gemma, tinara,
. aĀ§a cum Š¾ cunoscuse 'acum treizeci de ani ! AceiaĀ§i ochi,
acelea^i buze, acelasi chip ! Pe dosul fotografiei citi :
āFiica mea, Marianna/4
Scrisoarea era foarte simpla $i duioasa. Gemma ii mul-
tumea lui Sanin ca nu $ovaise sa-i serie $i avusese incre-
dere in ea ; nu-i ascundea ca, intr-adevar, dupa ruptura
aceea nea^teptata, trecuse prin momente foarte grele ; dar
mai adauga ca totu^i priveste'si a privit intotdeauna in-,
tilnirea cu dinsul ca un eveniment fericit, care Š¾ impie-
dicase sa se marite cu d-1 Kltiber Ā§i ca, indirect, faptui ca
s-au cunoscut a prilejuit casatoria ei cu actualul ei sot, a
carui tovarasa fericita de viata este de douazeci si opt de
ani. Duce un trai larg Ā§i casa lor e bine cunoscuta in tot
New York-ul. Gemma il instiinfa ca are patru baiefi si Š¾
fata de optsprezece ani, logodita, a carei fotografie i-o
trimite, pentru ca, dupa parerea tuturor, seamana mult
cu mama ei. Gemma pastrase lucrurile triste pentru sfir-
situl scrisorii. Frau Lenora murise la New York, unde ii
insofise pe fiica $i pe ginerele ei ; a trait destul de mult
ca sa se poata bucura de fericirea copiilor $i de mingiie-
rile nepotilor. Pantaleone a vrut sa piece Ā§i el in America,
dar a'murit inainte cl,e a parasi Frankfurtul. āSi Emiglio,
dragul, neasemuitul nostru Emiglio, a' murit de moarte
glorioasa, in Sicilia, pentru independen^a patriei ! Se nu- .
mara printre cei Ā«Š¾ mie^, pe care i-a comandat marele
Garibaldi. Am plins cu multa durere moartea scumpului
nostru frate ; dar, plingin du-1, eram mindri de el si vom
ā fi de-Š° pururi mindri sa-i pastram memoria, care ne este
sfinta. Sufletul sau nobil si- dezinteresat era vrednic de
cuniina martirului !ā Pe urma, Gemma iĀ§i exprima pa-
rerea ei de rau cu privire la via|a lui Sanin care, dupa
cele ce-i serie el, se scursese atit de trist ; ii dorea, ina-
inte de toate, liniste si pace sufleteasca si adauga ca ar
fi foarte multumita sa-1 vada... desi nu putea sa-si as-
cunda ca Š¾ asemenea intrevedere era foarte pufin. pro-
babila...
E cu neputinfa sa descriu ce a simtit Sanin citind scri-
soarea. Nu exista cuvinte care sa poata reda in chip mul-
fumitor asemenea simfaminte adinci $i puternice, dar
prea pu|in lamurite ca sa capete grai ; numai muzica le-an
putea da glas. 4 '
Sanin se grabi sa-i raspund& Ā§i ii trimise in dar tinerei
logodnice, Mariannei Slocum, din partea unui prieten ne-
563
cunoscut, cruciulita de granate, prinsa de un minunat si-
rag de margaritare.* Acest dar, deĀ§i foarte scump, nu-1
ruina pe Sanin. In cei treizeci de ani> care trecusera de
la prima lui calatorie la Frankfurt, adunase Š¾ avere destul
de frumoasa; Se reintoarse la Petersburg in primele zile
ale lunii mai, dar nu pentru multa vreme. Se ^vonea ca-$i
vinde proprieta|ile si.ca se pregateĀ§te sa piece in America...
Baden-Baden, 1871 z '
SUMAR
Un cuib de nobili
In romaneĀ§te de M. Sevastos V. Stoian 5
Prima iubire
In romaneĀ§te de $tefana Velisar Teodoreanu, Isabela
Dumbrava Mihail Cosma 1G5 4
Apele primaverii
In romaneĀ§te de Rose Hefter; Š. Dumitru Ā§i Mihai]
Cosma 229 *
LECTOR : DANIEL N1COLESCU
TEIiNORED ACTOR : ELENA PREDA
APARUT 1986. BUN DE TIP AR 18.02.1986
Š”ŠŠ« TIP AR 23.
TIPARUL EXECUTAT SUB
COMANDA NR. 50 490 la C.P.C.S.
REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA
Colectia
ROMANUL DE DRAGOSTE
215
ULTIMELE APARITH:
212 Anton Holban f Jocurile Daniei ā¢ Š moarte
care nu dovedejte nimic ā¢
loana
213 Camil Petrescu ā¢ Ultima noapte de dragoste.
intiia noapte de razboi ā¢ Patul
lui Procust
214 Honore de Balzac ā¢ Adie
Maestro al realismului rus. I.S. Turgheniev
(1818ā1883) este un neintrecut analist al viefii
sentimentale a eroilor sai, de la fulgeratoarea
scinteie a primei idile adolescentine la pasiunea
navalnica a tinerepi $i ia zbociomol iubirilor
tirzii zadarnicite de convenien^ele sociale,
toate invaluite intr-o tulburatoare aura poe-
tica.
Lei 22