Dictionar moldovenesc-românesc - Vasile Stati

Author: Vasile Stati
Tags: dicţionar română moldovenească
ISBN: 9975-78-248-5
Year: 2003
Similar
Dictionar rus-roman, roman-rus
Русско-Румынский разговорник. Ghid de conversatie rus-roman
Costum national romanesc
Dicţionar român-rus
Text
                    
I Vasile STATI
DICllONAR
Harta elaborate de lul. Barnea pe baza materialelor ALM.ALR de Em.
Tiparita in: H. Mihaescu.
Editura Academiei Romane,
La romanite dans sud-est de /'Europe".
Bucure$ti, 1993
Petrovich
Hotin
Cern&uti
A
A
L I Parlers type volague
L-4.,1 Parlers type “Banat”
ЁВИ Parlers type “Maramure?”
CSZ1 Parlers type moldove
fe^l Parlers type “Crisana”
Izmail
BULGARIA
igg^tulMar
..’К'*;};!/
eri?	tnwAw*

й
•4. r к

	0^2; -л•">	• '


Timisoara
Bra$ov
Buzau

CHISINAU
VASILE STATI
DICTIONAR
MOLDOVENESC
- ROMAN ESC
Chisinau 2003
CZU811.135.1(478)’374.3
S79
Dictionarul apare in seria
Biblioteca PRO MOLDOVA
Designed by Andrew J. Manukian
ISBN 9975-78-248-5
Descrierea CIP a Camerei Nationale a Cartii
Stati Vasile
Dictionar moldovenesc explicativ/ Vasile Stati. Ch.: S. n., 2003
(Tipografia Centrala). 340 p.
ISBN 9975-78-248-5
5000 ex
811.135.1(478)’374.3
© Vasile Stati, 2003
CUVINT INAINTE
Transformarile radicale care s-au produs de vrco 12 ani in Republica Moldova au afectat
profund toate sfercle de activitate ale ob$tii moldovene§ti: economica, politica, social-culturala.
Desigur, atare schimbari cruciale nu puteau sa nu-$i afle oglindire in vocabularul uzual
moldovenesc, in limba vie care este cel mai sensibil barometru al vietii sociale sub aspect cultural-
istoric §i etnopsi ho logic. Schimbarea nu numai a dcnumirilor de institutii, organizatii, firme, ci §i
a vectorilor de activitate a acestora, procesele de privatizare, improprietarirea, capitalizarea,
democratizarea §i pluralismul politic, deschiderea larga a Moldovei catrc lumea europcana, intii
de toate catre Romania au imbogatit vocabularul actual moldovenesc cu numeroase notiuni,
forme §i sensuri, care pina in 1990 nu erau cunoscute.
Schimbul de valori, tnereu in cre§tere, cu Romania are о inriurire bincfacatoare asupra
vorbirii moldovene§ti, dictionarele normative (ortograficc, de sinonime, omonime, bilingve),
Dicjionarid general al limbii romdne, Dicponarul explicativ al limbii romane au devcnit un bun
nu numai al intelectualilor, ci §i al multor cetateni, nazuind sa potolcasca setca de corectitudine,
ocrotind graiul matem. Insa aceste lexicoane cxtrem de prctioasc nu rcflecta procesele ce au loc
in vocabularul actual uzual din Republica Moldova, care s-a imbogatit cu numeroase cuvinte §i
expresii genpodul deflori, lider “conducatorul unui grup de tarani improprietariti; cota§ “taran
improprietarit”, suveranitate, mikimaos “dracu§or”, ictarnic^i foarte multe altele. Fara indoiala,
editiaacademica bDicfionarului explicativ al limbii moldovene^ti (DELM, vol. 1, II) i§i pastreaza
valoarea, insa completarea, recditarea lui dupa principii moderne devine tot mai evidenta.
Pina atunci, calauzindu-nc de prevedcrile constitutionale §i legislatia in vigoare, avind in
vedere “pluralismul lexicografic caracteristic marilor culturi moderne” (Mioara Avram), venim
♦ A
cumcercarca modesta de a acoperi macar о parte din golul lexicografic, care ia la noi proportii.
Prezenta editie confirma unitatea de fond lexical pcren, comunitatea originii §i a structurii
gramaticale a limbilor romanice de rasarit, caracterul lor reciproc inteligibiL
Criteriile de selectare, structura §i principiile de elaborare ale lexiconului prezent fiind
*cele tradi^ionalc, bine cunoscute, am considerat ca nu este nevoie de un intins studiu introductiv.
We aceea recomandindu-1 respectuos cititorilor, raminem in a§teptarea observatiilor principiale
fe, speram, binevoitoare.
*
Chisinau, 28 iunie 2003
Colegiid redactional
ABREVIERI
(a) = indica infinitivul
adj. = adjectiv
adv. = adverb
ALM = Atlasul Lingvistic Moldovenesc
ALM A = Atlasul Lingvistic Moldovenesc, vol. I. Articole introductive. Anexe. Chi§inau, 1968
ALR = Atlasul Lingvistic Roman
CADE = Dictionarul limbii romane din trecut §i de astazi de I. - A. Candrea. Bucure§ti, 1931
conj. = conjunctie
DD = Dictionar dialectal (5 volume), Chisinau, 1985-1986
DEI = Dictionarul enciclopedic ilustrat. Chisinau, 2001
DELM = Dictionarul explicativ al limbii moldovene§ti (vol. I-II). Chisinau, 1978, 1985
DEX = Dictionarul explicativ a limbii romane. Bucure§ti, 1998
DGLR = Dic|ionarul general al limbii romane de V. Breban. Bucure§ti, 1987
DLR = Dictionarul limbii romane literare contemporane, vol. 1-IV. Bucure§ti, 1955-1957
DU = Dicponarul universal al limbii romane de L. §aineanu. Ed. a VUI-a, 1929
DUA = Dictionarul universal al limbii romane de L. $aineanu. EdiHe revazuta §i adaugita.
Chisinau, 1998
ELAM = Literatura §i Arta Moldovei. Enciclopedie, vol. I-II. Chi§inau, 1985-1986.
ESM = Enciclopedia sovetica moldoveneasca, vol. I-VIIL Chi§inau, 1970-1981.
E x p r. = expresie
f. = feminin
HEM = Ha§deu В. P. Ethimologicum Magnum Romaniae.
hot. = hotarit
interj. = inteij eerie -
invar. = invariabil
lat. = latina
m. = masculin
MEF = Moldova in epoca feudalismului. Colecrie de documente
n. = neutru
num. = numeral
pct. = punct
pers. = persoana
pl. = plural
prep. = prepozirie
prez. = prezent
pron. - pronume
s. = singular
SDELM - Scurt dictionar etimologic a limbii moldovene§ti de M. Gabinschi §i N. Raevschi.
Chi§inau, 1985
= L. §aineanu. Dictionarul universal al limbii romane. Ed. VIII. Bucure§ti, 1929
Sezatoarea = Revista de folclor §i etnografie; a aparut in 1892-1932 sub conducerea lui Artur
Gorovei.
TD = Texte dialectale. [vol. I 1,2], vol. II (1). Chi§inau, 1969, 1971; (5 volume).
Chi§inau, 1985-1986).
v. = vezi
voc. = vocativ
EXPUNERE DE MOTIVE
Fratilor rumani, cetiti nu
judecareti necetind inainte.
Coresi
MOLDOVAN ►MOLDOVENEASCA
Moldovenii, potrivit parerii unanime a speciali^tilor consacrati, au subiecte baladice cu radacini
in perioada feudalismului timpuriu (sec. X-XIII): “Ciobanul care $i-a pierdut оИё\ Miorifa §.a.
Cercetarile de pe la 1853 incoace s-au plamadit in concluzia: “Miorita este un cintec endoetnic,
adica este creatia unei comunitati etnice”. Altfel zis, balada Miorifa a luat na§tere in sinul comunitajii
etnice, care, pe acesta cale, §i-a certificat aparitia in istorie: “unu-i moldovan”.
Plasmuita la hotarul dintre veacurile XIII-XIV (luam limita tirzie admisa de savanti) “la poalele
muntilor moldovene^ti” (M. Sadoveanu), balada Miorifa confirma ca de acum in acea perioada,
pina la 1300, numele etnic moldovan, moldoveni era con§tientizat ca insemn comunitar deosebitor
inraport cu alte colectivitati.
Este fara nici о indoiala ca membrii ob§tii moldovene§ti care, dupa cum ne demonstreaza balada
Miorija, inca din veacul al ХШ-lea s-au numit pe sine moldoveni, §i-au numit §i limba
moldoveneasca. “Cei din vechime, - a observat §i AL Zub (1994), - substituiau un termen (popor)
prin celalalt (limba), identificind poporul cu limba care о vorbeau”. Contopirca, substituirea limba
-popor este fixata de acum in prima istorie scrisa a Moldovei - Letopisetul anonim (de la Bistrifa)
al Jarii Moldovei (sec. XV). Cronicarii de la curtea lui §tefan cel Mare, comcntind cu durere
infringerea de la Valea Alba (1476), mentionau pe vitejii moldoveni ce au cazut “под руки неверных
и поганских язык” (sub miinile limbilor necredmcioase §i pagine), avindu-i in vedere pe “клетии
турци и с хикленими мунтяне” (blcstematii de turci §i hiclenii munteni). Axioma demult cunoscuta
a fost mentionata, cu mult pina la istoricul ie§ean, de В. P. Ha§deu, care intr-o formula-dicton,
constata: “Limba unui popor se confunda §i se identifica cu nationalitatea sa”. In cele din urma,
prestigiosul lingvist roman J. Byck, participind la о discutie, careia i s-a pus capac oficial (1956), a
accentual: “A§a cum se cunoa§te о Tara a Moldovei^ se vorbe^te despre un neam al moldovenilor
§i despre о limba moldoveneasca. De cind? Din vechime §i pina in zilele noastre”.
Dicfionarul moldovenesc-romdnesc confirma acest adevar ctnoistoric.
LINGVISTICA POLITICA
Limba moldoveneasca dispune de acelea§i caracteristici pe care le au multe idiomuri vorbite de
diferite popoare: originea, structure gramaticala, fondul lexical de baza comune, iar, in tcmeiul
acestorrealitati-inrudire pina la gradul de “reciproc inteligibile”. Deosebirea esentiala, principals §i
defmitorie a idiomurilor din atare contcxte, inclusiv a limbii moldovene^ti din ramura lingvistica
romanica de rasarit, este ca ele au lingvonime (glotonime) diferite. Astfel, tipul oriental de vorbire
romanica a dat na^tere la denumirile de limba (lingvonime): moldoveneasca, vlaha, valaha
(romaneasca), dalmata (disparuta).
Cu toata comunitatca lor indiscutabila, nimeni nu poatc nega particularitatilc limbii moldovcne$ti,
“caci specific moldovenesc lingvistic intr-adevar exista”. (S. Berejan, 1993). Toate acestea sint
lucruri demult §tiute §i ras^tiute. Pina in 1918-1940, apoi pina in 1990... Art. 421 din Regulamentul
I Organic al Moldovei (cu atributii constitutionale) stabilea: “Cursul tuturor invataturilor va fi in
| limba moldoveneasca nu numai pentru inlesnirea $colerilor §i cultivarea limbii patriei, ce inca
I pentru cuvintul ca toate pricinile publice trebuie sa se tractariseasca in aceasta limba, pe care lacuitorii
I о fatrebuinjeaza §i in sarbarile biserice^ti”. (1831). In 1913 vestitul filolog roman Ioan Bogdan
rscriainmod obi§nuit, fara riscul de a fi numit “moldovenist primitiv”, despre “elemente imprumutate
(de ucraineni) din limba moldovcneasca”. In 1917 la Ia§i aparea Gramatica moldoveneasca & lui P.
Hane§. In accla§i an (1917) V. Tantu, until din organizationi Sfatului Tarii, anunta in doua numere
ale ziarului Cuvint Moldovenesc, aparitia Dictionarului moldovenesc-romdnesc, soarta caruia, din
pacatc, nu se §tic. In nostalgicul sau poem Drumuri basarabene (1919), consacrat “Vechii ocini
moldovene^ti” - Moldova dintre Prut §i Nistru, M. Sadoveanu este incintat de “dulcca limba
moldoveneasca”... Limba moldoveneasca i§i are locul sau in Arborele genealogic al limbi lor
indoeuropene reconstruit de Franclin Folsom (1963). Limba moldoveneasca este fixata in Clasificarea
Zecimala Universala a idiomurilor (inclusiv in editia bucure^teana, tradusa din engleza) - instrument
de clasificare obligatoriu... §.a.m.d., etc. Cu toate acestea, cclc doua editii ale Enciclopediei Limbile
himii (bucurc^tcana §i chi^inauiana) nu inckid limba moldoveneasca nici printre limbile moarte.
Enciclopedia limbii romdne (2002) recunoa§te §i propaga limba mbpocdreasca. Limba
moldoveneasca in aceasta culcgcre, dcclarata $tiin ti fica, este persiflata in ghilimele “moldoveneasca,
limba” §i insotita de verdictul: “Fals statut §i glotonim impropriu, atribuitc de legislatia sovictica
(probabil, incepind cu Gr. Ureche, M. Costin, D. Cantemir - V. S.) limbii romane”. Cit ar fi de
nostim, dar aceasta alcatuire politiccasca este intitulata “enciclopedie” §i poarta girul celui mai inalt
for al savantilor de pe Dimbovita - al Academiei romane§ti. Toate acestea confirma concluzia
lingvistului C. Tanase ca inver^unata campanic impotriva limbii moldovcnc§ti “este de natura
eminamente politica §i nu teoretico-lingvistica”. (1995).
Dicfionartd moldovenesc-romdnescconfirma radacinilc multiscculare ale limbii moldovene^ti,
divulgind ipocrizia politicianista in ambalaj lingvistic.
Faptul ca limba unui popor se identified cu nationalitatea lui subliniaza caracterul indestructibil
al acestei unitati. Inlaturarea unci componcnte - a limbii ducc la disparitia cclcilaltc - a poporului.
Daca lichidam lingvonimul - “intiiul semn distinctiv §i cel mai caractcristic al unui popor” (Al.
Zub), privam comunitatea data de elementul coagulant, unificator, prefacind-o intr-o multime
etcrogcna, sau cum nc spunc DLR, intr-o toalpa (turma), care poate fi lipsita de orice, inclusiv de
tara.
Discriminarea lingvonimului limba moldovcneasca urmarc$tc deznationalizarea moldovenilor,
prcfacerea lor in toalpa romancasca, care mine-poimine ar vota orice, inclusiv inglobarca ocinci
stramo$e$ti - a Moldovci in componcnta unci noi Romanii Mari. Acesta este tclul final, “eminamente
politic”, al campaniei romane^ti de anihilare a limbii moldovcnc$ti. Academicianul romanesc M.
Cimpoi о spune pc $leau: “Prin promovarca notiunii de “limba moldoveneasca” se urmare^te:
renuntarea categorica la statalitatca romancasca a Rcpublicii Moldova”. (1994).
Dcci dcziccrca, renuntarea de lingvonimul limba moldoveneasca inseamna dczicere, renuntarea
de Statul Moldovenesc, acceptarca statalitatii romanc^ti.
In van aceste stradanii. Comunitatea europeana nu acccpta nationalismul sub orice invcli§ -
lingvistic, istoric, umflat cu scopul de a camufla cxpansionismul tcritorial. Drcptul moldovenilor,
ca $i al altor noroadc, de a-$i exprima oriunde §i oricind identitatea etnica, con^tiinta lingvistica,
national-statala este consfintit in toate actclc Internationale ce ocrotcsc libertatile fundamcntalc ale
personalitatii umanc. “Toti oamenii §i grupurile de oamcni au dreptul de a se deosebi unui de altul,
de a sc distingc ca atarc §i a sc considcra ca atarc”. Accste prcvcdcri din Declaratia UNESCO
(1978) Cuprivire la rase $iprejudecati rasiale se rasfring in cgala masura asupra tuturor oamcnilor
§i grupurilor de oamcni (natiuni, popoarc), fie sirbi sau croati, olandezi, flamanzi sau africaneri,
catalani sau spanioli, beloru§i sau ru$i, moldoveni sau romani etc.
Prin 1938 N. lorga i$i prevenea conationalii: “Con^tiinta noastra de noi inline trebuie sa §tic a
raspunde oricui ?i oricind... Atita vreme cit gurile mincinoasc vor putca vorbi, iar noi nu 1c vom
putca opunc dccit cxistenta statului, atita vreme stam destul de prost...”.
Dictionarid Moldovenesc-romdnesc este un raspuns limpede principial “gurilor mincinoasc”
Anumitc idci formulate de N. lorga cu diferitc ocazii sint astazi tare virtos exploatate. Marcle
“polihistoric” scria cu oprobriu (De ce s-ar reface vechiea Ungarie?, 1938): “Avcm declaratia
fati$a facuta la Budapcsta ... de a servi dorinta de integrarc nationala”. Accca$i “dorinta” in aceea^i
termeni este expusa in Declaratia de protest (?!) a Camcrei dcputatilor romani din 14.04.1994,
care “aducc acuzatii grave forului legislativ al Rcpublicii Moldova”, invocindu-se “un drept al
7
natiunii romane de a trai in integritatea spatiului ei istoric §i spiritual”. In Romania Mare, evident;
pina la Bug, cel putin...
In legatura cu aceste pretentii tcritoriale ncvoalatc, de “a trai in integritatea” jinduita a “spatiului”
tare dorit de unii fara a-i intreba pe altii, amintim politicienilof de prin vecini о povata a aceluia^i N.
lorga: “Daca se invoca principiul national pentru unii (de pilda, pentru romani - К S.), nu sc poate
dcclara, in altc imprejurari, ca acest principiu nu are nici о valoare pentru altii”. Bunaoara, pentru
unguri “de a trai in integritatea spatiului istoric §i spiritual” al Ungariei. Sau pentru moldoveni “de
a trai in integritatea spatiului istoric §i spiritual” de la Milcov pina dincolo de Nistru... Cu atit mai
mult ca Dictionarul moldovenesc-romcinesc confirma integritatea lingvistica a acestui spatiu istoric
moldovencsc.
“DIN PERSPECT1VA ROMANILOR...”
Prin declaratia sa din 1.08.1994 Guvemul Romanici “a adus noi acuzatii Statului moldovan
pentru schimbarea denumirii limbii oficiale”. E о dovada ca ofensiva politico-lingvistica
antimoldoveneasca, declan§ata de forurile conducatoarc romane§ti, continua cu aceea^i inver§unare...
Par sa fie promitatoare, daca nu amagitoare, uncle declaratii ale conducatorilor romane^ti privind
intentiilc lor de a respecta actelc Internationale in raporturile cu Republica Moldova. Insa vechea
bole§nita romaneasca de a spunc una §i a face alta nu se lasa u§or tamaduita. Declarind in repetate
rinduri ca nu vor mai da, nepoftiti, lectii moldovcnilor, nu sc vor erija, nepoftiti, in “avocati” ai
moldovcnilor, nu vor mai insulta demnitatea national-statala a moldovenilor, politicienii romani nu
se pot debarasa de pretentiile expansionistc camuflatc “doua state romane§ti”. A confirmat-o nu
demult §i N. Vacaroiu, pre^edintcle senatului romanesc, care, cu о fata - romaneasca s-a pronuntat
pentru impingcrca “inghetului” in trecut, cu alta fata - tot romaneasca, a afirmat ca formula “doua
state romanc§ti nu este о gre^eala” dar ar fi, cica, “un fapt generat de istorie”. (Timpul, 14.06.2003).
“Generat” in 1918-1940... Alte “generari” §i “istorii comune” moldo-romanc n-au existat!
Dupa multc declaratii antinationale antimoldovene§ti, Pre§edintclc Romaniei I. Iliescu a ingaduit
moldovenilor sa-§i numeasca limba - moldoveneasca. Intr-un interviu acordat postului de radio
Romania-Actual itati I. Iliescu a dcclarat: “N-au decit sa considcre limba lor moldoveneasca... Vor
ei - moldovenii - sa considcrc ca limba lor este moldoveneasca... Sa fie sanato$i!”. (Flux,
10.12.2002). Multamim frumos. Moldovenii, de altfcl, nu au nevoie de indulgenta papala, sau
romaneasca, pentru a-§i numi limba matema a§a cum vor ei. Este simptomatic, totu$i, ca un
antimoldovcnist de vocatie a insu§it sa pronunte “limba moldoveneasca”. Mai mult: chiar i-a permis
existenta.
Insa bucuria sccptica a moldovenilor a cazut in scirba. Citeva zile mai tirziu ministrul romanesc
de exteme M. Gcoana “a prccizat ca nimeni in Romania (deci $i 1. Iliescu) nu va accepta ca in tratat
(moldo-roman) sa se faca referiri la о “limba moldoveneasca”. (Timpul, 20.12.2002). Atarc declaratii,
din punctul de vedcrc al principiilor gencrale acceptate de rclatii intre state, se califica §antaj. Este
vorba de о noua incercare romaneasca de a dicta, de a se amesteca in treburile interne ale Rcpublicii
Moldova. Raminc de neconccput: de ce ar trebui sa-1 doara capul pe ministrul romanesc de exteme
cumi§i numesc moldovenii limba matema? Doar lingvonimul limba moldoveneasca nu pcriclitcaza
unitatea de nezdruncinat a poporului romanesc, nu contribuic la proccsul de fedcralizare a statului
romanesc... Dupa cite ne-am documcntat, lingvonimul limba moldoveneasca nu punc piedici intrarii
Romanici in NATO, nu clatina legendara ei principialitatc $i fidclitate in relatiile cu alte state.
Atunci de cc are ametcli ministrul de externe al Romaniei, cind aude nevinovata cxprcsic “limba
moldoveneasca”, pe care chiar $i naccalnicul sau I. Iliescu, dupa vreo 12 ani de chinuitoarc framintari,
aacccptat-o?!
Ca oricarc alta comunitate etnica, moldovenii au drcptul de a dispunc de ei in$i$i, ca stat §i
popor, de a-§i exprima liber, fara tcama de §antaj §i intimidari, identitatea etnica, mcmoria istorica,
con^tiinta lingvistica.
Dictionarul moldovenesc-romcinesc este о manifestarc a acestor drepturi consfintitc de
comunitatea intcrnationala.
Masivul lingvistic moldovenesc cuprinde spatiul din stinga Nistrului pina la Cluj, in inima
Ardealului. Dicfionarul moldovenesc-romdnesc confirma situajia conturata pe harta elaborate de
lui. Bamea pe baza ALR, ALM, publicata in monografia lui H. Mihaescu La romanite orientate
(Editura Academiei Romane, 1993). Aceasta realitate lingvistica fundamental documentata, in repetate
rinduri confirmata ?i tirajata, dezvaluie lipsa de orice temei a declaratiei din Enciclopedia limbii
romane cum ca “regionalismele lexicale mai mult sau mai putin specifice sint nu numai putine, ci ?i
neinsemnate”. Autorii acestei enciclopedii, cu prestanta de “magister dixit” tree la regionalisme ?i
substantivul “sobor”. Fara a se trudi macar sa rasfoiasca, daca nu DLR, CADE, cel putin DEX!
Nu este cazul aici sa ventilam truisme. Totul depinde de unghiul de vedere din care fenomenul
esteprivit ?i tratat. Mihail Sadoveanu constata v&moare“zeamaacra”.curechi“varza” sint fenomene
generale cuprinzind о arie imensa din stinga Nistrului pina dincolo de centrul Transilvaniei. DLR
afirma ca curechi e raspindit “in jumatatea de nord a tarii”. In ciuda realitatii ca atare - multe! -
fenomene lingvistice sint foarte larg raspindite, “privite din perspectiva romanilor” de autorii
pomenitei enciclopedii, ele sint nu numai “regionalisme” ci ?i “neinsemnate”. Lumea care prive?te
din diferite perspective, demult ?tie, cel putin de la A. Meillet incoace, ca delimitarea cuvint comun
- regionalism, dialect - limba este de ordin extralingvistic. Dupa cum a observat ?i moldovologul
american Ch. King, tare bine cotat la romani, ar fi vremea ca autorii de enciclopedii romane?ti “sa
accepte ca truisme faptul ca distinctive dintre limbi ?i dialecte sint mai degraba politice decit ?tii nti flee,
ca circumstantele istorice ?i relatiile Internationale joaca un rol important la formarea identitatii
etnice”. (Moldovenii, 2002). Din pacate, nu putini autori ?i politicieni romani privesc lucrurile
numai dintr-o perspectiva - numai romaneasca, evident. In Europa, ba chiar in vecinatatea Romaniei,
sint foarte multe alte ?i diferite perspective.
Inchipuirile personale “regionaliste” ale unor autori romani despre vocabularul moldovenesc
denota ca din?ii, executind comanda politica, ignora cu infumurare invatamintele propriilor inainta?i:
“$tiinta limbii urmare?te cu staruinta evolutiunea vorbei nu intr-o seama de capete alese, nu in
individualitatea cutare sau cutare, nu in cercuri socialc rcstrinse, ci tocmai in popor mai presus de
toate”. (В. P. Ha?deu, 1887).
$MECHERII POLITICO-LINGVISTICE ч
Limba moldoveneasca, ca oarecare alt idiom, contureaza doua ipostaze. Pe de о parte, dclimitcaza
limba moldoveneasca literara contemporana, care are un vocabular atit de bogat ?i divers, incit
purtatorii ei citesc ?i patrund esenfa creatiilor prozatorilor moldoveni de la Gr. Ureche, M. Costin,
I. Neculcc, M. Sadoveanu, I. Creanga, C. Hoga?, Gh. V. Madan pina la Ion Druta, ramin vrajiti de
imaginile poetice ?i profunzimea mesajului poeziilor lui V. Alecsandri, M. Eminescu, Al. Mateevici,
N. Labi?, V. Teleuca pina la Gr. Vieru.
Pe de alta parte, limba moldoveneasca delimiteaza limba nationala a poporului moldovenesc:
totalitatea dialectelor, variantelor de vorbire moldoveneasca actuala, fie din nord-vestul regiunii
Cemauti, din regiunea Ribnitei cu enigmaticul fenomen fonetic ci > si (ciolan > siolan “carne”;
ceaun > seaun) pina la graiurile din sud-vestul Republicii Moldova, cu anumite trasaturi evasi
valahe, in evolutia lor multiseculara. Varietatea tipurilor de vorbire moldoveneasca uzuala in strinsa
interdependenta ?i confluenta cu limba moldoveneasca literara, inve?nicita in creatiile marilor
cronicari moldovt <i, in opercle clasicilor literaturii moldovene?ti V. Alecsandri, M. Eminescu, I.
Creanga, C. Hoga?, M. Sadoveanu, Gh. V. Madan, Al. Mateevici, N. Labi?, N. Costenco, V Teleuca,
Gr. Vieru, Ion Druta demonstreaza cuprinzator ?i convingator ca poporul moldovenesc, ca oarecare
alt norod, “poseda о enciclopedie a sa oarecum instinctiva, о logica a sa, о psihologie a sa, о
cosmografie, о astronomie etc., care toate constituie о nepretuita comoara a cugetarii sub inveli?ul
graiului”. (В. P. Ha?deu).
Galagia antimoldoveneasca stirnita ?i umflata de anumiti autori romane?ti hiperpolitizati are la
baza о ?mecherie elementara: inlocuirca limbii nationale a poporului moldovenesc cu forma ei literara,
comuna ?i romanilor. Acest true politic umflat ?i pedalat ani in ?ir de politicieni ?i autori de prin vecini
a inceput sa fie repetat de cercetatori straini ?i chiar de unii demnitari din guvemarea Moldovei.
Dicfionarul moldovenesc-romdnesc varsa lumina abundenta, clara asupra ambelor ipostaze ale
limbii moldovene§ti in evolutia ei multiseculara, divulgind uneltirile diferitilor rauvoitori, ie§ite la
iveala odata cu aparitia primului volum al Dicfionarului explicativ al limbii moldovene^ti (DELM,
1978). lata un exemplu banal din multe altele in aceasta privinta. Moldovenii nu cunosc lexemul
argila “razboi de tesut”. Cu toate acestea, DELM il include. Dintr-un motiv curat romanesc: este
atestat in dictionarele limbii romane§ti. Din acelea§i, romane§ti, motive DELM include zoala “truda”,
zimbil “co§ de papura” §i altele, care demoldovenizeaza vocabularul moldovenesc, “cainizindu-Г,
oltenizindu-L Moldovenii de pe ambele maluri ale Prutului §i Nistrului folosesc in mod obi§nuit a
ticni “a-i prii, a-i face bine, a-i face placere”, forme sprijinite §i de scriitorii moldoveni. DELM,
urmind adulator standardele tare romane§ti, nu explica a ticni, ci face, ca §i DLR, trimitere la a
tihni, pe care DLR il sprijina prin... a ticni din operele scriitorilor moldoveni.
In pofida legislatiei Internationale privind drepturile popoarelor, relatiile intre state, in pofida
bunului simt, judecind nu numai dupa declaratii, ci §i dupa fapte, antimoldovenismul a devenit,
pare-se, doctrina ideologico-$tiinpfica oficiala a statului romanesc. Reproducem doar citeva mostre
de antimoldovenism expansionist-nationalist romanesc. Dictionarulgeneral al limbii romane (1987)
de V. Breban afirma fara vreo remu§care: Moldoveneasca “dans popular romanesc”. §i punctum.
Adaugitorii politici ai “editiei revazute” a Dicfionarului universal al lui L. §aineanu adauga:
“Moldovan - 1. Roman (originar din Moldova); 2. (prin specializare) nume ce-§i dau romanii din
Republica Moldova; basarabean”. Avind in vedere astfcl de “adaugitori” falsificatori - nationalist!,
dar maghiari, N. lorga scria ca pentru a$a ceva li se cuvine o... (Contra revizionismului maghiar).
Atare falsificari grosolane, impregnate de un nationalism romanesc sordid la academiile romane$ti
se nume$te §tiinta. Curios: cine i-a spus coordonatorului “adaugitor” Al. Dobrescu (§i cetei sale) ca
moldovenii ar fi romani? Cine 1-a imputemicit pe “adaugitorul” Al. Dobrescu sa exprime con^tiinta
de sine nationala a poporului moldovenesc? Pe ce temei AL Dobrescu §i ortacii sai romane$ti i§i
permit sa lezeze demnitatea nationala a 3000.000 de moldoveni?
Am retinut asigurarea dlui M. Geoana ca “declaratii care nu fac bine ambelor parti” nu se vor
mai pronunta. La nivel politic. Studiul nostru nu este un document politic. De aceea ne permitem sa
amintim diferitilor “adaugitori” falsificatori, nationali§ti-expansioni§ti ca foneti §tii, etnopsihologii,
fizionomi§tii moldoveni, ffancezi, germani, austrieci, unguri, ucraineni, ru§i, pomind de la ctimonul
rom -, de la un numar impunator de cuvinte romani (tigane$ti) in DEX, de la tenul smolitcl al
traitorilor dintre Carpatii Meridional! $i Dunare, au mai mult decit suficiente motive pentru a tiraja:
“Roman - 1. Rom (originar din Valahia); 2. spec. Nume ce-§i dau romii din Valahia; valah”. (Am
respectat intocmai structure unui articol “adaugat” de Al. Dobrescu §i zvenoul sau in Dictionarul
universal al lui L. $aineanu).
Dictionarul moldovenesc-romdnesc reconfirma §i statornicc§te definitiv parametrii istorici,
etnoculturali ai limbii nationale a poporului moldovenesc, demascind esenta expansionist-nationalista
a diferitilor rebotezatori §i falsificatori strain! ai valorilor fundamentale moldovenc§ti.
MIORITA: MARTUR1I LINGVISTICE
Balada Miorita constituie nu numai certificate de confirmare in istorie a etnonimului moldovan,
moldoveni. Ea este primul monument, la inceput oral, ce confirma esenta latina, comunitatea structurii
gramaticale, a fondului lexical de baza a limbii moldovenc^ti in ansamblul idiomurilor est-romanice,
alaturi de vlaha §i romaneasca. Totodata, balada Miorita, variantele ei moldovene, confirma trasaturile
individuate - fonetice, lexicale ale limbii pe care moldovenii au numit-o $i о numcsc moldoveneasca.
Modesta ca volum, capodopcra contine vreo 25 de unitati lexicale, forme, majoritatea carora
chiar §i in dictionarele romane§ti din ultimii ani sint insotite de “fam.”, “pop.”, adica nu sint
invrednicite de a fi socotite fenomene lingvistice generale, comune. Uncle sint localizate "'mold.
altele in general nu sint recunoscute de majoritatea dictionarclor romane§ti. Unor apclative le sint
denaturate sensurile: ungurean, moldovan. lnsa§i notiunca de “plai”, sintagma “gura de rai”, ca §i
derivatul “miorita” sint de sorginte moldoveneasca. “Formula traditionala cu care incepe balada Pe
10
un picior de plai, Ре о gura de rai ... este caractcristica pentru variantele moldovene... Formula
care cuprinde ideea plaiuluieste limitata ca circulate la о zona extrcm de redusa in cadrul variantelor
de tip moldovan”. (A. Fochi, 1964).
Ca balada Miorita s-a nascut in Moldova, ca ea a fost plasmuita de moldoveni in limba
moldoveneasca ne-o demonstreaza §i faptul ca expresia atit de moldoveneasca, de о rara plasticitate
-gura de rai dictionarele romane§ti о refuza. Insa, cu toate ca numarul de cuvinte, forme de factura
moldoveneasca in textui baladei Miorita este nea§teptat de marc (nemaivorbind de repetari), ele nu
§tirbesc unitatea de fond a limbilor est-romanice, inteligibilitatea lor reciproca.
A§adar, balada Miorifa-^czz mai nobila manifestare poetica a neamului” (M. Sadovcanu) este
intiiul monument-marturie a inepuizabilei posibilitati de cxprimare a limbii moldovene^ti. Totodata,
balada Mioritaeste §i о dovada nemuritoare a individualitatii limbii vii moldovene^ti. Moldoveneasca
prin mesaj §i spirit, plasmuita pe melcaguri moldovene, balada inve$nice§te soarta tragica a
moldovenilor in cuvinte neao§e moldovene§ti, care in dictionarele romane§ti sint calificate “pop.”,
“mold.”. Adica zamislite de popor. De poporul moldovenesc.
Precum baladaMiorita a ie§it din sufletul §i inima poporului, “direct din popor iese §i 1. Creanga...
simplu in aparenta §i totu§i complex ca poporul. I. Creanga nu e un bict scriitor popular, cum au
spus unii, ci cea mai maiastra §i artistica manifestare a poporului in literatura culta”. (M. Sadovcanu,
1923). lar daca in DU, CADE §i DLR majoritatea citatelor extrase din M. Eminescu §i 1. Creanga
sint calificate “pop.” §i “mold.”, devine clar pentru oricine ca ei sint cele mai maiestre §i artistice
manifestari ale poporului moldovenesc in literatura.
Editia pe care о prezentam cuprinde, in masura permisa de volum, numai о parte din vocabularul
folosit de I. Creanga, M. Eminescu, M. Sadoveanu, numai о parte din cuvintcle lor marcatc in
dictionarele romane§ti “pop.”, “reg.”, “Mold.”, “Bucov.”, “Mold., Bucov., Trans.” - acestea fiind
una din sursele principale ale Dictionarului moldovenesc-romdnesc. (DMR).
DEOSEBIRI ESENTIALE
*
Dic(ionarul moldovenesc-romdnesc confirma concluzia lingvistului roman M. Sala: “Analiza
vocabularului reprezentativ romanic arata ca ele - limbile romanice - sc deosebesc esential §i prin
modul in care fiecare dczvolta in mod propriu lexicul mo?tenit din latina”. (1988). Din accst punct
de vedere - al dcosebirilor esentiale - moldoveneasca ofera marturii surprinzatoare. Astfcl, limba
moldoveneasca a pastrat, a dezvoltat in mod propriu, folosind §i astazi substantivele de provenienta
latina anina “nisip” < latina arena “spatiu pentru reprezentatii, acoperit cu nisip”; morva “duda” <
latina morns (alba, nigra), necunoscute limbii romane^ti. Limba moldoveneasca a creat din clemente
latinc, pe tcren propriu §i in mod propriu, forme gen morvari “dud”, mine$tergura “$tcrgar, prosop”,
atestat din veacul XV (Codicele Voronetean), pe care romancasca de asemenea nu le cunoa?tc.
Exemplele rcprodusc §i altcle de acest gen constituie dovezi concludente, definitorii ale
personalitatii limbii modovene$ti in raport cu altc limbi romanicc, inclusiv cea romaneasca. Totodata,
marturiile de fclul cclor mentionate demonstreaza ca vocabularul limbilor romanicc nu poatc fi
reprezentativ, daca se pune la index cu о aroganta ignoranta lexicul limbii moldovenc^ti. Este ridicol
ca un grup de ccrcctatori romani s-au apucat sa conturezc vocabularul reprezentativ al limbilor
romanice, inclusiv pc baza celor care nu au vreun dictionar. In schimb ignora cu infumurarc romeasca
vocabularul limbii moldovene^ti grupat, structural §i tilcuit in diferite lexicoanc monolingve, cu о
traditie lexicografica bilingva din 1719 (Vocahulario italiano-muldavo). Astfel de “§tiinta” de acum
nu nc mai mira: lucrarca a aparut la Bucure^ti. lar autorii sint romani. Inclusiv M. Sala.
SURSE, PRINCIPII, CRITERII, STRUCTURA
Toate cuvintele, variantele (foncticc, scmanticc) cuprinsc in prima editic a DMR au fost publicatc
§i, intr-un fel sau altul, tilcuitc. Doar, dupa cum a observat §i M. Avram, “nici un dictionar nu
pome^te de la zero”. Autorul $i-a vazut sarcina numai in a reaminti §i a reconfirma bogatia §i
11
diversitatea vocabularului contemporan (dar cu elcmcnte istorice) uzual la moldoveni, dezvaluind
astfel legatura indisolubila dintre istoria limbii istoria poporului de la Miorifa, de la primcle texte
traduse (Codicele Voronefean), scrise moldovenesc pina in zilcle noastre. Dictionarul moldovenesc-
romdnesc nimic nu inventeaza. Dictionarul moldovenesc-romdnesc numai reaminte§te §i reconfirma.
Drept sursc principale pentru elaborarea DMR au servit DLR. (vol. I-1V), CADE, DU (cd.
VIII), in care un numar uluitor de mare de cuvinte, forme sint localizate “Mold.”, “Bucov.”, “Mold.,
Bucov., Trans.”, precum §i glosarcle cditiilor bucure^tene ale operelor lui I. Creanga, M. Eminescu,
M. Sadoveanu, C. Hoga§ §.a., cuprinzind mii de cuvinte, variante moldovene$ti talmacite pentru
romani.
Inainte de a purccde la elaborarea prezentei editii s-a hotarit ca ultimul test de includcre in
DMR va fi eolationarea cuvintului dat cu DEX (1998). Daca lexema I forma respective cstc in
DEX, ea nu putea fi admisa in DMR, procesul confruntarii / sclectarii, incepind cu glosarele-anexe
la operclc lui 1. Creanga, M. Eminescu, M. Sadoveanu, avansind cronologic: DU (1929), CADE
(1931), DLR (1955-1957)... Insa acest criteriu s-a dovedit a fi nevalabil de acum la al treilea articol
lexicografic. Potrivit principiilor de claborare a DMR: eolationarea de la prima atestarc a cuvintului,
apoi avansind in timp, verbul poliscmantic a aburca era moldovenesc in DU (1929), in CADE
(1931); in DLR de acum devenise “regional”, ilustrat insa cu citate din 1. Sbiera, I. Creanga, M.
Sadoveanu. DEX s-a milostivit §i a pastrat accst verb, castrindu-i nemilos о parte din sensuri $i
schilodindu-1: “reg.”.
Dupa cum sc vedc, soarta verbului moldovenesc a aburca a fost pecetluita de lingvistii romani.
DGLR (1987) de acum 1-a §i zatrit. La opera de prohodire a verbului a aburca participa $i DEI
(2001), prefatatoarea caruia, о venerabila §i merituoasa doamna, marc admiratoarc a limbii
moldovcnc$ti, tare dclicat precizeaza: “Lipsesc regionalismele din DEX ca a aburca...”. Soarta
romaneasca a verbului moldovenesc a aburca reflecta intocmai atitudinea romaneasca fata de limba
moldoveneasca: de$i acest cuvint polisemantic sc folose^tc astazi de peste Nistru pina in Transilvania
in mod obi^nuit, romanii au hotarit ca el nu exista! $i punctum! Astfel, de acum la al treilea articol-
titlu ne-am vazut in fata dilemei: salvam cuvintele moldovenc$ti sau le lasam spre casapire 1 ingvistilor
romani, care numai din$ii §tiu de ce critcrii se conduc. (De exempki, pomcnita venerabila $i merituoasa
doamna a osindit drept “regionalism moldovenesc” cuvintul sobor (in Enciclopedia limbii romane)
iar in DEI, pc care atit de entuziasmat il prefatcaza, il considcra drept forma comuna romaneasca cu
trei sensuri). Potrivit tare doctei pareri a acestei autoare, limba moldovenilor, inve^nicita de Gr.
Ureche, M. Costin, D. Cantemir cu denumirca limba moldoveneasca, a degradat pina la “subdialcct”,
“glotonim subordonat”. Pai!
Romanizarea totala a valorilor §i pcrsonalitatilor din Republica Moldova, taicrca ca-n curcchi a
cuvintelor §i expresiilor moldovcne^ti a devenit о cauza nationala a lexicografilor romani. Din§ii
dau cu oi§tea in gard, pardon - in bara fara pic de ru§inc, fara sa 1c pcse ca ride lumea. S-a ajuns ca
artistului plastic Lazari Isaacovici Dubinovskii (cea mai vestita realizarc - monumcntul lui Gr.
Kotovskii din Chisinau) enciclopedi^tii romani i-au facut a doua circumcizie: 1-au facut “sculptor
roman”.
Cea mai mare performanta la macelarirea cuvintelor §i expresiilor moldovcnc^ti a obtinut ceata
de lexicografi condusa de Al. Dobrescu. Dupa calculclc analistului Tudor Chifiac - pc accasta calc
ii adueem multamirc §i compatimire - din primele 400 de cuvinte moldovcnc^ti (litcrele A-C) din
Dictionarul universal al lui L. $aineanu (ed. VIII, 1929), in editia ticluita (“revazuta $i adaugita”)
de brigada lui Al. Dobrescu (1998) a Dic(ionarului lui L. §aincanu numai 46 de cuvinte $i-au
pastrat caractcristica “mold.”, 19 au fost zatrite definitiv, iar 335 de cuvinte $i expresii moldovcne^ti,
confirmate ca atare §i de CADE $i de DLR, au fost prihvatizate de limba romaneasca. Operatia
romaneasca de casapire, furluarc a cuvintelor moldovcne§ti continua...
Avind in vedere ca lucrarea noastra arc titlul moldovenesc-romdnesc (diefionar), am hotarit sa
salvam cuvintul moldovenesc a aburca folosit in mod obi^nuit astazi pc ambclc maluri ale Prutului
§i ale Nistrului cu toate cole patru scmnificatii ale sale. Cu atit mai mult ca astfel de cuvinte general
moldovene^ti, poreclitc “reg.”, “pop.”, “lam.” in dictionarcle romane$ti din ultimii ani, sau chiar
12
strangulate de acestea, in DMR se contin vreo 10.000.
DMR cuprinde §i о parte de cuvinte considerate comune, dar ilustrate copios numai cu citate
din scriitorii moldoveni. Chiar daca e sa admitem ca astfel de lexeme demoldovenizate au avut
marea cinste de a fi considerate general romane^ti, locul lor de na$tere este evident: Moldova.
Alte surse de о insemnatate covir§itoare pentru DMR sint Dictionarele dialectale. Cuvinte,
sensuri, forme (vol. I-V, 1985-1986) alcatuite dupa anumite criterii (vezi R. Udler. Introducere)',
culegerile de Texte dialectale [TD (vol.I (1,2), vol. II (1), 1969, 1971], materialele oferite de hartile
ALM. Din motive tehnice (dublarea volumului fata de cel planificat initial), am putut include numai
о foarte mica parte din bogatia DD. Structura articolelor este cea din DLR (§i citatele, majoritatea),
din DD (§i exemplele). Titlurile articolelor preluate din DD sint oricum literarizate.
О serie de cuvinte moldovene§ti, fara citate, sint explicate romane^te de academicianul 1. Iordan,
in paranteze indicindu-se sursa: I. Neculce (Letopiseful ?arii Moldovei). Cuvintele talmacite
romane^te de Th. Holban sint reproduse din prima incercarc de Dicfionar moldovenesc-romdnesc
publicata in 1938. Unele moldovenisme i§i pastreaza semnificatia atestata in Vocabulario italiano-
muldavo al lui Silvestro Amelio (1719): chiperi §.a. DMR este explicativ: da definirea sensului /
sensurilor acolo unde cuvintul moldovenesc nu are echivalent direct in limba romaneasca.
Dicfionarul moldovenesc-romdnesc este о sursa surprinzatoare de informatii pentru invatatori,
elevi, studenti, profesori, politicieni, inclusiv prim-mini§tri, pentru toti purtatorii limbii moldovene^ti,
precum $i pentru purtatorii limbii romane§ti. Unora le este de folos - pentru a se convinge de
existenja obiectiva a celor circa 19.000 de dovezi de netagaduit ale individualitatii §i dainuirii
seculare ale limbii pe care moldovenii о numesc moldoveneasca. Altora - pentru a-§i completa
golul informational §i a-§i modera zelul politico-lingvistic antimoldovenesc excedentar, veleitatile
lingvo-mesianice.
Neindoios, vocabularul, variantele semantice, fonetice, incluse in prima editie a DMR, chiar §i
cele, sau, mai ales, acele cuvinte moldovene$ti care au devenit evasi generale pe arealul lingvistic
est-romanic, nu afecteaza comunitatea fondului lexical peren, a structurii gramaticale, a originii
romanicc a limbii nationale moldovcnc§ti §i a limbii nationale romane^ti, intel igibilitatea lor reciproca
la nivel literar.
Pastrindu-§i ficcare individualitatea §i caracteristicile de insemne fundamentale ale ficcarci
natiuni, limba nationala moldoveneasca §i limba nationala romaneasca i§i dezvolta continuu calitatea
lor suprema comuna - de a ramine reciproc inteligibile.
Dictionarul moldovenesc-romdnesc contribuie esential la dezvoltarca acestci calitati §i afirmarea
acestor caracteristici, statomicite pc comunitatea originii, fondului lexical peren §i a structurii
gramaticale ale celor doua limbi nationale: moldoveneasca romaneasca.
“MAMA LIMBII ROMANE§TI”
Citatele, preluate din DLR, DU, CADE, sint completate cu exemple din Gr. Urechc, M. Costin,
I. Neculce, M. Eminescu, C. Hoga§, I. Tcodoreanu, N. Labi§, din crcatiilc lui P. Botu, Gr. Vieru, V.
Tclcuca, Andrei Lupan, P. Zadnipru, Gh.V. Madan, N. Costenco, Ion Druta §.a. Cele mai multe
exemple ilustrative sint extrase din operele lui I. Creanga, M. Eminescu, M. Sadoveanu. In raport
cu volumul creatici sale autentice, cel mai des este citat M. Eminescu. Lucrul este absolut firese
intrucit, - cum a constatat §i academicianul Al. Rosetti, “Eminescu intrebuintcaza in poeziile sale
un mare numar de cuvinte §i de expresii din limba vorbita in Bucovina §i in Moldova”. Deci din
limba moldovenilor, din limba moldoveneasca. Din cauza ca acest “marc numar de cuvinte §i de
expresii din limba vorbita in Bucovina §i in Moldova” nu este cunoscut sau nu este inteles valahilor,
in dictionarele romane^ti ele sint categorisitc “familiar” (de bucatarie, probabil), “popular”. Adica
formele, cuvintele, expresiile folosite de M. Eminescu, care “au imbogatit patrimoniul limbii
nationale” (Al. Rosetti) nu s-au invrcdnicit sa fie considerate general romane§ti, literarc. Aceasta
discriminare a cuvintelor §i expresiilor moldovenc§ti folosite de M. Eminescu nu ar trebui sa lezeze
con^tiinta national-lingvistica a moldovcnilor. Dupa cum ne invata DEX, popular inseamna “creat
de popor”, deci, in cazul lui M. Eminescu - de poporul moldovenesc. Popular mai inseamna §i
13
“specific acestui popor”, deci specific poporului moldovenesc. Astfel dictionarele romane§ti inca о
data confirma concluzia lui Perpessicius “ca Eminescu, moldovan find, va arata о dispozitie fireasca
pentru formele obir^iei sale, formele moldave.”
Creatiile plasmuite de cei mai inzestrati reprezentanti ai norodului moldovenesc de la Anonimul
autor al baladei Miortfa, de la Gr. Ureche pina la Ion Druta cuprind in sfera de investigate artistica
istoria multiseculara a moldovenilor, obiceiurile locale §i viafa cotidiana, nevoile §i nadejdile lor.
Caracterul peren §i individualitatea spiritualitatii moldovene^ti rezida in creatia populara a
moldovenilor, in dulcea limba moldoveneasca, in care sint inve^nicite firea moldovenilor, trasaturile
lor caracteristice etnopsihologice cu radacini imemoriale. “Factorii specifici national! se gasesc la
toti scriitorii moldoveni §i i-am putea descoperi, prin analiza, la fiecare din ei. E de ajuns sa scrim
aici doua nume, ale lui Creanga §i Sadoveanu... - Constata G. Ibraileanu, precizind: Cei mai buni
scriitori ai no§tri (...) sint §i cei mai buni cunoscatori ai limbii... Cei care au limba mai bogata §i
mai frumoasa, toti s-au imparta^it din izvorul cel mai mare al limbii populare: Eminescu, Sadoveanu
§i incomparabilul Creanga. Prozatorul cel mai mare - acest Creanga - e chiar din popor; serie cum
vorbe§te poporul”. Adica moldovene^te: a se vedea registrele de cuvinte moldovene^ti din editiile
crengiene de la 1890 pina astazi.
Analizind particularitafile lingvistice ale Moldovei, academicianul 1. Iordan conchidea:
“Particularitatile regionale ale limbii lui I. Neculce sint, in linii mari, acelea^i ca ale graiului
moldovenesc actual cu deosebiri mai mult cantitative decit calitative ce izbesc putemic...” (1959).
Un alt exeget de faima romaneasca G. Calinescu preciza, ridicind pe prim plan farmecul, artistismul
§i muzicalitatea, potentele creatoare ale limbii moldovene^ti: “Fata de saracul dialect muntean,
limba taranului ardelean §i mai cu seama a moldovanului sint pe о treapta superioara... Graiul
moldovenesc, prin moliciunea tonurilor sale, e de la sine artistic. Un Neculce, un Creanga in Muntenia
sint mai greu de a§teptat...” (1941).
La marginea acestui foarte scurt pomelnic de adevaruri principiale, care nu-§i gasesc loc nici
macar in culegerile romane§ti numite “enciclopedii lingvistice”, e mai mult decit binevenita concluzia
Consiliului $tiintific al Institutului de Lingvistica din Bucure§ti, care a stabilit, “ca sub raportul
continutului de idei, cit §i ca limba literatura noastra contemporana incepe in prima jumatate a
secolului al XlX-lea cu scriitorii grupati in jurul revistei Dacia literara. In centrul lor se situeaza
M. Kogalniceanu, V. Alecsandri, Al. Russo, C. Negruzzi (-toti moldoveni!), care au fost cei dintii
militanti activi pentru unitatea limbiii §i culturii noastre. Limba folosita de ace§ti scriitori (limba
moldoveneasca, evident!) s-a impus ca limba a literaturii noastre, fiindca ea are la baza izvorul
viu al graiului popular”. Din Moldova.
In jumatatea a doua a veacului al XlX-lea “Prin intrebuintarea unui numar de cuvinte §i de
expresii din limba vorbita de popor, de oameni simpli (“din Moldova §i Bucovina”), Eminescu a
largit granitele stilului artistic al limbii literare, - conchide academicianul Al. Rosetti, - §i, in acela^i
timp, i-a dat caracteristicile geniului sau” Moldav, moldovan fiind. Ca M. Eminescu §i-a faurit
nepieritoarea sa opera poetica sorbind cu nesat din izvorul viu al limbii moldovene^ti, ca el pretuia
mult vorbirea moldovenilor ne-o confirma §i 1. Slavici: “Dupa parerea lui Eminescu cea mai dulce
§i cea mai bogata in sunete este rostirea moldoveneasca”. (1924).
Evidentiind “rolul Moldovei in lupta de a feri limba de atentatele inovatorilor”, dindu-§i “seama
de rolul cultural al Moldovei, de rolul ei de invajatoare a romanilor de pretutindeni”, M. Eminescu
va sublinia (in articolul Repertoriul teatrului romdnesc): “Moldova joaca in dezvoltarea romanilor
un rol insemnat. Aici, in mare departare de §arlatanismul intelectual, de suficienta §i coruptia centrului
politic al tarii (Bucure$ti), s-a facut binefacatoarea reactiune in contra ignoran|ei §i spiritului de
neadevar al academicienilor”.
Insumind, vom reaminti doua concluzii formulate de mari autori romani:
1. “Moldovei i se datore$te cultura romaneasca a$a cum este astazi”. (G. Ibraileanu).
2. “Sevele limbii vin mai ales din Moldova”. (G. Calinescu).
Acest adevar a fost exprimat plastic §i ingenios intr-o poezie
publicata in ziarul chi§inauian Glasul Moldovei:
14
MAMA LIMBII ROMANE$TI
Vcci de veci nu se mai schimba
Ce ni-i dat de sus in dar,
Cearta noastra despre limba
E-o furtuna in pahar.
Nicaieri nu sint pe lume
Doua limbi cu-acela§i nume,
Dar sint, drept nu-totdeauna,
Doua nume pentru una.
Unii zic ca e otrava,
Dar de stai sa de ginde^ti,
Limba noastra cea moldava-i
Mama limbii romane§ti.
Quod erat demonstrandum. Ceea ce se cerea de dovedit.
Vasile Stati
Chisinau, 28 iunie 2003
POST-SCRIPTUM NEOBLIGATORIU
Blajini din fire, saritori la nevoie, moldovcnii totdeauna vin in ajutorul celor care nimcresc in
vrco incurcatura. Participind la о reuniune de la Trieste (noiembrie 2001) prim-ministrul Romaniei
A. Nastase a ramas cracanat, cind a citit pe una din cabinele translatorilor: “limba moldoveneasca”.
$cful guvernului unei tari cu о populatie, in buna parte de limba est-romanica, a facut-o pe niznaiul,
cica n-ar fi auzit pina atunci de alte limbi romanice de rasarit: dalmata (disparuta), vlaha, vorbita
in nord-vestul Bulgariei, moldoveneasca, limba de stat a Republicii Moldova. Caldarit de-а binclea,
adica debusolat totalmente, §eful guvernului romanesc a declarat oficial: “Pina cind la Chisinau nu
se va face un dictionar romano-moldovenesc, eu continui sa cred ca limba pc care a vorbit-o
reprezentantui Republicii Moldova este limba romana”. (/шт/, 27.11.2001).
... Prin partea moldoveneasca a Odesei astazi se mai poate auzi о pataranie despre un contract
inchciat de administratia portului cu ni§te romi romani. Contractul alcatuit in doua limbi -
romani(asca) §i odcsita, glasuia: “Noi romanii romi ne obligam sa boim vaporul cutare, pe de о
parte... Administratia se obliga, pe de alta parte, sa plateasca...”. La sorocul hotarit romii romani
au dat de §tire ca au ispravit. Administratia, controlind, a vazut vopsita numai о parte laterala a
vaporului §i s-a strop^it: Cum vine asta?! Cine va vopsi cealalta parte?! Romanii romi, ca totdeauna
- foarte siguri pe sine, au zis: A§a cum e scris in contract: “Noi, romii romani boim, pe de о parte”.
A§a ca dati ba^lele §i n-aveti decit sa boiti partea voastra!
Noi, moldovcnii, purtatori ai limbii moldovcnc$ti, dorind sa-1 luminam pe A. Nastase §i alti
romani dc-al de el din Romania, am claborat §i am tiparit Dictionarul moldovenesc-romanesc,
cuprinzind vreo 19.000 de cuvinte §i forme. Acum e rindul lui A. Nastase sa recunoasca public, cu
accea§i fata, ca reprezentantui Republicii Moldova a vorbit in limba moldoveneasca. Decizia ii
apartine. Faca precum i-i voia. Amintim insa ca in joc e obrazul unui prim-ministru. Al unui stat. $i
nu a unui stat ca cclelalte. Ci a Rromaniei! Se va vedea cit costa.
Nu va fie cu banat.	V.S.
15
ABR1COS m. - Pom fructifcr din familia
rozaceelor cu fruct galben-portocaliu.
ABRICOASA/ - Fructul abricosului.
ABURCA (a) - A se apleca.
ABURCA (a). Oflobanu ia atunci leninele, apoi
saltindu-le fi aburcindu-le cam anevoie, le umfla
in spate. (I. Creanga). - A ridica (in spate) de la
pamint cu multa osteneala.
ABURCA (a se). Jder batrinul se aburca in fa
cu destula ufurinfa. (M. Sadoveanu). Incaleca
pe cal fi se aburca cu dinsul in inaltul cerului.
(1. Sbiera). Incepe a se aburca pe ciref in sus.
(I. Creanga). - A se urea, a se sui, a se catara.
ABURCA (a). Il aburca (pe Ruset) de subsuori
pe trepte. (M. Sadoveanu). - A ajuta se urce;
a urea.
ABURCA (a) - A tovari.
ACARCUM adv. - Oricum.
ACARCIND adv. - Oricind.
ACARCIT adv. - Oricit.
ACARNITA/ - Cutiuta in care se pastreaza
acele.
ACARNITA/ - Pemu|a in care se in fig acele.
ACATy m. pl. - Salcimi.
ACATARII adj. Da nu-i betiv, vai de capid lui
sarmanul! Ifi vede de treaba cu lunile fi, cit n-
are gologani, e от acatarii. (M. Sadoveanu). -
Cumsecade, de treaba.
ACHIPUI (a)-Apipai
ACIFORM adj. - Acicular, in forma unui ac.
AC IN m. - Boaba de strugure.
ACIN m. - Dilatatie mica la capatul unui canal
glandular.
ACINOS adj. - De forma unei boabc de
strugure.
ACIOA (a). De multe ori nazuia domnii tarii
Moldovei de acioa fi se ajutora de la dinfii. (Gr.
Ureche). - A adaposti.
ACOLISI (a) - A se lega de capul cuiva cu gind
rau.
ACOLISI (a) - A nu lasa din stapinire ceea ce a
apucat odata.
ACOLO adv. E x p r. Pin’pe colo - pestc
masura, din cale afara. Acesta nu-i vrun lucru
pin pe colo, copila hai, zise baba. (1. Creanga).
- Peste masura, din cale afara (de mare, greu,
frumos).
ACOLO adv. E x p r. Ce am eu de acolo = ce
ma intereseaza?, ce ma prive^te?, ce am din treaba
asta? Las sa ma cheme cum m-a chema; ce ai
dumneata de-acolo? (I. Creanga). - Ce folos am,
ce ma prive§tc.
ACOPER1§ n. - Capac la cratita.
ACUFUNDA (a). О stea albastra cade fi-n
spajiu s-acufunda. (V. Alecsandri). - A cufunda.
ADALBI (a). De multe ori, in serile de iarna,
cind genii era moale fi omdtul addlbea
intunericul noppi, se gramadeau in ele (cri§me),
de-а valma cu mic cu mare razefii fi mazilii.
(Gh. V. Madan). - A albi, inalbi.
ADAO$AG n. - Dare suplimentara. (I.
Neculce).
ADAPOI m. - Loc unde se adapa vitelc.
ADAPOST n. - Acioala.
ADEVARAT adj. - Istina.
ADEVERI (a) - A se incredinta reciproc, a se
angaja. (I. Neculce).
ADEVERINTA/ - Zapisca. Ingropipe morfi
fara zapisca de la d-nu doftor. (DLR).
ADJEVERINTA/ -Indatorire. (1. Neculce).
ADINC adj. От adinc cujudecata aleasa. (DD).
- Intclept.
ADUNATOARE/ - Grcblita (la coasa).
AFACERE (necinstita)/ - Bi§nita.
AFARA DE prep. - Ba$ca.
AFIF adj. Ma trezesc tufa-п pungd, tufa in
buzunar, ajif! Dar се-mi pasa! (V. Alecsandri).
- Lefter; lipsit de bani.
AFION m. Frunzifoara de qfion, La gradina
lui Ion Toate pasarile dorm. (Folclor). - Mac.
AFI$URI n. pl. - Foi volante.
AFTONI (a) - A lovi (cu palma, pumnul).
AFTONIT adj. - Cherchelit.
AFUMA (a) - A lovi pe cineva.
AFUMATOR n. - Foi de prisaca.
AGHELU$CA adv. - Abia.
AGHELUTA adv. - Abia.
AGHESMUI (a). Il aghesmuiesc cu asta ...
laba, cum о numefti d-ta.-Dape mine, Mariuca,
m-ai aghesmui? (V. Alecsandri). - A bate.
AGHIUTA m. - Nazbitios, neastimparat (copil).
AGON ESIT A f. Insa lacomia nice pre atunce
nu lipsia, cu dari grele, ce avind lacuitorii tarii
vremi de agonesita, biruia toate acele greutafi
ale domniei. (M. Costin). - Ci§tig, imbogatire.
AGON1SEALA/ - Poniost. A fost odata nu
от care avea fi un ban, ba avea fi nitel pomost.
(C. Radulescu-Codin).
AGRI$ m. - Arbust cu ramuri ghimpoase, cu
fructe comestibilc.
AGRI$A f. - Fructul agri^ului.
AGUD m. Tresari in agudul inmugurit strigatul
A__________________________________________
ALICARIE f. - Piatra, pietri§ pentru prepararea
betonurilor u§oare.
ALIGN! (a) - A bate u§or; a adia.
ALIGNI (a) - A §chiopata u§or.
ALIOR m. - lnfati§area (cinepii).
ALIVANCA/ Facind mama un cuptor zdravan
de alivenci fi placinte cu poalele-n briu fi
pirpilind nifie pui tineri la frigare fi apoi
tavalindu-i prin lint, pe la prinzul cel mic cheama
pe matu$a Mariuca lui mo§ Andrei la noi. (I.
Creanga). - Mincare din faina de porumb (ori
de griu) amestecata cu lapte acru §i oua batute §i
coapta in cuptor in tavale.
ALIVANTA adv. E x p r. A veni alivanta = a
veni de-а rostogolul. Ion insa, impiedicat cu
picioarele in minicile contafiilui, cazuse alivanta
la pamint. (I. Creanga). Nal Cd era sa dau
alivanta peste cap. (V. Alecsandri). - De-а dura;
peste cap; de-а rostogolul.
ALIVANI (a) - A se da de-а rostogolul; a se
rostogoli.
ALIVANI (a) - A-§i pierde urma (in lume).
ALIVANI (a)- A se oplo§i la cineva pe un timp
indelungat.
ALIVENCIf. pl. - Dans popular.
ALUAT n. - Coca.
ALUNARI m. - Alun.
ALUNAT adj. Ochi alunati = ochi holba|i. -
Holbap, deschi^i tare.
ALUNEAf. - Alunica (firuct).
ALUNEASCA f. - Joe popular; melodie dupa
care se executa acest joc.
ALUNELE f. pl. - Pistrui.
ALUNICAf. - Piatra scumpa la inel.
ALUNIJA/ - v. Alunica.
AMAN n. Ne-a fast traiul cu aman. (Folclor). -
Suferinta, necaz.
AMANDEA adv. lar eu amandea pe ща afar a
plingind, fi incep a racni cit imi tinea gura,
strigind mejeefii. (I. Creanga). Cum le-om zari,
amandea pe ele. (V. Alecsandri). - Repede, fuga.
AMAR adv. Pe masa le-o aruncat In casa s-o
luminat, Femeia amars-o spaimintat. (Folclor).
- Tare.
AMARNIC adj. От amarnic la treaba... Da
amarnic mai efii la viafa. (1. Creanga). D-apoi
cd fi neata, drept (i-oi spune, c-amarnica vita
de cal mai ai. (C. Hoga§). - Aprig, de isprava,
hamic.
AMARIT adj. - Dosadit. lefira deci la mai,
dosddi(i de ei. (P. Ispirescu).
AMELIJA (a). Numai ameli(a la un loc cum
16
cucului. (M. Sadovcanu). - Dud.
AGUDA f. Frunza verde de agude, lan vezi,frate
ce s-aude? (V. Alecsandri). - Duda.
AGUT m. - Dud.
AGUT m. - lagod. Aci in umbra unui iagod
durmea un от cugura cascata. (E. Novacovici).
AGUTE/ pl. - Dude.
AHOTA f. - Placere.
AHOTNIC adj. Maifemeie, multa minte-fi mai
trebuie, zicea tata, vazind-o a$a de ahotnica
pentru mine. (I. Creanga). In ce prive fie
pescuitul... eu ma trezisem deodata un ahotnic
aprig. (M. Sadoveanu). - Bine dispus; domic,
pasionat.
AI m.Ooaie intreaga taiatafelii... tavalitaprin
seu fi printr-o leaca de alifie de ai, caruia i se
zice fi usturoi. (M. Sadoveanu). - Usturoi.
AI m. pl. - Ani.
AIEST, AIASTA adj. Vine in toate di mine (He,
de cite fie sub rachifele aieste. (C. Negruzzi). -
Acest.
AIESTA, AIASTA pron. Apoi mai imi vine a
crede cd aiasta-i (ara spinilor fi n-am incotro.
(I. Creanga). - Aceasta.
AIST, A1$TI pron. Aista-i un lene$, care nu
credem sa fi mai avut pereche pe lume. (I.
Creanga). - Acest.
AISTE adj. Tunurile lor bat in zidurile aiste
necontenitde cincizile. Aiste cuvinte mi-o rostit.
(V. Alecsandri). - Aceste.
AIURIT n. $i straveziul demon prin aer cind sa
treaca, Atinge-ncet агата cu zim(ii-aripei sale,
De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. (M.
Eminescu). - Tinguire, geamat.
AJEGOS adj. - Argilos, cleios (pamint).
A JUNS (de cap) adj. - Hitru, mintios.
ALAN m. - Ple§; loc sterp in porumbi§te.
ALARMA f. - TrivogiL Trivoga chema la arme
gvardia nafionala. (I. L. Caragiale).
АЬВДТ m. - Leucom, albeaja.
ALBAU m. Drept in frunte ca un zmau, Calare
pe un albau. (Folclor). - Cal alb.
ALBINEATA adj. - Blonda.
ALBINET adj. - Albicios.
ALBINIE adj. - Albicioasa, albuie.
ALEGATORI m. - Trior.
ALESATOARE f. - Trior.
ALESTINCAf. - v. Halastinca.
ALGHIE (de metal, lemn, faianfa) - Vana. Apa
cind о pui in vana, о strecori ca sa nu fie cu
gunoaie. (CADE).
ALGHINA/ - Albie.
A
17
ca au maifost [ara (Moldova) о data discalicata
fi s-au pustiit de tatari. (M. Costin). - A nota, a
pomeni.
AMESTECA (a) - A unelti, a intriga. (I.
Neculce).
AMESTECAT adj. - Nedeslu§it, incurcat. (I.
Neculce).
amestecAtOrA f. - Uneltire, intriga. (I.
Neculce).
AMIJA (a) - A sta cu ochii inchi§i (in jocul de-
a mijatca).
AMI JI (a) - A face ochi mici.
AMIJI (a) - A se lumina de ziua.
AMNAR n. - Bucata masiva de lemn folosita la
constructii; grinda, stilp.
AMNAR n. - Fiecare din cele patru speteze, care
leaga carimbii.
AMNAR n. - Proptea la gard, la casa.
AMU adv. Fost-am tinarfi brudiu, Pare-mi rau
s-amu-i tirziu. (Folclor). Amu cica imparatul
acela... (1. Creanga). - Acum.
AMU$ adv. Am о puica: Amu$ ii alba, amu§ ii
neagra. Ziua §i noaptea; (A. Gorovei). - Indata,
degraba.
AMUTA (a). Cind treceam gardul cu spinii,
M-anunfai, mindro, cu cinii. (Folclor). - A asmuti
(un ciine).
ANCEAR m. - Arbore indo-malaez care secreta
un sue laptos otravitor.
ANDREA/ - Undrea.
ANDREIUL m. “Un obicei foarte frumos la
moldoveni cind fetele ifi vad ursitul, este fi
Andreiul”. (Folclor).-Obicei de Sfintul Andrei.
ANGARIE / - Corvoada.
ANIN m. - Namol.
ANINA/-Nisip.
AN INACIOS a dj. - Agatator, care se prinde
u$or de haine.
ANINATOARE/ - Lipitoare.
ANT m. - Stilp ie§it in afara unui zid.
ANTAL n. Ostafii... destupa lungi antale, beau
lacomfara сире. (V. Alecsandri). De vin patru
antaluri abia trag la о masea. (M. Eminescu). -
Vas mare de stejar.
ANTAL n. - Butoi de о suta de vedre.
ANTEREU n. - Haina lunga purtata odinioara
de lautari.
ANTIHIRT m. Tu efii, antihirfule? (V.
Alecsandri). - Nelegiuit.
ANTONOVCA/ - Soi de mar rezistent la frig.
ANTI m. pl. - Triburi slave din sec. IV-VII.
ANU ISTA. - Estim. An n-am cifiigat, estim
am pagubit, la anti trag nadejde. (A. Pann). Pina
intru acest ora$ al Italii, mi-au fost calatoria de
estim. (D. Golescu).
ANULAR adj. - De forma unui inel, ca un inel.
ANUNTjl - Afipt.
AOLICA interj. Aolica, lied, floare! De n-ai fi
fermecatoare, Nu m-ai abate din cale, Sa calc
pe urmele tale. (V. Alecsandri). - Aoleu.
APAR m. §ahin e un aparscurt, gios, cu miinile
lungi. (M. Sadoveanu). - Sacagiu.
APAUZ n. Un colacel sau doi (uneori fi о sticla
de vin) fi о luminare care se da la inmormintare.
- Pomana.
АРА/ Popas la apa Moldovei. (M. Sadoveanu).
Abia catra amiaza ajunsera la apa Bistrijei. (M.
Sadoveanu). $-au ales locul de dare razboiu
lefilorpe apa Teleajinului. (M. Costin). - Riu.
APARATOARE/ - Corlate la pu{, la pod.
APASATOR m. - Mai de batatorit pamintul.
APELE / pl. E x p r. A-i lua apele = a
inspaiminta, a infrico?a. - Frica.
APLECA (a). Avusese mare iubire pentru el:
totufi de la trei luni il lepadase, fi, de n-ar fi
avut soaerdrsa Constandia mild sd-l apiece la о
capra, s-arfi dus fi Ghifa pe drum neintors. (M.
Sadoveanu). Copilulpina nuplinge, nu-l apleaca
mamd-sa^ (Folclor). - A alapta (cu peptul).
APLECATOARE f. - Mulgatoare (oaie).
APLECATOARE/ - Podoini(a.
APOAICA / - Umflatura la incheieturile
picioarclor calului.
APRECIATOR m. - Pretuitor.
r	’
APRETUI (a). Ah! Domnule, sintem menifi
amindoi a ne cunoafie §-a ne aprefui. (V.
Alecsandri). - A aprecia.
APROD m. Staupilcuride ofieni... Aprozi, copii
din casa, curteni fi lefegii. (V. Alecsandri). -
Slujitor tinar la curtea domneasca.
APUCA (a se) - A se prinde cu juramint, a se
obliga. (I. Neculce).
APUCA (a). Apucase a cinta gaina in casa lui
fi cuco^ul nu mai avea nici о trecere. (1.
Creanga). Am о domni^oara, Cu rochita
rofioara, Cind incepe-a dezbraca, Tofi apuca a
lacrima. Сеара (A. Gorovei). - A fi pregatit sa
faca (ceva), a ajunge (la ceva).
APUCA (a). E x p r. A se apuca la rama$ag = a
se angaja, a se prinde. Pe juramint s-apuca,
Stapinii sa-i harafeased Si slugile sa-ipriveasca. '
(V. Alecsandri). - A se angaja la ceva sau la
cineva, a se tocmi.
APUCAT adj. - Smintit; ticnit.
- argin toasa. (M. Eminescu). - Argintiu.
ARHONDARIC n. Din cerdacul
arhondaricului privim... coasta repede a
muntelui $i revdirsarea neagrdt de brazi. (M.
Sadoveanu). Ma trezii de-а dreptul la
arhondaric. (C. Hoga§). - Aripa unci manastiri
pentru gazduirea oaspefilor, calatorilor.
ARIDICA (a). Din a valurilor sfada prorociri
se aridic. (M. Eminescu). - A ridica.
ARIE/ - Gradina linga casa pentru cereale.
ARIC n. - Podu^ca.
ARLIC n. - Traista in care se da mincare (ovas
§. a.) la cai.
ARMA (a). Armind 120.000 de oaste. (Gr.
Ureche). - A inarma.
ARMAN m. - Armean.
ARMAN n. - v. Harman.
ARMA. Multepu^ci$i arme luind. (Gr. Ureche).
- Unealta de aparare.
ARMENEASCA/ - Dans, melodic dupa care
se executa acest dans.
ARMONIE/ - v. Harmonic.
ARNAUT m. - Soi de griu fara tepi care se
seamana primavara.
ARSATURA /. - Cinepa palita, nedezvoltata;
poghibala.
ARTEL n. - Asociatic a rcprezentantilor unor
meserii; breasla.
ARTEL n. - Tovara^ie.
ARTELNIC m. - Mcmbru al unci tovara^ii.
ARTELNIC m. - Soldat care primea §i impartea
hrana.
ASEMALUI (a) - A stabili о asemanare; a
asemana.
ASEMALUI (a) - A nivela, a nctezi.
ASEMANATOR adj. - Podobnic.
ASFODEL m. - Planta omamcntala din familia
liliaceelor.
ASIZA/ - Strat al unui drum, §oscle format
din paminturi selectionate.
ASOLA (a) - A altcrna culturile agricolc pe
acela^i teren.
ASORTI n. - Totalitatc de acelea$i obiecte de
aceea§i categoric, dar de forme, dimensiuni $i
soiuri difcritc.
ASPARAGINA / - Substanta care se afla in
vlastarele tincrc ale sparanghelului, folosita ca
diuretic.
ASPRI (a) - A sc imbolnavi de aprindcrc la
plamini (calul).
ASPRIT adj. - Care arc aprindere la plamini.
ASTA pron. Ba asta ba ceea = ba una ba alta;
18_____________________________________A
APUCATOARE f - Cirlig de rufe.
APU$OARA/- Piriu.
ARAC AN interj. Aracan de mine = vai de mine,
nenorocitul de mine!; iracan. - Vai.
ARAMINA f - Colorant pentru vopsirea
bumbacului, hirtiei in galben.
ARAMOAICA/ - Loc in mijlocul unui riu sau
balti unde apa nu ingheata in timpul iemii.
ARBANA$ m. - Albanez.
ARBUZAR m. - Paznic la pepenarie; vinzator
de pepeni verzi.
ARBUZOAICA/ - Arbuz de о forma lunguiata.
ARCAN n. - Pripon; funia cu care se pripone§te
vita.
ARCAN n. Zaporojenii au prins cu arcanele
citiva harmasari tineri. Vacarii impresurafi de
cini umblau calari, alergau inainte, se intorceau,
ghioagele $i arcanele zburau prin rumeneala
inserdrii §i aduceau la cirduri vitele fugare. (M.
Sadoveanu). A prinde cu arcanul = a lua cu forta
in armata. Pe badita Vasile il prinsese la oaste
cu arcanul, il cethuau acum zdravan $i-lpuneau
in catufi sa-l trimeata la Piatra. (I. Creanga). -
Funie cu lat la capat pentru prinderca vitelor.
ARCAN n. Top calari $i inarmap, Cu sdgep,
cu buzdugane $i la brie cu arcane. (V.
Alecsandri). Facind referire la V. Alecsandri: de
lifteni cu buzdugan, de unguri un arcan. L.
$aineanu (ed. VI) conchide: “arcan - tcrmen
special Moldovei”. - Arma de razboi.
ARCANA f. - Hora de briu jucata mai ales de
cei din Vrancea.
ARCANI (a) - A prinde cu arcanul.
ARDAL m. ~ Rapita salbatica.
ARDEL m. - Ardei.
ARDZOI adj. - Arzator, iutc, ca focul.
AREAL n. - Zona de raspindire a unci specii, a
unui gen, a unei familii de plantc, animate a.,
a unui fenomen lingvistic; arie.
ARENAL n. - Tcritoriu lipsit de vegctatie din
preajma unui vulcan.
ARENAR m. - Gladiator; luptator pe arena.
ARESTUI (a) - A aresta.
ARGACICA/ - Mieluta pina la un an.
ARGATEALA f. - Robotcala. Dupa о
roboteala de о vara intreaga pe la alpi... s-a
ales cu vreo suta de zlop. (L. Rcbrcanu).
ARG ATI (a) - A roboti. Taranii no.^tri, robotind
mai ran ca robii, nu ajung sd-.$i ciftige nici
mincarea omeneasca. (L. Rebreanu).
ARGINTOS adj. O, aratd-mi-te iard-n haina
lunga de matasa care pane incarcata de о pulbere
A-В
19
Asta-i altceva = amu mai vii de acasa; Ei, asta-
i = nu mai spune! Asta-i §tiut = aista este un
lucru demult $tiut. - Aceasta.
ASTRAGACI n. Gazda, robotind zi $i noapte,
se proslavea pe cuptor, intre $anuri, calupuri,
astragaci, bedreag, dichici $i alte custuri tdioase,
mu$chea, piedica, hasca f clin. (I. Creanga). -
Unealta de cizmarie.
ASTRUCA (a). Daca pier sa ma astrucab,
uitind local unde am pieritsi unde oi Ji ingropat.
(M. Sadoveanu). Pe arca$ii morti... intr-o
groapa ii astrucara. (C. Negruzzi). - A ingropa,
a inmorminta.
ASTUPATOARE/ - Gurar la cuptor.
ASTUPATOR a. - v. Astupatoare.
ASTUPU$ n. - Dop (la damigeana).
ASUPRA prep. Au facut vicle^ug asupra lui
Stefan voda. (Gr. Ureche). - Impotriva, catre.
ASUPREALA f. - v. Asprit.
A$CHIA (a)-Arabota.
A$CHIERE/ - Rabotare.
A$EDZA (a) - A se invoi, a se intelege, a se
impaca, a sc obliga. (1. Neculce).
A$EDZAMINT n. - Invoiala. (1. Neculce).
A$EDZATORIU m. -Om statornic. care se tine
de casa lui. (1. Neculce).
A§EZATURA/ - $es; loc drept.
A$IJDEREA adj. Atfjderea si limba noastra din
multe limbi este adunata svz ne este amestecat
graiul nostril cu al vecinilor de prinprejur (Gr.
Ureche). - De asemcnca.
A$TERNUT n. - Covor de lina ingust care se
a§tcmc pc podea.
ATOCMA (a) - A nivela, a nctezi pamintul.
ATAMANCA/ - Otomana, sofa.
ATA f. - Pinza de paianjen.
ATE (la talchigi) f. pl. - Podnojie.
ATOS - Tare §i ciltos, care se despica grcu
(lemne).
AU adv. Au prezentul nu mi-i mare? (M.
Eminescu). - Oare.
AUGURA (a) - A prevcsti, a prczicc.
AUGURAL adj. - De augur, privitor la auguri.
AUREALA / - Acopcrirc a unui obicct cu о
pojghita de aur; aur ire.
AUREL adj. - Auriu; de culoarca aurului;
bucatica de aur.
AUREL m. - Soi de struguri.
AURELIA /. - Meduza cu corpul acopcrit de
numeroasc tcntaculc scurte.
AUTODUBA /. - Autofurgon.
AVAN adj. Vezi cit e<pi de avan, mo<j Nichifor,
cum i(i incarci sufletul de pacate. (I. Creanga).
О cimpie manoasa razd^eased, Pe care о plinge
avanul domnitor. (V. Alecsandri). Nu are
indurare, e aprig^i avan. (C. Negruzzi). - Rau,
crud, nemilos.
AVAN adj. Cit de avana va Ji fost lovitura ceea
nu va pot spune. (S. F. Marian). Intr-o groapa
mare arde-un foe avan. (M. Eminescu). Numai
de nu l-ofi rupt apa (podul), cd am auzit cd vine
avan Siretul. (M. Sadoveanu). Barbatul meu
avan. (M. Eminescu). - Stra§nic, grozav.
AVIZUHA m. - Copil neastimparat; dracu§or.
AVRAMEASA/ - Planta erbacee medicinala.
AZMAN m. - Berbcc juganit.
AZMAN m. - Tulpina groasa §i batrina a tufei
de vic.
В
BA BACA f. Prima datoriepe care am invafat-
o eu a fost sa respect pe babaca $i pe nene аса.
(M.Sadoveanu). - Tata, tatuca.
BABA-CLOANTA/ - Eroina de pove^ti; baba-
hirca.
BABADAM m. E x p r. De la Adam -
Babadam. - Din vremurile de demult.
BABA DOCH1A f. - Fiinta mitica cc provoaca
nestatornicia vremii in primele zile de primavara.
BABAEj^. - Tata, babaca.
BABAL1C m. -Tinar cu apucaturi de batrin.
BABALIC m. - Stilp gros de lemn pc care sc
sprijina, se tine moara de vint.
BA BAN n. - Nod, loc ingro§at la furca de tors,
care sustine caicrul.
BABANA f. - Pacuina. Si sa nu mai vdid pe
lunca Latrind cinii cum s-arunca Peste rit, cind
pdcuini Infricate de vrun tropot Fac sa sune glas
de clopot. (G. Cosbuc).
BABANA f. - Oaic batrina.
BABANE f. pl. - Soi de fasolc albc cu bobul
mare, lunguet.
BABA-OARBA f. Danila lega strins cu un
Stergar gros, de cilti, ochii ft urechile dracului,
ca la ('baba~oarba ”. (I. Creanga). - Joe de copii.
BABASCA-NEAGRA / - Soi de struguri.
BABAUA/ - Birsa; parte a plugului care leaga
cormana §i plazul de grindei.
BABAUA/.' - Fiinta inchipuita de speriat copiii.
BABA/ E x p r. A imbla prin babe = a sc lecui,
vraji la babe batrine. Au ven it babe doftoroae
din sat. (M.Sadoveanu). Imbla din baba in baba
cu descintece $i oblojele. (I.Creanga). -
20	В
Doftoroaie pretinsa.
BABA/ - Stilp de sprijin (la acoperi^uri, poduri)
BABA / - Numele celor doua bucati de lemn
de la spata razboiului de tesut.
BABA / - Mincarc din taietei cu mult ou §i
zahar.
BABELE/ pl. - v. Baba Dochia.
BABE§CA / - Cama§a femeiasca cusuta cu
altita.
BABITA f. - Boala de dentitie la copiii mici.
BABNIC m. - larba fecioarelor.
BABOI m. - Saminta de usturoi.
BABOI m. - Biban.
bab6i m. - Beti§or scurt §i gros in partea de
dinainte a barcasului.
BABOIE§ m. - Usturoi de saminta.
BABUC m. - Mai de batatorit pamintul.
BABUT n. - Perinoc la caruta.
ВАС n. - Vas dreptunghiular de metal de diferita
(mare) capacitate pentru lichide.
ВАС n. - Vas cilindric de aluminiu inchis ermetic
pentru transportarea laptelui, apei, uleiului.
ВАС n. - Vas in care se fermenteaza basamacul;
cazan.
ВАС n. - Lighean cu doua urechi.
BACAL n. - Pahar de vin (100 g).
BACAL n. - Halba.
BACALA§ n. - Canuta (de lut, sticla, metal
etc.).
BACALEINIC m. - Bacan.
BACAU m. Ian asculta, mai bade... Nu-mi
umbla cu mi(a-n sac §i-mi raspunde curat cum
te-ntreb, c-apoi ifi gas e di bacau cu mine. (V.
Alecsandri). E x p r. A-§i gSsi bacaul cu cineva
-Ao pati, a da de bucluc. - Bucluc.
ВАССЕА/ Apoi (tineri intor§i din Franta) s-au
pus pe iscodit porecle batrin ilor. Ba Strigoi, ba
baccele, ba ciocoi, b 2 retrograzi.
(M.Eminescu). - Batrin ramolit cu idei vetuste.
BACCELI (a) - A imbatrini, a se vesjtezi.
BACI m. M-am dus la ciobanie $i am slujit la
ni$te bad de ceea parte a niuntelui.(M.
Sadoveanu). Bund ziua $i bungdsit, oameni buni,
zisei eu, descdlecind lingo. stind $i adresindu-
ma celor cifiva ciobani tineri care trebaluiau
care incotro, dar mai cu seama unui bad batrin.
(C. Hoga§). Tine-(i minte cuvintele lui §tefan,
care v-a fost bad pina la adinci bdtrine}e.
(B.Delavrancea). - Cioban, §ef de stina.
BACLAGICA/ - Patlagica (ro§ie, vinata).
BACLAJANA f - Patlagica vinata.
BACLAJANA ALBASTRA / - Patlagica
vinata.
BACLALE / pl. - Fasole.
BACLA$CA/ - Plosca.
BAC§A/ - Pepenarie.
BAC§I§ n. - Dar de nunta.
BADANA/ - Bidinea, perie de spoit peretii
BADAPROSTE/ E x p r. Cerut de badaproste
= obtinut de pomana; Ca un pui de badaproste =
nenorocit, prapadit; A umple de badaproste
(ironic) = a ocari. - Bogdaproste.
BADIICA/ - Ciutura la fintina.
BADILE/ - Curpeni de cartofi.
BADOG n. - Bidon de aluminiu de 3-5 I.
BADRAGANIE f. - Diaree.
BADROANE/ pl. - Soi de perje mari ro§ii.
BAE/ - Vana.
BAE/ E x p r. A fi de 0 bae = a fi de 0 virsta. -
Virsta.
BAGDADIE / Necula ramase cu ochii in
bagdadie, gindindu-se adinc. (M. Sadoveanu).
Cineva ne raspunse la fel de prin tuspatru
unghiurile departate ale bagdadiei. (C. Hoga§).
- Tavan, plafon.
BAGDADIE f. - Fronton la cerdac.
BAGDALIE f. - Tavan din scinduri.
BAGEA/ - Hogeag.
BAGEAC n. - Hom.
BAGEACA/. In dreapta о $ura cu bageacd spre
scend. (V. Alecsandri). - Deschizatura, ca 0
ferestruica, in podul unei case.
BAGERh. - Ferestruica in acoperi§ul casei.
BAGHEAUA f. - Cada de 15-20 /.
BAGHITA/ - Boala la copii; babita; diaree.
BAGICA f. - Ferestruica la acoperi§ul casei.
BAHADIRCA / - Femeie bogata.
BAH LU I n. - Groapa cu apa de ploaie pe drum.
В AHN A f. Citeva vite pasc intr-o bahna iarba
verde ca buraticul. (M. Sadoveanu). - Loc
mla$tinos acoperit cu iarba sau stuf.
BAHORNITA/ - Femeie batrina §i rautacioasa.
BAH UR m - Coplej, copii mic neastimparat.
BAJIOCURA/ - Persoana batjocorita.
BAJIOCURI (a) - A se murdari, a se pata
(hainele).
BAJIOCURIT adj. - Murdarit, mascarit.
BAI m. - Saminfa de usturoi; baib.
BAIAN n. - Armonica cromatica.
BAI AN 1ST m. - Persoana ce cinta la baian.
BAIB m. - Saminta de usturoi.
BAIBARAC n. - Haina de larna din vatelina,
asemanatoare cu pufoaica.
BAIBARAC n. - Barbat venit cu traiul din alt
в
21
sat.
BAICA f - Molton; tesatura groasa de bumbac
scamo§ata.
BAIDER n. - Fular, §arf.
ВА1Е/ - Cada de baie; balie mare de scaldat.
BAIERA f. - Toarta de caldare.
ВА1ЁТА/- Fata.
BAI LAMA/ - Balama la u§a grajdului facuta
de fierar.
BAIRAC n. - Padure.
BAISTRUC m. - Copii din flori.
BAISTRUC m. -Caprior mic la casa.
BAISTRUC m. - Lastar neroditor la porumb.
BAISTRUC m. - Drue ce leaga carul incarcat
cu snopi.
BAISTRUCA$ m. - Pemuta (pentru copii)
BAISTRUCEL m. - v. Baistruca$.
BAIU interj. $-apoi voud nu $tiu zau, cum v-
a mai intra cineva in voie. Vorba ceea: Hai in
car! Baiu! - Hai in carufa! - Baiu! - Hai in
teleaga! - Baiu! - Hai pe jos! - Baiu! (I.
Creanga). $i nici ea nu zice baiu! (M. Eminescu).
- Nicidecum.
BALABAN m. - Natarau.
BALABONCIC n. - Clopotel.
BALABUSTA f Be(i $i tacefi din gurd ca
doarme balabusta. (V. Alecsandri). - Nevasta
unui evreu.
BALACARI m. - Palavragiu.
BALAHUR m. - Balaur.
BALAHUR n. - Trasura boiereasca.
BALAHURA f La han trage balahura din mai
multe care. (TD) - Convoi de care ce innopteaza
la han.
BALAIA f. - Saptamina alba (la cre§tini).
BALAIE adj. - Alba.
BALAMA f. - Ratez (la lada); zavor.
BALAMA TIGANEASCA f. - v. Bailama.
BALAMI§ n. Ai fost §i tu cind ai fost, pe cind
te hraneai cu balami§-balmu§ de la cumatru. (V.
Alecsandri). - Balami§-balmu§, mincare din
faina de porumb cu ca§.
BALAMI$-BALMU$ n. - Narujnic.
BALAMUT m. - Pezevenchi, incurca-lumea,
terchea-berchea.
BALAMUT n. - Traista in care se da mincare
(ovas §.a.) la cai.
BALAMUTI (a) - A vorbi mult, fara rost.
BALAMU§ n. - v. Balami$.
BALAN adj. - Alb (vin).
BALAN adj. - Albicios (nisip).
BALANCA/ - Joe copilaresc cu vargute
mladioase, care incovoindu-se salta la distanta:
de-а balanca.
BALANDRA f. - Mincare pregatita prost.
BALAN I (?) -A varui.
BALBARIC n. - Hat intre loturi de pamint.
BALCIZ adj. Nic-a lui Costache cel ragu^it,
balciz §i rautacios nu mai avea stapinire asupra
mea. (I. Creanga) - Slut, urit.
BALCON n. - Cerdac.
BALENA/ - Chit.
BALER n. - Butoi.
BALERC n. §i-nca mult mi s-o mai dat: Papu$oi
о tona mare,	lar cartofle - doua care
$-un balerc de jin dulceag, Ca la sarbatori sa-l
trag. ^Folclor). - Butoi.
BALERCA f E x p r. A-§i face gitul leica $i
pintecele balerca = a bea pe nemasurate. Spune
stolnicului sa scoata din pivnifa о garafa de
Comandaria de cea mai bund... Am adus-o eu
insumi de la Chipru... fine opt sute de lei balerca.
(V. Alecsandri). - Butoi.
BALERCUTA f. - Butoi mic.
BALHANI m. pl. Ceaunu se a$eazd pe vreo trei
balhani a$a ca sa poatd da foe pe desupt. (TD).
- Bolovani.
BALHUI n. - Ochi de apa curata imprejurul
careia create stuf.
BALI n. - Balie, vas din doage pentru spalatul
rufelor.
BALIE /. - Albie de metal (pentru spalat).
BALIGA -OAIEI adj. - Untdelemniu, oloetic.
BALI UTA f. - Balie mica.
BALON (de gaz) n. - Butelie de aragaz.
BALON n. - Marina de stropit via, pomii.
balo$a/ - Scroafa mare, grasa.
BALOTA (a) - A impaceta, a lega baloturi (de
tutun).
BALTAJEL n. - Baltag mic.
BALTU§CA f. - Zoaie de la spalatul blidelor.
BALTU§CA' f. - Nutreturi fabricate cu multa
apa pentru vite.
BANARI m. -Flacau, capetenia cetei de uratori,
care stringe banii ci§tigati.
BANARI m. Cind imbld cu plugurile, de Anul
Nou, doi plugari se due in casa, banarul ^i
colacarul, iar ceil a Ifi ureaza. (TD). - Flacau
caruia i se incredinteaza conducerea jocului intr-
un sat, angajarea lautarilor; tocma§.
BANARI m. - Agent financiar.
BANCA f. - Borcan de sticla de 3 ori 5 /.
BANCNOTA/ - Buma§ca.
BANCRAT n. - Posteuca; bara de lemn care
22
В
inlesne$te ridicarea unei greutati.
BAN DABU RCA/-Cartof.
BANDOS n. - Secure; topor cu coada lunga de
despicat cioturi.
BANDRABURCA f - Cartof.
BANDURAR m. Citeodata, sara in preajma
focurilor mari, pe cind cinsteau must aspru,
bandurarii incepeau melancolicele cintece ale
stepei. (M. Sadoveanu). - Cel care cinta la
bandura.
BANDURA f. Doi copii de casa... care
cintasera pina atunci din bandura fi limbala, se
ridicarafi iefira. (M. Sadoveanu). - Instrument
muzical ucrainean, avind 8 pina la 24 coarde.
BANDURA/ - Femeie destrabalata.
BANDOL n. - Cirpa, obiala.
BANDOALA/ - Femeie grasana.
BANGIU m. - Lungan, destrabalat.
BAN I m. pl. E x p r. A fi in banii cuiva = a fi la
cheremul cuiva, a fi in minile cuiva. Daca ar fi
fost in banii lor, s-ar fi lepadat de Spin. (I.
Creanga). - Putere, voie.
BAN1AC n. - Oala (de schija).
BAN1AC n. - Вас de metal in care se fierbe
mincare pentru porci.
BAN1CER m. - Me§te§ugar care face banite.
BANI$CA /.‘ - Borcan de sticla de 0,5 /.
BAN IT A/.’ Nu la moara la Ciubuc, Da la moara
la Chirica, C-acolo ЬапЦа-i mititica. (Folclor)
- Vas din doage folosit ca unitate de masura (20
Ag) a cerealelor.
BANT n. - Funda.
BANTE/ - Prajina.
BANTIC n. - v. Bant.
BANTINA f. - Chinga la capriori.
BAPCA / - Batea pe care se bate coasa.
BARABAN n. - Desert; partea dintre coasta §i
§old la cal.
BARABAN n. - Fintina cu doua caldari care se
umplu succesiv.
BARABAN n. - Virtej; val la fintina.
BARABAN n. - Gura la treieratoare.
BARABAN n. - Haraba.
BARABAN n. - Partea de dinainte, incovoiata,
a saniei.
BARABAN A f- Toba.
BARABANА/ - Semanatoare, se instaleazape
roata din brazda a cotigii.
BARABANCA/ -Toba.
BARABANC1 m. Barabancii fi-au batut tobele.
In ziua de 21 decembrie. (M. Sadoveanu). -
Tobo$ar.
BARABOI m. - Cartof.
BARABOI m. - Dans popular.
BARABOI m. - Cucuta.
BARABO$CA f. - Cartof.
BARABULA / - Cartof.
BARABULEANCA/ - Arpagic.
BARADAICA /.’ - Trasura (cu patru roti).
BARANCIOC n. - Lamba la caruta.
л w	(	’
BARAN1TA/ - Blana de oaie cu care sc
invclesc picioarele la un drum lung cu sania.
BARANOC m. - Brebenoc.
BARA /.’ - Conovat.
BARBA-BULENCII/ - Matraguna.
BARBA1 (a) - A borfai; a alege nutretul
impra$tiindu-l.
BARBAN 1 m. pl. О adits doi mo$negoi batrini
Cu nifie barbani mari, ca de fin. (Folclor). -
Barbi.
BARBARIS f. - Coada-calului (planta).
BARBA-SAFTEI/ - Valeriana (planta).
В ARC n. -Ochi cu apa curata, imprejurul caruia
create stuf; balhui.
BARCACE fi - UIcior (сапа) de lut, sticla de 2-
2,5 /.
BARCANА/ - Duna de nisip semicirculara.
BARCA/ - Cruce la caruta, plug ori boroana.
BARDAC n. - Debandada, dezordine.
BARDACA/ - Soi de perje mari ro§ii.
BARDAC! n. - Topor de despicat lemne.
BARDAC! n. - Satir de bucatarie.
BARDACIOC n. - Cutit pentru bucatarie.
BARDAHAN n. - Burta calului.
BARDANCA/ - Pu§ca; arma de foe.
BARDAR m. pl. - Mester de lemnarie pentru
constructs.
BARDA§ n. - Topor de despicat lemne.
BARD A/ Dar Miron ia barda-n palmd. (M.
Eminescu). - Un fel de secure cu coada scurta.
BARDI§A/ О mie de haiduci cu bardi$e (un
feli de arme, topoara cu coade lungi). (M.
Costin). - Arma de lupta, secure.
BAREL n. - Baler.
BARELCA/ - v. Balerca.
BARHAT n. - Barhet.
BARHAT n. - Velvet.
BARHAT adj. - Ro?u-intunecat, cafeniu-
inchis.
BAR1ERA/? - Corlata de care se leaga caii.
BARINCA/:-Broboada.
BARI§ n. - Mita.
BARI§CA/ - v. Basma.
BARIZ n. - v. Bari$.
в
23
BARIZ п. - Basma alba de materie simpla in
patru $olturi.
BARIT m. - Praf de pu§ca.
BAROC n. - Orcic.
BASARABENCI f pl. - Crini.
BASARABSCHI f - Soi de struguri.
BASALIC m. - Par (pom).
BASALICARI n. - Livada de peri.
BASALICA / - Para (fruct).
BASMA/ - Scul de tort din zece jighiuti.
BASNA f De aceste basne sa dea sama ei de
aceasta ocard. (M. Costin). $i sa cade sa-i
ocarasca, unde face cd sint moldovcnii din
tilhari. Bine face ca-i ocara^te $i dzice cd sint
basne. (1. Neculce). - Scomitura.
BASTICA f. - $alinca de matase cu franjuri,
colorata.
BASTICUTA/ - Basma de bumbac simpla, cu
flori.
BASTONCA/ - Tunica.
BA$QARAU§ m. - Mai marele carau§ilor.
BA§CJRI m. - Planta crbacce cu spini.
BA§LIC n. - Gluga, care se imbraca deasupra
cu§mei.
BA$NE/ - Patul la vie, pepenarie.
BA§NEAN m. - Ba§tina§.
BA§TA/ Au facut cu socoteala lui Zamoischii-
hatmanulfi denafara de^anpiri ba$ti de pamint.
(M. Costin). - Fortificatie, intaritura.
BATAG n. - Baltoaca mica de apa; balcau;
noroi.
BATAG n. Pamint batag. - Saratura.
BATALAUCA /.-Putinei.
BATALEIE/- Meli|oi.
BATALUT n. - Putinei.
BATA f. - Betelie.
ВАТА/Л intrat nenea Ghifa. Dupa el, o feticd
mladioasd, ca о stebld, cu ochii castanii. Fusta
albastra destamba $i bete ro$ii. (M. Sadoveanu).
^apte fete, sapte bete La izvoare le spalara, §i
de nori le atirnara. - CurcubeuL (M.
Sadoveanu). - Cingatoare taraneasca.
ВАТСА/ - Pe$te mic asemanator cu platica.
ВАТСА/ - Comarca cu care copiii prind
pasarele.
ВАТСА/ - Pelican.
ВАТСА/ - Unealta pe care se bate coasa.
BATE (a.) Batem $i veretcd ?i saci. (TD). - A
tese.
BATERIE/ - Lantern a.
BATIC n. - Broboada mica de matase.
BATISTA / $i-a $ters indesat lacrimile c-o
batistd parfumata. (M. Sadoveanu). Genarul ii
arunca in fafa о batistd ro$ie, u$oara,
mirositoare. (M. Eminescu). - Basmaluta.
BATIR adv. Cum imi place mie sa te vad pe
maria-ta macar о data pe sdptamina, place-i $i
lui Alexandrel-voda sa se intoarcd batir la о
luna.. (M.Sadoveanu). $i acum tot a$a faci? -
intreba parintele Arbore. - Tot, batir sa crape
dracul. (1. Creanga). - Macar, incalte.
BATJIOCORA / - Murdarie, dezordine (in
casa).
BATOJIT adj. Unchiule... e$ti batrin, ostenit,
batojit, ai podagra. (V. Alecsandri). - Sleit de
puteri, istovit de batrinete.
BATOJITA adj. Mi-o tuns oile $-o adus lina
acasd, batojitd, plina de scai, de baliga. (TD).
- Murdara.
BAZAOCHI adj. - Sa?iu.
BAZAOCHI adj. - Nebunatic, §trengar.
BAZARNEA/ - Varna la piata.
BAZARNIC n. - v. Bazarnea.
BAZIN n. - Uluc de piatra la fintina; troaca.
BAZIN n. - Vas mare din doage, la gura mai
ingust decit la fund (5.000-10.000 I); antaL
BABAICA / Au navdlit pescarii cu babaicile
$i l-au facut zlamac (pe bandit). (M. Sadoveanu).
- Visla.
BABA§ m. - Ho^tina, faguri din care s-a stors
mierea.
BABACUTA / Babaca!.. Babaca!.. О venit
bdbacu(a. (V. Alecsandri) - Tatic.
BABAIAN m. - Locuitor din satul Babele
(Oziomoe), raionul Izmail.
BABAITA / Babaifa, babaifa... - Ce este,
copile? (V. Alecsandri). - Diminutiv al lui
babaie. #
BABAL^U ni. - Gindac.
BABALAU m. - Om urit, bleujet.
ВАВАТ1Е / - Babomita.
BABOI m. Cum s-a departat baboiul de acolo,
nenorocita drumeafa a ingenuncheat linga patul
sopdui ei ^i a inceput a plinge cu amar. (1.
Creanga). - Baba mare.
BA BORN IT A / Nu-i e ru^ine bdbornitei sa
nebuneasca la batrinete $i sa vreie sd-^i facd un
blestem ca aista... sa te calugdreascd. (V.
Alecsandri).- Femeie batrina rautacioasa, urita.
BABUCA/ - Bunicuta.
BABUI (a) - A mo§i, a primi copilul la na^tere.
BABU§CA/ - Pe§te de apa dulce.
BACALI§I f.pl. - Copturi, prajituri.
BACIUI (a) - A fi baci la stina.
24
BADADAI (a). §i de atunci, ca mai ba sa-l vada
cineva badadaindpe ulifele lefilor. (I. Creanga).
- A umbl^hai-hui.
BADALAU n. $i te-a duce la fintina cu
smintina; La badalaul cu unt. (Folclor). -
Putinei. »
BADAN| f. - Pensula de vopsit.
BADARAU n. - Ciorba deasa din pasat de
porumb cp varza acra.
BADARAU m. - Badaran.
BADICA m. Cubine, badica Vasile...a §optit fi
Culai. (M. Sadoveanu). De unde saflu, badica?
la, sint fi eu un biet sarman. (I. Creanga). Da,
badica, mine fi se implinefie anul, ia-ma fi pe
mine cu dumneata, cd fi-oifl de mare folos. (M.
Eminescu). - Termen de respect pentru un barbat
mai in virsta.
BADICA m. Cine trece pe la iaz? Badica cu
calul breaz. §i-mi trimite slugile, Sa-i trimit eu
buzele. (Folclor). Inima-mi de dor mi-e arsa,
Cd bddica-i dus de-acasd (V. Alecsandri). -
lubit, ibovnic, dragu|.
BADICUTA m. larta-ma, badicufa, am grefit.
(C. Negruzzi). - Dragut, iubit.
BADIE m. Manincd, bddie, fi mata sa vezi ce
bunu-i! (C. Hoga§). - Adresare respectuoasa
catre un frate mai mare, о persoana mai in virsta.
BADI§OR m. Badi^or depdrti^or, Ce-mitrimifi
atita dor...? (M. Eminescu). - Iubit, dragut.
BADI§OR m. Cit cei pe car, bade? zise
Ofiobanu caruia nu-i era a cumpara lemne cum
nu mi-e mie acum a ma face popa. - Trei husdfi,
dascdle. - Ce spui, bddi^orule; pentru un braf
de lemne? (I. Creanga). - Adresare (cu nuanta
ironic a).
BADITA m. lar, dumneata, badifd Haralambie,
vii la noi ca din intimplare. (M. Sadoveanu).
Bddifa Vasile a llioaiei, dascalul bisericii, un
holtei zdravdn, frumos fi voinic. (I. Creanga). -
Adresare respectuoasa catre о persoana, о ruda
apropiata, un frate mai in virsta.
BADITA m. Cite card cu povara, Toate suie fi
coboard, Numai carul bddifii, $ede-n dealul
Bistrifii. (Folclor). Copilifa, stai sa beu,
Racorite-ar dumnezeu! - Ba, badifa, banu vreu,
Cd ma tern de dragul meu. (V. Alecsandri). -
Iubit, ibovnic, dragu|.
BAETAN m. - Flacauan de 16-18 ani.
BAETAN m. Cind fi-oi da griul in girezi, sa
am voie a lua numai atita griu... cit oi putea
duce in spate eu fi cu un baetan al meu.
(I.Creanga). Uscaciunea neagra fi salbaticd a
в__________________________________________
parului contrasta placut cu fafa find, dulce fi
copilareascd a baetanului. (M. Eminescu). -
Baiat mare.
BAETICA m. - Fetita.
BAETOI m. - v. Baetan.
BAGA (a). Taci, barbate, blestemate, Nu baga
sama la toate! (Folclor). E x p r. A nu baga
sama la ceva = a nu acorda mare atenfie, a nu
lua in seama. - A lua.
BAGEACA fi - Hom.
BAGEAG n. Cite bageaguri pe casa, Atitea
carboave pe masa. (Folclor). - Hogeag.
BAGEAG (de lampa) n. - Sticla la lampa.
BAGECARI m. - Gospodar care platea
impozitul pe hogeag.
BAHNI§ n. - Loc mla§tinos.
BAHNIT adj. Mirosind apa din urcior, vazind
cd ea-i rasuflata fi bihnita, presupuse cd batrinul
trebuia sa fe murit. (M.Eminescu). - Statut, bihlit.
BAHNOS adj. - Mla§tinos, mocirlos.
BAITsANA§ m. - Flacauan.
BALA adj. - Balaie, alba.
В AL AC AN I (a) - A trancani.
BALAC^RI (a) - A trancani, a vorbi fara rost.
BALALAU adj. Ivan atunci se intoarce iar cu
fiafa-n jos, cu capul balalau intr-o parte. (I.
Creanga)i - Care se clatina dintr-o parte in alta.
BALALAU m. - Dugli§, pierde-vara.
В ALAND А/ - Ca§a rara din faina de papu§oi;
jeandra.
BALA§TIOAGAfi. - Baltoaca.
BALAURA (a). A se bdlaura pared i se bat
calicii la gurd. (TD). - A se ocari crunt.
BALC n. - Groapa pe drum in care se stringe
apa de gloaie.
BALCAU n. - Baltoaca.
BALCURI n. pl. §i merg ei prin balcuri, luncuri,
vai fi dealuri, peste ape multe, valuri. (Folclor).
- Baltoa^e.
BALIG^U n. - Balegar.
BALIGAU adj. - Galben-intunecat.
BALIGIU adj. - Galben-intunecat.
BALIOARA/ - Balie mica.
BALI UTA f. - v. Baiioara.
BALOS m. - Ghibort.
BALOS adj. N-o spalat oredzu fi ii bdlos. (TD)
- Lipicios.
BALO§EL m. - Ciuperca necomestibila ce
secreteaza un sue viscos.
BALTAG n. - Hadarag la imblaciu.
BALTAGI (a). Multd oaste pdgind a per it
atunci, ca-i goneau fi alungau moldovenii din
в
25
иг та de prin to ate par tile: Cu imblaciu
imblateau, Cu baltagu-i baltageau. (Gh. V.
Madan). - A bate, a lovi cu baltagul.
BALTAI (a) - A trancani.
BALTUIME/ - Mla§tina.
BALTARA f - Rugina, cade pe vii, livezi.
BALTATURA f. - Pata sau dunga de alta
culoarej)e corpul unui animal.
BALTATURA f. - Obiect in multe culori
neasortate.
BALUI (a). Dupa asta minta pleaca la nun,
acolo ei baluesc, stau la masa. (TD). Face
cofofana bal fi cioroiul bdluefie. (Folclor). Vin
ei acasd, sa apuca de baluit ca a mintuit razboiu.
(Folclor). - A petrece.
BALU$CA f - Specie de planta erbacee cu flori
albe.
BANAT n. $i poate nu ve{i aduce banat nici
gramaticului, niciprofesorului, nici lui Trasnea,
ci intimpldrii, care a facut pe oameni a$a cum
sint. (1. Creanga). Aceste banaturi (i le scriu din
tout a durerea inimii, doresc ca ele sa fie
nemeritate. (M. Kogalniceanu). - Invinuire,
mustrare, repro§.
BANAT n. Mi-arfi, nu mi-arfi banat, Daca s-
ar fi mdritat De aid al treile sat; Dar ea s-a
facut mireasa De la noi a treia casa. (V.
Alecsandri). E x p r. A-i fi cu banat = a-i fi jale,
a-i parea rau. - Tristete, jale, mihnire.
BANAT n. Nu-fi fie cu banat, от bun, cd am
fuguitfi eu!(j. Creanga). Ce vrei tu? - Noi? Bund
pace! §i de n-o fi cu banat, domnul nostru ar
vrea sa vaza pe maritul impdr at. (M. Eminescu).
E x p r. A nu-i fi cu banat - a nu о lua in nume
dejau, a nu fi cu suparare. - Formula de politete.
BANARIT n. Boierul cela de mult bandrit ce
avea, nu-i mai fiia numarul. (I. Creanga). Ian
privefie bandrit, de unde eram afif de par ale...
(V. Alecsandri). - Bani multi, suma mare de bani;
banet.
BANCULET n. - Borcan de sticla de 0,5 /.
BANCULl (a). Tu, Joiano, ce bancule§ti, ce
racnefii? (TD). - A mugi, a rage.
BANCULl JA/ - Borcan de 0,5 /.
BANCU§OARA fi - v. Banculita.
BANCUJAf - Borcan de sticla de 0,5 /.
BANET n. - Gramada, multime de bani.
BANICAfi - Planta erbacee cu flori de culoare
albastra.
BANICER m. - Me§ter de banite.
BANUI (a). A$a a trebuit sa se intimple fi n-ai
cui banuijl. Creanga). (Mama) m-a mustra Cd
te-oi dezmerda. $i mi-a banui Cd te-oipnea iubi.
(V. Alecsandri). Va mg sa nu banui fi cd vi le
spun aceste. (C. Negruzzi). - A se supara, a lua
ceva in nume de ran.
BANUI (a). Uitindu-se cu mulf emire la trecuta
ei viafa, in care nu are a-fi banui nici de о
gre^ald. (C. Negruzzi). - A-i parea rau de ceva,
a regreta.
BAPCER n. - Pripon de lemn in care se fixeaza
batea.
BARALICA/ Acei mai mare, sa-i cumpere $al
de baralica, da cei mijlocie о zis cd ei sd-i
cumpere о salba de margaritar. (Folclor) -
Borangic.
В ARAN I (a). Poate cd tu ii barani atunci sa-
mi ei sufietul din mine, ori mai fiiu eu ce dracul
fi-a veni prin cap sa-mi ceri? (I. Creanga). - A
sta pe capul cuiva, a cicali, a starui.
ВARBARI (a) - Gitar la capastru.
BARBAT adj. Era от bdrbat, de minte ascufit
fi poftitoriu de lucruri mari. (Gr. Ureche). -
Viteaz, curajos.
BARBACARI (a) - A pa§te berbecii.
BARBIER m. - v. Barbari.
BARBATIE adj. - Gaina care cinta ca un cuco§.
В ARB ATI U adj. Gustind apd de aceea, indata
s-a facut un voinic mai frumos, mai bdrbdtiu,
decit cum era. (Folclor). - Viguros.
BARBINJA fi. Ciobanii... dobindisera voie...
sa se infati^eze fi sa inchine brinza in bdrbin^e.
(M. Sadoveanu). Cuvintul apare pentru prima
data in 1440 intr-un document al lui $tefan II,
domnul Moldovei, care daruia manastirii
Neamfului 2 maji de pe§te $i “ 2 aldalicol c^df”.
loan Bogdan preciza (1913): “Barbinta este un
vas, putinica”. “Barbin|a azi in Moldova e о
putinica pentru pastrat brinza”. (M. Costachescu,
1932). Vezi versurile populare: Cind ai ce, nu-i
in ce, cind ii brinza, nu-i barbinfa. - Vas de lemn,
din doage pentru pastrarea laptelui, brinzeturilor,
cindva - icre.
BARDAC m. - Varietate de prun cu fructele
lunguiete.
BARDACA f. - Fructul bardacului, pruna
bardaca.
В ARD ALU I (a). Cu ciocanul ciocanea, Cu
barda barddluia. - A ciopli cu barda.
BARGHIE fi. - Pinza barzii, toporului.
BARGHIE/.’- Policioara la jug.
BARTEAN m- Locuitor din satul Barta, raionul
Izmail.
BASARA/ - Rugina ce cade pe vii §i livezi.
26
BASAJRAB - v. Basara.
BAS^RABI - v. Basara.
BAS AU n. - Ambitie, hatir.
BASMUITOR m. - Persoana care spune sau
compune basme.
BA§CALUI (a) - A se da de о parte.
BATA§ m. -Ciocan cu buza §antuita folosit la
batut cercurile la poloboace.
BATA§ n. - Dalta cu care se bat cercurile la
poloboc.
BATA$ n. -Coada cu roata la putinei.
BATA$ n. - Mai pentru rufe.
BATAGOSat//. - Aspru, bulgaros (pamint).
BATALAIA (a). Cinepa о spalam, о
batalaiem... о facem caier si о toarcem. (E.
Voronca)£- A bate cinepa cu batalaul.
BATALAU n. - Hadarag la imblaciu.
BATALAU fi. - Melitoi.
BATALAU n. - Mustuitor.
BATALAU и. - Mai de batatorit pamintul.
BATALAU n. - Cclc doua unclte - batea §i
ciocanul cu care cosa^ul bate coasa.
BATALAU n. Cc^ai de usturoi pisetfi intr-o
scafci cu ($ezatoarea). - Pilug, pisalog.
BATALAU n. - Coada cu roata la putinei.
BATALUI (a) - A batatori pamintul (cu maiul).
BATATOARE f. - Melitoi.
BATATORI n. - Hadarag la imblaciu.
BATATORI\n. - Melitoi.
BATATURA f. Surtucul lui... era mai mult
urzeala decit batatura. (M. Eminescu). Roata
sedea in mijlocul casei, $i canura toarsa nu era
pentru batatura. (I. Creanga). - Bateala.
BATATURA/ - Cangrena.
BATAU n. - Lemn gros cioplit cu care se bate
papura cind se acopera casa.
BATAU§ n. - Imblaciu.
BATAU$ m. - Lemnul cu care se love§te
mingea.
BATEALA f. Am pus о bateala, da nu prinde
soared. (TD). - Capcana.
BATELI$TEf. Animalele acestea (caprioarele)
se obifnuiesc cu locurile lor, cu bateli$tea lor.
(M. Sadoveanu). - Loc sau pamint batatorit.
BATELI§TE f. ... $i pe la scaldat, in cierul
Cucului, unde era batelistea flacailor$i a fetelor.
(1. Creanga). - Loc de adunarc, intilnire.
BATRINI§ n. - Specie de plante decorative
anuale folosite in parfumerie.
BATUCEALA/ - Batatura (la mina, picior).
BATURI (a) - A tavalugi (ogorul).
BAT (de batut icre) n. - Priboi. Сигсфгеа de
в__________________________________________
pelite (a icre lor) seface cu un instrument simp hi
numit in Delta priboi. (Gr. Antipa).
BECHER n. - Vinturatoare.
BECHET п. - Pichet (de graniceri).
BECHI n. E x p r. Nici bechi = nici о boaba,
deloc. Nu mi-o pomenit nici bechi de “Isaia
dan{uie$te'’. (V. Alecsandri). E x p r. A nu $ti
bechi a nu $ti nimic, nici un cuvint. iaca asa
ma chinuiesc cu el, domnule... Nu $tie bechi
moldoveneste. (M. Sadoveanu). - Nimic.
BECH1RUI (a) - A vintura la becher.
BEDANA/ - Trasura de un cal.
BE DRE AG n. ...hit re sanuri, calupuri,
astragaci, bedreag, dichici si alte custuri tdioase.
(1. Creanga) - Butuc pc care cizmarul croie§te
incaltamintea.
BEDREAG n. Exp r. S-a dat in bedreag =
face dragoste. - Dragoste.
BEHLITA f. - Pc§te mic de balta.
BEL/г. - Hirlct.
BELCIUG и. - Imblaciu.
BELD n. - Curpan de cartofi.
BELDE 77. pl. - Rama^ite de nutret.
BELDE DE RASARITA n. pl. - Bete de
floarea-soarelui.
BELDIE/ - Rama^itc mici de stuf sau lemne.
BELDII f. Beldii, iarba si strujane. (M.
Eminescu). - Balarii, buruiene.
BELDURI a. pl. - v. Belde.
BELEAG /7. Silia cu tofii di sa stringia la tirgu
la Roman, unde era beleagul. (Gr. Ureche). -
Loc de adunare §i de regrupare a oastei.
BELEHAU 77. - Curpan de cartofi.
BELFER 777. Gramezi de baiejasi slabuti si
zdrerpdro$i, cu $epci in cap, dusi spre scoala de
belferi cu fefele necajite si ginditoare. (M.
Sadoveanu). - invatator, dascal.
BELIGAf. - Coaja de pe aldani.
BELINI /7. - Hadarag la imblaciu.
BELINGURA f. - Bucla, mot de par deasupra
fruntii.
BELITURA f. Intr-acele belituri si niorfi
groaznice. (Gr. Ureche). - Jaf.
BELITURI/pl. - Oi, berbeci slabi, buni numai
de belit.
BELIZNAA-Avat.
BEL$ITA/ - Planta erbacee omamentala.
BENCHETUI (a) - A pctrece in ospete. (I.
Neculce).
BENCHIT fi. - Masa pentru neamuri la nunta.
BENGOS adj. - Istet, hitru.
BENGU m. - Copil neastimparat, pozna§.
в
27
BENI§ п. Celalalt, asemine c al are p mi mai
putin elegant, se deosebeaprin mdrimea picului
p largile minici ale benipdui sau. (C. Negruzzi).
- Haina boiereasca pentru solemnitati.
BERBANT m. Mi-a facut curte, berbantu, tot
drumul. (V. Alecsandri). - Barbat afemeiat,
u§uratic.
BERBANT adj. Fluturi тиф, de multe neamuri,
vin in urma lui in lanj, Top cu inime upoare, top
pigalnici p berbanfi. (M. Eminescu) - $trengar.
BERBECAR m. - Cioban la berbcci.
BEREJNIC m. - Padurar.
BERESCA/ - Volbura.
BEREZNIC m. - v. Berejnic.
BERNEVECI m. pl. (Purta) peste berneveci
сатана larga, fara flori. (M. Sadoveanu). -
Pantaloni tarane§ti, largi §i gro§i, de lina.
BERTAf. - Broboada mare de lina cu ciucuri.
BESCHIE/ - Ferastrau cu lama lata §i cu doua
minere.
BESCHIERI m. -Taictor de lemne.
BESECTEA f Am scos dintr-o besectea
inflorita cu scoici о panglicd veche p foarte
fruinoasa de matasd. (M. Sadovcanu). Ad-aici
besecteaua cea попа. (V. Alecsandri) - Cutioara
de lemn ornamentata in care se pastreaza
bijuteriile.
BESTARCA f. - v. Bistarca.
BE$TERMAC n. - Furca cu §apte coame de
lemn.
ВЁТСА f. - Co§ulet.
BETERI (a) - A termina.
BETE n. pl. - Razboi vertical de ales covoare.
BETE DE POPUSOI n. pl. - Strujeni.
BEJE DE RASOARE n. pl. - Tulpini de
floarea-soarelui.
BET1$OR n. - Betiga§.
ВЕТ1§ОД (in stup) n. - Preatca.
BEZERAU n. - Membrana de grasime care
invele§te stomacul porcului.
BEZEVENCHI m. - §arlatan.
BEZMEN n. - Cintar de mina.
BEZMETIC adj. El n-a imblat bezmetic,
cautindu-p cipigul cu sabia ori aici, ori dincolo.
(M. Sadoveanu). Un roi de albine se invirtea
deasupra capului sau p imblau bezmetice de
colo pina colo, neavind loc, unde sa se apze. (1.
Creanga). - Zapacit, dezorientat.
BIAC n. -Hadarag la imblaciu.
BIBIU m. - Pui de curca; curcana§.
BICHIR1 (a). Mo$ Nichifor statuse in loc p nu
piu ce bichirea p cisluia primprejurul carufei.
(1. Creanga). - A face, a intocmi un lucru pe
indelete.
BIDARCA f. -Caruta cu co§ special pentru carat
cereale.
BIHUNCA /. Umbla pe mope incalecat pe о
bihunca de curse; il ducea in trap intins un
harmasar negru. (M. Sadoveanu). Atunci voi
haidep cu mine in bihunca. (I. Teodoreanu). -
Trasura cu patru roti.
BILI (a) - A albi; a decolora; a ghili.
BIL1HE1 n. pl. - Tulpini de floarea-soarelui.
BINDA f. - Funda.
B1ND1S1 (a). Harap-Alb p cu ai sai nici nu
bindiseau de asta. (1. Creanga). p iar nejnapaia,
dar noi pared bindiseam de asta? (I. Creanga).
- A se sinchisi (de ceva), a-i pasa (de ceva).
BINDIUH n. -Co§ la caruta; chilna.
BINT n. - Tifon, pinza alba subtire.
BIRNIC m. - Liudc, contribuabil.
BIRUINTA f. О sa se intoarca! Cintase aceste
cuvinte ca intr-o biruinfa. (M. Sadovcanu). ...
Voind crepetele-nalte ale {arii sa-ncunune Cu
un nimb de biruinla. (M. Eminescu). - Victorie.
BISTARCA/ li el! -ghicepe Петра, cind spre
jatare cirnepe bistarca urmatoare. (I. Druta). -
Caruta avind un co§ mare special pentru carat
grju. r
BICATA f. Butelca de о bicata de litra = о
garafa de 500 g. - Jumatate.
BiCATE /. E x p r. La vremea de bicate = la
amiaza. - Mincare.
BICATE /. pl. E x p r. A trai in bicate = a lucra
in parti. Inainte trdie in biedfi oamenii. Face
socoteald pe rabup о bicata stdpinului, о bicata
ciobanului. - Parti.
BICATI (a) - A taia lemne.
BICATI (a). Fiii Oaia-Capurpii scoate sabia
p cind l-o biedfit, о facut 12 porcane de came.
(Folclor). - A taia ceva in mai multe bucati.
BICATICA f. E x p r. A lua pe cineva cu
bicatica = a ademeni pc cineva cu momeala. -
Adcmcneala.
BICSI (a). Cazarm a cu trei etaji Bicsite cu
moscalap. (Folclor). - A buc§i, a indesa fortat
obiecte intr-un spatiu inchis.
BICSI (a) - A murdari, a umple de praf.
BICSI (a). Iar faranul mdsoard cu lingurita p
bicsepe banii in buzunare. (Folclor). - A ticsi, a
indesa.
BICSIRE /. - Buc§ire.
BID1I n. - Putinei.
BIHLA /. - Apa statuta.
28
BIHLI (a). Bor$ul jinut la caldura se bihle$te.
(TD). - A se strica, a se inacri.
BIH LIT adj. Apa era bihlita fi ne-am ji putut
bolnavi. (I. Creanga). - Statut, clocit.
BIJA£ E x p r. I-i bija = are frica. - Frica.
BILBAU m. - Barbat care vorbe§te neintelcs;
bilbiit.
BILION n. - Bulion, pasta de patlagele ro§ii.
BILTAE и. pl. - Intestine (la cal), borheie.
BILTICAI (a) - A se balaci in apa.
BtLTtCAI (a)- A cobiltii.
BINA§EL n. - Colac ce se da de pomana la
praznic.
BiNGHIN n. - Lama la barda.
BINGH (a) - A croncani (cioroiul).
BINTUI (a). Pe cind Moldavia se bintuia de
razboaie. (C. Negruzzi). Dumnezeu sa te
intareasca in gindul ce ai pus de a nu niai...
bintui norodul. (C. Negruzzi). Dupa bucluc
umbli, peste bucluc ai dat...Sa te inveji tu de
alta data sa mai bintui oamenii, sarsaila spurcat
ce iefii. (1. Creanga). - A tulbura, a provoca, a
razvrati.
BINTUIRE/ Vazind multele suparari fi bintuiri
ce fac ostafii lefi fi sfezi... (C. Negruzzi). -
Jefuire, devastare.
BINZARI m. - Albina.
BIR interj. Frunza verde pelinifii, Bir, oifa, bir,
Dragd mi-e oaia plavifii, Bir, oifa, bir. (V.
Alecsandri). - Strigat cu care ciobanul indeamna
sau alunga oile.
BIRDAN n. - Burta la cal.
BIRDAN n. - Burta; pintece.
BIRFEEj^ -Chinga la boroana.
BiRGALAU n. - Clopotcl la capastru.
BIRGHI f. pl. - Manunchiuri, legaturi de stuf.
BIRGHID^U n. - Coada la putinei.
BIRGHID^U n. - Mustuitor.
BIRGHIDAU n. - Coada la putinei.
BIRGH (a)-Acicali.
BIRIIAC n. - Paralel de timplarie.
BIRITA / La fintina lui Tarifii, Numai capete
de birifa. (Folclor). - Birsana (oi).
BIRLIGA (a) - A se rastuma; a se cirliga.
BIRLIGAT adj. - Fudul; umflat in репе.
BIRLOG n. - Resturi de fin ramase in iesle.
BIRNAG n. - Teren pietros pe malul riului.
BIRNAG n. - Toponim pe mo§ia satului
Sanatauca, raionul Camenca.
BIRNEAJA/ E x p r. Nici lelea cu birneata,
nici badea cu altita = fiecare cu trebile sale. -
Bariera la traista.
в_________________________________________
BtRNET n. - $ervet cu flori §i cu horbotica la
capete.
BIRNIITOARE f. - Zbimiitoare, jucarie.
BIRNUI (a) - A pune bimele una peste alta
ridicind peretii casei de lemn.
BtR§IOG n. - Bucla pe fruntea femeii.
BITCA fi Mo$ Anania al nostru... pazea de
lunga vreme bitcile cele batrine, despre care
pu$ca§ul Damian fiia atitea istorii. (M.
Sadoveanu). - Inalfime; magura.
BiTICAfi - Fata batrina.
BITLAN m. Nicoara cu ochii infierbintafi ii
ocolea domol ca vulturul pe deasupra unei
perechi de bitlani pitifi la margine de ostrov. (M.
Sadoveanu). Un bitlan tree и pe deasupra
(iazului) vislind rar; {ipetele lui infiorau tacerea
padurilor de trestii. (M. Sadoveanu). Albina
doarme-ascunsa in macul adormit, Bitlanul
printre nufieri sta-n labd neclintit. (V. Alecsandri).
- Pasare de balta.
BiTLAN m. - Om cu gitul lung.
BITL^GUTA/ - Butoia§.
BITLAU n. - Tulpina de ceapa care face
saminta.
BITAN m. - Jintar mic caruia, cind sta, ii
tremura picioarele.
BIZA^AU n. - Bondar.
BIZDIC n. - Capriciu, toane.
BiZHCA f. - Albina.
BIZIOI m. - Bondar.
BiZOI m. - v. Bizalau.
BIZOI n. - Coarda cu timbrul cel mai jos al
instrumentelor muzicale.
BIZOI n. E x p r. A tine cuiva bizoiul = a tine
isonul, a face pe placul cuiva. - Basul cimpoiului.
Biz6l m. - Albina.
BLAHNITA/ - Ochi, smirc.
BLAJITE/ pl. - Curele la imblaciu.
BLANA f. - Palton cu guler de blana.
BLA§TINA f. - Ochi, smirc.
BLAT n. - A face rost de ceva, a obtine ceva
prin mijlocirea cuiva: pe blat; a se folosi de vreun
serviciu fara a-1 achita: a calatori, a merge pe
(cu) blat, fara bilet etc.
BLAZGONIE/ - Nazbitie.
BLANEALA/ - Partea de dinainte, incovoiata,
a saniei.
BLANITA/ - Palton scurt cu guler de blana,
scurteica.
BLASTAMATA adj. - Slaba, lipsita de puteri.
BLA$IU n. - imblaciu.
BLA$IUG n. - Hadarag la imblaciu.
в
29
BLEAHA f. A cui sint aceste curti. A$a nalte
ridicate Cu lanfug de fer legate, Cu bleah
acoperite? (Folclor). -Tabla (de acoperit casa).
BLEAHA f. - Tava.
BLEAHA/ - Caldare.
BLEANBURA adv. A umbla bleandura. (DD).
- Brambura.
BLEANDA / 1-am tras intr-o zi о bleanda
(Smdrandijei), pentru cd пи-mi da pace sd prind
mu$te. (1. Creanga). Al... imi dai blende nitam-
nisam... (V. Alecsandri). - Imbrincitura, lovitura.
BLEA§CA adj - Ud tare, plin de apa, leoarca.
BLEAU / - Tabla de fier cu care se imbraca
osia carului.
BLECIUG n. - Imblaciu.
BLEG m. - Bleanda.
BLEG m. - Vladuta.
BLEHA1 (a) -A trancani.
BLEJI (a)-A ciuli urechile (calul).
BLEN§IU n. - Hadarag la imblaciu.
BLEN§IUH n. - v. Blen§iu.
BLESNU§CA/ - Momeala la undit; undita in
forma unui pe§ti§or de metal, folosit iama la prins
pe§te sub ghcata.
BLE§ANCA / - Vas de tinichea pentru ulei
(gaz).
BLE§CARI m. - Tinichigiu.
BLE§TEANCA f - Vas de tinichea pentru ulei,
gaz §.a.
BLE$TI (a). Baba era imjlata cit о bute §i nici
nu putea ble$ti macar din gura. (I. Creanga). -
A sufla greu, a-§i trage sufletul.
BLE§TI (a) - A vorbi fara rost, a da din gura.
BLEUJET adj. - Sa$iu; cu ochii incruci§a|i.
BLID n. - Fel de mincare.
BL1D n. - Tava.
BLID n. Tinerica puica na$a Prejmuie^te tot
pe moa$a Pe cind spald la un blid. (M.
Eminescu). - Tacim, strachina.
BLID n. Ea il chema cu glas blind $i ii punea
intr-un blidmincare. (M. Sadoveanu). - Farfuric,
strachina, tacim.
BLIDAR n. - Dulap cu polite pentru blide, vase,
tacimuri.
BLIDAR m. In Moldova blidarii sint
documentafi de pe vremea lui $tefan cel Mare.
La 13 ianuarie 1459 marele voievod intare$te
“selitfea lui Jurj blidarul ”. - Mester de blidare.
BLIDAR n. - Bufet (mobila).
BLIDAR (de carti) n. - Dulap de cancelarie
(pentru carti).
BLIDARA§ n. - Cotruta (intre horn §i perete).
BLIDE / pl. Masa era impodobita cu blide $i
tacimuri de argint. (M. Sadoveanu). E x p r. A
intrat nora in blide = a fi neindeminatic, a
sparge ceva. A minca dintr-un blid cu cineva =
a fi in relatii strinse cu cineva. - Vesela.
BLIDI§ELh. - Farfurioara.
BLIDU§CA - Farfurioara.
BL1DU$CUTA/ Dar mila de la maicufd Ca
mierea pe blidujcufa. (Folclor). - Farfurioara.
BLIOTOCARI (a) - A trancani, a vorbi mult §i
fara rost.
BLIZNIUC m. - Snop mic de stuf ori de secara
la acoperit casa.
BLINDA/ Uite ce blindd mi-a ie$itpe trup! (I.
Creanga) - Urticarie.
BLUDNIC adj. -Ratacit; zapacit.
BLUDNIC ^/ -Haihui.
BLLJDNIC1 (a) - A se rataci, zapaci.
BO AN DA/ - Cojocel barbatesc (fara mineci).
BOARE f. Boare de ploaie. (DD). - Ploita;
BOARI m. -Om care pa$te boii.
BO AT A / - N azbitie, pozna.
BOBOACA /.’ - Boboc (de gisca).
BOBOCEI m. pl. Satranca in andricd are
bobocei. (DD). - Franjuri mici de lina colorata
pe suprafata unor covoare.
BOBOC1U adj. - Galben-deschis, de culoarea
unei ratu^te.
BOBOT1 (a) - A se umla, a se spuzi, a se be§ica
(pielea de pe fata, buzcle).
BOCANI m. pl. -Ghete barbate§ti.
BOCANEALA f. - Chelfaneala.
BOCANI (a)-Achclfana.
ВОССЕA/ - Prosop la nunta.
BOCCEA/ - Legatura de haine intr-o §alinca.
BOC1RNAT adj. - Mare, gros (ardei) borcanos.
BOCNA/ Gavanos de bocna. (DD). - Lut ars.
BOCNA f. - Tigla, olane.
BOCNA/ - Ciob.
BOCNA/ E x p r. A ingheta bocna = (Bunicul)
iute mi-a scos ciubotele din picioare, cd se facuse
bocna. (1. Creanga). Capraru men era bocna.
(V. Alecsandri). - Inghetat.
BODOGANI (a) - A trancani; a vorbi mult $i
fara rost.
BODOLAN n. - Os de vita, ciolan.
BODO§CA f. - Butoia§.
BODRING m. - Chinga intre doua furci la casele
de lemn.
BOGDAN m. Spuneti noua de Vulcan, Unde-i
aprigul Bogdan? (V Alecsandri). - Moldovan.
BOGDANESC adj. - Moldovenesc.
30
BOGHET adj. Daca a$ avea de unde, i-a$ da
ochi mai bogheti. (M. Sadoveanu). Imi facea
apoi cite un henchi boghet infrunte. (I. Creanga)
- Mare ?i frumos.
BOGHET adj. Sa nu cumva sd-mi prindeti pe
porumbacu ori vro puica boghetd, cd va spinzur.
(C. Hoga?). - Motata (gaina), cu smoc de репе
pe cap.
BOGHI (a) - A privi atent, a fixa cu privirea.
BOGHI. E x p r. A-i trage boghii = sa-i
ghiccasca in bobi. - Vrajirc.
BOH n. - v. Bour.
BOHAN n. -Burta calului; birdan.
BOHIRCA f. - Vrajitoare.
BOHO$EL m. - Cuco? cu репс in forma de
barba.
BOI n. Daca boiul mi-l inmladiu, daca ochii
mei imi plec... (M. Eminescu). Gafita era о
femeie naltufd, sublire in hoi, cu-n obraz neclintit
in frumuseiea lui. (M. Sadoveanu). - Trup,
faptura.
BOI n. - Lot de pamint (20 ha).
BOI (a). A boit firele de tort pentru urzeala.
(DD). - A vopsi in culori.
BOI (a). Am gdtit papula de bal... 1-am facut
sprincene..., am boit-o cu ro$. (V. Alecsandri).
- A se farda, a se sulemeni.
BOI (a). Pe ist cu capra $tiu incaltea cd bine ti
l-am boit. (1. Creanga). - A in?ela, a pacali.
BOIA/ Boia pentru sculuri de lina. (DD). -
Vopsca.
BO1ALA /. A fost degeaba toata boiala. (C.
Negruzzi). - Boia; sulemenire.
BOIANGER1E f. - Meseria boiangiului.
BOIANGERIE /.' - Atelier in care sc vopse?te;
vopsitoric.
BOIANGITA f. Ma due la boiangita $i-mi
boie^te. (DD). - Vopsitoare.
BOIANGIU m. - Meseria? care se indcletnice?te
cu vopsitul linii, tesaturilor; vopsitor.
BOIERESC n. Sa ne mingiem c-am scapat
mdcar de boieresc, de rusfet $i de alte
blastamatii. (M. Sadoveanu). Hojma unii serin,
rasenese Sa nu fie boieresc. (V. Alecsandri) -
Obligatic de munca in folosul boierului.
BOIERI (a) - A ridica in rangul de boier prin
confcrirca unei dregatorii. (I. Neculce).
BOIERIE/ - Rang, dregatorie de boier. (I.
Neculce).
BOIERITA /. - Nevasta unui boier.
BOINIC m. - Luptator, atlct.
BOIRE f. - Actiunea de a vopsi, vopsire.
в________________________________________________
BOI§TE f. Pastrdvii incepeau sa se due a la
locurile lor de boi^te. (M. Sadovcanu). Crapii...
i§i cauta in fiecare an cdiile vechi care ii poarta
la limanurile impdrecherii, adica la boi.^te. (M.
Sadoveanu). - Fecundarea icrelor, locul unde se
face fecundarea.
BOI§TEAN m. Felurite feluri de pe^ti... lata
hoi$teni, zvirlugi $i porcu$ori buni de un bor$.
(M. Sadoveanu). Intr-o clipa masafu gata: citeva
foi late $i rotunde de podbal cu zgldvoace .yz
boi^teni uscafipe vatrd. (C. Hoga?).- Pc?te mic,
lacom, care traic?te in ape de munte.
BOJDEUCAf. Mica era $i bojdeuca bdtrinilor,
acoperita cu stuh $ipaie. (M. Sadovcanu). - Casa
mica, simpla, saracacioasa.
BO J MAI (a). AtunciLasatila a inceput a hojmdii
cu minile .yz cind a vrut s-o prinda, ea a zburat.
(Folclor). - A bijbii, a cauta bijbiind.
BOLAND AU m. - Baiat zdravan dar necopt la
minte.
BOLD n. (Ncvastuica) se opri nelini^tita in
lumindi $i-i privi cu ochi^ori negri ca gamdlii de
bolduri. (M. Sadovcanu). Profiritei i-am scris
in mai multe rinduri sd-mi trimata un bold .yz
ni$te brice. (M. Kogalniccanu) - Ac cu gamalie.
BOLD n. Veneau oamenii... cu pari subfiri,
u$ori .yz lungi, ca sa le puie bolduri de jier la
virf. (M. Sadoveanu). - Virf ascutit.
BOLD n. Aouleu! ma doare §oldul, C-a dat in
mine cu boldul (V. Alecsandri). E x p r. A da cu
boldul in cineva = a nccaji, a tachina, a intepa.
N-a fost zi sa nu deie cu boldul in cinstitii
caimacami, ca sa-i facd harnici. (M.
Sadovcanu). Poate cd boldul egoismului ne
indeamna la acest proiect. (C. Negruzzi). - Bat
ascutit cu care sc impung vitcle spre a 1c indemna
la mers.
BOLDI (a). lonut ie^i in larg .yz-.yz boldi ochii
asupra acestei lumi noua peste care fulguiau tin
trandafiri de zori. (M. Sadoveanu) Capitanul
boldi la Andrei ni$te ochi de taur. (C. Hoga?).
Ce stai acolo infipt ca un butuc $i bolde^ti ochii
la mine? (V. Alecsandri). - A casca ochii; a se
holba.
BOLDIT adj. Aleargd cu ochii bolditi la locul
unde au zdrit-opicind. (V. Alecsandri) - Cascat,
holbat.
BOLDURESC m. - Locuitor din satul
Boldurc?ti, raionul Nisporcni.
BOLEAC adj. - Bolnav.
BOLEYN 1ТА/ - Boleazna. Aceste jivine se
raped la stirvuri... cind prin sohaturi pica de
в
31
bolezne cite о vita din cirezi. (Al. Odobescu).
BOLFEIE/ - Policioara, partea de jos a jugului.
BOLHA§ n. - Groapa mare cu apa.
BOLI$TE /. Ii trebuie lumii rdzboi? Nu-i
aj tinge cita urgie a fast, cita moarte, cite
pojaruri, cita bolipep sdracie? (M. Sadoveanu).
(In timpul holerei parintii) m-au trimes la stina
in dunibrava Agapiei... Sa $ed acolo pina s-a
mai potoli bolipea (I. Creanga). - Epidcmie,
molima.
BOLMOJI (a) - A vorbi neintclcs.
BOLNITA/ - Spital.
BOLOATA /. - Groapa pe drum plina cu apa
de ploaie.
BOLOHAN m. - Pictroi.
BOLOHANOS adj. Ii bolohanos la mini. (DD).
- Noduros.
BOLT A/.' - Pe§tera.
BOLTA f. - Adincitura sapata in pcretele din
fund a pivnitei.
BOLTA MOLDOVENEASCA f. - Inovatie
arhitecturala: sistem special de sprijinire a
boltilor vestitelor biserici moldovene^ti
medieval^.
BOLOTAU n. - Uncalta de pescuit.
BOLTUNA f - v. Boloata.
BOMBA f. - Bobita de struguri.
B0MBAN1 (a). Dau la fund sa bombcineasca.
(TD). - A suna a copt.
BOMBARO§A/ - Ghinda.
BOM Bl (a) - A bombarda.
BOMB1§CA f - Miner la sertar.
BOMBIU adj. - Liliachiu.
BONCA adv. E x p r. A imbla bonca = a umbla
brambura. - Hoinar.
BONDAN1 (a) - A ocari (sub nas).
BOND1TA f. Flacaii cu ifari strinp pe vina,
cu bondije inflorite pe trap, cu camap cu pui.
(M. Sadoveanu). Toti de-а rindul imbracafi cu
camepiice cusute cu bibiluri p al be cum e
helgea, cu bondife mindre, cu ifari de tigaie p
incatyafi cu opincipe. (I. Creanga). - Cojoccl
scurt din piele de micl cu dcsenc din fire de lina
pe dinainte.
BOND1TA f. - Pieptar din piele de miel.
BONGAZOl m. - Barbat care ducc mirelui
daruri dinjiartca mircsci.
BONGOASE f pl. Oare Grigore a lui Petre
Lucai de la voi din sat la ce $coli a invatat, de
§tie a spune atitea bongoa.se p conocaria pe la
nunfi?(1. Creanga). - Istorioare, povestiri hazlii.
BONJIJR n. In locul nadragilor acelor rop sa
pui un pantalon elegant, botine de glanf, un
bonjur facut dupa jurnal, ca toatd lumea bine
educatd. (C. Negruzzi). - Haina la moda pe la
jumatatea secolului al XlX-lca (purtata de
bonjuri^ti).
BONITA f. - Pieptar din piele de miel.
BONT n. - Legatura de fin, paie.
BONTANI (a) - A bate, a lovi in ceva cu zgomot.
BONTAN1TLRA /.’ - Ciocanitura, bocanitura.
BORAN n. - Vint putemic cu ninsoare; viscol.
BORBOANA f. - Broboana.
BORCAN n. -Gavanos.
BORCANI m. pl. - Muci.
BORCANOS adj. - Mucos.
BORCEAG n. - Semanatura pentru nutret.
BORCOI n. - Ardei gras.
BORCOI n. - Borcan.
BORCLT n. - Apa minerala.
BORDEES n. - Ferestruica in acoperi§ul casei.
BORDEI n. Cu bdiatu-n bordei intra. (M.
Eminescu). Zi intii Mai a sosit in sat p bate la
toate uple. la bordeie, la case p la curte. (A.
Russo). E singur in bordei p bordeiul e singur
in potopul acesta de omat. (1. Druta). - Locuinta
semisubterana acopcrita cu pamint, paie, stuh.
BORDEI n. - Zomonita. Oamenii in vremile
vechi... locuiau in zomonite. (CADE).
BORDEI n. - Pivnita.
BORDIU adj. - Bordo, ro$u-inchis.
BORDOHANI (a). Lupu a bordohanit citeva
oi. (DD). - A sfi^ia.
BORFAI (a) - A alegc nutretul, impra§tiindu-l
(calul).
BORH^T n. ~ Boltina.
BORHAU n. - Burta calului.
BO RHEE /. pl. - Mate de vita.
BORHO1 n. - Loc la fundul apci acoperit cu
iarba putreda.
BOROANA / Semandtorii veseli spre fund
inainteaza, De-а curmezipd brazdei boroanele
pornesc. (V. Alecsandri) - Grapa cu dinti de tier.
BORONAR m. - Cal slabanog care poate trage
doar о boroana.
BORON I (a). Se sapa, se boronepe cu greblifa.
(DD). - A grcbla.
BORON IT adj. - Zgiriiat pc fata.
BORONIT adj. Boronit la fata. (DD). - Ciupit
de varsat.
BOROSCA1 m. - Planta cu tulpina §i frunze
mari ghimpoase.
BOROSCODI (a) - A trancani, a vorbi mult $i
in dodii.
32
BORSOCAE n. - Strigoi (care, chipurile, ia
mana vacilor).
BOR§ n. - Ciorba.
BOR§ n. Anghelina a adus bor$ul de gaina. (M.
Sadoveanu). ledul cel cuminte tacea molcom in
horn cum face pe^tele in bor§ la foe. (1. Creanga).
E x p r. A-i da cuiva bor$ul in foe = a-$i ie§i din
fire, a se supara foe; A sufla in bor$ul cuiva = a
se amesteca in treburile cuiva. Mie unuia $tiu cd
пи-misufla nimene in bor§ (I. Creanga). A minca
bor§ = a spune minciuni. A se face bor§ = a se
infuria. Cine s-a fript cu bor§ sufla §i in lapte
acru = tot patitul ii priceput. A-i da cuiva bor§ul
in foe = a-i sari tandara. - Zeama acra din tarite
fermentate in apa calda; ciorba facuta cu astfel
de zeama.
BOR§AR m. - Persoana careia ii place bor§ul.
BOR§ARITA f - lubitoare de bor§.
BORDER n. - Gavanos (oala), in care se umple
§i se pastreaza bor§ul.
BOR§EU n. - Mazare.
BOR§I (a). S-a borfit laptele in oala. (DD). -
A se inacri, a se face acru ca bor§ul.
BOR§I (a). Mai adineauri vremea era
frumoasa. Vaz cd se borfi! (M. Sadoveanu). -
A se schimba in rau, a se strica (vremea).
BOR§INCA/ - Putina in care se umple §i se
pastreaza bor§ul.
bor$i§6r m. - Planta erbacee cu frunze
mustoase ji gust acru.
BOR§I§OR m. Un bor§ mic.
BOR§I§OR n. - Valeriana (planta).
BOR§IT adf - Acrit.
BOR§ULEAN n. - Un bor§ mic.
BORT n. - Corlate la pod.
BORT AN m. - Copac scorburos.
BORT A f. Unii taiau gheafa cu cazmale, alfii
aruncau cu uncrop pe la fifinele щИ fi in borta
cheii. (1. Creanga). Un palat borta-n perete fi
nevasta - о icoana. (M. Eminescu). E x p r. A
imbla dupa borta vintului = a umbla zadamic.
- Gaura.
BORTA f. Prin bortele §oselei de pe ulifa
Romanului sintem in rise sa ne prapadim. (C.
Negruzzi) - Groapa, vagauna.
BORTA f. - Scorbura in copac.
BORTEANCA f. - Strecuratoare.
BORTEANCA/ - Lopatica cu gauri ce fixeaza
sulul de dinainte al stativelor.
BORTEAUCA/ - v. Borteanca (lopatica).
BORTILEANCA/ - v. Borteanca (lopatica).
BORTELI (a). Glonful... borteliperinape care
в________________________________________
se rezama. (C. Negruzzi). - A gauri.
BORTELI (a). - A priboi.
BORTELIT adj. - Prevazut cu о gaura.
BORTI (a). Au facut о rotija de lemn, bortind-
o la mijloc. (V. Draghici). - A gauri, a face о
gaura.
BORTICICA f. Dai de о sfoara cu nod la capat,
ce iese dinlauntru spre afaraprin о borticica...
dupa grosimea sforii (C. Hoga§). §oarecul... cu
oaspetele impreund iefi din borticica.
(C.Negruzzi). Am о casa mititica fara nici о
borticica. - OuL (A. Gorovei). - Gaura mica.
BORTIT adj. Chinuita fi muncita, Peste tot
locul bortitd; Cine-o are ii bogat, Cine nu, ii от
sarac. - Pinea (A. Gorovei). - Cu gaura, gaurit.
BORTOS adj. - Cu gaura, gaunos, scorburos
(copacul).
BOSCAR m. Bun scamator efii. Eu,
cucoand?...Fereasca Dumnezeu! Neam de
neamu meu n-o fost boscar. (V. Alecsandri). -
Scamator.
BOSCARIE/ Injghebase cu fetele jocuri “de
societate ”, pe care le vrista... cu cite о boscarie
cu о batistd, cu un gologan. (C. Hoga§). -
Scamatorie.
BOSCARIE/ De-ai imbla intreaga lume... N-
ai gdsi chiar intr-o mie A$a tirg vestit sd fie
Pentru boscarie. (V. Alecsandri). - ln§elatorie,
punga§ie.
BOSCORODEALA/ - Vorbire nedeslu§ita.
BOSCORODI (a) - A vorbi fara rost, a cicali.
BOSEAC m. - Golan.
BOST AN m. - Dovleac.
BOST AN m. A facut cum i-a trasnit prin
bostanul lui. (DD). - Capucean, capatina.
BOSTAN CU HARBUJI m. Da de unde vii tu,
mai?! - De la bostanu cu harbuji. (Gh. V.
Madan). - Pepenarie.
BOSTANA / - Loc unde se cultiva pepeni;
pepenarie.
BOSTANGIU m. - Cultivator sau negustor de
pepeni.
BOSTANIU adj. - De culoarea dovleacului
copt.
BOSTANAR m. - Cultivator sau vinzator de
pepeni, pazitor al unei pepenarii.
BOST AN ARIE / Frica pazefie bostanaria. (1.
Creanga) - Pepenarie, bostana.
BOSTANEL m. - Dovlecel.
BOSTANICA/ - Dovlecel.
BOSTANOAICA f. - Dovlecel.
BO§TERITURA/ - Scorbura in copac.
в
зз
BO$TINA f. - Rama§ita de la faguri dupa ce s-
a stors mierea.
BO§TIR adj. - Bo§teritura.
BO$TIURA f. E§ti de risul lumii cu a$a casa.
Bo^tiura. Bate vintul ploaia. (M. Sadoveanu)
- Scorbura (de copac), vagauna in coasta unui
deal; gaura.
BO$TOR adv. - Gol, desert.
BO$TORA adv. - Bo§turoasa (ridiche).
BO$TORIT adv. - Gaunos, bo§turos (copac).
BOSTORUGAf. - v. Bo§teritura.
BO$TURA f. - Inima copacului.
ВОТ n. - Morda.
ВОТ n. - Parte de dinainte, ascutita a luntrii.
ВОТ ARI n. -Curea la capetea deasupra botului
calului.
BOTARNIC n. - v. Botari.
BOTA f. E x p r. A da cu bota in balta = a da
cu bita in balta. A nu §ti bota = a nu §ti nimic. E
des tillло bota la un car cu oale. (DD). - Bita.
ВОТ AU n. - Bita mare §i lunga.
BOTCALE/ pl. - Turtele mici din aluat acru
(drojdii §i faina) uscat folosit pentru dospire.
ВОТСА f. - Celula fagurelui in care se dezvolta
matca.
ВОТСА f. - Trasura mica inchisa. (I. Neculce).
BOTE f. pl. - Tulpini de floarea-soarelui.
BOTEALA f. - v. Botari.
BOTENCUTE/ pl. sa le scoateti la Jioc, In
scurteicute $i botencufe. (Folclor) - Ghete
femeie§ti.
B0TERN1CA f. - v. Botari.
BOTERNITA f. - v. Botari.
BOTI (a) - A se bosumfla.
BOTIJIUNE f. - Botez.
BOTINE f. pl. Se vede c-ai zburat pe deasupra
glodului de nu fi-ai fe^telit... botinele, nici
pantalonii. (C. Hoga§). El (o) privi... de la capul
inundat in aur pan la botinele micute. (M.
Eminescu). - Ghete.
BOTN^RI m. - Dog ar.
BOTNARI (a) - A se indeletnici cu botnaria,
dogaria.
BOTNITA/ - v. Botari.
ВОТ n. - Manunchi de cinepa.
ВОТ n. - Cocolo§.
BOTI (a). Ea boti scrisoarea cu mina (M.
Eminescu). Domnilor, imi botiti hainele (V.
Alecsandri). - A mototoli, a face bot.
BOTI (a) - A cocolo§i.
BOTI (a). Trei oameni au bofit о trasura; unu
a pus carufa, altul a pus iapa, da unui a pus
haturile. (DD). - A injgheba, a sclipui.
BOTI (a) - A inghesui, a strimtora pe du§man.
(I. Neculce).
BOTI$OR n. - Bot mic.
BOTIT adj. - Mototolit (haine, stofe).
BOTIT adj. De cind il (in minte oamenii a$a il
$tiu, cu pielea bo tit a $i arsa §i cu paldria ca
clopotul pe capul piecat. (M. Sadoveanu). -
Zbircit, incretit.
BOTIT URA/ - Cuta, incretitura.
BOUARI m. - Vacar.
BO UR n. - Partea de dinainte, incovoiata in
sus, a talpilor saniei.
BOUR m. Pecetea domnii moldovene^ti Valhva
ace^tia heri sa о socote^ti. Cap de baur fiind
tare, Arata puterea celui mai mare. Acesta cap
de buar mulp au biruit fara numar. (Varlaam,
mitropolit). Era un bour batrin cu coama murga,
insa cu celdlat par deschis-auriu. (M.
Sadoveanu). Bouri nalji cu steme-n frunte. (M.
Eminescu). - Taur salbatic al carui cap era
reprezentat pe sterna Moldovei.
BOUR m. Se cunosc boii din cireada $i caii din
herghelie de pre bourul lor. (C. Negruzzi). - Fier
cu marca unui cap de bour, semn de infierare.
BOUREL m. - Juncan.
BOUREL m. Sub alba haina de noapte, de la
git in Jos se tradau boureii sinilor. (M.
Eminescu). - Gurgui.
BOUREL adj. Boi bourei... in frunte tintap, In
coarne ferafi. (V. Alecsandri). - Cu coarne
ascutite ca ale bourului.
BOURIE / - Cireada de boi.
BOUROAICA f. Buhaii mugesc cu putere,
pdlindu-se cu frunfile $i impungindu-se cu
coarnele, razboindu-se pentru stapinirea
poenilor unde pasc bouroaicele. (M.
Sadoveanu). - Femela bourului.
BOU$OR m. Biepi boi^orii mei s-au dus ca pe
gura lupului. (I. Creanga). - Boulean.
BOZANCAf - Soi de struguri negri.
BOZOAICA f. - v. Bozanca.
BRABANOC n. - Brebenoc.
BRAC n. Luna straluce^te peste a tomurilor
bracuri. (M. Eminescu). - Rest, rama§ita,
sfarimatura, stricatura.
BRACACE/ - Cana (de sticla).
BRACOUCA f. Sa facem bracouca la cai - a§a
ni s-a spus. (I. Druta). - Selectare; alegerea §i
inlaturarea a ceea ce nu-i folositor ori uzat.
BRAD m. - Omamentat in forma de linie curba
pe о tesatura.
34
BRADANEL m. - Pedicuta.
BRADARE f pl. - Ornament de lemn la
strea§ina.
BRAHARI m. - Betivan.
BRAHA f. - Drojdie de here.
BRAHA f. - Borhot de fructe ramas dupa
basamac.
BRAHA f. - Tescovina de sfecla.
BRAHNAU m. - Vultur mare.
BRAJCA f. - Braga.
BRAMA f. - Poarta.
BRANCAT adj. - Breaz (despre cai).
BRANI§TE f. - In Moldova medievala, munca
obligatoare la care erau supuse satele din
domeniul domnesc pentru executarea muncilor
(pescuit, prisacarit, vitarit, vinatoare) in cuprinsul
unei brani§ti.
BRANI§TE f. Toata ziua statuse in picioare
primind stofe, bani.., samile oilor de la munte,
a boilor de la Bohotin, a hergheliei din brani^tea
de la Neamf. (M. Sadoveanu). - Mo§ie
domneasca; padure; paduri in care era oprit sa
se taie lemne, sa se vineze. Cu acest din urma
inteles este cunoscut inca din vremea lui $tefan
cel Mare, intr-un document al marelui domnitor
din 1491 este mentionat cuvintul brani§te
“padure oprita pentru vinat”.
BRANI§TE f. I ar a bietul Bucioc vornicul, in
brani^te amu. (M. Costin). - Opreala.
BRAN1§TE f. - Deschizatura la briu a fustei,
gura fustei.
BRAN IT A f. - Baliga putrezita, folosita ca
ingra§aminte.
BRANZOLE f. - Medina, piele de captu§it
caputa cizmei.
BRASLETA f. - Bratara.
BRATO§ adj. - Chipe§, frumos la statura.
BRAT n. -Fiecare din cei patru druci vertical!
de la loitrele carului.
BRATE n. pl. - Minere la ferestrau.
BRAT I § adv. - Pe brate, pe sus.
BRATURI m. pl. - Craci la caruta.
BRAZDA f. Pina la brazda Chifcanilor; la
brazda Cartalului; peste brazda = in alt sat. -
Hotar.
BRAZDA f. - Greutate pusa deasupra cinepii,
cind e pusa la dubit.
BRACINAR n. - Chinga de-а lungul capetelor
craci lor carutei.
V	r ’	,	,
BRACUI (a) - A alege ce-i stncat, ce nu-i bun
de ceea ce este bun.
BRACUI (a) - A strica, a deteriora.
в_______________________________________________
BRACU1RE f. - Alegerea lucrurilor stricate de
cele calitative.
BRACU1T adj. Urcam prin paduri bracuite,
prin meleaguri pustii, scrijelate de rovine. (A.
Vlahuta). - Rava§it, distrus.
BRACUIT adj. Poate vrun pedant cu ochii cei
verzui, peste un veac, Printre tomuri bracuite
a$ezat §i el, un brae, Aticismul limbii tale о sd-
lpuna la cintari. (M. Eminescu). - Stricat, facut
de mintuiala.
BRADAN m. - Brad stufos.
BRADANA§ m. Sub un bradana§ Joaca-un
iepura§. Fusul. (A. Gorovei). - Brad mic.
BRADARIE/ - Cherestejerie.
BRADATEL n. Descalecara §i-$i adapostira
caii intr-un brddafel din apropiere. (M.
Sadoveanu). - Bradet mic, tinar.
BRADET n. La dreapta §i la stinga, vai adinci,
din care se ridicau aproape zidurile munfilor
bradefurile negre. (M. Sadoveanu). - Padure
de brazi.
BRADI§ n. - larba acvatica, de balta.
BRAD1§OR m. - Bradut.
BRADUI/ bl и era chiar un brad; era un bradui.
(M. Sadoveanu). - Bradut.
BRADULET m. Sus, in virf de bradulef, S-a
oprit un soinpdej (V. Alecsandri) - Bradut.
BRAGH1DAU n. -Mustuitor; bat cu 3-5 coame
la un capat cu care se mistuie strugurii; mustar.
BRAN1§TER m. Au nazuit la un hin al sau,
anume Toader brani$teriul. (M. Costin). - Paznic
la о brani§te.
BRAT ARE f. - Lopatele laterale la vatale.
BRATEA f. Dezleaga о bratea de diamanturi
$i i-o da. (C. Negruzzi). - Bratara.
BRAZDA (a). Valuri, valuri se-ncle^teazd:
$tefan voda ii brazdeazd. (Folclor). - A
inconjura.
BRAZDET n. - Teren imbrazdat, brazdatura.
BRAZDOS adj. - Cu brazde mari.
BRAZDUI (a). Brazduind cerul, fulgerul
scinteietor... (V. Alecsandri). - A brazda.
BRE interj. Ce vorbe-s acestea, bre Dumitrache
Hau? - ma intreba Nedelcu. (M. Sadoveanu).
Dragostea, bre, dragostea, pirdalnica de
dragoste... (C. Hoga§). Bre, Pandele! De vrei
bani Sa nu-ipoti minca doi ani, Dd-nepe Vulcan
legat, Cd-i pe$che§ de impdrat. (V. Alecsandri).
-Ba.
BRE interj. (de mirare) (Ceasornicul) te-a
cunoscut $i te-a de^teptat. Bre, bre. (M.
Sadoveanu). Mai iata §i alte lighioi! Bre, bre,
в
35
bre, da multe soiuri de dihanii mai sint in Ie$.
(V. Alecsandri). Da deschide u$a, bre omule...
mai cd inca a$a lighioaie n-am vdzut. (V.
Alecsandri). - Ba, ba!
BREABIN m. - Ghiocel.
BREASLA f. - Una din breslele boierului...
fiind ornicdria, domnia sa invdtase a cunoaqte
ceasurile. (M. Sadoveanu). Era craciumar de
breasla lui $i fiu de croitor. (C. Negruzzi). -
Meserie, indeletnicire.
BREC n. -Trasura cu patru roti.
BREHAI (a) - A latra (cinele).
BREHAI (a) - A trancani.
BREHAITURA f. - Latrat.
BREHNI (a) -A scoate un sunet ragu§it sacadat
(capri oara).
BRESLAJI m. pl. - Slujitori, paznici.
BRESLA§ m. Boierii §i breslaqii la curte se
aduna. (V. Alecsandri). Cercetarea starostilor
de isnafuri, dupa cum e obiceiul intre breslaqi.
(C. Negruzzi). - Membru al unei bresle.
BRESLA§ m. Era bresla^i multi in fara atunce,
cu mH de stupi. (1. Neculce). - Apicultor.
BREZATURA/ - Pata alba in fruntea calului.
BREZENT m. - Pinza de cort.
BRIF n. - Scrisoare.
BRIGADIRI m. - Chirovnic, §eful unui
deta§ament de productie, §antier de constructie.
BRIGHIDAU n. In Moldova de Sus se nume^te
brighiddu, in Ar deal... mitcd. (T. Pamfile). -
Mitca; coada la putinei.
BRIJNIC m. - Padurar.
BRIL1 n. - Palarie.
BRISCALCA f. - Ma§ina de stropit via, pomii
(purtata in spate).
BRITON n. - Bucla pe fruntea femeii.
BRITULCA f. - Incapere pentru inventar
agricol.
BRINCAT adj. - Slabit de puteri, obosit.
BR1NCA f. E x p r. A merge (a se tiri) in brinci
= a se mi§ca pe miini §i picioare. Vo trei zile
dupolalta se mai tiriie in brinci. (M. Eminescu).
- Mina.
*
BR1NCA f. E x p r. A-i da cuiva о brine a = a
imbpnei. - Ghiont.
BRINCA f. - Purcel.
BRINCORNITA f. - Creti§ori (planta).
BRINCUTA /- Minuta. ’
BRiNZARI m. - Ciobanul care face brinza.
BRINZALEAGA f. - Saptamina alba (la
cre§tini).
BRINZAPRINS m. - Chi§leac.
BRINZELE f pl. - Turte din brinza de vaci,
gri§ §i oua prajite la tava.
BRINZELE f. pl. - Ciocolate fabricate din
brinza tocata §i diferite componente dulci.
BRINZI (a). Laptele s-a brinzit. - A se inacri.
BRISCAI (a) - A stropi via, pomii.
BRIU n. - Curcubeu.
BRIUL BABEI n. - v. Briu.
BRIUL MARIEI n. - v. Briu.
BRJUL LUI DUMNEZEU n. - v. Briu.
BRIUL CIOBANULUI n. - v. Briu.
BRJUL POPII n. - v. Briu.
BRJUL DOMNULUI n. - v. Briu.
BRjU DE PLOAIE n. - Curcubeu.
BRJU PE CER n. - Curcubeu.
BRIUL NA§ULUI n. - Curea la capetea.
BROAJBAJ. - Nap.
BROASCA f. - Parte la cotiga pe care se
reazema grindeiul plugului.
BROD n. - Вас.
BRODATURI f. pl. - Altite la ie.
BRODEALA f. - Coincidenta intimplatoare.
BRODELE f. pl. - Broderii.
BRODI (a). Nu se brode$te vorba meacu a lui.
(DD). - A se potrivi
BRODI (a). E x p r. Pe brodite = pe apucate,
fara pregatire. - A pune la cale о afacere.
BRODI§ n. - Iarba acvatica.
BROGHINTATA adj. - Cu boabe mari
(struguri).
BROGHINTA/ Da-mi о broghinfd depoamd.
(DD). - Bobita de poama.
BROJBAN m. L-a lovit pe zmau la ceafa $i i-a
sarit capul zmdului, ca un brojban de curechi.
(Folclor). - Capatina de varza.
BROJBANA§ m. - Capatina de varza mica §i
infoiata.
BROJDI m. -v. Brojban.
BROSCAI (a) - A sparge ba§ica (broasca) de
sub limba vacii.
BROSCARIE f. - Balta cu multe broa§te.
BROSCARIE f. - Toponim pe mo§ia satului
Hijdieni,traionul Giodeni.
BROSCAU m. - Padure pe mo§ia satului Goeni,
raionul Dubasari.
BROSCODI (a) - A alege pleava (calul).
bro§ca/ - Piatra scumpa la inel.
BRO§TEAN m. - Locuitor din satul Broasca.
BRO§TEASCA f. - Stil de inot.
BROTICIU adj. Mazare... cu fade marunte $i
broticii. (C. Hoga§) - Verde-deschis.
BROZOLETA f. - Bratara.
36
BRUDAR m. - Cel care conduce un brod.
BRUDINA f. - Pod plutitor.
BRUDINA/ S-au inteles cu boierina.pd... sa
pldteascd brudina zece zloti. (M. Sadoveanu).
De ce numaidecit 12 bani?-Brudina... Cite doi
bani de fiecare picior de vita, imi rdspunse. (C.
Hoga§). - Taxa pentru trecerea apei pe un pod
plutitor.
BRUDNIC m. - Brudar. Brudnicul cel vechi s-
a mirat de asemenea plata, cum nu primise
niciodatd intr-un veac de от de cind traia la
acel vad. (M. Sadoveanu).
BRUDNIC adj. Se alinta cu о copila brudnicd,
(C. Negruzzi). - Tinar, necopt.
BRUDIU m. Ce fiind brudiu, lucrurile jarii le
ocirmuia inma-sa Roxanda. (Gr. Ureche). -
Nevirstnic, minor.
BRUFT n. - Prima tencuiala aruncata pe perete.
BRU FT UI (a) - A pune pinza, tortul in le§ie.
BRUFTUI (a) - A tencui; a arunca (pe perete)
cu mistria un strat de bruft.
BRU FTU1 ALA f. - Amestec din sfecla de zahar
§i apa cu zahar din care, dupa fermentare, prin
fierbere, se extrage basamacul.
BRUH interj. Bruh! Mi-i frig, latape mind cum
code^te-un negru puree. (M. Eminescu). -
Exprima senzatia unei persoane cuprinse de frig:
brr!
BRUITUR n. - Rola.
BRUJI (a) - A glumi.
BRUMAR m. - Nume popular al lunii
noiembrie.
BRUMA f. Gerila trinte^te о bruma pe pereti
de trei palme de groasa. (I. Creanga). Sufla
bruma din fereastra §i zapada de pe coasta. (V.
Alecsandri). - Chiciura.
BRUMAREL m. Era la sfir^itul lunii
septembrie, care, in Moldova, se cheama
brumarel. (M. Sadoveanu). - Nume popular al
lunii septembrie sau octombrie.
BRUNDOI n. - Pluta alcatuita din ierburi de
balta.
BRUSLUC n. - Cojocel (barbatesc din piei de
cirlan, fara mineci).
BRUSTURE - GALBEN m. - Cioroi.
BRU§TUIALA/ - Noroi, tirfuiala.
brltac n. - Rucsac.
BUBAN n. - Toba.
BUBERIC m. - Planta erbacee cu flori brune-
verzui.
BUBOIN1C m. - Dracila.
BUBOLN1CA f - Ghiocel.
в________________________________________
В U BN A./: - Toba.
BUBULAC m. - Trunchi gros.
BUBULAC m. - Flacau tomnatic, barbat
singuratic.
BUBULAC n. - Chirpici, lampac.
BUBULAC n. - Tavalug de faramitat bulgarii
pe ogor.
BUBURUZA f. - Meritor.
BUBU§LIE f. - Bot de aluat.
BUCm -Fag.
BUC, BUC1 m. - Cilti.
BUC m. Pisa malaiul $i-l vintura de buc. (1.
Creanga). - Pleava de cereale.
BUC m. E x p r. Intr-un buc = intr-o clipa, in
scurt timp. §i intr-un buc (fumicile) au $i ales
nisipul de о parte $i malaiul de alta parte. (1.
Creanga). - Clipa.
BUC m. E x p r. A fi de cind bucii = a fi foarte
batrin. - Fag batrin.
BUCALn. -Garafa de 3 /.
BUCATA/ Bucata de oca =jumatate de litru.
- Jumatate.
BUCATA f. - Faramitura (de piine).
BUCATE f. pl. A pribegit de acolo ca $i noi, s-
a tras cu bucatele incoace, ca $i mo§ Dediu din
Vindtori $i alfi mocani. (I. Creanga). - Vite (oi,
porci, boi etc.).
BUCATE / pl. - Alimente, grine, provizii. (I.
Neculce).
BUCAVE/ pl. - Jir.
BUCALAIE f Bucdlaie, vai de tine! (V.
Alecsandri). Miorpd laie, Laie, bucdlaie... (V.
Alecsandri). - Oaie cu botul negru.
BUCATARITA/. - Bucatareasa.
BUCATELI (a) - A taia in bucatele.
BUCATI (a) - A taia (lemne) cu toporul.
BUC AT I (a). Fiii Oaia - Cdpuritei s coate sabia
$i cind l-a bucajit, a facut 12 porcane de came.
(Folclor). - A taia in bucati mici.
BUCATICA/ E x p r. L-a luat cu bucatica =
l-a ad^menit, l-a atras. - Momeala.
BUCAU m. - Jir.
BUCCEA f. - Scripete la stative.
BUCFE/ pZ. -Litere.
BUCHE/ Inifialele acestei carti cu buchi erau
scrise ciudat cu cerneald ro$ie ca singele,
caractere slave de o... fantastica aratare. (M.
Eminescu). Mama ma invafa buchile inainte de
a md da la §coald. (M. Sadoveanu). Am invdtat
la buche. Sint dascal! Sint edrturar. (В. P.
Ha§deu). - Litera.
BUCHE/ E x p r. A nu §ti buche = a nu §ti
в
37
nimic, nici о boaba. - Boaba.
BUCHE/ E x p r. A fi cu buche = a se potrivi
bine, a aranja о trebu§oara. Taci, ca-i cu buche,
l-am potcovit bine... (I. Creanga). - Pacaleala.
BUCHELI§TE f. - Pamint sarac, neroditor.
BUCHER/ Trasnea era inaintat in virsta,
bucher de frunte. (I. Creanga). - Persoana care
invata buchile, incepator la invatatura.
BUCHERE§TE adv. - Ca un bucher: in mod
mecanic.
BUCHET n. - Funda.
BUCHETURI n. pl. Ji leaga cu basmalipefete,
pe flacai $i le pun bucheturi. (TD). - Flori
atimate la hainele nunta§ilor.
BUCHIE f - De^elat ori §oldit, tot aceea^i
buchie. (DD). - Acela§i (lucru).
BUCHILI n. - Bucla pe fruntea femeii.
BUCHIRI (a) - A citi cu greutate.
BUCHIROFCA f - Cultivare intr-un anumit
fel a sfeclei.
BUCHISEALA f - Chelfaneala.
BUCHISI/a) - A imbrinci, a lovi.
BUCHITAI m. pl. - Pete mici de alta culoare
pe pielea calului.
BUCI m. pl. A$a e tineretul ista, bata-l sa-l bata,
zise mo§ Bodringa, §ezind cucuietpe ni$te buci.
(I. Creanga). - Fire scurte ramase de la melitarea
inului, cinepii.
BUCICA f. - Muchia toporului.
BUCICAf. - Gaura in partea de sus a hirletului
in care se introduce coada.
BUCIN n. - Sirena.
BUCIULIE f. - Maciulie la bita.
BUCIUMA (a) - A §terge calul (cu un §umuiag
de paie).
BUCLUCURI m. pl. - Haine, schimburi.
BUCOASA adj. - Plina de scai, dopuri, cumuti
(lina).,
BUCOUCA f. - Reptene femeiesc.
BUCOVINA/ - Faget, padure de buci (fagi).
Este atestat pentru prima oara intr-un document
al lui $tefan cel Mare (1488). Bucovina “partea
de nord-est a Moldovei” se documenteaza intr-
un document polon semnat la Lvov in 1502.
BUCSAI m. - Rostogol (planta).
BUC§A/ - Bucea.
BUC§I (a) - A coase pe insailatura, a cirpi.
BUC§I (a) - A ticsi, a indesa.
BUC§I (a) - A napadi, a naboi (singele).
BUC§I (a) - A se inghesui, a se ingramadi.
BUC§IT adj. - Ticsit, indesat.
BUCURE§TEAN m. - Ardei gras; gogo§ar.
BUCURI m. pl. - Fagi.
BUCU§I (a) - A bate zdravan (pe cineva).
BUDACA/ - Vas in care se incheaga ca§ul.
BUDACA/ - Galeata de muls oile.
BUDACA / Pune hirzobu pe budaca de zer.
(DD). - Putina.
BUDALA§ n. - Putinei.
BUDALA/ - Om nating.
BUDALCA/ - Putinei.
BUDA§CA/ - Putinica.
BUDA§CA/ - Butoia§ (pentru vin).
BUDA§CA/ - Femeie corpolenta.
BUDA / Moldovanul pirise pe negustori la
judetii craiului le$esc $i-lprigonise pentru ni$te
bude. (M. Sadoveanu). - Pravalioara de lemn.
BUDA / - Cu§ca pentru ciine.
BUDGES n. - Putinei.
BUDAI n. Baciul cel bdtrin... mintui de turnat
jintita prin zagirne... le atirnd pe toate de cite
un cui de lemn ca sa se scurgd fiecare
in cite un budai deosebit. (C. Hoga§). - Vas din
doage; galeata.
BUDAI n. §apte budaie negre, scorburi de la
pad urea arsa de stejar, deschise intr-o parte,
erau cufundate numai de doi coti deasupra
izvoarelor. (M. Sadoveanu). - Trunchi scobit
intrebuintat in loc de ghizduri la put.
BUDAI (de piatra) n. - Colac de piatra la put
BUDAI (de scinduri) n. - Ghizdele la put.
BUDAI n. - Putinei.
BUDALAE n. pl. Atunci poloboacele nu se
faceau ca acum, da ni$te buddlae mari de doi
metri. (Tp). - Vase asemanatoare cu ciubarul.
BUDALAU n. - Putinei.
BUDIH ACE f. Curat uciga-l crucea l-a coldcit
sa vie $i sa-$i facd, budihacea, casa la noi in
sat. (1. Creanga). - Pocitanie, monstru.
BUDINEl n. - Putinei.
BUDUHOALA/ - Boala contagioasa.
BUDULAN adj. - Prostanac, tulan.
BUDUR n. - Colac la put; ghizd.
BUDUROI n. - Ghizd la put.
BUDUROI и. - Putina pentru diferite produse.
BUDUROI n. Ingrijea о stupina de vreo
cincizeci de co§ni{e $i buduroaie. (M.
Sadoveanu). - Stup pentru albine facut dintr-un
copac scobit sau scorburos.
BUESTRU adv. E x p r. A vorbi in buestru = a
vorbi fara rost, aiurea. A merge in buestru = a
merge fara gratie, necoordonat (omul). -
Dezordonat.
BUF n. - Bucla pe fruntea femeii.
38	В
BUF interj. Buf! Cade... in groapa cu jaratic.
(I. Creanga). - Imita zgomotul infundat in urma
unei caderi, lovituri.
BUFAICA f. - Pufoaica.
BUFANT adj. - Buclat (par).
BUFECIC n. - Bufet (mobila).
BUFETNIC n. - Bufet (mobila).
BUFLAf - Bucla pe fruntea femeii.
BUFLIC n. - v. Bufla.
BUFT n. Costife de pore afumate, chi$te §i buft
umplut, trandafiri usturoiap $i slanina de cea
subtire, fdcute de casa, taiate la un loc, fripte
bine in tigaie §i cu mamaligufa calda, se due
unse pe git. (I. Creanga). - Stomac sau burta de
mamifere.
BUFT n. - Stomac la vita.
BUFTE adv. Sdtul bufte. (DD).- Prea satul.
BUFTI (a). Gala cu chpfeac a buftit. (DD). - A
fermenta, a se umfla.
BUFTIT adj. - Umplut, plin (de ceva).
BUFTOS adj. - Gras, grasan.
BUGA m. - Rage buga la cetate, Cd nu i-s vacile
toate. Clopotul. (Folclor). - Buhai.
BUGEAC n. - Regiune de stepa secetoasa.
BUGEAC m. - Colt; peninsula. Toponim pe
mo§ia satului Limanscoe, raionul Izmail.
BUGEAC DE PADURE n. - Piedicuta.
BUGED adj. Fata bugeda sta intoarsa spre noi,
cu ochii pe jumatate deschi^i, sticlo^i. (M.
Sadoveanu). Din privazul... negru... rasarea
strimtd, bofta $i bugeda fafa cuviosului
Glicherie. (C. Hoga§). - Buhav, buhait, umflat.
BUGIGEAN m. - Tatar din Bugeac. (I.
Neculce).
BUGORCEL n. - Cirlig (la capatul unei vergi)
pentru agatarea pe§telui prins in copci.
BUH n. Mi se dusese buhul despre pozna ce
facusem. (I. Creanga). I-a mers buhul pina la
Galafi. (C Negruzzi). E x p r. A-i merge buhul
= a-i merge vestea, faima; a ajunge de pomina. -
Veste.
BUHn. -Burta la cal.
BUHAI m. (Cerbul) incepe a-?i arunca tdrnd
dupa cap, ca buhaiul. (1. Creanga). - Taur.
BUHAI n. In ajunul Sfintului Vasile, toata ziua
am stat de capid tatei sd-mi faca f mie un buhai.
(1. Creanga). (Lautarii) numai la videre ne
umplea pe noi de spaima f fried ca buhaiul
urdtor, in ajunul anului nou. (A. Russo). -
Instrument popular: о putinica cu un singur fund
de piele prin mijlocul caruia trece un smoc de
par de cal; cind acest smoc este tras (cu mina
umezita), pielea vibreaza, producind un sunet
asemanator cu mugetui taurului; este folosit de
uratori in sara de Anul Nou.
BUHAI m. - Lastar de vita de vie care nu da
roada.
BUHAI n. - Tulpina de ceapa care face saminta.
BUHAI n. - Rindea lunga.
BUHAI m. - Bondar mare.
BUHAI n. - Doua plute la fiecare colt de matita.
BUHAI n. - Varga arcuita la coasa pentru a
a§eza grinele in brazda.
BUHAI-DE-BALTA Baietii cind te vadramin
cu ochii holbaji ca nifte buhai-de-balta. (V.
Alecsandri). - Specie de broasca mica.
BUHAI-DE-BALTA. Din cind in cind, in
tacerea nopfii, se auzea lugubru vuietul
nelamurit al buhaiului-de-balta. (M.
Sadoveanu). - Pasare de balta.
BUHA f. Striga buha intre hotara $i s-aude-a
noua tara. Tunetui. (M. Sadoveanu). E$ti draga
flacailor Ca buha gainilor. (V. Alecsandri). -
Bufnita.
BUHA/ - Cucuvea.
BUHA/ - Par zbirlit.
BUHA/ E x p г. О pus buha pe mine = a pus
ochiul pe mine. - Ochi.
BUHAE$ m. — Buhai mic.
BUHAI (a). $i eu plingeam ca un prost...
buhdiam a$a de tare, incit am sculat toata curtea
in picioare. (M. Sadoveanu). - A plinge tare.
BUHAI (a) - A se face buhav la fata (de betie,
de somn, de boala).
BUHAIALA/ - Faptul de a buhai; plins, tipat,
urlet.
BUHAIALA/ - Faptul de a se buhai; a deveni
buged, umflat.
BUHAIA$ n. - Colt de matita in forma de clin
la navod.
BUHAIT adj. Un buhait cu nasul vindt de be tie.
(M. Sadoveanu). - Umflat.
BUHANOS n. - Stomac la bovine, ovine.
BUHARDAN n. - Burta la cal.
BUHAVI (a) - A se umfla la fata.
BUHAVIE f - Starea celui buhav.
BUHNA/ - Cucuvea.
BUHNA/ - Bucla pe fruntea femeii.
BUHNA f. Din adincuri veni plingerea
singuratica f duioasa a buhnei, ca о chemare
omeneased. (M. Sadoveanu). Buhna greu
suspina. (V Alecsandri). - Bufnita.
BUHNI (a) - A trinti; a da buzna; a bubui; a
exploda.
в
39
BUHNI (а). О buhnit hainele de pamint s-a
dus. (DD). - A trinti la pamint.
BUHNI (a) - A da buzna (pe u§a).
BUHNI (a) - A bubui, a tuna.N
BUHNI (a) - A exploda; a sari (capacele
borcanelor).
BUHNI (a) - A plesni (cercul polobocului).
BUHON n. - Stomac la vita.
BUHON n. - Burta mare.
BUHOS adj. - Ciufulit, zbirlit.
BUHUI (a). La briu cu §apti chistoale, Cu tajile
gdlghioare, Buhuesc ca de lingoare. (Folclor).
- A bubui.
BUIAC m. - Lastar de vita de vie neroditor.
BUIAC m. - Buhai.
BUIGUIRE f Ale mintii sale mla^tini un izvor
pustiu devine - de ciudatd buiguire. (M.
Eminescu). - Vorbire intr-aiurea, fara rost.
BUIURDISI (a) - A decreta.
BUIURDISI (a). Buiurdise^te-o (pricina) catra
starostii breslelor ca s-o cerceteze. (C. Negruzzi).
-A trimite un document unei instante inferioare.
BUJDEAUCA f - Bujda; casuta batrineasca,
§ubreda.
BUJENITAf Toti mestecau injurul unei masufe
bujenitdi rece de caprioara. (M. Sadoveanu). -
Pastrama de vinat.
BUJOR m. - Mac.
BUJOR m. -Trandafir.
BUJORAR m. - Porecla data de raze§i taranilor.
BULAI n. - Prajina la fintina cu cumpana.
BULAN n. - Galben-inchis (cal).
BULAUCA f. - Ghioaga, bita.
BULAUCA f - Maciulie la bita, ghioaga.
BULAUCA f. - Ac de siguranta.
BULA f - Ciomag cu maciuca la capat; bita.
BULA f. - Maciulie la bita.
BULBOACA f. - Apa statatoare in care se
dube§te cinepa.
BULBOACA f. - Virtej de apa; loc adinc intr-
un iaz, riu.
BULBUROS n. - Ulcior de lut pentru apa.
BULEANDRA f. Numai dupa bulendre l-a
cunoscut, caci fiinfa lui era ciopirfita. (M.
Sadoveanu). Iar о buleandra de hirtie. (V.
Alecsandri). - Haina veche, ponosita.
BULEANDRA f - Femeie desfrinata.
BULEARCA f. - Vin de calitate proasta.
BULEARCA f - Poslet (rachiu).
BULEE n. pl. - Bete de floarea-soarelui.
BULENDRAR m. - Persoana care stringe
bulendre.
BULENDRE f pl. - Boarfe, catrafuse.
BULGAREASCA / - Dans popular.
BULGARIE f. In stinga, pe malul dinspre
Galaf, о bulgarie i$i intindea razoarele $i liniile
negre ale §anjurelelor, cu sticlii de $uvije de apa
printre zarzavaturi. (M. Sadoveanu). -
Legumarie.
BULGUR n. Bulgur de papu^oi. (DD). -
Porumb macinat mare.
BULGUR n. - Urluiala.
BULHAC n. $i numai ceiata cd vede in bulhac
о scroafa cu doisprezecepurcei. (I. Creanga). -
Balta; iezer de padure.
BULHACA n. 1-au zis Bulhaca, numai una.
Da de fapt aici sint mai multe... lacuri fara
scurgere. (TD). - Toponim pe mo§ia satului
Pirjolteni.
BULHACEL n. - Bulhac mic.
BULICHER n. Scoate bulicherul din teaca, il
da pe aminari $i incepe a ciocirti un girnej de
stejar. (1. Creanga). - Cutit mare care taie rau.
BULIHAR m. - Vultan.
BULUC n. - Toalpa. Numai iatd cd vede omul
о toalpa de oameni inaintea sa, alergind $i
strigind. (CADE).
BULUC1 (a). Aron voda nu se lasa cu atita, ci
de iznoavd s-au bulucit, $i al doilea rind se lovi
cu §tefan voda la Orbic. (Gr. Ureche). - A se
aduna.
BULUCI (a) - A merge buluc (bobocii).
BULUGHINA f De-acum vind de-i minca $i
tu ceva. laca ni$te bulughine cu mujdei $i cu
mamaliga. (I. Creanga). - Cartof.
BULUHAC n. - Baltoaca de apa pe drum.
BULZI§ adj. Ceipatru cai negri incordaji, cu
stele in frunte, veneau bulzi$, mincindpamintul.
(M. Sadoveanu). - Intr-un singur rind, unui linga
altul.
BUMB m. Cu bumbii lui de petre scumpe, cu
inele de diamant pe degete, pdrea un gentilom
batrin $i bogat. (M. Eminescu). - Nasture.
BUMB m. - Pastila.
BUMB ARE ATA f. - Baligar de oaie.
BUMBARpAZA f - v. Bumbareata.
BUMBASARI m. - Paznic la casa ob§teasca in
satele de raze§i sau mazili.
BUMBI-GALBENI n. - Vetrice.
BUMBI§OR m. - Bumburez (planta).
BUMBIUaJj. - Violet.
BUMBURI m. pl. - Nasturi.
BUMBURUT m. - Cocolo§.
BUMBU§CA f. - Boboc de floare la pom.
40
В
bumbu§6r п. - Miner la sertar.
BUMBUT n. -Capacel la rotitele plitei.
BUMBUT m. - Miner la sertar.
BUNA-DIMIN^ATA / - Planta decorativa
agatatoare.
BUNATACIOS adj. - Bun la inima,
marinimos.
BUNCANA§ m. pl. Buncana^ii buncdie, Rotile
scirtie. (Folclor). - Boi.
BUNCA/-Vas.
BUNCA1 (a). $i s-a inters acasa de la moara
Cu boii buncdind. (Folclor). - A mugi.
BUNCALAI (a) - A se jelui.
BUNCALUI (a) - A mugi.
BUNCHINI (a) - A depune multa osteneala la
un lucru, a lucra cu multa rabdare.
BUNDA f. Fratele mamei era un barbat mare
spates, cu chimir lat cu bunda. (M.
Sadoveanu). - Cojocel scurt fara mineci din piei
de miel, omamentat dinainte.
BUNDA f. - Cojoc lung.
BUNDOLITAf. - Pieptar din piele de miel.
BUNETA/-Scufita.
BUNGET n. Oamenii intrara in bunget §i in
curind barditeleprinsera a bate in tufele de alun.
(M. Sadoveanu). - Desi§ de padure.
BUNGHER n. Combaina merge, imple
bungheru $i leapddd. (TD). - Buncher (la
combina).
BUNGHI (a) - A privi atent, a fixa cu privirea.
BUNGHITA f. - Cojocel scurt, cu flori, fara
mineci.
BUNITA f. - Bunica.
BUNT n. Stafi locului, copii, nu faced bunt, cd
iepurele nu seprinde cu clopot. (V. Alecsandri).
- Razvratire.
BUNTA§ m. Comploti^ti... bunta$i care au de
gind sa deie foe tirgului in asta-noapte. (V.
Alecsandri). - Rebel.
BUNTULUI (a)- A chema masele la violenta,
la razvratire; a instiga. Cuvintul este cunoscut
inca de pe vremea lui §tefan cel Mare. Intr-un
document din 1475 domnitorul Moldovei
prevenea ca nimeni sa “nu-i bintuiasca” (не
бантовати) pe traitorii satelor manastirii
Horodnic.
BUNTULUI (a). O$tile s-au buntuluit. (TD). -
A se razvrati.
BUNTULUI (a). Oprim fierberea ca sa nu se
buntuluiased urda, sa nu se strice urda deasupra.
(TD). - A se tulbura.
BUNTU§NIC n. Dezgolindu-se codrii de
frunzi^uri $i venind $i iarna, au ie$it acei
buntu^nici, ca lupii, in vai catrd sate §i i-a prins
pe top Cantemir de grumaz. (M. Sadoveanu). -
Razvratit, rasculat.
BUNUT adj. Au inceput cu gura la dinsul $i a-
l sudui cd de ce s-au batut... $i de ce $i-au rupt
cojocul Ьип-ЬипЩ. (I. Sbiera). - Bunicel.
BUPCA f. - Bobita de struguri.
BURA (a). Incepe a bura, apoi о intoarce in
lapovifd. (I. Creanga). A doua zi el se facuse о
ploaie In tact cdzinda, aromata, lin, $i din fereqti
perdelele se-ndoaie, Burind prin tesaturile de
in. (M. Eminescu). - A ploua marunt.
BURAT n. - Ma§ina de cernut folosita in
industria moraritului.
BURAT n. - Ursoaica (in pod).
BURATIC m. - Gindac care preveste ploaia.
BURATIC m. - Greer de cimp.
BURATIC m. - Co§ la moara.
BURATICIU adj. - Verde-saturat.
BURA f. Pulbere de diamante cade Una ca о
bura. (M. Eminescu). - Ploaie marunta.
BURA/- Stropitoare.
BURA/ - Cange.
BURA£ - Negura.
BURCACI m. - Sfredel cu care se fac copci in
gheata.
BURCANOS adj. - Mare, gras (ardei).
BURCA§ m. - Care poarta burca.
BURCA/ Invdlit intr-o burca mohorita, el sta
pe podul vaporului, ghemuit lingd catarg... (V
Alecsandri). In capul saniei fade in genunchi,
imbracat in burca fesutd de mama, cu gluga
trasd pe cwpna, tata. (1. Druta). - Haina lunga
§i laiga de panura groasa.
BURCA/ Un от al meu imi aruned in spate о
burca... (M. Sadoveanu). - Cojoc mare §i mitos
(de obicei cu mitele in afara).
BURCIC n. - Sfredel de timplarie.
BURCOUCA/ - $osea.
BURCUIT adj. - Pietruit.
BURCU§OARA/ - Burca mica.
BURCUT n. - Apa minerala.
BURD AU adj. - Ro§u-inchis.
BURDIUH n. - Burta calului.
BURDIUH n. - Sfredel de lemnarie.
BURDOI m. Cind catam dupa edruja, da acolo
fede burdoiul $i mintue de mincat capul la boul
cel tarcat. (TD). - Lup.
BURDUAL n. - Burta la cal.
BURDUH adj. - Vi§iniu, vi§ina-coapta.
BURD UH n. - Parte a vintirului prin care se
в
41
scoate pe§tele.
BURDUH n. - Co§ de prins pe§te.
BURDUH n. Burduh facem iarna in gheafd, ca
sa prindempe$te. (TD). - Copca.
BURDUHANI (a). Imparatul s-a dus 'odata la
о vinatoare a impu^cat un pore salbatic, da
nu l-a nimerit $7 porcul l-a burduhdnit. (TD). -
A sfi§ia.
BURDUHOS adj. Spune ce pedeapsa se cuvine
acelui tiran burduhos buzat care, pentru
lacomiile lui, ealed in picioare tinerefa viaja
unei copile? (M. Sadoveanu). Cite репе pe cucop
atifia copii burduho^i. (I. Creanga). - Burtos.
BURDULEA m. - Burtos (om).
BURDU§ALA f - Faptul de a se burdu§i.
BURDU§EL n. - Burduf mic.
BURDU$I (a) - A umple ceva indesind.
BURDU§I (a)-A snopi in bataie.
BURECHITE f. pl. - Coltuna§i cu carne de
gaina.,
BUREDZI m. pl. - Ciuperci.
BURETE f. Dop de burete. (DD). - Pluta.
BURETE/ - Pistrui.
BURETE m. - Ciuperca.
BUREZA (a) - A ploua rar.
BURGHIE§ n. - Sfredel mic.
BURHAI n. S-a risipit burhaiul de deasupra $i
alucit iar soarele inprivelvpe. (M. Sadoveanu).
- Ceata rara, care se ridica dupa ploaie.
BURHAN n. $i cu durere, $i cu suliji, Lungi $i
otogane, Sd-i infibga la burhane. (Folclor). -
Burta.
BURHOI n. - Loc la fiindul apei, acoperit cu
iarba putreda.
BURHUN n. - Stomac de pore umplut cu came
taiata bucatele, cu diferite condimente, copt la
cuptor.
BURIC n. - Capacel cu taietura prin care trece
fitilul lampii de gaz.
BURIC n. E x p r. A cata cu buricu, dar n-ai
vazut cu ochii = a nu fi atent. - Ombilic.
BURIC n. - Ridicatura in mijlocul araturii.
BURIU n. - Stropitoare.
BURLAC m. - Vaduvoi.
BURLAC m. - Barbat fara capatii.
BURLAC m. - Barbat pripa§it in alt sat.
BURLAC m. - Natarau.
BURLAC1 (a) - A duce viata de burlac.
BURLACIE / - Viata de burlac.
BURLAN n. - Conducta de apa.
BURLUES n. - Ulciora?.
BURLUI n. - Ulcior de lut pentru apa.
BURLUI n. - Git lung §i strimt la ulcior.
BURLUI n. - Tubu§or la о coasta a ulcioarului.
BURLUI n. - Jghebulet la gura canii de lut,
sticla.
BURLUI n. - Cana (de lut, sticla de 1,5 - 2 /)
cu jghebulet la gura.
BURLUI n. - Jgheab la tease.
BURLUI n. -Teava, gitul pilniei.
BURLUI IMPLETIT n. - Damigeana.
BURNUJEL n. - Palton scurt femeiesc.
BURNUZ n. - Haina femeiasca de iarna cu
blana sau vatuita.
BURSAC n. - Cute de ascutit coasa.
BURSUC m. - Om, copii mic de statura, rotofei.
BURSUC m. - Mizantrop.
BURSUCA f. - Planta erbacee, avind la virf о
inflorescenta in forma de spic.
BUR$I (a) - A trancani; a bodogani.
BURTIC n. - Rindea cu dalta mica.
BURTUC n. - Groapa cu apa pentru pe§tele
prins.
BURTUCA f. - Gaura facuta in gheata; copca.
BURUC n. - Stropitoare.
BURUIEZE/'p/. - Ciuperci care cresc la tulpina
prunilor.
BURUNCIUC m. - Ata de matase pregatita
manual din gogoa^e de viermi de matase.
BURUNDUC n. - Curmei scurt ce leaga doua
barcasuri.
BURUNGIUC n. Doud §ervete de burungiuc.
(TD). - Borangic.
BURUNOC m. Crea(a, creatd launloc, Gura ei
ii burunoc. (Folclor). - Brebenoc.
BURUTU§IU adj. - Galben-deschis.
BUSNAT adj. - Gras (la fata).
BUSNAT adj. A plasmuit luna in chip defemeie
busnatd, durdulie. (C. Hoga§). - Bucalat.
BUSNA/ -Gramada, droaie.
BUSUIOACA/ - Struguri cu miros de busuioc.
BUSUIOACA f. - Vin din struguri de busuioaca.
BUSUIOCUL m. - Dans popular moldovenesc
de nunta.
BUSUIOCUL m. - Melodia dupa care se
executa acest dans.
BUSURMAN m. - Persoana de alta religie in
raport cu cea mohomedana.
BU§I (a). Vrei sa te bu^easca cei nandraldi prin
omat? (I. Creanga). E x p r. A-I bu$i pe cineva
risul = a-1 apuca pe cineva un ris nestapinit. Ma
bu?i un ris nebun §i, rizind, ma dusei linga
Floricica. (C. Hoga§). - A impinge (pe cineva)
cu putere, a imbrinci, a trinti).
42	В
BU§ITURA f. Numai eu $tiu cite bu^ituri am
mincat. (TD). - Izbitura, imbrincitura.
BU§TEAN m. - Scorbura.
BU§TIHAN n. Gase^te un bu^tihan putregaios,
il scobe^te cu ce poate $i-i face urdini§. (I.
Creanga). -Bu§tean.
BUT n. - Sold, pulpa (la pasai;e).
BUT n. - Varietate de piatra de constructie.
BUT AC adj. - Cu coame scurte §i groase.
BUTAC adj. - Neghiob, greu de cap.
BUT AN m. - Buta§ de vita de vie.
BUT AR m. - Dogar.
BUTCA f. Vel-arma^e Toadere... da porunca
sa fie gata butca slujitorii. (M. Sadoveanu).
- Trasura de lux.
BUTCA f. -Cu§ca pentru ciine.
BUTCOS adj. Toarce pune butcos pe fus.
(TD). - Indesat.
BUTELNICf. - Sfredel (de facut gauri).
BUTERBROD n. - Tartina.
BUTILI n. - Borcan de 3 /.
BUTLAGA/ - Vas mare scobit dintr-un trunchi
gros in care se pastreaza griul.
BUTL4GA/ - Butoi de metal de 200 /.
BUTLACI/ pl. Sa va gatiti cu butldci de vin
cu ialovite grase. (Folclor). - Butoaie mari.
BUTNAR m. Am poloboc: dacd se strica, nu-l
poate nici un butnar tocmi. - Oul. (A. Gorovei).
- Dogar.
BUTNARIE f. - Me§te§ugul butnarului;
dogarie.
BUTON n. - Miner la sertar.
BUTONA§ n. - v. Buton.
BUTUC m. - Talpa la stative.
BUTUC m. - Vai la fintina.
BUTUC m. Moldovenii aufostdintii, din butuc.
(TD). - Origine, inceput.
BUTUC m. - Pachet de carti.
BUTUC (in foe) m. - Naclad.
BUTUC m. - Tutuc. Se a$aza fiecarepe un tutuc
$i se apuca de muls. (N. Popescu).
BUTUCEI m. pl. - Scripti la stative.
BUTUCI m. pl. - Bucati de lemn gros din care
se face §indrila.
BUTUIT adj. Nu departe de la noi, zise zmeul,
se afld un stejar mare, butuit. (Folclor). -
Scorburos.
BUTULAC m. - Buturuga.
BUTULAC m. - Butuc pe care se ciople§te sau
se despica lemnele.
BUTULAC m. - Talpa, suport pentru un
poloboc plin.
c_____________________________________
BUTULAC m. - Mai de batatorit pamintul.
BUTULA$I m. pl. - Bucati de lemn taiat.
BUTULA$i (a) - A tavalugi ogorul.
BUTURA/ - Scorbura in copac.
BUTURI m. pl. Amu se da (la nunta): perne,
buturi, bani. (TD). - Mobila.
BURZOl n.— Albina.
BURZULUI(a) - A se rasti.
BURZULU1 (a). Maria - ta, orheienii $i
lapu$nenii umbla sa se burzuluiasca iar. - Vor
sase burzuluiasca? Cum vor sa se burzuluiasca?
Nu s-a mintuit neamul razvratifilor? (M.
Sadoveanu). Pufni care scapara, apucind a sari
peste ziduri... buzuluisera norodul §i tot ora$ul
alergase la poarta curfii pre care incepuse a о
taia cu securile. (C. Negruzzi). - A se rascula
impotriva cuiva.
BURZULUIALA f. - Razmerita, rascoala.
BURZULU1T adj. Cucoana Sevastifa, zise
Vrinceanu cam burzuluit. (C. Hoga§). Vai,
aprinde-v-ar focul sa va aprinda, zise ea,
burzuluita grozav. (I. Creanga). - Aprins de
minie, minios.
BUZDUGAN n. Mai Nita, strigd el, frumos
buzdugan ail... Cu a$a tovaraq poti trece fara
grija prin lume. (M. Sadoveanu). Buzduganul
§i-l aruned sa spintece nourii. (M. Eminescu).
lacob Eraclid pierise de buzduganul lui $tefan
Tom$a. (C. Negruzzi). -Ghioaga de fier, uneori
cu coada de lemn, cu maciulia tintuita, folosita
ca arma de lupta; semn al puterii politice
domne§ti.
BUZDUGAN n. - Mai, ciocan de crapat
lemnele.
BUZDUGAN n. - Ciocan mare de fier; baros.
BUZDUGANI (a). Pe bogat cind intilneam,
Tare mi-l buzduganeam. (Folclor). - A bate.
CABA f. - Capatina de varza.
CAB A adj. - Lucrat bine (pamint).
CABAC m. - Dovleac galben (ro§u), folosit ca
nutret.
CABAC BALAN m. - Dovleac alb, comestibil.
CABAC DE BOR$ m. - Dovleac.
САВАСЮС m. - Dovlecel.
CABACICAf - Dovlecel.
CABARDINCA / - Dans popular caucazian;
melodia acestui dans.
CABAZ m. - Persoana cu fire vesela; ghidu§.
с
43
CABAZLIC п. la lasa glumele de о parte,
module, cd nu-i aici locul de spus cabazlicuri.
(V. Alecsandri). - Ghidu§ie, §aga.
CABERNE f - Soi de vita de vie.
CABERNE/ - Vin din astfel de struguri.
। CABLIUC n. - Ferastrau mic de о mina.
CABLUC n. - v. Cabluc.
CABLUCA f. - Varga indoita la coasa ca sa
a§eze in brazde grinele.
CABLU§I m. pl. - Bete in cruce pe stogul de
fin, paie..
I САСАВЩ n. - Macie§.
CACEALAU n. - Sucitor.
CACEALCA/ - Tavalug (de farimitat bulgarii).
CACEALCA f. - Tavalug de treierat.
CACEALCA f- Sucitor.
CACEALCA / - Vai (virtej) la put.
CACEALCA/ - Unealta de lemn sau aluminiu
cu о latura reliefata pe care se spala rufele.
I CACEALCA/ - Unealta de lemn ingusta cu о
I parte reliefata cu care se infoaie pinza ghilita,
I rufele scrobite.
I CACEALI (a) - A intinde, a subtia aluatul cu
I sucitorul.
I CACEALI (a) - A tavalugi (ogorul cu
I tavalugul).
I CACEALI (a) - A infoia pinza ghilita, rufele
I scrobite cu cacealca.
I CACEALI (a) - A intinde turta de aluat.
I CACHIU adj. - Galben-verzui, intunecat.
I CACICA/ - Spic de porumb.
I CACIORI (a) - A se murdari, a se terfeli.
I CADA f. - Vana.
I CADA/- Ciubar.
I CADA/-Balie.
CADf А/. - Cada mica.
I CAD1NA / - Pepene verde.
I CADO ALA / - Sfoara de care se leaga plasa
I mrejii.
I CADOALA / - Fringhie din partea de sus a
I navodului.
I CADREALA§ n. - Covora§ taranesc in
I patratele, romburi.
I CADREALA§A/ - Covor taranesc de lina cu
omamente dreptunghiulare.
CADREL n. - Covor taranesc de lina in
patratele, romburi.
CAFEA-ARSA adj. - Cafeniu-inchis.
CAFEINIC n. - Cana (de sticla) pentru apa.
; CAFELNIC n. - Cana (de sticla, lut, metal).
CAFENCIC n. - v. Cafenic.
CAFENGIU m. - Cafegiu, proprietar de
cafenea.
CAFENIC n. - Cana (de sticla, lut, metal) pentru
apa, vin.
CAFTAN n. - Jacheta femeiasca de lina,
tricotata.
CAFTAN n. E x p r. A da (lua) caftan de
domnie = a-1 face domn sau mare dregator. Dupa
ce au luat caftan de domnie... (M. Costin). -
Manta alba, larga §i lunga, impodobita cu fire
de aur sau matase pe care sultanul о daruia celor
pe care ii numea domni in Moldova.
CAHAT n. - §ira de porumb.
CAHLA/ - Inchizator de metal la soba.
CAHLA / - Dop de cirpe cu care se astupa
hornul.
CAHLA/ - Hogeag.
CAHLA/ - Ursoaica.
CAHLA / - Ferestruica (in acoperi§ul casei);
lucama.
CAHLA/ - Deschizatura prin care iese fumul;
co§ul cuptorului.
CAHLEANCA/ - Cahla.
CAHULEAN m. - Persoana din ora§ul CahuL
CAI PRIMARI m. pl. - Mica petrecere a doua
zi dupa nunta.
CAIEICA/ - Caia; cui la potcoave.
CAHRLIC n. - Inflamatie (la git, la obraz).
CAI LA/.’ - Timacop.
CAIMAC n. - Smintina.
CAIMACAM m. - In Moldova medievala,
loctiitor al domnului, membru al caimacamiei.
(1. Neculce).
CAIMAN m. Lucratorii erau la lucrul lor, la
minatul bu$tenilor pe unda riului; numai
caimanul se afla acasa §i pregatea prinzul. (M.
Sadoveanu). - Persoana care poarta grija unei
echipe de taietori la padure.
CAINIC adj. $i riul cel de stele e calauzul tainic
Ce duce la Moldova pe ratdcitul cainic. (V.
Alecsandri). - Napastuit, nenorocit.
CAIRLIC n. - Gilca.
CAIUC n. - Luntre mare, pescareasca.
CA1UTA/-V. Caiuc.
CAIUT n. - Cle§te de rufe.
CAIUT n. - Libelula.
CAIUT n. - Greier de cimp.
CAL m. - Ursoaica (in pod).
CALABALIC n. - Muitime de oameni, gloata.
(1. Neculce)..
CALABALIC n. - Catrafuse.
CALABALIC n. - Cearta.
CALABAT1NA/ - Groapa de apa pe drum.
44	С
CALACIOC п. - Budla ре fruntea femeii.
C AL AGIC A f - Pra§itoare de rarit porumbul.
CALAMANDROS n. D-apoi cu smintinitul
oalelor, ce calamandros faceam! (I. Creanga). -
Harababura, neorinduiala.
CALANCEAf - Patul la vie ori la pepenarie.
CALAPAR n. Oale ... cu mintd, calapar
busuioc. (C. Negruzzi). - Calomfir.
CALAPAR n. - Izma.
CALA/ - Cahla.
CALCAN n. - Fronton (la cerdac).
CALD n. Mai sloboade oleaca de cald, cd
inghefam. (TD). - Cal dura.
CALE/ E x p r. A face cale = a petrece, la citeva
zile dupa nunta la parintii mirelui; cale primara.
- Petrecere.
CALE PRIMARA / - v. Cale.
CALEA MINZULUI / - Prima vizita, cu
petrecere, pe care о fac tinerii insuratei parintilor
nevestei la о saptamina dupa nunta.
CALEASCA/ - Cotiga.
CALEA$CA f. - Trasura u§oara cu doua roti,
trasa de un cal.
CALFA/ - Capetenie.
C ALFA/ - Conducatorul cetei de flacai-uratori.
CALFA / Conducatorul trupei de teatru
popular.
CALFA/ - Organizatorul jocului in sat.
CALI CI (a) - A zobi. Da noaptea tata-l pindise
la pod, cind $tia cd are drum spre cdtun. Il
zobise-n picioare. (Z. Stancu).
CALIDOR n. - Cerdac.
CALIDORrt. - Tinda.
CALjySTIRCA/ - Sapaliga.
CALiF n. - Co§ de pema.
CALONCA/ - Stilp la strea§ina casei.
CALU-BAT1U§CHII m. - Libelula.
CALU-BOERULUI m. - Libelula.
CALOIAN m. - Mica statueta de lut (lemn),
reprezentind о zeitate, care in timpul secetei era
aruncata in apa sau ingropata in pamint, cu
proho^I §i bocete pentru a invoca ploaia.
CAL^M n. - Rascumparare pentru mireasa.
CALIM n. - Ci$tig ilicit.
CALIP DE CHIRPICI n. - Forma (tipar) pentru
facut chirpici.
CALTAVETA/ - Jartiera.
CALUP n. - Calapod (la cizmarie).
CALUP DE CEARA n. - Turta de ceara.
CALUSEAN-DE-DEAL m. - Greier de cimp.
CALU§ n. - Cirlig de rufe.
CALU§ n. - Nasture de lemn.
CAMARARI n. - Crin.
CAMA§ m. - Bocanc.
CAMA§I m. pl. - Ghete barbate^ti.
CAMBOICA / - Cama§a barbateasca, cu
buzunare, cu nasturi de metal.
CAMENA/ - Pomu§oara.
CAMENCEAN m. - Locuitor din satul
Camenca, raionul Giodeni.
CAMENICEAN m. - Locuitor al ora§ului
Camenita, azi Camenet-Podolsc. (1. Neculce).
CAMERA/ - Foi in care e infa§urat coceanul
de porumb.
CAMFORCA / - Cenu§ar.
CAMFORCA/ - Cere la plita.
CAMFORCA / - Ferestruica (in acoperi§);
lucarna.
CAMINA / - Fringhie din partea de jos a <
navodului.	i
CAMOD n. - Garderoba; lada.	i
CAMPOT n. - Dulceata.	(
CAMSOLA/ - Capat la corzile	inflorate de <
sub acoperi§.	<
CAMU§CA/ - Piatra scumpa la	inel.	(
CANAF n. Pisica cu canaf la ureche torcea (
somnoroasd in cofy. (M. Sadoveanu). - Ciucure. (
CANAHI m. pl. - Canafuri, ciucuri.	c
CANAL n. - Hindichi in jurul gardului. §
CANALU§ n. - Jgheab la tease.	(
CANAPCA/ - Sofa; pat de lemn cu speteze. c
CANAT n. - Fringhie groasa trainica; odgon. (
CANAT n. - Fringhie de care se leaga plasa (
mrejii.	h
CANAT n. - $treang (la gura de ham).	d
CANAVA/ - Hindichi in jurul gardului.	C
CANAVCX / - v. Canava.	C
CANA DE BOCNA/ - Vas de lut (pentru apa). C
CANCEL n. - Ulcior de lut de 2-2,5 I cu toarta c
§i cu jghebulet.	g.
CANDREL n. - Covora§ taranesc de lina in C
patratele sau romburi.	C
CANEA / - Cep.	C
CANFETE / pl. - Bomboane.	C
CANFETURI/ pl. - v. Canfete.	C
CANFORCA f. - Capacel la fitilul lampii.
CANFORCA/ - Cere (la plita).	C
CANGA/ - Furca de fier cu doua coarne pentru C
scos sfecla.	C
CANJEU n. - Partea furcii de tors de care se C
leaga caierul.	pr
CANOUCA / - Stropitoare.	C
CANOUCA/ - Ma§ina de stropit pomii, via. C
CANT n. - Incheietura la fi§iile de tabla de pe Q
с
45
acoperi§ul casei. /
CANTARCA f - Capastru.
CANTOVCA f. - Jgheab facut cu rindeaua de
faltuit; fait.
CANTRAMA f - Capastru la calul de calarie.
CANTRAMA/ - Capetea.
CAPAC DE HER n. - Gurar (la cuptor).
CAPAC DE RASARITA n. - Palaria florii-
soarelui.
CAPANGA f - Lat, cursa (mai ales pentru
pasari).
CAPATARI n. - Sfredel mic.
CAPAUCA f Rdsunete dulci incd vibrau, cind
un cine raspunse batind ascupt de trei ori. —
Asta-i capauca mea, zise Vasile, intinzind
urechea. (M. Sadoveanu). - Catea de vinatoare.
CAPCANA f- Cursa de §oareci.
CAPEICI f pl. - Bani.
CAPIE adj. Sa se departeze oile capii din turmd.
(V. Draghici). - Bolnava de capiala.
CAPITA f. - Curele la imblaciu.
CAPITURI - vL Capita.
CAPIULIU§CA f. - Capacel de tabla la lampa.
CAPLECICA f. - Gamalie la cui.
CAPOT n. Vazura copila ie$ind din ietac in
capot de noapte. (C. Negruzzi). - Haina lunga
§i larga pe care о poarta in casa femeile.
САРбТ n. - Invelitoare de pinza pentru diferite
obiecte.
CAPOT n. - Rochie.
CAPRAf. - Obicei vechi moldovenesc de Anul
I Nou: un tinar cu masca de capra, umbla insotit
de ortaci, pe la case urind.
CAPRA/ - Cumpana (la fintina).
CAPTAL n. - Palarie la floarea-soarelui.
CAPTAR n. - Bucata de coaja de brad, pe care
ciobanul, cind mulge oile, о pune intre el §i
galeatav
CAPTAR n. - Stup.
CAPTARE f. - Prisaca.
CAPTARI n. - Sfredel mic.
CAPTE n. pl. - Capete.
CAPTUR n. - Boneta purtata de femei sub
basma.
САРТЕ/ pl. - Curele la imblaciu.
CAPTI m. pl. - Papuci de casa.
CAP§UG n. - Ba§ica porcului.
CAPUSNEAC n. - Mincare din varza tocata
prajita cu grasime.
CAPUS1>(IC n. - Gradina cu varza.
CARABAT m. - Larva tintarului.
CARACUDA/-Caras.
CARACUDA/ - Droaie (de copii).
CARACUJIOARA/ - Cartel.
CARAFCA f. - Vintir alcatuit din trei vintire.
CARAFTA f. - Picior la razboiul de tesut.
CARAGANTA f. - Cotofana.
CARAGHIOZ adj. - Smolit (la fata).
CARALAIMIC n. - Gilca.
CARALEUCA f. - Altoi.
CARAMAN adj. - Corbiu.
CARAMIDA CRUDA f. - Caramida nearsa.
CARANE f. pl. - Felii.
CARANFIL m. - Garofita.
CARANTIE f. - Patul la vie ori la pepenarie.
CARANTIN n. - v. Carantie.
CARAPETICE/ pl. Exp r. Cal cu carapetice
= cu picioarele balai; pintenog. - Pete albe (la
picioarele cailor).
CARAPNIC n. - Cocina pe stilpi.
CARAS m. Du-te, Rusalie, pe ceea lume $i sa
vii inapoi, cind or ie$i cara^iifripti din Bahlui.
(V. Alecsandri). - Pe§te de balta.
CARAS n.- Beschie.
CARASCA / - Picior la razboiul de tesut
orizontal.
CARAUL n. Sa te duci de graba la caraid$i sa
nu cricne^ti. (V. Alecsandri). - Colt in care se
trimit copiii ca pedeapsa.
CARAULA/ - Factor postal.
CARBOANTA/ Ian sa vedem ce bac$i$ mi-o
aruncat boierul?... О jumatate de carboantfi.
(V. Alecsandri). - Carboava, rubla.
CARBOAVA /. L-au slobozit din oaste...,
dindu-i $i doua carboave de cheltuiald. (I.
Creanga). - Rubla.
CARBONAD m. - Friptura din mu§chi de pore
cu usturoi; pastrama.
CARCALIU n. - Pescuit cu mai multe navoade
concomitent.
CARCAN n. - Pat la virtelnita.
CARCAN n. - Gramada de fin, paie, care se
poate lua intr-o furca.
CARCI n. - Radacina unei specii de salcie.
CARDON n. - Canton; subdiviziune in
administrarea padurilor.
CARDON n. - Carton.
CARETCAf. - Trasura (cu patru roti).
CARIER n. Anina de la carier. (DD). - §antier
de extpgere a pietrei, nisipului.
CARIC n. - Strat de legume.
CARIC n. - Parcela de pamint afinat
imprejmuita cu un val de pamint pentru a retine
apa.
46
CARIC n. - Razor.
CARIC n. - Brazda irigabila.
CARIC n. - Canal mic pe care curge apa la
legume.
CARIM n. - Fuscel la loitra.
*
CARIM n. - Drue lateral la scara.
*
CARIM n. - Razboi de ales covoare (vertical).
CARIMB m. - Tureatca.
CARMAC n. - Unealta de pescuit.
CARNIC n. - Poiata.
CARNIZARI n. - Rindea cu dalta in figuri.
CARNIZNIC n. - v. Carnizari.
CARNIZOUCA f - v. Carnizari.
CARNIZURI n. pl. - Omamente de lemn la
strea§ina casei.
CARP m. - Carpen.
CARPETCA f - $osete.
CARSINCA fi - Basma simpla de bumbac, cu
flori.
CARTAL n. - Vultur.
CARTE/ Eu dep arte, tu dep arte, Iti doresc eu
sanatate, Prin aiasta mica carte; Сисщюг desfa
aripa $i du carte la mdmica. (Folclor). -
Scrisoare.
CARTINA fi - Film.
CART INCA f. - Portret mare, in rama.
CARTOAPLE f. pl. - Cartofi.
CARTOCICA/ - Fotografie.
CARTOFAR m. - Vierme alb de cartofi.
CARTOFELNITA f. - Coropi§nita.
cartofi§te fi - Teren de pe care s-au strins
cartofi i.
CARTOFLA f. - Cartof.
CARTOFLEANCA - Mahala in satul Grinauti-
Moldova.
CARTOFLEANCA f. - Placinta cu cartofi.
CARTOFLI§TE f. - v. Cartofi§te.
CARTUZ n. - $apca cu cozoroc, chipiu.
CARUDA adj. - Culoare, gama cromatica a
solzilor de pe§te.
CARURI n. pl. - Care (vehicule).
CARVASARA f. In preajma curjii era temeiul
negustorimii cu carvasaraua fi hamurile. (M.
Sadoveanu). - Varna instituita de turci in
Moldova; locul unde se afla vama.
CASAP m. - Macelar.
CASA INTORLOCATA f. - Familie de soti
recasatoriti, ambii avind copii.
CASA BATUTA 1N CHEPTENE f. - Casa
acoperita cu stuf (maldare scurte §i batute).
CASCHET n. - Palaria florii-soarelui.
CASINCA/ Se oglindi intr-un geam potrivindu-
fi mai bine pe frunte horbota de la grimea subt
casinca neagrd de matase. (M. Sadoveanu). -
Broboada cu flori la margini §i franjuri.
CASINCA/ - Basma alba in patru colturi.
CASINCA / - Broboada de matase cu franjuri.
CASINCA/- Naframa.
CASINCUTA/ - Basma alba in trei colturi.
CAS1NCUTA/ - Basma mica de bumbac.
CASNIC m. Stapinul fi stapina dau mina cu
noii casnici, ori cu vechii oameni ai casei. (M.
Eminescu). - Om de al casei, casean.
CASTINCA/ - Basma de bumbac.
CASTIOL n. - Tesatura asemanatoare cu
catifeaua.
CASTRON n. - Cratita inalta.
CASTRONEL n. - Cratita (de aluminiu cu
coada lunga).
CASTRUGA£ - Cratita.
CASTRULCA / - Cratita (de aluminiu, cu
coada).
CASTRULE f. - Cratita.
CASTRULE DE CEAUN/ - Oala (de schija).
CASTRULE CUPA/ - Cratita joasa.
CASTRULE PLETCA/ - Cratita joasa.
CASTRULITA / - Cratita (de aluminiu, cu
coada).
CASTURLA/ - Oala (de schija).
CA§CA/ - Spic de porumb.
CA§CA/ - Fofeaza (la virtelnita).
CA$IC n. - Mertic de masurat vama la moara.
CAPITA/ - Cutie de lemn in care se pastreaza
sarea.
CA§MIR<2d/. - Cafeniu-ro§ietic
CA§OLCA CU TO ART kf. - Co§ impletit.
CA§T n. - Sapaliga.
CA$TEN n. - Cirja.
CA$UCHI adj. - Natarau.
CA$UL-VRABIEI m. - Cucuta.
CATALIG n. - Picior mare.
CATALIG n. - Patina.
CATALIG n. - Pasare cu picioare foarte lungi;
piciorong.
CATALIGE/ pl. - Picioroange.
CATALIGE/ pl. - Tirlici; papuci de casa.
CAT AN A / $i cite ofiiri straine fi о droaie de
catane calari... imbracati numai in fir au trecul
in vreniea copilariei mele... prin Humule^ti. (I.
Creanga). - Soldat.
CATARAMA / - Curea.
CAT ARC A f. - Haraba; loitrac.
CAT^RGA/ - Roaba.
CATIR m. - Cal mare, putemic.
с
CATIROAICAf. - Catirca (femela magarului).
CATIROS adj. - Noduros, cioturos.
CATRINTA f Stapina casei... i$i neteze^te
catrinta. (M. Eminescu). Luminata idee!... Ma
ducsa-mipun catrinfa. (V Alecsandri). Cind s-
a face mai mdri^or are sa inceapa a-i mirosi a
catrinfa... (1. Creanga). La mama purtam
rochifa, La barbat n-am nici catrinta. (Folclor).
- §ort de lina ce poarta tarancele ca fusta
deasupra cama§ii; fota dubla.
CATRINTA f. - Vilnic.
CATRINUTE f. pl. - Mic§unele.
CATU§CA/ - Mosor (de carton).
CAT(J§CA f. - Mosorel (de lemn).
CATUSCUTA f. - Ladita, cutiuta.
CATANA f. - Banca la mijlocul luntrei.
CATAP n. - Persoana de nationalitate ruseasca,
disident religios stabilit in Moldova; lipovan.
CATARA f. - Bucla, mot de par pe fruntea
femeii.
CATAVEICAf. Purta о cajaveica de vulpe cu
fata albastra. (M. Sadoveanu). О sa-mi fac un
peptar mie §i femeii о cafaveica. l.Creanga). -
Scurteica.
CAT A f Ma bagai la ciobani slugd, Imi deter a
cata, gluga. (V. Alecsandri). §i se suie $i s-acaja,
Rdzimindu-se de cata. (M. Eminescu). - Bat lung
cu cirlig la virf.
CATA f. - Cange.
CATURCA /-Haraba.
CAUA/ - Vrajitoare.
CAUN n. - Pepene galben.
CAVAL n. - Strat de legume.
CAVAL n. - Vai de pamint care inconjoara
stratul de legume.
CAVAL n. - Brazda.
CAVEI n. - Cafea (bautura).
CAVIRMA f. - Mincare gagauzeasca §i
bulgareasca din came de oaie.
CAZAC m. - Persoana din populatia libera din
bazinul Niprului. (I. Neculce).
CAZAC1NCA f. Incepe о chiui prin iad §i a
juca horodinca §i cazacinca. (I. Creanga). - Dans
ucrainean.
CAZACIOC n. - Dans ucrainean; melodia
acestui dans.
CAZACLIU m. Mult vinat se trece, Ca-l vinde
Radita, Rada cri$marija, §i-l beau cazaclii,
Negustori de vii. (V. Alecsandri). - Negustor din
tinutul cazacilor care facea negot intre Moldova
§i Ucraina.
CAZAN n. - Caldare.
47
CAZAN n. - §i§tar.
CAZAN n. - Oala de schija.
CAZAN n. - Ceaun.
CAZAN MARE n. - Copca mare pe unde se
baga (se scoate) navodul.
CAZAN MOLDOVENESC n. - Ceaun cu
urechi §i toarta de fiert mamaliga.
CAZAN RUSESC n. - Oala de schija (fara
urechi).
CAZANA f. - Caldare.
CAZANAf. - Vas mare de metal in care se fierbe
tuica.
CAZANAf. - Oala de schija.
CAZANA/ - Ceaun de mamaliga.
CAZANET n. - Ceaun (de mamaliga).
CAZANET n. - Cazan mic.
CAZAPUH n. - Tesatura, un fel de catifea.
CAZMA f. Hirlete $i cazmale scormoneau cu
hdrnicie pdmintul. (M. Sadoveanu). Vine $i
impdratul cu о mulpme de oameni cu cazmale
ascupte. (I. Creanga). - Timacop.
CABARA f - Pojghita de gheata.
CACEL1 (a)-A se rostogoli (ciinele).
CACELI (a) - A se zvircoli.
CACHI JI (a) - A face capite.
CAC1ULIE f. - Capatina de usturoi.
CACIULIE/ - Maciule de mac.
CADAJUE/ - Cada mica.
CADUgCA f. - Cada mare.
CADZATUICA f. - Cada mica.
CAI (a) - A oracai.
CAIMACAMIE f. - Locotenenta domneasca.
CAIU§ n. - Felie de piine.
CALANDRU m. - Cal mare.
CALARE f. E x p r. A se da jos de calare = a
descaleca. - Descalecare.
CALARI m. sing. Un calari atunci graia.
(Folclor). - Calaret.
CALARA§ m. - Slujitor domnesc care avea
anumite privilegii.
CALARA§IMEf. - 0§teni calara§i, cavalerie.
(I. Neculce).
CALARETI m. - Vomicei (calari).
CALARUI (a) - A altoi.
C ALATUIC A f. - Cana mica; cea§ca.
C ALA VIE/ - Mincare facuta din piine calda
§i vin, se da la inmormintare.
CALCARE f. - Cotropire.
CALCATOARE / - Vas de lemn, albie
dreptunghiulara in care se calca (se strivesc)
strugurii.
CALCATORI n. - Vas lung de lemn (uluc sau
48
\
patrat) in care se calca strugurii pu§i intr-un sac.
CALCATORI n. - Luntre.
CALCATURA f - Lut adunat la un loc,
amestecat cu pleava apa calcat cu picioarele,
din care se fac chirpici.
CALCATURAf. - Loc sau amestecatura calcata
cu picioarele.
CALCATURA/ - Groapa de apa pe drum.
CALCII n. - Adincitura de topor intr-o tulpina
de copaf.
CALCII n. - Parte a coasei unde se fixeaza
togori^tea.
CALCII n. - Codru de piine.
CALDARE f. - Ceaun (de mamaliga).
CALDARE DE MAMALIGA/ - Ceaun.
CALDARARI m. - Tinichigiu.
CALDARI (a). Te-ai caldarit, mai barbate!
(DD). - A se zapaci.
CALDARU$A f - Hidronim, riulet ce strabate
teritoriile raioanelor Ri§cani §i Giodeni.
CALDARU§A f - Ceaunel.
CALDZI (a) - A incalzi.
CALEANCA/ - Cahla (la soba).
CALEAP n. Pe о grinda calepe de tort $i linuri
boite fel de fel pentru scoarfe si laicere. (I.
Creanga). - Scul.
CALI (a) - A supune racelii un produs (obiect)
infierbintat.
CALI (a) - A raci (oparitura).
CALTATOARE/ - Sac de pinza rara in care
se calca strugurii.
CALUCEAN m. - Minz.
CALUCEAN m. - Greier de cimp.
CALU§EI m. pl. - Scripti la ite.
CAMANAf - Piatra (un calup) de ceara.
CAMANA f. - Unitate de masura pentru
greutap.
CAMANA/ - Piatra (calup) de ceara folosita
ca valuta.
CAMANA/ Camana este о masura pentru
ceara. (M. Costachescu). Dare (camana mare
Si camana mica) ce se lua de la producdtorii de
bauturi, de la tabacari, ulterior de la cr is mari.
(P. Sovetov). Este atestatd in documentele
Cancelariei Moldoveiprima data intr-un hrisov
al lui Petrull, domnul Moldovei, din 1448, apoi
in 1457, 1476 in documentele lui $tefan cel
Mare. (M. Costachescu, I. Bogdan). Din 1449
este menjionata ca dare de pe crismele
ora$ene$ti. (M. Costachescu). - Dare la care erau
supu§i in Moldova medievala producatorii de
bauturi, tabacarii, cri§marii; la inceput se lua sub
c__________________________________________
forma de camane - pietre de ceara, ulterior se
achita ji in bani.
CAMANA COJOCAREASCAf - Dare ce se
lua in Moldova medievala de la tabacari.
CAMARA/ lar cind vin intiii fulgi, il gasesc
de acum cioplind in cealaltd jumatate de camara
- chiteste mult si bate rar... (1. Druta). Cind a
inceput a se raci, si oamenii пи-si mai sdltau
cusmele dind binefe, mos Mihail s-a dus in
camara si a inceput a-si pregdti instrumentul.
(I. Druta). - Incapere de pe linga casa folosita ca
depozit, loc de pastrare a diferitelor unelte §i
scule din gospodarie.
CAMARA/ Ca in camara ta sa vin, Sa te
privesc de-aproape, Am coborit cu al meu senin
$i m-am nascutdin ape. (M. Eminescu). Frunza
verde de negara! Voda doarme in camara, lar
boierii, tot furind, Isi fac trebile pe rind. (C.
Hoga§). Mihnea voda, adormit, Doarme pe-un
pat aurit, In camara-ntunecata, Tot de $ciluri
imbracata. (V. Alecsandri). - Odaie, iatac.
CAMARA / Brinza, smintina si oua
proaspete... avea ...totdeauna cucoana
Marioara la camara. (C. Hoga§). Ea fine cheile
de la camara si de la pivnitci. (V. Alecsandri). -
Odaie (intunecoasa §i racoroasa) in care se
pastreaza alimente.
CAMA^A-RANDUNICII/ - Volbura.
CAM AN AR m. - Slujitor care percepea camana.
CAMANA§ m. - Pescar ce fixeaza navodul la
fundul apei.
CAMARA§ m. - Capetenie a unui grup de flacai
care urpbla cu uratul.
CAMARI / pl. Multe camari mai ai. (DD). -
Naravuri.
CAMERA/ - Ruba§ca.
CAMERA f. - Foi pe coceanul de porumb.
CAME§If. pl. - Albituri.
CAME§OI n. - Camara lunga de noapte.
CAMERICA/ Toft de-а rindul imbracati cu
camesuici cusute cu bibiluri...(\. Creanga). Bate
pinza la izvoare, $i cu dinsa fata-si coasa
Camesuica de mireasa. (V. Alecsandri). -
Cama§a mica.
CAME§UICA/ - Membrana nou-nascutului.
CAME§UICA f. - Pelita la suprafata vinului.
CAMINAR m. Caminarul Grigori?... Era bun
prietin cu raposatu soful meu. (V. Alecsandri).
- Slujitor care avea grija de stringerea darilor de
la cri§me;tcamanar.
CANAGAI/C pl. - Mizgalituri (pe hirtie).
CANAGALII/ pl. - Minciuni, pataranii.
с
49
CANATUE/ - Cana (de lut).
CANI (a) - A vopsi in negru.
C ANIL A f - Movilita pe ogor.
CANTUI (a) - A rindelui.
CAPAC n. - Gurari la cuptor.
CAP ANITA f - Sapaliga.
CAP^STRA (a) - A coase.
CAPASTRU n. - Bucata de piele la un par prin
care trece curmeiul ce stapine§te barcasul in
timpul pe^cuitului.
CAPATII n. - Calcii (la plug).
CAPATII (la balerca) n. - Podval.
CAPATII n. - Proptea la gard.
CAPATII n. - Perna.
CAPATINATA adj. Ce folos cd e§ti bogata
la cap capafinata, E$ti dragdfldcdilor, Ca buhna
gainilor JFolclor). - Capatinoasa.
CAPATINA f - Maciulie la bita.
CAP ATIN A f. - Butuc la roata carului.
CAP AT JN A f - Capetea.
CAPATINA/ - Partea de sus a jugului, cerbice.
CAPATINA f. - Palaria florii-soarelui.
CAPATINA f. - Gamalie la cui.
CAPATINA f - Glava (cap prost).
CAPCINI m. pl. - Capcauni.
CAPITENIE f. - Comandir. Caii care fugeau
mai tare erau tot cei ai comandirului armatei.
i
9
w
2
П
)•
e
(Al. Macedonski).
CAPITENIE f. - Nacealnic. Maipuse cite ceva
la cale cu nacealnicul Gherasim. (D. Stanoiu).
Intrat de copii ca pis ar in cancelaria politiei,
ajunsese nacealnic. (I. Ghica).
CAPITENIE f. Scaraoschi, cdpetenia dracilor,
vazind cd parte din slugile lui zabovesc, porneqte
cugrabire la loculqtiut, sa le caute. (1. Creanga).
- Comandir.
CAPITA f. Fdcu trei cdpifi de came din trei
capete de zmeu. (M. Eminescu). - Gramada.
CAPITEALA f. - Capetea la ham.
CAPLAUT n. - Cle§te de cizmarie.
CAPOS adj. - De§tept, istet.
CAPRAR m. - Cioban care pa§te caprele.
CAPRI ARI adj. - Caprui.
CAPRIU adj. - §aten.
CAP§UNARI m. - Tufa de cap§uni.
CAP§UNA-ALBA - Soi de struguri albi, cu
aroma putemica.
CAPTALA f. - Palaria florii-soarelui.
CAPTARI n. - n. Captala.
CAPTUF n. - Co§ de pema.
CAPTU§I (a). Stai cd te captu§e§te ea,
Marioara, acu§! (1. Creanga). Ah! Ce bine-mi
pare Cd i-am captu^it pe punga^i. (V.
Alecsandri). - A prinde pe cineva.
CAPTU§I (a) - A ghizdui putul.
CAPTU§I (a). Taci, lelito, cd te-am cdptu^it eu;
ii maipupa tu $ipe dracul de acum. (I. Creanga).
- A gabji, a in§faca.
CAPTU$/ (a). De nu agd, dar macar socru...
Tot m-am cdptu^it cu ceva. (V. Alecsandri). - A
se capatui, a se alege cu ceva.
CAPUCEAN n. - Capu§or.
CAPU$A f. - Mugur, altoi.
CAPUTA (a) - A pune capute, a incaputa.
CAPUTA/ - Calapod.
CARARE f. - Latunoaie (la tesut).
CARARI и. - Paralel la timplarie.
CARADANIU adj. - Galben-ro§ietic.
CARAGATA f. - Cotofana.
CARALUI (aj-A altoi.
CARAM1DARI n. - Forma pentru caramizi.
CARAMIDARITA f. - Forma pentru caramizi.
CAR^MIDARIU adj. - Galben-ro§ietic.
CARARI f. pl. Moldovencele jese scoarfe de
lina colorata; tese cdrari pentru a le alterne pe
Jos. - Pre§uri.
CARABANI (a). Atunci $tiu cd n-ar avea cine
sa va mai carabaneascd a$a de des la tirg.
(I.Creanga). Incep cu to[ii a cdrabdni la saltele
cu puf, perini moi, о legaturd de mincare $i alte
mdrunfauri. (I. Creanga). - A transporta poveri
dintr-un Ipc in altul.
CARACAL n. - Dans popular.
CARBOANCA f. - Solutie negrie cu miros
neplacut cu care se lecuiesc oile de rie.
CARBUI (a) - A curati de intestine un pore,
iepure taiat.
CARICEAN n. - Carucior cu doua roti, folosit
in j^ospodarie.
CAR1CIOR n. - Roaba.
CARINDAR n. - Calindar.
CAR1NDA$ n. - Creion.
CARINDA§ n. - Inima copacului.
CARI§OR n. - Carucior, cotiga mica.
CARIMBI m. pl. - Picioare la razboiul de tesut
orizontal.
CARNUI (a) - A prepara о piele pentru tabacit.
CARPANOS adj. $i mo$ Vasile era un carpdnos
$-un pui de zgiriie-brinza, ca $i mdtu$a
Marioara. (I. Creanga). - Zgircit.
CARPANO§IE f. О data venise lui O^lobanu
rindul sa cumpere lemne; $i a^a cu toatd
edrpano^ia lui, iese cine-cine^te in median... (1.
Creanga). - Zgircenie.
50
CARTICEA f. - Scrisorica.
c|rtoferita fi - Coropi§nita.
CARTIf. pl. $-a scris badea in cdfii, a trimis
in parfi. (Folclor). - Scrisori.
CARUCEAN n. - Roaba.
CARUCER m. M-am schimbat in strae de
carucer ca sa pot iar intra aid. (V. Alecsandri).
Aste-s doua scrisori ce le aducea cdrucerul de
la Vaitbruc. (C. Negruzzi). - Caruta§.
CARUNTE adj. - Sure.
CARUT n. - Roaba.
CAS/ pl. - Case.
CASAR m. - Gospodar cu casa; barbat casatorit.
(I. Neculce).
CASA§ m. Acolo multa plingere fi tinguire era
de doamna-sa Elena... fi de alfi cdsafi. (Gr.
Ureche). - Om de-al casei, curtean.
CAS API (a) - A macelari.
CASAPIE fi - Macelarie.
CASCAUTI n. pl. - Foarfece de taiat sirma.
CASNICI (a) - A duce casa impreuna.
CASEAN m. Se trezise fi asculta, fi iarafi aude
strigindfi mai tare: Hodinesc casenii. (I. Sbiera).
- Om de al casei.
CASOAE f. Piua-i in cdsoaia de aldture. (I.
Creanga). Daca nu vrea sa steie sub acelafi
acoperdmint, ma rog, ii ridica aldturi о cdsoae
- jumdtate pentru dinsa, jumdtate pentru cai.
(1. Druta). - Casa mai mica in aceea§i ograda.
CASO1CA f. - Hambar mic.
CASO1TA DE LEMN fi - Izba. Marele duce...
se mirui fi lingd о izba intinse о masa mare. (B.
Delavrancea).
CASTANA/ - Dovleac alb, comestibil.
CASTANITAf. - v. Castana.
CASUTAf. - Ferestruica (in acoperi§ul casei);
lucama.
CASUTAf. - Cu§ca pentru ciine.
CASUTAf. - Constructie simpla pentru uscarea
tutunului.
CA§IULI (a) - v. A ca$ui.
CA§TANEL m. - Dovlecel.
CA§UI (a) - A scrobi (tortul).
CATA (a). $ede-n pat Si catd-n stele, Pezdbrele;
Cat la luna, luna-i sus, A fast mindra fi s-a dus.
(Folclor). - A privi, a se uita.
CATA (a). Voi catap aid, lingd turme. (TD). -
A sta pe linga ceva (cineva).
CATA (a). Baba s-a dus cu mo$ul la tirg fi i-a
spus nepoatei sa cate de nepofi. (TD). - A avea
grija de ceva (cineva).
CATA (a). Se cata in oglindd. - A se uita (in
oglinda).
CATA (a). Ian cdtaji = Ascultati. - A asculta.
CATA (a). Ian cataji, ian catafib. Priviti, uitati-
va. - A privi, a se uita.
CATA (a). Ian cdtati = Atentie. - A asculta.
CATALAG n - Ratez (la lada).
CATALAG n. - Ginj, care prinde poarta de
stilp.
CATALAG n. - Cununa pe cap
CATALINA/ - Tufanica.
CATANIEfi. - Serviciu militar.
CATARCO1 n. - Haraba.
CATINI§ n. - Loc unde create multa catina.
CATRANOI n. - Vin negru.
CATRUNA/ - Tidva, curcubeta.
CATRUNA/ - Tidva pentru sare.
CATU1 (a) - A tavalugi ogorul cu tavalugul.
CATU§A/ - Parte a cotigii pe care se reazema
grindeiul.
CATU§A/ - Lacata (la fierele de cai).
CATU§NICA/ Dupa aceea a$azd nifie fepufi
intr-insul, ilfreacdpe dinauntru cu catu$nicd...fi
cu alte buruiene mirositoare fi prielnice
albinelor. (1. Creanga). - Planta erbacee cu miros
patrunzator.
CATU§NITA/ - Urzica moarta.
CATA1 m. pl. - Puieti de albini.
CATA I ( a) - A zadari, a se sfadi.
CATALANDRA/ - Femeie tinara, u§uratica.
CAU§n. Eu fi-oi da banet de sila, galbeni zimfi
chiar un cau§. (M. Eminescu). Ilinca a iefit cu
un cau§ de grdunje sa dea de mincare la pdsdri.
(A. Vlahuta). Se dddu lingd find de apa fi {inu
palmele potrivite in chip de cdu§. (M.
Sadoveanu). - Vas de lemn in forma de lingura
mare pentru graunte, faina.
CAU§ n. - Teica de baut apa dintr-un put in
fata.
CAU§ n. - Instrument muzical cu coarde.
CAU§EL n. Sd-fi dau fi eu ... Un cdu$el de
faina. (E. Sevastos). - Cau§ mic.
CAU§EL n. - Teica (de baut apa din put)
CAU$EL n. - Fara§.
CAVIRMA/ - Came de oaie (pore) prajita intr-
un anumit fel.
CAZANEL n. - Ceaun mic.
CAZANICA/ - Oala de schija.
CAZANICA f. - Ceaun mic.
CAZANUTA MITITICA/ - Ulcica de schija.
CAZNI (a) - A dosadi.
CEAC n. - Unealta a pluta§ilor cu care prind
butucii scapati in apa.
с
51
------..... —-------------------- -
CEACIE f. - Cutita§ mic §i prost.
CEACIE f. - Cutit de buzunar.
CEACIOARA f. - Cutita§ de buzunar.
CEACLA f. - Cange cu un cirlig.
CEAFA f. - Cerbice, parte de sus a jugului.
CEAINA f. - Ceainarie.
CEAINIC n. - Butoi de vreo 500 /.
CEAINIC n. - Cada mare (din doage) de vreo
5000-10000 /.
CEAIR n. Caii cetafii sint in ceair^i lapa$une.
(M. Sadoveanu). Caii zburda prin ceairuri. (V.
Alecsandri). §i pe la scdldat, in Ceirul Cucului.
(I. Creanga). Ceirii Din acea vale inima-p
frdminta. (M. Eminescu). - Loc de pa§une, ima§.
“Regionalism intrebuintat mai cu seama de
scriitorii moldoveni”. (G. Tohaneanu).
CEALI adj. - De culoare sura (cal).
CEALII/z<#. - Ro§ietic-suriu (cal).
CEALNIC n. - Colnic.
CEAMUR n. Traian atifa focul la о vatra
adapostita de caramizi de ceaniur.
(M.Sadoveanu). - Material de constructie: lut
framintat cu paie sau pleava folosit ca element
de legatura §i la tencuitul peretilor.
CEAMUR n. - Noroi alunecos.
CEAMUR n. - Amestec din var, nisip, ciment
cu care se fetuiesc peretii.
CEAMUREALA/ -v. Ceamur.
CEAMURLUIALA/ - Noroi alunecos.
CEANGAU m. - Persoana din populatia
maghiara din sud-vestul Moldovei (regiunea
Bacaului).
СЕАРА/-Ghiocel.
СЕАРСА/ - Cazma.
CEAPLITA f. - Palarie.
CEARCEAF n. - Saltea (de fin, de paie).
CEARCEAF n. - Saltea (de репе).
CEARCEAF n. - Fata de masa.
CEARDACA§ n. - Ferestruica in acoperi§ul
casei; lucama.
CEARDACUT n. - v. Ceardaca§.
CEASTU$CA f. - Scurt cintec popular rus, liric
sau umoristico-satiric.
CEA$A f. - Cerbice, partea de sus a jugului.
СЕАНСА DE BOCANA f. - Cana (de lut).
CEA§CA DE HIRB f - Cana (de lut).
CEAINIC m. - In Moldova medievala, mare
dregator, boier de divan care avea grija de
aprovizionarea curtii domne^ti cu vin. Cea§nicul
prima data este mentionat intr-un document al
lui §tefan al Il-lea din 3 noiembrie 1433.
CEAINIC m. - Dregator care la ospete avea
grija de cea§ca (cupa) domnitorului, tuma vin
acestuia.
CEA$NIC m. - Persoana care in timpul unei
petreceri serve§te vin.
CEA$NITA f. - Cerbice; partea de sus a jugului.
CEATALAf. - Bat gros §i scurt.
CEATARA (a) - A ura, a hai.
CEATL|U n. - Ciomag.
CEATLAU n. - Palita.
CEAUN n. - Caldare.
CEAUN n. - Tuci. Tuci de mamaliga. (DLR).
CEAUNfCAf. - Ceaun mic.
CEAUNICA/ - Drum de fier.
CEAVARE pron. - Ceva.
СЁСЕА adj. - Ceva deosebit de ffumos.
СЁСЕА f. - Jucarie.
СЕСМЁС n. - Amnar.
CEFAR n. - Curea la gura de ham (trece peste
greabanul calului).
CEFAR n. - Partea de sus a jugului; cerbice.
CЁFTER n. - Sfert.
CEH adj. - Tarcat (cal).
CEHLUI (a se). Care semn traie^te $i pina
astazi in Tara Moldovei §i la Maramure^, de se
cehluiescprejiur cap. (Gr. Ureche). - A se rade.
CEIR n. - Legumarie colectiva.
CEIR n. - Gradina de varza.
СЁЬА, СЁЕА adj. Da bine, mo^nege, cind ai
venit in cela rind pared erai in toata mintea. (I.
Creanga). Priveam Prutul cum curge^ifericeam
pe cazacid cu barca lunga de la pichetul din ceea
parte. (C. Negruzzi). §i spre Dundrea pleca,
Apa-n doua despica. $i salta din val in val, Pin
sosea la cela mai. (V. Alecsandri). - Celalalt.
СЕЬЁВМС m. - Shiga, rinda§; angajat pentru
diferite munci.
СЁЕ1 pron. -Acelea.
CENDILA f. - Strecuratoare (de pinza pentru
brinza de vaca).
CENGHIL и.-Cange.
CENGHIL n. - Cirlig de care atirna le§ul
mielului, porcului.
CЁNTRU n. - Sfredel de timplarie.
CENU$A f. - Cenu§ar (la plita).
CENU§^R m. Da inainte la catastif, сепщеги1е.
(V. Alecsandri). -Copist prost.
CENU$ERNITA f. - Scrumiera.
CENU$OS adj. Cdrbune cenu^os. (DD). - Care
are multa cenu§a.
CEOAMPA / - Buturuga.
CEOARICE m. - Liliac (mamifer).
CEP n. - Coarda de vita de vie.
9
52
СЕР п. - Slavina.
CEPAR п. - Burghiu cu care se fac cepuri la
buti.
CEPARA? n. - Sfredel mic.
CEPAI (a) - A lipai, a pa§i producind cu
incaltamintea un zgomot u§or.
CEPAIT adj. - Zgomotul produs, cepaind.
CEPELEAG adj. Gulina (cepeleag alintat):
sa ma cobortp ей? (V. Alecsandri). Ce te-apuca?
Gingavia sau cepeleagu? (V. Alecsandri). -
Peltic.
CEPRAZ n. - Dintar de rostuit dintii
ferastraului.
CEPRAZAR1 n. - v. Cepraz.
CEPRAZNIC n. - v. Cepraz.
CERB m. - Vechi dans ritual moldovenesc ce
simbolizeaza primavara.
CERCATOR m. - Petitor.
CERCATURAf. - Manunchi de cinepa smuls
pentru a vedea daca e coapta.
CERDACEL n. - Ferestruica (in acoperi§ul
casei), lucapia.
CEREDNIC m. - Vacar.
CEREDNICAR m. - Vacar.
CEREPCEICA f. - Voloc.
CERET n. - Loc unde cresc ceri (arbori).
CERGA f. - Patura (de bumbac).
CERGA/ - Covor de casa mitos.
CERGA/ - Traista in care se da mincare la cai.
CERITICA f. - Buruiana cu tulpina erecta cu
frunze verzi-albastrii.
CER1U adj. - Albastru-deschis.
CERNATURA/ О ales о sita deasa de matasa,
О cernut о cernatura. (Folclor). - Sita de faina.
CERNELIU adj. - Violet.
CERNELIU adj. - Liliachiu.
CERNELIU adj. - Albastru-inchis.
CERNU§CA/ - Ci nbri§or.
CERPAC n. - Ispol.
CERPAC n. - Teica de baut apa dintr-un put in
fata.
CER§f (a) - A poftori.
CERVONET m. -Moneda veche ruseasca.
CESALA/ - Tesala.
CE?CUTA/ La cafeaua in ce$cu{a cit un
degetar, cucoana Georgetafacea о mdrturisire.
(M. Sadoveanu). - Cana mica pentru cafea.
CETAL n. - Capat de creanga netaiata de pe
tulpina.
CETARA (a) - A ura, a hai.
CETARA (a). Cind ajung la mireasa in prag,
cetareaza о uratura. - A ura noroc mirilor.
c___________________________________________
CETARA (a). Noi imbldm $i ceterdm: La mulp
anil (DD). - A hai, a ura in seara de Anul Nou.
CETARA (a). V-am mai $eatara, Dar ne temem
cd vom insara. (Folclor). - A ura, a colinda.
CETARA (a). Amu aist care о §eatarat, ureazd.
(Folclor). - A intreba.
CETARA (a) - A cerceta.
CETARA (a) - A iscodi.
CETARA (a) - A mustra.
CETARA? m. - Vomicelul cel mare.
CETARATORl m. pl. - Conocari (la nunta).
CETARATORI m. pl. - Certareti, zurbagii.
CETEALA f. Are ceteald, pravila mare. (I.
Neculce). - Invatatura.
CETERA (a). la tacd-ji gura de-acum, zice
Flaminzila. Destul e о maciuca la un car de oale!
Nu tot cetarafi pe mdria-sa, cd om e dumnealui.
(1. Creanga). - A plictisi, a sicii.
CETERA!? m. - Lautar, persoana care cinta din
cetera.
CETERA/ - Vioara.
CETITURAf. Eu nu $tiu cum iizicepe cetitura
la boala asta. (TD). - Carte, in carti.
CETLUI (a). Toji, trezpi, pun pe el mina, unu-
l leagd, altu-l fine, Unui jasdld oleacd, cetluindu-
l cole bine. (M. Eminescu). - A bate, a chelfana.
CETLUI (a). Sa nu-l cetluiasca (ca$ul) peste
masura in strecdtoare. (V. Draghici). - A stringe
(cu un ceatlau).
CETLUI (a). A incdrcat carul zdravan $i l-a
cetluit bine. (I. Creanga). 11 cetluira din non a$a
de cumplit, incit abia se mai rasufla. (N. Gane).
- A lega pe cineva (sau ceva) teapan cu funii.
CFIT adj. Sintem cfit deacum? (DD). - Achitat.
CF1TUI (a). Cum m-oi cfitui de datoria lui? (V.
Alecsandri). - A se achita.
CHEAG m. - Om batrin, neputincios.
CHEANCAf. - Ciocan de lemn de netezit tabla.
CHEBAC n. - Umplutura pentru sarmale.
CHEBURA/ - Sotia cheaburului.
CHECHERITA f. - Partea din urma a
genunchiului.
CHEDICA / - Frina la caruta (car).
CHEFALU1 (a) - A curati (cu crema
incaltamintea).
CHEFALU1 (a). De la о vreme se chefaluie^te
Ivan cum se cade, $i unde incepe a chiui... (I.
Creanga). Vreau sa ne intrecem la masd, macar
sa §tiu cd m-oi chefdlui. (C. Negruzzi). - A
petrece, a se ameti de bautura.
CHEFLUI (a) - A chefui.
CHEFOS adj. - Bine dispus, cu voie buna.
с
53
CHEIA-DRACULUI f. - Piedicuta (planta).
CHEIE f. - Dintar de rostuit dintii ferastraului.
CHEIE/ - Surubelnita.
CHEJI m. pl. Nu-l prea vedeai in cheji buni.
(DD). - Dispozitie, chef.
CHELARI m. Hirea chelariul i-au spus cum ca
§ijarasa vorove$tesa-lparas asca. (Gr. Ureche).
- Dregator la curtea domneasca a Moldovei, avea
grija de aprovizionarea cu alimente, purta cheile
camarii a pivnitei.
CHELBE f. - Boala contagioasa care ataca
pielea capului.
CHELBOS adj. Chelbosului tichie de
margaritar nu-i trebuie. (C. Negruzzi). - Care
are chelbe, chel.
CHELBOS adj. - Murdar; lipos.
CHELBO$I (a). E x p r. Doar n-am chelbosit
= doar n-am innebunit. Un galbin pe cinci chile
(de orz)? Doar n-am chelbosit! (V. Alecsandri).
- A deveni chelbos,a cheli.
CHELDURI m. pl. Expt. A sta la chelduri =
a sta la vorba. - Vorbe.
CHELE f. - Pelita la suprafata vinului.
CHELEA CUCOANEI adj. - Roz.
CHELEA-TIGANULUI adj. - Cafeniu-inchis.
CHELEMET n. E x p r. A face chelemet cu
cineva = a avea daraveri, afaceri cu cineva. -
Afaceri.
CHELFANA (a) - A bate pe cineva.
CHELICA adj. - Roz.
CHELNER n. - Rascol la caruta.
CHELNER m. - Punctator de facut semne pe
fier.
CHELM n. - Faina pe care se aduna piinea
(aluatul).
CHELMA f. - Mistrie; lopatica de zidarie.
CHELNIC n. - Flanela.
CHELTUELNIC adj. - Cheltuitor.
CHEMATOARE f. - Dru§te; vomicele.
CHENTA f. - Lopatica de zidarie; mistrie.
CHEOTOARE (pentru curea)/ - Gaica.
CHEPCAR m. - §epcar; me§ter de facut §epci.
CHEPCA f. ...Sate prind de chimir, sa te astern
uite colea pe toloaca ceea, de sa-ji zboare
cozorocul in dreapta, da chepca cu tot cu
bunghi^or- in stinga. (1. Druta). - §apca de stofa
cu cozoroc.
CHEPT n. E x p r. A pune pe chept = a darui
mamei noului-nascut la cumatrie. - Cadou.
CHEPTENE n. - Нас la potcoava.
CHEPTENE n. -Unealta de infundat butoaie.
CHEPTENE n. - Smoc de par pe fruntea
calului.
CHEPTENE n. - Greaban (la cal).
CHEPTENE n. - Unealta de aranjat acoperi§ul
de stuf.
CHEPTENE n. - Unealta de batut firele de lina
la alesul covorului.
CHEPTI m. pl. - Pieptar pentru femei.
CHEPTI§ORI n. - Pieptar din piele de miel.
CHEPTI§ORI n. - Pieptar captu§it cu vata sau
lina.
CHERAMZIT n. - Material artificial poros,
obtinut prin arderea unor argile speciale §i folosit
la fabricarea betonurilor u§oare.
CHERCICE/ - Greaban (la cal).
CHERENIE / -Dezordine.
CHERENIE/ -Gunoi.
CHERFOSI (a) - A se moco§i.
CHERNA f. - Punctator de facut semne pe
metal.
CHERPIJDIN n. - Cle§te de scos cuie.
CHERSIN n. A intrat in foi^or logoj'teasa
Maria, imbujoratd la faja $i purtind un chersin
depldcintepoale-n briu. (M. Sadoveanu). Turna
zar pentru cini intr-un fel de chersin larg $i
unsuros. (C. Hoga§). (ledul) cel mijlociu {u^til
iute sub un chersin. ((1.Creanga). - Covata.
CHER§ICARI n. - Piersica.
СНЁТА f. - Specie de pe§te teleostean.
CHETMEGEA f. - Sertar (la masa).
CHETRAR/л. - Guvid-de-balta (pe§te).
CHETRICICA adj. - Culoarea pietrei vinete.
CHETRIOARA adj. - Albastrie.
CHETRIU adj. - De culoarea pietrei vinete.
CHETROASA adj. - Aspra; apa cu multe saruri.
CHETROI n. - Tavalug de treierat.
CHETROI DE TREIER n. - Tavalug de
treierat.
CHETROI DE ARMAN1T n. - Tavalug de
treierat.
CHETROS adj. - Putemic, rezistent (cal).
CHETRO§1 (a) - A se usca tare, a se impietri
(piinea).
CHETRO§I (a) - A se usca tare; a se impietri
(pamintul).
CHETRU§CA adj. - Albastru-deschis.
CHER§ITA f. - Piersica.
CHER§ITIU adj. - Roz.
CHESIC n. - Vai de pamint ce imprejmuie§te
un strat de legume.
CIJESMIC n. - Rama§ita de la vinturatoare;
gozura.
CHEUTOARE f. - Ratez (la lada); balama.
54
CHEUTOARE f. - Miner la menghine.
CHEUTOARE f. - Balama (la u§a, fereastra).
CHEUTORI n. - Curea la imblaciu.
CHEZ n. E x p r. A fi bun (sau rau) la chez = a
fi bun sau rau la pocinog. - Noroc.
CHEZ n. - Caracter.
CHEZ n. E x p r. A fl bun la chez = a fi bun la
inima. - Inima.
CHEZA§LUI (a). Avind in vedere cultura
najionala a neamului moldovenesc fi trecutul
sau fi pornind de la principiul revolutiei cd
flee are norod are dreptul singur sa hotarasca
de soarta sa Congresul (Osta§ilor moldoveni)
in dorinja de a uni neamul moldovenesc fi a-i
chezdflui drepturile lui najionale fi prop df ire a
lui economica fi culturald a hotarit: sa declare
autonomia teritoriala fi politica a Basarabiei.
(Rezolutia primului Congres al osta§ilor
moldoveni. 27.10. 1917). - A garanta.
CHEZIf. pl. Auzis cdglasulcorbului iaste spre
chezi bun. (D. Cantemir). - Prevestire (rea sau
buna).
CHIAJ n. - Poting.
CHIAN n. - Ciocan mic de lemn de indreptat
tabla.
CHIANCA f. - v. Chian.
CHIA§ n. - Ciocan mic de lemn pentru indreptat
tabla.
СШВ1ТСА/ - Caruta cu coviltir.
CHIBZUI (a) - A pogodi. Eu sa ma-nchin
ulmilor?... Eusa ma-nchin armelor? Armelesint
fiard reci, Bagate in lemne seed Foijica f-o lalea.
Pina el sa pogodea, laca Manea nemerea. (N.
Pasculescu). I-a trimes pe tofi acasa, sa se
pogodeased. (Folclor).
CHIBZUIALAf. - Pogodeala.
CHICA (a) - A cadea.
CHICA (a). Chica, omat. (DD). - A ninge.
CHICA-DRACULUI f. - Coada-calului
(planta).
CHICA f. - Smoc de par pe fruntea calului.
CHICAf. Unui cite unui v-oi lua colea de chica
$i pe sus va tree in curte. (M. Eminescu). - Par.
CHICATURA f. Am facut о chicdturd, cd am
vdzut stele verzi. (TD). - Cazatura.
CHICATEL adj. - Cu pete mici (cal).
CHICATICA adj. Cum teplinge cea mai mica
Cu rochifa chicatica. (Folclor). Am о puied
chicatica. (TD). - Cu picatele.
СН1СШЕ f. - Tichie.
CHICHINEATA f. - Noptiera.
CHICHION n. laca in ce chichion am intrat.
c__________________________________________
(1. Creanga). - Belea.
CHICHIRNET n. Auzi? Un chichirne^ acolo!
(V. Alecsandri). - Pipemicit.
CHICHITA / - Sertar (la masa).
CHICIOARE n. pl. -Clai (fiecare din 15 snopi).
CHICLAZ n. Lumina acelorochi verzi capiatra
de chiclaz plutea ca intr-o picld. (M.
Sadoveanu). Negustor de bdcan..., chiclazuri,
piatra vinata. (1. Creanga). - Calaican.
CHICLAZARIU adj. - Albastru-deschis.
CHICLUI (a) - A macina faina aleasa.
CHICLUIT n. Ii spune sa vie la ea, cd bdrbatu-
su nu-i acasa, cd a piecat la moara, la chicluit.
- Macinat.
CHICLU1TA adj. - De calitate superioara
(faina).
CHICU n. Vaca ceea nu fedea cit ii chicu. (TD).
- Pic, clipa.
CHICURA (a) - A dormita.
CHIDALNE f. - Lopata de fier.
CHIDIE/ - Chiciura.
CH1FLA/- Bulca.
CHIFLICI (a) - A strivi.
CHIFLICITA adj. Poama chiflicitd. (DD). -
Strivita.
CHIFTERE f. - Zeama de piftie.
CHIFTERITA/ - Loc mocirlos; ochi.
CHIFTERITA f. Nu cumva l-o muscat v-o
cucoand chifterifd? (V. Alecsandri). -
Coropi§nita.
CHIFTI (a). Polobocu chiftefte de desubt. (TD).
- A curge sub presiune.
CHIFTI (a). Cit despre apa, gasim ceva negru,
cald fiputuros, care chiftefte in urmele copitelor.
(V. Alecsandri). - A se scurge incet, a ti§ni.
CHIFTIE f. - Zeama de piftie.
CHIHAIE m. Cind a zis chihaia Barda cd le-o
dat de urmd, apoi s-a sfirfit. (M. Sadoveanu). -
§eful padurarilor.
CHIHAI (a) -A tu§i infundat.
CHIHAITURA/ - Tuse infundata.
CHIHNI (a) - A mocni (focul).
CHIHNITA/ - Pivnita.
CHIHOBEL n. - Rindea de facut jgheaburi la
u§i, ferestre.
CHIHOJI (a) - A chiui.
CHIJMA§If. pl. - Ghete barbate§ti.
CHIL n. - Un litru.
CHIL n. - Carafa de un litru.
CHILACCIU adj. - Cu darul betiei.
CHIL AC I adj. Dascalul lordache, fiind cam
chilaci, a inceput a ne ridica de urechi...
с
55
deasupra u$ei $i a ne prea indesi la spinare cu
sfintulNeculai, un bici de curele. (I. Creanga). -
Betiv.
CHILAR m. - §obolan.
CHILAV adj. -Bolnav, olog, schilod.
CHILA f. - Veche masura de capacitate pentru
cereale egala cu circa 430 de litri in Moldova
CH1LARITA f. - Chelnerita.
CHILAVI (a) - A se schilodi; a se vatama.
CHILDA f. Imi da childa la care nu poci
rdspunde. (TD). - Intrebare.
CHILDUI (a) - A ispiti.
CHILDUI (a) - A chibzui.
CHILDURI/ pl. E x p r. A vorbi in childuri =
a vorbi cu subintelesuri. - Subintelesuri.
CHILEALA f. Dar pufinticd chileala adus-ai?
(Scojind о garafa din paner). A$a-mi pare. (V.
Alecsandri). - Bautura (alcoolica).
CHILEALA f. - Betie.
CHILER n. Sa fii dumneata sanatoasa,
logofteasa Marie; vtfelul e jupuit $i spinzurat in
chiler. (M. Sadoveanu). - Incapere pentru
alimente.
CHILER n. - Bucatarie de vara.
CHILER n. - Saraie§.
CHILESM adj. - Roz-galbui.
CHILFOSALA f. - Chelfaneala.
CHILI (a) - A pili.
CHILI (a). $i cica atunci unde nu s-a apucat $i
el, in ciuda morfi, de tras la mahorca $i de chilit
la juica $i holered, de parc-o mistuia focul. (I.
Creanga). Dumnealui nici nu gusta vinul; dar
prietenii d-sale chilesc virtos. (V Alecsandri). -
A bea bauturi alcoolice.
CHILIANCA f. - Ciocan mic de lemn.
CHILIMBAR n. - Ravac.
CHILIPIR n. - Impozit.
CHILIT n. - Lacata.
CHILIT n. - Lacata (la ferele de cai).
CHILIT n. - Cirlig; clenci.
CHILIT adj. - Ametit de bautura.
CHILNA f. Virtejele stateau cuminji in chilna
carului, gata pared sa sard jos, sa puna umdrul
sa-l ridice in sus de-о roata. (C. Hoga§). A
inceput a cotrobai prin chilna carujei sa
gaseasca ni$te fringhie. (I. Creanga). - Ladita;
co§ul carutei.
CHILNA f. Tindrul cel smead scapdra de
neastimpar in chilna de dinapoi a carujei
cazace^ti, unde stdtea ascultind. (M.
Sadoveanu). - Partea de dinainte sau de dinapoi
adaugata la co§ul carutei.
CHILOS adj. Trasnea fiind mai chilos $i mai
tare de cap, rabda el cit rabdd. (I. Creanga). -
Rabdator.
CHILOTA f. Am intrat intr-o incapere largd...
c-o soba uria^d, cu divanuri incarcate de chilote
de praf. (M. Sadoveanu). - Plapuma groasa
umpluta cu fulgi.
CHILOTA f. D-apoi a fi avind chilota multd,
cum e treaba d-voastre,jupine, zise mo$ Nichifor,
scarpinindu-se in cap. (I. Creanga). - Calabalic,
bagaj. r
CHILUG adv. E x p r. A tunde chilug = a tunde
pina lapiele. - Tuns.
CHILUG n. - Piulita; pisalog.
CHILUG n. - Ghiont, lovitura.
CHILU§CA f. - Codru de piine.
CHIMA f. Chima rdului pe malul piraului. (I.
Creanga). - Virf, culme.
CHIMBUI (a) - A se moco§i.
CHIMEZ n. - Poiata.
CHIMIC adj. - Violet.
CHIMICIU adj. - Violet.
CHIMIR n. Trupu-i nalt^edea incovoiat asupra
chimirului lat de piele ro^catd lustruita. (M.
Sadoveanu). Ce chimir! De piele neagrd... (B.
P. Ha§deu). Banii luaji din chimirul bogatului
tree in mina saracului. (V. Alecsandri). Chimirul
plin de galbeni. (M. Eminescu). - §erpar.
CHIMNATA f. - Camara pentru pastrarea
alimentelor.
CHIMNATA f. - Bucatarie de vara.
CHIMNA/Л turnat in chimna hardbdlii. (TD).
- Co§ (la vehicul).
CHIMTUT adj. - Scund (om).
CHIMVAL n. Pe cind dadea sunet greu $i
prelung, din cind in cind, chimvalul cel mare,
monahii i$ipurtau ici-colo rantiile mohorite. (M.
Sadoveanu). - Clopot.
CHINDOSI (a) - A broda.
CHINDRUS n. - Sineala.
CHINGAR n. - Rindea cu dalta mica de facut
fait.
CHINGA/ - Fuscel la scara.
CHINO n. - Cinematograf.
CHINOVAR n - Sineala.
CHINUIRE (intru ispa§ire)/ - Podvig.
CHINUIT adj. - Dosadit.
CHIOCHE/- Tanti.
CHlOCHiCK f. - Tanti; lele.
CHIOLHANOS adj. Daca ar $ti el,
chiolhanosul $i ticalosul, de unde am pornit astd-
noapte, §i-ar stringe liorba acasa. (I. Creanga).
56
С
- Mi§el.
CHIOMB adj. - Miop, §chiop.
CHIOMB adj. - Chior (de un ochi).
CHIOMBANI (a) - A dibui, a umbla prin
intuneric, a orbecai.
CHIOMPANI (a) - A picura (de somn).
CHIOR n. - Poponet.
CHIOR m. - Cirtita.
CHIORAI (a) - A cirii (gainile).
CHIO§CA f. - Ureche pentru curea la pantaloni.
CHIP n. Cind intra in casd,femeia iifacea chip
unde-i ascuns popa. (Folclor). - Semn.
CHIP n. - Gavanos mic de lut.
CHIP n. - Borcan de lut.
CHIPA f. - Balot de tutun.
CHIPAREALA f. - Chelfaneala; mardeala.
CHIPARUS - Ardei.
CHIPARU§CA f. - Ardei iute.
CHIPARU§CA BULGAREASCA f. - Ardei
gras.
CHIPARU§CA DULCE f - Ardei gras.
CHIPArU§C6i m. - Ardei gras.
CHIPCEAG n. - Unealta de pescuit: о plasa ca
un co§, atimata de о prajina.
CH1PER m. - Ardei.
CHIPER BORCANOS m. - Ardei gras.
CHIPICI m. pl. - Papuci de casa.
CHIPILIUH n. - Palarie.
CHIPLUI (a). Cind visezpe^te, atunci chipluim
cd se arata ploaie. (TD). - A presupune.
CHIPLUI (a). S-a chipluit dutpnanul in chipul
ibovnicului ei $i venea la dinsa sara. - A se
infati^a.
CHIPOASA adj. - Chipe§a.
CHIPOTA - Rinza.
CHIPUIALA adv. Chipuiala, am bani, darnu-
s la mine. (T. Pamfile). - Chipurile.
CHIR m. - Greier.
CHI RAN Af. - Loc unde se depun icrele pentru
inmultirea pe§telui.
CHIRANDA/Л/ venitsd-p mai vezi chiranda?
(M. Sadoveanu). (Tiganii) cit pe ce sa ma
inghita, de nu era о chiranda mai tinara intre
din$ii, sa-mi pe de parte. (I. Creanga). - Roma,
sotie de rom.
CHIRA f. Md inchin $i la dumneata chird
vorniceasd. (TD). - Cucoana.
CHIRAU n. - Tapo^ica.
CHIRCAf. - Timacop.
CHIRCULITA f. - Sapaliga.
CHIRDOS m. - Cirda§ie.
CHIRDOSI (a) - A pierde, a nimici.
CHIRFOSEALA f. Baiefii dau sa-l prinda
(ursul de brinza), O^lobanu se aruncd in mijlocul
lor sa §i-l ieie $i se face о chirfosala $-un ris in
§coala...de-i poznd. (I. Creanga). - Zapaceala,
harmalaie.
CHIRFOSI (a)- Azdrentui, astrivi, aprapadi.
CHIRHANA/ - Loc unde se prime§te pe§tele
pentru prel^crare.
CHIRH1ZA§TI adj. - Chirghize.
CHIRIAC m. - Greier.
CHIRILAR m. - Pescar care trage matita.
CHIRILA$ m. - v. Chirilar.
CHIRIPCARI n. - v. Chirpelnita.
CHIRIPCARITAf. - v. Chirpelnita.
CHIRIVICI m. pl. - Bu§machi.
CHIRISTEU n. - Ferastrau.
CHIRNAf. - Punctator de facut semne pe metal.
CHIROCICA/ - Timacop mic.
CHIRNО AG A f. - Camera pentru pastrarea
alimentelor.
CHIROA§CA f. - Pateu cu carne sau alta
umplutura.
CHIROA$CA f. - Coltuna?.
CHIRON n. - Cui.
CHIRON n. - Gavozd.
CHIRON TARE n. - Pobedit.
CHIRONAR/i. - Sfredel mic.
CHIRONEL n. - Cui mic de metal.
CHIRONIT adj. Cd amghioaga nestrujita, Cu
chiroane chironita. (Folclor). - Tintuit.
CHIROSI (a) - A irosi.
CHIROSTRARI n. - Pirostrie.
CHIROSTRH f. - Coronite de metal.
CHIRO§ARI n. - Strecuratoare.
CHIRO§CARI n. - v. Chiro§ari.
CHIRO§CARI n. - Strecuratoare facuta din
mlaja (pentru coltuna§i).
CHIRO§CA f. Gazda masa le-a gdtit. $i le-a
dat chiro^te calde ce-notau in unt topit. (E.
Sevastos). Bdtrinul amorezat e ca chiro^ca cu
pas at. (C. Negruzzi). S-aduca acasd placinte,
vdrzari, chiro^te $i turte. (T Pamfile). - Un fel
de coltuna§i umpluti cu came, cu cartofi, cu
brinza etc.
CHIRO§TE f. pl. - Fel de mincare facuta din
aluat taiat in patrate mici implute cu came, brinza,
cartofi.
CHIROTI (a) - A cirii (gainile).
CHIROTI (a)-Aboli.
CHIROTI (a) - A mocni (focul).
CHIRPELNITA/ - Forma pentru chirpici.
CHIRPIC n. - Caramida arsa.
с
57
CHIRP1CA / - Caramida arsa.
CHIRPICARIE f. - Fabrica de caramida.
CHIRPICEANCA f - v. Chirpelnita.
CHIRPIDI (a). S-o chirpidit dinfii de men.
(TD). — A se strapezi.
CHIRTIC n. - Burta mare (la copii).
CHIRTICOS adj. - Mic, nedezvoltat.
CHIRTIF n. - Burta mare. (Th. Holban).
CHIRTOACA f. - Persoana nechibzuita la
vorba.
CHISA (a) - A strivi strugurii (cu ma§ina).
CHISA (a) - A strivi strugurii cu mustuitorul.
CHISA (a) - A farimita bulgarii.
CHISA (a) - A taia lemne (cu toporul).
CHISAC n. - Satir de bucatarie.
CHISAV pdj. - Indaratnic, protivnic.
CHISALAU n. - Pilug de pisat usturoi.
CHISALITA f. E x p r. Cine are chiperi mult
pune §i in chisalita = cine are ceva din bel§ug,
folose§te fara socoteala. A face pe cineva
chisalita = a stilci in bataie. Те intind jos te
fac chisalita de bataie. (V. Alecsandri). - Fiertura
de fructe: prune, cire§e, mere, vi§ini etc.
CHISALUTA/ - Rozeta, farfurioara in care se
serve§te dulceata.
CHIS^TOARE/ - Satir de bucatarie.
CHISAU n. - Piulita pentru macinatul, pisatul
piperului, scorti§oarei.
CHISAU n. - Vas pentru pisat, piulita.
CHISAU n. - Pilug de pisat usturoi.
CH ISC n. - Partea de dinainte, incovoiata a talpii
saniei.
CHISC n. - Bour la schiuri.
CHISC n. - Partea de dinainte, ascutita, a luntrei.
CHISCOAE f. - Jghebulet la tease.
CHISCOAEf. - Gaura la vinturatoare, pe unde
curge gozura.
CHISCUI (a)-Atipa (puii).
CHISEA f. - Rozeta, farfurioara in care se
serve§te dulceata.
CHISEA f. - Topori§te la coasa.
CHISEL n. - Fel de mincare: lichid jelatinos
din amidon §i sue de fructe.
CHISET n. - Punga (de bani).
CHISET n. - Punga pentru tutun.
CHISET n. - Rozeta, farfurioara in care se
serve§te dulceata
CHISLITA f. - v. Chisalita.
CH1SNI (a) - A mocni (focul).
CHISNOVAT adj. C-apoi drept ji-oi spune,
domnule, cd chisnovat от mai e$ti. (C. Hoga§).
Tatal meu se insura cu jupineasa Maricica,
minunata femeie, grasa §i frumoasa... zicind
adesea ni$te vorbe chisnovate. (C. Negruzzi). -
Sagalnic, glumet.
CHISOAGA f. - Pe§ti§or marunt ce trece prin
ochiurile navodului.
CHISOAGA adv. E x p r. L-a facut chisoaga =
la batut foarte tare. - Foarte tare.
CHISOC adj. - Virtos, indesat.
CHISOI n. - Pilug.
CHISTORNICh. Lasa, mindro, iubitul$-apucd
chistornicul. (Folclor). - Sigil (de piatra sau de
lemn) cu care se imprima pe prescuri semnul
crucii.
CHISUGURI/ pl. - Toate accesoriile pentru
incarcarea unei pu§ti.
CHI§CA (a) - A da ac (albina).
CHI§CAR m. Chi^carul mai ales e bun sa-lfreci
cu sare §i sa-l zvirli de viu pe carbuni. (M.
Sadoveanu). - Tipar.
CHI§CA f. - Jug (la ham).
CHI$CA/ - Furtun.
CHISCA f. - Gura de ham cu arc.
CHI§CA f. - Mat, intestin.
CHI$CA f. - Tub de cauciuc, de masa plastica.
CHI$CA f. Costae de pore afumate, chi$te §i
buft umlut... Se due unse pe git. (I. Creanga). -
Un fel de caltabo§ facut din stomacul sau din
matele porcului umplute cu came tocata, cu
pasat, singe etc.
CHISCATEI m. pl. - Frecatei.
CHISCUTA/ - Glezna.
CHI$ITA f. - Pensula speciala de incondeiat
ouale de Pa§ti.
CHISLEAC n. Cind punea mama laptele la
prins...incepeam a linchi gro^ciorul de pe
deasupra oalelor... pina ce dam de chi^leag.
(1.Creanga). - Lapte de vaca prins (inchegat) pe
cale naturala ce ramine dupa luarea smintinii.
chismis n. - Soi de struguri fara seminte din
care se fac stafide.
CHI§OARCAf. - Copii care se urineaza des.
CHI§TAN n. -Pici; copii mic.
CHI§TELNITA f. - Loc umed; bahna, unde
create stuf, papura.
CHISTERITA/ - Coropi§nita.
CHITA / E x p r. Acum e chita lui = este la
voia (decizia) lui. -Voia.
CHITACI m. - Ochitor bun, tinta§.
CHITAN n. -Piine mica, latita.
CHITAN n. - Piine din faina de porumb.
CHITAN n. - Colac mare.
CHITARCAf. - Ciuperca comestibila.
58
С
CHITA/ -Manunchi de cinepa culeasa, pusa
pop la uscat.
CHITA / Se suie iute in pod scoboara de
acolo...ni^te chite de cinepa §i vreo doua dimerlii
de pasat. (I. Creanga). - Manunchi de 12-13
fuioare.
CHITA/ Chita depafoanca. (DD). — Palarie la
floarea-soarelui.
CHITA/ - Piine.
CHITA BALAIE/ - Piine alba.
CHITARIE/ - Brutarie.
CHITCAIT adj. Am vazut eu $i destui barbafi
mult mai ticciip $i mai chitcaip decit cea mai
bicisnicafemeie. (I.Creanga). - Mocait, molau.
CHITEALA/ Prin stiinja §i chiteala. Poate
face niscai planuri cu mai buna rinduiala? (C.
Conachi). Ducindu-se $i cumparind ferul de
plug, dupa multa chiteala, il puse in sin.
(Folclor). - Cumpanire, socoteala.
CHITEALA/ (Cu pu§ca) te-oi §oldani dintr-o
chiteala. (V. Alecsandri). - Ochire.
CHITEALA / E x p r. A pus-o de chiteala = s-
a pus pe chibzuit; s-a pus pe ginduri. -
Chibzuiala.
CHITFALT n. - Rindea cu dalta figurata.
CHITI (a) - A se sulemeni, a se impodobi, a se
gati.
CHITI (a). Zvirr! de vreo doua-trei ori cu
bulgari in mine, darnu ma chite^te. (I. Creanga).
Mi-l chite^te, Drept in frunte mi-l loveqte. (V.
Alecsandri). Aduceji arce. $i vol, dragii mei,
iscusinja, chitifi bine. (C. Negruzzi). - A ochi, a
tinti, a nimeri.
CHITI (a). Cum ajunge in padure, chite^te un
copac care era mai mare. (I. Creanga). - A
remarca, a arunca о privire, о catatura.
CHITI (a). Se prinde-n joc linga о fata, care
chite^te ca iar cam veni la socoteala. (I.
Creanga). Ma chitesc eu in mine cum s-o dau ca
sa nu maprinda. (I. Creanga). - A fi de parere, a
socoti, a chibzui.
CHITI (a). $i de-aicea unde chitifi sa mergefi.
(C. Hoga§). Nu-i totdeauna cum se chite^te, ce-
i $i cum se nimereqte. (1. Creanga). Nu-i rau, mai
St efane, sa §tie baietul tau oleaca de carte, nu
numaidecit pentru popie, cum chite^te
Smaranda. (1. Creanga). - A pune la cale, a
planui.
CHITI (a). Iar Calin ...la capdt le chite^te: -
Mai fartati, socota^a. (M. minescu). - A exprima
о parere.
CHITIC m. Am prins vreo ci(iva chitici. (DD).
- Pe§te.
CHITIC m. E x p r. A tacea chitic = a tacea ca
pe§tele, a nu sufla о vorba. Mierlele de apa cauta
chitici. (M. Sadoveanu). Da ce ai in traista? -
la vreo doi chitici depastrav. (C. Hoga§). -Pe§te
marunt.
CHITICARI n. - Pescar.
CHITICU? m. - Chilipirgiu.
CHITILI (a) - Haina barbateasca cu guler
inchis; veston.
CHITIT adj. - Imbracat de sarbatoare; dres,
sulemenit.
CHITIT adj. - Cu incetineala, cumpanit,
migalos.
CHITIT adj. Flacaul era chitit la capul sau $i
nu se da cu una cu doua. (1. Creanga). - Socotit,
mintios.
CHITITA Fata chititapentru cineva. (DD).
- Aleasa.
CHITITOR m. - Ochitor.
CHITITA/ - Snop de secara imblatit cu care
se acopera casa.
CHITITA/ - Parte de ciorchine de strugure.
CHITIUTA/ - Scufifa legata sub barbie (pentru
copii mici).
CHITOA$CA / - Femeie mica de statura,
corpolenta.
CHITOFAZ n. - Rindea de facut jgheaburi la
u§i, ferestre.
CHITONAG n. - Dulceata densa din gutui cu
mult zahar, marmelada.
CHITONAG n. - Bat, vergea de metal ascutita
la un capat cu care se fac gropite pentru aragi.
CHITONOSI (a) - A bate, ’a ghionti. (Th.
Holban).
CHITOROAGE/ pl. - Piftie de pasare.
CHITULA (a) - A ciuli urechile (calul).
CHITU§CA/ - Piine mica.
CHITUTA/ - v. Chitu$ca.
CHITCAI (a)-A produce sunete caracteristice
§oarecilor, catailor.
CHITCAIT n. - Tipatul §oarecilor.
CHIT ELN1C n. - Sfredel mic.
CHITUGOI m. - Pitigoi.
CHITUGUI m. - Pitigoi.
CHIU n. Pe la miezul nopfii pin vazduh aude-
un chiu. (M. Eminescu). - Chiot.
CHIUAf. - Solnita de lemn atirnata pe perete.
CHIUIE§ m. - Vornicel, vatajal.
CHIUITA / §i doar ma §i feream eu intr-o
parere, sa nu mai dau peste vreo pacoste, dar
parca naiba ma impingea, de le faceam atunci
с
59
си chiuita. (I. Creanga). Cu chiuita = cu
gramada, foarte mult. - Muitime.
CHIULHANA fi - Camara pentru pastrarea
alimentelor.
CHIUNT n. - Dop de lut cu care se astupa gaura
de deasupra cuptorului.
CHI UP n. - Gavanos (de bocana, de lut).
CHIURBINU CALULUI n. - Greaban.
CHIURCHIUJI (a) - A slabi dupa boala.
CHIURCHIULUI (a). Incep use a se
chiurchiului cite о leaca. (I. Creanga). - A se
chercheli.
CHIURCHIURICA f - Struguri salbatici.
CHIURLUIT adj. Viind fi mo§ Bodringa
chiurluit. (I. Creanga). - Ametit de somn,
bautura.
CHI UTA fi - Solnita de lemn atimata pe perete.
CHIUZ n. pl. - Curele la imblaciu.
CHIVIRICI m. pl. - Ghete pentru femei.
CHIVIRICI m. pl. - Papuci de casa.
CHIZA§ m. - Garant, om care raspunde pentru
altul. (I. Neculce).
CHIZMATARI m. - Du§man.
CIBOTAR m. ...S-a tocmit el cu un melter
cibotar ca sa-i faca nifie cibofele de iznoava fi
sa i lefaca cu potcoave stralucitoare fi cu scirf.
(Gh. V. Madan). - Cizmar.
CIBOTA f. Vedefi dumneavoastra cibotele
estea? Sint de pe vremea cind nu erau partide
politice, dar petecele de pe ele le am de cind
aveam partide. (Gh. V. Madan). E x p r. A-ti
cunoa$te numarul cibotelor = a-ti §ti locul §i
valoarea. Eu imi fiiu numarul la cibote. (Al.
Snegur). A unde te string cibotele = a-ti §ti
nevoile §i necazurile. - Cizma.
CIBOTA f. - Despagubire in bani slujitorilor
domne§ti de catre impricinati (pentru ca primii
§i-au ros cibotele venind).
C1BOTARESC adj. Scule cibotarefii. (DD). -
Cizmaresc.
CIBOTARI (a) - A se indeletnici cu cizmaria,
a fi cizmar.
C1BOTARIE f. face ciubote, daca a$ fii
ciubotaria. (V. Alecsandri). - Meseria
cizmarului.
CIBOTARI E fi. - Cizmarie.
CIBOTELE / pl. $i l-au imbracat pe lonel in
сата^Ща alba fi curata fi cibotele noi. (Gh. V.
Madan). Limba curat moldoveneasca cu
mireasma archaica fi construcfia mdiastrd a
bucafilor uneori rascolind sufletul pina la
lacrimi, cum e acea admirabild nuveld
“Cibofelele lui lonel” - sint о chezafie a
originalului fi nemuritorului talent al lui Gh. V.
Madan. (N.Costenco). - Ghetute.
CIBOTICA-CUCULUI / - Buruiana cu
tulpina erecta, cu frunze mari §i cu flori galbene-
deschise.
CICARICA/ - Virtej la put.
CICICA/ - Domni§oara frumoasa, eleganta.
CICILI (a) - A gati frumos, a dichisi.
CICIRIG n. - v. Ciciric (unealta).
CICIRIC n. - Unealta casnica de depanat firele
pe tevi. e
CICIRIC n. - Vai cu miner la put.
CICMA/ - Ferastrau mic de curatit pomii.
CICMA f. - Cutit de altoit
CIFIRTU§CA/ - Carafa de 3 I.
CIGHIR m. - Fel de mincare din maruntaie (de
pore, miel) §. a. tocate, infa§urate in prapur §i
date la cuptor; drob.
CIGILI (a)-A ciuguli.
CIGILI (a) - A lucra incet, cu migala.
CIHAI (a). Tot cihaia mama pe tata sa ma mai
dea undeva la §coala. (1. Creanga). Cit nu m-a
cihait de cap sa-i spun fi tot nu i-am spus. (1.
Creanga). - A-i bate cuiva capul, a insista, a
cicali.
CILIBI (a) - A se gati, a ferchezui.
CILIHOAE/ - Sperietoare de pasari pe ogor.
CIMATCHI adj. E x p r. Ploaie cimatchi =
ploaie ciobaneasca. - Ciobanesc.
CIMBISTRA / Parul ce ramine pe cap sa-l
smulgi cu cimbistra fir cu fir. (V. Alecsandri). -
Cle§te, penseta mica pentru depilare.
CIMBRET m. - Cimbri§or.
CIMBRU-CIOBANULUI m. - Cimbri§or.
CIMILI (a) - A da de ghicit.
CIMILITURA / la sa vedem daca mi-i ghici
tu cimilitura aceasta: lata peste lata; peste lata
- imbuforata. (1. Creanga). - Ghicitoare.
CIMOTIE / Da, da! Sint chiar oleaca de
cimotie fi cu popa David. (C. Hoga§). La
manastirea Neantfuluipe vremea lui mitropolitul
lacob, care era oleaca cimotie cu noi. (I.
Creanga). - Neam, ruda.
CIMOTOGRAF n. - Cinematograf.
CIMPI (a) - A se stirci, a se a§eza pe vine; a se
cinchi.
CIN n. Nici lacom de avere, nici de cinuri,
niulfamitcu cit avea, cu citn-avea. (1. Creanga).
Boierii, netezindu-fi barbile mari fi tufoase,
dupa rang fi cin, striga. (A. Russo). - Pozitie
sociala; rang.
60
CINATUI (a). Se cinatuie^te о gaina
desfacindu-i aripile, picioarele $i pdstrindu-le
intregi. (A. Gorovei). - A taia pasari (penite §i
pirlite) in bucati.
CINCHI (a). Mi-ат aruncat undifele cu rima
in balta adinca $i m-am cinchit atent lingd ele.
(M. Sadoveanu). Ma Cirfa, urmd el strigind
catra un flacauan lung care de-abia se cinchise
§i elpe lingd foe. (C. Hoga§). - A sta in genunchi
sau pe vine.
CINCHIT adj. Oameni §i animate se lini^tira
in adapost, - caii cu capeteleplecate spre umbra,
oamenii cinchif pe vine in jurul pojarului. (M.
Sadoveanu). Stateam cinchifi $i tacufi pe lingd
foe in a^teptarea mamdligii. (C. Hoga§). -
Incovoiat pe vine, ghemuit.
CINDRA CA conj. - Fiindca.
CINDURA CA conj. Cindura cd pomenii de
diochi, trebuie sa va spun... cd ma pricep $i in
discintece. (V. Alecsandri). Cindirlea cd era
cuminte §i harnic la toate. (Folclor). - Fiindca.
CINGHILITAf. - Cingatoare.
CINIE/ - Lighean (de aluminiu).
CINSTA§ m. - Vomicel ce aduce daruri mirilor.
CINSTEf. Sa ne indeseasca mai mult cu udeala,
pentru cd acolo sta toata puterea §i indrazneala.
Vorba ceea: da-i cu cinstea sapiara ru^inea. (I.
Creanga). - Bautura: vin, rachiu.
CINSTE§ adv. - Aratos, frumos. (I. Neculce).
CINSTI (a). Cinste mai inseamnd $i altceva, in
legatura cu bautura. (M. Sadoveanu). Intr-un
medean ... stateau oameni in petrecere. Unii
cinsteau mied. (M. Sadoveanu). Sa cinstim cite
un pahar de vin in sandtatea gospodarilor (I.
Creanga). - A inchina, a bea in cinstea cuiva.
CINSTINI (a). A inceput pe toji sa-i
cinstineasca la masd. (TD). - A pofti, a arata
cinste.
CIOACA adj. - Ticnit.
CIOACLA f - Baba foarte batrina.
CIOAEf. - Clopot de schija la gitul oii.
CIOAE f. - Clopot de arama, avind in loc de
limba un clopotel.
CIOANCA f (Mo§ Nichifor) i$i aprinde
cioanca. (1. Creanga). - Lulea scurta.
CIOANDAf. - Sfada, gilceava.
CIOARSA f - Cutit, topor tocit, §tirbit.
CIOATA f. $i-ar fi putut tupila, ca о veverfd,
intreaga sa fdpturd dupa о cioata sau la
incheietura unei crengi. (C. Hoga§). - Buturuga.
CIOATCA f - Buturuga.
CIOBACA f. De partea cealalta, sub deal, iazul
c____________________________________
lucea nemi^cat; о ciobaca trecu incet brazdind
luciul, apoi se afundd inpddurile dese depapura.
(M. Sadoveanu). - Luntre facuta dintr-un trunchi.
CIOBANCAf. - Ciobanita.
CIOBANEASCA f. - Dans popular
moldovenesc executat de barbati.
CIOBANEASCA f - Melodie dupa care se
executa acest dans.
CIOBANEASCA f - Piesa muzicala cintata,
de obicei la fluier.
CIOC n. - Bucla pe frunte la femei.
CIOCAN n. - Cocean de varza.
CIOCALAN m. - §tiulete de porumb.
CIOCALAN m. - Cocean de porumb.
CIOCALAN n. - Cocean (de porumb desfacut
de graunte^.
CIOCALAI§TE / - Porumbi§te.
CIOCALAU m. О bro^ura invajdtoare
me§te§ugului de a face zahar din ciocalai de
cucuruzi. (C. Negruzzi). - Ciocan.
CIOCANAI (a) - A se impiedica, a aluneca
(mergind cu greu la deal, caii).
CIOCANEL n. - Paralel de timplarie.
CIOCAN ITO ARE f - Verdoi.
CIOCIE/ - Saculet.
CIOCIRLAN m. Ciocirlani mo$ Sava ii nume^te
in gluma pe soldafi romani. (Gh. V. Madan). -
Soldat roman.
CIOCIRTAURI f. pl. - Locuri deluroase,
ripoase.
CIOCIRTI (a). Incepe a ciocirti un girnet de
stejar din anul trecut. (1. Creanga). Pina ce n-a
taia, n-a ciocirti, n-a hacui nu se tine multamit.
(V. Alecsandri). - A ciopirti
CIOCIRTI (a) - A curati.
С1ОВЁСА/ - Suveica.
CIOCLE f - Bucla pe frunte la femei.
CIOCLEJ m. - Tulpina de porumb cu tot cu
frunze, strujan.
CIOCLEJ m. - Tulpina de porumb ramasa dupa
vite.
CIOCLEJEL m. - Ochiul-boului (pasare).
CIOF m. Pared e$ti ciofu cel din bortd. (V.
Alecsandri). - Naiba, om afurisit.
C1OFAI (a) - A minca incet, zgomotos.
CIOFIRLA f. - Cre§tet.
CIOFIRLEATAf. - v. CiofTrla.
CIOFLEC n. - Jumatate de dovleac.
CIOFLIGAR m. - Galigan, haidau.
CIOFLINGAR m. Am mai vazut daunazi... pe
aici prin sat un cioflingar de-alde tine. (I.
Creanga). - Surtucar, persoana care purta haine
с
61
ora§ene§ti.
CIOIBA f Mai femeie, eu ma due sa vind cioiba
\ ast-de vacd. (TD). - Sterpatura.
CIOINAG n. - Cutit cu lama groasa incovoiata
ascutita la virf.
CIOLAN n. - Os.
CIOLAN n. - Came.
CIOLC n. - Lopata (de fier).
CIOLP n. - Lopatica de zidarie; mistrie.
CIOLP n. - Fara§.
CIOLPANE/pl. -Tulpini de floarea-soarelui.
i CIOLP^NI m. pl. - Ogrinji (de porumb).
’ CIOLPAU n. - Furca mare, furcoi.
cioltAn n. - Patura care se pune sub §a.
CIOMAG n. Copii calare cu-n ciomag. (M.
Eminescu). - Bat.
CIOMISI m - Polonic.
CIOMIRDA f. pl. - Femeie neingrijita.
CIOMIRLA f - Femeie murdara, urita.
CIOMIRLOASA f. - v. Ciomirla.
CIOMITCA f - Bita.
CIOMP n. - Capat de creanga pe tulpina.
CIOMP m. - Camara ori fusta prea scurta.
CIOMPU$OARA f. - v. Ciomp.
CIOPAILA f. - Dalta pentru muchii.
CIOPAIT n. - v. Ciopaila.
CIOPAIZA f. - v. Ciopaila.
CIOPATAE f - Mina lunga, noduroasa.
CIOPELEf. pl. - Ciomege.
CIOPIRTILA f. - Copii neastimparat.
CIOPLITAR n. - Golan.
CIORAI (a) - A susura, a curge lin.
CIORATE^ n. - Pe§ti§or folosit ca nada.
I CIORBA. n.- Zeama de pe§te.
CIORBALIC n. - Cantitate de pe§te (2-3 kg)
care se da pescarului.
CIORCIOLIT adj. - Murdar (plin) de noroi.
CIORNEALA f - Cemeala.
CIORNU$CA/: - Arpagic.
CIOROBOTI (a) - A lucra prin casa, a deretica.
CIORPAC n. - Minciog.
CIORPAI (a) - A scoate apa (cu galeata) din
put, a scoate cu lingura ciorba.
CIORS n. - Sort de fierar.
CIORSAC n. - Scai-magaresc.
CIORSAI (a) - A scarpina.
CIORSAI (a) - A spala murdaria de pe corp.
CIORSAI (a) - A curati (cu nisip) ceaunele,
tigaile, oalele (de schija).
CIORSAI (a) - A taia cu cioarsa, a se sili sa taie
cu un cutit tocit, §tirbit.
C1ORTAN m. - Crap (pina la 3 kg).
CIORTANAS m. - Crap mic.
CIORTANEL m. - Crapu§or.
C1ORT1 (a) - A se ciondani, a se ciorovai, a se
sfadi.
CIORTI (a) - A se certa. (1. Neculce).
CIORTOCARP m. - Crap mare.
CIORUT m. - Pui de cioara.
CIORVA f. - Vatrai.
CIOSMOLI (a). Eu nu ma cio^molesc atita; cd
la drum e bine sa porne^ti cit de dimineapi, iar
sara sa popose^ti devreme. (1. Creanga). - A se
zbuciuma, a se zvircoli, a se framinta.
CIOT n. - Cocean (de mar).
CIOT n. - Cocean (de gutuie).
CIOTCAR m. - Rom, tigan.
CIOTCA f - Capat de creanga ramas netaiat pe
tulpina.
CIOTCA/ Ciotca mica cirligd carul. (TD). -
Buturuga.
CIOTCA f - Radacina de floarea-soarelui,
porumb, ramasa in pamint.
CIOTCA f. Facea de odata vint toporului intr-
o ciotca $i raminea dus pe ginduri. (1. Druta). -
Parte din tulpina unui copac ramasa dupa taicre.
CIOTCA/ - Gramada de oameni.
CIOTCI / pl. Omul are о multime de paie,
nutrej ciotci pentru foe cd i-or ajunge pentru
doua ierni. (I. Druta). - Radacini de porumb, de
floarea-soarelui folosite ca defoc.
CIOTOI n. Ma dusei la una-n sat, Veni hotul
de barbat Cu-n ciotoi de lemn uscat. (Folclor).
- Ciomag.
CIOTONOG m. - Batrin bolnav, neputincios.
CIOTONOG m. - Vita slabanoaga, mirtoaga.
CIOTULET n. - Frintura de cocean (de
porumb).
CIOTULET n. - Frintura de facalet.
CIOTULET n. - Ciot mic.
CIOTUREATA / - Parcela de padure taiata;
taietura.
CIOVEI n. Focul pilpiia in vatra $i gazornpa
ardea pe prichiciul hornului, impra^tiind in
bordeiul strimt f peste cioveiele gramadite in
colfuri lumina-i ro^cata. (M. Sadoveanu). -
Obiecte de gospodarie.
CIPLIHE/ - Cle§te de bucatarie.
CIPOC n. - Bucla pe fruntea femeii.
CIPOUCA/ - Ferastrau mic, de curatit pomii.
CIRCAI (a) - A se cosi (calul).
CIREAJA DE VISIN/ - Vi§ina.
CIRESAR n. - Luna in care se coc cire§ile,
iunie.
62
С
CIRE$ICA f. - Fasole (un anumit soi).
CIRE§NE/ - Cutit la plug; brazdar.
CIRICLIE n. - Terci, mamaliga dumicata in apa
sau in otet.
CIRIPCEA fi - Unealta de pescuit, un fel de
voloc.
CIRIP(TA f. - Tigla.
CIRISAU LA GIE n. - Ferastrau.
CIRITEL m. Atestat la scriitorii moldoveni.
(G. Tohaneanu). Ne incurcam printre ciritei de
brad. (I. Creanga). Sub frunzi§ de ciritei Unde
tree turme de miei. (I. Creanga). Mama doarme-
n ciritei, Intra zinele in tei. (M. Eminescu). —
Tufi§, arbu§ti, alcatuind un tufi§.
CIRITEL m. - Cununita (arbust).
CIRITIS n. - Muitime de ciritei.
CIRTA fi Pentru о cirta depirloaga Mi-ат luat
о baba oarba. (Folclor). - Unitate de masura de
pamint (= 0,2 ha).
CIRTA/ - Lot de pamint repartizat membrilor
colectivei.
CIRUZA f. - Creion.
CI SLA f. Stateau cifiva flacai la cisla. (M.
Sadoveanu). Fac cisla colea-n cri$ma. (V.
Alecsandri). - Sfat.
CISLUI (a).	Nichifor statu pe loc fi nu fiiu
ce bichirea fi cisluia prim prejurul carutei. (I.
Creanga). Stoluri de vrabii prinse a cislui prin
salcii, la marginea apei. (M. Sadoveanu). — A
sta de vorba, a tine sfat, a se sfatui.
CISLUI (a), la tdcefi, bre, raspunse Zaharia;
banu-i ochiuldracidui, s-a mintuit vorba!... Ce-
l mai cisluiji atita pe bietul catihet. (I. Creanga).
- A invinovati.
CISTUI (a). Avea nifie curele albe fi le cistuia.
(TD). - A curati.
CISTOVI (a)-A curati.
CISTUVE/ pl. - Steble de stuf, se pun in tortul
facut sul, ca sa nu se incurce itele.
CI$LEAC n. - Chi§leag.
CITFIRIC n. - Banita, unitate de masura pentru
cereale, faina, egala cu 16 kg. (Th. Holban).
CITFIRTU§CA f. - Sfert de piine.
CITFIRTU§CA f. - Sticla de 250 g.
CITIRjC n. - v. Citfiric.
CIUBAR n. Auzii ca prin somn pe tata,
sculindu-se, luind in mini apa din ciubar fi
spalindu-se pe fafa. (M. Eminescu). - Vas din
doage fu doua torti.
CIUBAR n. - Balie (din doage).
CIUBAR n. - Hirdau.
CIUBARAR n. - Me§ter de ciubere.
CIUBARA? n. - Ciubar mic.
CIUBEICA fi Sta lingd foe fi tot mozolea in
gura о ciubeica fara tiutiun. (M. Sadoveanu). -
Lulea.
CIUBUC f. - Bucla pe frunte la femei.
CIUBUC/ - Vita la tufa de struguri.
CIUCA f. - Deprindere urita, obicei prost.
CIUCITOR л. - Facalet.
CIUCIULEA m. Ger de-al lui Ciuciulea, Gerul
Ciuciulei. (TD). - Persoana inchipuita.
CIUCIULETE f. Frecai dupa legea arteipalma
de palma, iar mamaliga lipita de ele cazu
cernindu-se in ciuciulefi uscafi fi mid. (C.
Hoga§). - Cocolo§.
CIUCIULETE m. - Lip, jeg.
CIUCIULIT adj. Ciuciulite fi-nvirtite $i la
capdt stralucite. - Tigara. (A. Gorovei). - Facut
ciuciulete, rasucit.
CIUCURA f. - Frintura de ciorchine de strugure.
CIUCURI m. pl. - Ciorchine mici de struguri.
CIUDEASA f. $i domnind nu alta ce ciudese fi
minuni facea. (Gr. Ureche). - Minune.
CIUDI (a) - A se mira. (I. Neculce).
CIUDI (a) - A se nelini§ti, a se framinta, a se
zbuciuma.
CIUDI (a)-A se uimi.
CIUDOASE adj. - Inciudate.
CIUDOS adj. Efiifrumoasa, Efii fi blinda n-ai
pornire; Dar atita de ciudoasa, Incit alta nu-i
in fire. (C. Conachi). - Ciudat.
CIUFELNIC adj. - Om caruia ii place sa-§i bata
joc de altii.
CIUFO§I adj. - Ciufuliti.
CIUFULI (a) - A lua in bataie de joc.
CIUGUN n. - Oala (de schija).
CIUGURI m. pl. - Canafuri, ciucuri.
CIUH n. - Semn de hotar sau de interzicere de a
trece.
CIUHAL m. - Sac mare.
CI UHAL m. - Plasa in care se tine pe§tele prins.
CIUHA/ - Patul la pepenarie, la vie.
CIUHA/ - Sperietoare de pasari.
CIUHLI/ - Sperietoare de pasari.
CIUJDI (a) - A ciuli urechile.
CIULI (a) - A incepe sa se coaca (fructe,
legume).
CIUMBURa. - Capat de creanga pe tulpina.
CIUNTAT adj. - Tintat (cal).
CIUP n. - Bucla pe frunte la femei.
CI UP n. - Zuluf, cirliont pe frunte la barbati.
CIUP n. La virful ciupului are ca unpitac. (TD).
- Rit.
с
63
CIUPCA f. - Smoc de par pe frunte la caL
CIUPCIC n. - Cirliont pe frunte la barbati.
CIUPCIC n. - Bucla pe frunte la femei.
ciupici m. pl. - Papuci de casa.
CIUPICI m. pl. - Ghete barbate§ti.
CIUPIT adj. - Cherchelit.
CIUPRINA f. - Cirliont pe frunte la barbati.
CIUPRINA/ - Bucla pe frunte la femei.
CIURCA f. - Palton scurt cu guler de blana.
CIURCIUMEL adj. - Istet (copii).
CIUREADA f. - Cireada (de vaci).
CIURDA f. Inconjurat de ciurda vindtd de cini.
(E. Camilar). Umblau mistrefi negri, in ciurde,
spre apa. (M. Sadoveanu). pe о cimpiegoala
el vazu de vite-o ciurda. (M. Eminescu). - Turma
(de vite comute).
CIURLINA f. - Ciulin.
CIURUIALA f. - Urma lasata de un §uvoi de
apa.
CIU§CA f- Ardei marunt §i iute.
CIU§TAC n. - Cutit uzat.
CIU§TI interj. - A sari repede, a ti§ni.
CIUTACI m. pl. Nu multd vreme dupa aceea
au mai lovit cazacii din sus de Tighinea, pe
decindea de Nistru, ni$te sate ce se discdlicase
pe hotarul le^escu, turci ciutaci, moldoveni
foarte mulf care e$isd din [ard de rdul lancului
vodd... (Gr. Ureche). - Turcii din sudul Dunarii.
CIUTOR n. - Facalet.
CIUTURA f. - Galeata la put.
ClCli (a)-Ase bilbii.
CJCIIT adj. - Bilbiit.
CILBURI n. pl. Exp r. Duca-se pe cilburi =
duca-se cit lumea. - Apa simbetei.
CILIT DE PERNA n. - Co§ de pema.
CIMPEAN m. - Paznic la cimp.
CI/4ARAE f. - Puita.
CIJNCHI n. pl. - Cimpuri.
CINCHI n. - Parte a hatului de la zabale pina la
vepga.
CJNCHI n. pl. - Haturi.
CINE m. - Caine.
CINEPI§TE/ - Loc unde se cultiva cinepa.
CINERI m. Afurisit sa fie cinerul de vornic. (I.
Creanga). - Om rau.
CINICHI§ n. - Cinepi§te.
CINI§URI n. pl. - Placinte cu cartofi.
CINIU adj. - Cachiu-inchis.
CINT n. - n. Cinturi.
CINTARE f. - Peasna.
C1NTARE-MODEL/ - Podobie.
CINTARE (BISERICEASCA) f. - Voscreasna.
CINTARI n. - Vaterpas.
CINTARI CU BALANTURI n. - Cintar (de
mina cu doua talere).
CINTARI CU CUMPANA n. - Cintar (de mina
cu doua talere).
CINTARI CU TEREDZELE n. - Cintar (de
mina cu doua talere).
CINTARI CU §AICI n. - Cintar (de mina cu
doua talere).
CINTARI MARE n. - Bascula.
CINTARI-TEREDZALE n. - Cintar (de mina
cu doua talere).
CINTURI n. pl. Din sufletu-f rece tu fa о
gradind, Cu riuri de cinturi, cu flori de lumind.
(NJ. Eminescu). - Cintari.
CIRCHITA f. - Cirtita.
CIRCEE/ pl. - Poting.
CIRCEE f. pl. - Curele la imblaciu.
CIRCEE/pl. - Inele de fier cu care se impiedica
sania.
CIRC EE A (a). L-o circeet boala. (TD). - A
istovi, a dobori.
CIRCEEA (a) - A paraliza.
CIRCEI m. pl. - Cirlionti.
CIRCE I m. pl. - Ciorchine de struguri.
CIRCEL m. Circel depoamd. (DD). - Ciorchine
de struguri.
CIRCIOCAR m. Hofu de Pepelea ii circiocar
defrunte. (V. Alecsandri). - Om care cauta cearta,
sfada.
CIRCIOG n. Cunosc orice circioguri $i orice
coicdrii De-mpricinap, purtate prin judecatorii.
(V. Alecsandri). - §iretlic, §mecherie, vicle§ug.
CIRCIOGARESC adj. - Caracteristic
circiogarilor.
CIRCNI (a). E x p r. A nu circni = a nu scoate
un cuvint. - A tace mile.
CIRCOTA§ m. - Persoana ce cauta pricina,
umbla cu circote.
CIRCOTAf. - Om ve§nic nemultamit.
CIRCOTI (a) - A cirti, a-§i arata nemultamirea.
CIRD n. - Turma (de oi).
CIRD adv. Amun cird de-а treaba. (TD). - Mult.
CJRDUI (a) -A se inhaita.
CJRJA f. - Bat lung ciobanesc.
CJRJA f. - Coada de imbaciu.
СЩЛА/ -Prajina cu care se bat nucile din pom.
CIRJ^ f. - Vatrai mic.
CIRJAICA f. - Hirtie cu care se leaga caierul
de furca.
CIRJANCUTA f. - Platica mica.
CIRJOAE f. Cdtra amiazd au prins a pogori
64
pe un drumeag ce se strecura in cirjoae pe subt
muncele. (M. Sadoveanu). - Cotitura.
CIRJOC adj. Boii de la mijloc: Coarnele -
cirjoc. (Folclor). - Incovoiate.
CIRJOI n. - Baston.
CIRJOIAT adj. Portifa farimifata, negritd de
ploi §i cirjoita de vreme, prive^te ostenit in
pamint. (I. Druta). - Deformat, girbovit, indoit.
CIRLACI m. - Cirmaci la luntre.
CIRLAN m. Toata ziulica bateprundurile dupa
scaldat, in locsapasca cei cirlani. (I. Creanga).
Pun cinci cirlani rama^ag. (C. Negruzzi). Pleacd
Costea la Galatisa ia sareLa mioare $i bolovani
La cirlani. (V. Alecsandri). “Cirlan in Muntenia
inseamna minz sau cal tinar pina la 3 ani”. -
Miel care a fost intarcat.
CIRLANARI m. - Cioban la berbeci; berbecar.
CIRLANA? m. Cirlanaq de la Ispas, Tinerel
rotundfi gras. (V. Alecsandri). - Miel.
CIRLANA f - Mioara.
CIRLIBABAf. - Papadie.
CIRLIG n. - Sageata la cange.
CIRLIG n. - Cange cu un cirlig.
CIRLIG n. - Undita.
CIRLIG n. - Unealta de scos fin din stog.
CIRLIG n. - Vatrai mic.
CIRLIG m. - Cro§eta.
CIRLIG n. - Scula metalica mica de forma unei
sa^eti indoite pentru pescuit.
CIRLIG m. Cirligdepoama. (TD).-Ciorchine
de struguri.
CIRLIG m. - Fragment de vita de vie pentru
rasadit; buta§.
CIRLIGA (a) - A dobori ceva sau pe cineva la
pamint; a da jos, a rastuma.
CIRLIGA (a) - A cadea jos, a se rastuma.
CIRLIGA? n. - Vatrai mic.
CIRLIONT n. - Cirlig la cange.
CJRL1T n. - Roaba.
CIRMA f - Partea din urma a luntrei.
СЩМА f. - Visla cu care se tine cirma.
CIRMOCICA f. - Banca din partea din urma a
saniei.
CIRMQG n. - Bour la talpa saniei.
CIRMOG n. - Parte de dinainte, ascutita a
luntrei.
CIRMOJ m. - Bucati de piine uscata; posmagi.
CIRMOJNIC n. - Banca in partea din urma a
luntrei.
cJrmuitor m. - Cirmaci la luntre.
CIRNA adj. - Ciunta.
CIRNEALA/ - Cirma.
c_____________________________________________
CJRNELEAGA/ - Ci?legile de iama.
CIRNI (a). Apuca epele de dirlog §i cirne^te
cdrufa §i о tirade cum poatepina in poiana. (I.
Creanga). Am cirnit oi$tea spre mai. (V.
Alecsandri). Cirnii la stinga $i scoborii in umbra
adinca a unei lunci de arin. (C. Hoga§). Badea
Andrei cirne^te in ulicioard $iprinde a indemna
caii. (1. Druta). - A abate pe alta cale, a ocoli, a
coti, a intoarce un vehicol.
CIRNIRE f. - Cotire, intoarcere, ocolire.
CIRNI? n. Prin hafi§, prin carping, Unde nu-i
loc de cirni§. (V. Alecsandri). - Intoarcere,
cirnire.
CIRNIT adj. - Inters din drum, schimbind
directia.
CIRNITURA f. - Schimbare a directiei;
cotitura.
CIRNITURA/ - Loc unde un drum sau о apa
curgatoare i§i schimba directia; intorsatura,
cotitura, cot.
CIRPALAf. - Petec.
CIRPALA/ - Loc sterp in porumbi§te.
CIRPA/ - ?tergar pentru vesela.
CIRPICEARa. - Forma pentru caramizi.
CiRPICI m. - Caramida.
CIRPOCI (a). Vai! tot mai ginde^ti la anii cind
visam in Academii Ascultind pe vechii dacali
cirpocind la haina vremii. (M. Eminescu). - A
petici, a cirpi.
CIRPOJf (a) - A cirpi, a cirpaci.
CiRSIIAC m. - Paracliser.
CIR?CA (a) - A scri§ni.
CIR?I n. pl. - Chiciura.
C1R?MAf. - Circiuma.
CIR?OC n. - Cere la plita.
CJRTA f. - Petec, cirpa.
CIRTICA/ - Cirtita.
CIRTIGAR n. - Forma pentru chirpici,
caramizi.
CIRTITA f. - Urechelnita.
CIRTII (a) - A scirtii.
CIRTII (a) - A scri§ni.
CIRTIITOARE adj. Da nu pot sa vin la tine
Cd mi-i u$a cirfiitoare §i mama gogozitoare.
(Fplclor). - Scirtiitoare.
CIRTITE f. - Cirtita.
CISMETI m. E x p r. A avea cismeti = a avea
noroc. - Noroc.
CI? adj. Ii ci$ de un deget. (DD). - Ciunt.
CI?CA (a) - A scri§ni.
CI?LAR m. - Cel care stringe fruptul oilor.
cf?LA/. - Bordei.
с
65
CI$LA - Loc pentru icmatul vitelor.
CI$LA/ - Cartier de iama (tatarasc); a^ezare
provizorie (tatarasca sau turceasca). (I. Neculce).
CI§LARIE f. - Loc (in cimp) unde se mulgeau
oile, se facea brinza.
CI$LIG n. - Ci§tig.
CJ§MARI m. - Circiumar.
CI$MA/ - Circiuma.
CITITE f. pl. - Snopi de secara imblatita cu
care se acopera casele.
CLABUCA f - Varga indoita la coasa care
a§eaza grinele in brazda.
CL АСА/ In ziua de sfintul Foca scoate vornicul
din satpe oameni la о claca de dres drumuri. (1.
Creanga). - Prestatie ocazionala la diverse lucrari
de interes public; “boieresc”.
CLADAUCA/ -Incapere anexa la casa.
CLADAUCA f - Camara pentru pastrarea
alimentelor.
CLADAUCA/ -Tinda.
CLADA / Am trecut imprejur; n-am gdsit
urmele risului. Local lui de pinda l-am aflat pe
oclada. (M. Sadoveanu). Oclada, lingdpoarta,
de ieniceri zdcind, To(i mor(i cu spada-n mind.
(V. Alecsandri). - Morman.
CLADCA/ - Zidire.
CLA1E / - Gramada din 15 snopi de griu,
secara, porumb etc. a^ezati cruci§, cu spicurile
in interior, cu un snop vertical deasupra.
CLA1E / Dar voinicul il onioara $i ca vai de
mama lui, Patru cldi de came face el din capetele
lui. (M. Eminescu). - Morman.
CLAMPA/ In odaia viscolitd о mind fi$ii pe
lernnul u$ii $ipipdi clampa. (M. Sadoveanu). De
acum pusese mina pe clampa sd iasa, dar nu se
deschide a§a u$or u$a la din^ii. (1. Druta). -
Clanta.
CLANT n. - Cirlig la cange.
CLANT n. - Ulcior cu toarta §i jghebulet.
CLAPACI n. - Ciocan.
CLAPACIOC n. - Capacel de tabla la fitilul
lampii.
CLAPURI f. pl. - Capace.
CLATCA/ - Pirleaz.
CLABUCI m. pl. - Bete in cruce pe stogul de
fin, paie.
CLABUCI m. pl. - Bete in cruce la crisnic.
CLAFANE/ pl. - Gilci.
CLAFANOS adj. - Mucos.
CLAMPAI (a) - A trancani.
CLAMPANI (a) - A inchide., trintind cu putere.
CLAMPANI (a) -A face zgomot cu clampa.
CLAMPANI (a) - A clintani din dinti.
CLAMPANI (a) - A trancani.
CLAMPANI (a) - A produce sunete ca un
cocostirc.
CL ANT ATE a dj. - Rele de gura.
CLANTATE adj. - v. Clontoase.
CLANTAI (a) - A ciuguli.
CLANT^lI (a) - A se certa, a se sfadi.
CLANT£U n. - Cird mic de oi.
CLANT^U n. - Limba la clanta u§ii.
CLANTAU n. - Cirlig la fereastra.
CLANTOS m. - Scandalagiu.
CLAPACEL n. - Ciocan de batut cuie.
CLAPACEL n. - Ciocan de potcovit caiii.
CLAPACEL n. - Ciocan de lemn de netezit
tabla.
CLAPACI (a) - A bate cu ciocanul.
CLAPAUG adj. I-a ie^it §-acolo inainte
Agripina, $i-nddratul ei un om slab $i bleg cu
urechile clapduge. (M. Sadoveanu). Omul acela
era ceva de spdriet: avea niqte urechi clapauge
$i ni$te buzoaie groase $i dabdilazate. (1.
Creanga). - Cu urechi mari atimind in jos.
CLAPAUG m. - Prostanac, bleg.
CLAPAUGI (a) - A se lasa in jos, a se blegi, a
se pleo^ti (urechile).
CLAPAUGIT adj. - Mari §i aplecate in jos
(urechile animalelor).
CLAPAUT n. - Foarfece de taiat sirma.
CLASCAUTI n. - Cle§te de cizmarie.
CL ATARI (a). Oi cldtdri plosca bine $i-oi
imple-o cu apa proaspatd ca sd avem la drum.
(I. Creanga). -A clati (rufe, vase).
CLATI (a)- A clinti, a umi din loc. (1. Neculce).
CLATI (a) - A purcede, a ridica cu oaste. (1.
Neculce).
CLAZARIU adj. - Verde-deschis.
CLEACI n. - Bat scurt §i gros la fiecare capat
al navodului.
CLEAMBA/ - Ratez (la lada).
CLEAMBURA / - Scoaba cu care se prind
doua bime.
CLEAMCA/ - Ratez (la lada).
CLEAMPA/ - Cirlig de rufe.
CLEAMPA f - Miner la fereastra.
CLEAMPA/ - Cirlig la fereastra.
CLEAMPA/ - Unealta de scos cuie.
CLEAMPA/ - Limba la clanta u§ii.
CLEAMPA / Inima din loc in loc imisare, Cind
and cd sundt cleampa. (M. Eminescu). - Clanta
u§ii.
CLEA$CA/ - Cle§te (de fierarie).
66
CLEA§TA/ - Cle§te de fierarie.
CLEF Al (a) - A mesteca zgomotos, mincind cu
lacomie.
CLEFAIT (a) - Hulpav, fara dinti.
CLEFANOS adj. - Borcanos.
CLE1CA f - Oblete.
CLEICA f. - Mreaja pentru pescuit obleti.
CLEIOANCAf. - Mu§ama.
CLEISTER n. - Clei de cizmarie.
CLEISIR л. - v. Cleister.
CLEMPANI (a) - A fecari, a trancani.
CLEMPU§ n. Trase drugul cel gros, desfacu
clempu§urile de fier §i oamenii intrara. (M.
Sadoveanu). - Cirligul de la incuietoarea u§ii.
CLEMPU§ n. - Zavora§ la fereastra.
CLENCI n. - Capat de creanga ramas pe tulpina.
CLENCI n. - Nod in lemn.
CLENCI n. - Cirlig la cange.
CLENCI n. - Cirlig.
CLENCI n. - Ratez (la lada).
CLENCI n. - Cirlig de rufe.
CLENCI n. Culai... aaninatceaunul in clenciul
lui deasupra flacarii. (M. Sadoveanu). - Cirlig
de metal de care se anina ceva.
CLENCI n. - Boldul cataramei.
CLENCI n. - Cirlig de metal cu care se incuie
u§a, fereastra.
CLENCI n. Cu maica Evlampia, desdgdrita din
Vdratec, am avut $i ей о data oleaca de clenci.
(1. Creanga). - Pricina, capat de gilceava.
CLEOPCA f. - Cirlig de rufe.
CLEPACI (a) - A bate cu ciocanul.
CLEPCANI (a) - A tipa (unele pasari).
CLEPCANIT n. Seaude... cite-un clepcanit ca
de pitpalacff. Pamfile). - Tipatul unor pasari.
CLEPOCI (a) - A interveni.
CLE§CUTA/ - Cirlig de rufe.
CLE§TE n. pd. - Arc la ham.
CLE§TI§OARE n. pl. - Cirlige de rufe.
CLE§TUTE f. pl. - Cirlige de rufe.
CLETCA/ - Colivie.
CLETCA f - Porumbar.
CLETCA f. - Sectie intr-un hambar (pentru
griu).
CLETCA/ - Haraba.
CLETCA/ - Loc ingradit unde se da mincare
la pui.
CLETCI/pl. Am urzit in cletci, safac candrel.
(TD). - Patratele.
CLEVER n. - Lucerna.
CLEVER n. - Trifoi alb.
CLEVERA? n. - v. Clever (trifoi).
CLIC n. - Mamaliga cruda.
CLICOS adj. - Argilos, cleios (pamint).
CLID n. - Teanc; clit.
CLII (a) - A arde mocnind.
CLIN n. - Pana de lemn la despicarea butucilor.
CLIN A / Lingd о clina rapede... deodata un
vuiet de tunet. (M. Sadoveanu). - Povimi§, coasta
inclinata.
CLINCHET n. In vazduh voios rasuna clinchete
dezurgalai. (V. Alecsandri). Cu clinchete zglobii
din dunga vdii Rasuna zurgalaii argintii. (N.
Labi§). - Zomait de clopotei; zurgalai.
CLINTI (a). A clintit din ochi. (TD). - A clipi.
CLINURI n. pl. Rochie cusuta cu clinuri. (TD).
- Clini.
CLIPCA f. - Geana.
CHISA/ - Lut galben.
C LI SOI adj. - Ars de soare, bulgaros (pamint).
CLIT n. Clit de carp; clit deplacinte etc. - Vraf,
teanc, gramada.
CLITUI (a) - A impacheta, a a§eza clit frunzele
de tutun.
CLIUC n. - Cultivator triunghiular pentru
afinarea pamintului.
CLIUCICA/ - Cirlig la cange.
CLIUCUI (a) - A afina pamintul.
CLIUVAC - Timacop.
CLOANTA/ Cum dracul sa tree prin ietacid
cloantei? (V. Alecsandri). Aid e cuibul bunicilor
f cloan{elorfurtunilor. (M. Sadoveanu). - Baba
§tirba, rautacioasa.
CLOAMBA f. Pe cloambe inalte de brad,
cuco^ii cintau. (M. Sadoveanu). - Craca,
creanga.
CLOBANT n. - Cirlig la cange.
CLOBANT n. - Cirlig (la fereastra).
CLOBANT n. - Cioc de pasare.
CLOBANT n. - Cirlig de care se prinde ciutura
la put.
CLOCI (a) - A mocni (focul).
CLOCOTI (a). Clocote$tepomintu. (DD). - A
se cutremura.
CLONC n. - LJnealta de pescuit in forma de
cirlig.
CLONT n. Era pornitsa creased inalt ca taica-
su. Nasul pornit ca un clont de erete. Ochii i se
mdreau $i i se lungeau ca doi Idstuni. (M.
Sadoveanu). Pas area cu cion} de rubin S-a
razbunat, iat-o, s-a rdzbunat. (N. Labi§). - Cioc.
CLONT n. §i-a incdltat bocancii cei mari cu
clonfuri de ofel. (M. Sadoveanu). - Cui, tinta.
CLONTAR n. - Pasare cu ciocul gros §i tare.
67
CLONTAT adj. El zarea, mari, vedea О
eloantata ce ridea, О cloantata-nveninatd, Cu
pieleape trap uscata. (V. Alecsandri). - Cu dinti
mari.
CLONTOASE adj. - Rele de gura.
CLOPOTA? n. - Clopotel. /
CLOPOTA$ n. - Plop.
CLOPOTE (de biserica) n. pl. - Zvon.
CLOPOTICI n. - Impletitura din §ase fire la
bici.
CLO§ATA adj. - Larga, cu falduri(rochie).
clo§nita f. - Cuibar in care §ed pe oua
clo§tele.
CLOTICI n. - Prun.
CLUB n. - Sold.
CLUB n. - Institute cultural-educativa.
CLUBCA f. - Ghem.
CNEAGHINA f. - Sotia unui cneaz.
CNEAZ m. La ce va ft cugetind a$a de mult $i
de ce vafi grdindaqa de incet cu alfii acel cneaz
subtiratic, cu obraz de ceara $i barbuja rard?
(M. Sadoveanu). - Print, §ef al unui cnezat in
Rusia veche.
СОАВЕ/ - Ciuma (de gaini).
СОАСА/ - Turta din aluat dospit.
COADA/ - Miner la vinturatoare.
COADA f - Miner la menghina.
COADA/ - Panglica de matase.
COADA f. - Val la mireasa.
COADA/ - Dirlog.
COADA/ - $iret la pantofi.
COADA/ E x p r. Om de coada = om sarac,
coda§. - Sarac, sarman.
COADE/ pl. - Cozi.
CO AJA / - Foi in care este invelit coceanul de
porumb.
СОАМА/ - Virgula.
COANTE/ pl. - Fire ramase la capatul pinzei,
urzelii.
COARBA/ - Miner la vinturatoare.
COARBA/ - Miner la virtejul putului.
COARDA SUBII / -Curea la ham, de-а lungul
spinarii calului.
COARDA/ - Pirghie la cintarul de mina cu
doua talere.
COARDA f. - Parte a plugului care leaga
cormana §i plazul de grindei.
COARDA / - Scindura care une§te doua
macazuri.
COARDA/ - Lama barzii.
COARDA/ - Greaban la cal.
COARDA / - Birna sau grinda mare §i groasa
care sustine podul casei.
COARDA/ Acu§ iau varga din coarda $i va
croiesc de va merge petecile. (I. Creanga). -
Nuia, prajina prinsa de podul casei de care se
atima diferite lucruri din casa.
COARJA f - Coaja.
CO ARE / pl. - Cucoare.
COARNA/ Frunza verde poama coarnd, Asta-
iarna era iarna $i ningea $i viscolea, Bddifa la
noi venea. (V. Alecsandri). - Varietate de struguri
negri.
COARNE/ pl. - Cracana ri§chitorului.
COARNE / pl. - В rate la virtelnita.
COARNELE BOULUI//?/. -Macie§.
COATE-GOALE m. - Om foarte sarac.
COB n. - Putinei.
COB n. - Gavanos.
COB n. - Ulcior de sticla sau lut cu jhebulet la
gura.
COB n. - Cana mare cu jghebulet
COB DE ALES SMINTIN A n. - Putinei.
COBAE / Ograda lui era plind de tot felul de
cobdi. (M. Sadoveanu). - Pasare de curte.
СОВАЕ/ - Combina.
COBARI n. - Coada cu roata gaurita la putinei.
COBAI (a)-A tu§i.
COBAIALA/- Flegma.
COBAIT adj. Nu-l vezi cd-i о tigoare de bdiet,
cobdit^i lene§ de n-are pereche? (1. Creanga). -
Care nu-i bun de nimic, nating.
COBAITURA f - Persoana oftigoasa.
СОВЕ/ - Tifna.
COBELC1 m. - Mele.
COBELNITA f - Unealta de daltuit butucul
rotii.
COBELNITA/ - Unealta de tras obezile.
СОВЕТ n. - Hindichi de-а lungul gardului.
COBIET adj. - $erpuit.
COBILIOC n. - Soi de prune mari, ro$ii.
COBILIOH n. - v. Cobilioc.
COBILIOHE f. pl. - v. Cobilioc.
COBILITA f. - Libelula.
COBILITA/ - Greier de cimp.
COBILITA DE IARBA f. - v. Cobilita
(greiej).
COBILA f. Lucreaza cu tesla la cobildi $i
intocmetpe rofi pentru edrute tardne^ti. (M.
Sadov.eanu). - Masa rotarului.
COBILA / - Parte a cotigii pe care se pune
grindejul plugului.
COBILCA/ - Unealta de daltuit butucul rotii.
COBILCA/ - Unealta de tras obezile.
68
С
COBILTII (a). Clondirul ...se cobiltiia
totdeauna sub bratul mo^neagului.
(M.Sadoveanu). - A se clatina (lichidul intr-un
vas).
COBIRLAU n. - Birlog,vizuina.
COBLANT л. - Cirlig lung de metal pentru scos
fin din stog.
COBLIZAN m. Dupa ce am dat de gustul
merelorpadurefe, am slabit. A$a va fifiind $i cu
coblizanul acela. (M.Sadoveanu). Bine-fi §ede,
co^cogeme coblizan cd imbli lela pe drumuri.
(I. Creanga). - Baiat mare, vlajgan.
COBOC n. - Strachina de lemn pentru mujdei.
COBOC n. - Co§ de prins pe§te.
COBOC n. - Co§ de lozie cu una sau doua torti.
COBOC n. - Traista in care se da mincare (ovas,
orz) la cai.
COBOANE f. - Groapa pentru apa.
COBOANE/ - Uluc.
COBOASA adj. - Cobaita (gaina).
COBOCEL n. - Co§ulet inipletit din mlaja.
COBOCICA f. - Co§ulet impletit din mlaja.
COBORN ITA f. - Groapa pentru facut mangal.
СОВи^СА/ - Ulcior de lut pentru apa.
COBZARI m. - Greier de cimp.
COC n. - Mot de репе pe cap la nagit.
COCAL n. - Picior mare (la om).
COCA f. - Papu§a.
COCA/ - Copil mic.
COCHH m. pl. - Lastari sterpi la porumb.
COCHILA/ - Forma de metal folosita la
tumarea pieselor din aliaje.
COCHILELE f. pl. S-o naimit douasprezece
cochilele Cu trupu de floricele. (Folclor). -
Copilite.
COCHI LET n. - Piatra taiata dreptunghiular
pentru constructii.
COCHILET n.- Chirpici.
COCHILET n. - Caramida nearsa.
COCHILET m. - Porumbul ce create din
radacina altui porumb. (Th. Holban).
COCHILET m. - Caramida facuta din lut. (Th.
Holban).
COCHILICA/.' - Copila.
COCHINET n. - Blidar (mobila).
COCHINET n. - Blidar in perete.
COCHINET n. - Cotruta (intre horn §i perete).
COCI m. - Berbec.
СОС1СА/ - Radacina de porumb ramasa dupa
secerat.
COCILCA/ - Mosorel (de lemn).
COCINA/ - Gogineata pe butuci.
COCINITA /. - Cui de otcl batut in marginea
luntrei pentru visla.
СОСЮВА! (a) - A scotoci, a rascoli.
COCIOC n. - Parte a tulpinii ramasa dupa ce a
fost taiat stuful.
COCIOP n. -V. Cocioc.
COCIORBA f. Marta niinuie cociorbe. (M.
Eminescu). Ca un pomatuf de jalnic $i tacut ca
о cociorba. (M. Eminescu). - Vatrai.
COCIORB U$CA/ - Vatrai mic.
COCIORBUTA/ - Vatrai mic.
COCIORVA f. Din fugd pusese min a pe о
cociorva, о inaltase, a$a, printre tufe §i lilieci
de coacaza, alerga spre du$man. (M.
Sadoveanu). Se ie... cu cociorva aprinsa dupa
noi, caci tocmai atunci tragea focul sd deie
colacii in cuptor. (I. Creanga). - Vatrai.
COCIORVEI n. - Vatrai mic.
COCIORVEICA f - Vatrai mic.
COCIORVER n. - Vatrai.
COCIORVI (a) - A bate pe cineva cu vatraiul.
COCIORyLA/ - Vatrai.
COCIRBAU n. - Curcubeu.
COCIRJA/ - Baston.
COCJRLA/ - Cirja. (Th. Holban).
COCIRLA f - Femeie batrina adusa de spate.
(Th. Holban).
COCIRLA / - Unealta de lemn de rasucit
papura.
COCJRLAU n. - Curcubau.
COCIRNE adj. Sacerele mai cocirne Pentrufete
jnai batrine. (Folclor). - Strimbe.
COCIRTALA / - Unealta din lemn de facut
fringhji.
COCIRTA / - Mincare ciobaneasca din jintita
§i ca§ dulce.
COCLANCI n. - Limba la clanta u§ii.
COCLANCI n. - Cirlig la fereastra.
COCLANT n. - Cirlig la cange.
COCLANT n. - Limba la clanta u§ii.
COCLAURA/ Nu vedef, in ce pdcat de
coclaura trdiip. (V. Alecsandri). Mini plec pe
coclauri. (C. Hoga§). Aipurtat ciubotele §i le-ai
scrombaitpe la jocuri f prin toate corhanele $i
coclaurile. (1. Creanga). - Loc prapastios,
anevoios de umblat.
COCLETE n. E x p r. A-i §ti cuiva toate
cocletele = a-i cunoa^te cuiva tainele, gindurile
ascunse. - Ochi la ite prin care se tree firele
urzelii.
COCOI n. - Papu§a.
COCOLI m. - Gogoa^a de matase.
с
69
COCOMIRLA f. - Pasare misterioasa (de
poveste).
COCOARA/ Lumina lui april veni pe aripile
cocoarelor fl rinduneleleor, aducind multe
frumusefi. (M. Sadoveanu). - Cocor.
COCOR m. Stol de cocori Apuca-ntinsele
necuprinsele drumuri de nori. (M. Eminescu).
- Pasare mjgratoare din genul picioroangelor.
COCOST1RC m. De-abia mi-i lua pe Gerild
de tuluc fl li-i purta cu nasul pe la soare, doar
s-a incalzi citufl de cit fl n-a mai clanfani atita
din masele ca un cocostirc. (1. Creanga). lar pe
lanul ce in soare se zvinteaza fumegind,
Cocostircii cu largipasuri calca rar fl meditind.
(V. Alecsandri). - Barza.
COCOSTIRCA f Acest ticalos padurar cu
numele Peceneaga, glasui cocostirca, ne-a
gazdui multe veri pe mine fl pe sotul meu. (M.
Sadoveanu). - Femela cocostircului.
COCO§I (a) - A se umfla in репс.
COCUTA f - Papula.
COCUTА/ - Copii mic.
CODAC m. - Ajutor de vomicel (la nunta).
CODA§ n. - Cratita (de aluminiu cu coada).
CODA§ m. - Ajutor de vomicel (la nunta).
CODACEL n. - Mormoloc.
CODAI EL n. - Cratita (de aluminiu) cu coada
lunga.
CODALALJ n. - Cau§ cu coada lunga cu care
se bea apa.
CODALBI (a) - A о pati, a о sfccli.
CODANEASCA/ - Dans popular.
CODATEL m. - Mormoloc.
COD1 (a) - A lucra de mintuiala, a trage mita de
coada.
CODI (a) - A alege stuful dintr-un maldar.
CODI (a) - A se chiti, a se sulemeni.
CODILISTE f. - Codiri^ca.
CODINA f. - Resturi (neghina, boabe stricate)
de la vinturatoare.
CODINA/ - Resturi de nutret ramase in iesle.
COD1RET n. -- Denumire a unui loc, unde
cindva a fost padure.
CODIRLISTE f. - Codiri§te.
CODISCA/ - Cratita (de aluminiu cu coada).
CODISCA /. - Codiri^te.
CODITA f. - Miner la sertar.
CODITA f - Miner la menghine.
CODITA/ - Vita la tufa de struguri.
CODITA/ - $iret la pantofi.
CODIRCA adj. - Negri (struguri).
CODIRBOI m. - Pisoi.
CODIRLA f - Pisica
CODNOVEDZ n. - Conovat.
CODOS n. - Cratita (de aluminiu cu coada
lunga).
CODRA/ - Plapoma.
CODREAN m. - Locuitor, o§tean din preajma
Codrului Tigheciului. (1. Neculce).
CODRESTIE/ - Coada de undita.
CODRU m. - Padure seculara care desparte
Moldova de Bugeac, Codrul Tigheciului. (I.
Neculce).
CODULA/ - Fringhia de partea de sus sau de
jos a navodului.
CODULCA / - v. Codula.
CODZ/ pl. - Tulpini de floarea-soarelui.
CO FA f. Cofa-i alba cu flori negre fl a brad
miroase apa. (M. Eminescu). - Vas de lemn
pentru apa, vin.
COFA/ - Caldare.
COFA/ - Vas in care se tine ori sc aduce apa,
vin.
COFA DE SMINTINA/- Putinei.
COFAIEL n. Jder a poftit apa fl fl-a potolit
setea dintr-un cofaiel; dupa aceea s-a flers la
gura cu dosul palmei. (M. Sadoveanu). Eu ma
rapad la crama sa aduc un cofaiel de vin. (I.
Creanga). - Cofita.
COFAES n. Cofae^ul de pe capu-i se-ngrijefle-
a nu scapa. (C. Negruzzi). - Cofita.
COFEI n. Vara doina mi-o ascult Pe cararea
spre izvor ce le-am datot-o tuturor, Implindu-fl
cofeile, Mi-o cinta femeile. (M. Eminescu). -
Cofa mica §i larga.
COFIE f. - Loc unde se ia apa cu cofele
“dulapului” (instalatie rudimentara pentru
stropit).
COFITA f. - Cofa mica.
COFITA / - Putinei.
COFTA/ - 1c.
COFTA/ - Jacheta femeiasca tricotata, de lina.
COFTA/ - Pulover barbatesc fara mineci.
COFTA/ - Bluza femeiasca cu altita.
COFTA/ Sa aibd un colt de casa $i о cofta de
matasa. (Folclor). Eu ti-am spus, loane, fie, Sd-
mi ei cofta viflnie. (Folclor). - Bluza.
COFTA DE HAROS / - Jacheta femeiasca
tricotata, de lina.
COFTA NATIONALA / - Bluza femeiasca
brodata cu altita.
COFTALUTA/ Fata popii din Chitcani Esa
sara la ciobani Nici spalatd, nici incinsd, Numai
coftaluta prinsd. (Folclor). - Bluzita.
70
COFTUTA/ - Bluzita.
COGILTAU n. - Ulcior de lut pentru apa, cu
jghebulet la gura.
COH Al (a) - A tu§i infundat.
COHITA f - Cofa.
COHITA f - Teica de baut apa dintr-o put in
fata.
COHLE f. - Polonic.
CO1CA f - Pat de fier.
СО1ТА/ - Colivie.
СО1ТА/ - Porumbar.
CO J/ pl. - Strujeni.
COJAMTE adv. Mai este cojamte de mers.
(DD)k- Mult.
COJAICA/ - Ata cu care se leaga caierul la
furca.
COJOACA/ - Cojocel scurt fara mineci.
COJOC n. Mo§ Nichifor ... inhama iepu^oarele,
i$i ia cojocul intre umere / biciul in mind. (I.
Creanga). Segatira omene^te cu i[ari $i cu cojoc.
(M. Eminescu). Iarna cu §apte cojoace. (V.
Alecsandri). - Imbracaminte din piele de oaie.
CO J ОС ARI (a) - A coase (piei).
COJOCICA f. - Pieptar din piei de miel.
COJOLEANCAf. - Ilic captu§it.
COLAC m. E x p r. A lua colac = a informa. (I.
Neculce). - Veste.
COLAC DE FLORI m. - Coronita.
COLACAR m. - Flacau care stringc colacii in
timpul uratului de Anul Nou.
COLACU-BABEI m. - Nalba.
COLAN n. - Colac de piatra la put.
COLANDA (a) - A colinda.
COLA$CA f. - Mu§cata.
COLACARIE/ - Conocarie.
COLACEI-BABEI m. - Salvie alba.
COLACEL m. - Nalba.
COLACI (a) - A numi pe cineva in functie
contra vointei lui.
COLACIME/ - Ospat dat de nana§i in cinstea
finilor cind vin cu colaci.
COLB n. E x p r. A da colb unui lucru = a
ispravi repede un lucru. A face colb = a trancani,
a spune bra§oave. A bate pe cineva de sa-i
mearga colbul = a trage cuiva о batae buna. In
urma lor, ca dupa о suflare de furtuna, drumul
singuratic raminea cufundat in virtejuri
luminoase de colb. (M. Sadoveanu). Voinicul s-
apropie §i cu mina sa el rumpe Pinza cea
acoperitd de un colb de pietre scumpe. (M.
Eminescu). Scoteam mitile de prin ocnite $i le
flocaiam... de le mergea colbul. (1. Creanga). -
c____________________________________________
Praf.
COLB n. E x p r. A se tine ca colbul de doba =
a se tine scai de cineva. - Praf mult.
COLB DE FANINA и. - Praf de moara.
COLB DE POMINT n. - Praf (pe drum).
COLBAC1 m. - Unealta de scuturat praful din
covoare.
COLBAI (a). lata, preaputernice, a zisfilozoful,
cum §i-a colbdit Birliban barba. (M.
Sadoveanu). - A umple de praf, a prafui.
COLBA1T adj. Capitanul umplu a$a, fara de
veste... u$a salonuluiplin de lume cupersoana
sa bdrboasa, colbaita, nepieptdnatd. (C. Hoga§).
Dupa cum vezi, ii cam colbdit, mititelul. (1.
Creanga). Hiriie-n colt colbaita nodur os riqnita
veche. (M. Eminescu). - Prafuit.
COLBARAE f. - v. Colbarie.
COLBARI (a) - A se prafui.
COLBARIE/ Aid glodul, colbdria Pe pamint
$i-n cer domnesc. (V. Alecsandri). - Prafarie.
COLBOT1 (a). E x p r. A colboti capul cuiva -
a sicii, a cicali pc cineva. - A bate (capul).
COLBUROS adj. Tomuri de carp' colburoase.
(C. Conachi). - Plin de praf, prafuit.
COLCANTAUR/7. Trece selbele - argintoase,
trece-o vale, un colcantaur, Pina vede dinainte-
i rasarind padurea de-aur. (M. Eminescu). -
Cociltau, dealuri ripoase.
COLCERITA f. - Femeie care ajuta la
prcgatirea bucatelor pentru nunta.
COLD ARA/ - Plapoma.
COLEA adv. Vin colea $i mdninca, il indemna
ea. (M. Sadoveanu). §ezi colea $i sa ospdtezi
oleacd. (I. Creanga). Vin colea sa о privim. (V.
Alecsandri). Pe ici pe colea trecea cite un
romantios fluierind. (M. Eminescu). - Alaturi,
aproape.
COLEAD A / Da nu §tim ce platd ni-t da. О
naframitd de in, Ca sa va fie coleada din plin.
(Folclor). - Colinda.
COLEJNA/ - Acoperi§ la bucataria de vara.
COLESNE/ - Unealta de daltuit butucul rotii.
COLESNE/ - Unealta de tras obezilc.
COLESNE / - Dalta de dogarie cu lama
semicirculara.
COLESNITA/ - Dispozitiv de tras obezile.
COLGHITA/ - Cobilita.
COLl n. - Vita la curpanul de castraveti.
COLI n. - Curpan de castraveti.
COLl BA $ m. Intreba pe coliba§ ce are la
mamaliga. (§ezatoarea). - Persoana co traie§te
in coliba.
с
71
COLIBA f. - Grajd.
COLIBA/ - Gluga de porumb.
COLIBA / - Cu§ca (din scinduri) pentru ciine.
COL1BIOARA f Colibioara ce de trestii. (M.
Eminescu). - Coliba mica.
COLIBITA 4 - Coliba mica.
COLIBUTCA f - Cu§ca pentru ciini.
COLIBUTA f. - Cu§ca pentru ciini.
COLINDA f. Pentru unele sate din regiunea
Codrilor, unde lipse^te obiceiul colindei, in loc
de haitura e folosit termenul “colinda ” sau
“colinda de Anul Nou”. (N. Bae§u). - Haitura,
uratura.
COLISCA f - Colivie.
COLISCA f. - Porumbar.
COLIVIE/ - Loc ingradit unde se da mincare
la pui.
COLNICEL n. - Colnic.
COLNITA/ Pe cel deal, pe cea colnifa Plimba-
mi-se-o catanija. (V. Alecsandri). -Colina mica.
COLODA / - Butuc pe care se ciople^te, se
despica lemne.
COLODA/ - Uluc de piatra la put.
COLODA/ - Cutie de chibrituri.
COLODNITA f. - Femeie intrigana, codo§ca.
COLOMEICA / - Dans taranesc.
COLORURI/ pl. - Culori.
COLOTCA/ - Ciocan mare de lemn, folosit
in lemnarie.
COLOTCA/ - Ciocan de lemn pentru netezit
tabla.
COLOTCA/ - Calapod (pentru cizme).
COLOTCA f. - Toe la fereastra.
COLOTIUHA/ - Putinei.
COLOTU$CA / - Mai de lemn cu care se
despica butucii.
COLTE m. - Dinte cu virf ascutit al unor
mamifere; canin.
COLTE m. - Bucata ramasa dintr-un dinte rupt.
COLTE m. - Cirlig la cange.
COLTUC n. Copilul a pdft la crivat: a vazut
pe un eoltue aruncat un strai de matasa. (M.
Sadoveanu). - Perna mica servind drept capatii.
COLTUCELn. Tatami cu mama fetei se a$aza
pe un scaun in capul mesei, c-o pernd sau c-un
coltucel in brate. (Folclor). - Pemuta mica.
COLTUCEL n. - Pemuta pentru ace.
COLT n. - Basma de bumbac cu flori.
COLT n. - Cirlig la cange.
COLT n. - Нас la potcoava.
COLT n. - Echer triunghiular.
COLT n. - Calcii de piine.
COLT n. - Stuf fraged fara frunze.
COLT n. - Ornament de lemn (la strea§ina).
COLT ARI n. - Parte a plugului ce leaga plazul
§i cormana de grindei.
COLT ARI n. - Cultivator triunghiular pentru
afinarea pamintului.
COLT ARI n. - Echer triunghiular.
COLT ARI n. - Blidar.
COLT ARI n. - Rascruce de drumuri.
COLTARI n. - Basma in trei colturi.
COLTII BABEI m. pl. - Latunoaie la tesut.
COLTI§OR n. - v. Colturel.
COLTUN m. la matasaria ceea alba, colfunii,
colanul $i ce mai are. (C. Negruzzi). - Ciorap.
COLTUNA$ m. - Ciorap pentru copii mici.
COLTUREL n. - Basma simpla de bumbac, cu
flori.
COLUN n. - Topor mare de despicat buturugi.
COLUZ n. - Soi de griu.
COMBAE f. - Combina.
COMBAI n. - Combina.
COMBAINISTA f. - Combainera.
COMERTANT n. -Tirgovet.
COMIS m. - Dregator domnesc, membru al
divanului Moldovei, care avea grija de grajdurile
domne$ti. Atestat intr-un document al lui $tefan
al 11-lea, domnul Moldovei, in 1435: “вера
Станчула комиса”.
COMISAR m. (Le§ii) le trimite cite doi domni
comisari mai mari $i aceia comisari le facea
jiudetd (cazacilor) §i-i cirmuia. (M. Costin). -
Reprezentant plenipotentiar al polonilor la
cazacii zaporojeni.
COMISAR m. $i-i serie comisarii la izvod f le
da bani carora edra apa. (1. Neculce). - Slujba§
in serviciul armatei.
COMISOAE f. Comisul Manole se incruntd
fluturind din cap; pe cind comisoaia se caina
tacut, clatinindu-^i fruntea la dreapta §i la
stinga. (M. Sadoveanu). - Sotie de comis.
COMPEL m. Calul... sa-i fi adus indata de
compel la scardi. (M. Sadoveanu). - Slujba§ al
grajdurilor domne§ti.
COM JNAC n. - Gluga la manta.
COMIND n. Casa s-a mai ingreuiat cu un
minedu $i eu nu vreau sa-mi pierd comindul. (I.
Creanga). Mai bdiete, da-mi f mie un purcel de
ai^tia. - Aracan di mini! Da cum sd-ti dau un
purcel, cd ai$tea-s tot comindul tatei. (Folclor).
- Averc (bani, lucruri, vite a.) pe care batrinii
le agoniseau pentru inmormintare §i praznic.
COMIND n. - Mo§tenire, zestre (Th. Holban).
72
СОМОВА/ - Masa de bucatarie.
COMORA$ m. - Until din ceata de flacai
uratori, care stringe banii ci§tigati.
COMOS adj. - Cu coama lunga bogata.
COMOTOC n. - Smoc de par pe fruntea calului.
COMPAS n. - Vaterpas.
COMPAS n.— Busola.
COMSOMOLCA f. - Cama§a barbateasca
colorata, cu buzunare §i nasturi de metal.
COMUNARCA f - v. Comsomolca.
COM UR at#. - Ro§ietica, ruginie (pelicica).
CONAC n. - Adapost, gazduire. (1. Neculce).
CONACAR m. Intrind in ogradd, conocarii
spun conocaria. (Folclor). -Vbrnicel calare care
insote§te pe mire in ziua nuntii.
CON AC ARIE/ Oare Grigore a lui Petre Lucai
de la noi din sat, pe la ce §coli a invafat, de $tie
a spune atitea bongoase $i conocaria pe la
nunfi? (1. Creanga). - Oratie de nunta.
CONCA/ - Tramvai tras de cai.
CONCENIE/ Ca sa fie de concenia lor. (Gr.
Ureche). - Pieire.
CONCI n. Cu aceea^i pieptdndturd, cu acelaf
conci, cu spelci de aur. (M. Sadoveanu).
Cucoana Mari oar a, cu pestelcd cur ata pe
dinainte $i cu parul in conci, umbla imprejur f
priveghea sd nu lipseasca nimanui nimic. (C.
Hoga§). - Coc.
CON DEI n. -Penita.
CONDEIAT adj. - Pintenog (cal).
CON DICA / -- Opis. Opisul de documente.
CONDRA (a)-Ase sfadi.
CONDRA/ - Cearta, sfada.
CONDRUJMET m. - Tovara§ de drum.
CONET n. E x p r. A face cuiva conetul = a
pune capat zilelor cuiva, a-1 sfir§i de zile. Na cd
ti-am facut coneful. De acum du-te pe apa
simbetei. (I.Creanga). - Sfir§it, capat.
CONGLASUI (a) - A fi de acord, a concorda.
CONGLASU1RE/ Propunerea se prime^te in
conglasuire. (C.Negruzzi). - Invoire, glasuire
comuna, unanima.
CONIC n. - Greier de cimp.
CONIC/?. -Pinten (la cal).
CON1CA/?. - Libelula.
CONIU$AI m. pl. - Grajdari.
CONJUT n. Ulei de conjut. - Susai-negru.
CONOCARI m. pl. - Vornicel calare care
insote§te pe mire.
CONOVALA/ - v. Conovat.
CONO VAT n. De la conovefele cailor tresdreau
din cind in cind vuietele inabu^ite pe care le
c______________________________________
fdiceaii animalele scuturindu-se. (M.
Sadoveanu). - Corlata de legat caii in aer liber.
CONOVE f. - v. Conovat.
CONOV1TA/ - v. Conovat.
CONSOANA/ - Neglasnica.
CONTA§ n. - Cojoc invelit cu postav.
CONTA/ Nu-mi place sd petrec §i sd maninc
pe conta altuia. (N. Gane). - Socoteala.
CONTA§ n. Dupa §oaptele acestea pripite,
o^teanul se inveli in contdtf §ipuse mina pe u$d.
(M. Sadoveanu). Ion insa, impiedicat cu
picioarele in minecile contd$ului, cdzuse alivanta
pepamint. (I. Creanga). Vulpea a ie$it de contdis
foarte bun. (A. Donici). - Haina barbateasca de
obicei, imblanita, deseori scurta; haina luxoasa
boiereasca.
CONTA$EL n. Fiecare fecior de bacan vrea
sd-$i schimbe... conta$elul pe un surtuc. (A.
Russo). - Conta§ mic imblanit.
CONTENEALA/ - Greutate.
CONTIN (in) adv. - Continuu.
CONTOMAN n. - Manta lunga cu gulerul din
cojoaca de oaie, iar gitul, pieptii cu blana de
vulpe sju lup.
CONTIRCULI n. - Compas de timplarie.
COP n. - Teica de baut apa din put in fata.
COP n. - Cratita (de aluminiu cu coada).
COP /?. - Fara§.
COPAC CU BORTA m. - Copac scorburos.
COPAC BORTOS m. - Copac scorburos.
COPAC BOJJTOROGOS m. - Copac
scorburos.
COPAC CU BU^TIHAN m. - Copac cu
scorbura.
COPAC CU OALA m. - Copac scorburos.
COPAC DE STRUG m. - Tufa de struguri.
COPAN n. - Pulpa de gaina.
COPANCA f. - Virtej de apa.
COPASI DE BUC m. pl. - Fagi.
COP^CARIE/ - Copaci multi.
СОРАЕ/ pl. - Jivine.
COPARIE/ - Topori§te la coasa.
COPCA / О caprioard rdsdri la marginea
poienii, fdicu citeva copce $i trecu apoi ca
fulgerul peste pirau de marginea cealalta a
padurii. (M. Sadoveanu). Aruncindu-se in zece
copce (armasarul) ajunse tinta. (C.Negruzzi). -
Salt facut de animal in timpul fugii.
COPCA f. - Ciutura la put.
COPCA/ - Cirlig de rufe’.
COPCA/ E x p r. A se duce pe copca = a se
prapadi, a sc da de sminteala. V-af dus pe copce
73
cu toata $michiria voastra. (I. Creanga). - Gaura,
spartura in gheata unui riu, iaz.
COPCHIE$I m. pl. - Lastari neroditori la
porumb.
COPCHIL DE CLACA m. - Copii din flori.
COPCHILA§I m. pl. - Lastari neroditori la
porumb.
COPCHILET m. - Lemn adaugit la caprior.
COPCHILET m. - Parte de ciorchine de
strugure.
COPCHILI m. pl. - Lastari neroditori la
porumb.
COPEICA f. - Moneda egala cu о sutime din
rubla.
COPIL m. Ca n-au fost Bogdan-vodcifecior de
cununie, ci copii lui Alexandru voda. (Gr.
Ureche). - Bastard.
COP1LIOARA f. - Copilita.
COPILIT m. - Copii din flori.
COPLEJ m. - Copii mic.
COPLEJ m. — Poroboc. Cine se va smeri in
sine ca acest poroboc, acela este mai mare intru
imparctfia ceriurelor. (M. Gaster).
COPOR1E m. Mo^neagul infipse coporiia in
pamint, scoase cutea din tioc fl incepu sa-fl
ascuta coasa pe palnia. (C. Hoga§). - Coada
coasei.
COPOU m. - Copoi, cine mare de vinatoare.
COPRI§ n. - Capac (la cratita).
COPTARESE f. pl. - Bucatirese.
COPTURELE fi pl. - Pateuri.
CORAC n. - Farass.
CORAC n. - Mertic de masurat vama la moara.
CORAC n. - Teica de baut apa dintr-un put in
fata.
CORAC n. - Lopata de fier.
CORAI m. - Rom, tigan.
CORASAN n. - Mortar din caramida pisata §i
var.
CORASLA fi. - Laptele vacii in primele zile
dupa fatare.
CORASLA / - Lapte inacrit, care la fiert se
stringe, se imbrinze§te.
CORASTA/ -Corasla.
CORABEASCA fi. Ne cinta din finer: doina,
corabeasca...flalte cintece. (I. Creanga). - Dans
popular.
CORABI A fi. ...Aducindu-nii... doua oca de
corabiele fi trii oca de migdale amare.
(V.Alecsandri). - Zaharica numita §i
“corabioara”, fiind asemanatoare cu corabia.
CORA BI A (a) - A visli, a conduce о corabie.
c______________________________________
CORASLI (a) - A se stringe, a se imbrinzi.
CORBURA / - Scorbura.
CORCAN n. - Coarda de vita de vie batrina.
CORCEI (a) - A despaduri. ’
CORCHEZ1 (a). Au corchezit graiul stramo^esc
de nu-l mai intel ege nimene. (LCreanga). - A
schimonosi, a poci.
CORCI m. Cine-corci de lup. (DD). - Corcitura.
CORCI n. - Curpan de castraveti cu multe vite.
CORCI m. - Butuc, tufa de struguri.
CORCI (a) - A se incruci§a (plante, animale).
CORCIE f. - Targa de carat pamintul.
CORCIE/ - Roaba.
CORCIE/ - Cadru de drugi, leasa ce se pune
pe sanii.
CORCIE/ - Un fel de scara cu care se urea
butoaele in caruta.
CORCIE/ - Nuia incovoiata peste care se pune
coviltirul.
CORCIOLINA/ - Ciorchine de strugure fara
bobite.
CORCIOVA/ Vatrai.
CORCIOVEIm Vatrai.
CORCIOVLEI n. - Vatrai.
CORCODEL m. - Cufundar (pasare).
CORCOLI (a) -A acorda cuiva о atentie prea
mare; о rasfata, a alinta.
CORCOLI (a) - A se moco§i, a se codi.
CORDEA/ Puse mindra ...palarie, cu flori,
cu cordele fl cu mdrgele rupte de la giturile
fetelor. (M. Eminescu). Vezi cel parau care...
seaman a de departc cu о cordea alba? (C.
Negruzzi). - Panglica ingusta de lina sau de
matase.
CORDELAT adj. - Impodobit cu cordele.
CORDELE / pl. - Bucatele de tesaturi de
diferite forme §i culori.
CORDELUTA/ Cordelufe fl nimicuri, lata
toate a lui averi. (M. Eminescu). - Panglicuta.
CORDENCI n. - Piesa la razboiul de tesut,
zavor. z
CORDICA/. -v. Cordea.
CORDICUTA/ - Panglicuta.
CORDITA/ - Ata groasa de care se leaga ata
mrejii.
CORDON n. - Forma a coroanei pomilor
fructiferi sau a butucilor de vie.
COREAC n. - Teica de baut apa dintr-un put.
CORET n. De cite ori cinta ea, atitia florini
are sa fie coretul de papu^oi. (S. F. Marian). I-
or da un coret de galbini, numai daca n-a face
el manastirea acolo. (Folclor). - Masura de
74
С
capacitate egala cu aproape un hectolitru §i un
sfert, mai ales pentru cereale.
CORETyi. - Centner.
CORETICA f. - Teica de baut apa dintr-un put
in fata.
CORHAN n. - Pom care create incet.
CORHANAf. (Ciobanii) aprindeaupe corhane
mai multe focuri decit aveau stini; $i rdze§ii din
departarea la care se aflau numarau tfard de
fum dupa $fard de fum $i infelegeau cd de la
oamenii lor se da vestire de apropierea
inorogilor. (M. Sadoveanu). Aipurtat ciubotele
... pe la jocuri $i prin toate corhanele $i
coclaurile. (1. Creanga). - Coasta de deal ripoasa,
greu accesibila.
CORHANI (a) - A transporta bu§tenii de la locul
de doborire pina la locul de unde vor fi
transportati.
CORHANI (a) - A da bu§tenii pe jgheab la vale.
CORI m. Coriul ori pojarul e boala
primejdioasd. (DD). - Pojar.
CORI DE VINT m. - Varsat de vint.
CORJOI n. - Baston.
CORL ATA f Oamenii de la Zid-Negru s-au
saturat de somn §i incep a se foi, iefnd din casa
f lunecind prin balti pina la grajdul cailor, ca
sd le improspdteze final din corlata. (M.
Sadoveanu). Acel sicriu sluje^te drept corlata
cailor (M. Sadoveanu). - lesle.
CORLATA/ - Parti laterale (grilaj) protejatoare
la pod.
CORLATA/ - Ingraditura, gard de nuiele in
jurul putului.
CORLATA/ - v. Conovat.
CORLATA / - Gard din nuiele orizontale
prinse pe stilpi rari pentru vite.
CORLATA/ $ade popa pe corlata §i-i atirna
briu-nvatrd. - Lantul (A. Gorovei). - Polita in
jurul cuptorului; prichici.
CORLATIE/ - Prajina orizontala la corlatele
putului.
CORLATIE / - Speteaza la scaun. (Th.
Holban).
CORLATIE/ - v. Conovat.
CORLATELE/ pl. - Loc ingradit unde se da
mincare la pui.
CORMAN n. - Lama barzii.
CORMAN n. - Lama toporului.
CORN n. - Basma alba in trei colturi.
CORN n. Din cornul din dos al casei se
desprinsera doua umbre omeneqti $i se depdrtara
in fuga. (M.Sadoveanu). La un corn de
dumbravd au ie$it de pe о potecd nevazuta doi
caldreti. (M.Sadoveanu). - Colt, ungher,
margine.
CORNAR n. - Basma alba in trei colturi.
CORNA§ n. - v. Cornar
CORNARET n. Maifdcut-au §i alt obiceiu: de
tot boul de negof, cornarit cite un leu. (1.
Neculce). - Dajde pe vite comute de negot.
CORN1C n. - Colnic.
CORNI$ n. - Padure de com, comet.
CORNI$ n. - Rasa de gaini crescute pentru
came.
CORNI$CA / - Soi de struguri.
CORNI$OR«. - Basma alba in trei colturi.
CORNITA/ - Dentita (planta).
CORNITA / - Soi de struguri negri.
CORNITA/ - Cirlig la cange.
CORNUT n. - Un sfert de piine.
COROBANA/ - Trunchi de copac gaunos.
COROJEALA/ - Deformare.
CORO JI (a) - A se usca, a se deforma (butoiul).
COROJITURA /. Asta-i scindurd? Ii о
corjiturd. (DD). - Strimbatura.
COROMJSLA/ - Pirghie la cintarul de mina.
COROMISLA/ - Cumpana la fintina.
COROMAparii de la ci$mea au indltat
coromislele $i au poftit sd bata cu ele pe
dumnealui Sima Ghiorf, mare arma§ al domniei
Schiopului. (M. Sadoveanu). - Cobilita.
COROPA$CA f. - Pra§itoare de rarit porumbul.
COROPA$TI (a) - A afina cu cultivatorul
miri§tea.
COROPCAR m. Vin coropcari de la Cetatea
Alba cu marunji§uri scumpe, margeanuri,
hurmuzurisi cercei. (M. Sadoveanu). - Vinzator
ambulant de marfuri marunte.
COROPCAR m. Ii veni tu acasd, coropcarule,
daca te-a razbi foamea, $-apoi atunci vom avea
alta vorba. (1. Creanga). - Hoinar, om fara
capatii.
COROPCA/ - Lada portativa in care poarta
negustorii ambulanti marfa.
COROPCA/ - Cutie de tinichea, de carton, de
masa plastica.
COROPCA / - Toe la fereastra.
COROPCA f. - U§ori la u§a.
COROPCA/ - Cutie de tabla pentru vopsea.
COROPCA' DE SARE/ - Solnita (de lemn,
pe perete).
COROPCICA/ - Cutiuta.
COROVANCA/ - Pasare care face cuibul prin
ripi.
с
75
COROVATIC т. - Planta erbacee cu flori
marunte de culoare ro?ie-violeta in spic.
COROVATIC m. - Coada-vacii (floare).
CORSAC n. - Dispartitura intr-un hambar
pentru griu.
CORSIT m. - Catir.
CORTEL n. Sub cortelu-i de altaz ll invitd.
(V.Alecsandri). Moldovenii au cortel... (M.
Sadoveanu). - Umbrela.
CORTINA f - Cort.
CORZINA/ - Co? rotund din mlaja cu о toarta.
CORZINCA/? - V. Corzina.
CORZINCUTA f - Co? mic.
CORZiNCARI m. - Me?ter de impletit co?uri.
COSAC ni. - Bucata de plasa.
COSAR m. - Pasare de balta; spurcaci.
COSARCA/ - Seceratoare.
COSASTINA/ - Miri?te dupa al doilea cosit.
COSEAC n. - Basma alba in trei colturi.
COSE AC n. - Rindea cu dalta in figuri.
COSIE f. - Topori?te.
COSITA/ - Stinjenel.
COSITA/ - Matase la ?tiuletele de porumb.
COSITA/ - Cununa de ceapa (usturoi).
COSITA f - Creasta din stuf ori stolohani pe
acoperi?ul casei.
COSJTA/ - Franjuri la covor.
COSIC n, - Co? mic.
COS1RE /. - Cositura; cimp de pe care s-a cosit
iarba.
COSITA-FETI f - Stinjenel.
COSITICA f - Stinjenel.
COSOAE/ - Cutit mare.
COSOI n. - Satir pentru bucatarie.
COSO1 n. - Curele la opinci.
COSOREL n. - Unealta cu care se curata copita
calului.
COSTARI n. - Baston.
COSTELI/ - Soi de struguri hibrizi cu bobite
galbui.
COSTICE AN in. - Locuitor din satul Coste?ti,
raionuleRi?cani.
COSTIRp m. - Cucostirc.
COSTI$AT adv. - Piezi?, povirnit.
COSTOROABA/? - Cumpana la put.
COSTOROABA f. Incepe a chiti copacii
trebuitori: ista-i bun de aminare, cela de tdlpi...,
cela de costoroabe. (I. Creanga). - Fiecare din
grinzile late ?i groase pe care se a?terne podul
casei tarane?ti.
COSTOROABA/ - Unealta de cioplit. (Th.
Holban).
COSTOROABA/ - Vita slabanoaga.
COSTOROAE/ - Costoroaba (grinda).
COSTRA$ n. - Joagar de taiat scinduri.
COSTRAS m. Cind am cumpdnit in palme cel
mai mare costrd§ се-mi fuses e dat a vedea pina
in acea zi memorabild, am inchis ochii fericit.
(M. Sadoveanu). - Biban.
COSTRA$EL m. - Biban mic.
COSTROMA / - Rasa de vaci.
COSTRU$ m. - Strijnic.
COS n. - Sisiiac.
COS n. Co$ la caruta. - Lada pe podul unui
vehicul.
COS n. - Poclit, coviltir.
COS n. - Impletitura rotunda din mlaja cu una
sau doua torti.
COS DE PUS n. - Co? de prins pe?te.
COS DE PENE n. - Co? de pema.
CO$ DE MALAI n. - Sisiiac.
CO§ (de pescuit) n. -Tirna. Tirnuri rasturnate
de prins pe$te. (Al. Macedonski).
COSALA/‘ - Pescuit cu co?ul.
COSAR n. - Staul, grajd.
COSARA/ - Sarai in cimp unde se pastreaza
grinele.
COSARCA / - Tirna. Oamenii card cu sacii
$i cu tirnele porumb, fasole, griu, ce se gase$te.
(L. Rebreanu).
COSARCA/ - Techira. Mine un mar yz doua
pere, La inima tot nu mere; Sa mine о techira
plind, Inima nu mi-o alind! (Folclor).
COSARCA/ Am о comarca de alune $i numai
о mica intre ele. - Luna ?i stelele (A. Gorovei).
- Co? mare impletit din mlaja.
COSARE f. pl. - Co?uri; co?arci.
COSARCUTA/ - Sicriua?. Fructe bizare $i
aurite de tropice, culcate delicat in sicriua^efine
de papura. (C. Petrescu).
COSARCUTA/ - Cosarca mica.
COSARIE / - Meseria co?arului.
COSARIE/ - Loc unde se fac, se vind co?arci,
co?uri.
COSCAN n. - Parte a tulpinii ramasa dupa ce a
fost taiat stuful.
COSCAN n. - Radacina ramasa dupa ce a fost
secerat porumbul.
COSC1C n. - Co? de mlaja ingust la fund.
COSCIUG n. - Co? rotund din mlaja cu о toarta.
COSC1UG n. Sa invete a impleti, cornice sau
co^ciuge. (V.Draghici). - Co? din papura in patru
colturi.
COSCOGEA adj. S-o facut co$coge fatoi. (V.
76
Alecsandri). Da vino-ti in fire, bre omule, ca e$d
co.scogea gligan. (A. Vlahuta). - Mare.
CO$COGEAMITE adj. Uite, mai ieri era un
ghem, §-acuma-i co^cogeamite barbat cu
mustafi. (M. Sadoveanu). - Mare.
CO$COVA f. Racii ii prind cu mina pe subt
coscove. (M. Sadoveanu). - Loc gol in malurile
apelor, sub radacini unde se ascund pe§tii, racii.
CO$COVA f Citeva bucdfi de co$cova,
gramadite pe malul umed, ardeau incet. (M.
Sadoveanu). - Radacini de stuf §i de papura.
CO$COVAf. - Pojghita de gheata.
CO§COVI (a) - A se umfla, a se dezlipi, a se
burdu§i.
CO$COVITURA f. Pe subt co^coviturile de
subt pared atitea legiuni de plo^niti autohtone
trebuia sa Ji mi$uit. (C. Hoga§). - Parte cojita
dintr-un perete.
CO§ER n. - Co§ rotund de mlaja.
CO$I (a) - A se desprinde (varul de pe perete).
CO§1 (a) - A se acopcri de ba§ici.
CO$1 (a) - A se urni, a aluneca.
CO$I (a) - A ridica, urni (pe cineva din loc).
CO$1 (a). E x p r. A co§i in bataie = a bate
zdravan, a snopi. $i asta in toate zilele de cite
doua, trei ori, de-d venea citeodata sa-i co$e$ti
in bataie, dac-ai sta sd te potrive^ti lor. (I.
Creanga). - A bate.
CO$INITA f - Bucata de lemn pe marginea
luntrei pentru visla.
CO§f UJELE f. pl. Da du-te-n pod la cdsoae $i
cata ni$te co^iujele Cu v-o trei mini de
porumbrele. (Folclor). - Co§nite mici de papura.
CO$MAGA/ In niolozurile garii, о co^maga
strimbd de scinduri. (M. Sadoveanu). - Baraca.
CO$MANDRA/ - Casa veche §i mica.
CO$N1C n. - Co§ rotund cu о toarta.
CO$NITA/ - Co§ din papura sau mlaja.
CO$NITA/ Ingrijea о stupind de vreo cincizeci
de co^nite $i buduroaie. (M. Sadoveanu). - Stup
din nuiele, papura.
CO$NITA DE PASCA / - Co$ impletit din
papura, mlaja in care se duce pasca la sfintit.
CO$OLAC n. - Co§arca.
CO§OLCA f - Co§ cu о toarta.
co$6lca/ - Sacofja.
CO$OLINA/ Pin-ai imbuca d-ta ceva $i iepele
estea §i-or §terge gura c-oleacd de co$olina, eu
am / pus capatid. (I. Creanga). - Secara, orz,
ovas §.a. cosite de verzi §i date la vite.
CO§TEI n. - Co§ de perna.
COHERE AT A / - Cocina.
c____________________________________________
CO$TERET n. - Poiata.
CO$TIRNEATA /. - Poiata.
CO$ULEAN n. - Co§arca.
CO$UM n. - Gura de ham.
CO$IJT n. - Sertar (la masa).
CO$UT DE SARE n. - Solnita (de lemn pe
perete).
COT n. - Unitate de masura egala cu 0,637 cm.
COT m. - Mahala, parte a satului.
COTAC m. - Genunchi.
COTAR m. - Ocola§, ingraditura intre strunga
§i spatar, la stina.
COTAR m. - Cotion in pivnita.
COTARA$ n. - Camera pentru pastrarea
alimentelor.
COT ARC n. - Tavalug de lemn pentru netezit
pamintul.
COTARLA /. lar nepotu-meu sd nu care cuniva
safacdi popas aici. Sd nu-f prapadeasca vremea
cu cotaria. (M. Sadoveanu). Tibdi, Hormuz! na
Balan! nea Zurzan! da-ti-vd-n laturi, cotarle. (I.
Creanga). - Javra, ciine lene§.
COTA$ m. - Taran improprietarit, intorcindu-
i-se cota (partea) sa din fosta mo$ic colectiva.
COTE n. pl. Exp r. A-§i da cote cu cineva = A
se intelege cu cineva impotriva altcuiva. (I.
Neculce). - Uneltire.
COTCOVi (a) -A tavalugi ogorul cu tavalugul.
COTCU1 (a) -A tavalugi ogorul cu tavalugul.
COTEATA f. - Poiata.
СОТЁ1СА/. - Catelu^ca.
COTELI (a) - A deretica, a face curatenie.
COTET n. - Cocina.
COTET n. - Ingraditura din stuf pentru prins
pe$te.
COTIC n. - Tesatura asemanatoare cu catifeaua.
COTIC n. - Tavalug de farimat bulgarii.
COTIC n. - Tavalug de treierat.
COTICE n. - Pisalog pentru usturoi.
COTlGAR/z. - Loitrar; caruta cu loitre lungi.
COTIGAR m. - Terchea-berchea; om de nimic,
mangosit.
COTIGA /.' - Roaba.
COTIGA f. - Rotila, teleaga.
COTIGA/ In loc de casa codgi poartd, ales la
tara tatareased. (Gr. Ureche). - Caruta.
COTIG1 (a). Drumul codgea plin de bald pe
malul iazului, pe dupa pinza de trestii. (M.
Sadoveanu). Astfel scoborircim о scard...,
codgirdm prin citeva sali singuradee ^i largi.
(C. Hoga§). Trecpe lingd casa noastra $i nu intru 1
acasa, ci codgesc in stinga $i intru in ograda
с
77
unui megie$ de al nostril. (I. Creanga). E x p r.
A nu mai avea incotro cotigi = a nu mai avea
incotro. Trebui sd steafafa, n-avea-ncotro cotigi.
(C. Negruzzi). - A schimba directia; a coti.
COTIGIT adj. Nestre, Nestre, malui tau Cit ii
el de cotijit... (Folclor). - Intortocheat.
COT1GUTA / - Carucior.
COTILET n. - Chirpici, lampac.
COTILET n. - Bloc de piatra moale
dreptunghiular.
COTILI (a) - A rostogoli.
COTILI (a). Abia se cotile^te. - A merge incet,
leganindu-se.
COTILI (a), incepsa cotilesc incolo§i incoace,
pina ce ajung in cotid morii. (M. Sadoveanu). -
A umbla prin locuri cotite.
COTILI (a) - A tavalugi ogorul cu tavalugul.
COTILIGA f. - Cotiga.
COTINA f. - Capita; stog de fin.
COT1NET n. - Bu’fet (mobila).
COTIN ЁТ n. - Dulap (de cancelaric).
COTIS n. - Marina de strivit strugurii.
COTIUGAR m. - Caruta?.
COTIUHA/-Caine.
COTIVAI (a) -A afina pamintul cu cultivatorul.
COTIVAL n. - Pra?itoare de rarit porumb.
COTIVALCA f. - Cultivator de forma
triunghiulara pentru afinarea pamintului nearat.
COTIVAT n. - Pra?itoare de rarit porumb.
COTIVAT n. - Cultivator triunghiular pentru
afinarea pamintului nearat.
COTiRNEATA f - Cocioaba.
COTIRNEATA'f. - Cocina.
COTIR§1 (a) - A ridica.
COTLETI m. pl. - Ochiuri la itc.
COTLI (a) - A cocli.
COTLOANA/ -Adincitura sapata in peretele
pivnitei.
COTLOANA DE CHIATRA/-Pe?tera.
COTLON n. - Cuptor taranesc de vara, cu plita.
COTLON n. Purcelul $edea in culcus intr-un
cotion sub vatra. (I. Creanga). In cotion torcea
motanulpieptanindu-^i о ureche. (M. Eminescu).
- Cotruta, ni?a.
COTLON n. - Adincitura in peretele pivnitei.
COTLON n. Bdtrinul cuno^tea cotloane de girle
f albii folosite. (M. Sadoveanu). - Scobitura in
malul unui riu sub nivelul apei.
COTLONA$ n. - Cuptora? (de vara).
COTLONI (a) - A sapa la temelia unui zid.
COTLON ITA /. - Cenu?ar la plita.
COTLOVANE f. pl. - Rasadnite (sub sticla).
COTOANA/ - Plita de piatra la bucataria de
vara.
COTOANA /. - Adincitura sapata in peretele
pivnitei.
COTOANA f. - Incapere fara fereastra.
COTOARBA f. - Cotoroanta.
COTOARE n. pl. A cotrobdit prin toate
cotoarele. (TD). -- Unghere.
COTOC m. - Pisoi.
COTOC n. - Tavalug de farimitat bulgarii.
COTOCAR in. - Persoana care tavaluge?te.
COTOCAR1 m. - Me?ter de tavalugi de treierat.
COTOCI (a) - A tavalugi ogorul cu tavalugul.
COTOC1 (a) - A treiera cu tavalugul.
COTOl m. - Pisoi.
COTOMAN adj. - Voinic. (Th. Holban).
COTONOG m. - $chiop.
COTONOGI (a) - A fringe piciorul cuiva, a lovi
la picioare.
COTONpGI (a)-A moci.
COTORI (a) - A taia vitcle neroditoare de la
radacina tufei de struguri.
COTORI REf - Taierea radacini lor de suprafata
a tufei de^struguri.
COTOR1T adj. Tufa cotorita. -Curatitde lastari
nedoritori ?i de radacini de suprafata.
COTORN1TA f. - Bardita folosita la cotorit
butucii de vie.
COTOROABA f. - Pisica.
COTOROASA adj. - Zgircita.
COTOROS adj. - Siciitor; guraliv.
COTOROS adj. Cd dumneavoastrd il $tiji de
frumos. Da nu-l ^tifi cit ii de cotoros. (Folclor).
- Trancanitor.
COTRAI (a)-A cotrobai.
COTREANTA f. - Zdreanta.
COTRENTOS adj. -Zdrentaros.
COTRICEL n. - Cotruta (intre horn ?i parete).
COTR1$OARA f. - Cenu§ar (la plita).
COTRIMBI (a) - A se fandosi.
COTROAFE/ pl. - Boarfe.
COTROBAI (a). C-o prajina lunga cotrobai
in hogeag $i fumul izbucni abatut de vint intr-o
latura. (M. Sadoveanu). Pcisdirilci se indltdipufin
t}i incepe a cotrobaipe dupa stinci. (1. Creanga).
laca dimonu... cd mi-o cotrobdit toate
lucru^oarele. (V. Alecsandri). A cauta cu de-
amanuntul, rava?ind lucrurile, a scotoci.
COTROBAIALA f. - Cercetare cu de-
amanuntul, scotocire.
COTROBOI n. - Cocioaba.
COTROBOI n. - Bucatarie de vara.
78
COTROBOI n. - Cotruta (intre horn parete).
COTROF^LDZ n. pl. - Pliuri.
COTRUBAU n. - Cenu§ar la plita.
COTRUTA/ - Spatiu intre cuptor §i perete.
COTRUTA f. Cajelusa tot miriia sub tire in
cotrufa de sub horn. (M. Sadoveanu). N-ai unde
te culca. In gunoi cu matura. $i-n cotruta cu
mita. ^Folclor). - Adincitura sub vatra, horn.
COTUNAfi - Cotruta (intre horn §i perete).
COTUNA/ - Adincitura intr-un perete al
pivnitei.
COT n. - Plapoma.
COTCAR m. Cofcarul acela e in stare sa-mi
pusteiasca imparatia. (C. Negruzzi). - Punga§.
COTCAR m. V-am spus cd era §dgalnic mo$
Nichifor...Au inceput a porecli pe mo§ Nichifor
fi a-i zice Nichifor Cojcarul. (1. Creanga). -
$agalnic, glumet, ghidu§.
COTCA f. - Piatra dreptunghiulara pentru pavat.
COTCA f. Ridetd, cojcdprivilegiata care scurge
pungile strainilor. (C. Negruzzi). E x p r. A juca
cuiva о cotca = a trage pe sfoara pe cineva. Nu
cumva vrea sa ne joace vro cojcd? (V.
Alecsandri). - In§elaciune.
COTCARIE fi - Punga§ie.
COTI m. pl. Depini fi cofiifii iar pe ri^chitori,
cit iji trebuie: zece coti, douazeci de coti, cit vrei.
- Unitate de masura a tortului.
COTI (a). De laghem cotimpe ri^chitori. (TD).
- A masura tortul.
СОТО A BA /. - Cu§ca pentru ciine.
СОТОВ n. - Cenu§ar.
СОТОВ m. - Nume de ciine. (Th. Holban).
СОТОВ m. - Om fatamic. (Th. Holban).
СОТОВАЯ n. - Cotruta.
COTOBON n. - Cotruta (intre horn §i perete).
COT OBONA$ n. - Cenu§ar (la plita).
COTOCHINA/ - Radacina de porumb ramasa
dupa seccrat.
COTOVEICA f. - Cojocel fara mineci.
COVALDA fi. - Nicovala.
COVAL1 m. Dumitrache Halangescu, zis fi
Nastratin, covali. (M. Sadoveanu). - Fierar.
COVA$A fi. - Mincare din faina de porumb,
zahar §i apa.
COVA$A/ - Mincare din faina de porumb §i
lapte covasit.
COVA$A f. - Mincare din plamadeala fiarta.
COVATA/ - Albie (de spalat).
COVATA f. - Albiuta de scaldat copilul.
COVATA /. - Albie’de tabla.
COVATA/ -- Troaca pentru gaini.
c______________________________________
COVATA/ - Uluc pentru porci; troaca.
COVATA/ Pe iazul cela era о covata cu fa[a
in jos. (M. Eminescu). fi toatd viata - fie cd
cioplea о covata, un scaunas ori о doagd -
totdeauna ii rdsarea in minte acest ceva u$urel,
sprinten fi firumos. (I. Druta). - Albie, copaie
pentru plamadit.
COVATA DE CIUPA/- Albiuta de scaldat
copilul.
COVATA DIM-MERE U/ - Covata pentru
piine, scobita dintr-un trunchi.
COVATA DE SCALDU$CA / - Albiuta de
scaldat copilul.
COVALIE/ Ici-colo, in covdlii ale litvenilor,
gifiiau fioile fi se sfadeau ciocanele. (M.
Sadoveanu). - Fierarie.
COVALIE/ - Cuznita.
COVA$ALA/ - Noroi alunecos.
COVATICA/ ifi furd copilul din covapcd ...
fi fuge cu dinsul acasa. (1. Creanga). Am doua
covdtele: ziua-s piine, noaptea-s goale. -
Opincile. (A. Gorovei). - Albie mica.
COVATIT adj. - Adincit, cioplit in forma unei
coveti.
COVATIT adj. - Hopuros (drum).
COVATIT adj. Dalta covatitd. (DD). -
Semicercular.
COVERGA/ - Nuia incovoiata (la crisnic).
COVET n. - §ant de-а lungul gardului.
COVIET adv. - §erpuit.
COVINCA/? - Baston.
COV IT и . -Guit.
COVITA (a). О mulfime de glasuri... unele
miorlaiau ca mi(a, altele covifaiau ca porcul.
(I. Creanga). - A guita.
COVITAI (a) - A guita.
COVIR$I (a). Covirfia cu atita Matei-voda pre
Vasilie-vodd cd ave Matei-voda fi cu megiefii
mare prietin^ug. (M. Costin). - A intrece, a
depa§i.
COVOR IN CIUCHIURI - Covor ales in
laturi.
COVRICEL/7. - Podnojie.
COVRICOT n. - Coviltir.
COVRIG m. - Cere de fier intre podul osiei §i
butucul rotii.
COVRIGAR m. - Persoana cu ocupatii
neserioase.
COVRIGI (a) - A se fringe de durere.
COVR1G1 (a). M-am covrigit in clopotnita cu
dinfii clantanind fi muiat pina la piele. (M.
Eminescu). - A se incovrigi.
с
COVRU п. Si intr-un covru scurmat intrefrunze
fi pamint. (M. Sadoveanu). - Culcu§.
COVRU n. Am vazut un fel de covru din alte
vremuri. Foarte buna coliba m-am bucurat eu.
(M. Sadoveanu). - Locuinta primitiva.
COV$IC n. - Cratita (de aluminiu cu coada
lunga).
COZ m. - Atu in jocul de carti.
COZ adv. E cam prostuta, da frumoasa coz. (V.
Alecsandri). Serdarul ii insurat c-o nevastuica...
coz. (V. Alecsandri). - Foarte.
COZ^/? pl. - Bete de floarea-soarelui.
COZIRCA/ - Partea de dinainte incovoiata a
saniei.
COZONAC m. - Pasca ruseasca.
COZOROC n. Ridica capul fi incepu a cerceta
zarea pe sub cozoroc. (M. Sadoveanu). Apoi n-
ar fi rau sa zboare chepca cozorocul in
dreapta da restul, cu tot cu bunghi^or- in stinga.
(1. Druta). Conversez cu lampa mea verde fi ma
uitsub cozorocul ei. (M. Eminescu). - Partea de
dinainte, ie§ita inainte, a chipiului.
COZOROC n. - Parte de dinainte incovoiata a
saniei.
CRAC n. - Cirlig la cange.
CRAC n. - Parte a hatului de la zabala pina la
veriga.
CRACOVEANCA f. - Dans.
CRAI adv. E x p r. Imi trebuie crai =imi trebuie
numaidecit. - Numaidecit.
CRAI m. (imparatul) pe capu-i poartd mitra,
Poart-un schiptru $-alt nimica, Ca fi craiid cel
de pica. (M. Eminescu). - Carte de joc care are
pe ea imgrimata о figura de rege.
CRAICA f. - Cingatoare colorata pentru fete.
CRAINIC m. Imparatul a dat de fiire, prin
crainicii sai, in toata lumea... (I. Creanga). In
zadar ca s-o mai cate, tu trimifi in lume crainic.
(M. Eminescu). $i pe masa imparateascd sare-
un greier, crainic sprinten, Ridicat in doua labe,
s-a-nchinat batind din pinten. (M. Eminescu).
Dumitra^co-voda (Cantacuzino) pus-au de au
facut merfa mare §-au pus de au strigat crainicul
sa nu cumpere nime pan in trei dzile... (I.
Neculce). - Persoana care anunta multimii §tirile
oficiale.
CRAINIC m.Au strigat crainiciiprintiestufuri,
apoi am tras trei fiocuri de arma. (M.
Sadoveanu). - Gona§, haita§.
CRAINIC m. - Pristav.
CRAMANARI m. - Inchisoare.
CRAMA f. - Patul la vie sau pepenarie.
79
CRAMNAC n. - Gogineata.
CRANC^fi - Cirlig la cange.
CRANC^U m. — Om fara capatii.
CRANC^U m. - Cioara.
CRANGAU n. - Proptea la fringhia de rufe.
CRAN§TEIN n. - Parte a plugului care leaga
cormana §i plazul de grindei.
CRAP m. - Carp.
CRAPATURA f. - Scorbura.
CRAP-CHELE§ m. - Crap-gola§.
CRAP-IN-OGLINZI m. - Crap-oglinda.
CRASCA f. - Vopsea in ulei.
CRASTON n. - Oala (de schija).
CRASTULE/- Cratita.
CRA§TEINI m. pl. - Lambe de dinapoi la car,
caruta.
CRATITA f. - Oala de schija.
CRATITA DE PRAJIT fi. - Tigaie (cu coada
lunga).
CRACAN n. - Parte de ciorchine de strugure.
CRAC AN A fi. - Coame la ri§chitor.
CRACANA/ - Pat la virtelnita.
CRACANA fi - Furca la put cu cumpana.
CRACAN A/.' - Cirlig la cange.
CRACANЕ/ pl. - Gemanari la car, caruta.
CRACANE/pl. - Pari pe care se a§eaza plugul.
(Th. Holban).
CRACAN UTE fi. pl. - Coame la ri§chitor.
CRACI (a) - A se rascracara.
CRACIT adj. - Rascracarat.
CRACIUNEL n. - Begonie.
CRAPARE/ - Mincare.
CRAP ATU m. Dac-ar da crapatu-ntr-insu, ca
ne jupefie de vii. (TD). - Moartea.
CRAPACIO§I adj. Caimi crapaciofi — Pepeni
galbeni cu crapaturi. - Cu crapaturi.
CR^lPACIO^I adj. - Mincacio§i.
CRAPAT ц. - Alimente.
CRAP AT AL adj. Ii lunguef fi crapatal $i-i
galbin ca un soare, Si mereu esa din el Un bun
miros de fl oar e. Zamosul. (Folclor). - Cu
crapaturi.
CRASCAU n. - Vin negru.
CRASCUI (a)- A vopsi.
CRASI (a)-A vopsi.
CRATI§OARA /.' - Cratita inalta.
CREASTA-CUCO§ULUI n. - Cioroi.
CREASTA-CUCO§ULUI n. - Lacramioara.
CREASTAfi - Matase la §tiuletele de porumb.
CREATURA f. - Nemernic, lichea.
CREDINTA f. - Logodna.
CREDZUT adj. - De incredere, credincios. (I.
80
Neculce).
CREISER/z. - Sfredel de timplarie.
CREM n. - Crema de ghete.
CREMENE/ Cremenile drumurilor scapara
sub copite. (M. Sadoveanu). Cu capul pe un
bolovan de cremene. (M. Eminescu). - Piatra
care fiind lovita face scintei.
CREMENE/ Prinse a scoate din vinele mute
f negre ale unei cremene rdici un izvor de scintei
luminoase. (C. Hoga§). Mai scoase $i о cremene
lucioasd; Scapara, focul aprinse. (§ezatoarea).
S-ajungind au scos amnarul, au scos cremene f
iasca. Ca s-atite foe in codru. (M. Eminescu). -
Bucatica de cremene.
CREMINE/ - Unealta primitiva de treierat §i
de farimitat paie.
CREMLIN n. - Partea centrala fortificata a
ora§elor medievale ruse.
CRESTAT m. Ei las 'ca ti-oi da eu tie de
cheltuiald, mai crestatule §i pintenatule! (I.
Creanga). laca ... crestatul! ca nu-i mai tace
pliscul. (V. Alecsandri). - Coco§.
CRESTATURI / pl. - Ornament de lemn la
strea^ina.
CRET m. - Ornament de lemn la strca§ina.
CRET LA CASA n. - Ornament de lemn (la
strea^ina).
CRETOS adj. - Cirliontat.
CRETUICA/ - Tava rotunda cu marginea
valurata.
CRETU$CA/ - v. Cretuica.
CRICLA/ -- Pahar pentru here.
CR1LA f. - Jumatate din navod.
CRIMA/ - Crema de ghete.
CRIMIN adj. - Galben-deschis.
CRIMINARI m. - Hot.
CRIN m. - Trandafir.
CRINCA/ - Tigaie cu coada lunga.
CRINOCICA f. - Cratita (de aluminiu, cu coada
lunga).
CRINTA/ - Masa rotunda de lemn cu о gaura
la mijloc pe care se pune ca§ul spre a se scurge.
CRIPALA/ lntr-о cripala l-au facut bucafele.
(Folclor). - Clipa.
CRIPDISON n. - Basma simpla de bumbac.
CR1S4LA/ - Amnar.
CRISALCA/ - Scaunel (cu spatar pentru
copii).
CRI SANE ASA f. - Barba-boierului (planta).
CR1§CA/ - Capac (la lada).
CRI$CA/ - Capac la sicriu.
CRI$CA/ -- Fund de acoperit caldarea.
c____________________________________________
CRI§CA/ - Capac la cratita.
CRI§CA f. - Cratita (de aluminiu cu coada
lunga).
CRI§CA f. - Masura de rachiu. (Th. Holban).
CRI§COVA/ - Pescaru§ de balta.
CRI§NI (a) - A scri§ni.
CRITA f. - Amnar.
CRITA f. Dintr-o bucata de crita cit degetul
cel mic f dintr-o zburatura de cremene neagra
Caraiman a prins о scinteiufa intr-un firi$or de
iasca §i... a aprins focu^or slabu{ din citeva
vreascuri nidrunte. (M.Sadoveanu). Dara pe la
niiez de noapte auzi-n vdzduh un glas, Vine-un
zmau in solzi de crifa cu trei capete. (M.
Eminescu). Tara neagra a furnicilor cu dinfii
de crita. (C. Hoga§). La noi bdtrin, muiere,
barbat, copii... Nepasatori de moarte cu dinfii
de crija. (V. Alecsandri). - Otel.
CRITOS adj. - Rau, artagos.
CRI VAC n. - Bucati de lemn indoite care unesc
partile laterale ale luntrei
CRIVALA/ - Menghine de lemnarie.
CRIVALA f. - Unealta de sucit, impletit
fringhii.
CRIVALA/ - v. Conovat.
CRI VAT n. In fund, in crivat, dormea un bdtrin.
(M.Sadoveanu). Dupa pinza de painjan doarme
fata de-mparat; Inecata de lumina, e intinsa in
crivat. (M. Eminescu). Haide s-o a$ezam pe
crivatul lui. (V. Alecsandri). - Pat.
CRIVAT n. - Lada cu crivat. (Th. Holban).
CRIVAT n. Cad sdgeple in valuri, care $uierd,
se toarnd Si lovind infafa-n spate, ca $i crivdpd
f genii, Pepamint lor li separe cd se naruie tot
cerul...(M. Eminescu). lama vine, vinepe crivat
calare! Vintul suierd prin hornuri, rdspindind
infiorare. (V. Alecsandri). - Vint putemic §i rece
care sufla iama in Moldova dinspre nord-est.
CRIVAT n. Spre crivdij peste Ozana, vine Tirgul
Neampdui. (I. Creanga). - Nord, miaza-noapte.
CRIVELE n. pl. - v. Crivac.
CRIVOACE n. pl. - v. Crivac.
CRIJMA/ - Dar al na§ei: о bucata de tesatura
alba in care se invele§te copilul cind se scoate
din fristelnita.
CRIJNITA/ - Rascol la caruta.
CRIJUNET n. - Parte de dinainte, incovoiata a
saniei.
CRILA§ m. - Navodar care raspunde de partea
stinga a navodului.
CRIM m.- Stinjenel.
CRIMEAN m. - Locuitor al Crimului. (I.
с
81
Neculce).
CRIMPOTA (a). A gasit iezii singuri i-a ucis
i-a crimpofit de le-ат plins de mild. (I.
Creanga). - A sfirteca, a sfi§ia in bucati.
CRISNIC n. Noi ludm crisnicul $i, cit fumezi о
lulea, ajungem la balta. (M. Sadoveanu). -
Halau.
CRI$CA (a). Vazind el, dracul, cd f aid n-a
izbutit nimica, cri^ca din mdsele $i crdpa de
ciuda. (I. Creanga). Iarna degerul celamarnic...
cri^cau lemnele f pietrele. (M. Eminescu). - A
scri^ni din dinti.
CRI$CARE/ Baiatul if stringea falcile de-f
simfea in creier cri^carea maselelor, dar se
stappiea. (M. Sadoveanu). - Scri§nire.
CRI$CA/ - Acoperi§, fundi§or. (Th. Holban).
CRI$MAR m. Cri^marul nostru Mihaila L-a
spinzurat pe Negrila In pivnifa cea mai adinca,
Tot taie din el f mdninca. Porcul afumat. (M.
Sadoveanu). - Circiumar.
CRI$MA/ Duminica, cri^mele par a fi nife
fiinte vii care vuiesc adinc. (M. Sadoveanu). Or
fi fugit!., cine fie? ...La vreo cri^md poate...
(V. Alecsandri). S-au dus la осщта, unde s-au
pus sa bea. (C. Negruzzi). - Circiuma.
CRI$MAREASA f. Sdrbatoarea f duminica
vezi toate crifnaresele gatite. C. Negruzzi). -
Circiumareasa.
CRI$MARITA/ Cripnarita, cum ne-a vdzut,
pe loc ne-a sarit inainte. (I. Creanga). -
Circiumareasa.
CRI$MU$OARA f. О trimet la сщтщоага
mea, ... colea lingd drum. (V. Alecsandri). -
Circiumioara.
CR1$MUTA /. Oi vinde cojoacele Ca sa-i fac
soroacele Prin toate crifnutele. (Folclor). -
Circiumioara.
CROHMALA/ - Aspreala.
CROHMALA f. О bro^ura invafdtoare
mefe$ugului de a face ... pine f crohmala de
cartofe. (C. Negruzzi). - Scrobeala alba.
CROHMALI (a) - A scrobi.
CROHMALIT adj. - Scrobit.
CROHMOLI (a) - A aspri.
CROI n. - Croiala.
CROI (a) - A lovi, a bate cu biciul.
CROILEA. interj. E x p r. Croilea, baiete = la
fuga, baiete. - La fuga.
CROITORI m. - Cutit la plug.
CROITUL n. hot. - Impartirea zestrei.
CROMPA$I n. - Timacop.
CRONCAN m. Croncan... dupacitefiu eupina
acuma $i dupa cum ne arata mai multe doine f
balade... se spune ... numai despre corbi. (S. F.
Marian). - Corb.
CROPCA/ - Dop de sticla la garafa.
CROPCA/ E x p r. Ii prost ca cropca. = prost
de-a-ntregul. - Neghiob.
CROPILNITA/- Marina de stropit via, pomii.
CRO$NA f. Deci biefii oameni, saracii, cum
au audzit acea voe, cum au f purees care cum
au putut, unii numai cu crofia f cu copii in
bratd, ca vai de ei. (I. Neculce). - Sarcina,
legatura de lucruri purtata in spate.
CROVLEANCA/ - Cimat din singe §i diferite
maruntaie.
CRUCE/ - Orcic.
CRUCE/ - Loc unde se incruci§eaza firele
urzelii la tesut.
CRUCE/ - Capat al ri^chitorului opus cracanci.
CRUCE/ - Brate incruci§ate la virtelnita.
CRUCE/’ - Chinga la ferastraul cu rama.
CRUCI (a) - A injura de cruce.
CRUCI (a) - A se mira.
CRUCIOC n. - Cirlig la cange.
CRUCIOC n. - Varga arcuita la coasa care
a§eaza cositura in brazde.
CRUC1§A adj. - Pezi$a.
CRUDAC adj. - Cam crud, care nu este fiert
bine.
CRUDZi (a). Mdliga s-o crudzit, nu-i fiarta
bine. (DO)- - A se fierbe rau.
CRUDZI (a). Focu-i slab, pinea s-o crudzit.
(DD/ - A nu se coace bine.
CRUGURI n. pl. - Lambe de dinapoi la car,
caruta.
CRUH n. - Cere la plita.
CRUH n. - Colac de piatra la put.
CRUH n. - Strung de tras §inele la roti.
CRUH DE CEARA n. -Turta de ceara.
CRUHOS adj. - Uscat, bulgaros (pamint).
CRUJCA / - Crighel.
CRUMARI n. - Cultivator dreptunghiular
pentru afinare.
CRUMARI (a) - A afina terenurile nearate
(miri§te a.).
CRUMARUI (a) - A afina terenurile nearate cu
cultivatoruL
CRUNTA (a se) - A se pata cu singe; a se
murdari, a savir§i fapte urite. (I. Neculce).
CRUPCA/ - Faina amestecata cu tarite.
CRUPE f. pl. - Boabe de porumb, de orz, de
griu niacinate mare.
CRUPE f. pl. - Urluiala.
82
С
CRUPOS adj. - Bulgaros (pamintul).
CRU§ALA/ - Argasire.
CRU§ALA f. - Preparat din scoarta de arin
negru cu care se dubesc peile.
CRU$I (a) - A argasi (pieile).
CRU§JT adj. - Argasit, tabacit.
CRU§I(a). Expr. Poamaprindeasecru§i =
incepe a se coace. - A se inro§i.
CRUZI (a). Maliga s-a cruzit. - A nu fierbe pina
la capat; a ramine cruda.
CUBANCA f. - Caciula cu aparatori.
CUBEE§ n.- Putinei.
CUBO§ n. - Co§ de prins pe§te.
CUC n. - Bucla pe fruntea femeii.
CUCA f. - Unealta de pescuit in forma de con.
CUCA f. - Legatura de ata de bumbac
CUCHI (a)-A se boti, a se incurca (firele).
CUCIMA/- Caciuli.
CUCIUE f - Cu§ca din scinduri pentru ciine.
CUCIUL^Im -Catel.
CUCOSTIRC DE RACHIU n. - Carafa de
3 L
CUCO$ m. - Cirlig de rufe.
CUCO§ m. - Stinjenel.
CUCO§ m. - Miez de pepene verde.
CUCO$ m. - Parte a plugului ce leaga plazul §i
cormana de drindei.
CUCO§EI m. pl. - Floricele.
CUCO$EL m. -Stinjenel.
CUCO§EL m. - Crin.
CUCO§ELm. - Ghiocel.
CUCO§Im. pl.Exy r. A-i cintacuiva cuco$i =
a-i spune minciuni. - Gogoa§e.
CUCUDAf. - Oaie inalta, slaba.
CUCUI n. - Bucla pe fruntea unei femei.
CUCUI n. Pui, pui, pui, Vin la cu$ca sa te-ncui,
Sa-fi pun mina pe cucui. (Folclor). - Mot de
репе in capul pasarilor.
CUCUIA (a) - A se cocota.
CUCUIAT adj. Gaini cucuiate rataceau in
poiana. (M. Sadoveanu). Pasari care de care
mai frumoase, mai cucuiete $i mai boghete. (I.
Creanga). - Motat.
CUCUIAT adj. Trei iezi cucuie(i...(\. Creanga).
In camdruta incuiatd am о puied cucuiata. -
Cinele. (A.Gorovei). - Cu cornite mici, tiguiata.
CUCUIAT adj. A$a e tineretul ista, batd-l sa-l
batd, zise mo$ Bodringd cucuiet pe niqte buci.
(1. Creanga). Am dat de un pehlivan cucuiet
tocmai sus... sus pe scaunul pre^edinfiei. (V.
Alecsandri). - Cocotat.
CUCULOUCAf. - Trior.
CUCULUI (a) - A alege griul, alte cereale cu
triorul.
CUCURA/ - Piesa la plug.
CUCURBAU n. - Curcubeu.
CUCURBETICAf. - Planta erbacee cu tulpina
tiritoare.
CUCURIGI m. pl. - Floricele.
CUCURUZNIC n. - Sisiiac.
CUCUVEAUCA/ - Buhna; bufnita.
CUCUVEICAf. Stafii despletite, Cucuveici, iele
zburlite. (V. Alecsandri). - Cucuvea.
CUDALB adj. - Cu virful cozii in alb (bou).
CUDERCA f. - Soi de struguri albi.
CUHAI (a)-Aicni.
CUHAI (a) - A tu§i. (Th. Holban).
CUFA f. - Butoi mare.
CUFIRNA§ n. - Carafa mica.
CUFLET n. - Capacel de tabla la fitilul lampii.
CUFUREALAf. - Diaree.
CUFURI (a). Mafele vitelor se stocesc $i incep
sd se cufureasca. (T. Pamfile). - A avea diaree.
CUHANCA/ - Joe popular.
CUHLIC n. - Cana (de sticla).
CUHNE f. Dimineafa cind a virit capul la
cuhnia strimtd a gospodinei cautind apa...Ana
Ci$cova cinta, potrivindu-$i in spelci de sirma
cozile. (M. Sadoveanu). Apoi mi-a dat in cuhne
de mincare $i о carafa mare de baut. (N. Labi§).
- Bucatarie.
CUHNE/ - Bucatarie de vara.
CUHN1§OARA / Bde(ii au rinduit
mo^neagului о cuhniqoard $i mincare ii aduceau
cu rindul. (TD). - Casuta in ograda, bucatarie
de vara.
CUHNOAICA/ - Bucatarie de vara.
CUI (la catarama curelei) n. - Zimboc. Savai
Toma се-mi facea?.. In trei brine se-ncinga, Cu
curele sd stringea $i-n zimboc cd le punea. (I.
Pasculescu).
CUI (despicat in brate) n. - Splint.
CUI n. - Fuscel la scara.
CUI n. - Miner la sertar.
CUI DE BATUT UNT n. - Coada cu roata
gaurita la putinei.
CUIAR n. - Scindura cu mai multe cuie lungi
in care se pun oalele.
CUIB n. - Vizuina.
CUIBABA f. - Papadie.
CUIBABA/ - PodbaL
CUIBAR n. - Ou lasat pentru a deprinde gainile
unde trebuie sa se oua.
CUIBAR л. - Pinza de paianjen.
с
83
CUIBU$EL п. - Mu§uroi de pamint la radacina
curpanului de patlagele.
CUIERI n. - Blidar.
CUIERI CU POLITI n. - Blidar.
CUITOAREf. - Zavora§ la u§a.
CUIUT n. - Cui§or de metal.
CUIUT 77. - Cu§or de lemn in cizmarie.
CUJBA f - Nuia pirlita in foe §i bine rasucita,
ginj.
CUJBA/ Dupa ce se incredintdi prin intuneric
cd toate-s in bund rinduiald, scapara, aprinse
foe fi anind ceaunul de mamaliga in cujba.
(M.Sadoveanu). Pina ce Ghitd sd afeze ceaunul
de mamaliga in cujba... priponii (iapa) de un
tdruf. (C. Hoga§). - Bat special, incovoiat la un
capat.
CUJBA/ - Loc unde se intinde plasa la uscat.
CUJBA/ - Curelu§a pe marginile laterale ale
luntrei, pentru visle.
CUJMA/ - Caciula.
CULAC m. - Chiabur.
CULAE adj. - Vaca cu parul alb.
CULARE f. - Holda buruienoasa.
CULARI n. -Stufvechi.
CULA / - Sac din pinza groasa; sac-standard
de 70 kg.
CULACIME/ - Chiaburime.
CULBEC m. Culbeci inseamna melci. (V.
Alecsandri). - Mele.
CULC 77. - Cui§or de lemn in cizmarie.
CULCATOARE/ - Dormitor.
CULEAN 77. - Loc ingradit unde se da mincare
la pui.
CULEGE (a) - A smulge (cinepa).
CULE§ER 77. Sd nu ma faci, ia actif, sd iau
culeferul din ocnifa fi sd te dezmierd cit efti de
mare. (I. Creanga). - Facalct.
CUL1C 77. - Snop de secara imblatit cu care se
acopera casa.
CULICA/ - Pe§te mic cu multe icre.
CULIOC n. - Sac-standard de 80 kg.
CUL1SA / - Plantatie de porumb, floarea-
soarelui, crescuta in forma de fi§ii inguste (2-3
rinduri).
CULME/ - Prajina sau sirma pe care se usuca
rufele.
CULTI$ORI adj. Aceia era и mai cultifori.
(DD).-Culti.
CULTIUC 77. - Pemuta (pentru copii).
CULTIUC 77. - Pemuta decorativa.
CULTICA§ 77 - Pemuta decorativa.
CULTIVAT 77. - Sapaliga, pra§itoare.
CULTIVAT 77. - Pra^itoare de rarit porumbul.
CULTIVAT n. - Cultivator triunghiular pentru
afinarea pamintului.
CULTIVALSI (a) - A afina pamintul cu
cultivatorul.
CULTIVARI (a) - A afina pamintul cu
cultivatorul.
CUMA$77. Numai cu beizade Alecu se impaca...
Aftepta de la el cumaf de rochie pentru sine fi
galbeni pentru salbdi. (M.Sadoveanu). - Stofa
de mat^se pentru rochii.
CUMATRA / Bund vremea, cumdtro. Da ce
vint te-a abatut pe aid? (I. Creanga). Ho,
cumatra, cd mai sintfi eu pe aid. (V. Alecsandri).
Citeva cumetre se stringeau in fiecare sard fi
stdteau la pindd. (M. Sadoveanu). Un mofneag
fi trei cumetre. (M. Eminescu). - Na§a, in raport
cu parintii copilului botezat.
CUMNATA/ - Tatai^a. Tataifd, draga mea,
Nu te tare supara. (Folclor).
CUMNATI (a) - A deveni cumnati.
CUMPAN1E/ - Petrecere (a rudelor la
sarbatori).
CUMPARAT1VA/ - Cooperative magazin.
CUMPANA/ - Cintar de mina cu doua talere.
CUMPANA/ - Pirghie la cintarul de mina cu
doua talere.
CUMPANA/ - Furca la put.
CUMPANA/ - Lemn ce se folose§te la ridicarea
unor greutati.
CUMPANA/ - Pirghie la ferestraul cu rama.
CUMPANA/ - Cruce la caruta.
CUMPANA f. - Cruce la plug ori la borona.
CUMPANA/ - Cobilita.
CUMPANA/ - Napasta, nenorocire.
CUMPANI (a). Stau boierii f-o prajesc, Cu
galbeni о cumpdnesc. (Folclor). - A pretui.
CUMPENE DE CINTARIT/ pl. - Cintar de
mina cu doua talere.
CUMPLI (a) - A nimici, a prapadi.
CUNICH1E adj. - Verzuie.
CUN1TA/ - Dare ce se platea de straini (turci,
poloni §. a.) pentru iematul vitelor in tara.
CUNUNA / - Impletitura de aluat in jurul
colacului.
CUNUNIE f. - Piatra scumpa la inel.
CUNUN1TA /.’ - Vinarita.
CUPAR m. Stolnicii fi cuparii mici slujeau in
putin numdr, dupa rinduiala condicii. (M.
Sadoveanu). Cuparul ii ducea сира fipivnicerul
purta ulciorul cu vin. (M. Sadoveanu). ...Pe
cuparul Rascarachi...l-au facut surghiun la
84
Rodos. (1. Neculce). - Dregator domnesc in evul
mediu in Moldova care turna vin la masa
domnitorului in zilele obi§nuite; ajutor de
cea§nic.
CUPA f - Gluga de porumb.
CUPA f. - Vas de aproape un litru intrebuintat
la “masurat oile”.
CUPA/ - Cea§ca.
CUPA/ - Ulcior de lut, sticla.
CUPA/ - Teica de baut apa dintr-un put in fata.
CUPA/ - Mic vas de lemn legat deasupra galetii
cind se mulg oile.
CUPA DE SARE / - Solnita (de lemn, pe
perete).
CUPARIE/ De sa clintie pan-afara den tirg
sau pan la vreun boier, tot cu carufa cea de
cuparie dupa dinsul. Cd peste tot ceasul be ori
vin cu pelin, ori vutca. (I. Neculce). - Slujba
cuparului. ,
CUPIRIMINT n. - Acopcramint, acoperi§.
CUPI§OARA/ - Cana de lut.
CUPRINDE (a). О venit un mo^ier care о
cuprins mogiia asta. (TD). - A ocupa.
CUPTIOR n. Pe cuptiorul uns cu humd fi pe
coscovii pareti Zugrdvit-au cu-n carbune
copila^ul cel istef. (M. Eminescu). - Cuptor.
CUPTIOR n. - Adincitura in unui din peretii
pivnitei.
CUPTIORA§n. - Bucatarie de vara.
CUPTIORI$TE/ - Cenu§ar (la plita).
CURAR n. ~ Curea la hamuri care trcce pe la
partea posterioara a calului.
CURARARI n. - Curelar.
CURATITORI n. - Cutit de curatit copita
calului.
CURATITORI n. - Rindea de prima operatie.
CUR^U§Af - Gitar la capastru.
CUR4/ - Piele tabacita.
CURA / - Cosoaie de piele cu care se cos
hamuijle.
CUR4/ - Curelu^a cu care se leaga opinca.
CUR^Z - Curelu§a la puha.
CUR^l/ - Curea (in general).
CUR^ f. - luft, hrom.
CURA LATA/ - Chimir.
CURATOR adj. Apa curdtoare. (Gr. Ureche).
- Curgatoare.
CURATENIE/ Bea curafenie f о sa-ti treacd.
(TD). - Ulei de ricin.
CURATI (a) ciocalaul de papu$oi de panu$i -
A jupuia coceanul de porumb de foi. Stroe f Bilea
... an inceput sa jupoaieporumbul. (M. Preda).
CURATI (a) - A castra.
CURATI (a) -A peni (gaina, gisca etc).
CURATIT adj. - Castrat.
CURATITOARE / - Cutit se curatit copita
calului.
CURATITOARE / - Unealta pe mina la
desfacut porumbul din foi.
CURCAN n. - Tulpina groasa, batrina a tufei
de struguri.
CURCA/ - Tutca. Se ingimfase f se imflase
in репе ca о tutca. (Gh. Catana).
CURCARITA/ - Ingrijitoare de curci.
CURCIOC n. - Cirlig la fereastra.
CURCIOC n. - Zavora§ la fereastra.
CURCIOC n. -Cirlig la cange.
CURCIOC n. - Cirlig de rufe.
CURCIOC n. - Cui la marginea laterala a luntrei
pentru visla.
CURCIOC n. - Clenci la fereastra (u§a).
CURCIUI (a) - A curati copacul de crengi
uscate, neroditoarc.
CURCUBAU n. - Mele.
CURCUBAU n. - Macie§.
CURCUBEC n. - Curcubeu.
CURCUBECI m. - Curcubeu.
CURCUBEL n. - Curcubeu.
CURCUBETA/ - Curcubeu.
CURCUBETA/. - Dovleac.
CURCUBOU n. - Curcubeu.
CURCUBOULUI n. - Curcubeu.
CURCUDU§ n. - Soi de prune, peije mici §i
rotunde.
CURCUDU§AR m. - Prunar.
CURCULITA/ - Pui de curca.
CURD m. - Persoana din populatia de baza a
Curdistanului.
CURECHERIE/ - Curechi§te.
CURECHERIU adj. - Albastru-deschis.
CURECHE§TE adv. E x p r. Ii taia cureche$te
= taia de-а rindul, fara a alege. - Pe un cap.
CURECHI n. Du-te f te indoapci la Soltana lui
Stefan cu rafa pe curechi. (C. Hoga§). Sldnina
^i faina in pod este deavolna ... curechi in
poloboc, slava domnuhii! (I. Creanga). E x p r.
Ar vrea sa fie §i cu curechiul uns, §i cu slanina-
n pod = a trage foloase din toate. Un cal-graur...
Defuior ii era coada, capul lui era de curechi.
(M. Eminescu). (Curechi-“in jumatatea de nord
a tarii”. - DLR). “M-am nascut la Tecuci - cel
mai mic ora$ din constelatia de patru capitale
dejudef (celelalte erau G aloft, Birlad f Focsani)
care alcdtuiau, dimpreuna cu teritoriul cel
с
85
administrau fiecare, regiunea Moldovii de Jos.
Regiunea fara recunoa$tere oficiala, putea fi
indicata ca atare, atit geografic cit $i lingvistic.
Acest din urma epitet i se cuvenea in masura in
care limba moldoveneasca ce se vorbea la noi,
avind fi dinsa accentul specific al pronuntiei
nioldovenefii in genere, poseda insa mai pufine
cuvinte deosebitoare de vocabularul muntenesc.
A$a imi amintesc, ca citind pentru intiia data
intr-o carte vorba " Curechi", curenta in
Moldova de Sus, dar complet nefolositci prin
partile noastre, am crezut, un moment, ca este
un cuvint muntenesc. §tiam doar atita din spusele
celor mari, cd unele lucruri se cheamd altfel
peste Milcov decit in Moldova la noi". (Ion
Petrovici. Pe meleagurile tecucene. 1966). La
articolul “Curechi” Dictionarul limbii romdne
literare co ntemp or an eprecizeaza: Raspindit “in
jumatatea de nord a tarii”. Deci in jumatate de
tara. Cu toate acestea DEX-urile afirma ca
“varza” e norma generala, iar “curechi” e “reg.”
- Varza.
CURECHI MURAT n. - Varza acra.
CURECHI^TE f. - Teren cultivat cu curechi.
CURECHITA /. - Albilita (fluture).
CURECHIU adj. - De culoarea curechiului,
verde-deschis.
CURECHIU n. Incidental de la Curechiu,
Adunarea de la Curechiu. Astazi, probabil a fost
prefacut in “varza”. - Localitate in Transilvania.
CURELU?! f. pl. - Curele la opinci.
CURGAN n. - Ferestruica in acoperi§ul casei.
CURGAN n. - Movila mare de pamint ramasa
din timpuri stravechi.
CURGATOARE f. - Jghebulet la tease.
CURIAC n. - Cotet, poiata.
CURMA (a) - A taia lemne cu ferastraul.
CURMATURA fi - Taietura cu toporul in
tulpina unui cogac.
CURMATUftA/ - Rumegu§.
CURMEDZI? - Fuscel la scara.
CURMEDZI$ARI n. - Rascol la caruta.
CURMEDZI§ARI n. - Druci pe loitra de-a
curmezi§ul carului.
CURMEI n. - Papura impletita.
CURMEI n. - Urzeala pentru rogojini.
CURMEI n. ... Impletita din rachita, cu curmei
de tei legatd. (M. Eminescu). - §uvita de coaja
de tei.
CURMEI n. - Sfoara din papura ori tei pentru
impletit rogojini.
CURNIC n. - Poiata.
CURNUT m. - Planta erbacee tiritoare cu fructe
de forma unor capsule.
CURNUTI m. pl. - Spini. (Th. Holban).
CUROCHI?NITA/ - Urechelnita.
CURPANAR m. - Hot de pepeni verzi, pepeni
galbeni.
CURPANA? n. - Vita subtire la curpanul de
castravete.
CURPINI (a). Fasolele se curpinesc. (DD). - A
face curpeni.
CURPINI (a) - A culege pastai.
CURPINI? n. - Gramada de curpeni de fasole,
mazare.
CURSA/ - Autobuz de ruta.
CURTCULITA fi. - Palton scurt cu guler de
blana.
CURTH (a)-A scirtii.
CURUC n. - Ciorchine de struguri ramasa dupa
cules.
CURUC n. - Frintura de ciorchine de struguri.
CURUCI и. - Ciorchine de struguri cu vreo 3-4
bobite.
CURUCI n. - Circel prin care planta agatatoare
se prinde de ceva.
CURUCI n. - Ciorchine de strugure cu vrei 3-4
bobite.
CURUGIU m. - Paznic la vie, la pepenarie.
CURUGIU m. - Paznic la cimp.
CURUI (a) - A ginguri (porumbeii).
CUSCA f. - Lacusta.
CUSCHIE/- Pirghie.
CUSTA (a) - A fi in viata, a trai.
CUSUTORl m. - Croitor.
CUSTURA fi -Unealta cu care se curata copita
calului.
CUSTURICA /. - Cutita§ cu care se curata
fagurii.
CU?CULITA fi - Loc ingradit unde se da
mincare la pui.
CUSCUTAf - v. Cu$culita.
CU?CU$OARAfi - v. Cu$culita.
CU$MARI m. - Mester care coase cu§me.
CU?MA-?ERPELUI fi. - Zbirciog.
CU$MA fi S-ar duce la ace I cneaz, i-ar smulge
cu$ma din cap fi i-ar trinti-o de pamint. (M.
Sadoveanu). El tuflefie сщта pe cap, о indeasa
pe urechi fi habar n-are. (1. Creanga). E x p r. A
umbla cu cu§ma in mina dupa cineva = a se
umili, cer§ind protectia cuiva. Cu ctupna-n mind
iarna sd umbli dupa dinsul. (C. Negruzzi). -
Caciula.
CU$MA/ - Gamalie la cui, la chiron.
86
C-D
CU§MA f. - Palarie la floarea-soarelui.
CU§MA CU URECHI f - Caciula cu
aparatoare pentru urechi.
CU$MULITA f - Capacel de tabla la fitilul
lampii.
CU$TIC n. - Loc sterp in porumbi§te.
CU§ULCA/ - Cama§a femeiasca.
CUTIE (pentru tutun) f - Carabu§ca.
CUTIE/ - Toe la fereastra.
CUTIE/ - Solnita (de lemn, pe perete).
CUTIOR n. - Cuptor.
CUTITOAE/ - Rizaca.
CUTITOI n. - Cutit mare de dulgherie.
CUTITOI (a) - A ciopli dranita cu cutitoaia.
CUTITURA f - Cutit de curatit copita calului.
CUTIUBU§CA / - Vatrai.
CUTIUPCA/ - Vatrai mic.
CUTU m. Toata noaptea a latrat La el Cutu-
nfuriat, De-а stirnit $i-a supdrat Top dulaii de
prin sat. (Gr. Vieru). - Catel.
CUTULAIm. -Catelu§. ’
CUV ALDA f. - Ciocan mare.
CUVEN1 (aj-Adostoi.
CUVERTURA / - Covor cu ornament in
romburi.
CUVINTARET m. Pan Tadeu§ avea mare
faima de cuvintdref. (M. Sadoveanu). - Bun de
gura, orator.
CUZIST adj. - Membru al partidului de extrema
dreapta condus de A. C. Cuza (in perioada
interbelica).
CUZNE/ - Fierarie.
CUZNET m. -Fierar.
*
D
DA (a) omat - A ninge.
DA (a) cu balan - A varui.
DAH n. - Acoperi§ la casa.
DAHIUCA/ - Olane.
DAHT n. - Acoperi§ la casa.
DALACAN n. Am ri^chiat frumos, am pus
dalacanu la zolit. - Caleap.
DALNI ODAE / - Nadeluri de pamint a
taranilor din Hijdieni, raionul Giodeni pe mo§ia
satului vecin.
DAM n. Grajd amu, de inainti-dam. (DD). -
Grajd.
DAM n. - Sarai.
DAMASC n. - Adamasca.
DAMA / - Ornament in forma de patrat pe
tesaturile casnice.
DAMC А/ - Trei burdufuri impreunate la vintir.
DAMCA f. - Unealta de pescuit.
DAMBLAGIT adj. - Ticnit.
DANAC m. - Vitel de 1-2 ani.
DANCIC m. - siuga, argat.
DANCUTA/ - Vitica de un an.
DANGA/ - Urma, semn facut cu fier inro^it pe
§oldul unei.vite. (Th. Holban).
DANGALAU n. - Mai de batatorit pamintul.
DANTU n. - Dans de nunta, la ie§irea §i intrarea
miresei in casa.
DAP n. - Caprior.
DARA/ - Taler la cintarul de mina.
DARABANA/ - Roata de transmisie folosita
la saparea putului.
DARABANA/ Se auzea ca о daraband qfundd
intr-o departure nu mare. (M. Sadoveanu).
Tdlpoiul face iute о daraband... $i incepe a о
bate ca de rdzboi. (I. Creanga). - Toba.
DARABA/ - Calup (de sapun).
DARABA/ - Turta (de ceara).
DARABELA/ - Daravera; bucluc.
DARADAICA f. Ma!... ce daradaied
hodorogita!... Destull... Stai!...(y. Alecsandri).
- Trasura veche.
DARN (in) adv. In darn rasuna vocea-mi de eco
repetitd. (M. Eminescu). In darn au fost lacrimile
$i rugaminjile ei. (C. Negruzzi). In darn =
degeaba. - In zadar.
DATINA / - Predanie. Disprejuind ...
obiceiurile f predaniile din vechi. (DLR).
DABALAZA (a). Calul... dabaldza urechile,
pleca capul lapamint §i ramase neclintit locului.
(S. F. Marian). - A lasa in oboseala (capul).
DAB A LAZ AT adj. Avea ni$te urechi cldpduge
ni$te buzoae groase $i dabalazate. (I.
Creanga). - Lasat in jos (de oboseala) capul,
pleo§tit.
DABILAR m. A^ijderea dabilele cu care
ingreueasd fara, nu imbla numai ddbilarii
singuri, ce §i turcii trimitea de umbla cu
ddbilarii... (Gr. Ureche). Domnia ta te trudeai
cu rinduielile $i carfile ddbilarilor impdra(iei.
(M. Sadoveanu). - Stringator de dari.
DAByLA/ - Dajdie, bir.
DACAU n. - Unealta primitiva de treierat cereale
§i de faramitat paie.
DADACA f. A rdmas singur, numai cu
dddacele..., iar bunicd-sa $i maicd-sa aupornit
cu sania, in aceea^i zi la Vaslui. (M. Sadoveanu).
Dadaca, cucona$ul ei $i dascdlul. (C. Stamati).
- Ingrijitoare, femeie angajata la copiii familiilor
boiere§ti.
DADAE/ - Dadaca.
DADAORI adv. Vini hamaind о data, ddddori.
(DD). - De doua ori consecutiv.
DAINAI (a) - A se legana de pe un picior pe
altul.
DALAC m. - Vita narava§a.
DALCAU$ m. Barbatul cirmaci $i nevasta
dalcau$, infipti, pared pe plutd in picioare
vinjoase, stdteau drept $i neclintifi. (C. Hoga§).
- Cirmaciul de dinapoi al plutei.
DALTITA f. - $urubelnita.
DANGALUI (a) - A batatori cu maiul pamintul.
DANANAIE f. - Necaz; bucluc; neplacere.
DANUI (a). Ii ddnui $i un insemndtor numdr de
mo$ii. (C. Negruzzi). - A darui.
DANUIRE/ Fa hirtia de ddnuire s-o iscdlesc.
(C. Negruzzi). - Daruire.
DARAB n. - Frintura de ciorchine de strugure.
DARAB n. - Parte dintr-un lot de pamint.
DARAC n. - Varga la coasa pentru a§ezarea in
brazde a grinelor cosite.
DARABAN m. - Soldat pedestru. (I. Neculce).
DARABOAE/ - Femeie corpolenta, greoae.
DARABUT n. Eu (esei un darabu( $i ma dusei
la drdguj (M. Eminescu). - Bucatica.
DARAPANA (a) - A lipi cu mina primul lut
peste ceamur.
DARAPAN1 (a) - A flecari, a trancani.
DARAU$ n. - Alunecu§.
DARCARI m. - Persoana care darace§te lina.
DARMA (a) - A darima.
D_______________________________________87
DARIMA (a) - A dobori (copacul).
DARIMA (a) - A rupe (haine).
DARIMA (a) - A se coroji, a se risipi (butoiul).
DARMAT adj. - Zdrentaros, terfos.
DARMO$I adj. - Zdrentaro§i.
DASCALIE/ - Invatatura, §tiinta de carte. (I.
Neculce).
DAUD n. - Suprafata de apa inconjurata de stuf.
DE-ACU$CA adv. - Acu§.
DE-A-N CURCILI BABII adv. - De-а dura,
peste cap.
DEADU m. - Bunel.
DEAL n. Greu era, §i cu copii si du$eu la deal.
(TD). -pimp, ogor.
DEAMINA adv. Ci deamind au cdutat a se bate.
(Gr. Ureche). - La indemina.
DE AS^MENEA adv. - Tij.
DEAVOLNA adv. Sldnind §i faina in pod este
deavolna. (I. Creanga). - Indeajuns, din belong.
DEAVUR m. - Vomicel (la nunta).
DECA/ - Patura.
DECA/ - Tava rotunda cu marginea reliefata
de cogt piine.
DECA/ - Tava dreptunghiulara de copt piine.
DECINDEA adv. Au mai lovit cazacii ni$te sate
din sus de Tighinea, pe decindea, de Nistru, ce
se discalicase pe hotarul le^escu, turci ciutaci,
moldoveni foarte mul(i... (Gr. Ureche). -
Dincolo, de cealalta parte.
DECIOCALA (a). Mo$ Nichifor deciocdlase
carufa si о ungea. (I. Creanga). - A desface, a
demonta.
DEDINA/ - Datina, obicei.
DEDITA / Dedifei §i viorele, brebenei §i
topora^i. (V. Alecsandri). laca, dupa perdelele
aceste albe, dedifei, viorele, lacramioare. (C.
Negruzzi). - Planta erbacee otravitoare cu flori
albastre violete.
DEDITIU adj. - Liliachiu.
DEGHELU$CA^v - De abia. (Th. Holban).
DEGIT n. - Cirlig la cange.
DEJA/ - Curatoare, vas in care curge vinul din
tease.
DELEANCA/ - Parcela de legume.
DELNITA/ - Parcela de pamint.
DELNITA/ Apoi aveau desetinipe delnifa, vite
stupuri. (I. Druta). - Lot, mo§ie (a satului).
DELNITA/- $ant adinc.
DELOC adv. - Canci (din limba romani - qanci).
DEL UNG I (a). Aiasta s-o delungit mai mult
timp. (TD). - A prelungi.
DELUNGIT adj. - Prelungit.
88
DEMINCAT n. La copacul retezat, Acolo te-
am asteptat, Cu here, cu demincat. (Folclor). -
Alimente; mincare.
DEMINCATE (pe) adv. - Dis de dimineata.
(Th. Holban).
DEMOLDOVENIZARE / In locul formelor
moldovenesti: gicesc, invalit, galban, §ede, sara,
cuco§, pareche multe altele E. Lovinescu
introduce (la M. Eminescu): ghicesc, invelit,
galben, §ade, seara, coco§, pereche §. a. m. d.
(G. Ibraileanu). Demoldovenizarea limbii lui
Eminescu о incep inca redactorii de la
“Convorbiri literare” $i cel dintii editor al
poetului - T. Maiorescu. (R. Portnoi). —
Inlocuirea cuvintelor neao§e ale limbii
moldovenesti cu forme locale muntene$ti §i
oltene§ti: muntenizare, oltenizare.
DENIE f. - Rug aprins de flacai in noaptea
Invierii Domnului.
DENTINA f. - Pana cu care se stringe coarda
ferastraului.
DEOSEBIT adv. - Ba§ca.
DEPINZATOR m. - Dependent, persoana care
depinde de cineva.
DEPRINDE (a). Asa portul mi l-am deprins.
(TD). - A mo^teni.
DERBEDEU m. Ai avut dreptatesa tegindesti
cd ar fi ni$te lotri $i ni$te derbedei. (M.
Sadoveanu). - Persoana fara capatii, vagabond.
DEREG m. - Stilp, suport la strea§ina casei.
DER1§ adj. - Ro§ietic cu peri albi (calul).
DERMEC m. - Drue pus de-а curmezi§ul
carului incarcat cu fin.
DERMELI (a) - A se tormina, a se mintui.
DERT m. - Necaz, grija.
DERT n. - Urluiala.
DERTOS adj. - Ingrijorator.
DERVELI (a se) - A se murdari. (Th. Holban).
DES adj. Chetros si des ii tot atita; el (calul) ii
luptator la greutafi. (DD). - Putemic, rezistent
(calul).
DESAG1 (a) - A incarca, a indesa.
DESALGUTA f. - Desaga.
DESBIRNA (a). S-a desbirnat unghia la un
deget. (DD). - A se rupe, a se desprinde о parte
de ceva, raminind atimata.
DESBUNGHIA (a) - A-§i descheia nasturii.
DESC ALEC A (a) ...Si noi afldm cd Moldova
s-au discalicat mai pe urma. (Gr. Ureche). Va
leato 6995 (1487), intr-acest an au discalicat
Stefan voda tirgul Hirldul, de ait zidit si biserica
cea domneasca de piatra si curfile cele
D___________________________________________
domnesti...(Crt. Ureche). - A intemeia о tara, un
ora§.
DESCALECA (a). Dragos-voda a descdlecat
in Moldova. (Folclor). Oierii acestia care au
descdlecat dincoace de munte, ca mulfi alfii in
scurgerea vremii, au intemeiat sate. (M.
Sadoveanu). О au scos la §esul apei Moldovei.
Acolo fund hiara obosita, au ucis-o la locul
unde se cheamdi acum Buorenii, daca s-au
discalicat sat. Si hierul tarii s-au pecetea cap
de buor sd insamneazd. (Gr. Ureche). - Termen
folosit pentru prima oara in moldovene^te de
cronicarul moldovan Gr. Ureche pe la 1635 in
legatura cu intemeierea Moldovei.
DESCALECA (a). Mai mult de 100.000, mulfi
au a^ezat Stefan voda in fara sa, de si pina astdizi
traie^te limba rusased in Moldova, ales pe unde
i-au discalicat, cd mai a treia parte grdiesc
ruseste. (Gr. Ureche). - A a§eza statomic intr-un
loc.
DESCALECARE/ Nu se implinise jumdtate
de veac de la descdlecarea lui Dragos, cind
Alexandru I (cel Bun) da legipoporuluisau. (C.
Negruzzi). - A§ezare, statomicire, intemeicre.
DESCALECATOR m. Ramineti in umbra
sfinta, Basarabi si voi Musatini, Descalicdtori
de tara, datatori de legi si datini. (M. Eminescu).
- Intemeietor de tara.
DESCHIDE (a). E x p r. A deschide cimpul = a
incepe lucrarile de primavara. -- A incepe.
DESCOTOROSI (a) - A se cotorosi.
DESE f. pl. Am pus asara desele, da n-am prins
nici un pesti. (DD). - Plase de prins pe§te.
DESEATCA/ О deseated de oud (de covrigi).
- Zece.
DESEATOC n. - Legatura din zece fuioare de
cinepa.
DESETINA f. - Impozit: a zecea parte din
recolta a.; zeciuiala.
DESETINA f. - Masura agrara egala cu 1,09
hectare.
DESETNIC m. - Slujba§ insarcinat cu stringerea
desetinei.
DESFACA (a) - A cura porumbul.
DESFACA (a) - A curati de foi §tiuletii de
porumb.
DESFACAT adj. - Curatit de foi (§tiuletele de
porumb).
DESMETI (a). Ivan atunci, cuprins de flori, pe
loc s-a desmefit, a edizut in genunchi infafa lui
Dumnezeu... (I. Creanga). - A-§i reveni, a se
trezi.
D
89
DESPANAT adj. - Dezbumbat.
DESPICA (a) - A strica (lemne).
DESPICATURA (la itari, pantaloni) f. -
Ghizda.
DESTOI (a). Celintai ardea fl se zbuciuma in
tacere; cel de al doilea ifl destoia sufletul in gura
mare. (M. Sadoveanu). $tii, citeodata ai nevoe
sa-fl mai destoi inima. (M. Sadoveanu). - A-§i
u§ura inima, a-§i descarca sufletul.
DESTRABALATURA f - Persoana
destrabalata.
DESTROIENI (a). Dafl-vd gios fl voi, doar ne-
om distroini mai degraba. (V. Alecsandri). - A
ie§i dintr-un troian de zapada.
DESTERA (a). In^elat in toate speranjele mele,
inchis in Ri§ca, de doua ori desferat. (M.
Kogalniceanu). - A exila.
DE§ANT n. E x p r. Mi-i decant - ma mir, imi
pare straniu, ciudat. Poate fi-i de^anf de unei ca
asta? (I. Creanga). Ha, ha, ha, cucoana
Florica... tare-mi pare de§an{. (V. Alecsandri).
- Mi rare.
DE$ANTAT adj. Zvonul...era insa a$a de
deflinfat incit nici un cap cuminte nu voia sa-i
deie crezare. (M. Sadoveanu). Sfir^inel aceasta
desanfata cuvintare, merse in niijlocul bisericii.
(C. Negruzzi). - Ciudat, de mare mirare.
DE$CHICATURA f. A luat una о mu^catura
$i i-a tras un tigan о de^chicatura, 1-a sdrit dintii
din gura. (Folclor). - Despicatura.
DE§1RA (a). Si muntui de de flrat a(a de pe
ghem. (TD). - A depana.
DE$UCHEAT adj. - Ticnit, intr-o ureche.
DETCA f; - Puiet de albini.
DETUNA (a) . §i pre un fleahtici l-au detunat
supt cort. (Gr. Ureche). - A dobori, a sugruma.
DEVAROAICA/ - Mama vomicelului.
DEVAROI n. - Tata vomicelului.
DEZBARA (a) - A se debarasa.
DEZBATE (a). Cum va sa mergem la turci sd
ia fl sd dezbata Cetatea Alba. (Gr. Ureche). - A
elibera.
DEZBUMBA (a). Sarise un bumb de la
pieptara^uldecatifea neagra... Ea-fldezbumba
pieptarul. (M. Eminescu). - A descheia haina
cu nasturi.
DEZBUMBAT adj. - Cu nasturii descheiati.
DEZGHETAT adj. - Marghiol. Moldovenii
sint marghioli: Baga fetele-n flori. (G. Dem.
Teodorescu).
DEZGHIOCA (a). $i-mi aduc aminte cd odata,
noaptea la о claca de dezghiocatpapu^oi, i-am
scos Marine di un $oarec din sin. (I. Creanga). -
A desprinde grauntele de pc coceanul de porumb.
DEZGHIOCARE f - Curatirea cocenilor de
boabe de porumb.
DEZGHIOCAT adj. - Desprins de boabe.
DEZGHIOCATOARE f. - Unealta rudimen-
tara din metal dintat ce se imbraca pe mina §i cu
care sc desfac boabele de porumb.
DIAC n. Atestat scris pentru prima oara intr-un
document al lui Alexandru cel Bun din 14 aprilie
1411: У Сучаве Иле дияк писал в лето 6919
(1411) април 14. Се lefli fund de in^elaciune
coprinfl, nu baga in sama, panel n-aufugit un
diac al lui Bogdan (al II-lea) voda la oastea
le^asca, de le-au spus. (Gr. Ureche). Pentru un
diac, care era foarte de treaba de scrisoare, s-
au rugat boerii ca sa-l erte, cd este carturariu
bun. (M. Costin). S-a strecurat diacul de
moldovenie Hristofor fl a ar at at ... pe
insamnarea de pe masei, pe cel dintii ch emat la
judef... (M. Sadoveanu). - Pisar, gramatic la
cancelaria domneasca.
DIAC m. Un diac citi tipicul. (M. Eminescu). -
Cintaret bisericesc.
DIATA/ Boierimea nesatula a tarii acefliei a
avut fl ea cuvintfl diatd sd stringa neamul acelui
Stefan voda, de care ea s-a infrico^at patruzeci
fl opt de ani. (M. Sadoveanu). - Sarcina
testamenta ra.
DICAN1E / Inhdmdm calu la dicanii, minam
fl fa$em pleavi marinpei. (TD). - Unealta
primitiva de treierat cercale §i de farimitat paie.
D1CA /. E x p r. La dica = la momentul decisiv,
cutitu os. Sd nu cumva sd ma lafl la died. (V.
Alecsandri). Tocmai acum la died, n-am nici о
mingiere. (1. Creanga). - Moment hotaritor.
DICHICI n. Ей acu$ te cineituiesc frumu^el cu
dichiciul; infeles-ai? (1. Creanga). - Cutit cu
care cizmarul face ornamente pe talpa.
DICHISI (a)-Apadai.
DICyiSIT adj. Aft dichisit la lucru. - Priceput.
DICIT conj. Ai si ajungi..., cind s-a roaeli
bastonu, elicit nu mai ai fl (ini cu mina. (TD). -
Incit.
DID m. - Sperietoare de pasari.
DIDAN m. - Sperietoare de pasari.
DIDOC m. - v. Did.
DIHAI adv. Atunci noi, lafugdi, bae(i, mai dihai
decit lapopa Oflobanu. (I. Creanga). A§ vreei s-
aleg, fl nu fliu, cci-s toate una mai dihai decit
alta. (V. Alecsandri). Mdpricep fl la descintece
mai dihai decit Baba-Cloan{a. (V. Alecsandri).
90
- Mai mult, mai bine, mai decit...
DIHOCA (a) - A scoate simburii din prune.
DIHOCA (a) - A se rupe, a se destrama
(hainele).
DIHOCA (a) - A taia came, varza.
DIHOCAT adj. - Sfi§iat.
DIJA f - Ciubar.
DIJGHIOCA (a)-A strivi poama.
DIJGHIOCA (a) - A desfaca grauntele de pe
cocenii de porumb.
DIJGHIOCA (a) - A cura. La clacd... sa
toarca, sa depene ori sa cure porumbul. (Al.
Macedonski).
DIJGHIOCATOARE f. - Ma§ina de strivit
poama.
DIJGHIOCATOARE f. - Desfacatoare;
unealta de metal zimtata care se imbraca pe mina
§i cu care se desfac grauntele de pe cocean.
DUMA f. - Denumirea unei mahalale din satul
Babele (Oziornoe), regiunea Odesa.
DILICA (a) - A dezmierda.
DIL1JAN n. - Placa (de schija la plita).
DILIN adj. Ii batrin §i dilin. (DD). - In mintea
copiilor.
DILIMAN adj. - Prostanac.
DIMCA/ - Arpagic.
DIMCA/ - Usturoi marunt din saminta.
DIMERLIE f. Cdta din ochi calul cel urit $i
slab, care trebuia sa intinereascd, dupa ce va
minca obi^nuita dimerlie de jar. (M. Sadoveanu).
Se suie iute in pod §i scoboara de acolo... vreo
doua dimerlii depdsat. (1. Creanga). Sd-mi durezi
un snop de jlori cit о dimerlie. (V. Alecsandri).
- Veche masura de capacitate pentru cereale, in
Moldova egala cu 21,5 /; banita, mierta.
DIMH m. pl. - Bemeveci.
DIMINECIOARA adv. - Tare dimineata, la
ivirea zorilor.
DIMITRITA/ - Crizantema.
DIMON m. Scaraoschi atunci intra $i el fara
vorbd $i se inghesuie^te peste ceilalfi dimoni,
caci n-are incotro. (1. Creanga). - Diavol, drac.
DIMON m. Dimonii de copii nu i-au dat nici
acolo pas. (M. Sadoveanu). - $trengar.
DIMPREUNA adv. Codrul pare tot mai mare,
pared vine mai aproape Dimpreuna cu al lunei
disc, stapinitor de ape. (M. Eminescu). Sa-i
adued pe hirca de baba inaintea sa, dimpreuna
cu toate odoarele luate cu vicletpig. (I. Creanga).
- Impreuna.
DIN prep. Dupa §i-am §ioplitdin bardi. (TD). -
Cu.
D________________________________________
DINAPOI n. Dinapoiul carului E primarul
satului (Folclor). - Spate.
DIN DATA adv. - Indata.
DINE AS ARI adv. - Din sara aceasta.
DINGA-DANGA interj. - Sunete produse de
clopote.
DINIOARE adv. Moarte pentru moarte,
cumdtre, arsura pentru arsura, cd bine-o mai
plesnitp dimioare cu cuvinte din scripturd. (1.
Creanga). - Adineauri.
DIN PARTEA prep. laca ce am vrut sa spun eu
din partea oilor. (TD). - Despre.
DINSPRE prep. Am vrut si va spun eu dinspri
firma colhozului. (TD). - Despre.
DINSPRI PARTEA prep. Vrau si va spun
dumneavoastra dinspri partea §erdrii. (TD). -
Despre.
DINTE f. - Cirlig la cange.
DINTE m. - Latunoaie; gre§eala la tesut.
DINTII BABEI m. pl. - Latunoaie.
DI PA prep. Dipa ce-a venit moartea. (TD). -
Dupa.
DIPI CI conj. $i dipi ci l-am facut
mosoari...fTD). - Dupa ce.
DIPIprep. Dipi се-am batut bini. (TD). - Dupa.
DIRES n. Au... trimis §i diresa, ce-i dzic ei
ati$erif... (M. Costin). - Hrisov, gramota
domneasca.
DIRESALA f. - Mincare lichida direasa cu
smintina sau cu altceva.
DIR1AC m. - Stilp; suport la strea§ina casei.
DISCAPARAT n. - Amnar.
DISCALTA (a). S-o discalfat, adied i-o chicat
cochita...(DD).- A lepada copita (calul).
DISCHIZATOR n. - Miner la sertar.
DlSCOTOROSt (a). О discotorosit butu^ii.
(DD). - A tamui, a trage tama la tufa de struguri.
DISCUI (a) - A afina solul cu boroanele cu
discuri.
DISCUIRE/ - Afinarea solului cu boroanele
cu discuri.
DISCUITOR/?. - Boroana cu discuri.
DISCURSARE/ Imi eu cdldarea, plec la apa,
Ma-ntilnesc cu puiu-n poartd $i ni-l eu la
discursare; El sa jiura sfintu soare Alt-amanta
nu mai are. (Folclor). - Iscodire, discusut.
DISFACALCA/ - Planta medicinala.
DISFACAT adj. - Desprins de boabe.
DISHOBOTA (a) - A lua valul, coroana a.
de pe mireasa.
DISPUNSA (a) - A dezlega atele la opinci.
DISTINGE (a) laca eu ma disting de briu.
D
91
(DD). - A se descinge.
DISTUPA (a). Nacajasc singur, dis tup
sania...(TD). - A destroieni.
DISUPRAMEAZA adv. - Spre amiaza.
DI§1ICA f. - Vitica in ziua fatarii.
DI§IICA f. - Mieluta ori vitica de о luna.
DI§PANCA/ - Dans popular.
DI§TERNE (a). In nimicuri zilele-^i di^terne.
(M. Eminescu). - A-§i petrece.
DITENCA f. - NexgQZ ce leaga gura urzelii sau
gura pinzei.
DITUNA (a). S-o ditunat doua fete. (DD). - A
fi lovit de fulger.
DI UI MEN n. - Parte a cotigii pe care se reazema
plugul.
DIUDIU adv. Afara ii diudiu = afara ii frig. -
DIUDIUC n. - Flueratoare.
DIVAN n. - Lavita lata.
DIVAN n. - Pat de lemn cu speteze.
DIVA f. - Lucru de mirare; minune.
DIVA f. - Femeie careia ii place sa fie admirata.
DIVICTAR m. - Slujitor domnesc care avea
grija de toate cele trebuincioase pentru scris la
curtea domneasca.
DIVINI (a). Satu Stoicani a divinitdi la familia
lui. (DD). - A proveni.
DIVUI (a) - A se mira.
DIZBAIRA (a) - A se debarasa, a se lepada de
cineva.
DIZBLEHUIA (a) - A descheia.
DIZBLEHUIET adj. - Cu haina descheiata;
neingrijit.
DIZBLEHUIETURA/ - Femeie neingrijita.
DIZGAIBARA (a) - A se descotorosi.
DIZHOLBA (a), lntr-о zi tata-sau a hotarit sd-
l trimata pe lume sd mai vada $i el, sd se
dizhoalbe. (TD). - A vedea lumea, a invata cite
ceva.
DIZLEGA (a). Ca sd ne dezlegcim unu cu altu.
(TD). - A se lamuri.
DIZMULGE (a) - A peni (gaina).
DIZVALI (a). S-o dizvalit о mind. (DD). - A
scrinti.
DICARI m. - Par paduret.
DIMARI m. - Foi la prisaca, fumar.
DIMAROC n. - Foi la prisaca, fumar.
DIMBAC n. - Dimb.
DIMP n. - Greaban (la cal).
DIRCACI m. - Mori§ca de hirtie, de lemn
(jucarie).
DIRCACI m. - Matura de ograda.
DIRDALA/ - Palavragiu.
DIRDH (a) - A palavragi.
DIRDII (a) - A suna a dogit (butoiul).
DIRDIIALA/ - v. Dirdala.
DIRDI1TORI m. - Palavragiu.
DIRI (a) - A lasa urme continui; a face urme.
DIRIITOARE f. - Mori§ca de hirtie, de lemn
(jucarie).
DIRJAC n. - Coada la imblaciu.
DIRJA f. - Bat ciobanesc. (Th. Holban).
DIRJE f. - Coada la imblaciu.
DIRJE/ - v. Dirja.
DIRJE/ - Ciomag.
DIRJE f. - Prajina cu care se bat nucile.
DIRJE^L n. - Coada la imblaciu.
DIRLAU m. - Pierde-vara, persoana fara
ocupatie.
DIRLOMAN m. - Om lene§.
DIRMEA/ - Broboada fara franjuri.
DIRMOETURA f. - Ceea ce a trecut prin
dirmoi; ciuruitura.
DIRMOI n. E x p r. A trece prin ciur §i prin
dirmoi = a cerceta ceva amanuntit; a derveli, a
ponegri pe cineva. A fi trecut prin ciur §i prin
dirmoi = a fi trecut prin multe incercari. -
Dirmon.
DIRMOIA (a) - A ceme cu dirmonul.
DIRVALA f. E x p r. De dirvala = care nu
prezinta nici о valoare. - Lucru prost.
DIRVALI (a) - A impune la munci grele,
istovitoare.
DjRVALI (a) - A murdari, a terfeli (hainele).
DISA/ - Vatra de ferarie.
DOAPA f - Sarma.
DOBAR m. - Tobo^ar.
DOBA§ m. - Tobo§ar.
DOBA/ - Toba.
DOBA f. - Semanatoare ce se instaleaza pe roata
din brazda a cotigii.
DOBA/ Crai de doba. (DD). - Culoare a cartii
dejoc: caro.
DOBA/ - Un fel de traista in care se da hrana
la vaca.
DOBAI (a) - A scobi.
DOBAI (a) - A bate toba.
DOBINCA/ - Ciocan de lemn de netezit tabla.
DOBNE/ - Mai de lemn folosit la despicarea
buturugilor.
DOBNE/ - Ciocan mare folosit in lemnarie.
DOBNE/ - Ciocan de lemn de netezit tabla.
DOBO§AR m. - Tobo§ar.
DOBRILCA/ - Marina de strivit poama.
92
D
DOCO§I (a) - A mocni (focul).
DOCOVOAE / - Rola.
DO DA/ - Femeie cu parul lins dupa laut.
DODII/pl. E x p r. A grai in dodii = a grai fara
rost, intr-aiurea. Vorbe^ti $i tu ia a$a in dodii
citeodata. (I. Creanga). Mi se pare cd vorbe$ti
cam in dodii, facindu-mi о asemine intrebare.
(C. Negruzzi). - Aiurea.
DODII/pl. E x p r. A unibla in dodii = a umbla
bezmejic, nauc. - Brambura.
DOGAU n. Astupus (dop) de dogau. (DD). -
Pluta.
DOGORI (a) - A aerisi (rasadul).
DOGORI (a). S-a dogorit pinea. (DD). - A se
coace prea tare.
DOHOT n. Bocdne^te pe carari cu ciubotele-i
uria$e, care miroase, cine $tie de unde, a dohot.
(M. Sadoveanu). Gasisem pe mo$ Chiorpec
rabuind ciubotele cu dohot de cel bun, care face
pielea moale. (1. Creanga). A scos un ulcior cu
dohot de mesteacan. (I. Creanga). - Pacura de
uns osiile carelor, cizmele.
DOH OTAR m. - Persoana care vinde, produce
pacura.
DOHOTNITA / - Pacomita.
DOICI (a) - A alapta copii din familii straine.
DOI NITA/ - $i§tar.
DOIN А/ - Copca mare pe unde sa da (se scoate)
navodul.
DOIONCA/? - $i$tar.
DOLAP n. - Bima.
DOLBAC n. - Unealta cu care pescarii sparg
gheata.
DOLBALCA f. - Dalta de dogarie cu tai§
semicircular.
DOLBE§CA /. - Ciocan de lemn folosit in
lemnarie.
DOLBE§CA / - Ciocan de lemn de netezit
tabla.
DOLIE 5. f. Anul trecut sub lunca de la malul
celdlalt era о dolie, iar acum a ramas pe uscat.
(M. Sadoveanu). - Loc domol in cursul apei.
DOLIE/ La coama se pune un rind de olane...
iar la dolie sepune pe dedesupt о tabid de fier. -
Jheab la intersectia doua versante a unui acoperi§.
doli§te/? - Loc in iaz unde se aduna pe§tele.
DOLJONI (a). Pe cel vinovat il doljone. (DD).
- A dojeni.
DOMNIA ZIMBRULUI/ Peste munti, intr-a
zimbrului domnie. (V. Alecsandri). - Moldova.
DONATA/ - Carte imprimata cu cli$ee gravate
in lemn §i acoperite cu cemeala.
DONICIOARA/ Vin cerboaicele in turme...
$i a^teaptd rdbdatoare Mini frumoase de
fecioare De le mulg in donicioare. (M.
Eminescu). - $i§tarel.
DONITA/ $i copile multe iese Cu-a lor minece
sumese, $i pe umerele goale Poarta donife §i
oale. (M. Eminescu). - $i§tar.
DOP n. - Copii mic de statura, dolofan; bondoc.
DOP PROPCA n. - Dop la damigeana.
DOPELHOBEL n. - Rindea de prima operatie.
DOPURI n. pl. - Resturi de la prelucrarea
cinepii.
DOPUROS adj. - De calitate proasta (lina), cu
murdarii, cumuti.
DORNIC n. - Priboi.
DORO$CA f. - Covora§ ingust de a§temut pe
podea.
DOS n. - Captu§eala.
DOS n. - Umbrar pentru vite.
DOS n. Dos pentru cine. (DD). - Cu§ca.
DOSALA/ - Stofa cu care se dubleaza pc
dinauntru о haina; captu^eala.
DOSALA/ - Loc umbrit, acoperit pentru vite.
DOSAR n. - Loc acoperit, umbrit pentru vite;
umbrar, §opron.
DOSALNIC adj. Umblctficupiri ascunse..., cu
mijloace dosdlnice. (N. Alecsandri). - Ascuns,
dosnic.
DOSCA/? -Plaz.
DOSCA/ - Tablita pe care scriau cu condei de
piatra elevii.
DOSCA/ - Fund de hacuit varza.
DOSCA f. - Lopatica de uns peretii cu lut.
DOSCHI (a)-Adormi.
DOSCHITELE/ pl. - Turte de aluat dospit.
DOSELNIC adj. - Ce se afla la о parte,
laturalnic.
DOSI (a) - A da dosul, a fugi. (1. Neculce).
DOUDZA (a) adv. - A doua zi.
DOVADA (scrisa)/ - Rospisca.
DOVEDI (a)-Abirui.
DOVEDI (a) - A pobedi.
DOVEDIRE / A insdmnat zina dovedirii
vrdjmafilor. (TD). - Biruinta.
DOVEDITORm. - Biruitor.
DRABINA/ - Obiect asemanator cu scara pus
deasupra ieslei.
DRAC m. - Mele.
DR AC I n. - Ferastrau.
DRACICA/ - Marina de strivit poama.
DRACICA f. - Lopata de fier.
DRACISOR m. - Dentita.
D
93
DRACOVCA /.' - Lopata de fier.
DRACUSAN m. - Mele.
DRAGE (a se). Ma spalam §i ma dragem la
puica ma pornem. (Folclor). - A se gati, a se
chiti.
DRAGHIN n. - Stinghie la boroana.
DRAGHINARI m. - Carimb la caruta.
DRAGHINA f Stateau amindoi a$a, pe
draghini cu fetele ambrite de palariile late
tari de pislci. (M. Sadoveanu). ...Prinse cu
noduri me$te$ugite de carimbii u$or incovoiati
ai draghinilor. (C. Hoga§). - Loitra.
DRAGILA f; - Catina.
DRAGLATURA f. Greblatura.
DRAGNATA adj. - Povirnita (movila).
DRAGOSTE/ - Vinarita.
DRAINITA/ - Prajina sub strea§ina pe care se
pun rufele la uscat.
DRAM f Cu drama le-a dramaluit, Cu galbini
le-a platit. (Folclor). Tu la to{i dai cu carul,
Numai mie imi dai cu dramul. (Folclor). -
Unitate de masura a greutatilor egala in Moldova
cu 3,23 g.
DRANCA f. - $indrila.
D RAN IT A f. - Culme de atirnat haine.
DRANITA/ - Prajina orizontala pe corlatele
fintinii.
DRANITA f. Sus, acoperi^ul spart dadea
dramul ploilor; vintoasele minioase rupeau
totdeauna draniteleputrede... (M. Sadoveanu).
Intilnim citiva oameni cu ni$te card cu dranita,
mergindspre Ia$i- (I. Creanga). - $indrila.
DRANITI (a)-A acoperi casa cu dranita.
DRANITIT adj. - Acoperit cu dranita.
DRANTUROASA adj. - Zdrenturoasa.
DRAPAC n. Fa$im din ji^inari drapac. (DD).
- Matura mare de maturat ograda.
DRAPAC n. Griul ro$u samana, Cu borona
borone, Cu drapacu drapae. (Folclor). - Grapa
de spini.
DRAPAC n. - Cultivator de afinat pamintul.
DRAPACICA/ - Matura de ograda.
DRAPACUI (a) - A afina pamintul cu drapacul.
DRAPALUI (a). Cu drapacu drdpaluia, Griul
in urma inverzea. (Folclor). - A afina cu
drapacul.
DRAPAN1 (a) -A netezi pamintul arat cu grapa
de spini.
DRAPiNA (a) - A zgriia (mita).
DRABINARI m. - Loitre la caruta.
DRABINCEAC n. - Caruta cu loitre lungi;
loitrari.
DRACARIE f. Toate cite sint pe lume le-am
$tiut, dar dracaria asta abia acum am aflat-o!
(M. Sadoveanu). Harap-Alb vede altd drdcarie
$i mai mare. (1. Creanga). - Ciudatenie,
minunatie.
w L
DRACARIE f. Cite drdcarii le vin in cap, toate
lefac. (I. Creanga). - Pozna, nazbitie.
DRACARIE/ Stapina acestei slujnice... era о
vrajitoare stra^nied care inchega ape$i care^tia
toate dracdriile de pe lume. (1. Creanga). -
Vrajitorie, farmee.
D RAC ARI I/ pl. §i alte drdcarii pe care lumea
le zice numai la petreceri. (Gh. V. Madan). -
Pataranii, glume.
DRACOAICA/ - Verigar.
DRAGAN m. Coconii puseserd piciorul pe
pamint zvilind draganilor friiele. (M.
Sadoveanu). Draganii adusera caii scapuli. (M.
Sadoveanu). - Dragun.
DRAGANELE/ pl. - Circle nccoapte.
D RAGAN I (a) - A dezmierda.
DRAGASTOASA adj. - Draguta, dragala^a.
DRAGUSORI m. pl. Plingeti, dragu§ori $i voi,
Cd taticu-i la rdzboi. (Folclor). - Dragala§i.
DRANCANI (a) - A suna a dogit (butoiul).
DRANCUI (a)-A acoperi cu dranita.
DRANICER/ - Sindrilar.
DRANICIOARA f. Sa ma despice-n
drdinicioare, Sa md incarce in $apte care.
(Folclor). - Dranita mica.
DRANITARI n. - Covor.
DRAPANA (a) - A afina.
DRAPANATA adj. - Darapanata.
DRASLUI (a) - A matura cu matura de dracila.
DREALA adv. A umbla dreala. (DD). -
Brambura.
DREASA adj. Las-sa vie, nici пи-mi pasd, Cd
mi-i pu^cidifa dreasd. (Folclor). - Incarcata.
DREASA adj. Masa mindra dreasd. (DD). -
Intinsa.
DREASA adj. Da Zancira... dreasd cupesteica
dinainte il a^tepta. (Folclor). - Gatita, primenita.
DREBLE / - Obiect asemanator cu scara
deasupra ieslei.
DREGATOR m. Dati incoace un ulcior, Ca sa
fiu eu dregator, Fara dregator, se $tie, Nu pre
merge veselia. (Folclor). - Diriguitor la о
petrecere.
DREGATOR m. - Pahamic la nunta.
DREGE (a) - A unge podeaua casei tarane§ti.
DREGE (a) - A umple paharele.
DREGE (a) - A cenatui.
94
DREGE (a). Dreg masa de-а doilea. (DD). - A
schimba bucatele pe masa .
DREGE (a) - A curati pinza tesuta.
DREGE (a) - A curati pe§tele.
DRELCA/ - Burghiu de timplarie.
DRELCA/ - Unealta de facut ghivent.
DRELE/ pl. Drelele se fierb fi se maninca cu
mujdei. (DD). - Ciuperci comestibile.
DREPNEA f. - Pasare cu репе negre ca
funinginea; lastun-negru.
DRETA/ - Planta medicinala.
DREUCA/ - Catarg pentru vela la barcas.
DRIC n. - Coviltir (la caruta).
DRIC n. - Co§ul carutii.
DRIC n. - Partea de mijloc a unui obiect.
DRIT n. Am dritul a (i-opretinde. (C. Negruzzi).
Critica e dritul obfiesc. (A. Russo). Cu ce drit
inima ta se-mpotrivefie...? (C. Conachi). el
are drituri capatriot, capatimit. (V. Alecsandri).
- Drept.
DRIGII (a) - A zgiltii, a hurduca.
D RIG LA/ - Mirtoaga (cal).
DRIMBA f Drimba aceea de ofii care era
orinduita spre Suceava, au cuprins cit tine
Soroca V finutul Efilor. (M. Costin), lard
cealaltd drimba de ofii au lovit Orheiul fi
Lapufiia fi Falciul pina-n Prut. (M. Costin). -
Vai de o§ti.
DRIMBA/ - Ratez (la lada).
DRIMBA/ - Cirlig la capastru.
DRIMBA fi Sima din drimba cu un talent la
care nu am putut ajunge niciodata. (V.
Alecsandri). - Mic instrument muzical.
DRIMBA / - Unealta de intins lina inainte de
tors.
DRIMBOI (a). Ian sa-i fi sculat la treabd,
apoi sa-i vezi cum se codesc, se drimboiesc fi se
sclifosesc, zise mama. (1. Creanga). - A se
bosumfla.
DRIMBULCA/ - Arpagic.
DRiNGII (a) - A da din picioare.
DROAGA/ Mai in toata simbata ne incarca in
о droaga de-а manastirei Neamtului fi ne ducea
la stdratie. (1. Creanga). - Caruta mare.
DROANGA/ - Talanga la gitul oilor.
DROB n. - Tescovina.
DROBILCA/ - Unealta de strivit strugurii.
DROBILCA/' - Marina de desfacat porumbul.
DROBINA / - Mocirla, ochi.
DROBINA f. - Bucata mica, obiect mic, alica.
DROBINCA/ - Unealta de strivit strugurii.
DROHA/ - Trasura cu patru roti.
D_________________________________________
DROJDE/ - Boltina.
DROSCARIE/ - Atelier pentru confectionarea
§i repararea dro^telor.
DROSCARIE/ - $opron pentru adapostirea
dro§telor.
DROSEL n. - Bobina de §oc la aparatele de
radio.
DRO§CA/ - Saniuta j oasa.
DROT n. - Belciug, sirma la botul porcului.
DROT n. - Fier de frizat.
DROT n. - Fiecare din vergile de metal la loitra.
DROTUI (a) - A pune sirma in bot la pore.
DRUC m. - Cumpana la fintina.
DRUC CU CRACANA - Furca la fintina cu
cumpana.
DRUC m. - Drug.
DRUC DE FER m. - Lorn.
DRUCI m. pl. - Bete de rasarita.
DRUCI m. pl. Rdzboiu (covorul) sifafi-n drufi.
(TD). - Razboi vertical de ales covoare.
DRUCIOC m. - Pirghie; lemn care inlesne§te
ridicarea unei greutati.
DRUFLEAC n. - Strecuratoare.
DRUG ARI n. - Carimb la loitra carutei.
DRUGARI n. - Drue lateral la scara.
DRUGA/ - Fus mare de rasucit. (Th. Holban).
DRUGA/ - Coada cu roata la putinei.
DRUGHINA / - Prajina pusa orizontal la
corlatele putului.
DRUGHINA / - Proptea de sprijinit fringhia
cu rufe.
DRUGHINEATA fi Da ce ti-ai luat a$a
drughineafii? Doar nu era sd sard nimeni la
dumneata. (M. Sadoveanu). Danila... ia о
drughineafd groasa, de stejar, in mind... fipic!
la timpla dracului cea dreaptd. (I. Creanga). -
Creanga groasa.
DRUGHINEATA/ - Prajina scurta de care e
legata galeata la un put.
DRUGHINEATA/ - Toponim.
DRUGLA/ - Druga; fus mare de rasucit fire
de lina pentru urzit.
DRUJBU m. hot. - Vbmicelul cel mare.
DRUJINARm. - Membru al unei drujine.
DRUJINA f. - Prajina la putul cu cumpana.
DRUJJNA/ - Ceata armata a unui cneaz rus.
DRUJINCA/ - NadeL
DRUMA§ m. - Calator, drumet.
DRUMETARI (a) - A calatori.
DRUNCHI n. - Greaban la cal.
DRU$CA/ Erau... mireasa, drufie fijupinese
multe de boier. (M. Sadoveanu). El mireasa-fi
D
95
ridica...Dupa ei inca venea Car mare cu
drufcele. (V. Alecsandri). - Domni§oara care
insote§te mireasa la cununie, are alte atributii
la nunta.
DRU$LEAC n. - Strecuratoare.
DUBALA f. Bordeiul se umplu de un miros de
fin vechi... fi piei de oaie puse la dubala. (E.
Camilar). In cada cu dubala cumatre lup, cd nu-
i de chip. (I. Creanga). - Argasire, tabacire.
DUBALA f. - Pu^carie.
DUBALA f. - Vin de calitate proasta.
DUBAS n. Barcagii dormitau intre vislele cazute
fi dubasul negru luneca lin. (M. Sadoveanu). -
Luntre mare.
DUBA/ - Luntre.
DU BA f. - Vas in care se scurge rachiul din teava
alambicului.
DUBALAR m. Peile... le dadea la dubit lui
Ionina Cirlig, cel mai vestit dubdlar depe vremea
aceea. (C.Hoga§). - Tabacar.
DUBALARIE/ li dubdldrie in casa. (DD). -
Caldura.
DUBALARIE/ - Meseria de dubalar.
DUBALARIE/ De dubaldria (lui) nu te-ai fi
putut apropia cale de-о poftd, caci... te dobora
duhoarea. (C.Hoga§). - Tabacarie, argasitorie.
DUBI (a)-A tabaci, a argasi pieile.
DUBI (a)-A muia, a topi, a destrama cinepa.
DUBI (a) - A bea peste masura.
DUBIRE/ - Tabacire, argasire.
DUBIRE/ - Topire, destramare.
DUBIT adj. - Tabacit, argasit.
DUBIT adj. - Top it, destramat.
DUBLAR n. - Rindea cu doua cutite.
DUBOAE f. - Luntre, lotca.
DUBOI f. pl. - Luntre.
DUDAC m. - Cufundar.
DUDA f. Mi-arunc ochii pe carare, Vine duda
cu mincare. (Folclor). - Mindrulita.
DUDINAS n. - Parcela de balarie.
DUDAU n. Lingd dudau des noaptea li se pdrea
mai calda. (M. Sadoveanu). Daca eu din lene
ogoru-mi voi Idisa Fdr-a-l lucra cum trebui va
rdsari dudau. (C. Negruzzi). Nistrule, pe malul tdu
create iarba fi dudau. (Folclor). - Balarii, buruieni.
DUDCA f. - Cucuta-de-apa.
DUDUCA/ Erau cinstiti boiarini fi jupinese
cu coconii fi duducile lor. (M. Sadoveanu). lata
§i duduca Marghiolija, fata mofului cea
frumoasa. (V Alecsandri). -- Termen de politete
pentru fetele §i femeile din trecut.
DUDUCUTA/ - Domni§oara.
DUDUIE f. - Cuconita, domni§oara.
DUDUITA/ - Cuconita.
DUDULEANA/ Pentru о draga duduleana Mi-
tt ramas finu-n poiana. (Folclor). - Mindrulita.
D UGH E AN A f. Eu, nevasta, tin dugheana,
crifma fi han la Cdlugdreni. (M. Sadoveanu). -
Magazin, pravalie.
DUGHENAR m. - Pravalia§.
DUGHENITA f. $i au ars atunci tot oraftd.
Unde fi unde au ramas cite о dughenija. (M.
Costin). - Pravalie mica.
DUGHIE /. - Mei.
DUGHIE/ - Semanatura, ogor semanat.
DUGLAN adj. - Trindav.
DUGLI$ adj. Tu, namild duglifd, ai de toate,
fi-ji petreci zilele degeaba la gimnaziu. (M.
Sadoveanu). D-apoi cdlugarii: adunatura de
zamparajii duglifi. (I. Creanga). - Lene§, trindav.
DUGOS adj. Un cal ii iute, da altu-i dugos.
(DD). - Lene§.
DUH n. E x p r. Intr-un duh = intr-un suflet. -
Rasuflare.
DUHAN n. - Uliu.
DUH LI (a)-A raspindi un miros greu, neplacut.
DUH LIT adj. - Puturos.
DUHOUCA/- Rola.
DUHOVNICI (a) - A se spovedi.
DUHURI n. pl. - Parfum.
DUH RAU n. -Napust.
DUIEN n. - Unealta primitiva de treierat cereale,
de farimitat paie.
DUIUM n. - Unealta primitiva de treierat cereale
§i de farimitat paie.
DUIUM n. - Muitime de oameni luati robi. (I.
Neculce).
DULACHEL n. - Bufet (mobila).
DULAMA/ Dulama era un strai bdtrinesc fi
de care se pomenefte in poezia populara din
Moldova cd imblau imbracati haiducii.
($ezatoarea). - Haina lunga imblanita.
DULAMA / Se strinse fi el ca un arid in
dulama domneasca. (M. Sadoveanu).
Lapufneanul...era imbracat cu toata pompa
domneasca. Purta coroana Paleologilorfi, peste
dulama poloneza de catifea stacofie, avea
cabanita turceasca ... iarprintre bumbii dulamii
se zarea о zea de sirma. (C. Negruzzi). - Haina
a domnitorilor §i boierilor de odinioara.
DULANDRAGIU m. Dupa dejun mergea
regulat la cafenea, locul de intilnire al tuturor
dulandragiilor... (N. Gane). - Haimana, pierde-
vara.
96
DULAP/2. Un clulap mare, in fund, cu doua u$i.
(V. Alecsandri). In dulapuri vechi de lemn simplu
erau card vechi legate in piele. (M. Eminescu).
- Mobila pentru haine, carti, vesela.
DULAP n. - Sistem rudimentar de irigatie.
DULAP n. - Piua.
DULAP n. - Scindura pusa pe doua luntri cind
se scoate navodul.
DULAP n. - Scindura groasa.
DULAP n. - Masa de bucatarie.
DULAR n. -Chirpic.
DULAUCA/ - Catea.
DULA/ - Para altoitd.
DULAU m. Dupa zdplaz hdmdiau dulai
ciobanesti. (M. Sadoveanu). Pina in ziua urla
dulaii la stina. (V. Alecsandri). Asa buciuma
ciobanii Cind se prapadesc cirlanii $i s-adune
dulai Pe la toate tirlele. (E. Sevastos). - Ciine
mare.
DULAUCUTA/ - Catelu§a.
DULHANI (a) - A indopa, a minca cu nesat.
DULUTA f. E x p r. A se duce duluta = a о
§terge, a fugi iute. Cind aproape-aproape sd pun
mina pe dinsul, i-am pierdut urma si sd te duci
duluta! (I. Creanga). Incalic iapa lui Martin si
sd te duci duhpd. (V. Alecsandri). - Fuga.
DUMADA RO§A / - Patlagica ro§ie.
DUMAN m. - Pepene verde mare.
DUMAN m. - Nume ce se da unui vitcl fatat
duminica.
DUMATAf. - Patlagica ro§ie.
DUMATA/ - Pasta de patlagele ro§ii.
DUMA / - Pemuta decorativa.
DUMA f. - Specie a eposului eroic ucrainean.
DUMBET n. - Dimbulct.
DUMCA/ - Pemuta decorativa.
DUMELOR pron. - Dumncalor.
DUMICA (a) - A strivi struguri.
DUMINICANAjf - Vaca fatata intr-o duminica.
DUMNEDZARE§TI adj. Sintem stoli storesti,
Fii dumnedzdresti. (Folclor). - Dumnczeie§ti.
DUMNEDZARE$TI adj. Barnovschii voda...
stind tot dupa grijile [drii $i dupa lucruri
dumnedzdresti. (M. Costin). - Evlavioase.
DUP n. - Smoc de lina sau de par mototolit.
DU РАС n. - Lovitura, pumn.
DUPA/?rep. Si puni dupa ma si tat la niri. (DD).
- La.
DUPABAGEAC n. - Cotruta.
DUPACI (a)-Ativi.
DUPACUPTIOR n. - Cotruta.
DUPAI (a). Badea Ghitci a batut cu bita in ща
D_______________________________________________
Si a dupdit la prag. (M. Sadoveanu). - A calca
apasat, indesat; a tropai.
DUPAI (a). Si te-ormustra fara jini. Ci di mergi
- dupdesti, Di doarmi - hordesti. (Folclor). - A
tropai.
DUPAIT n. - Tropait.
DUPAITURA/ Auzii iar dupaiturile opincilor.
(M. Sadoveanu). - Zgomot de pa§i apasati,
indesati.
DUPAOLALTA adv. Zgomotul cre$tea ca
marea turburatd si inalta, Urlete de batalie s-
alungau dupaolaltd. (M. Eminescu). - Unui
dupa altul.
DUPCA/ - Moneda de argint de cincizeci de
bani.
DUPI m. pl. (Copiii)se mai gioaca si in dupi, in
tare, cu mingea sau cu zmeii. (V. Alecsandri). -
Joc de copii.
DUPLAC n. - Rindea de prima operatie.
DUPLA f. - Pliu (la haina).
DUPLI (a) - A se murdari.
DUPLIT adj. - Murdar; lipos.
DUPUROS adj. - Plin de curnuti, scai.
DUPUROS adj. О rapciugd de cal grebanos,
dupuros si slab. (1. Creanga). - Ciufulit, zbirlit.
DURA (a). Asa ci noi am durat-o tot cu
plugaria...(fD}. - A se ocupa.
DURAMEN n. - - Stratul de mijloc al tulpinilor
§i ramurilor de arbori.
DURAN n. - Sticla rezistenta la schimbarile
temperaturii.
DURA/ - Baterie pentru lanterna.
DURAI (a). Alunele zglobii Peste fata cea de
masa duraind se imprastie. (M. Eminescu). - A
hurui.
DURDUCAN m. - Ciumafas.
DURDUI (a). Poloboasile di ser plini cu gaz
durduieu la vali. (TD). - A hodorogi.
DURDUI (а). 7/ 'asura noastrdi se auzea
durduind in fundul petrisului piraielor. (V.
Alecsandri). Ro fie incepurd a se invirti si
pietrele morii se-nvirteau durduind. (M.
Eminescu). - A hurui.
DURDUIT adj. Durduitul carelor pe paveaua
orasului. (N. Alecsandri). - Huruit.
D U RD UMANA - Scurta §i groasa (femeie).
DURDURA/ Mare dur dur a pe capul omului.
(DD). - Chin, nevoie.
DURDUTA f. - Pu§ca, flinta.
DURLAN m. De ce, Doamne, nu muream, Cind
eram tinar, durian? (T. Pamfile). - Baietandru,
flacau.
-E	97
___________________________________________D
DURLIGI m. pl. Au ie$itpeprispe copiii halani
numai in durligi. (M. Sadoveanu). - Ciupici,
tirlici.
DURLUI n. Mariuca sta alba linga durluiul
cuptorului. (E. Camilar). - Prichici.
DURLUI n. - Tulpina de ceapa care face
seminte.
DUR$LAC n. - Strecuratoare.
DURUI (a). Au fost §i aid stdpini... dar
revolutia poporului i-a duruit. (M. Sadoveanu).
- A da de-а dura.
DURUITOARE/ Sub ripa dreaptd a muntelui,
scinteia о pinza de apa in cadere: acolo era о
duruitoare. (M. Sadoveanu). - Cascada.
DURUITOAREA f. - Toponim (localitate) in
raionul Ri?cani.
DU§CA f E x p r. A da de du$ca = a bea dintr-
o inghititura. Mo§ Nichifor a tras о du$ca de
rachiu din plosca lui cea de Brasov. (I. Creanga).
Vivat!... inca о du$cd, Bujora§ draga. (V.
Alecsandri). Mai bea о du$cd, baiete, zise un
batrin. (C. Negruzzi). - Inghititura.
DU§CA. f- Toarta (la caldare).
DU$EG n. - Saltea.
DU$EGUBINA/- Plata de rascumparare a unei
crime. Pentru prima data termenul este atestat
intr-un document al lui Petru al II-lea, domnul
Moldovei, la 22 august 1447.
DU$I m. pl. Sa-mi spune f daca... are sa vie
chefos, voinic $i in du$i buni. (Folclor). -
Dispozitie, stare sufleteasca.
DU§LEAN n. - Strecuratoare.
DU$NIC n. - Cenu?ar (la plita).
DU§NIC n. - Cahla.
DU§NIC n. - Ferestruica in acoperi?ul casei;
lucama.
DU§NIC n. - Rasuflatoare la poloboc, linga
vrana.
DUTCA f. - Tulpina cepei care face saminta.
DUTCAf. Alfi baninuprea erau fara cit copeice
f dutce de citepatru bani. (N. Costin). - Moneda
veche poloneza.
DUVALN1C n. - Cenu?ar (la plita).
DUVLEAC n. - Strecuratoare.
DVOREALA/ Gospodarire, administrare. (I.
Neculce^).
DVORI (a) f. In spatele fie$tecdruia boier
dvorea cite о sluga. (C. Negruzzi). - A sluji la
boieri sau la curteni.
DZAMA (de pe?te)/ - Uha. Dar ce, domnule,
n-ai vdzut cum se fierbe uhaua. (DLR).
ECONOMIR m. - Bogata?.
ECT AR n. Masura agrard de о suta de ari. (L.
$aineanu). - Hectar.
EDECHI n. - Friu la capastru.
EDECHI n. - Coada de capastru.
EFREITOR m. - A doua treapta de jos in
ierarhia gradelor militare a armetei sovietice.
EFREITOR m. - Persoana care are acest grad.
EGHEREC n. - Stani?te (a vitelor).
EI interj. - Exclamatie ce exprima indemn, о
porunca, о mustrare.
EI interj. - Exclamatie prin care se intreaba ceva.
EI interj. Ei ?i? Ei bine. - Exclamatie care arata
trecerea de la о idee la alta.
EITI m. pl. Cazaci ce le dzic eiji. (I. Neculce).
- Cazaci de riul laic.
ELEI interj. Elei, soro! Elei, fratel A$a paseri
desfrinate Mai vdzut-af inca voi? (V.
Alecsandri). - Exclamatie ce interpeleaza
ascultatorul.
ELELEI interj. - Elei.
ELINESC adj. Au mai intdrit §coalele cele
eline$ti$i celeslovenetpi. (I. Neculce). -Grecesc.
ENE m. E x p r. A veni mo§ Ene pe la gene = a
fi cuprins de somn. - Personaj folcloric care
simbolizeaza somnul.
ENI m. - Guzgan de apa.
EPIROT adj. - Care tine de Epir.
EPIROT m. - Locuitor din Epir.
EPITROP m. Epitropii (au sarcina) de a inlesni
invdpdturile, fara a urzi din aceasta vreo colizie
primejduitoare. (Gh. Asachi). - In Moldova:
membru dirigent al unui a?ezamint public, al unei
biserici.
EPITROPIE f Catre cinstita Epitropie a
invdjdturilor publice. (Gh. Asachi). Epitropia
spitalelor Sf. Spiridon din Ia$i. - In Moldova:
administratia unui a?ezamint pubic, bisericesc.
ЕРОНА/ Sa ne inturnam privirea de la aceasta
amara epohd. (C. Negruzzi). - Epoca.
EPRAC m. - Somn (pina la 2 kg).
EPURAS m. - $oldan.
EPURA§ m. - Burete-galben.
EPURE m. - $tiuca.
EPUREASCA f. - Stil de inot.
ERBARIE/ lard Volodiovschie, starostele de
Camenijd, dac-au vddzut cd s-inchina cetatea,
el au intrat in erbdrie de-au datfoe. (I. Neculce).
- Depozit de praf de pu?ca.
98
D-F
ERBIU adj. - Verde-saturat.
EREASA f. De ereasa papista^asca... indata
s-au botezat... intorcindu-sa la ortodoxie. (D.
Cantemir). - Credinta eretica.
ERETICIE f Dupa aceea toata nedumnezeirea
$i toata ereticia sa $-au aratat. (Gr. Ureche). -
Paginie, cruzime.
ERES n. Tu nu poji infelege un biet suflet ca al
meu, comun $i plin de eresuri. (A. Vlahuta). O,
§opte$te-mi - zice dinsul - tu cu ochii plini d-
eres, Dulci cuvinte nenfelese insa piine de-nfeles.
(M. Eminescu). - Ratacire, pacat.
ERMA m. - Somn mare.
ERMULUC n. Nici ermulucul den spinarea lui
Alexandru voda, cd bur a a ploae, atunce n-au
haladuit. (M. Costin). - Manta cu mineci.
ERTA (a). Baetu §-o facut cum era scris, s-o
ertat cuparinfii $is-o dus. (TD).- A-§i lua ramas
bun.
ERTACIUNE f - Conocarie rostita cind
mireasa pleaca din casa parintilor.
ESER m. - Membru al partidului socialist-
revolutionar din Rusia.
ESTORLALTE pron. Fdceau pradaciuni pe
tarinile satelor estorlalte. (DD). - Acestorlalte.
E§I (a). N-au mai e$it domnu. (I. Neculce). - A
deveni.
E§ITOARE f. Le-au taet capetele $i trupurile
le-au aruncat in e^itoare. (M. Costin). - Latrina.
ETAC n. In etacul gazdei. (V. Alecsandri). Din
etacul postelnicesei se deschise о galerie. (C.
Negruzzi). - latac.
ETERA f. - Unealta de pescuit din mreaja.
ETRA f - Vintir.
EVENC m. - Persoana care face parte din
populatia de baza a Evenchiei.
EVENC adj. - Caracteristic evencilor.
EVENCA adj. - Limba evencilor.
EVGHENIS adj. Provinfialul e fudul din
nascare $i evghenis din cap pina in calcie. (C.
Negruzzi). - Nobil.
EVGHENISI (a) - A acorda un titlu de noblete;
a boieri.
EVGHENIST adj. Rominismul, - zise tot
Alecsandri, - avea un injeles insultator pentru
tagma evghenista, cdci о apropia de clasa
locuitorilor, de clasa locuitorilor de la tar a.
“Roman e faranul, eu sint boier moldovan”. (La
M. Sadoveanu). - Nobil, boieresc.
F
FACHIE f. Oamenii domniei tale ar aprinde
fachii luminind balta. (M. Sadoveanu). - Faclie
din stuf, aprinsa noaptea pentru a atrage pe^tele.
FAETON n. - Pasare acvatica cu coada lunga §i
cioc ascutit.
FAETON n. - Autoturism cu capota pliabila.
FAETON n. - Caroserie a unui astfel de
autoturism.
FAGURI m. pl. - Fagi.
FA! m. - Tesatura deasa cu dungi in relief.
FAICA / - Flanela.
FAINA adj. Nu-i chiar faina. (DD). - Bun.
FALACUI (a) - A facalui.
FALAFOI m. - Capatina de varza infoiata.
FALCARAE f. - Boala la git, falci.
FALCARI n. - Falca la cal.
FALCARI n. - Curea la capetea.
FALCA f. - Lama barzii.
FALCE f. - Unitate de suprafata egala cu
14,322 m2.
FALCERIE / - Dare luata pentru fiecare falce
de vie. Cu aceasta denumire este atestata in
documentele Cancelariei de Stat a Moldovei la
1641.
FALCESC adj. E x p r. Prajina falceasca =
prajina de falce (= 36 de stinjeni patrati). - De
falce.
FALD n. - Lama barzii, toporului.
FALD n. - Mot de par pe frunte la barbati.
FALD n. La pieptu-i manta neagra in falduri
$i-o aduna. (M. Eminescu). - Cuta.
FALET adj. - Violet, stinjeniu.
FALHOBEL n. - Rindea de facut jgheaburi.
FALI (a) - A se lauda.
FALITUL n. - Momentul cind se joaca in public
darurile la nunta.
FALIT n. - Rindea de facut jgheaburi.
FALON n. - Ve§mint preotesc, haina lunga,
larga. (Th. Holban).
FALO§I adj. - Fudulani.
FALT n. - Lama cutitoaiei.
FALT n. - Rindea cu dalta in figuri.
FALTCLE§TE n. - Cle§te de cizmarie.
FALTOC n. - Rindea de facut jgheaburi.
FALTOUCA/ - Rindea pentru jgheaburi la u§i.
FALTOVIC n. - Rindea de facut jgheaburi la
u§i, feresti;e.
FANASTICURI n. pl. - Mofturi.
FANAf. - Steag.
F
99
FANDOSIT adj. - Fudul, laudaros.
FANGLE f. - Tigaie (cu coada lunga).
FANTAL MARE n. - Vas din doage de 500-
1000 /.
FANTAZIU adj. - Priceput la ceva, capabiL
FANTOZI (a) - A face mofturi.
FAPT n. - Du§man.
FARAFAGAUA f. - Cle§te de scos cuie.
FARAFASTIC n. Cucoana Gahifa, m-am
sdturat de toate farafasticurile d-tale. (V.
Alecsandri). - Mofturi, fasoane.
FARAFOI n. - Capatina de varza pipemicita.
FARAON m. - Capcaun.
FARAOJN m. - Copii obraznic.
FARASIU m. - Drac.
FARBARA f. - Ornament de lemn la strea§ina.
FARBA f. - Vopsea.
FARBUI (a) - A vopsi.
FARELNIC m. - Geamba§.
FARFASIT adj. Voi mango sailor fifarfasijilor,
de cite ori ifi fi dormit in stroh. (I. Creanga). -
Mofturos, nazuros.
FARFURIE f. - Faianta, portelan. (I. Neculce).
FARFURIE DISFATATA fi- Farfurie intinsa.
FARM AG IU adj. - Fermecat.
FARNICUTA/ - Farima, bucatica.
FARSOFCA/ - Rindea cu dalta in figuri.
FAR$I n. pl. - Foarfece.
FART AL n. - Parcela de pamint cuprinzind
intreaga curte.
FARTUH n. - §ort de fierar.
FARTUJOC n. - §ort de fierar.
FARTUSCA fi - Sort’de fierar.
FASC n. - Lama toporului.
FASCA fi. - Lama cutitoaiei.
FASOLIRE fi Ai sa-i fii catirul Pentru nazuri,
fiasolire. (M. Eminescu). - Fandosire.
FAST n. - Rindea cu dalta in figuri.
FASULA-CIORII fi. - Curcubetica.
FASULA-LUPULUI f. - Curcubetica.
FASULARIE f. - Loc unde se cultiva fasole.
FASULE-PUTUROASEfi pl. - Curcubetica.
FASULE-SALBAT1CE fi pl. - Curcubetica.
FASULE-PENTRU-PLO$NIT fi. pl. -
Curcubetica.
FASULE-GLONT fi. pl. - Mincare din fasole
fierte, oloi §i ceapa cruda.
FASA f. - Cingatoare colorata pentru fete.
FASUCA/ - Fa§a.
FA$UE/ - Bucata lunga de slanina.
FATA-POPII f. - Joe popular.
FATA PRAPURICA fi. - Vai la mireasa.
FATCA fi - Halau, unealta de pescuit. (Th.
Holban).
FATCA fi - Co§ de prins pe§te.
FATCAfi - Pinza de paianjen.
FATILCA fi. - Rama (la fereastra).
FATIRCA fi Cuconita cind pe fatired о catat,
Pogonicii boii in ograda о difiugat, A$a s-o
bucurat $ipi ufi afiariо dat. (Folclor). - Fereasta
la iatac.
FATIRCA/ -Oberliht.
FATA CASEI / - Podeaua de lut a casei
tarane§ti.
if ATA BALCONULUI / - Fronton.
FATA CALIDORULUI fi - Fronton.
FATA CERDACULUI f. - Fronton.
FATA CUCOANEI adj. - Roz.
FATA MESEI fi. - Fata de masa.
FATA PARAVANULUI/ - Fronton.
FATA FORGANCULUI/ - Fronton.
FATA/ - Fata de pema.
FATAfi. - Cear§af.
FATA f. - Caputa la cizma.
FATA ALBA f. - Cear§af.
FATA DE CAPATII fi - Fata de pema.
FATA DE COLDARA/ - Cear§af.
FATA DE IORGAN f. - Cear§af.
FATA DE MASA DE GUMA/ - Mu§ama.
FATA DE PLITA/ - Placa de schija la plita.
FATERARI m. - Pasare de balta; fluierari.
FATIATIC n. - Fronton (la cerdac).
FAT1IAT n. - Fronton (la cerdac).
FAZA f.	Lama toporului.
FACAL|TNITA/ - Mustuitor.
FACALAU n. - v. Facalatnita.
FACALET n. -Vergea.
FACALUI (a) - A strivi strugurii (cu ma§ina).
FACALUI (a) - A amesteca, frecind §i zdrobind
legume fierte.
FACALUIT adj. - Zdrobit, frecat, facut pireu:
fasole facaluite.
FACATOR m. - Tvoret.
FACATURA/ - Infati§are.
FACUT adj. - Contrafacut, amestecat cu apa
(vin).
FACUTEL adj. - Chipe§, trupe§.
FACUTEL adj. - Cherchelit.
FAGAN m. - Fag tinar, fagulet.
FAGADAR m. Mai cri^mar, mai fagadar,
Scoate о oca de cotnar. (Folclor). Iar bogatul se
mindrea $i-n glas mare poruncea: Mai cripnar,
Mai fagadar (V. Alecsandri). - Circiumar.
FAGADAS n. - Fagaduinta.
100
FAGADAU n. La moara, lafagadau Ma-ntilnii
cu socru щей. - Circiuma.
FAGADAU n. - Localitate in raioanele
Camepca, Fale§ti.
FAGAT n. - Denumire a unei paduri de fagi.
FAINA DE PAPU$OI f - Malai. Doi pumni
de malai ia mama din copaie. (Z. Stancu).
FAITAf - Vai la mireasa.
FALALA1 ja)- A filfii.
FALBARICA f. - Ornament de lemn la
strea§ina.
FALCARIE f. - Oreion (boala).
falc|rita/ - Tetanos (boala).
FALCAU adj. - Falcos.
FALCEAf. - Fiecare din taipile saniei.
FALCEAf. - Falca la cai.
FALCELE/ pl. - Stinghii la boroana in care se
fixeaza coltii.
FALCER m. Fdlcer, фалчарь, lucrdtorul unei
falci de pamint sint elemente imprumutate (de
ruteni) din limba moldoveneasca. (I. Bogdan).
- £osa§ care se tocme§te cu falcea.
FALCI/ pl. - Craci la car, caruta.
FALCICA/ - Lama barzii.
FALFARA m. - Palavragiu.
FALTUITURA f. - Jgheab facut in lemn cu
riijdeaua.
FAN A prep. Co$ (and fund. (DD). - Fara.
F ANINA/ - Faina.
FARANELE/ pl. - Farimite, bucatele.
FARBARALE / pl. - Ornament de lemn la
strea§ina c^sei.
FARDECIT adv. - Numaidecit.
FARFAL n. - Ferfenita.
FARFAC A (a) - A ferfenita.
FARFACARI m. - Rada^ca.
FARFACAT adj. - Ferfenitos.
FARFALOG adj. - Mofturos, laudaros.
FARFOS adj. - Terfos, zdrenturos.
FARIMA (a) - A despica (lemne).
FARIMA (a) - A strivi.
FARIMA (a) - A ciopirti.
FARIMA (a) - A nimici, extermina.
FARIMA (a se) - A face mofturi.
FARMA (a se) - A se preface.
F^lRMA (a) - A strivi strugurii (cu ma§ina).
FARMA f. - Farimatura (de piine).
FARM AC IOS adj. - Farimicios.
FARMATURA / Ce sd vada? Bietele nurori
jeleaupe soacra-sa. ... Репе imprafaiatepe jos,
farmdturi, blide aruncate in toate parfile. (1.
Creanga). ...Imbrincitd de la u$a bogatului unde
nu i se dete voie a imparfi nici farmdturile cu
cinii lui. (C. Negruzzi). - Farima (de piine).
FARMATURELE f. pl. In bataia glontilor,
Unde-ti face trupul farmaturele fa camera cu
borticele. (Folclor). - Farimite.
FARTAT m. Se sfatuira veseli ei fa bucurofa
Ca fartatul lui sd ieie fata-mpdratului Ro$. (M.
Eminescu). - Frate de cruce.
FA$CUTA f. О sumedenie deputini fafa^cufe,
care cu brinza de oi, care cu de vaci. (C. Hoga§).
- Putinica cu capac.
FATAUA / - Vai al miresei.
FATAL61 n. - Fata bine dezvoltata, dar de
virsta §colara.
FATUTA f. - Fetita.
FATARIE f. - Partialitate, ipocrizie. (I.
Neculce).
FATARIE f. Aurul e izvorul fdfariei $-a
minciunei. (M. Eminescu). - Fatamicie.
FATARIE f. - Fatare.
FATOASA adj. - Mare la fata (femeie).
FAURAR/г. - Februarie.
FAURA§ n. - v. Faurar.
FAUREL n. -v. Faurar.
FECIOR BATRIN m. - Flacau statut.
FECIORIE/ - Tinerete.
FEHAR/г. - Rindea (cu dalta in figuri).
FEHREI n. - Rindea cu dalta in figuri.
FELDA/ - Rindea cu dalta in figuri.
FELDZAR n. - Rindea de facut jgheaburi la
u§i §i ferestre.
FELDZITOR1 n. - v. Feldzar.
FELEGEAN n. - Paharel (de rachiu).
FELEGOS adj. - Zdrentaros.
FELE$AG n. Pistruga rise zgomotos, cum ii
era fele^agul la asemenea taclale. (M.
Sadoveanu). - Fire, fel de a fi.
FELE^TIOC n. De inima caripei atirnau
pdcornita, felefaiocul faposteuca. (1. Crenga). -
Pamatuf de uns osia carutei.
FELE$TIUC n. S-a inecat cu un felefaiuc de
came. (TD). - Bucatica.
FELGAREE/ - Rindea cu dalta in figuri.
FELT ARI n. - Rindea de facut jgheaburi la u§i
§i ferestre.
FELTOVNIC n. - v. Feltari.
FELTUITORI n. - v. Feltari.
FELURI n. pl. Boim in doua feluri = in doua
culori. - Culori.
FENHIL n. - Molura (planta).
FERBE (a) - A suda.
FERBE (a). S-o fart rana, acum ii bine. (TD).
F
101
- A se cicatriciza.
FERCHE§ adj. - lute la caracter, repezit.
FEREDEU n. La feredeu... bdia$ul s-a uitat
lung la el din toateparfile. (M. Sadoveanu). Am
asudat §-asud mereu, Pared am intrat In
feredeu. (V. Alecsandri). - Baie, cada pentru
imbaiat, baie publica.
FEREDUI (a) - A imbaia, a scalda.
FERENCA/ - Cere la plita.
FERESTARI n. - Toe la fereastra.
FERESTARI n. - Ochi de fereastra, mobil.
FERESTRARI m. - Me§ter de u§i §i ferestre.
FERESTRARI m. Dzi$im ramed, da mai
moldovene$te - ferestrari. (TD). - Toe la
fereastra.
FERESTRARI n. - Pervaz.
FERESTRARI n. - Rindea dubla.
FERESTRUICA f. - Ochi mobil la fereastra.
FERESTRUICA LA GANOC/ - Ferestruica
la frontonul cerdacului.
FERESTRUICA LA NAS f. - Ferestruica (la
frontonul cerdacului).
FERESTRUICA MICA/ - Ochi de fereastra,
mobil.
FERESTUCA f. - Ferestruica (la frontonul
cerdacului).
FERESTUTA/ - v. Ferestuca.
FERFELITOS adj. - Zdrenturos.
FERFENITITE adj. -v. Ferfenitoase.
FERFENITOASE adj. Intr-o simbdtd
dimineatd am facut un cuptor cu pldcinte
ferfenitoase. (TD). - Cu foi multe (placinte).
FERGHIREU n. - Rindea (cu dalta in figuri).
FERIRE f. Cd Moldova luptase mult pentru
ferirea limbii de ... ’’construcfiunile arbitrage ale
filologilor” era... cunoscut moldovenilor. (G.
Ibraileanu). - Ocrotire,protejare.
FERMECATOREASAf. - Vrajitoare.
FERMI / pl. Noi avem fermi cu peceti de la
imparaf. (Folclor). - Documente, gramote.
FERMOL n. - Fermoar.
FERPELET n. - Bucatica de foaie de aluat
pentru un coltuna§.
FERTAL m. - Felcer.
FES n. E x p r. A-i face cuiva fesul = a-i face, a-
i juca festa. - Festa.
FESFESELE / pl. О fetijci de la tard n-are
atitea fesfesele. (C. Negruzzi). - Dichisuri
femeie§ti, zorzoane.
FESFESELE / pl. Sd ma fac pupuied cu
fesfesele boiere$ti, ca sd nebuneascdfldcaii dupa
mine. (V. Alecsandri). - Zorzoane, dichisuri.
FE$NIC m. - Sfe§nic mic de sticla in care se
pune luminarea.
FE$TEALA/ - Vopsea cu ulei.
FE$TELI (a) - A ocari, a batjocori.
FE$TELI (a). Mdgarule, dd-te jos... cd-mi
festelesti trdsura. (C. Hoga$). Da cum nu! Cd
nu mi-oi festeli eu minufele! (I. Creanga). Exp
г. A о fe§teli = a incurca treaba, a face о pozna-
A minji, a mizgali.
FE$TELIT adj. - Ocarit, batjocorit.
FE$TELIT adj. - Minjit, mizgalit.
FESTER m. - Padurar superior.
FE^TILA/ - De§euri de la prelucrarea cinepii,
fuioarelor; cilti.
FE$TILA / De cind ma $tiu, Ma $tiu cd mi-a
fost sila Sd ma gindesc cu ее о sd md-mbrac.
Mi-au datfe$tild, ampurtatfestild... (P. Carare).
- Tesatura groasa din cinepa gros sucita.
FE^TILA / - Urzeala de ata de cinepa gros
sucita.
FE^TILA/ - Ata de cinepa gros sucita.
FE$TILA f. - Ata (intreaga) a luminarii.
FE$TILA / Citea pina tirziu, de-i asfinleau
ochii lingd festila de seu. (M. Sadoveanu). -
Luminare.
FETEASCA / - Varietate de vita de vie
moldoveneasca.
FETELEG m. - Barbat care nu poate avea copii.
FETELEU m. - Flacau statut.
FETNEGICA f. - Feti§cana.
FETNE$iCA/ - v. Fetnegica.
FETUI (a) - A unge podeaua (cu lut).
FETUIT adj. - Uns cu lut.
FETUITORI n. - Rindea (cu doua cutite).
FIACUR n. - Trasura (cu patru roti).
FIDEANA/ - Pui de vi§in.
FIE$TI adj. Da noi sintem doi fii festi, Din crai
domnesti. (Folclor). - Din rude mari.
FIGARE/ - Rindea (cu dalta in figuri).
FIGAREE n. - v. Figare.
FIGAREI n. -v. Figare.
FIGAREICA/ -v. Figare.
FIGARET n. - v. Figare.
FIGHERAUh.-v. Figare.
FIGHiR /?. -y. Figare.
FIGUROUCA/ - Rindea (cu dalta in figuri).
FIGURI f. pl. - Ornament de lemn la strea§ina.
FIGURI LA CASA/ pl. - v. Figuri.
FIHREL n. - Rindea (cu dalta in figuri).
FILANDEL m. - Agent financiar.
FILAREI n. - Rindea (cu dalta in figuri).
FILAREICA/ -v. Filarei.
102
FILERAf. - Unealta de facut ghiventuri.
FILIERA/ - Unealta de facut ghivent.
FILETIN adj. - Stinjeniu, violet.
FILIGOS adj. - Zdrenturos.
FILIHARE f. - Rindea cu dalta in figuri.
F1LIHERIE f. - Rindea cu dalta in figuri.
FILIHOREU n. - Rindea cu dalta in figuri.
FILINTUPULI f. - Rindea cu dalta in figuri.
FILI§TIOC n. - Bucata mare.
FILIUNCA/ - Rindea cu dalta in figuri.
FILIUNOBILI n. - Rindea cu dalta in figuri.
FILON n. - Rindea cu dalta in figuri.
FILONAR n. - Rindea cu dalta in figuri.
FILONCAR n. - Rindea cu dalta in figuri.
FILONC1C n. - Rindea cu dalta in figuri.
FINAGHEL m. - Agent financiar.
FINADEL m. - v. Finaghel.
FINANT m. - Agent financiar.
FINANTA f. - Agent financiar.
FIOARA/ Sa пи-fi fie fiioard de dinsa. (TD). -
Frica, teama.
FIONC n. - Funda; bant.
FIOROS adj. - Napraznic. Tremurd inaintea
lui ca inaintea unui judecdtor napraznic. (D.
Tichindeaf).
FIRANCARI n. - Carniz (la fereastra).
FIRE/ E x p r. A se tine de fire = a se tine
mindru. (I. Neculce). - Mindrie.
FIROANCA/ - Perdea.
FIRMAN n. Poate nu ne credeti, ... Noi avem
firman de la imparafie. (Folclor). - Gramota,
hrisov.
FIRMAN n. - Caruta§, vizitiu.
FIRTA/ Sa impartim pamintul in firte fi bucati.
(C. Negruzzi). - Masura de teren: un sfert de pogon.
FI$TANIE/ E x p r. A face fi$tanie = a face
curatenie, a deretica. - Curatenie, ordine.
FIT adv. - Gata.
FITIRIE/ - Strat de legume.
FITOC n. - Fituica cu numere scrise, cind se
trage la sorti.
FITUI (a) - A termina, a mintui.
FITIANCA f. - Ciocan mare de lemn folosit in
lemnarie.
FITUITOARE f. - Mistrie, lopatica de zidarie.
FI LFHT adj. - Cepeleag.
FINAR n. In intunericul cerdacului finarul de
la poartd arunca о lumina slabd. (M.
Sadoveanu). - Felinar.
FINARI n. - Felinar.
FINARI n. - Ferestruica (in acoperi§ul casei).
FINARIE fi - Cimp foarte intins lasat pentru
fin; ceir.
FINTAL n. - Put artezian.
FINTAL n. - Put mare.
FINTINAR m. - Putar; me§ter care construie§te
§i repap puturi.
FINTINA / - Put. Carul se opri linga put fi
argatul dejuga boii sa-i adape. (C. Sandu-
Aldea).
FINTINITA/ - Izvor facut de mina omului.
FINTINITA/-Puturel. Fapt-am, doamne, iar
am fapt, Pupirele-n cimpuri rele. Cine apa c-a
baut Tot mie mi-a multamit. (G. Dem.
Teodorescu).
FIRCIGOI n. - Bat cu care se suce§te funia de
la sarcina de lemne.
FtRFALA/ О facut mare firfald in oi. (TD). -
Prapad, nimicire.
FIRFALOG m. - Barbat desfrinat.
FtRFli (a) - A lucra de mintuiala.
FIRFIIT adj. - Facut de mintuiala.
FIRFHTURA/ - Lucru facut de mintuiala.
FIRli (a) - A forai (calul).
FIRNEA m. - v. Firnoaga.
FIRNOAGA m. - Om firniit.
FIR§I (a) - A termina.
FIRTICU^m. - Corcodu? (pom).
FIRTICy§ m. - Porumbrel (arbust).
FIRTTGAU adj. - FuduL
FIRTH (a)-Asefuduli.
FIRTH (a) - A se preface.
FIRTH' (a) - A cleveti.
FIRTHAC adj. - Clevetitor.
FJS m. - Copii pipemicit.
FISA adj. - Certaret, artagos.
FISH (a) - A mocni (focul).
FISTOAGE fipl. Prinpirloage numaifistoage,
Prjn vilcele numai pelcele. (Folclor). - Floace.
FI$CA/ - Sadina (planta).
FI§CHI n. -Tulpina de ceapa care face saminta.
FI$CHIE/ - Balegar.
FI$IC n. - Smoc (de iarba).
FI$NET m. - Om iute la caracter.
FI^TICHIU adj. - Verde-deschis.
FETICH!U adj. - Galben-verzui.
FUTBOLCA fi - Cama§a barbateasca cu
buzunare §i nasturi de metal.
FUTRU n. - Medina, piele de captu§it cizmele.
FJT m. - Copii neastimparat, pughibala.
FITA/ - Fetita neastimparata.
FITCA/ - Fetita zglobie, neastimparata.
FITilTURA/ - Femeie infumurata.
FLANEAUA/ - Flanela.
F
юз
FLANICA /-Flanela.
FLANILIU adj. - Ro§u-intunecat.
FLACAI (a)-Aholtei.
FLACANACI m. pl. - Flacauani de 15-18 ani.
FLACARIE f. la margine de codru ei aprind
о flacarje. (M. Eminescu). - Flacaraie.
FLACAU BATR1NCIOS m. -Flacau statut.
FLAcJlU VECHI m. - Flacau statut.
FLACAU DE-A DOILEA m. - Vaduvoi.
FLACAU RAMAS m. - Flacau statut.
FLACAU TRECUT m. - Flacau statut.
FLACAU T1RDZIU m. — Flacau statut.
FLACAU IN STARE m. - Flacau statut.
FLACAU INTREG m. - Flacau statut.
FLACAU IN TOT BUNU m. - Flacau statut.
FLAMINJIORII m. pl. - Flaminzii.
FLAMINJUNE f. Ca in toate zilele li se
adaogea lipsa fldminjunei. (Gr. Ureche). -
Foamete.
FLARASOARE/ - Floarea-soarelui.
FLEANDUROASA f. La о baba fleanduroasd
Tod boieriistau la masa. Curechiul. (Folclor). -
Terfoasa, zdrenturoasa.
FLEA§A/ - Pansament, bandaj.
FLEA&CA f. - Omat moale.
FLECAU m. - Maladet. Ea chiuia juca
numa-n papuci, cu palmele-n ceqfa... ca un
maladet zaporojean. (1. L. Caragiale).
FLECUI (a) - A strivi (strugurii cu ma§ina).
FLECUI (a) - A mesteca bine, facind pireu.
FLECU^TET m. - Marunti§.
FLEGHERA$h. -Turn.
FLENDAROS adj. - Zdrenturos.
FLEOARCA f. - Femeie desfrinata.
FLEOARCA f. - Birfitoare.
FLEOARCAf. E x p r. Taca-ti fleoarca = taca-
ti gura. - Gura Sparta.
FLEORCAI (a) - A trancani.
FLEO$CAIALA f. - Noroi.
FLEO$CARAE f. - Noroi.
FLEO$CARAINITA f. - Noroi.
FLEO^NITA f. - Noroi mult, subtire.
FLE$IE/ - Flecareala, trancaneala.
FLE§TERITA f. - Glod amestecat cu omat.
FLE$TERITA f. - Birfitoare.
FLIGHER/?.-Cerdac.
FL1ONC n. -Cravata.
FLIOND n. - Bucatica de varza acra.
FLIONDh. -Fund’a.
FLIORCAEALA f. - Noroi mult, subtire.
FLIO$CAI (a) - A bate cu biciul, nuiaua.
FLIO$CAI (a) - A se murdari (de noroi).
FLIU$CA f. - Masura de plumb pentru rachiu
(100£). w
FLIU$CA- Paharel de rachiu; cinzeaca.
FLIU$TIUC n. - Dejun, mincare la rapezeala.
FLOACA f. - Par nepieptanat.
FLOARE f. - Ghirlanda de flori la mireasa.
FLOARE f. - Ornament de lemn (la strea§ina).
FLOARE f. - Funda.
FLOARE f. - Veriga la pripon, tarus.
FLOAREf. - Vaza.
FLOARE f. - Spic de porumb.
FLOARE f. - Joc popular.
FLOARE-BOIEREASCA f. - Crizantema.
FLOARE-DE-CASAf. - Vaza cu floare.
FLOARE-DE-CEAIf. - Trandafir.
FLOARE-DE-DIUR/- Trandafir.
FLOARE-DE-RUJA f. - Trandafir.
FLOARE-GALBENAf. - Trandafir.
FLOARE-N-GAVANOS f. - Vaza cu floare.
FLOARE-N-HIRB f. - Vaza cu floare.
FLOARE-N-LITRAf. - Vaza cu floare.
FLOARE-OLO f. - Aloe.
FLOARE-RO$IE f. - Trandafir.
FLOAREA-BONZARULUI f. - Vetrice.
FLOAREA-BOSTANULUI adj. - Galben.
FLOAREA-BRUMEI f. Leona are obicei de
stringe, toamna, cepe de brindu^a, care la noi
se cheamd “floarea brumei”. (M. Sadoveanu).
- Brindu§a.
FLOAREA-CABACULUI adj. - Galben-
deschis.
FLOAREA-CEA-MARE f. - larba-mare.
FLOAREA-CRESTEI f. - Ornament de lemn
la creasta ori frontonul casei.
FLOAREA-GHIORGHIVANULUI adj. -
Liliachiu.
FLOAREA-GRAMAFONULUI - Crin.
FLOAREA-RASARITEI adj. - Galben-
inchis.
FLOAREA-SOARELUI adj. - Galben-inchis.
FLOAREA-STUHULUI f. - Spicul stufului.
FLOCAIALAf. - Paruiala, chelfaneala.
FLORAR n. - Mai, luna.
FLORARI n. - Rindea (cu dalta in figuri).
FLORARI n. - Ornament de lemn la strea§ina.
FLORARIE f. - Ornament de lemn la strea§ina.
FLORI f. pl. - Ornament de lemn la strea§ina.
FLORI f. pl. -Coroana miresei.
FLORI LA CASA f. - Ornament de lemn la
strea§ina.
FLORICA adj. - Baltata, floreana, cu pete
(vaca).
104
F
FLORICICA/ - Numele unei hore.
FLORICICA/ - Funda, bant.
FLORICICA DE CORDICA f. - Funda, bant.
FLOROS adj. - Inflorit, cu flori.
FLUERA$ n. - Totilca.
FLUIRn. - Tulpina de ceapa care face saminta.
FLUTURA$ m. - Libelula.
FOAE L1NIATA f. - Propis. Sd-mi trimita un
propis, Dar nu cu cerneala scris. (C. Hoga§).
FOAMETE f. Margind baetu cu Strimbi -
Copa^ilor, s-o intilnit inca cu doi oameni: cu
lama $i cu Foamitea $is-o luatfrat. (Folclor).-
Flaminzila.
FOA$CA/ - Pelicica prea uscata, care nu mai
poate fi folosita.
FOCARI m. - Plita sub umbrar; cuptora? de
vara. ,
FOCA$IU adj. - Ro§u-portocaliu.
FOCAI (a) - A face des focul in soba.
FOCARAE f -Foe mare.
FOCARIU adj. - Ro§u-deschis.
FOC$ORm. - Degetel-ro§u (planta).
FOC$OR m. - Luminarica (planta).
FOC$ORw. - Mic§unea.
FOC$OR m. - Scrintitoare (planta).
FOCURl n. pl. - Procente de alcool la bauturile
spirtoase.
FOCURl n. pl. - Baterii (pentru lanterna).
FOCU$OR n. - Aprindere la plamini (la cai).
FODOL1E f. Are cu$ma brumarie $i о pune-n
fodolie. (Folclor). - Fudulie.
FUDULO$I adj. - Fudulani.
FOFAINA f. - Diaree.
FOFAINA/: - Guturai.
FOFLEANCAf. - Om de nimic.
FOFLENCHI interj. - Tronc!
FOFLIC n. - Bucla, mot de par pe fruntea
femeii.
FOFOLOG m. - Nataflet, prostanac.
FOI n. - Capatina de varza infoiata.
FOI n. - De§ert (parte dintre ultima coasta §i
§old la vita).
FOI n. - Aprindere la plamini (la cai).
FOI n. E x p r. Foi cu brinza = placinte din
aluat nedospit cu brinza. - Placinte.
FOI (a) - A respira.
FOI n. - Foale la fierarie.
FOILEANA/ - v. Foilita.
FO1LITA f. - Frunzulita.
FOI§OR/? - Patul la vie sau la pepenarie.
FO1$OR n. - Pemuta (pentru copii).
FOI$OR n. - Aprindere la plamini (la cai).
FOI$OR IMBRODAT n. - Pemuta decorativa.
FO1UL n. E x p r. Foiul verde = frunza verde. -
Frunza.
FOJGAITURA/ - Fo§nitura.
FOJGAI (a). Apdrie pe jos, gunoi $i gindaci
fojgdind in toate pdrfile. (I. Creanga). - A
mi§una, a forfoti, a fo§ni.
FOLAR m. - In Moldova medievala, dregator
care strin^ea folaritul.
FOLARIT n. - Dare pe stini §i pe brinza luata
de la toate categoriile de tarani din Moldova. Se
documenteaza din 1665.
FOLBOTCA / - Tricou de fotbal.
FOLCUT n. - Floc (de par).
FOLE^TI (a). Ce ai mai fole^tit azi? (DD). - A
face tirg la Fale§ti
FOLFAI (a) - A vorbi ca batrinii fara dinti.
FOMETO$I adj. - Flaminzi.
FOMFEA / - Bucla, mot de par pe fruntea
femeii.
FOMETICIO$I adj. - Infometati.
FONTONARI n. - Functionar.
FORAIB n. - Miner la sertar.
FORA$CA/ - Fara§.
FORAI (a) - A sufla putemic §i zgomotos pe
nari.
FORCAI (a) - A forai.
FORCOTEALA/ - Forfoteala, invalma§eala.
FORFAI (a) - A fierbe in clocot.
FORFECATOR adj. Razboi de priviri, de
$oapte, de subintelesuri, de spioni de adunari
tainice §i forfeedtoare. (M. Sadoveanu). - Cu
vorba multa.
FORGANG n. - Cerdac.
FORMA / - Tava rotunda cu marginea reliefata
pentru piine.
FOR$PONTh - Corvada.
FORT n. - Cere (la plita).
FORTCA f. - Ochi de fereastra, mobil.
FORTOCICA f. - Ochi de fereastra, mobil.
FORTOCICA f. - Rama de fereastra.
FORTOCICA f. - Cenu§ar la plita.
FORTOCICA f. - U§ita la cenu§ar.
FORTOCICA / - U§ita la plita.
FOSAI (a) - A mocni (focul).
FOSAIALA f. - Forfoteala, invalma§eala.
FOSAILA/ - Persoana care rasufla greu pe nas.
FOSIE / - Ezatura ce opre§te apa unui izvor.
FOSTOYIC n.-Plaz.
FO$ALAU n. - Unealta de scarmanat lina.
FO$CARI n. - Capatina de varza infoiata.
FO$CAI (a) - A fo§ni, a mi§una.
F
105
FO§CAI (a) - A fo?ni.
FOSCAITURA f. - Fo?nire, fojgaiala.
FO§NI (a). Ii fo$nea uscat pe frunze poala
lung-a albei rochii. (M. Eminescu). Atunci
cei doi salcimi din coasta de miazd-noapte a
hanului prindeau sa fo^neasca jalnic, incet.
(M. Sadoveanu). Sub pa$ii no§tri fo^neau
frunzele de curind cdzute. (A. Vlahuta). Sa
plutim cuprin^i de farmee sub lumina blindei
lune - Vintu-n trestii lin fo^neased,
Unduioasd apa sune. (M. Eminescu). - A
fi§ii.
FOSNIRE f. Ramurile brazilor batrini
porneau §oapte grdbite, care cre^teau dintr-
o fo^nire duioasa de valuri. (M. Sadoveanu).
Deodat-aud fo^nirea unei rochii, Un moale
pas abia atins de scinduri... Iar mini subtiri
§i reci mi-acopar ochii. (M. Eminescu). -
Fo§net.
FRAG m. - Fag.
FRAGA f. - Vita de vie; struguri.
FRANT6RCIC n. - Fronton (la cerdac).
FRANTUZ n. - Cheie franceza.
FRANZELA f. - Bulca.
FRANZOLI (a) - A se fuduli.
FRASAN m. - Frasin.
FRASNI m. - Frasin.
FRA$ONETA f -$alinca de matase cu franjuri.
FRATE-CU-SORA m. - Topora§.
FRAT m. pl. - Lastari neroditori la radacina
porumbului.
FRATIORl m. pl. - Topora^i.
FRALA§ m. Caii la coning di, tjdiile la §dla$i,
Friele la frdlaf, $i armele la arma$i. (Folclor).
- Curclar, me§ter de frie.
FRAMINTA (a) - A zoli. Ce ginde^ti, D-atita
piine zole^ti? (N. Pasculescu).
FRAMINTA (a) - A boti, a mototoli.
FRAMINTA (a)-A strivi strugurii (cu ma§ina).
FRAMINTA (a) - A fermenta, a fierbe.
FRAMiNTA (a). Md framinta in pince. (DD).
- A durea.
FRATIOR m. - Lastar neroditor la radacina
porumbului.
FRECA (a) - A desfaca grauntele de pe §ti uletele
de porumb.
FRECA (a) - A strivi strugurii (cu ma§ina).
FRECATEI m. pl. Frecdteii sefac din faina de
griu; ei sint ni$te totolofi mid. ($ezatoarea). -
Bucatele mici de aluat nedospit frecate in mini;
se pun in supa, lapte.
FRECATEI m. pl. - Drojdii.
FRECATEL m. - Drojdie facuta din
plamadeala.
FREGAR n. - Cutit tiganesc cu doua capete.
FRENCHI m. - Patlagica ro§ie.
FRENCIC n. - Haina barbateasca cu guler
inchis.
FREZ^/ - Bucla, mot de par pe fruntea femeii.
FREZIU adj. - De culoarea fragilor.
FREZUI(a)-A netezi; a pieptana.
FRIGARE/ - Tigaie (cu coada lunga).
FRIGARE f. - Vergea de fier cu care se descinta
de sperieti.
FRIGARE f. - Descintec de sperieti.
FRIGARE/ - Rindea (cu dalta in figuri).
FRIGARIE/ - Rindea (cu dalta in figuri).
FRIGATOR/i. - Tigaie (cu coada lunga).
FRIG URA T adj. - Amortit de frig.
FRIGURI n. pl. - Febra vitulara.
FRIHAREE/ - Rindea (cu dalta in figuri).
FRIPT adj. -Zgircit, scump.
FR1ZURA/ - Bucla, smoc de par pe fruntea
femeii.
FRiCNITE f. pl. - Narile calului.
FRINC m. Turcul l-a batut, Frincul l-a infrint.
(Folclor). $i cu argint spoit, Si §ii dragi, Ca
Sofrqnul frin^ilor. (Folclor). - Francez.
FRINGHI m. - Franj.
FR1NGH1E f. - Briu ingust (pentru femei).
FRINGHIU n. - Bomfaer.
FROCNI (a) - A forai (calul).
FRUCTE n. pl. - Legume; zarzavat.
FRUCTURI/? pl. - Fructe.
FRUMOASA/ - Pe§te (asemanator cu crap-
carasul).
FRUMU$AL adj. - Ro§u-aprins.
FRUNDZARI m. -Plop.
FRUNDZARI m. - Capatina de varza infoiata.
FRUNDZA f. - Hrinca subtire de piine.
FRUNDZARI (a). О frundzarit to(i pepinii
(castravetii). - A culege intr-ales.
FRUNDZI§OARA/ - Frunza de dafin.
FRUNDZUL m. Frundzul verde §-o castand,
Ileana, Ileana. (Folclor). - Frunza.
FRUNDZULEANA/ Fnindzuleana de oredz,
Inimioara, nu te vedz. (Folclor). - Frunzulita.
FRUNDZUOARA/ Frundzuoara de pdstdri,
Copchilica cu brdtari. (Folclor). - Frunzi§oara.
FRUNTARI n. -Capastru.
FRUNTARI n. - Rascol la caruta.
FRUNTARI n. - Fronton (la cerdac).
FRUNTA§ n. - Fruntar; curea ce trece pe
fruntea calului.
106
FRUNTE/ - Fronton (la cerdac).
FRUNTE / E x p r. Tare de frunte = frunta§,
bogat. - Bogat.
FRUNTE / E x p r. A culege fruntea la harbuji
= a culege primii pepeni. - Primul cules.
FRUNTE (a face). E x p r. A face frunte de
copt = a da in copt, a incepe sa se coaca. Griul
defrumos ce era, Frunte de copt facea. (Folclor).
- A da in copt.
FRUNTERA§ л. - Fruntar.
FRUNTIERA/ - Fruntar.
FRUNTJJA f. - Fruntar.
FRUNTIT adj. - Imblatit.
FRUNZA-NUCULUI adj. - Cafeniu-inchis.
FRUNZA-PLOPULUI/ - Platica.
FRUNZA-USCATA adj. - Cafeniu-deschis.
FRUPT n. - Produse lactate.
FUDULANI adj. - Fuduli.
FUDULA§ adj. -Fuduli.
FUDULH n. pl. - Testicule de bovine preparate
special pentru a fi servite.
FUGALNIC n. - Rindea lunga.
FUG AN n. - Rindea lunga.
FUGANCA/ - v. Fugan.
FUGANOC n. - Rindea lunga.
FUG A / E x p r. Afara-i fuga = afara ninge §i
bate puternic vintul. - Vijelie.
FUGANI (a) - A netezi cu fuganul.
FUG ARI (a) - A razmeri. Peste citeva zile Vasia
a fost rdzmerit in alta parte. (V. I. Popa).
FUGHEUCA/ - Pe§tera.
FUGHOBIL n. - v. Fugan.
FUGI (a). A fugit culoarea. (DD). - A se
decolora.
FUGI (a). Varul a fugit de pe perete. (DD). - A
se §terge, a se lua.
FUGI (a). Оfugit dealu. (DD). - A aluneca, a se
surpa.
FUGU1 (a) - A netezi cu fuganul.
FUIOAGA / - Ata ramasa dupa alesul
covorului.
FUIOAGA / - Persoana istovita, sleita de
puteri.
FUlORfl. Ozmulgim, leagam fuioaris-o lasdm
si-usuci. (TD). - Manunchi de cinepa nelucrata.
FUIOARE n. pl. - Ceremonie, cind mirilor li
se adyc daruri.
FULAU m. - Netrebnic, pierde-vara.
FULG n. - Spic de porumb.
FULG n. - Spic de stuf; maturita.
FULGAN n. - Rindea lunga.
FULGANI (a) - A netezi cu rindeaua.
F____________________________________________
FULGUI (a) - A rindelui.
FULG UI (a). Add mdtura sdfulguesc perefii §i
podul. (TD). - A §terge peretii §i tavanul cu
matura de stuf.
FULIGOASA adj. - Mitoasa.
FULTAN n. - Insulita acoperita cu stuf, cu
ierburi de balta.
FULTAN n. - Tufari§ des.
FUM n. - Gospodarie, casa, familie. (I.
Neculce).
FUM AG ARI m. pl. - Carbuni presati, brichete.
FUMAR n. - Ferestruica in acoperi§ul casei.
FUMAR n. — Hogeag.
FUMAR n. - Foale de prisaca.
FUMAR n. - Foe mocnit cu mult fum pentru a
ocroti pomii.
FUMARNIC n. - Ferestruica (in acoperi§ul
casei).
FUMARNIC n. - Foale, foi de prisaca.
FUMAGA (a) - A mocni (focul).
FUMAGARI n. - Foale la prisaca.
FUMAGAI (a) - v. A fumaga.
FUMAGI (a) - v. A fumaga.
FUMARAR1 n. Ldcuste mai putin pustietoare
decit... fumararii. (A. Russo). - Dregator care
incasa fumaritul.
FUMARET m. - Fumator incepator.
FUMAR1T n. - Dajdie platita de fiecare
gospodarie (hogeag), documentata in Moldova
de prin 1580.
FUMATOR n. - Foale de prisaca.
FUMEGAI (a). De cind soarili a rdsdrit, §apti
tigdri a fumegdit §i unghiile la degiti le-a pirlit.
(Folclor) - A fuma.
FUMEGHI (a) - A mocni (focul).
FUND n. - Fronton (la cerdac).
FUND n. - Masuta joasa, rotunda, cu trei
picioare.
FUND n. - Fundi§or dreptunghiular de hacuit
varza.
FUND n. - Gurar la cuptor (de tabla).
FUND n. - Capac la cratita, ulciorul cu lapte.
FUND DE BUCATARIE n.- Fund de hacuit
varza.
FUND DE SAC n. - Tabultoc.
FUND LA CUPTOR n. - Gurari.
FUND CU PICIOARE n. - Masuta rotunda.
FUND LA CERDAC n. - Fronton.
FUNDAC n. - Fronton (la cerdac).
FUNDAC n. - Gurar de tabla la cuptor.
FUNDAC n. - Infundatura, lot mla§tinos cu
izvoare.
F
107
FUNDAC n. - Parte de dinainte, incovoiata, a
saniei.
FUNDA f. - Masuta joasa, rotunda cu trei
picioare.
FUNDA f. - Fund de hacuit varza.
FUNDATOARE f - Parte de dinainte a saniei.
FUNDATOARE/ - Partea din urma a co§ului
carutei.
FUNDATOARE/ - Fronton (la cerdac).
FUNDUC n. - Capac de lemn pentru oala cu
lapte.
FUNDUL CALIDORULUI n. - Fronton.
FUNDUREL n. - v. Funduc.
FUNDURI n. pl. - Obloane (la fereastra).
FUNDUT n. - Picior la paharutul de rachiu.
FUNIE f. - Cununa (de ceapa, usturoi).
FUNIE DE USTUROI/ - Cununa de usturoi.
FUNIE DE CEAPA f - Cununa de ceapa.
FUNIGHEf. - Funingine.
FUNIGINA/ - Funingine.
FUR m. - Hot, tilhar. (I. Neculce).
FURA (a) - A se furi§a, a se strecura. (I.
Neculce).
FURAIB n. - Zavora§ (la fereastra).
FURAJ n. - Ratie (urluiala, ovas, orz, pleava)
pentru cai.
FURAJ p. - Fara§.
FURAJIR m. - Grajdar.
FURAJIR m. - Persoana care ingrije§te de о
herghelie.
FURATORI m. - Tilhar.
FURACJUNE/ - Hotie.
FURAJAL n. - Fara§.
FURCA/ - Drue lateral la scara.
FURCA / - Stilp la gard.
FURCA/ - Par la corlatele putului.
FURCA/ - Coame la ri§chitori.
FURCA/ - Unealta de pescuit.
FURCA f. - $ezatoare.
FURCA DE ARIE/ - Furca cu trei coame (de
lemn).
FURCA DE CHIATRA / - Furca cu opt
coame (de metal).
FURCA DE CUMPANA/ - Furca la put.
FURCA DE PLEAVA/ - Furca cu opt coarne
(de metal).
FURCA DE TRIER/ - Furca cu cinci, §apte
coame (de lemn).
FURCA DEASA/ - Furca cu opt coame (de
metal).
FURCULITA / - Parte carnoasa la copita
calului.
FURCULITA / - Unealta de batut firele la
alesul covorului.
FURCULITA / - Coame la ri§chitor.
FURCULITA/ - Beti§or ramificat la capat cu
care se urze§te.
FURCULITI / pl. - Ornament: linii curbe pe
tesatura.
FURDELITA f. - Viscol.
FURDI (a)-A viscoli.
FURDU$A f. - Prune mici, rotunde.
FURINGINE / - Funingine.
FURLUA (a). Mai fiecare tovarag al meu
furluase cite ceva: unui mere domne^ti, altulpere
de Rada$eni. (I. Creanga). - A §terpeli.
FURTI^AG n. - Gainarie.
FURTUNATIC adj. - Sperios (cal).
FUS n. - Coada cu roata gaurita la putinei.
FUS n. - Ax cu ghiventuri la tease.
FUS n. - Miner la menghine.
FUS n. - Boltina.
FUS n. - Radacina in forma de con.
FU$ALAU n. Du-te §i vezi de tragepina in sard
in fu^aldi lina pe care fi-am pregdtit-o. (M.
Sadoveanu). - Unealta de scarmanat lina, cinepa
asemanatoare cu tesala.
w z	9	Л
FU$ALI$TE/ Badica s-a dus $i le-a pus1 In
bdteli^tea vintului, In fu$dli$tea pdmintului.
(Folclor). - Risipa.
FU$EL n. - Vergea la sulul de dinainte la
razboiul de tesut.
FU$EL n. - Chinga dintre doua furci la о casa
de lemn.
FU$EL n. - Tulpina de ceapa care face saminta.
FU$TA f - Fusta.
FU§TI n. Deci cazacii cu focul, moldovenii cu
fu^turile. (Gr. Ureche). - Arma (ghioaga,
ciomag).
FUX adj. - Galben-deschis (cal).
FUX$VANT n. - Ferastrau de dulgherie.
108
G
GABJA f. - Mina, laba.
GABJA f. - Palma.
GABLE f - Furca cu 3-5 coarne de lemn sau
4-8 coarne de fier.
GABRULETA f. - Trasura cu patru roti.
GAD n. - Dihanie, jivina.
GAGANA n. - Scrob.
GAGA f - Specie de gi§te cu gitul lung.
GAGICA/ - Sotia romului (tiganului).
GAICAf. - Ureche la pantaloni prin care trece
cureaua.
GAID n. - Gardinar.
GAIDUNARw. - Gardinar.
GAIGANA f. - Scrob.
GAITA/ - Zaica.
GAITA/ - Petrol lampant.
GAITA f - Lampa taraneasca cu petrol lampant.
GALADAC f - Seceta.
GALAGAN n. - Lemnus la lantul ce leaga
fringhia navodului.
GALANAf - Specie de gaini.
GALBAN^lRET m. - Icter, boala de ficat.
GALBANARI m. pl. - Arnica (planta).
GALBANU§ m. Zaci di galbanum. (DD). -
Galbinare.
GALBAT m. - Galbeaza (la oi).
GALBENI m. Chimirul plin de galbeni. (M.
Eminescu). - Moneda de aur, a circulat §i in
Moldova.
GALBINARE / Dar de-oi $ti cd о prinde
galbinarea de ciuda... nu m-oi duce. (V.
Alecsandri). - Icter, boala de ficat.
GALBIN1 f pj. - Icter.
GALBINUTA/ - Mic?unea.
GALBIN-BALAOR adj. - Galben-deschis.
GALBIN-LUMINAT adj. - $arg (cal).
GALBIN-TURUNGIU adj. - $aten.
GALBIN-ZOIOS adj. - Galben-inchis.
GALE / pl. - Umplutura, ca о gogoa§a, pe
frunzele unor plante.
GALEATA/ - Caldare.
GALITA/ - Oratanie, pasare de curte.
GALITA/ - Pui de pasare de casa.
GALITA/ - Mreaja dintr-o singura retea.
GALON CU CO§ n. - Damigeana.
GALON INGRADIT n. - Damigeana.
GALON IMBRACAT n. - Damigeana.
GALTELI n. - Rindea speciala cu dalta mica.
GALUS n. - Vopsea pentru tesaturi.
GALUST n. - Cravata.
GANAFIRI m. pl. - Spini pe marginea
drumului.
GANC n. - Prispa din scinduri.
GANCI n. - Defect.
GANOC n. - Cerdac.
GANOC n. - Veranda sticluita.
GANOC n. - Pridvor de lemn in fata casei.
GANOC n. - Prispa.
GARAFA/ Imparatul c-o garafa A venit^i cu-
n singeap. (M. Eminescu). - Carafa.
GARAFA f. - Butelca.
GARAFA BURDUHOASA/ - Butelca.
GARAFLA/ - Topora§.
GARD n. - Plasa intre doua vintire.
GARD1NA f. - Colac de piatra la put.
GARDINA/ - Plasa ce une§te doua vintire.
GARDINIpl. - Ghizdele de lemn la put.
GARDIROP n. - Bufet (mobila).
GARDIROP n. - Masa de bucatarie.
GARITONI m. pl. - Porumbei cu coada infoiata.
GARITA/ - Mertic de masurat vama la moara.
GARNIT n. - Masura veche pentru cereale de
12- 15 kg.
GARNIT n. - Mertic de masurat vama la moara.
GARNIT n. - Vama (la moara).
GARNIZ n. - Ornament de lemn la strea^ina.
GARNU^CA/ - Ulcior cu toarta §i jghebulet
la gura.
GARNU^CA/ - Cana (de lut) de baut apa.
GARNU$CA/ - Сеанса (de faianta).
GAROI m. - Cioroi.
GAROI m. - Rom (tigan).
GARUS n. - Lina intr-un anumit fel toarsa;
tesatura din astfel de fire.
GARUSICA/ - Jacheta femeiasca tricotata.
GAVAN n. - Scobitura la mijlocul furcii de tors.
GAVAN n. - Partea de jos impletita cu ata a
maturii.
GAVAN n. - Parte a greblei pe care se fixeaza
dintii.
GAVAN n. - Gavanos.
GAVAN n. - Oala de schija.
GAVAN n. - Orbita ochiului.
G AV ANA/ - Groapa cu apa §i noroi pe drum.
GAVANOS n. - Vas de lut de 5 - 8 I cu toarta
deasupra.
GAVANOS n. - Vas de lut fara torti.
GAVANOS n. - Borcan de sticla.
GAVANOS n. - Vaza pentru flori.
GAVANOS adj. Loc gavanos = loc adinc. -
Adinc.
GAVANO$EL n. - Borcana? de sticla de 0,5 /.
GAZ n. - Lampa.
GAZARA f. - Borul palariei.
GAZDA f. - Cvartir.
GAZNIC n. - Lampa.
GAZNITA/ - Lampa.
GAB JI (a) - A prinde fara veste, a inhata, a
in§faca.
GABU1 (a). ...Bag mina in scorbura, unde
§tiam, §i noroculmeul... gdbuescpupazape oud.
(I. Creanga). - A in§faca, a prinde fara veste.
GAGAIRE f. - Gigiit.
GAGALICE f. - Fiinta mica; copii, pui. (Th.
Holban).
GAGAUZOAICA f. - Gagauza.
GAIBARA (a) - A se catara, a se urea, a se
aburca.
GAIDAC n. - Prajina cu care se intinde vintirul
in apa.
GAINAR m. Cum e Negu$i gainar, ce-o sa-i mai
frecepe unii, sa traga de la ei ceva. (P. Dumitriu).
Daca-l va prinde un gainar, adica un jandarm,
sa-l ia cu vorba. (I. Pas). - Jandarm roman in
Basarabia (1918-1940).
GAINARIE/ - Poiata, cotet.
GAINARIEf. - Loc in piata unde se vind gaini.
GA1NARITA f. Pe baba, de mild, au pus-o
gdinaritd. (I. Creanga). - Gainareasa.
GALANA adj. - v. Galana.
GALAMOZ n. Ce blestemdjie $i galamoz era
in casa. (I. Creanga). - Invalma§eala, dezordine.
GALATUS m. - Bima.
GALATU§ n. - Cocolo§ mare (de mamaliga sau
altceva).
GALATUSCA f. - Maciuca.
GALATU$CA f- Maciulie la bita.
GALBAJOASA adj. Mai rumdna, mai
frumoasa, Nu ca mine-о galbajoasa. (Folclor).
- Palida.
GALBANA§I adj. Boi gra$i, gdlbana^i. (TD).
- Galbui.
GALBANUTA adj. Buruiana galbanuja, taji
bdrbafii nu te crufa. (Tutunul). - Galbena.
GALBARUI adj. - Galbui.
GALBENASI m. pl. Na-fi о chivard de
galbena^i, Da-i drumul lui Todera§. (Folclor). -
Monede de aur, galbeni.
GALBENEALA f. De-а morfii gdlbeneala
pierid eu sint la fa$d. (M. Eminescu). - Paliditate.
GALBINELE' f. pl. - Galbinare.
GALBINELITA f. -v. Galbinele.
GALBINIE /. - v. Galbinele.
109
GALBINITA f. - Vaca de culoare galbuie.
G ALBIN if A f - Icter.
GALB^U adj. - §aten.
GALBIU-OLECUTA adj. - §aten.
GALEATA f. - Nzs din doage de 150-200 /.
GALEATA f. - Caldare.
GALEATA/ - Putinei.
GALEATA/ - Vas din doage pentru muraturi.
GALEATA f. - Vas de doage de muls oile.
GALEATA/ - Ciubar.
GALEATA f. - Ciutura.
GALEATA/ - Cofa.
GALEATA/ - Banita, unitate de masura pentru
cereale.
GALEATA DE PINE/ - v. Galeata (banita).
GALETARI m. - Vas din doage in care se spala
rufele.
GALGHIOR m. - Ciuperca galbena
comestibila.
GALGHIOR adj. - §atcn.
GALGHI§IOARA adj. $i (i-i fata gdlghipoari,
Ori ti-i ran, ori dza$i di boali.. (Folclor). -
Galbioara.
GALU§ n. - Sfoara ce leaga plasa navodului de
funia principals.
GALU§CA/ - Cocolo§ din aluat, gri§, brinza
sau came tocata.
GALU§E/ pl. - Sarmale.
GALU§E/ pl. - Galu§te facute din aluat.
GAMAN m. - Om mare $i nerod. (Th. Holban).
GAMAIOG n. - Gramajoara, manunchi.
GAMALIE/ An fdcut-o micanca chiti $i i-an
facut gdmalie la capit, $-am leagat-o ghini^or.
(TD). - Nod.
GAMUET n. - Stog mic. (Th. Holban).
GARAFA BURDUJAL / - Carafa de vin
rotunda.
GARAFA CU CORZINCA/: - Damigeana.
GARAFA HARBUZIE / - Carafa de vin
rotunda.
GARAFA TORTO$ICA / - Carafa de vin
rotunda*
GARBILA/ - Capete de scindura taiata.
GARDINI (a)-A face gardina la doage.
GARLABAN n. - Lovitura, zdupac.
GARNISIOR n. - Cana mare de sticla pentru
apa.
GARUITURA/ - Adincitura de topor in tulpina
unui copac.
GASIULIE/ Am о ga^iulie $i traesc intr-insa
о mie. (Macul). - Maciulie de mac.
GA§IULIE/ - Capatina de usturoi.
110
GA§IULIE f - Gamalie de chibrit.
GATA (a). Iar bdtrina gata fa$a. (M.
Eminescu). - A pregati.
GATI (a). Ma rog, lasd-md la parete, cd de-a
veni sd-mi mai deie un ciomag, ma gate^te.
(§ezatoarea). - A incheia viata, a pune capat
zilelor.
GATI (a). Stra^nicd femeie... m-afript la inima,
m-a gatits (M. Sadoveanu). - A da gata, a zapaci.
GATITAL adj. - Chipe§, ferchezuit.
GA UNA f. - Gaura (in pamint).
GAURITORI n. - Priboi.
GA VANOS CU FLOARE-Vaza.
GAVOZDI (a) - A inghesui, a ingramadi, a
ghemui, a cuibari.
GAVOZDI (a). Mireasa... se gdivozde^te unde
poate, numai sd n-o gaseasca. (E. Sevastos). -
A se ghemui, a se cuibari.
GAVOZDI (a). Da oari undi l-am gdvozdit.
(TD). - A dosi, a impinge ceva intr-un loc dosit.
GAVOZDIT adj. Veveritele, gdvozdite una peste
alta in scorburi de copaci, suflau in unghii f
plingepu in pumni. (I. Creanga). - Ghemuit.
GAZARNITA f - Bidon pentru gaz.
GAZDULEASA f $i s-au pus dupa masd §-o
chemat-o pe jupineasa gdzduleasd. (Folclor). -
Stapina casei.
GEALAU n. Auzeam bdtaia bdrzilor ori
sunetele ascufte ale gealdului, care se
amestecau cu glumele lucrdtorilor. (M.
Sadoveanu). - Rindea; “in restul tarii rindea
lunga...s”. (DLR).
GEALAU (de prima operatie) n. - Robane.
GEAM n. - Ochi de fereastra, mobil.
GEAMANDANAf - Damigeana.
GEAMBA§ m. - Intrigant, in§elator. (I.
Neculce).„
GEAMLIC n. - Rasadnita; sera.
GEANAf Geand lafrunte. (DD). - Sprinceana.
GEANA f. E x p r. Se face geana = se lumineaza
de ziua. - Zorele.
GEANDRA f. Geandra e mincarea celor cu
desdvir^ire sdraci. (§ezatoarea). - Fiertura
subtire din crupe §i apa.
GELUI (a). Teslarii... geluiesc scinduri. (V.
Draghici). - A netezi cu rindeaua; a rindelui.
GELUIRE/ - Netezire cu rindeaua a unei piese
de lemn.
GELUIT adj. - Prelucrat cu rindeaua; rindeluit.
GEMANAR m. - Fiecare din fratii gemeni.
GENUNCHER n. Vite, cai, oi, porci,
brinza ...sumane mari, genunchere $i
G_______________________________________
sdrdace...$tergare de burangic alese $i alte
lucruri ce le duceau lunea in tirg de vinzare.
(I.Creanga). - Suman pina la genunchi.
GERAR m. - lanuarie, nume popular al lunii.
GERUI (a) -A scoate rufele la ger.
GERUI (a) - A inalbi (pinza) scotind-o de mai
multe ori la ger.
GERUIT adj. - Atins de ger, inghetat.
GERUIT adj. - Care a stat la ger, s-a uscat la
ger.
GERUIT adj. - Inalbit prin scoatere la ger.
GET-BEGET adj. Moldovan get-beget. (DD).
- A devarat, veritabil.
GHEARA/ - Cirlig la cange.
GHEB n. Iruga Sdlanelor trece printre gheburi
moi de ierburi amestecate cu apa mocirloasd.
(M. Sadoveanu). Ma oprii la о r as pintie pe un
gheb al muntelui. (C. Hoga§). - Inaltime,
ridicatura.
GHEB n. - Cocoa^a.
GHEBA n. - Cocoa^a, gheb.
GHEBOS adj. - Coco^at.
GHEBOS adj. - Incovoiat, girbovit.
GHEBOS adj. - Incapatinat.
GHEBO^A (a) - A se coco§a, a se girbovi.
GHEBO$ATWy Sta strimb $i pufin ghebo^at
in §a. (M. Sadoveanu). - Coco^at, girbovit (de
batrinete).
GHELDUM n. - Ghiont.
GHELNITA/ - Hindichi in jurul padurii.
GHELN1TA f. - Toponim pe mo§ia satului
Tareuca.
GHEMISEL n. - Ghemulet.
GHERDAN n. Eu calare, eapegios Cugherdan
de flori frumos $i cercei lungi de margele Sd
traga ochii la ele. (V. Alecsandri). - Cununa.
GHERGH1N m. - Paducel.
GHERGHIRI n. Mai scoate dintr-un gherghiri
ni$te straie foarte vechi, un arc, ni$te sdgeti, un
palo$ $i un buzdugan, toate piine de rugina. (I.
Creanga). Unde sd m-ascund? In gherghir,
cucoane. (V. Alecsandri). - Beci sau camera
boltita pentru pastrarea obiectelor de pret.
GHERl f. pl. - Gheare (la mita, ciine).
GHERMAN m. - Neamt.
GHERMANESC adj. - German.
GHERME/ - Rascol la caruta.
GHERME f. - Drue de-а curmezi^ul carului
(carutei).
GHERME f. - Fuscel batut deasupra la scara.
GHESPEDE/ - Viespe.
GHETU$CA/ - Gheata subtire.
Ill
GHEZUMT n. - Rindea speciala cu dalta mica.
GHIAUR m. - Rom (tigan).
GHIAVOL m. - Drac’
GHIBELI n. - Fronton (la cerdac).
GHIBIRDIC m. Chihdiam pe mama sd sepule
pe lingd tata, ca doar m-a da p pe mine la
catihet; mdcarcd eram un ghibirdic p jumdtate.
(I. Creanga). - Copii, om maruntel.
GHIBIRI (a)-A pieri.
GHID m. - Sperietoare de pasari.
GHIDAN m. - Scamator la claci.
GHIDU§ m. Ghidi! Ghidi! Ghidu§ ce epi. (I.
Creanga). - §trengar.
GHIDU§ adj. Arunca peste masa spre surorile
lui, priviri ghidu^e pe sub gene. (C. Hoga§). -
Care exprima §trengarie, mucalit.
GHIDUSj (a) - A §agui, a glumi.
GHIDUSIE f. Sd пи-mi scrii vro ghidupe cum
ai totdeauna obiceiul de a-mi serie pe albumul
meu. (C. Hoga§). lar о fi ghidupi de ale lui. (V.
Alecsandri). - Comicarie, §trengarie.
GHIERS n. - v. Viers.
GHIGA f. - Maciuca.
GHIGIL1C n. L-am gasit de lapdrinji impreuna
cu ghigilicul tatei p beni$elul mamei. (C.
Negruzzi). - Scufie de noapte.
GHIGOR m. - Guvid.
GHIGOSI (a). $i dupa ce intra ei cu tofii
inlduntru, Ivan incepe a-i ghigosi. (I. Creanga).
-A indesa, a ingramadi.
GHIJOAGA f. Ghijoaga uricioasa ce epi, din
top caii tocmai tu te-ai gasit sd mdnincijdratic?
(I. Creanga). - Mirtoaga.
GHIL n. pl. О cheptini p... fepila cari rdmini
di la pdcipci si numepi ghil. (TD). - Fire de
cinepa de calitate proasta ramase dupa pieptanat.
GHILAE adj. Vaca ghilae aripete maripi dinsa.
(DD). - Baltata, floreana.
GHILAN m. - Betivan, alcoolic.
GHILAN m. - Bou cu parul inchis §i cu dungi
albe.
GHILANDRA f - Vai la mireasa.
GHILEALA f. Negustor de bdcan, iruri,
ghileala, sulimineald. (I. Creanga). Punefata la
ghileala, Buze moi la rumineald $i sprincene la
cerneala. (V. Alecsandri). - Suliman alb, pudra
alba.
GHILISOR n. - Fire de cinepa ramase dupa
pieptanat.
GHILI (a). Ma uitam pe furi§ cum se joacd apa
cu picioruple cele mindre ale unor fete ce
ghileau pinza. (I. Creanga). - A inalbi (prin
muierea repetata in apa §i punerea la soare).
GHILIT n. Pe cind §ed ele plecate p dau pinza
in apa la ghilit, fac tupi! din balta, po iau la
sdnatoasa. (I. Creanga). - Inalbirea (pinzei).
GHILIT adj. Purtind pe cap un val de pinza
ghilitd. (V. Alecsandri). - Inalbit.
GHIL1TOARE f. - Toponim pe mo§ia satului
Gura-Cainari.
GHILOSI (a). S-a ghilosit, s-a gatit, s-a
pieptanat, a apdrut cind era soarele pe cer de о
sulija. (M. Sadoveanu). Acasd-i cucoana? -
Acasd, da se ghilosepe acum. (V. Alecsandri). -
A se spala mult, a se dichisi.
GHILOSIT adj. Mi-ат scos fetele la
ivald...ghilosite, gdtite, impopofonate. (V.
Alecsandri). - Spalat bine, dichisit.
GHILOTI (a) - A se spala prea mult. (Th.
Holban).
GHILOTI (a) - A snopi in bataie. (Th. Holban).
GHIMBOSI (a) - A se inghesui.
GHIMPURI n. pl. Murele au ghimpuri tari.
(DD). - Ghimpi.
GHIN n. - Bara care inlesne§te ridicarea unei
greutati.
GHINDA f. - Dalta cu care se struje^te butucul
rotii.
GHINDURA f. - Ghinda.
GHINDOC m. - Bondoc.
GHINELE n. - Avere.
GHIOAGA/ Surd izbeau ghioagele inspinarile
vitelor. (E. Camilar). Hangiul izbise ghioaga in
pamint p cu mina о cumpdnea din coadd. (M.
Sadoveanu). О ghioaga groasa p lunga fara
sfir.pt. (C. Hoga§). - Bita cu maciulie.
GHIOAGA f. Au smuls de sub cingdtoare
buzduganele cu ghioaga de plumb p au smucit
deodatd zabalele cailor. (M. Sadoveanu). -
Capatul bombat al unui buzdugan.
GHIOALCA adj. Cu hainele ghioalca = cu
hainele cu totul ude. Ud ghioalca = ud pina la
piele, ud lioarca. - Ud (de apa, de ploaie).
GHIOALCA f. - Baltoaca.
GHIOALCA adv. - Leoarca.
GH1OANGA f. - Maciulie (la bita).
GHIOC m. - Ba§icuta de aer sub gheata.
GHIOC1 n. - Car cu loitre lungi; loitrar.
GHIOCI n. - Caruta cu co§ special pentru carat
graunte.
GH1OGAR m. - Raufacator.
GHIOL m - Bivol.
GHIONDUZ m. - Om rautacios.
GHIORDUM n. - Joc de carti.
9
G_______________________________________
GHIURTAR m. - Netrebnic.
GHIUZLEME f. - Placinta din aluat coapta in
tigaie.
GHIUZLEME/ - Placinta cu brinza.
GH1UZURI n. pl. - Curele la imblaciu.
GH1VECI n. - Pivnita.
GH1VIZIU adj. - Singeriu, ro§u-inchis.
GHIZDELE/ pl. - Lemne la put.
GHIZDELE / pl. Fintina era veche dupa cit
aratau ghizdelele fi furca de stejar. (M.
Sadoveanu). S-au piecat peste ghizdele fi au
inceput a se uita in fundul fintinii. (I. Sbiera).
Dau de о fintina cu ghizdele de stejar fi cu un
capac deschis in laturi. (I. Creanga). - Ghizduri.
GHIZOROG m. - Vaduvioara (pe§te).
GIG n. Giguri de sumani. (I. Creanga). - Vig,
val.
GIGELE/ pl. - Jucarii.
GIGIT adj. Gigit ca un tinar brad, Virtos ca un
vechi stejar. (C. Stamati). - Zvelt, suplu.
GIMNOT m. - Pe§te de apa dulce asemanator
tiparului.
GINGEL m. -Gingie.
GING1E/-Om scund.
G1NG1NA/ - Margine (la oala, strachina).
GIOI (a)-A invinge, a dovedi.
GIONATAN m. - Soi de mere.
GIOSAN m. Venitu-i-au intr-ajutoriu fi
moldovenii gioseni. (Gr. Ureche). Addogindu-i
den dzi in dzi oameni de Tara de Sus toata fi
den gioseni multi. (M. Costin). - Locuitor al Tarii
de Jos = Moldova de Jos.
GIREADA f. Mai fusese descarcat fi alt stuf
adus in aceeafi zi, lingd gireada de mai inainte
inceputa. (M. Sadoveanu). In locul griului de
pe cimp, vede acum о gireada mare fi doua mai
mid, afezate pe culmea dealului. (I. Creanga).
- Sira (de paie, griu).
GIUBAN n. - Haina cu poalele lungi. (Th.
Holban^.
GIUMATATE/ - Masura de capacitate pentru
miere sau vin.
GIURATORIU m. - Martor cu juramint. (I.
Neculce).
GIURU1NTA f. - Fagaduiala intarita prin
juramiqt. (I. Neculce).
GIUVIRfl. - Ciubar.
G^VORNITA/ - Viscol mare, vifor.
GIGE A m. - Purcel.
GIGILI§I m. pl. - §tiuleti mici de porumb.
GIGILI^l / pl. - Girlite, specie de gi§te
salbatice.
112
GHIORGHIOVASIU adj. - Stinjeniu.
GHIORGHIVAN m. - Liliac.
GHIORLAN m. Auziobraznicie?... unghiorlan
cu-n petec depamint fi uite ce guraface alaturea
cu mine! (I. Creanga). Da cucoand Florica nu
poti sd zici, ghiorlane? (V. Alecsandri). -
Topirlan, badaran, taranoi.
GHIOTLUCURI n. pl. - Hamuri (fara
capestre).
CHIOTURA/ Da cu ghiotura sd treacd. (M.
Eminescu). - Muitime.
GHIOZ n. - Sectie intr-un hambar in care se
tine griul.
GHIOZMEA/ - Turta din aluat dospit coapta
la tava.
GHIPCAN m. Ma rog, cine finepoftele?.. Cine-
i otcupcicul ghipcanilor? (V. Alecsandri). -
Mirtoaga.
GHIRLANCA/ - Ghirlanda de flori la mireasa.
GHIRLANDRA f. - Ghirlanca.
GHIRON n. - Vas de lut cu floare.
GHISMAN n. - Coptura din faina de porumb.
GHI§CA/ - Vas din doage cu gura mai ingusta
decit la fund.
GH1TALAR1E f. - Ferma de vitei.
GHITMAN m. - Coptura din aluat pregatit cu
corasla sau cu chi§leag.
GHITMAN m. S-aduc bucatele in masa, came
cu perje sau cu cartofi, plachie, ghitmani... fi
friptura. (E. Sevastos). - Placinta cu brinza §i
smintina.
GHITMANA f. - Turta din faina de porumb cu
chi^leag.
GHITMANE n. pl. E gurarul fi se uita in
cuptior, da el plin cu placinte, invirtite, salarii,
pirojoace, nalavdnci, gh it mane, fel de fel de
mincare. (Folclor). - Placinte cu brinza.
GHITOMANCA f. - Placinta facuta din aluat
dospit.
GHITOMANCA f Cum inghit fara saj
sdrmanii ghilomancele de la praznicul nostru,
afa ne-au inghifit pe noi ciocoii fi lingdii
domnefti. (M. Sadoveanu). - Sarma mare.
GHITOS adj. Pina a vorbit acestea, eram fi
invdlit intr-o sarica ghifoasd de Cafina. (I.
Creanga). - Mitos.
GHIUJ m. Auzi ghiujul... Sd se insoare cind ii
batut de brumd ca un zbirciog. (V Alecsandri).
- Om batrin, mo^neag.
GHIUL m. - Trandafir.
GHIURMEC m. - Drue care se pune deasupra
carului incarcat cu fin.
G
из
GIJI-GIJI interj. - Strigat cu care se cheama
porcii la mincare.
GijilT adj. - Ragu§it.
G^LBA§I m. pl. - Cimati.
GILCA f. - Copii bolnavicios.
GILCEVI (a) - A-§i arata nemultumirea
bombanind. (I. Neculce).
GI^GIIT adj. - Bilbiit.
GILITA f. - Cocor.
GIMBOASE f. pl. - Verzaturi, zarzavaturi.
GIMUET n. - Gramajoara de fin, paie §.a. cit
se poate lua о data cu furca.
GINDURI (a) - A se gindi.
GINGANIE f. Baza limbii este mult prea
puternica $i viguroasd pentru a ceda la biziitul
unor gingdnii Ion Barbuja. (Flux). - Neofit.
G1NJ n. - Nuia cu care se schimba itarul la
razboiul de ales covoare.
GJNJOS adj. - Tare §i ciltos (lemn).
GINJURI n. pl. - Curele la imblaciu.
GiNJUI (a) - A impleti (sirma).
GINSAC m. - Sticla de 3 /.
GINSAC m. Nu vrei safacem schimb? sa-fi dau
capra asta $i sa-mi dai gisca. - N-ai nimerit-o:
ca nu-i gisca, ci-i ginsac. (I. Creanga). Nimeni
nu va tagadui cd este deosebire intre ginsac $i
еще. (M. Eminescu). - Ciscan.
GINSCA f. - Gisca.
G1RBI (a). In padure na$te, In padure create,
Vine acasa $i girbefte. Melita. (Folclor). - A latra.
GIRGILICI adj. Un gigilici de bostan. (DD).
- Pipemicit, nedezvoltat.
GIRGIRITA f. - Buburuza.
GIRLAN n. - Cununa (pe cap).
GIRLAN n. - Ghirlanda de flori la mireasa.
G^LAN n. - Girlici la pivnita.
GIRL A f. - Piriu mic.
GIRLA f. - Afluent al unui piriu.
G1RLA/ - Loc in Nistru, unde apa curge foarte
recede.,
GIRLA/ - Canal.
GIRLEANCA f. - Esofag.
GIRLEANCA f. - Trahee (la cal).
GIRLICI n. - Canal prin care curge apa din riu/
lac la roata de udat.
GIRLICI n. - Drum, carare prin stufarii.
GIRLICI n. - Gura intoarsa inauntru la co§ul
de prins pe§te.
GiRLICI n. - Gura la vintir prin care intra
pe^tele.
GIRLITA f. Pe aid, unde ii az Pastrinitea, curd
Girlita, care s-o inceput de la Ciuburciu. (TD).
- Hidronim in stinga Nistrului.
GIRLITA f. Chemdrile girlifelor §i zbucnirile
lor de aripi se prelungeau in lungul Prutuluipina
la mare departure. (M. Sadoveanu). Era ppdtul
gi^tHor mid sdlbatice, care se cheama girlite.
(M. Sadoveanu). - Gisca salbatica.
GIRLUTA f. - Urma lasata de un §uvoi de apa.
GIRLUTA f. - Jgheab la tease.
GIRNATE f. pl. Foaie verde trii girnate, Mi-o
venit asard carte. (Folclor). - Legume.
GIRNEATA f. О girneatci subtire se clatina
incet. (M. Sadoveanu). - Varietate de stejar.
GIRNEATA f. - Padure tinara.
GIRNET m. - Stejar.
GIRNET m. - Vas de metal de 2,5 kg cu care se
masoara griul.
GIRNET m. Incepe a ciocirti un girnet de stejar
din anul trecut. (I. Creanga). - Bucata de lemn,
par gros.
GISCAf. - Carafa de 3 /.
GISCA/ - Cana mare de sticla pentru apa.
GISCARITA f. Gase^te let un impdr at, ca sa
lucreze cagiscdrita, sipdizascdgidele. (Folclor).
- Ingrijitoare de gi§te.
GISCO1 m. - Ginsac.
GISCULITA f. - Boboc (de gisca).
GISNAC m. - Ginsac.
GIT n. - Girlici.
GIT n. In gitu hirlefului bagam coada. (TD). -
Partea rotunda a hirletului in care se fixeaza
coada.
GITARI n. - Opritoare (la ham) prinsa de gitul
calului §i de oi§te.
GITARI n. - Curea la capeteala.
gItArnita/ - Gitari (la capastru).
GiTELNITA f. - Opritoare (la ham) prinsa de
gitul calului §i oi§te.
GJTERNITAf. - v. Gitelnita.
GITINA f. - Catina.
GITIREADZA f. Pi gitireadzi tre$i mincarea,
apa. (TD). - Esofag.
GITITA/. Hiriindu-^i in gitita lacrimile, s-a dus
la Zailic judele sa-i impartd^eased porunca
stapinului sau. (M. Sadoveanu). - Gitlej.
GITLAN m. Apare un dropioi deosebit de mare,
indlja gitlanul $i privea spre turma. (M.
Sadoveanu). - Git.
GITLAN n. - Carafa de 3 /.
GITLAN adj. - Betivan.
GITLARI n. - Gitar (la capastru).
GITLEANCA/ - Gitita.
GITLEJ n. - Opritoare (la ham).
114
G
GITUELE f. pl. - Gitare la gura de ham.
GITUITORI n. - Opritoare (la ham).
G^TURAR n. - Gitar (la capastru).
GITA/ E x p r. A impleti gite albe = a ramine
fata batrina. Scotea fruntea cu gife balane $i ochi
alba^tri, о mutri$oara agera de copila. (M.
Sadoveanu).§tergeau minile... $i-$ipotriveau
dupa urechi gifele de par, nelini^tite de boarea
zilqi. (M. Sadoveanu). - Cosita.
GITAf. Am leagat tortu in cruci... $-am fdcut-
o §i(d. (TD). - Caleap de cinepa.
GITA f. - Matase de porumb.
GITI§OARA f. Poftim tulpan din Tarigrad
cumpdrat, Sa-fifie dumitale de legat, Cd de acum
pind-n vecie Gifyoarele dumitale legate-au sd
fie. (E. Sevastos). - Cosita mica.
GLAGORE f. Nu vezi tu cd daca nu-i glagore-
n cap, nu-i $ipace bund. (I. Creanga). - Minte,
pricepere.
GLAJA f. Da glaja de pe polifd... $i toarna
rachiu. (NJ. Sadoveanu). - Sticla, butelie.
G LANG AU m. - Om inalt de statura, zdravan.
GLASNIC adj. - Care rasuna cu putere.
G LAV AN n. - Gavan la grebla in care se fixeaza
dintii.
GLAVAN n. - Fiecare din cele doua umere ale
ferastraului cu rama.
GLAVAN n. - Nume de familie.
GLAVATINA f. - Capatina.
GLAVATINA f. - Capatina de usturoi.
GLAVATINA f. - Maciulie la bita.
GLAVAf. Unu-lpiersecd pe glava, cetluindu-l
colo bine. (M. Eminescu). - Capatina.
GLAJER m. - Sticlar, geamgiu.
GLAJERIE f. - Sticlarie, fabrica de sticla.
GLASUI (a) - A vota.
GLIE/ - Bulgar.
GLIGAN m. - Vier, pore necastrat.
CLOABA f. Popa da aldama^ul, popa plate^te
gloaba, strigau tofi. (C. Hoga§). Tata a dat
gloaba pentru mine. (I. Creanga). - Amenda,
despagubire la care erau supu§i princina§ii in
Moldova medievala. Termenul este atestat prima
data intr-un document al lui Alexandru cel Bun,
domnul Moldovei, din 20.12.1432. Eracunoscut
§i larg intrebuintat in Moldova §i in jumatatea a
doua a veacului XIX.
GLOABA f. - §traf. Pldtise §traf la Viena
pentru cd i$i bdtuse servitoarea. (I. Ghica). Dupa
taxa pe rachiu urmeaza in bugetui de venituri
comunale taxape ispa$a, §trafurile. (I. lonescu).
GLOATAf. - Oaste de tara, alcatuita din tarani.
GLOATAf. - Familie mare.
GLOATA f. - Nat. A$a era de multpopor... §i
sfetnici $i feciori de crai §i nat de rind. (G.
Co§buc).
GLOBAN m. - Mirtoaga.
GLOBI (a) - A §trefui. Sd se §trefuiascapentru
fiecare rind cu cite lei noud. (I. lonescu).
GLOBIN n. - Crema de ghete.
GLOBNIC m. - Cel ce aduna, incaseaza
gloabele = despagubirile, amenzile. Cuvintul este
atestat pentru prima data intr-un document al lui
§tefan al II-lea, domnul Moldovei, din
1.08.1444.
GLOD n. Vintul primaverii a uscat glodul. (C.
Negruzzi). - Noroi.
GLOD n. - Ochi, mocirla.
GLODARAEf. - v. Glodarie.
GLODARIE f. Ploua stra^nic $i era о glodarie
pan la genunchi. (C. Hoga§). - Noroi mare.
GLODIU adj. - Cafeniu-intunecat.
GLODOS adj. - Noroios.
GLODUROS adj. - Noroios.
GLOGOZALA f. - Inghesuiala, forfoteala.
GLOGOZ1 (a) - A se buluci, a se invalma§i.
GLOGOZI (a) - A se framinta fara rost.
GLOGOZ^(a) - A fierbe prea tare.
GLOGOZIT adj. Aista-i bor$ glogozit, nu-l
mdninc. (TD). - Prea fiert.
GLUGA f. lar ciobanu-^i pune gluga. (M.
Eminescu). i$i smulse §i gluga lui mohoritd, puse
pe flacau pe laifa, $i el se trinti inaintea focului.
(M. Sadoveanu). l$i lua gluga din git, scoase
din ea citeva daraburi zdravene de mamaliga
rece. (C. Hoga§). Trei osta$i... Pe ai lor umeri
poarta gluga. (V. Alecsandri). - Obiect de
imbracaminte cu care se acopera capul (pina la
umeri), pentru a-1 feri de frig §i de ploaie.
GLUGA f. Рарщои uscati se odihnesc in glugi
pe lanuri. (E. Sevastos). Pe clin, la vale, erau
impra^tiate case sub glugi de stuh...(N[.
Sadoveanu). - Gramada de snopi de porumb sau
de manunchiuri de cinepa in forma conica.
GLUMOSat//. Badi, trandafirfrumos, $i te-ai
aratat glumos $i din minte tu m-ai scos.
(Folclor). - Glumet.
GOCIU-GOCIU interj. - Strigat cu care se
cheama porcii la mincare.
GODAC m. Insa godacul iar a strigat: tata nu
te infrico^a cd eu sint. (I. Creanga). - Purcel de
un an.
GODACEL - Purcel.
GODACICAf. Am auzit cd avefi о godacica de
G
115
vinzare. (TD). - Purcica.
GODIN m. Cu godinul lui se faceau $ase
mistrefi. (M. Sadoveanu). - Purcel.
GODINA fi - Scroafa de 3 luni.
GOFET n. - Bomboana.
GOGA f. - Gluga de porumb.
GOGA f - Arc de inhamat.
GOGA f - Capacel la fitilul lampii.
GOGA f. - Nuca proaspata curatita de coaja.
GOGA fi\ - Strigoaica.
GOGEAN m. - Purcel. (Th. Holban).
GOGEANA f. - Gogineata pe talpi de lemn.
GOGERI n. — Gogineata.
GOGHIE f - Ro§ioara (pe§te).
GOGI (a). Tudorifa gogea singura prin colturi,
in odaita-i saracd fl curata. (M. Sadoveanu). -
A suferi indelungat de о boala.
GOGI f. pl. Oamenii tae pdp^oii fl-i fac gogi.
(TD). - Glugi de porumb.
GOGINEATA fi - Loc ingradit unde se da
mincare la pui.
GOGIREy? - Bolire.
GOGOA§A f. - Ghinda.
GOGOA§A/ - Gogo§ar.
GOGOMAN m. (Vbrbea) intr-o limba pe care
niciodata n-o intelege un mare gogoman ca tine.
(C. Hoga§). ...Sa nu le poata talmaci, ca sa-i
dovedim cd e numai un gogoman pedant. (C.
Negruzzi). Silvan este cel mai plin de fumuri,
mai nerod, mai gogoman. (C. Negruzzi). “In
Muntenia: gunman”. - Guguman, prostanac.
GOGOMANIE/ Am scdpat vro gogomanie...
la s-o dreg. (V. Alecsandri). Ar trebui sa fie
cineva tare prost ca sa creadd asemenea
gogomanii. (C. Negruzzi). “In Muntenia:
gugumanie”. - Gugumanie.
GOGONEL m. - Gogo§ar.
GOGO§ n. - Gogo§ar.
GOGOMAN m. - Gogo§ar.
GOGO§AR DE STEJAR m. - Ghinda.
GOGO§1/ pl. Pastaim gogofl de ndut, pintru
cis-o copt. (TD). - Pastai.
GOJDER n. - Gogineata.
GOLA§EL m. - Pui mic fara репе.
GOLCH1R n. - Rindea speciala cu dalta mica.
GOLERCA/ - Tuica.
GOLGOROS n. Sofia lui a facut mincare
golgoros. (TD). - Bor§ cu crupe fara came.
GOLI adj. pl. - Goi.
GOLI§ n. - Loc sterp in porumbi§te.
GOLI§TE f. Intr-o golifle о vulpe aurie ca un
jaratic adubneca adierea diminelii. (M.
Sadoveanu). - Teren lipsit de vegetatie.
GOLOGOT n. - Cocolo§ (de mamaliga).
GOLOMOZ n. - Resturi ce ramin dupa
vinturatul, ciuruitul cerealelor.
GOLOMOZ n. - lerburi uscate. (Th. Holban).
GOMBOT n. pl. - Galu§te din aluat cu came
tocata.
GOMOLTEATA f. - Gramajoara de paie
putrede.
GOMOLTEATA f. - Capita de fin.
GON n. - Lot de pamint.
GONARI m. - Libelula.
GONA§ m. Pe urmd a pornit semnalul. §i
oamenii intrati in iaz cu luntri fl cei depe maluri,
gonafli, au inceput a chiui cumplit. (M.
Sadoveanu). - Gonaci (haita§).
GONA§ m. Gonafli ii ajunsera tocmai cind
treceau hotarul. (C. Negruzzi). - Gonaci
(urmaritor).
GONDZOROS adj. -Bulgaros, aspru (pamint).
GONGANIEf. - Om rau.
GONITOR m. - Urmaritor, prigonitor.
GONITOARE f. - Vitica.
GONITORI f. pl. - Vite tinere.
GONTA/ - §indrila.
GOPAC n. - Dans popular ucrainean.
GORLA/ ? Baba rea. (Th. Holban).
GORGOZAN m. - Stilp la prispa.
GORN1C m. Se spune cd acel unche§ s-ar fi
aflat gornic, adica pddurar. (M. Sadoveanu). -
Pazitor de padure, padurar.
GOSPOD adj. - Domnesc.
GOSPODAR m. Александр воевода господар
Земли Молдавской. Titlu al suveranilor
Moldovei consemnat de acum in prima istorie
scrisa a Moldovei - Letopisetul anonim (de la
Bistrita, vecul XV) al Tarii Moldovei: В лето
6907 месяца априлиа 23 стал Александр
воевода Господарем у Земли Молдавской.
- Titlul suveranului Statului Moldovenesc
medieval, domnitor. Atestat pentru prima oara
intr-un document oficial semnat de Alexandru
cel Bun la 11 februarie 1400.
GOSPODAR m. Gospodarii stau la vetrele lor
fl pregatesc mamaliga. (M. Sadoveanu).
Humuleflii... nu erau numai a$a un sat de
oameni fara capdtai, ci sat vechi... cu gospodari
tot unui ca unui. (I. Creanga). - Om cu stare,
hamic §i priceput in ale gospodariei.
GOSPODAR m. Ne-am intilnit cu gospodarul
dumitale. (M. Sadoveanu). - Barbat, sot.
GOSPODARI (a). Apoi... s-a a$ezatpe tron fl
116
G
a gospodarit. (Folclor). - A domni.
GOSPODARIT adj. Daca bolnavul este
gospodarit, atunci inainte de moarte nevastd-
sa ii cere sfaturi ce sa faca cu averea $i copiii
dupa moarte. (Gh. V. Madan). - In stare, inavutit.
GOSPODAROS adj. Era foarte gospoddros $i-
i placea sd se faca fiecare lucru cu rinduiald.
(M. Sadoveanu). - Priceput §i hamic gospodar.
GO§TIN AR m. - Dregator care stringea go§tina
in Moldova medievala.
GO§TINA f Duca voda... au facut obiceiu de
au dat §i boer'ii cei mari $i mandstirile go^tina
de oi. (N. Costin). - In Moldova medievala, dare
pe porci (din veacul XV) §i pe oi - din veacul
XVI.
GOTCAN m. - Cuco§-salbatic; cuco§ de munte.
GOTCA f. - Rata salbatica mare.
GOTCA f. Ajungeam sus, cifi eram, ro$i ca
gotca, pic de apa, gijiind, numai c-oleaca de
suflet. (M. Sadoveanu). Ma inro^isem, nu-i
vorba, cum ii gotca. (C. Hoga§). Ro§ cum ii
gotca. (I. Creanga). - Gaina salbatica.
GOTCOI m. - Curcan.
GOVIRNACI m. - Colacel facut din faina
neagra. (Th. Holban).
GOZ n. - Strugure fara bobite de struguri.
GOZ n. - Resturi de la vinturarea grinelor.
GOZDA/ - Galagie.
GOZGOITOARE adj. Da nu pot sd vin la tini
Ci ni-i u$a cirtiitoari $i mama gozgoitoari.
(Folclor). - Cicalitoare.
GOZURA f. pl. - Resturi de la vinturatul griului.
GRAFIN n. - Carafa.
GRAFIN n. - Cana mare de sticla pentru apa.
GRAFINA f. - Carafa.
GRAFINIC n. - Cana mare de sticla pentru apa.
GRAI n. - Limba. Ccirti $i reviste din toate
timpurile $i in toate graiurile pdmintului. (Z.
Stancu). Un glas de femeie rosti deasupra
capului ceva intr-un grai necunoscut. (C.
Petrescu). Prin vremuri poate mai aspre decit
cele de acum ne-am pdstrat graiul. (L.
Rebreanu).
GRALE f. - Furca cu 2, 3, 4, 8 coame de fier.
GRALE DE BARABULE f - Furca cu opt
coame de fier.
GRAMAFON n. - Crin.
GRAMOFAR n. - v. Gramofon.
GRAMOTA f. Gramotd de danie. Prima
gramota domneasca, primul document oficial
pastrat, emis de Cancelaria Tarii Moldovei, este
cel din 13 84 §i semnat de Petru I Mu§at, domnul
Moldovei. - Document oficial emis de
Cancelaria Tarii Moldovei.
GRANT n. Ian apleacd-te la butoi $i sloboade
vin la grant. (Folclor). Pin $epu §eala putem si-
i punim la butoi grant. (TD). — Robinet.
GRANT n. On grant di lemn. (DD). - Canea.
GRANZIC n. - Ferastrau mic de о mina.
GRAP AC n. - Cultivator triunghiular.
GRASOLIE f. - Femeie grasa.
GRAT ARI n. - Obiect ca о scara ce se pune
deasupra ieslei.
GRAT ARI n. - Bare de lemn pe loitrele carului
la carat snopi, fin.
GRAT ARI n. - Obiect reliefat pe care se spala
rufele.
GRAT ARI n. - Cenu§ar la plita.
GRATE f. pl. - Gard cu §tachete.
GRATE/ pl. - Corlate la pod.
GRATE/ pl. - Corlate la put.
GRATE/ pl. - Obiect ca о scara fixat deasupra
ieslei.
GRATIE / - Loc ingradit unde se da mincare
la pui.
GRAUNTE m. - Bobita de strugure.
GRAUR adj. A scos un cal graur Cu $aua de
aur. (Folclor). - De culoarea graurului.
GRAUR adj. Cal graur. (M. Eminescu). - Ca
graurul.
GRABUI (a)- Ajefui.
GRADINA/-Terenul unei gospodarii, inclusiv
locul de casa.
GRADINA/ - Livada.
GRADINAVie.
GRADINA DE CARTOFLE/ - Cartofarie.
GRADINA DE CURECHERIE / - Gradina
de varza.
GRADINA DE POAMA/ - Vie.
GRIDINA DE VIE/ - Vie.
GRADUATE / - Urme ale unei vechi a§ezari
omepe§ti.
GRADUATE/ - Localitate in raionul Cimi§lia.
GRAEZE (sa). §i daci о dat mina, s-o pus si
graezi di una di alta. (TD). - Sa graiasca.
GRAI (a). Marie, a grdit el, minunile sint ale
nopfii, $i la lumina zilei se dovedesc a nu mai fi
minuni. (M. Sadoveanu). Grdim, doamnd cdtrd
tine, Nu din gurd, ci din carte. (M. Eminescu).
Cucoane, vornicu ne-o spus cd ai sd ne grde^ti
cite ceva. (V. Alecsandri). - A vorbi, a zice, a
spune.
GRAI (a). E x p r. Graie$te in vint = trancane§te.
Grae§te de claca = vorbe^te mult §i fara rost. -
G
117
A zice, a spune, a vorbi.
GRA1 (a se). Este-un drum §-o cdrdru^d, Pin la
puicuta la u$a; Dar dwpnanii s-o grait Cardru^a
ca mi-o-nchid. (§ezatoarea). Turcii toti cit il
zarea Intre din$ii se graia: Ista-i Gruia lui
Novac. (V. Alecsandri). - A se vorbi.
GRAI (a). S-o grait odati mai multe fete sd se
stringd sara $i sd toarca. (TD). Se intrebau ii,
cum mai bine, la trintd $i s-au grait la trinta.
(TD). - A se intelege, a pune la cale.
GRAITOR m. - Vomicel, chemator.
GRAITOR m. - Petitor.
GRAITORI m. - Palavragiu.
GRAITURA f. - Intelegere, vorba.
GRAJDIAN m. La grdjdian mi-o strigat, Caii
de-а rindul i-o luat. (Folclor). - Grajdar.
GRAMADI (a). S-a gramadit multa lume. (DD).
- A se aduna.
GRAMADI (a). A gramadi bani. (DD). - A
acumula, a aduna.
GRAMADI (a). A se gramadi la ie$ire. (DD). -
A se inghesui.
GRAMADI (a) - A vozi.
GRAMADI (a). A gramadipietreie. (DD). - A
stringe la un loc.
GRAMADIT adj. Paznicul... cu un gugi in cap
§edea gramadit in doua de ploaie. (Folclor). -
Ghemuit, chircit.
GRAMAJIOARA f. Duce copiii la
grdmajioard. (DD). - Gradinita de copii.
GRAMALUI (a). Vezi, mai baba, cit muncim
noi, cit gramaluim bogdfie, dar cind от muri,
nu a ave cine ne da о сапа cu apa. (Folclor). - A
agonisi.
GRAMATIC m. Grdmaticul Girde este
menfionat intr-un document al Mitropolitului
Moldovei Iosif Mu$at din 7.01.1407. - Scriitor
de acte de cancelarie in Moldova medievala.
GRAMATICIE/ - Cancelarie (domneasca).
GRAMAZIE f. Pe urma о venit acasd cu о
gramazie de bani $i i-o dat та-sei. (Folclor). -
Muitime,
w r
GRAPACI (a) - A afina pamintul nearat cu
cultivatorul.
GRAPALUI (a). Cu borona boroneam, ... Cu
grapa grapaluiam. (Folclor). - A grapa.
GRAPUI (a) - A afina pamintul nearat cu
cultivatorul.
GRAUNTAT adj. Arnaut de $el ro$cat, Cari
cre$ti nalt $i grdunfat. (Folclor). - Ma§cat, mare
la bobi.
GRAUNTA DE FASOLE n. pl. - Fasole.
GRAUNTE n. pl- Seminte defloarea-soarelui.
GREBANA f. - Aripa dorsala a bibanului.
GREBIN n. - Partea de sus a jugului.
GREBIN n. - Cocoa§a.
GREBLAf. - Pieptene de pieptanat lina, cinepa.
GREBLATURAf. Toatd pieptdndtura depe car
cit $i greblatura de pe cositura... se arunca
deasupra, in car. (T. Pamfile). - Ceea ce s-a
adunat cu grebla.
GREBLITA f. - Varga incovoiata la coasa
pentru a a§eza brazda.
GREIME f. - Grosul sau greul armatei. (I.
Neculce).
GRELIME f. Fata cei mica... m-a scos de la
multa grelime. (Folclor). i-am pus on tease
deasupra cu a$eala§ pref grelimea. (TD). -
Greutate.
GRELI§OARA adj. Tema greli^oara. (DD). -
Crea.
GREMPIL n. - Pieptene de pieptanat cinepa,
lina.
GRE§ n. - Gre§eala la urzit.
GRE§I m. Si poviste c-o fost odati on gre§i.
(Folclor). - Grec.
GRE§ALUTI f. pl. Grdchina a facut cinci
gre^aluti. (TD). - Gre§eli mici.
GRE§URI n. pl. - Bobite de struguri ramase
dupa cules.
GREU n. - Greutate, povara, nevoie. (I.
Neculce).
GREUNAT1C adj. - Neindeminatic.
GRIERE n. - Paianjen.
GRIERI m. pl. - Creieri.
GRIF n. - Condei.
GRIF n. - Нас (la potcoava calului).
GRIJI (a) - A avea grija de cineva, a purta de
grija.
GRIJI (a). Scoala ca sd grijim bordeiul. (M.
Sadoveanu). Fata rine^te fintina $i о grije^te
bine; apoi о lasa $i-$i cauta de drum. (I.
Creanga). - A curata.
GRIJI (a). Rogu-te, sd fiu ingaduit macar trei
zile, in care sd-mi grijesc sufletul. (I. Creanga).
- A spovedi, a imparta§i pe cineva.
GRIJIT adj. lepele erau ale lui, $i cind legrijea,
grijite erau. (I. Creanga). - Ingrijit.
GRIJIT adj. -Ingrijorat. (I. Neculce).
GRIJIT adj. Viind la Folticeni, intre alte
merinde, aduce feciorului sau trei purcei grijifi
gata. (I. Creanga). - Curatat (de репе, de
maruntaie).
GRIJI (a) - A curati de репе о pasare taiata.
118
GRIJITORI m. - Grajdar.
GRIJULIU adj. Mogorogea, baet grijuliv, ifi
curditdi ciubotele frumos fi le pune la uscat pe
vatra, cum face a totdeauna. (I. Creanga). -
Ordonat, curatel.
GRIND n. - Insulita acoperita cu stuf, cu ierburi
de balta.
GRINDARI n. - Grinda (la casa).
GRINDARI n. - Culme de atimat haine.
GRINDEI n. - Fusul rotii la moara de apa.
GRINDEI n. - Chinga la ferastraul cu rama.
GRIND1S n. - Panta.
GRINDUTA f. - Culme de atimat haine.
GRIMEA f In poiand intra о femeie voinicd,
rumdnd, desculfa, imbracata cu cituri
trandafirii, legatd la cap cu grimea alba. (M.
Sadoveanu). - Basma.
GRIMELUTA fi Capul domnifoarei Tinea,
imbrobodit cu grimelufd alba, mdrginitd de
horbotd. (M. Sadoveanu). - Basmaluta.
GRIURU§ n. - Greier.
GRIVNA f. - Moneda veche, a circulat §i in
Moldova medievala.
GRIUOASA adj. - Cu multa faina de griu
(piinea).
GRiU$OR w. - Topora§.
GROAPA/ - Ochi, mocirla.
GROAPA/ - Virtej de apa.
GROAPA f. - Bordei (pentru muraturi, cartofi
GROBIAN adj. Daca ai ftiut cd ai un bunic
afa de grobian, pentru ce m-ai indemnat sd ma
lupt cu el? (I. Creanga). - Grosolan, badaran.
GROCHINSERI m. - Gropar.
GROHAI (a). Ei lopata fei di lemn f-al
grohdiefti vravu feala. (TD). - A intoarce (cu
lopata).
GROHOTA fi. - Morman de pietre.
GROHOTIS n. Acolo lingd revdrsarea brazilor
fi treptele puhoaelor, se imbrafifaserd
grohotifuri. (M. Sadoveanu). Din jos de
Cdlinefti, о lunga dira de grohotif, ndruit din
coastele Pietrosului, impinge Bistrita, strimtind-
o, inghesuind-o in malul din stinga. (A. Vlahuta).
- Ingramadire de bucati colturoase de roca.
GROJDI (a). Frundzili le-o grojdit cai f-o
ramas пита beldici. (TD). - A farima, a minca.
GRON n. - Strugure de struguri.
GROPANA/ - Groapa cu apa §i noroi.
GROPANA f. - Virtej intr-o apa curgatoare.
GROPN1CER m. - Gropar.
GROPN1TA / - Mormint, cripta. (I. Neculce).
G____________________________________________
GROSOLANI adj. Is tfnfi grosolani. (TD). -
Grasuti.
GROSCIOR n. Cind punea mama laptele la
prins, eu, fie post, fie ciflegi, de pe a doua zi fi
incepeam a linchi grofciorul de pe deasupra
oalelor. (I. Creanga). - Smintina (de pe laptele
prins).
GRO§1 m. pl. - Prima moneda (de argint)
moldoveneasca batura de Petru I Mu§at, domnul
Moldovei, la 1377.
GROSITA/ - Moneda de argint care au circulat
§i in Moldova medievala.
GROZAVNIC adj. Amindoi au ramas singuri
din grozavnica perire... (C. Negruzzi). -
Inspamintator, groaznic.
GROZA VIE fi Cind de cind, brdzduind cerul,
fulgerul scinteietor Preste undele muginde le
ardta cu grozdvie Cum plutea lefilefratilor lor.
(C. Negruzzi). - Cruzime.
GROZGHIU adj. Om grozghiu. (DD). - Fioros.
GRUMADZ m. E x p r. A prinde (a lua) pe
cineva de grumadzi = a prinde, a face prizonier.
(1. Neculce). - Ceafa, cerbice.
GRUMAZ m. Munteanca a bdtut in grumazul
calului cu capatul friului fi a trecut repede
inainte. (M. Sadoveanu). Razele dulci loveau
fiata-i senina, Rotunzii umeri fi albul ei grumaz.
(M. Eminescu). Norodul fi-apiecat iargrumazul
sub piciorul pdginului. (M. Sadoveanu). - Git;
partea dindarat a gitului.
GRUMEJORI m pl. - Curele la imblaciu.
GRUNT n. Pluguri brazdele rastoarna $i
sdminfa-n grunt о toarnd. (Folclor). - Aratura.
GRUNT DE CEARA n. - Turta de ceara.
GRUNZUROS adj. - Bulgaros, ars de soare
(pamint).
GRUZILA f. - Par special folosit la scoaterea
navodului din apa.
GRUZIN m. - Georgian.
GUBAV adj. Barbatul ei s-a intimplat sa fie un
om gubav care tot tinjea primdvara. (M.
Sadoveanu). Tot imblind noi din f coal a in f coaid
mai mult ia afa “de frunza frasinelului ”, mine-
poimimeavemsanetrezim niftebabalicigubavi
fi ofiigofi. (1. Creanga). - Bolnavicios.
GUBERNIE fi - Diviziune administrativ-
teritoriala a Imperiului Rus. Moldova dintre Prut
§i Nistru a fost gubemie a Rusiei in perioada 1873
-2.12.1917.
GUDZI§I m. pl. - Nasturi.
GUGEAG n. Ci noi aifea ci{ sintem Nifi unu
gugeag n-avem. (Folclor). - Gluga.
G-H
119
GUGI n. Mi-ат imbrobodit bine in gugi capul.
(M. Sadoveanu). - Gluga (la haina).
GUGI n. - Gluga de porumb.
GUGLA f. - Gluga de porumb.
GUGONICA f - Gogo§ar.
GUGULEA adj. Gugulea mo^ului. (V.
Alecsandri). - Dragut.
GUGU§ m. - Porumbel salbatic care-§i face
cuibul in salcii.
GUJULIE f. - Jivina.
GUJULII f. pl. $i cind о alergat, Gujulii din
gradina о gustat. (Folclor). - Fructe.
GULEAI n. Ai tras un guleai de (is-a dus vestea
ca depopa tuns. (I. Creanga). - Chef, petrecere.
GULER n. — Partea de sus a jugului.
GULERAT adj. Iar un cine gulerat A fugitpan
a crdpat. ^Folclor). - Cu par mare in jurul gitului.
GULERA§UL - Cintec cintat de copii de Anul
Nou.
GULGI f. pl. Ci noi n-avem gulgi la mantali.
(Folclor). - Glugi.
GULGUR m. - Pasat.
GULICA f. - Cucui mic in urma unei lovituri.
GULIE f. Scociorau indelung... pina ce
izbindeau sa scoata la lumina ni$te gulii. (M.
Sadoveanu). - Nap-porcesc.
GULIPE f. Am auzit, cd voi avef о gulipe, cari
ni trebuie noua. (Folclor). - Vulpe.
GUNOIERI n. - Fara§.
GURAR n. - Capac la cuptor.
GURARI n. - U§ita la plita.
GURARI n. - Astupatoare de lut la gura sobei.
GURARI n. - Ghizdele de lemn la fintina.
GURARI n. - Om cu gura mare.
GURARI n. - Vergea de care se leaga urzeala la
sulul de dinainte.
GURARARI n. - Vergea la sulul de dinainte al
stativelor.
GURARAS LA CIHLEANCA n. - Inchizator
de tabla la soba.
GURE§ adj. Vrabie gure$a. (DD). - Mult
ciripitoare.
GURGOASE f. pl. - Corcodu§e.
GURGOS m. Corcodu§ (pom).
GURGUI n. - Partea de dinainte incovoiata a
talpii saniei.
GURGUI n. - Partea in forma de cioc de la gura
unui ulcior.
GURGUI n. - Gitul unui ulcior (carafe).
GURGUTU§I m. pl. - Corcodu§e.
GURITA-CUCULUI f. - Crin.
GURMADZ n. - Partea de sus a jugului.
GURMADZ n. - Mu§uroi de tarina la radacina
porumbului.
GURMADZALA f. - Mu§uroi de tarina la
radacina porumbului.
GURMADZ ARC A f. - Gitar la capastru.
GURMADZARI m. - Opritoare (la ham).
GURMADZARI m. - Gitari (la capastru).
GURMADZATURA f. - Umar la ferastraul cu
rama. ,
GURMEDZI (a) - A trage tarina la radacina
porumbului.
GURUT n. Dintr-o masura de gurut muiat $i
amestecat cu apa clocotita se face zeama cea
mai prielnicd. (M. Sadoveanu). - Pasta
alimentara din faina de hri§ca §i de griu plamadite
cu brinza, lapte §i oua.
GUSTAR/и. - Gilca.
GUSTAR m. - August (luna).
GUSTARE f. - Zacusca.
GU§A-HULUBULUI adj. - Albastru-deschis.
GU§ALIU adj. - Albastru-deschis.
GUT уг. - Gutui.
GUTAU m. - Gutui.
GUTUNARI n. Iar m-o prins gutunaru. (V.
Alecsandri). - Guturai.
GUZ m. - Cirtita.
GUZAR m. - Om zgircit.
GUZGAN m. De-о bucata de vreme intr-o
magazie de lemnarie de linga plutonul nostru,
se puiezisera guzgani. (M. Sadoveanu). -
§obolan.
GUZGAN m. - Cirtita.
GVINT n. - §urub la tease.
H
HABACIU m. - Haina de aba. Sa imblu in
habaciu. (C. Negruzzi).
HABAR n. De acum am s-o due vesel fara
habar. (V. Alecsandri). E x p r. A nu avea habar
de ceva = 1. a nu-§i face griji, a nu-§i bate capul.
Sa faced cum v-oi invafa eu $i habar sa n-avefi.
(I. Creanga). Add о vadrd de Cotnar $i deplatd
n-ai habar. (V. Alecsandri). 2. a nu §ti nimic, a
nu avea nici о idee. Ele in schimb habar n-aveau
de existenfa persoanei mele pe pamint. (C.
Hoga§). Habar n-aveam ce mi-a spus. (A.
Vlahuta). A dracului zgide de fata: s-a prefacut
in pasaried... $i ei habar n-au despre asta. (I.
Creanga). - Grija, pas.
120
HABAR n. E x p r. Cum ti-e habarul? = cum
(iti) merge? Cum stau lucrurile? Cum vi-i
habarul, feciorilor? a intrebat hatmanul... Apoi,
maria-ta, se cheama c-am venit $i noi. (M.
Sadoveanu). Cum fi-i habarul, baete? -Foarte
bine. (T. Pamfile). - Lucru, treaba.
HABARNIC m. - Persoana care ia mita.
HABA f. Cind peste о haba о mai stranutat о
data (iganul. (Folclor). Mai a^teaptd о haba, se
mai linse pe bot de nerabdarea poftei $i cioc,
cioc in u$a casei. (Folclor). - Timp (putin).
HABOTA (a) - A imbrobodi, a pune valul
miresei.
НАС n. Se dau pe gheafd iarna cu hacuri la
ciubote. (C. Negruzzi). - Cui de fier ce se bate
in talpa ghetelor sau la potcoavele cailor ca sa
nu lunece pe gheata.
НАС n. - Cirlig la cange.
НАС n. - Cange.
НАС n. - Satir pentru bucatarie.
НАС n. - Cirlig la piedica carutei.
НАС n. - Carafa de 3 I.
НАС n. E x p r. A veni de hac = a birui pe cineva,
a inlatura о piedica, a gasi ac de cojocul cuiva.
Vom putea veni de hac $i stapinului celuia. (I.
Creanga). Sd ne facem munte $i punte $i sa-i
venim de hac ispravnicului. (V. Alecsandri).
Cin sesimte mai cu (vene) sd le vie-astorde hac?
(M. Eminescu). - Rasplata.
НАС n. - Leafa, simbrie.
HACHITEf. pl. I-au venit hachifele; cu vremea
hachifele i-or trece. (Folclor). - Toane, capricii.
HACLU1ALA f. - Dantela.
HACUITPARE f. - Satir pentru bucatarie.
HAD^RAU n. - Hadarag la imblaciu.
НАНДи n. - Bita cu maciulie.
HAHAU n. - Lovitura data cu astfel de bita.
HAHOALEf. pl. - Vorbe de claca, bra§oave.
HAHOL m. S-au ridicat asupra-ne satele de
haholi. (M. Sadoveanu). - Ucrainean.
HAIDAMAC m. - Om voinic.
HAIDAMAC m. - Batau§, cu hartag .
HAIDAMAC1-CU-CHELEA m. pl. -
Coltun|§i.
HAIDAU m. Pasc numai cirezi de vite prin
singuratafi, cu cini $i haidai. (M. Sadoveanu).
Ciubuc mocanul... s-a calugarit mai cu tofi
haidaii lui. (I. Creanga). - Vacar.
HA1IR n. - Cadouri de nunta facute de socri.
HAIN m. - Om zgircit.
HAIR n. N-am hair din vacd. (DD). - Folos.
HAITA/ lar haita de pupaza, Se sue pe resteu
H__________________________________________
$i striga la boi sd stee. (Folclor). - Rautate,
reaua.
HAITA f. Ai cini? - Am, luminate stapine, о
haita Dolca $i un cine Bora. (M. Sadoveanu). -
Ciine rau, mai ales catea.
HALABUDA f. - Coviltir.
HALABUDA f. - Cort pentru nunta.
HALABUDAf. - Polog la un pat de vara.
HALABUDA f. - Bucatarie de vara.
HALACIUGA f. - Vite subtiri la curpanul de
castravefi.
HALACIUGA f. - Vita de vie taiata (curatita)
primavara.
HALADAICA f. - Flanica femeiasca.
HALAL interj. $-oi trece $i Dundrea, De urit
nu potscapa $i halal de viafa mea. (Folclor). -
Vai.
HALANCA f. - Cama§a barbateasca colorata
cu nasturi jje metal.
HALASTINCA f. - Tesatura simpla de bumbac
sau cinepa.
HAL^TUGA f. - Femeie desfrinata.
HAL^U n. - Uluc de piatra la put.
HAL4U n. - lesle de scinduri.
HALAU n. - Ladita in care se da mincare la cai.
HALBARIT m. - Palavragiu.
HALBZOLE f. pl. - Pingele.
HALCA f. - Joaca, harm al ae.
HALDAMAS n. - Aldama§.
HALEAUCA f. - Pahar de vin (100 g).
HALEAVA f. - Femeie desfrinata. (Th.
Holban).
HALHAMER n. - Chemer; punctator de facut
semne pe metal.
HALHATAU m. - Amant, indragostit.
HALI-HALI interj. - Strigat cu care se alunga
pasarile.
HALIP n. - Bucata (mare) de piine. (Th.
Holban).
H ALITA f. -Navod.
HALMA f. - Opritoare, frina de lemn, Tier la
car, caruta.
HALMUI (a) - A impiedica carul.
HAL§EANURI n. pl. Hal^eanuri di barabuli.
(DD). - Curpeni.
HAL§ER n. - Rindea cu doua cutite.
HALUCHI/ pl. - Prune necoapte. (Th.
Holban).
HALUZE f. pl. - Vreascuri.
HAM n. - Gura de ham captu§ita.
HAMARI n. - Curelar.
HAM L AGA/ - Ciomag.
HAMUS n. - Molura (planta).
HAMUT n. - Jug la ham.
HAMUT n. - Ham fara capastru.
HAMUT n. - Arc de inhamat.
HAMUTARI w. - Curelar.
HAMUTIC n. - Parte a cotigei pe care se
reazematgrindeiul.
HAMZAU n. - §ant de-а lungul gardului.
HANDRA (a) - A umbla in dodii.
HANDRABURCA f. Noi in gradini punem
ceapi, handr qjnir ci. (TD). - Cartof.
HANDRALAU m. - Amant.
HANDRAMAf - Cinepa fara seminte.
HANDREAUA/ - Moft.
HANDRI (a) - A face mofturi.
HANDRIG n. - Ferastrau.
HANTUTA/ - Femeie batrina, rautacioasa.
HAPCA adv. E x p r. A lua cu hapca = a lua cu
sila, pe nedrept. Se repede $i-i ia apa $i smicelele
cu hapca. (I. Creanga). Ai avea pofta sa le
ra$lue$ti о parte de pamint... cu hapca. (V.
Alecsandri). - Fortat.
HAPCA f. - Ferastrau de taiat in lung.
HAPLIC m. - Copca, cheotoare de sirma.
HAPUCA f. - Minge de petica.
HAR n. vreo citeva babe batrine, Care fau
harul la piine. (Folclor). - Rost, pricepere.
HARABA f. In sfirfa, nu trece mult la mijloc $i
numai iaca li se aduc 12 harabale cu pine. (I.
Creanga). - Caruta mare.
HARABA f. О haraba intreaga a$ fi in stare sa
maninc. (I. Creanga). - Cantitatea care intra intr-
o caruta mare.
HARABAGIE f. Moq Nichifor fugea de
carau^ie... Harabagia - zicea el - e mai bund:
cd ai de a face tot cu marfa vie. (I. Creanga). -
Meseria de harabagiu.
HARABAGIU m. Mo$ Nichifor era harabagiu.
(I. Creanga). Hai sa lasam harabagiul $i sa ne
suirn intr-o sanie de birja. (V. Alecsandri). -
Caruta§ care duce cu plata marfuri, persoane.
HARABARCA f. - v. Haraba.
HARABARCA f. - Caruta cu loitre lungi.
HARABICICA f. - Caruta cu loitre lungi.
HARABOI n. - Haraba mare.
HARABUJCA/ - Caruta, car cu loitre lungi.
HARAG m. - Arae.
HARAM m. - Om inalt, zdravan.
HARAM n. Poate ai vite stricatoare cd livada
ta cu pdpu^oi e plina de ni$te haramuri. (1.
Sbiera). In oaste am fast numai dezbucium: hais
haram, cea haram! (1. Creanga). Haramu-i cu
H	121
ndrav, Pe top mereu trinte^te. (V. Alecsandri).
- Vita.
HARAM n. E x p r. De haram = 1. La voia
intimplarii, fara stapin, bun de jefuit; 2. De
pomana, degeaba. Raze^ia mea care mi-ai
mincat-o de haram cu carti minciunoase, cu
plastografii. (V. Alecsandri). E x p r. Haram de
= vai de... Haram de capul vostru; de n-a$ $i eu
aid, afipap voi $i mai rau decit a$a. (I. Creanga).
Haram de-al tau suflet, motdnime, nepostind
postul cel mare. (M. Eminescu). - Izbeli§te.
HARAMET1E f. - Om zdravan, mare. (Th.
Holban).
HARAMETIE f. - Dezordine. (Th. Holban).
HARAMIN m. Voi, vitejilor, Haraminilor! Dap
cu lancile, Dap cu flintele. (V. Alecsandri). -
Haiduc.
HARAMIN m. Gora^cu Haramin... era un
batrin mare, spates §i gros. (M. Sadoveanu). -
Om mare, zdravan.
HARANCAf. - Femeie rea, afurisita.
HARA-PARA m. Cd nu sintem noi hara-para
Sa venim in toata sara, Dar sintem ficiori de
gospodari. (Folclor). - Pierde-vara.
HARA-PARA f. E x p r. A face hara-para =
a provoca о invalma§eala, a sfi§ia, a snopi. Cu
dracii de la boierul cela ai facut hara-para. (I.
Creanga). - Invalma§eala, prapadenie.
HARAPCA/ - Picior la stative.
HARAPNIC n. De-abia a descalecat tp intra
plecindu-se pe и fa, cu harapnicul trecut pe dupa
umdrul sting. (M. Sadoveanu). - Bici mare
impletit din cinepa sau din curele.
HARBA/ - Caruta mare.
HARBUJEL m. - Pepena§.
HARBUJEL m. - Carafa rotunda.
HARBUJI-SALBATICI m. pl. - Ciulini.
HARBUZ m. Lua harbuzul mai greu decit ea,
il trinti de pamint de se desfacu in о suta de
bucap. (C. Hoga§). Am $i injunghiat cipva
harbuji intr-ales, de ne-am potolit deocamdata
pfoamea p setea. (1. Creanga). - Pepene verde.
HARBUZ m. - Carafa rotunda.
HARBUZARI m. - Paznic la pepenarie.
HARBUZARIE/ Harbuzarii, vii, fabrici, sate
cu lumina electrica, cu bai, sail de teatru... (E.
Camilar). (Am trait) furind noaptea harbuji p
zamop de prin harbuzarii. (V. Alecsandri). -
Pepenarie.
HARBUZESC adj. E x p r. Pere harbuze$ti =
pere zemoase. Par harbuzesc = par care face
pere zemoase. la vezi, mai bine, cind ii veni, de
122
н
mai descared de greutate cel par harbuzesc din
fundul grddinii. (C. Hoga§). - Zemos.
HARBUZOAICA f - Pepene verde de forma
lunguiata.
HARC n. - Нас in partea de dinainte a potcoavei
calului.
HARCHINA f. Mihalachi se $i intoarce cu о
hare hind de costijd afumata. (A. Vlahuta).
Scofindо hrinca inghefata din desagi... $idindu-
ne $i noua cite о harchina. (1. Creanga). - Bucata
mare (de mamaliga, slanina §.a.).
HARD AL n. - Ridichioara.
HARDAL n. - Rapita salbatica.
HARDIROP n. - Dulap de cancelarie (de carti).
HARDUGHIE / Ai venit sd-mi ei casa pe
nimic?... Cit cei pe hardughia asta? (V.
Alecsandri). - Cladire veche, darapanata.
HARDUGHIE f. Era batrin ca hanu lui
Vangheli... - Cum s-ar zice... cam hardughie?
(V. Alecsandri). - Lucru vechi.
HARDUGHIE f. - Joe organizat de cetele de
uratori.
HARDUGHIT adj. Sd va fac acu sd nebunifi
dupa mine, cit sint de batrina $i de hardughita.
(V. Alecsandri). - Rablagit.
HARGAT m. - Argat.
HARHALAE f Md trezii... intr-o harhalae
infernald de^sunete. (V. Alecsandri). — Taraboi.
HARHALIC n. - Tambalau, scandal.
HARHAT n. Intr-o cri$ma aud un harhat, §-un
cintec, §-o befie, -minia lui Dumnezeu! (M.
Sadoveanu^. - Harmalae, larma.
HARHATAU m. - Pierde-vara, derbedeu.
HARIT n. - Mertic de masurat vama la moara.
HARMAGIU m. - Herghelegiu.
HARMAN n. - Arie de treierat.
HARMAN n. - Timpul treieratului.
HARMAN n. - Varzarie.
HARMAN n. - Legumarie colectiva.
HARMAN n. - Lot linga casa pentru cereale.
HARMAN n. - Legumarie (linga casa).
HARMAN n. - Parte a curtii in spatele casei.
HARMAN n. - Teren care include intreaga
gospodarie.
HARMANUI (a) - A treiera (cu batoza ori cu
tavalugul).
H ARMAS ARI m. - Greier de cimp.
HARMO§CA (de gura) f. - Muzicuta.
HARMUF^ARI m. - Carbune emfizematos.
HARPALIC n. - Rana sub limba calului.
HAR§CHINAf. - v. Harchina.
HART AN m. - Pulpa (de gaina, gisca).
HARTOI (a). Apoi cu mare greu hartoe^te carul
intr-o parte. (I. Creanga). - A coti.
HARTUI (a) - A se caii (otelul).
HARTA f. - Mertic de masurat vama la moara.
HASA f - Pinza de calitate inferioara.
HASCA f. Muqchea, pedecd, hasca §i clin... $i
tot ce trebuie unui ciubotar (1. Creanga). -
Bucata de piele.
HASNA f. - Astimpar.
HASTIC n. - Cravata. (Th. Holban).
HASTINCA f. Cu pelinca de hastinca.
(Folclor). - Cit.
HA§CA/ - Copac (uscat, scorburos).
HA§CHIE/ - A§chie (sub unghie).
HA§CHIE f. - Surcica de la taietura toporului.
HA§CHIE/ - Parte a ciotului de copac netaiata.
HA§CHINAf. - v. Harchina.
HAT n. Oamenii nehotarifi, cari imbla pipaind
sepoticnesc de toate haturile viejii. (A. Russo).
- Piedica, obstacol.
HATIE f. - Ingramadire de nuiele, pietre, iezire.
HATIE f. - Vad intr-un piriu.
HATMAN m. Ldpu^neanul cel cumplit Sta pe
scaun poleit. Curtea-i plina de boieri, Vornici,
hatmani, vistieri. (V. Alecsandri). - Unui dintre
cei dintii boieri de sfat in Moldova, comanda
o§tirea in timp de pace §i razboi.
HATAJ n. - Pirleaz.
’	F	V
HATAPERCA f. adj. Sare ca о hajapered.
(DD). - Sprintena, vioaie.
HATMATUCHl m. - Hamei.
HAUAf. - Naluca.
HAUGA§ n. Daci va $i dor di sori si vinif pi
hauga^u bri^tii, ci ista nu s-a astupa ni$ odati.
(Folclor). - Faga§, urme.
HAUT m. - Clean.
HAVALEA f. Havalele de pe fara urmau
necurmate in caraturi mai ales o$tene$ti, ca in
toate timpurile razboaelor dintie Turcia $i Rosia.
(M. Draghici). Sd va vedef, popi... §-apoi
atunci... aji scapat §i voi deasupra nevoiei: bir
n-avefi a da f havalele nu facefi. (I. Creanga). -
Prestatii, podvezi.
HAZMAC n. - Groapa in care s-a facut ceamur.
HAZMAC n. - Baltoaca.
HAZMAN m. - Berbec castrat.
HAZNAGIU m. - Banari, flacaul care fine banii
cetei de uratori.
HAZNIC n. - Lampa.
H AZO AS A adj. laca, poama s-a cules §i tu
alta fi-ai ales, Mai frumoasa, mai hazoasa, Nu
ca mine, ticaloasa. (Folclor). - Hazlie, glumeata.
н
123
HAZON/?. - Basma de bumbac cu flori.
HABALAUCA adv. E x p r. A imbla habalauca
= a umbla brambura, a bate ciinii. - Brambura.
HABAUC n. Ceasuri intregi imbla ca un habauc
prin cocioaba lui fi cerceta lucrurile ramasepe
urma celei cefugise. (M. Sadoveanu). - Timpit,
nauc, buimac.
HABAUC adj. - Nating, nerod, tont.
HABAUCA adv. E x p r. A umbla habauca = a
umbla^brambura. - Brambura.
HABAUCA adv. Expr. Aolua habauca = a
о lua razna.
In sarbatori о luam habauca prin cele sate. (I.
Creanga). - Razna.
HABAUCI (a) - A zapaci, a nauci (pe cineva).
HABAUCI (a se) - A se zapaci, a se nauci, a
deveni habauc.
HABAUCIRE f. - Buimacire, naucire.
HABAUCIT adj. - Naucit.
HABUC m. Pina acasa Jacu camera habuci.
(Folclor). О cinepa poate fi putreda sau habuc.
(TD). A treia zi dupa, ciubotele varu-meu se
rup habuc in toateparfile. (I. Creanga). Cd l-ar
fi taiat habuc, Daca n-ar fi fost vrajit. (C.
Stamati). Cade-o nucd - о bucafica, astfel ilJacu
habuci. (M. Eminescu). - Bucata (din ceva).
HABUCI (a). Tronc! In oale... pina le habucefie
pe toate. (E. Sevastos). - A strica, a rape.
HABUCIRE fi - Stricare, rapere.
HABUCIT adj. Cine (i-o hdbucit sumae$u?
(DD). - Stricat, rapt.
HABU§I (a) - A rape in bucati.
HABU§I (a) - A tai a incet cu ferastraul.
HABU§I (a) О habufit toata casa cu toporul.
(DD). - A distrage.
HABU§IT adj. - Rupt in bucati; distras.
HACIUGA f. - Hati§, desi§.
HACUI (a). Ba, daca nu ma in$el, tot singur
hdcuii pepalma citeva fire de marar fi le aruncai
pe toate in apa care clocotea. (C. Hoga§).
Mezinul se batea ca un nebun; sarea cu calul in
dreapta fi in stinga fi hacuia in carne. (M.
Sadoveanu). - A taia marant.
HACUI (a) - A despica.
HACUIRE fi Intre frintura lui de vis fi-intre о
rdzbunare singeroasa, о hacuire cu toporul, о
grozavie rofie, sejacu, ca intr-o lumina defulger,
о legatura. (M. Sadoveanu). - Ciopirtire.
HACUIT adj. Au ramas turtifi fi hacuifi intr-o
balta de singe. (C. Negruzzi). - Taiat in bucati
mici.
HACUITORI m. - Satir de bucatarie.
HADARAG n. - Fiecare dintre cele doua bete
ale unpi voloc.
HADAUCA f. - Ripa adinca.
HAG n. E x p r. A tine de hagu = a tine hangul.
- Hang.
HAHAI (a) - A ride in hohote.
HAI (a) - A striga, a indemna: hai!
HAI (a) - A striga “hai” pentru a stimi vinatul
din culcu§.
HAI (a) - A alunga ciorile.
HAI (a) - A mina vacile §i boii, strigind “hai!”.
HAI (a) - A ura in seara de Anul Nou.
HAI (a) - A poftori.
HAI (a). Minati, mail Hai, Hail (V. Alecsandri).
- A felicita prin recitarea “plugu§oralui” in seara
de Anul Nou, repetind din cind in cind indemnul
pr^lung “hai - hai”.
HAI interj. Fata hail ia da tu flacaului
demincatul ce i-am jacut(M. Eminescu). Copila
hai, Florin nu-i de tine. (V. Alecsandri). - Termen
farpiliar de adresare.
HAI interj. Hai Plevan, hai Bourean,
Giuncanafi de-а lui Stoian. (V. Alecsandri). -
Strigat £u care se indeamna animalele.
HAIHAI n. Si va spun un haihai. (TD). -
Uratura, haitura.
HAIHAI (a) - A ura, a hai.
HAIMAC adj. - Zapacit, nauc.
HAIMISIT adj. - Cople§it de griji §i nevoi.
HAINARET n. - Muitime de haine.
HAIRE fi - Urare.
HAIRE f. - Uratura.
HAIT n. A umbla cu haitul. (DD). - Urat.
HAITA§ n. Pe joi sd scofi la hdita§ Lunca fi
Fintinelele. (M. Sadoveanu). - Haituire.
HAITOR m. A facut un colac mare, rotat,...
Pentru noi, hditorii, gcitit. (Folclor). Ulifele
rasuna de glasul vesel fi hazliu al haitorilor.
(Folclor). - Urator.
HAITURA f. - Creatie populara in versuri care
se recita de haitori in seara de Anul Nou.
HAITU§CA f. Vinovata mai ales trebuie sa fie
haitu§ca asta de fata care trage cu coada
ochiului in toate parfile. (M. Sadoveanu). -
§trengarita, fata framoasa §i §ireata.
H|ITU§CA/ - Catea straina, salbatacita.
HAIURI n. pl. Dafi urechea la perdele $i
ascultati hdiurile mele. (Folclor). - Uraturi;
haituri.
HAJBI (a) - A ciordi, a §terpeli.
HALACIUGA/ - Lastari neroditori la butucul
vitei de vie.
5
124
н
HALALAE / - Tambalau.
HALAMIDA f - Manta mare rupta. (Th.
Holbap).
HALATURI n. pl. - Hama§ament.
HALBARI (a) - A trancani.
HALCARI n. - Rindea cu un singur cutit.
HALCA§ n. - v. Halcari.
HALCI (a). Ne ducem la padure sa taiem $i sa
halcim. (DD). - A despica.
HALEU interj. - Aoleu, valeu.
HALI (a). Ele se dezbraca $i lonel hale^te
paldrioara la cei mai mica. - A §terpeli.
HALI (a) - A lovi pe cineva.
HALI (a) - A in§faca.
HALITURA f. - Lovitura, imbrincitura.
HALMAZUIALA f. - Incurcatura,
neintelegere.
HAL§ITORI n. - Rindea de prima operatie.
HALUI (a) - A se chinui.
HALU^ n. - Altoi.
HAMAI (a) - A vorbi mult §i fara rost.
HAMATURAf. - Hama§ament.
HAMBARA§ n. - Camera pentru pastrarea
alimentelor.
HAMESI (a) - A ameti (lovind) pe cineva.
HAMURARI m. - Curelar.
HANESC adj. De atuncea cele 7 sate de fara,
ce le dzic hane^ti, le-au dat Eremia-voda
hanuluijM. Costin). - Care apartine hanului, a
hanului.
HAP n. - Bucata (de mamaliga).
HARj^GI (a) - A pune araci la vie.
HARAT m. - Osta§ insarcinat sa inceapa lupta
ori sa impiedice inaintarea du§manului. (1.
Neculce).
HARATI (a). Toata vremea steagurile de raze$i
se harafisera cu navrapii $i cu delii, pricinuindu-
le multd nelini^te. (M. Sadoveanu). Noi in cale
fi-am ie$it, C-avem dor de harafit. §i la harfa
vitejeasca, $i la gioaca razboiasca. (V.
Alecsandri^- A se lua la harta, a se incaiera.
HARCALAU m. El i-on harcalau batrin, ca
mini moari. (TD). - Ghiuj, mo§neag batrin.
H ARCATI (a) - A se repezi (la cineva, ciinii).
HARET m. Fata о ridicat mina §i s-o jacut un
haref, care l-o mincatpe cuco$. (Folclor). - Uliu.
HARHADAU m. - Namila.
HARHATI (a) - A vorbi multi deodata.
HARHATJ (a) - A face galagie, larma.
HARJATAI m. pl. - Am anti.
HARMAN ARE/ - Treierat.
HARMANAT n. - Treierat.
HARMAN E ALA/ - Treierat.
HARMANEASA f. - Stapina harmanului
(gospodariei).
HARMANI (a) - A treiera cu tavalugul, cu
batoza; a imblati.
HARMANIT adj. - Imblatit.
HARMASARI m. - Hadarag la imblaciu.
HARMASAREL m. - Cui de Tier care leaga
catu§a de pro tap.
HARMUITE adj. Gife galbene netezite, Tare-
or mai fi hdrmuite. (Folclor). - Mituite.
HARNAUT m. - Urator, haitor cu masca.
HARNICI (a) - A invata juncanii sa traga la
car.
HARNICI (a). Babele spun cite о minciund sa
mai harniceasca fetele. (E. Sevastos). - A
indemna la lucru, a stimula.
HAR§NI (a) - A taia, a reteza ceva dintr-o
lovitura scurta.
HAR§NI (a) - A §terpeli.
HASTAR n. - Captu§eala de pinza la haine.
HAT adv. Cinta privighetorile in lunci pina hat
departe. (M. Sadoveanu). $i manincd fata la
placinte, $i manincd hat bine. (I. Creanga). - De
tot, mult,Jare.
HATALAU m. - Barbat mueratic.
HATCAI (a). Indata s-au grdmadit in jur
noroadele, hatcdind le$ul. (M. Sadoveanu). - A
huidui.
HATMANIE/ - Rang de hatman in Moldova
feudala.
HATMANIE/ - Organ suprem de conducere a
armatei Moldovei medievale.
HATA§ n. Inspre Izvorul Alb era a$a de
prapastios, incit numai о salbataciune arfiputut
avea pe acolo hafa$ cotit de intrare. (M.
Sadoveanu). Inspre apus-miazazi vin manastirile
Agapia cea tainuita de lume, Varaticul $i satele
Filioara, hafa^ul caprioarelor cu sprincene. (I.
Creanga). - Loc de pascut sau §edere a fiarelor.
HATA§ n. - Carare batatorita de fiarele salbatice
in padure.
HATA§ n. - Loc neingradit unde se odihnesc
vitele la amiaza.
HATA§ n. - Drum priporos pe о coasta de deal.
HATAI (a) - A zgiltii, a clatina.
HATI (a). Incepura sa tae copacii... ^i sa-i
hafeascd de-а curmezi^ul plaiului. (S. F.
Marian). - A iezi.
HATUI (a). Ma hafuie^te tot timpul, eu n-am
cuyint. - A comanda cu cineva.
HAU n. - Denumirea unei paduri.
н
125
HAUGA§ п. - Hindichi de-а lungul gardului.
HAUGA§ n. - Umar crestat la ferastraul cu
rama.
HAZMAN n. - Paralei de timplarie.
HAZNATARI m. pl. La Olane^ti ceata (de
haitori) are doi haznatari: unui stringea colacii,
da unui banii. - Uratori, haitori care stringeau
colacii, banii ci§tigati in seara de Anul Nou.
HAZO§ adj. L-am vast pe al tdu badifi, Nu-i
nigi nant, ni$i josut, Ni$i urit, ni$i pre drdguj
Da-i mintios §i ii hazos. (Folclor). - Hazliu,
glumet.
HEB n. Ifi dau heba cu opt boi §i vreo trei turme
de oi. (Folclor). - Car turcesc.
HEDIR n. - Seceratoare.
HEGHEDUS m. - Vomicel (la nunta).
HEIURI n. pl. Comisul se ridica $i intra in
umbra, care impresura casa, sub stre^inile teilor
§i-ntre heiurile gospodariei. (M. Sadoveanu).
Mai mergem prin manastire, daca vrati sa-i
vedefi heiurile. (C. Hoga§). - Acareturi.
HELBET interj. Helbet, om gasi noi vreme $i
pentru asta. (M. Sadoveanu). Helbet! vomputea
veni de hac $i Spinului celuia. (I. Creanga). -
Desigur, las pe mine, fii fara grija.
HELGE f. E x p r. Alb ca helgea = foarte alb.
Unche^ul Haralambie avea pe el straie albe ca
helgea. Mirele imbrdcat cu cdmea$a alba ca
helgea. (E. Sevastos). Vazindu-nepe mai toti de-
a rindul imbracafi cu came^uice cusute cu
bibiluri $i albe cum ii helgea... (1. Creanga). -
Nevastuica.
HELGIRE/ - Nevastuica.
HEMER n. - Mai de lemn pentru despicat
butucii.
HENGHEME f. - Menghina.
HER n. - Amnar.
HER n. - Cirlig la cange.
HERB n. Lund, soare $i luceferi El le poarta-n
a lui herb. (M. Eminescu). - Sterna.
HERESTEI n. - Pirostrii.
HERGHELIAR m. - Herghelegiu.
HERURI n. pl. - Gratii la fereastra.
HETI interj. - Ehei.
H1BLIUCA f. - Strujitura de lemn.
HIBRID n. Una-i rau: hibridul n-are Jumatatea
cea mai mare - Un strajer de pus la gurd, Ca
sa-l bei mai cu masura. (Andrei Lupan). - Vin
de poama nealtoita.
HICAI (a) - A lua la goana cu batai §i strigate.
Й1С1СА/. - Curpan de cartofi.
H1CLEAN adj. Au taiat Duca-vodd pe trii
boeri... carei aufacut cdiji (scrisori) hicleni. (I.
Neculce). Cuvintul este cunoscut din prima
istorie scrisa a Moldovei - Letopiseful anonim
(de la Bistrita) al Tarii Moldovei (sec. XV), unde
se constata ca in valeatul 6984 (1476) au navalit
asupra Moldovei клетии турци с хикленими
мунтене (blestematii de turci §i hiclenii
munteni) - Tradator.
HIECINE pron. Hirea lor (cazacilor) hiecine
va hi vddzut la Suceava, cind inchisesa $tefan-
vodd Ghiorghieprefeciorul luiXmil. (M. Costin)
- Fiecaje.
HIECIND adv. Matei-vodd, domnul Tarii
Muntene^ti... hiecind avea (o§ti) pina la о mie
in leaja. - Oricind.
H1ECUI pron. Cit parea hiecui cd nu este
domnia acelui domn dentii totzarve. (M. Costin).
- Fiecarui.
HIMBLUI (a) - A rindelui.
HINA f. Ii amar ca $i hina. (DD). - Chinina.
HINCOTI (a) - A se juca, zbintui (coteiul).
HINDICHI n. S-au ridicat de dupa un hindichi
oameni inarmafi, au dat navala, au apucat cei
patru cai rdsturnindu-i. (M. Sadoveanu). - §ant.
HINDREA adv. Hindrea altfel nu se poate?
(DD). - Parca.
HINDRILEA conj. - Fiindca.
H1NTEU n. - Ridvan; trasura boiereasca,
acoperita.
HIOLA/ In far de fund hrube, in hiola marii...
te ascunzi cu dinsa. (C. Stamati). E x p r. In
hiola = tirind dupa sine, impingind. Cu ochii
incruntaf se repezea sd ia in hiola cind gardul,
cind fanarul din ogradd. (C. Hoga§). Maldarele
de scinduri, ducind pe cai in hiola, ii repezi
devale, printre calarefi no § tri. (A. Vlahuta). -
Adincime.
HIRA f. pl. - Greutate.
HIRDUGHII/ pl. Ma jisam eu intr-o noapte
in ni$te hirdughii, prin ni$tepaduri, ripi (TD). -
Prapastii.
HIRISTUI (a) - A taia cu ferastraul.
HIRNE MARE f. - Pe§tera.
HIROSTER n. - Pirostrie cu patru picioare.
HITIOANAf. - Came (macra).
HITION adj. - Slab.
HITA^ m. - Hingher.
HIBZAU n. - §antulet sapat de apa de ploaie.
HICA f. E x p r. Aici ii hica = aici ii buba. -
Buba.
HICNI (a). Si cindni l-o adus in pamint, numai
a hicnit $i indatd a ridicat buzduganu $i l-a u$is.
126
(TD). - A icni.
HIDACHE m. - Drac.
Hit (a) - A tachina, a sicii.
HH (a) - A incepe, a se pravali.
HIJ n. Zacind trupul in acel hij de vreascuri.
(Dosoftei). - Hambar, §ura.
HIJ n. Mo§negii bucuro^i s-au dus in hij, baba,
mama lui Marcu, le-a a^ternut jos un folinc $i ei
s-au culcat. (TD). - Casoae.
HIJ n. - Bojdeuca, cocioaba.
HIJ n. - Sarai pentru vite.
HJLBE f pl. - Laturi.
HILEA, HILEA interj. - Strigat cu care se
ahyiga gi§tile.
HILPAV m. - Lupul a inceput a minca hilpav.
(I. Creanga). - Lacom.
HILTI (a) - A bea lacom, mult.
HILTINA (a) - A zgiltii, a clatina.
HIMBAR n. - Lada in care se pastreaza griul.
HIMBAR n. - Dispartitura in sarai, unde se
pastreaza griul.
HIMBAR n. - Acaret din scinduri in care se
tipp pleava.
HINCHI n. - Gard facut din ogrinji.
HINDICHI n. - Urma sapata de un §uvoi de
apa.
HINDICHI n. - §ant.
HINDICHI n. - Gard facut din ogringi.
HINGHI (a) - A se opinti.
HINSARI m. 0§tean calara§ care mergea la
rajboi “in dobinda”, fara leafa. (I. Neculce).
HINSA f. E x p. r. Inca о hinsa = inca о sfortare.
- §fortare.
HINTA f. Popa s-o pus de pindd intr-o hinfa.
Pacala s-o dus cu oile, s-o a$ezat lingd hinfa §i
о inceput sd cinte, oile jucau $i popa prin hinfa
juca §i s-o rupt, s-o zgiriet tot pe fafa. (TD). -
M^racini.
HIRA/ - Matreata.
HIR|/ S-o luat la hira. (DD). - Sfada.
HIRAU m. Coboard, furi^indu-se tot printre
timbre - uliul cel rau - hiraul. (E. Camilar). Uliul
se nume^te in Muntenia cobet §i erete, in
Moldova coroi §i hirau, in Transilvania bodiu,
iar in Bucovina gainar §i porumbar. (§.). - Uliu.
HIRB n. Pocri$ de hirb. (DD). - Lut ars.
HIRB n. -Tigla.
HIRB CU FLOARE n. - Vaza.
HIRB DE FLOARE n. - Vaza.
HIRBALINITA/ - Vaca ce pa$te pe ici-colo.
HIRBOAGA f. - Caruta veche, hodorojita.
HIRBUI (a)-A acoperi casa cu tigla.
H____________________________________________
HIRBUITURA f. Ii о hirbuitura, nu marina.
(Dp). - Vechitura.
HIJRBURI n. pl. - Vesela, blide.
HIRCA/ - Soi de griu, fara musteti.
HIRCHII (a) - A taia incet cu ferastraul.
HIRCH (a) - A huidui.
HiRCilTURA f. о hirciitura de baba. (DD). -
Neputincioasa.
HIRG|LAE f. pl. - Blide.
HIRGAU n. - Marcotet, vas de pisat semintele
de mac.
л
HIRGAU n. - Ulcica de lut cu toarta.
HIRGAU n. - Oala mare de lut cu toarta.
HIRGAU n. - Vas mare de lut fara torti.
HIRGAUA§ n. - Oala mica de schija.
HIRGHELARI m. - Herghelegiu.
HIRGHILAS n. $i a strigat la hirghilaq Sd dee
hirghelia la ocol. (Folclor).- Herghelegiu.
нри§ adv. - Numai.
HIRI§ adv. La fintina din vilcele Ii gasi hiri$
ch^lcele. (Folclor). - Numai.
HIRI£ adj. - Mindru, fudul.
HIRII (a) - A se tiri.
HIRH (a) - A-§i duce zilele de azi pe miine.
HIRHTOARE f. - Sirma de care sint prinse
bucati de tinichea cu care ciobanii impra§tie
cirlanii.
HIRJOANA f. Se apuca la danfuri, jocuri $i
hirjoane. (I. Sbiera). Dupa ce ne culcam cu tofii,
noi baefii, ca baefii, ne luam la hirjoana. (I.
Creanga). Imi vine sd le-apuc la hirjoana! (I.
Creanga). - Joaca, incaierare de joaca.
HIRJONI (a). Se hirjoni doua clipe cu Nastasia
care torcea intr-un dos insorit, la adapost de
vint. (M. Sadoveanu). Mergeam tot zburdind f
hirjonindu-ne. (I. Creanga). Sint bine, dorm,
maninc, alerg, ma hirjonesc. (A. Donici). - A se
juca, a se incinge la joaca.
HIRL^V adj. - Murdar, ticalos.
HIRLAU m. - Cioban batrin, trecut prin multe.
HIRLEDZ n. - Lopata (de metal).
HIRLEICA/ - Unealta cu care se fac fringhii.
HIRLET n. Hirleful lui Cocoran rupea bucafi
de maluri. (E. Camilar). Hirleful lucratorilor
atinse о piatra care rasuna a got. (N. Gane). I-
au facut laca$ in glie Cu hirlefe pentru vie.
(Andrei Lupan). - Cazma.
HIRLET n. - Semn la urechea oii.
HIRLET n. - Zastup.
H JRLICIOR n. - Fara§.
HIRNA adj. Iar о baba hirna de о mind,
Qchioapdi de un picior. (Folclor). - Cima.
н
127
HIRSI (а) - A se zgirci.
HIRSIT adj. Harsita de matura nu ma slabea
din fuga nici in ruptul capului. (I. Creanga). -
Zgircit, rautacios.
HIR§CII (a). Sania hir^ciia aspruprin prundul
qoselei. (M. Sadoveanu). - A hir§ii.
HIR§CIIT adj. Scdpatcu maregreu din minile
lor, hir^ciit $i stilcit cum era, a lasat $i bani $i
tot§i s-duspe urlaji, dupa ceilalfi. (I. Creanga).
- Hir§iit.
HIR§CIITURA f. S-a repezit cu hirqciituri de
ciubote la catedra. (M. Sadoveanu). - Hir§iitura,
tir§iituja.
HIR§IJV1 n. Afara-i mare hir^im. (DD). - Viscol.
HIRSIM adj. Vintu о facut un hir^im mare.
(TD). - Prapad.
HIR§NI (a). Cu harapnicul cind hri^nea, Singe
din pept le curgea. (Folclor). - A lovi cu putere.
HIR§TI (a). I-o hir$tit-o depe laifa. (TD). - A
§terpeli.
HIRSJIOAGA f. - Vita batrina.
HIRTAU n. - Bucata lunga de pamint.
HIRTIE f. Soful din militarie Sa-i mai serie о
hirtie. (Folclor). - Scrisoare.
HIRTIE f. C-asar-am primit hirtie, Tata-i mort
in batalie. (Folclor). - ln§tiintare.
HIRTIE f. I-o venit hirtie sa se duca la
concentrare. (Folclor). - Ordin.
HIRTIE f. — Otno$enie. Intr-o zi, §eful sau,
dindu-i sa copieze о prefioasa otno^enie... s-a
speriat de icoana noului iuncher. (I. Chica).
HIRTIOARA f. Mi s-a dus puiul din fara $i-l
a$tept din sard in sard, Sa primesc о hirtioara.
(Folclor). - Scrisorica.
HIRTOI (a). $i se hirtoiau, $i se bureau, de se
cldtinau icoanele. (TD). - A se hartui.
HIRTOP n. - Groapa mare.
HIRTOP n. - Teren accidentat.
HIRTOP n. - Vale mare, adinca.
HIRTOPEAN m. - Locuitor din satul Hirtopul
Mare, raionul Criuleni.
HIRTUI (a). A$a l-a hirfuit Nime $i Nica pe
Sfarma-Piatra pina l-a ingropat pina la git in
pamint. (Folclor). - A istovi, a slei de puteri.
H1RZOB n. E x p r. A se crede scoborit cu
hirzobul din cer = a se socoti de vita nobila;
mindru, ingimfat. Da noi ce sintem? Imparafi
cu steaua-n frunte?... Scoboriti cu hirzobu din
cer? (V. Alecsandri). - Funie groasa cu care se
coboara, ridica greutati.
HIRZOB n. Laminate stapine, n-am uitat sa
lepdd la cuhnie hirzoabele cu pastravi, pentru
un prea slavit cumatru $i nina$ ca maria ta. (M.
Sadoveanu). - Co§ulet din cetina de brad in care
se pastreaza pastravii.
HIRZOB n. - Cere de lemn cu sfori impletite la
mijloc ce se pune pe gura putinei §i pe care se
pune strecuratoarea cu ca§ul abia inchegat pentru
a se scurge zerul.
HIRZOB n. - Instalatie rudimentara cu care se
da drumul cineva in fintina.
HIRZOB n. - Lingura speciala de scos brinza.
HIRZOB n. - Rostogol (planta).
HJJRZOB n. - Candelabra la biserica.
HISNA f. - Porambrel.
his interj. Hi$, cucurigu dracului. (V.
Alecsandri). - Strigat cu care se alunga gainile
sau ajte pasari.
HI§IM и. ... O-nceput valuri, furtuna $i hi$im.
(DD). - Ploaie mare.
Hi§UI (a) - A alunga gainile.
HITLEAN adj. Da barbatul ii om hitlean, Ne-
o sgos furca din gavan. (Folclor). - Viclean.
HITRA f. L-o gasit cei hitra, hitra. (DD). -
Diaree.
HITRIE f - Agerime, istetime, §iretenie.
HITRU adj. Era barbat sprincenat §i intunecos;
hitru fara a zimbi. (M. Sadoveanu). Ne dase
nume de curcani. Un hitru bun de glume. (V.
Alecsandri). §i motanul toarce-n soba... Oare
ce gindeqte hitrul de sta ghem $i toarce-ntr-una.
(M. Eminescu). - Mucalit, §iret.
HIZANIE f. In loc sa caza el in cuptor, cazu
hizania de baba. (Folclor). - Uritenie.
HLADILCAf. - Lopatica de uns peretii cu lut.
HLADUNCA f. - Ulcior (de lapte).
HLADU§CAf. - V. Hladunca.
HLANDAN m. - Aldan.
HLANTUG n. - Poting la plug.
HLANTUG n. - Lant.
HLAPONA§I adj. Boi gra$i, hlapona^i. (TD).
- Bine hraniti.
HLADANAS m. - Aldan.
HLANDANOIh. Cinichioara di asti vari §ede
in pod ca о cucoana $-0 ramas un hlandanoi,
Ca sa-l toarca un motanoi. (Folclor). - Aldan
mare.
HLEAB n. Mergind de §aga cu un hleab de
pu$ca imprumutat la un vinatde ur$i. (N. Gane).
§i-a inhdmat cei doi calufi de mo^tenire la un
hleab de bribed. (N. lorga). A$a numai sa se
mute de pe vatra pe cuptor $tie $i hleabul de
baba mea de acasa. (I. Creanga). - Vechitura,
cazatura.
128
н
HLEAB п. - Mirtoaga.
HLEAPAT m. - Avat (pe§te).
HLEASTUC n. - Bat scurt la fiecare capat al
navodului.
HLEBNIC n. - Tava rotunda cu marginea
zimtata pentru copt piine.
HLEBNIC n. - Masa de bucatarie.
HLEC и. - Ulcior (de lut) cu toarta §i cu
jghebulet la gura.
HLEDIE f. Hledie de om. (DD). - Persoana
mir§ava.
HLEI n. M-amponienit totpe mormintul de hlei.
(M. Eminescu). Vasile se plecd asupra hleiului
jilav. (M. Sadoveanu). - Pamint aigilos.
HLEI n. - Lut.
HLEIOS adj. Un loc hleios plin de mla^tine.
(C. Negruzzi). - Lutos, mla§tinos.
HLEUOS adj. - Hleios (pamint).
HLIBAN n. S-au strins baefii sa manince hliban
bor§. (TD). - Piine.
HLIBOANCA f. - Piine de secara.
HLICHIJ adj. - Hamesit.
HLIMISI (a). Is-o hlimisitdi atita §coala. (DD).
- A i se lehameti.
HLINITA f. - Denumire a unui pamint lutos.
HLINITAf. - Denumire a unui piriu.
HLI§TA f. - Scrobecla din faina de secara
pentru urzeala.
HLI§TUI (a) - A scrobi urzeala cu un fel de
terci.
HLITE f. pl. - Chingi la boroana.
HLIZA/ - Petec de mo§ie.
HLIZI (a). Dar de ce vd hlizifi, md rog? a tipat
cu mirare capitaneasa. (M. Sadoveanu). Chirica,
cum ii treaba baetilor, se acatera pe celegarduri
$i se hlizea cu ceilalti bdeti. (I. Creanga). - A
ride mult, fara rost.
HLIZIT adj. - Care ride mult, fara rost.
HLIZITURA f - Persoana care ride fara rost.
HLOABA f. - Fiecare dintre cele doua bare
intarite de crucea unei trasuri intre care se inhama
calul.
HLOABA f. - Arc de inhamat.
HLOABE/ pl. - Picioare mari, labe.
HLOBANA (a) - A legana, a scutura.
HLODUNET n. Mama... astupa cu dinsa
hlodunefele ca sd nu dee prin ele vreun §oarece
$i sd ne sparie noaptea. (1. Druta). - Oala.
HLUCHINAf. - Coaja de aldan.
HLUJ n. - Tulpina de ceapa care face saminta.
HLUJ n. - Curpan de patlagele.
HLUJAN m. - Strujan.
HLUJAN n. - Vita subtire la curpanul de
castraveti.
HLUJAN m. - Curpan de cartofi.
HLUJAN m. - Tulpina de porumb cu frunzele
mincate.
HLUJAR n. - Tulpina de ceapa care face
saminta.
HLUPAV adj. - Lacom. (Th. Holban).
HOAITAf. - Haita (de ciini, lupi).
HOANDRA/ - Zdreanta; femeie neingrijita.
HOANGHINA f. $i cum vine straina,
hoanghina pune mina $i pe tablaua cea de aur
$ipe cloaca de aur. (I. Creanga). - Femee batrina,
rea, babomita.
HOARA f. - Toti oamenii poftiti la nunta.
HOARA/ - Companie in petrecere.
HOARA f. Ca-amu e$ti voinic pe-o hoard, Da
mini poimini §i pe-o fara. In asta sard Te-au
pus same§ pe-o hoard, Pe urma te-or pune
comisarpe farina. (Folclor). - Grup de oameni,
adunare.
HOASPA/ - Ceea ce ramine din faguri dupa
ce s-a scos mierea.
HOASPAf. - Struguri striviti, mustuiala.
HOASPA f - Coaja subtire a grauntelui de
cereale.
HOASPA/ - Resturi mai marunte decit tarita,
ce ramin dupa cemutul fainii cu sita deasa.
HOA§CA/ - Felie de piine imbucata.
HOA§CA f. - Femeie batrina birfitoare.
HOBJILA m. - Barbat inalt §i tont.
HOBOROC n. - Oboroaca.
HOBOT n. Invdluita in straiele-i negre, porni;
ochii mari ii luceau prin hobotul fumuriu. (M.
Sadoveanu). - Basma cu care se leaga femeile la
cap.
HOBOT n. Jupinesele... pindeau inlaturarea
hobotului miresei dintre riurile de beteala de aur.
(M. Sadoveanu). - Val de mireasa.
HOBOT n. - Tulbent.
HOBOT n. Nohaii lucreazapamintul $i se arata
primitori de oaspefi $i nu pun femeilor hobot, $i
inc hind vin ca $i noi. (M. Sadoveanu). - Feregea.
HOBOT n. - Arc la ham.
HOBOT n. - Greaban la cal.
HOBOTATA/ C-am luat о hobotatd, Numai
Dumnezeu s-o batd. (Folclor). - Fata cu fata
acoperita.
HODINA/ Vai de pasarea straina Numai ea
n-are hodind. (Folclor). - Odihna.
HODINI (a). О sama se hodine^te, Alta ard,
borone^te. (Folclor). - A se odihni.
н
129
HODOBAE/ Facea din snop clae, Din clae-
hodobae; Snop cu snop, clai din clai in hodobai.
(Folclor). - §ira.
HODOBAN m. - Cioban (la oi).
HODOBAN m. - Om care are oi multe.
HODOROABA f. - Co§ de prins pe§te.
HODOROABA f - Stup din scoarta de tei.
HODOROABA/ - Cazan mare.
HODOROABA/ - Caruta invechita, hirbuita.
HODOROABA f. - Roaba.
HODOROG n. - Bat gros la capetele navodului.
HODOROG n. - Bat cu care se invirte§te piatra
ri§nitei.
HODOROGHITA / -- Vas din coaja de tei,
fara§.
HODOROGI (a) - A suna a dogit.
HODORONC-TRONC adv. - Naprasna.
HOGA§ n. - Hati§, poteca.
HOGA§ n. Tot m-a§ duce, duce-m-a§ Tot la
vale pe hoga§. (Folclor). - Petec de pamint pe о
costi§a.
HOGA§ n. - Urma lasata de un §uvoi de apa.
HOGA$ и. - Hindichi.
HOGEAC n. - Camara pentru pastrarea
alimentelor.
HOGEAG n. - Co§, horn.
HOHAN n. - Rindea lunga.
HOHLE/ - Polonic.
HOHMALAU m. - Vlajgan, lungan.
HOI§TE f. - Oi§te.
HO1§TE/ - Femeie slabanoaga.
HOJBA1 (a). Cit am hojbait $i moco^itprin tei
sa prindpupaza. (I. Creanga). - A cotrobai.
HOJI (a) - A cinta (in biserica).
HOJMA f. - Saptamina camii.
HOJMA adv. Cetatea nu era departe; se zarea
deslu$it cu tunurile §i meterezurile ei in brddet,
subt vulturii care hojma о strajuiau. (M.
Sadoveanu). Hojma tolocane^te pentru nemica
toataca un nebun. (I. Creanga). Ochii lui hojma
clipeau. (C. Negruzzi). - Mereu, intr-una.
HOJMALAU m. Acest ajutor al camarazior mei
a avut darul sa-l scoata pe hojmaldu din toate
fifinile. (M. Sadoveanu). §i cind ma uit inapoi,
doi hojmalai se $i luase dupa mine. (I. Creanga).
- Vlajgan.
HOLBURA (a)-A se invirteji (apa intr-un loc).
HOLBURA/ - Virtej de apa.
HOLBURA f. - Loc adinc intr-o apa statatoare.
HOLBURA f. - Volbura.
HOLCA/ - Zarva, galagie.
HOLCA/ - Greaban la cal.
HOLCA/ - Curea la gura hamului.
HOLCHER n. - Rindea cu dalta mica de facut
fait.
HOLCI (a) - A face galagie.
HOLDA/ - Lot de pamint pe linga casa.
HOLDA/ - Miri§te.
HOLERCA/ Noi avem holered. Vin n-avem.
(M. Sadoveanu). Tuica $i holered. (I. Creanga).
- Rachiu.
HOLETA / - Captu§eala de piele la caputa
cizmei.
HOLM n. Drumul incepea sd suie un holm inalt
cdtre valea larga a Siretului. (M. Sadoveanu).
Coboard-te pe holmurile lurnii, Alaturea de
plugul meu cel ruginit. (Andrei Lupan). Potoald-
fi setea, de (i-e cruntd setea, Din ddrnicia
holmurilor verzi, Ci ca taria ei sd nu te-mbete
Си сапа cea de lut pe prag sa-ngenunchezi. (P.
Botu). - Deal, movila.
HOLMAS n. - Dalta de dogarie cu lama
scmicirculara.
HOLMURAT adj. Cite holmuri holmurate La
тиф ani cu sanatate. (Folclor). - Delurat.
HOLMUROS adj. - Deluros.
HOLN1C n. - Echer triunghiular de timplarie.
HOLOATA/ Un preot mi-a zis a$a: - Sa-ji
faci cruce, mai §tefane. Mi-ат facut. Amu jisdz
bine, in holoatd. (Folclor). - Muitime (de
oameni).
HOLOLODZl m. pl. - Bulgara§i.
HOLOUCA f. - Jug la ham.
HOLOUCA/ - Arc la ham.
HOLOUCA/ - Gura de ham.
HOLOUCA/ - Maciulie (la bita).
HOLOUCA/ - Gamalie la cui.
HOLOUCA DE RASARITA/ - Palaria florii-
soarelui.
HOLTEE§TE adv. El se imbraca holtee^te, Se
incalicd $i siporne^te. (Folclor). - Ca flacaii.
HOLTE! m. Am fast de doua ori logodit, dar...
am rdmas holtei. (N. Gane). Sintefi insurat? -
Ba nu!... Sint incd tot holtei, holtei tomnatic,
precum vedep. (V. Alecsandri). Sint holtei $i n-
am de gind sd ma insor. (C. Negruzzi). -
Celibatar.
HOLTEI (a). §i spala §i haina mea, Care-am
holteit cu ea. (Folclor). - A trai viata de flacau.
HOLTEIE/ Trebuie numaidecit sd pui capat
holteiei. (V. Alecsandri). Ii rdmdsese obiceiul
acesta §ifumatul tutunului de pe vremea holteiei
sale. (M. Sadoveanu). Sd trdiasca casdtoria! $i
nerod acel ce lauda holteia. (C. Negruzzi). -
130
Н
Starea de holtei.
HOLTE LI n. - Rindea cu dalta figurata.
HOMNEAC m. - Cirtita.
HONORO§ adj. - Fuduli.
HOPAC n. - Dans popular ucrainean.
HOP AC n. - Melodie dupa care se executa acest
dans.
HOPAI (a). El cind merge hopae^te, Cind
vorbe$te - md stupe^te. (Folclor). - A calca greu.
HOP£l(a)-A se mi§ca in ritm de dans saltind.
HOPIC interj. Cum il duceau la spinzuratoare
- hopic! Pacald drept inaintea lor. - Hop.
HOPNI (a). Popa, cind о hopnit о data jos, s-o
zdruncinat biserica $i podul s-o disprins.
(Folclor). - A cadea.
HOPOCI (a) - A arde vuind.
HOP§I (a) - A reu§i, a se termina cu bine.
HOP$IT adj. E x p r. Nu e de hop$it = nu-i
lucru de §aga, e obligator. Nu-i di hoppit, trebu
sifa$im. (TD). - Neingaduit.
HOPUROS adj. - Cu hopuri.
HORAI (a). Batrinul dormea horaind lingd
soba. (M. Sadoveanu). Pe cind soacra horaia,
dormind dusd, blajina nora migdia prin casa.
(1. Creanga). In loc de a horai boiere^te la mo$ie.
(V. Alecsandri). Doarme ca un butuc $i horae^te
ca о locomotiva. (N. Hoga§). Ceilalfi colegi
dormeau horaind care-ncotro. (M. Eminescu).
- A sforai.
HORA1ALA f. - Sforaiala.
HORAILA f. Ldsafi-md singur cu domnul
Horaila aista. (V. Alecsandri). - Porecla unui
om care horaie§te.
HORAIT n. Lada a inceput sd se cutremuve subt
horaitul... izvorit din organul puternic al
pdrintelui Ghermanuia. (C. Hoga§). - Sforait.
HORAITURA/ - Sforaitura.
HORBARN1T m. - Palavragiu.
HORBA f. Nero did ce sta in horba. (Dosoftei).
- Vorba.
HORBA/ Expr. A§edealahorba = avorbi.
- Vorba.
HORBI#(a)-A vorbi.
HORBAUCA f. - Talger pe care sint puse
darurile la nunta.
HORBOTA f О mas a rotunda, lustruita, la
mijloc c-o horbota colorata aruncata deasupra.
(M. Sadoveanu). ...Sd ne oprim pe creste cu
bradet Sub horbota zapezii sclipitoare. (N.
Labi§). - Dantela.
HORBOTICA/ - Danteluta.
HORBOTICA/ - Pinza de paianjen.
HORBOTICA f. - Ornament din lemn la
strea§ina.
HORCAI (a) - A scuipa.
HORET n. - Co§ulet din mlaja pentru pe§tele
prins.
HOR1LA/ - Rachiu.
HORILCA f. - Rachiu (monopol).
HORLEANCA f. - Policioara, partea de jos a
jugului.
HORN n. - Cahla (la soba).
HORN n. - Hogeag.
HORN n. - Ursoaica (in pod).
HORN n. - Vatra la fierarie.
HORN AR m - Co§ar.
HORNARI n. - Hogeag.
HORNA/ - Hom.
HORNE$JQIC n. - Cirpa de §ters miinile.
HORNI§OR n. - Cahla (la soba).
HORN1TA f. - Cotruta (intre horn §i perete).
HORNOAICA f. - Hogeag.
HORNOAICA/ - Ursoaica (in pod).
HORNOAICA/ - Hom la fierarie.
HORNOI n. - Hogeag.
HORNOI n. - Hom (la cuptor).
HORNOI n. - Ursoaica in pod.
HORNOI n. - Hom (la fierarie).
HORNOI n. - Ferestruica (in acoperi^ul casei).
HORNOSARI m. - Tistar.
HORNOU n. - Vatra la fierarie; jigna.
HOROCH1TA adj. - Natinga.
HOROD1NA f. - Legumarie.
HORODINCA f. - Dans popular.
HORODI§TEAN m. Avea mare trecere la fete,
iar cind un horodi^tean are trecere la fete, nu se
poate opri pina nu se insoara. (I. Druta). -
Locuitor din Horodi§te din stepa Sorocii.
HOROI (a) - A forai (calul).
HOROPSI (a). 11 horopseqte $i-l tuhae^te mai
rau decitpe vite(\. Creanga). Destul m-a horopsit
§i m-a batut. (M. Sadoveanu). - A maltrata, a
asupri.
HORPAI (a). Din mers oamenii mai molfdiau
din mamaliga vinata de orz $i mai horpaiau din
gamele bor$ul lungfiert cu urzici. (E. Camilar).
- A sorbi cu zgomot.
HORS JCA / - Manunchi de cinepa.
HOR$ITA/ - Ridichioara.
HOR$TINA/ - Ceea ce ramine din faguri dupa
ce s-a scos mierea.
HORTAI (a) - A trage tarina la radacina
porumbului.
HORTI§ adj. §tim ce e dar duhul acelor
н
131
concesii fi in^elegem logica horti^a ce $ovaiefie
intre mdrturisirea dreapta a adevarului fi a
cugetului fi intre sofisme. (A. Russo). О ceata
nestrabatutd de oameni cari se uitau horti$ la
el. (N. Gane). - Piezi§.
HOSCHI (a)-Adormi.
HOSCHITURA/ - Om care doarme mult.
HOSTOCHINA/ - Tescovina de la semintele
uleioase dup| ce s-au strivit.
HOSTROPAT n. - Dans ritual de nunta.
HO§OTI (a). Vine un zmdiu, da el cind i-o ars
un buzdugan, l-o ho$otitcu totu. (TD). - A ucide.
HO$T1NA f. - Resturi din faguri.
HO$TINA/. -Tescovina.
HO§TINA/ Prajeau nifie hofiina cu sail. (I.
Creanga). - Maruntaie (de vita).
HO$TOCH INA/ - Resturi din faguri.
HO§TOCHINA/ - Struguri striviti.
HOTAR n. E x p r. A fi in hotar cu = a se
margini. Ii in hotar cu mo^ia Brdtu§enilor. -
Margine.^
HOT ARI (a se). Pdmintu Izvora§ si hotarafie
cu Sofircani. Ni hotdrim cu Hirtopu-Mic. (TD).
- A se margini.
HOTARI (a). Fetele ii hotar asc mo^ului: si nu
mai faci de alti dati a$a, ci о si-[ luani capul. - A
preven i.
HOTARNICI (a). - A razori. De pe culmea
Tdtarului unde se rdzoresc hot ar ele noastre cu
ale Ardealului. (CADE).
HOTNOG m. Tabara se framinta vuind surd fi
glasurile hotnogilor fi ale sotnicilor se inaltau
puternice. (M. Sadoveanu). Hotnogi numifi de
fiefan comanda cdldirafii, Aprozii, curtenii fi
arcafii. (V. Alecsandri). - Suta§ comandat peste
о suta de o§teni.
HOTOROAGAf. E x p r. A $edea de hotoroaga
= a §edea degeaba, fara rost. - Fara rost.
HOZNI (a). $i cu minili m-o luat $ipi ufi m-
o hoznit. (TD). - A impinge.
HRAB n. - Carpen.
HRABARCA f. - Lopata de Tier.
HRABLA / - Rabla.
HRABL1TA f. -Tesala.
HRABUI (a)- A jefui.
HRAM n. - Biserica, catedrala.
HRAMA f. - Crama.
HRAMURIp/. -Crame.
HRANA f. - Vrana.
HRA§PA f. - Ra§pel.
HRATURI n. pl. - Gratii la ferestre.
HRANACI adj. - Care maninca bine §i mult.
HRANIT adj. - Maturizat (vin), tare §i vechi.
HREADCA/ - Strat de legume.
HREAMAT n. Iar hreamatul ere fie fi scade,
ca-n spulber de viscol purtat. (A. Vlahuta).
Latret, urlet, hreamdt mare. (A. Donici). -
Freamat.
HREANCA/ - Bucatica taiata subtire de piine,
mamaliga §.a.; felie.
HREAPCA f. El cosefie brazda din ce in ce
mai larga, coasa fifie din ce in ce mai larg, griul
se culca pe hreapca. (E. Camilar). Dar plug,
grapa, teleaga, sanie, car, tinjald, circeie, coasa,
hreapca, tepoi, grebla... nici cd se aflau la casa
acestui om nesocotit. (I. Creanga). -Grebla mica
cu dinti lungi care se prinde de cosie pentru a
aranja in brazda grinele cosite.
HREBLE f. - lezatura.
HRENTUI (a). A trimes rdspuns faurului
Bogonos pentru о cdrufa care are nevoie sa fie
desferecata fi iar ferecatd, sa nu se mai
hrentuiascd niciodatdi. (M. Sadoveanu). - A se
strica, a se darapana.
HRENTUIT adj. Por file ce strajuiau intrarea
din cimp in ograda Floricicai se inchisera,
scrifiiind in urma mea cu neunse fi hrentuite
incheieturi de fier ruginit. (C. Hoga$). - Stricat,
darapanat.
HREPCUI (a). Caii о hrepcuit ovasu. (DD). -
A rumega.
HRESMUS n. - Paralel de timplarie.
HRE§TI n. - Matura de curte.
HRE$TURI n. - Resturi de nutret ce ramin in
iesle.
HRIB m. Fratele Gherasim ne aduce o fierturd
de pefie fi hribi copfi. (M. Sadoveanu). Erau
ni$te hribi aramii, fragezi svz mid, de-fi venea
sa-i mdninci de cruzi. (C. Hoga$). Iar Maria
toacd hribi. (M. Eminescu). - Burete de
primavara §i de toamna.
HR1BA f. - Ciuperca.
HRIBET n. - Greaban (la cal).
HRIMNA f. - Grivna (moneda de 30 de copeici).
HRINCa/- V. Hreanca.
HRINCULITA/ - Felie mica.
HRINCUTA/ - Felie mica.
HRINDROUR n. - Seceratoare.
HRIPCA/ - Vita la tufa de struguri.
HRIPCA / - Vite taiate in timpul curatitului
tufei de struguri.
HRIPCA f. - Нас in partea de dinainte a
potcoavei calului.
HRI§TI (a) - A in§faca.
132
н
HROM п. - Crema de ghete.
HROMn. - luft.
HROMOVOAE f. - Crema de ghete.
HRONA/ - Ciorchine de strugure.
HRUBA n. - Ursoaica (in pod).
HRUBA n. - Cahla (la soba).
HRUBA n. - Soba, plita.
HRUBA n. - Ferestruica in acoperi§ul casei.
HRUBA n. - Adincitura sapata in peretele
pivnitei.
HRUBA n. - Pe^tera.
HRUBA n. - Toponim pe mo§ia satului Caracui,
raionul Hince§ti.
HRUJD n. - Curpan de cartofi.
HRUJDAN n. - Tulpina de porumb taiat (cu
frunze).
HRUMNIC n. - Camara pentru pastrarea
alimentelor.
HRU$AN m. - Locuitor din satul Hru§ca,
raionul Camenca.
HRU§ARI m. - Prasad.
HRU$CARI m. - n. Hru§ari.
HRU§CAf - Para altoita.
HUBA/ - Ciuperca.
HUC n. - Hrcanca, felie.
HUC n. - Bot (de mamaliga).
HUC n. - Bucatica (de placinta, piine).
HUCE/ pl. Mi-oi lega capul cu huce la
cripna tot m-oi duce. (Folclor). - Tarita ramasa
in oala de umplut bor§.
HUCEAG n. In vale apele riului scinteiau la
soare huceagurile i$i jineau nemi^cate. in
lumind verdeafa lor bogata. (M. Sadoveanu). La
mijloc de codru des Toate pasarile ies, Din
huceag de aluni§ La voiosul lumini§. (M.
Eminescu). - Hati§, cring des.
HUCHIUM n. - Bucata mare (de piine).
HUCI n. In cealalta parte a tirgului, spre
miazdnoapte, inverzeau grddinile de la
Folticenii-Vechi, spre Opri^eni huciul lui
Cocirtd. (M. Sadoveanu). Codri, huci, poene.
(M. Eminescu). E x p r. A umbla huci- marginea
= a umbla fara rost, a hoinari. Am inceput a
umbla huci - marginea; о zi ma duceam, doua
nu, dar tot deprinsesem a ceti oleaca. (I.
Creanga). - Desi§, hati§.
HUCH (a) - A alunga gainele.
HUDAf - Drumu§or ingust in sat.
HUDE$I m. - Desi$.
HUDICIOARA/ - Drumu§or ingust.
HUDIN n. - Vita subtirc la curpanul de
castraveti.
$
HU DINA f - Curpan de cartofi.
HUDITA f. Prin hudiji, carari / gradini ajung
indata acasd. (M. Sadoveanu). Dau intre htidifi
pe drumul care ducea la noi acasd. (I. Creanga)
. - Strada strimta.
HUDITA f. - Drumu§or ingust intre curti.
HUDRONh. -Asfalt.
HUDUBAE f. Aid vagonu nu-i vagon, ci
hudubaia hurducaturilor. (M. Sadoveanu). -
Casa mare.
HUDULET n. - Beti§or la suveica pe care se
pune teava.
HUFDORN n. - Priboi.
HUHURA (a) - A scoate sunete infundate §i
monotone.
HUI (a). S-o huit cu capu de perete. (DD). - A
se lovi.
HUI (a)-A izbi ceva cu putere de pamint.
HUI (a) - A cadea ceva greu, cu zgomot.
HUI (a) - A trancani.
HUIALA/?-Galagie.
HUIALA f. - Zgomot.
HU IB adj. - Nauc.
HUIDlCAIT/г. - Strigat.
HUIMACIT adj. - Buimacit.
HUIT n. In sat ii huit. (DD). - Vuiet, galagie.
HUITURA/. - Lovitura.
HUIUR1 n. pl. - Aiureli, ginduri neghioabe.
HUJEAG n. - Ursoaica (in pod).
HULA/ Prin hulele f strigarile tale sparii pe
asta femeie nevinovata. (C. Negruzzi). -
Defaimare.
HULBEATNIC n. Am facut casi cu hulbeatnic
pi acopirimint. (TD). - Ferestruica mica in
acoperi§ul casei.
HULBEATNIC n. - Porumbar.
HULCH1 (a). De prea multa ploae рарщои
hulchesc. (TD). - A create prea mari in hlujani,
dar nu fac spic.
HULCHINA/- Coaja de haldan.
HULCHITURA/ - larba crescuta dupa intiiul
cosit.
HULEAI n. - v. Culeai.
HULE1 (a). Ai$tlanj hulesc pina in dzitidi. El se
duce la secara, Eu hulesc de-alaltd sard, El se
duce la malai, Eu hulesc cu Niculai. (Folclor). -
A petrece, a chefui.
HU LIRE f. A cum, in loc de arme curate,
lucitoare, Eu vad ca se prefera hulirea
minjitoare. (V. Alecsandri). - Defaimare.
HULITOR adj. N-avefi dreptul de a purta
mindrul nume de jurnali^ti, cdci nu sintefi
н
133
jurnali^ti, dar ni$te mi$ei pamfletari, ni$te
hulitori publici ce aducefi discredit presei. (V.
Alecsandri). - Defaimator.
HULITURA/ - Pasare de casa, oratanie.
HULPA/ - Vulpe.
HULPE/ E x p r. A plati hulpea = bani platiti
de mire flacailor din satul miresei. -
Despagubire.
HULPEA f. E x p r. A lua (a plati) hulpea =
suma platita de mire flacailor din satul miresei.
- Taxa.
HULPOAE f. - Vulpe.
HULTAN n. - Vultur.
HULTAN n. - Mladita altoita in radacina unui
pom taiat.
HULTANA/.’- Altoi.
HULTOARE f. - v. Hultana.
HULTANA§ m. Tu, hultane, hultana^, Ce tot
umbli pe la haua§ $i tot caufi de mincare.
(Folclor). - Vultur mic.
HULTANOAICA f. - Vulturoaica.
HULTOANA/ -Altoi.
HULTUI (a)-A vaccina.
HULTUI (a)-A altoi.
HULTUIALA f. - Altoire.
HULTUIC n. -Altoi.
HULTUICA/ - v. Hultuic.
HULTUITOR n. - Ferastrau de mina, de curatit
pomii.
HULTUITURA f. - Altoire.
HULTUR m. - Vultur.
HULUB m. - Porumb. Mai a^teapta inca 7zile
§i slobozi iara alt porumb a zbura din corabie.
(CADE). 1-a pldcut fa[a gu$ii de porumb. (I.
Slavici).
HULUB m. - Gugu§tiuc; porumbel salbatic.
HULUB m. De pe acum vad strapiic praznic
cu hulubii de faina. (N. Labi§). - Colacel de
forma unui hulub, care se coace la pomenirea
mortilor.
HULUB m. - Dans popular moldovenesc.
HULUB m. Din strea$ina portii i$i lua zborul
im stol de hulubi. (M. Sadoveanu). - Porumbel.
HULUBARI /?. - Ferestruica in acoperi§ul casei.
HULUBARI n. - Porumbar.
HULUBARN1C n. - Porumbar.
HULUBA§ m. Fa-ma huluba§ de-argint / Cu
aripile de vint. (V. Alecsandri). - Porumbel mic.
HULUBA§ m. - Porumba§.
HULUBA§ n. - Colacel asemanator, ca forma,
cu un hulub.
HULUBA adj. - Surie (vaca).
HULUBARIE f. - Porumbar.
HULUBEATNIC n. - Porumbar, cu§ca pentru
porumbei.
HULUBEATNIC n. - Ferestruica in acoperi§ul
casei.
HULUBEL m. Fa-ma, doamne- un hulubel, Sd
ma-nall pina la cei: (Folclor). - Porumbel.
HULUBITA f. Trei hulubi zboara pe sus, Trei
hulubi $-o hulubifa. (Folclor). - Porumbita.
HULUBI-VURTUNI m. pl. - Porumbei care
fac virtej in zbor.
HULUBNIC n. - Porumbar.
HULUBNIC/?. - Ferestruica in acoperi^ul casei.
HULUBNITA/ - Porumbar.
HULUC /7. - Troaca (la gaini).
HULUC /7. - Ladita in care se da mincare la cai.
HULUC n. - Scindura care tine stuful
acoperi^ului.
HULUG n. - Burlan.
HULUGHERNITA f. - Porumbar.
HULUGHI (a). Ca duminica dimineafa,
Hulughii se hulughe, Hulughitele se mdrturise
$i de dragoste-^i face. (Folclor). - A se mingiia,
a se dragosti.
HULUJDEAN/? - Cocean.
HUMNA f. - Denumirea unui teren cu multa
huma.
HUMOAE f. - Huma vinata.
HUMURIE adj. - De culoarea humei.
HUNEA adj. - Destrabalat.
HUNEA adj. - Murdar.
HUNIT adj. - Ametit, zapacit.
HUP n. - Bucata de piine.
HUPIIT adj. - Greoi, neindeminatic.
HURA/ - Gluga de porumb.
HURA/ Hura de lut. (DD). - Gramada.
HURBULEAC /7. - Rindea cu dalta mica de
facut fait.
HURDUCA (a). Nu md hurducati a$a, cd de-
abia am mincat. (V. Alecsandri). Cindse hurduca
$i suna dufumeaua, slujitorii din odaile de
desubt $tiau cd maria sa voda s-a suit in pat.
(M. Sadoveanu). Se a$eza pe sc annul cel strimt
din fata.,, undesdlta sdrmanul, de i se hurducau
mdruntaele. (N. Gane). - A se clatina, a se
zdruncina.
HURDUCA (a). Vini^or maramjiu, Cules
toamna mai tirziu..., Be-l, hurduca-l sd se duca,
C-am trimis sd mai aducd. (Folclor). Ian
hurduca-l sd se duca, C-am trimas sd mai aducd.
(Folclor). - A-i face vint, a ajuta.
HURDUCATURA f. De l-oi prinde... am sa-l
134
H-l
satur de droned, sa-i trag о hurducatura s-o
pomeneasca. (V. Alecsandri). - Sdruncinatura.
HURDUGHIE/ - Casa inchiriata unde se facea
hora.
HURDUIALA f. - Hurducatura.
HURDUIALA/ - Vin de calitate proasta.
HURDUITURA/ Acele hurduituri si sunete ce
face bufile pravalindu-se. (D. Cantemir). -
Huruitura.
HURLUIALA/ - Urluiala.
HURNEI adj. - Mating.
HURTA§ m. - Angrosist.
HURTA/ E x p r. Cu hurta = cu gramada, cu
toptanul. Apoi, cucoane, ma prind eu sa ti-l
secer... -$-apoi ce mi-i cere, a$a, cu hurta? (I.
Creanga). La hurta=la intimplare, fara alegere.
(Popa O§lobanu) nu prea stie multe; slujeste cite
trei liturghii pe zi si pomeneste la hurta: pe
monahi si ieromonahi, pe st arid, pe mitropoliti.
(I. Creanga). - Gramada.
HURTA§I m. pl. - Flacai care organizeaza jocul
in sat.
HURUBELNICA/ Ferestruica in acoperi§ul
casei.
HURU1 (a). Ma hurui in pinci. (TD). - A suferi,
a gogi.
HUSAN n. - Melodie la nunta, cind se ia zestrea
miresei.
HUSA$ n. Cit cei pe car, bade, zise Oslobanu,
caruia nu-i era a cumpara lemne cum nu mi-i
mie acum a ma face popd. - Trei husdi^i, dascale.
(I. Creanga). - Veche moneda ungureasca de
argint.
HU$ANCA f. - Joe popular.
HU$CA/ E datind ca na$ii... sa ducapreotului
о gdina, о hu^cdi de sare si un sip de rachiu. (S.
F. Marian). - Calup de sare.
HU$EAGn. -Tufari§.
HU§I interj. - Strigat cu care se alunga gainile,
gi§tile.
HU$I n. - Padurice tinara.
HU§I n. - Tufari§; hu§eag.
HU§IOIA (a) - v. Hu§i (interjectie).
HU§TE/ pl. Ea-mi da bors nestrecurat, Tot cu
huste-amestecat. (Folclor). - Taritele din oala
de umplut bor§.
HU$TIULI (a). Apoi hustiuleste oala cu unturi
Serbinti in ochi. (TD). - A rastuma un vas cu
lichid.
HU$TIULIUC interj. Umflati-l pe sus, copii,
Si hustiuliuc! Infintind. (V Alecsandri). Dracul,
neavind ce-iface, hustiuliuc in iaz! (I. Creanga).
- Zgomot produs in urma caderii unui corp greu
in apa.
HUTUCHI (a) - A lovi pe (cineva).
HUTUCHI (a) - A imbrinci (pe cineva).
HUTUCHI (a) - A tuma intr-un vas mai mult
decit incape.
HUTUCHITURA/ - Lovitura putemica.
HUTUTUI adj. - Neghiob, tont, nating.
HUTAN n. - Catir.
HUZUNIE/ - Pe§tera.
HUZUNIE/ - Adincitura in peretele pivnitei.
I
IA pron. Sara din ia-sara Sa va para zi usoard.
(Folclor). - Aceasta.
1АВА/ Numai mantdlutd avem $i aceea de
iaba. - Aba.
IACA / E x p r. Tutun iaca = tutun de buna
calitate. Tot cu tiutiun iaca si cu tigareta lui cea
de chihlimbar de optzeci de galbeni iji trece el
vremea? (C. Hoga§). - Tutun bun.
IACA interj. laca се-mi zicea el. (C. Negruzzi).
- Ascultati.
IACA interj. Dafrati ai? -Am. laca, tincu ista
de sora. (M. Sadoveanu). - lata.
IACA interj. laca si codrii Grumdizd^tiloi; grija
negustorilor si spaima ciocoilor. (I. Creanga). -
Uite.
I AC AT A interj. - Iaca, iata.
IACA interj. Cum vorbeau ei, numai iaca intra
Si Chiricd pe usd. (I. Creanga). - Inopinat.
I AC AT A interj. lacata curtea pe costisa ceea.
Q. Creanga). - Uite.
IACURI n. - Cange.
I AD n. Dintili sela daci slobodzdsti iad, atunsi
si perdi si Sdrpili. (Folclor). - Venin.
IAHNITA/ - Mieluta abia fatata.
IALOGHI/ - v. Ialoviti.
I ALOVA adj. Vaca ialovi. (DD). - Stearpa.
IALOVITA f. Incepe Fldminzild a edrabani
deodata in gura... cite-о ialovifa fripta. (I.
Creanga). Tainul zmeului este... douasprezece
ialovitefripte. (I. Sbiera). - Vaca ingra§ata pentru
taiere.
IALOVITA adj. Vaci ialoviti. (DD). - Stearpa.
IALOVITI f. pl. Sa va gdtiti cu buti de vin, Cu
jirezi de jin, Cu ialovif grase, Cu copiliti
frumoase. (Folclor). - Junci.
IAMA f. Exp r. A face iarna = a impra§tia
agonisirea. - Risipa.
I
135
IAN interj. Ian azvirle-l tu intai. (I. Creanga). -
Hai.
IAN interj. Ian vezi, soro, ce minune! (V.
Alecsandri). - la.
IANGA interj. Nu ma-iprimi sa min in ia-sara,
ianga ce ploaie m-a apucat pe mine. (Folclor).
- Iat|, iaca.
IANIE/ - Mincare din came fiarta “la capac”.
IANIE f. - Sos de legume.
IAPA f. - Coada la imblaciu.
IARA§I adv. Trecu о zi, trecura trei $i iardif,
noaptea, vine Luceafarul. (M. Eminescu). - Iar.
IARA§I adv. Cind sdrutindu-te md-nclin, Tu
iardf ma saruta. (M. Eminescu). -- De asemenea.
lARBA-BOERULUI/- v. larba-mitei.
IARBA-MITEI f. - Planta erbacee decorativa.
IARBA-TALANULUI f. - Spinz.
1 ARB A-NE AGRA/ - Mazarichea-cucului.
IARBA f. Au ars f el cu iarba, socotind mai
bine sd-$ faca moarte cu minule sale, decit sd
incap-in minulepaginilor. (I. Neculce). Au adus
din Camenita putind hrana §i iarba de sinefa,
cd impufinase le$ii $i iarba $i plumbu. (M.
Costin). - Praf de pu§ca.
IARBA adj. An boit iarba. (TD). - Verde-
deschis.
IARBA f. - Jurubita din trei fire de tort.
1ARBA-1NCHISA adj. - Verde-inchis.
IARCIE/ - Solnita (de perete).
IAR-INTI1 adv. Iar aciilanj iar-intii cinstesc la
masi. (TD). Din nou.
IARMA/ - Portie de hrana pentru cai.
JARMAN m. - Armean.
IARMAROC n. Tirgul il mai vdzuse la
iarmaroace; insa il $tia dinspre alte pdiji, a
imbulzelilor de lume, a petrecerilor. (M.
Sadoveanu). Boii tai sint mari §i frumo^i; ia-i
$i-i du la iarmaroc, vinde-i $i cumpard-ti alfii
mai mid. (1. Creanga). Legislatorii no$tri au ales
in iarmarocul literaturilor ce-au socotit mai
stralucitor. (A. Russo). - Tirg tinut la date fixe.
IARMAROC n. - Zbor. Muierea-i turna vin...
din plosca a noua, de-а cumparat-o de la zboru
de-a fost la Valeni. (DLR).
IARMORNITA/ - Policioara, partea de jos a
jugului.,
1ARMURCA f. Pe cre^tet avea un fes mic,
asemenea iarmurcei jidove^ti. (M. Eminescu).
-Tichie.
IARNA/ - Splina (la pore).
IARTIC m. Оfreacat badita un schic $i i-o dat
un iartic, $i о freacat doua schif $i i-o dat doua
iartif - Mertic.
IASCA/ - Carne de calitate proasta.
IASCA/ Tatarul a zbatut amnarul in cremene,
a potrivit iasca aprinsd in ghemul de iarba
uscata. (M. Sadoveanu). Din frunzele uscate §i
ingramadite peste iasca aprinsd incepuse sd se
ridice sus fumul negru / inadu^it. (C. Hoga§).
Scapara $i-i da foe cu о bucafica de iasca
aprinsd. (I. Creanga). Au scos amnarul§i au scos
cremene §i iasca Ca s-affe foe in codru. (M.
Eminescu). - Materie spongioasa care se aprinde
u§or.
IASIC n. - Pemuta (decorativa).
IASTA pron. Unui sd se duca pe ceea lume $i
unui pe iasta lume. (TD). - Aceasta.
1ASTALALTA pron. - Astalalta.
IATRA f - Vintir.
IAZ n. - Lac.
I AZ n. M-an dus, ^-an facut un iaz, $-an pus-o
(cinepa). - Topila.
IAZ n. - lezatura.
IAZMA/ - Planta erbacee cu frunze rotunde §i
flori mici.
IAZMA / - Turta facuta din faina de porumb,
amestecata cu faina de griu §i cu zar de oaie.
IBARCA/ Omu gate coasa, о pune, о bate pi
ibarci. (TD) - Batea.
IBOVNICA/ Cine trece pe cosire? Ibovnica
lui Vasile (Folclor). - Amanta.
IBOVNI§EALA/ Fata iiplaqe di $el sdrac...
Iaca о trecut un an di ibovni^eali. (TD). -
Dragoste.
IBRIC n. - Cratita (de aluminiu cu coada lunga).
IBR1C n. - Cana mare de sticla pentru apa.
IC n. - Pana de fier pentru despicat butuci.
ICICHI n. pl. Avem incal(dminti a$a u$oari, noi
li dzi^im icichi. (DD). - Incaltaminte u§oara
pentru vanatoare.
ICLIAN adj. - Viclean.
ICNI (a). Plde^ii icneau $i-$iтщеаи buzele de
frig $i de necaz. (I. Creanga). lenea din adincul
fiinfei $i se incorda c-o putere inver^unatd. (M.
Sadoveanu). - A geme inabu§it.
ICNI (a). Stai, Ghitd! a icnit inabu^it Alexa
Vulpea; vrei cumva sd intri in pridvor? (M.
Sadoveanu). - A vorbi rastit.
ICNI (a) - A se inacri (mincarea).
ICO AN A f. - Portret mare, in rama.
ICTARи . — v. Ectar.
ICTARE n. pl. $i s-o dat citi §d$i ictari. (TD).
- Hectare.
ICTARNIC m. -Taran care a fost improprietarit
136
cu 4,5 ha de pamint.
1ЕВА/ - Furca cu 3,4,5,7 coame de lemn.
IELAC n. - Troaca (la gaini).
IELAC n. - Uluc de piatra la put.
IELAC и. - Troaca (la porci).
IELCOVAN n. Pe Bosfor lungi caice de-o
forma sprintioara Se-ntrec eu ielcovanii ce-n
fata apei zboara. (V. Alecsandri). - Pescaru§.
IELICEf. - Mori§ca (jucarie).
IEPA$m. - Hot de cai. (1. Neculce).
IEPURE DE PAMINT n. - Cirtita.
IEPU$OARA f. - Minzi§oara.
lE R/H. - Vi er.
I ERB ARIE/ Iar a Volodiovschie, starostele de
Camenifa, dac-au vadzut cd s-inchina cetatea,
el au intrat in erbarie de-au datfoe. (1. Neculce).
- Depozit de praf de pu§ca.
IERBARIU adj. - Verde-deschis.
IERBIU adj. - Verde-saturat.
IERCHEC m. - Vitel abia fatat.
IERCHEC m. - Miel sau vitel de о luna.
IERTI$EL n. - Solnita de lemn (pe perete).
IESLARI n. - Esle, impletita din nuiele, de
scindura.
IESLARI n. - Ladita portativa in care se da
mincare la cai.
IESLOI n. - Esle impletita din nuiele.
IESLOI n. - Ladita portativa in care se da
mincare la cai.
I ESTACI n. - Masuta joasa cu trei picioare.
IETAC n. - Camara pentru pastrarea
alimentelor.
IETAC n. - Camaruta adiacenta tinzii.
IETAC n. - Anexa in spatele casei de locuit.
IETAC n. - Bucatarie de vara.
IETAC n. - Sectie a unui hambar.
IETAC n. - Co§ pentru pleava.
IETAC n. - Co§ mare din nuiele pentru carat
paie.
1ЕТАСА/ - Inchisoare.
IEVA$A/ - Capat de sirma, ata pus la cai in
buze.
IEZ n. - Ochi de apa in jurul caruia create stuf.
IEZI (a). Apa s-aduna $i tot create, Se ieze^te-n
mindru lac. (M. Eminescu). Apa о ieze$ti о
abati pe de alta parte. (I. Neculce). Cic-o vrut
dracul odata sd iezasca Bistrifa. (A. Vlahuta). -
A stavili prin construirea unei iezituri.
1EZITURA f La iezitura acestui iaz se afla
mai demult о moara. (S. F. Marian). Trecurd pe
lingd iezaturi. (M. Sadoveanu). Depe lacuri apa
surd infund a mi^carea creata intre stuf la
I___________________________________________
iezatura. (M. Eminescu). - Baraj de pamint,
piatra sau beton.
IEZUNIEf. - Groapa adinca. (Th. Holban).
IEZURCAN n. - laz mic.
IEZU$OR n. - Topila de cinepa.
IEZU$OR«. A ice era capra sigura cd ieziqorii
sai nici n-or degera, nici nu i-or supara fiarele
sdlbatice. (1. Sbiera). Ba nu, cumatre, c-a$a mi-
a ars $i mie inima dupa iezi^orii mei. (I.
Creanga). - ledut.
IGLITA/ - Corlate la put.
IGLITA f. - Prajina orizontala la corlate.
1GLITА/ - Corlate (la pod).
IGLITA/ - v. Conovat.
IGLITA/ - Stinghie la boroana.
IGLITA f. - Pridvor.
IGLITA f. - Corlata la put.
IGLITI (a) - A impleti plasa cu iglita.
IHNE/ - Mincare din came de pasare cu cartofi.
IHNE / - Came de vita tocata, prajita cu sos de
faina.
s II A pron. - Ei.
ыдс m. - Arici.
ILAU n. Povestea-i a ciocanuhii ce cadepe Hau.
(M. Eminescu). S-a pus pe Hau In mind cu-n
ceatldu. (S. F. Marian). - Nicovala.
ILIAC m. - Liliac (zool).
1LIC n. - Vesta femeiasca.
ILIC n. - Pulover barbatesc.
ILI$ n. - Impozit in natura sau in bani, care se
platea in Moldova pentru cereale §i alte produse
agricole.
ILI$AR m. - Dregator care in Moldova stringea
ili§ul.
IM ALA f. Trecind printr-un loc cam gloduros,
i s-au infipt carul in imala aceea. (1. Sbiera). -
Noroi.
1MBIRIC n. - Cratita (de aluminiu cu coada
lunga).
1MBRI (a). A imbiri plasa navodului. (DD). -
A trage.
1MBRITOR m. - Pescar care trage matita.
INCA adv. - Inca.
INDI$I m. - Urma lasata de un §uvoi de apa.
INEL n. Veregicu inel. (DD). - Petricica la inel.
1NELE n. pl. - Cirlionti.
INELUT m. - Inel mic.
1NETE/ pl. Sanatate nona, Sd creased griele,
popsoaele $i inefele, $i toate bunatatile.
(Folclor). - Plantatii de in.
INGA interj. - lata.
1NGLITA/ - Corlata (la pod).
I
137
INGLITA f - Cro§eta.
INIE/ - Mucegai la suprafata vinului.
INIMA VINULUI f - Partea vinului care nu
ingheata.
INIMA f. - Chinga la ferastraul cu rama.
INIMA f. О dat inima pisti dinsu. (DD). -
Diaree.
INIMA/ Un capit di butuc... Scoatim din
mijlucu lui inima afari. (TD). - Maduva unui
trunchi.
INIMA / - Veigea deasupra spatei pentru a fixa
itele.
INIMA/ - Burta.
INIMA / - Muchie din partea de dinainte a
barcasului.
INIMA/ - Bula de aer intr-o mamaliga.
INIMIOARA/ - Piatra scumpa la inel.
INI§TE /. Vedeam valuri verzi de grine,
undoiarea unei ini$ti. (M. Eminescu). Se
desfa$ura in soare galbene lanuri de grin f ini^ti
albastre. (A. Vlahuta). - Plantatie de in.
IN JI (a). - A se uita pe furi§ dintr-un loc ascuns.
INSTRUCTIE/- §motru. Capitanullordachi
$i-o adunat to(i oamenii... a facutputin pnotru
cu ei, ca sa vada cd ii fine in mind, fpe urmd a
pornit in sus. (Camil Petrescu).
IOBAG m. - Rumin.
IOBAGIE/ - Ruminie.
IORDANI (a) - A stropi cu apa sfintita la
Iordan.,
IORGAN n. - Plapoma.
IORGHENIE f. - Gheorghina.
IORGHI AL SUBTIRE n. - Patura de lina sau
bumbac.
IORGOVAN m. - Luminarica.
IOU pron. ~ Eu.
IOPA/ - Paltona? cu guler de blana.
IOPA f. - Scurteica de lina.
IORTOMAN adj. Imi trecea un moldovan Pe
cal sur f iortoman. (Folclor). - lute, focos.
IOTI interj. loti, bdefi о cfligat, mai, $i noroc.
(TD). - lata, ia te uita.
IOVA/ - Lozie.
IOVA/ - Salcie plingatoare.
IR n. Eu am un ir bun pentru a$a rani. (M.
Sadoveanu). Negustor de bdcan, iruri, ghileald,
sulimineala. (1. Creanga). Ii voi pune un ir care
s-o vindece repede. (CADE). - Alifie din diferite
grasimi §i buruieni de leac.
IRANDA/ - Veranda.
IRIMIC n. - Faina cu tarite.
IRINDEA / - Razatoare (de bucatarie).
IRMILIC m. Tigdinci sprincenate cu cozilepiine
de irmilici, stateau cinchite linga oale. (M.
Sadoveanu). Soliman se bucura, Bani-n poala-i
numara, Zece pungi de irmilici. (V. Alecsandri).
- Veche moneda care a circulat in Moldova.
IRMIZ1U adj. - De culoare ro§ie-inchisa.
IRMIZIU n. - Piele de culoare ro§ie-inchisa.
I ROD m. - Copii neastimparat.
IROD m. fi separea cdi-i un irod de ceifrumo^i,
iar nu cucof de facut cu bor$. (I. Creanga). -
Colindator (mascat) din drama populara Irozii.
IROD m. Veacul nostril ni-l umplura
saltimbancii $i irozii. (M. Eminescu). - Paiata.
IROPLAN n. - Libelula.
IROPLAN DE APA n. - Libelula.
IROSALA/ Mincarea-i cu cheltuiala $i de este
irosald, Nu mai facem pricopseala. (E.
Sevastos). - Risipa.
IROSI (a). Vaca imi irosea ogrinjii din сагЩа.
(I. Creanga). $i toate s-au irosit ca f cind n-ar
mai fi fost. (A. Vlahuta). - A risipi.
IROZI m. pl. Nu-i voie sa umblap cu рарщИе
f cu irozii. (V. Alecsandri) - Joe dramatizat
popular.
IRTIC n. Nici mai mare, Nici mai mic Dintr-o
child $-on irtic, О nipt in doua , о dat $i noua.
(Folclor). - Mertic.
IRUGA f. - Urma lasata de un §uvoi de apa.
IRUGA f. - Vaiuga.
ISCALITURA/ - Podpisa.
ISCODEALA / - Cercetare in ascuns;
curiozitate nedemna.
ISCODEALA f. - Plasmuire.
ISCODEALA/ - Dopros.
ISCODENIE f. - v. Iscodeala.
ISCODI (a). Ma iscodesti cu ochii reci $i rai.
(O. Cazimir). - A privi patrunzator la cineva.
ISCODI (a) - A patrunde esenta unui lucru.
ISCODI (a) Puteam numiri defaimatoare In
gindul men sa-ti iscodesc, $i te uram cu-
nver^unare, Te blestemam, caci te iubesc. (M.
Eminescu). Acei inrautafifi au descoperit
deosebite piri mincinoase. (C. Negruzzi). - A
inventa, a plasmui.
ISCODI (a). Fratele Alexa $i cu mine om intra
chiar in sara asta in sat la Davideni §-om iscodi
printre oameni. (M. Sadoveanu). Mai iscode^te
ea pe ici pe colea sa vada n-a putea ceva afla
despre copii, dar copilulpared intrase in pamint.
(I. Creanga). - A se interesa, a cauta.
ISCODI (a). E x p r. A lua (pe cineva) la dopros
= a descoase, a ispiti. - A interoga.
138
ISCODITOR adv. - Cu atentie deosebita,
scrutator.
ISCODITOR adj. Babele - citu-s ele de-a
dracului, de prefacute fi iscoditoare - tot пи l-
au putut face sd se insoare. (I. Creanga). -
Priceput in a pune la cale ceva.
ISCODITURA/ - v. Iscodeala.
ISCUSIRE f. Mulfamit de-а sale gusturi fi de
a sa iscusire... Se fericefie-nvdtatul in chilii
intunecoase. (C. Conachi). - Pricepere.
1SCUS1T adj. О fata ce se prilegise intre roabe,
foarte iscusita de trup, au trimisu-o la imparafie.
(M. Costin). - Frumos.
ISCUSIT adv. - Abil; cu indeminare, cu dibacie.
ISCUSITORtfi#. - Ademenitor, ispititor.
ISPANCA f. - Erizipel, brinca.
ISP AS n. Am un nepofel numai zece ani... i-a
implinit la ispas. (V. Alecsandri). - Sarbatoare
pravoslavnica: Inaltarea Domnului.
ISPA§A f. Dupa ce-a venit el г и fin at de la
ispafa, mi-a tras о chelfaneala. (I. Creanga). -
Despagubire pentru stricaciunile facute.
ISPA$I (a). Mo$ Vasile, cu vornicul fi cu
paznicul, striga pe tata la poartd, ii spun pricina
fi-l cheamd safe de fata, cind s-a ispafi cinepa
fi cirefae. (I. Creanga). - A pretui stricaciunile
pricinuite.
1SPISOC n. Am ispisoace multe ascunse colo-
n pod. (V. Alecsandri). - Vechi act domnesc.
ISPITAL n. - Spital.
ISPITA/ - Iscu§enie.
ISPITI (a). Nici Batir Jigmont, domnul
Ardealului, nu s-au mai ispitit sd mai trimate
ofii in Moldova. (M. Costin). - A se lasa
adcmenit.
ISPRAVA fi E$ea isprdvi fi lui Vasilie-voda de
la impdratie, fi lui Matei-vodd. (M. Costin). -
Decret, dispozitie.
ISPRAVA f. - Fapta cu urmari neplacute.
ISPRAVNIC m. Aga, ispravnic pe darabani fi
pre tirgu, pre lafi... Varney... ispravnic pre
negujatori... Arma§ mare, ispravnic fi purtdtoriu
de grija pentru toti ceia ce fac rau fi cad la
inchisoarea tarii, la temnitd fi pedepsitoriu
acelora tuturor fi cei giudecaf pe moarte daji
in mina lui, sa-i omoare. (M. Calugarul). -
Dregator responsabil.
ISPRAVNIC m. - Pristav. Noi la pristav am
strigat fi catre el ne-am laud at, Sd ne dea drumul
imparatul. (N. Pasculescu).
ISPRAVNIC m. Cela ce va suduipe ispravnicul
cuiva, nu sd chiama cum au suduit pre acela ce
iaste ispravnic, ci pre stapinu sail. (Pravila lui
Vasile Lupu). - Reprezentant, mandatar.
ISPRAVI (a) - A face sa nu mai existe, a pune
capat.
ISPRAVI (a)- A se consuma, a se epuiza.
ISPRAVI (a). Ce-orfi ispravit ceilalf draci nu
fiim. (I. Creanga). Mers-am eu asupra ei cu
batalie, dar n-am ispravit nemica. (M.
Eminescu). - A face, a infaptui.
ISPRAVNICEASA f. Ah, cumnafica, sd mdfac
ispravniceasd!... Alta nu doresc pe lume. (V.
Alecsandri). - Sotia ispravnicului.
ISPRAVNICI (a). In sfir fit, cu mil a lui
Dumnezeu, m-am ispravnicit. (V. Alecsandri). -
A se face ispravnic.
ISPRAVNICIE/ L-am silitpe barbatu-meu sd
meargd la Ie§ ca sd cerce a capata isprdvnicia
de aice din finut. (V. Alecsandri). - Functie de
ispravnic.
ISPRAVNICIE fi Inainte mergeau suitarii
calari... Apoi urmau panfirii ispravniciei. (C.
Negruzzi). - Institute.
ISPOL n. - Mertic de luat vama la moara.
ISPOL n. - Fara§.
ISPOLI (a)-A curati (putul).
ISPOLI (a) - A scoate apa din luntre cu ispolul.
1ST adj. Eu am pus iapa mea la carufa omului
istuia fi ne-am dus la moara. (1. Sbiera). Prietine,
zise Danila, nu mi-i da capra ceea sdi-ti dau carul
ista? (I. Creanga). Fa-te tu cerfaor la capatul
ist de pod, .fi eu la celalalt. (I. Creanga). S-a
aflat de la starostele Nechiforfi de la alf vindtori
cd cerbii au boncdluit mai devreme in ist-an.
(M. Sadoveanu). - Ast.
ISTA pron. Turcii tof cit il zdrea Intre din fa se
grata: “Ista-i Gruia lui Novac, Lui Novac
Caraiflac ” (V. Alecsandri). Mie insa-mi plac fi
de ifa mai bdtrini, numai sd fie bine fripf. (I.
Creanga). - Asta.
ISTALALT pron. - Astalalt.
ISTORIA MOLDOVEI / Numele lui Miron
Costin este vestit atita prin istoria Moldovei ce
ne-a lasat, cit fi prin tragica lui moarte. (N.
Balcescu). - Istoria Statului Moldovenesc
(Letopisepil Tarii Moldovei al lui Miron Costin).
ISTOV n. De istov = cu totul, de tot. Dac-o
mai purtam a$a cum este, se hirbuiefie de istov.
(M. Sadoveanu). Toata fin (a lui se desfacea
inceti^or, se topea de istov. (A. Vlahuta). M-am
buimdcit de istov de о bucata de vreme. (V
Alecsandri). - Complet, dcplin.
ISTOVO adv. Si nu ti trezit eu, dornei di istovo
I
139
aifi. (Folclor). - Pe veci.
I$TEALANT pron. $i ifiealant gospodari, Nil
uitati de buzunari. (Folclor). - Ceilalti.
i§tor n. - Latrina.
ITAC n. - v. Etac.
ITALIANA f. - Vintir cu trei burdufuri la un
capat.
ITAG m. - Itari la razboiul de tesut (vertical).
ITALU$CA f О ifalu$ci de-а noastri s-o rupt
§-n-o putem gasi. (TD). - Vitica.
ITARI m. pl. - Dispozitiv pentru schimbarea
rostului la razboiul de tesut vertical.
ITA f. Tari-i placi si maninci ita di la colac.
(DQ). - Vergea de aluat in jurul colacului.
ITAL m. - Vitel.
ITI (a). Nu cumva... sd te itefii la dinsul, cd are
un ochi otrdvit. (I. Creanga). In lungul drumului,
departe se mai iteau luminile unui sat; casele se
ridicau singuratice, taind zarea fara de sfir fit.
(M. Sadoveanu). - A privi pe furi§, a aparea
peijtru un moment, a se ivi.
ITII interj. E x p r. A face itii = a se arata putin.
Da venifi incoaci... Ce, doamne iartd-ma, de
facefi ifii. (V. Alecsandri). 11 veziprin vis ...el ifi
face itii. (V. Alecsandri). - A se iti.
IUCOSTAU n. - Priboi.
IUDI (a) - A atita, a instiga.
IUFTA/ - luft.’
IUFTA/ - Medina pentru captu§it cizmele.
IU§CA/ - Inchizator de tabla (la soba, sa nu
iasa caldura).
IU§CA f. Pui siolanu fi torni iu$cifTD). Tomi
dzama, iu$ca, dai la rafi in casa $ei mari. (TD).
- Zeama de piftie.
IU$CA f. - Piftie.
IU$CA f. - Sos suptire.
IU§CA/ - Zeama de gaina sau cu came de vita.
1U§CA f. Negustorul tdcu, indemnindu-fi caii
cu iii^ca. (M. Sadoveanu). - Biciu^ca.
IU§CA f. - Lovitura data cu biciu§ca.
IU§NI (a). Sa-l iu^nefii, sa-l plesnefii. (E.
Sevastos). - A plesni (cu biciul).
IU$TI interj. Plin de ciudd mo$ To ad er ifi iese
din fire fi intoarce coada biciufiei fi iufii, fi iufii.
(CADE). - Reda sunetui produs de lovitura cu
biciul.
IUTARI m. pl. - Ciuperci comestibile cu camea
alba, picante.
IUTI (a). Dar nu te iuti a$a tare, cd nu fiii de
unde-ti poate veni ajutor. (1. Creanga). - A se
aprinde.
IUTI (a). Afar a! Pin nu md iufesc! (V.
Alecsandri). - A-i sari tandara.
IUTI (a). Patimirea Care-nghinipd fi defieaptd
fi iutefie toata firea. (C. Conachi). - A intarita.
IUTI (a). Brinza s-a iufit. (DD). - A se strica, a
se altera.
I VARA/ - Dovleac.
IVARA-ALBA/ - Dovleac comestibil.
IVARA-RO§IE/ - Dovleac de nutret.
IVERI m. - Dovleac.
IVICA/ - Dovlecel.
IVIRE f. La placuta sa ivire les albinele cu
miere. (V Alecsandri). De la ivirea broqurii d-
lui Dascalescu au trecut vro $ase luni. (A.
Russo); - Aparitie.
IZARI (a). Are sd se izdreasca lumea. (T.
Pamfile). - A se prapadi.
IZBAVA/ - Scapare, salvare.
IZBAVI (a). Ele au sd md cufunde, ori au sd
md izbaveascd. (M. Sadoveanu). О biatd
pasaricd de munci te izbavefie. (V. Alecsandri).
- A scapa dintr-o primejdie, a se salva.
IZBELI$TE / Ca lutul de pre lingd drumuri...
in praf fi pulbere zdruncinindu-se cu vinturile
se holburefie... fi in izbelifie se leapdda. (D.
Cantemir). Casa ...era in izbelifiea vintului la о
coadd de iaz inghefiit. (M. Sadoveanu). -
Primejdie, nenorocire.
IZBELI$TE/ E x p r. De izbeli§te = lasat la
voia intimplarii, parasit de toti. Maria ta, m-a$
ruga sd nu md lafi aici de izbelifie fi singura.
(M. Sadoveanu). De-oipune eu minilepepiept,
are sd ramie caruta asta de haimana fi
iepu^oarele de izbelifie. (1. Creanga). - Parasire.
IZGONIRE f - Stupai. E x p r. A-i da cuiva
stupai = a alunga pe cineva, a goni din urma.
Cd-n sat nu mai e de trai, Cd ne da turcii stupai
Sd iefim cu tofipeplai. (DLR).
IZI (a) - A pune undeva un lucru, uitind unde.
IZIDI (a) - A irosi.
IZIDITORn. - Irositor.
IZtNIE/ - Vizuina; birlog.
IZMENE / pl. - Lambe de dinainte la caruta
(car).
IZNOAVA / M-am jurat sd пи-mi mai bat
capul cu asemenea iznoave. (N. Gane). -
Innoitura, lucru nou.
IZNOAVA / Iti venea sd te strici de ris de
iznoavele luiIvan. (I. Creanga). - Snoava, pozna.
IZVAR n. - Sirop facut din apa fiarta cu zahar.
IZVAR n. - Vin ro§u fiert cu piper negru §i zahar.
IZVARNITA/ - Zar de la urda.
IZVOD n. In izvoadele bdtrine pe eroi mai pot
140	|
sa caut (M. Eminescu). - Cronica, hrisov.
IZVOD n. Aprodul de la u$a porni atunci sa
rdcneasca, dupa izvodul care-l finea in mind,
ni$te nume de raze$i §i de mazili. (M.
Sadoveanu). Sa ma treci la catastifpe mine? ...
Da ce sint eu, sa ma treci la izvod? (V.
Alecsandri). - Condica, catastif.
IZVOD n. $i i-au trimis f izvoadele scoase din
cardie lui. (M. Costin). - Copie de pe scrisori,
documente.
IZVOD n. - Model de ales covor, desenat pe
hirtie.
IZVOD MOLDOVENESC - Scris moldo-
venesc care reprezinta ansamblul trasaturilor
specifice (gramaticale, stilistice, grafice) ale
manuscriselor moldo-slavone din sec. XV -
XVII.
IZVODI (a). Scriitori care izvodesc putini se
afla, iara tiparnu-i. (M. Costin). - A compune,
a alcatui.
IZVODI (a). Nu cauta cd ma vezi girbova f
stremfuroasd, dar prin puterea се-mi este data,
$tiu dinainte ceea ce au de gind sa izvodeased
puternicii pdmirttului. (I. Creanga). - A pune la
cale.
IZVODI (a). Nu tagadui, nu izvodi, nu niinfi.
(C. Negruzzi). - A scomi.
IZVODITOR m. Am dat peste un hronic
bulgaresc ... insa fara numele ^i fara porecla
izvoditorului scris. (D. Cantemir). - Scriitor.
IZVODITURA f. Intiia^i data elinilor
izvoditura minciunilor dind. (D. Cantemir). -
Nascocire.
IZVORA§ n. - Jgheab la tease.
IZVOROS adj. - Loc cu multe izvoare.
IZVOZI (a). In cartea aceea era izvozit cu ce
moarte ar omoripre Duca-voda. (N. Muste). -
A insemna, a stabili.
I
IMBALANI (a). Motovelnisili ...si zole poati
di dimineatipar in sari... Deamu s-a-mbalanit
(TD). - A se inalbi.
IMBATA (a se) DE CAP - A bate cahla.
IMBALANI (a) - A varui.
IMBALAURATA adj. Sub о rdchita lamurata
Sta о fata imbdlduratd, Cu un ochi de apa f
unui de foe. (Folclor). - Urita.
IMBARABANI (a) - A ajusta aripile navodului
la pescuit.
I
—4---------------------------------------
IMBE num. Au purees imbe o^tile cu mare taina
^pre Nistru (M. Costin). - Amindoua.
IMBE num. Cu imbe mini impartdfi un bine-
agonisit. (C. Negruzzi). - Ambe.
IMBIAC n. - Hadarag la imblaciu.
IMB1RNIGAT adj. Avea ni^temini imbirnigate,
Pared erau de albini mu^cate. (Folclor). -
Umflate, groase.
IMBIRZOIA (a) - A se otari la observatiile
cuiva.
IMBIRZOIA (a) - A se infuria.
IMBLA (a). Incepe a imbla vinul. (DD). - A
fierbe, a se fermenta.
IM BLARE/ Iar tiganu la imblare, Hai la om
ci si duse. (Folclor). - Plimbare.
IMBLACIU n. Pre multe locuri lefdcea navala
tdranii cu imbldcie. (Gr. Ureche). - Unealta de
batut griul, secara, atestat intiia data ca obiect §i
cuvint moldovenesc in prima istorie a Moldovei
in limba moldoveneasca - Letopiseful Tarii
Moldovei al lui Gr. Ureche.
IMBLACIU n. - Hadarag.
IMBLACIUG n. - Imblaciu.
IMBLARET adj. - Caruia ii place sa
hoinareasca.
IMBLATEU n. - Imblaciu.
IMBLATI (a) - A scutura saminta de cinepa.
IMBLATI (a)- A se zvircoli (copiii).
IMBLATITOARE f. - Batoza.
IMBLA TO ARE / - Latrina.
iMBLATOR adj. - Pod plutitor.
IMBLATURA f. - Deplasare istovitoare dintr-
ijn loc in altul pentru a rezolva ceva. - Alergatura.
IMBLITA/ Mergi calu la imblita. (DD). -Mers
in buestru.
IMBODOLI (a). Ариса de pe un scaun §alul,
imbodolindu-sd cu el, $i fugi la u$a. (M.
Sadoveanu). Alfii vro doi... find imbodolif in
surtuce f jachete croite nu pe masura lor, erau
foarte stingaci. (C. Negruzzi). - A se infofoli.
IMBODOLIT adj. La ambulanta licareau
felinare in toate parfile. Pe paturi negre stateau
in capul oaselor fldcaii cu capetele imbodolite.
(M. Sadoveanu). $i cind era gata tot, ce sa nid
pomenesc? Cu llinca imbodolita de drum. (A.
Vlahuta). - infofolit.
IMBODORI (a) - A se infofoli.
IMBOGHIETA adj. Trii gdini imboghieti La
cumdtra sub pared. (Folclor). - Motata.
IMBOURA(a). Cind imboureadzi, ii calfrumos
cu urechiwpli-naind. (TD). - A ciuli urechile
(calul).
I
141
IMBOURA (a) - A infiera cu bourul.
IMBOURATA adj. Pe cea vale-nourata Trece
о vaca-mbourata. (Folclor). - Comuta.
IMBRACA (a). Ca sd imbra^i casa. (DD). - A
impodobi.
IMBRAZDA (a) - A hotamici un lot de pamint
cu о brazda.
IMBRINCA (a). Lingd Alio^a cellalt cazac
imbrinca, lovit de moarte. (M. Sadoveanu). - A
cadea in brinci.
IMBRINCAT adj. Nu mi-i primi sd min aid in
noaptea asta, cd-s imbrincat de picioare f n-
am unde sd trag aiurea. (Folclor). - Obosit,
slabit de picioare.
IMBRlN$i (a), Imbrin^esc pinea cu corpora.
(DD). - A impinge piinea.
IMBRIN$i (a). О imbrinzit. (DD). - A opinti, a
ridica din rasputeri.
IMBRiNZI (a) - A tavali о bucata de mamaliga
in brinza de oi.
IMBRINZI (a) - Face mamaliga imbrinzitd. (I.
.Creanga). - A pune brinza in mamaliga ce se
fierbe.
IMBRINZI (a). Sd imbrindzasca oile. (DD). -
A duce oile la stina pentru a face acolo brinza.
IMBRINZIT adj. Dupa ce-a mincat cit i-a
trebuit, i-a mai rdmas о bucajicd de mamaliga
imbrinzitd. (1. Creanga). - Cu brinza.
IMBRiNZITadj. Lapte imbrinzit. (DD). Inacrit,
coraslit.
IMBROBODITOARE f. - Broboada.
IMBUCA (a). О imbucat gi$tili. (DD). - A
indopa.
IMBUCURA (a). Gruia cind il auzea, Tare se
imbucura. (Folclor). - A se bucura.
IMBUCURATOR adj. - Care bucura.
IMBUMBA (a) - A incheia nasturii.
IMBUMBAT adj. - Incheiat cu nasturi.
IMBUMBIA (a) - v. A imbumba.
IMBUMBU^CA (a) - A slobozi muguri.
IMBUNATURA f. - Fagaduiala, lingu§ire. (I.
Neculce).
iMLENCUI (a) - A vintura cereale cu
vinturatoarea.
IM PACA (a) - A angaja.
IMPACATA adj. Muzica о fast impacati, cin
duminici vin cintind un mar§. (TD). - Angajata.
IMPARATI (a). §i daci mai sint imparaj $i az
imparatesc. (TD). - A domni.
IMPAIA (a). Dili la noi primavara, cari sint
grasi, impdiadzi mai digrabi. Fac on fel de pai.
(TD). - A create lina noua.
IMPAIATA adj. - Incilcita (lina).
IMPARACHE (a) - A se invrajbi, a sc dezbina.
(I. Neculce).
IMPARATITA f. Imparatul $i imparatifa
§edeau de vorba. (Folclor). - Imparateasa.
IMPARATU§ tn. - Prelungire musculara
posterioara a cerului gurii.
IMPARATI (a) - A se face imparat.
IMPARATI (a). Tara in care imp dr ate a fratele
cel mai mare, era tocmai la о margine a
pamintului. (I. Creanga). Ca intr-un (intirim
impdrafe^te adinca tdcere. (A. Vlahuta). - A
domni.
IMPARO$A (a) - A se acoperi cu par pe fata,
corp.
IMPARTA$IT adj. - Cherchelit, beat.
IMPATRA (a se) - A da de belea.
IMPEDICATURA f. Citeva impedicdturi
inainte e^indu-ne. (D. Cantemir). - Obstacol.
IMPEDICATURA f. - Piedica (la cal, vaca).
IMPERITURA/ - Febra.
IMPER$IUNAT adj. - Cret, cirliontat.
1MPINGATOARE f. - Unealta cu care se
impinge gunoiul la stina.
IMPISTRI (a). Ploscele impistrite foarte
frumos, tot cu argintfi cu aur. (I. Sbiera). Unele
oua se impistresc foarte frumos. (§ezatoarea). -
A incondeia.
IMPISTRIT adj. Alungat-o-ai pe dinsa ca,
departe de paring, In coliba impistritd ea sd
nasca-un pui de print. (M. Eminescu). Am о bota
impistritd $i in pod zvirlitd. Papu§oiul. (A.
Gorovei). - Zugravit, impestritat.
IMPINZI (a). Oastea impinzitape $es... se opri
$i-$i domoli frdmintdrile. (M. Sadoveanu). - A
impra§tia, a raspindi.
IMPRINZI (a). Cu minciuna imprinzefa, dar
nu inserezi. (Folclor). - A ajunge la ora prinzului.
IMPIRLOGI (a). Mormintu-i impirlogit, La el
nimeni n-a venit. (TD). - A lasa fara ingrijire.
1MPLAMAE§AT adj. Planta se intrebuinfeaza
pentru vitele impldmdeqate. (DD). - Bolnav de
plamini.
IMPLINI (a). E x p r. A-§i implini somnul = a
dormi indestulator. - A dormi indeajuns.
IMPLINI (a). E x p г. A о implini cu cineva = a
nimeri intr-o belea cu cineva. Cu cue о ana
Marieta o-mpline^ti nuniaidecit. (C. Hoga§).
Poartd-te bine... c-apoi о impline^ti cu mine.
(V Alecsandri). - A о pati.
IMPLINI (a). Mine ii vadeaua birului f vine
sd ne implineased. (A. Vlahuta). Sd nu ne mai
142
I
implineascd! Sa nu ne mai jafuiascd! (C.
Negruzzi). - A executa, a percepe о datorie cu
forta.
IMPLINI (a). Am implinit rostu (de tesut). О
implinit dzdfi clasi. (DD). - A termina.
IMPLINI (a). О implinit mia. (DD). - A rotunji
о suma de bani.
IMPLINI (a). Sa se-mplineasca visu-mi din
codrii cei de brad. (M. Eminescu). fio implinit
gindurli. (DD). - A-§i atinge scopul, a-§i realiza
visul.
IMPLINIRE f. Inima plecatd la a legii
implinire, Sd nu fi fast tulburata de-а patimilor
pornire. (C. Conachi). - Executare.
IMPLINIRE fi Agenfii de implinire cu
tantiemele lor. (M. Eminescu). - Percepere,
incasare (cu forta) a unei datorii.
IMPLINIT adj. Nu e mica, nu e mare, nu-i
subfire, ci-mplinita. (M. Eminescu). - Bine
facuta.
IMPLINTA (a). L-a apucat ursoaica pe un pui
fi l-a implintat de citeva ori in apa. (Folclor).
Da dohtorul ist sarac a luat fi a implintat
floifaelele in apa $ei caldd. (Folclor). - A
cufunda.
IMPLINTA (a) - A muia in ceva.
IMPOHORAT adj. fio pornit noua care
impohorate, Cu hlantiu de cer legate La moara
lui Ciuluc. (Folclor). - Incarcat.
IMPONCI$A (a) - A fi in dezacord, a veni in
conflict.
IMPONCI$AT adj. Doud firuri de dealuri...
din ce in ce mai repezi fi mai imponci^ate. (A.
Vlahuta). Ceea ce, in alte imprejurari, s-ar fii
putut numi fafa, era de asta data о alcdtuire
imponci^ata de ciolane. (C. Hoga§). - lncruci§at.
IMPOPOTA (a) - A inzorzona.
IMPOPOTAT adj. Fata babei era impopotata
fi netezitd pe cap, de parc-o linsese vifeii. (1.
Creanga). - Inzorzonata.
1MPOPOTONA (a). De unde vezi cd m-am
impopofonat? Sint de-abia imbracatd. (C.
Negruzzi). Luind depe viu fi depe mort, sd aiba
cu ce se impopofana. (I. Creanga). - A se
impodobi prea din cale afara.
IMPOPOTONA (a). Oamenii intind darurile
pe amind (= in mini) $-apoi impopofoneazd pe
fiecare cu darul lui. (E. Sevastos). - A impodobi
cu daruri la nunta.
IMPOPOTONAT adj. A$a impopotonate cu
broboade, $aluri, rochii cinta fi joaca. (E.
Sevastos). - Impodobite, incarcate cu daruri (la
nunta).
IMPORNI (a). Imp dr atu s-o impornit la un
razboi mare. (Folclor). - A pornit.
IMPOSPAI (a). S-o mai impospdit ei fi cu cite
un rindi^or de haine fi о ajuns fi ei in rind cu
lumea. (Folclor). - A se pricopsi.
IMPOSPAIA (a). Limba afi stricat-o fi ati
impospait-o cu vorbe necurate de la ora$.
(CADE). - A impestrita, a ingunoie^a.
IMPOSESUI (a). Am imposesuit mofia... cu
3000galbenipe an. (V. Alecsandri). - A arenda.
IMPRA$TIA (a). Ei fi imprdfiii pufinifdinipi
deasupra. (TD). - A presura.
IMPREJIUR adj. Lucreadzi sutca imprejiur.
(DD). - Intrea^a.
IMPREJIURA?! m. pl. - Mejie§i.
IMPREJMUITOR adj. In maipufin decit s-ar
crede, pddurile imprejmuitoare zdceau doborite
la pamint! (C. Hoga§). De-а lungul zidurilor
imprejmuitoare, mergeau cdraru^e pe coasta
dealului. (M. Eminescu). - Inconjurator.
IMPREJURA (a). Cimpiifrumoase imprejurate
de munti verzi se intindeau mai mult decitputea
prinde ochiul. (A. Russo). Bdtrinul Socoleanu,
doborit sub grin din a laudelor... se Idsase pe un
scaun unde-l imprejiurasera copiii, ametit,
zapacit. (C. Negruzzi). - A inconjura, a cuprinde.
IMPREJURA (a). Ofiobanu ia atunci
lemnele... descinge briid de pe lingd sine fi le
imprejura. (I. Creanga). - A legadejur imprejur.
IMPREJURA? m. Poftesc fi se tind sd supue
pre toti imprejurafii sdi. (N. Muste). fi
dumneavoastre nuntafi, Cu tofi imprejurafi,
Care v-afi adunat la aceasta cinstita nunta... (E.
Sevastos). - Vecin, mejie§.
IMPREUNA (a se). - A se intilni, a avea о
intrevedere. Q. Neculce).
IMPRICINA (a). Un §erpe prea inveninat Cu
pizmataretul s-au fast impricinat. (A. Donici).
Iar daca ne impricindm, La vornicul ne duceam
fi-acolo ne-mpacam. (S. F. Marian). - A se certa,
a cauta cuiva motiv de judecata.
IMPRICINAT m. Dan e din ce in ce mai nervos.
Impricinafii nu mai gasesc in el pe judecatorul
calm fi bun de-odinioard. (A. Vlahuta). Halal
de biefii impricinafi. (V. Alecsandri) - Parte in
litigiu.
IMPRO?CA (a). - A arunca bombe, pietre, bete.
(L Neculce).
IMPUIA (a). О cetate fara pazi, fiiareci intr-
insa si impuiazi. (Folclor). - A se inmulti.
IMPU1ZI (a). Peste fata mi-o plesnea, Singele
I
143
o impuizea. (Folclor). - A podidi.
IMPUNCI§ARE f In a$a impunci^are de idei
seaflau boierii batrim cu tineritul. (1. Creanga).
- Contrazicere, opunere.
IMPUNGE (a) - A da ac (albina).
IMPU§CA (a). Unui a impu$cat-o intr-o tufa
de macie$ cu spini $i a spart mingea. (DD). - A
lovi cu putere.
IMPU§CA (a). Cind a impu^cat-o la fuga calul
lui lonel. (DD). - А о rupe de fuga.
IMPUTAT adj. Vaca cari-i imputata, cind о dai
depomana, pi $eea lume std cu donifa cirligata
§iplina de baliga, slaba $i uscata... Da §ee care
о da cu toatd inima, pi §eea lumi о gasa^ti grasa,
frumoasa, do nit a plina cu lapti. - Daruit nu din
toata inima.
IN prep. Di az in doauisaptamini la noi ii nunti.
(DD). - Peste.
IN prep. Ta[ bat in palmi. (DD). - Din.
IN prep. Pun iar in masi. (DD). - Pe.
IN prep. Traia in marginea satului. (DD). - La.
IN prep. §-o dam in ragili, in melifi ghini^or.
(DD). - Prin.
IN prep. Esti pe$ti in tot feliu. - De.
INAINTA§ n. - Rindea de prima operatie.
INAINTEA f. hot. E x p r. A lua pe cineva cu
inaintea inapoi = a lua pe cineva la rost. - A
mustra. a
INAMARI (a se). S-a inamaritpopa $i mai mult.
(DD). - A se intrista.
INARMAT adj. Beton inarmat. (DD). - Armat.
INACREALAf. Am inacreala la stomac. (DD).
-Aciditate.
INADU§ALA/ - Astma.
INASPRI (a) - A se aspri.
INASPRITA adj. Pine inasprita. (DD). -
Uscata, intarita.
INBOLOHANI (a) - A se invirto§a (ugerul la
oaie).
INBUNCALAIA (a). Boii rage, jiuncanii se
inbuncalae. (DD). - A se impunge.
INCALEA adv. Module, mergi de te culcd, nu
vezi cd s-a-ntunecat? Sa visamfavori §i aur, ta-
il cotion $i eu in pat. De-a§ putea sa dorm
incalea... (M. Eminescu). Noi incalene magulim
ca am prefdcut Moldova in 16 ani. (A. Russo).
Dacd пи-mi dai trandafirul, i-am rdspuns dintr-
un suspin, Dd-mi incale viorica ce std ascunsd
sub spin. (C. Conachi). - Barem
INCALTEA adv. Cind ai avea incaltea un cal
bun, calea-valea, dar, cu mirfogul ista, iti due
vergile. (1. Creanga). De nu mai uita incalte,
sufletul vietii mele. (M. Eminescu). $i, incaltea
sa mergem pina la capat. Curentele mari de
nalionalizare a literaturii (ca f a culturii) au
piecat aproape intotdeauna din Moldova ori de
la moldoveni. (G. Ibraileanu). - Barem.
tNCARCATA adj. Mica afost incarcati. (DD).
- Ingreunata, gravida.
INCARCATA adj. Atunci сисопЦа mireasd о
pus noua cofe $-o galeata, da о scroafi incarcati
1^-o cirligatpe toate. (Folclor). - A fata.
INCA adv. E x p r. Ba mca sau $i inca = chiar
mai mult decit atita. Aduce piatra la mine $i i-o
platesc cit nu face; ba inca sint bucuros cd о pot
Qapata. (1. Creanga). - Pe linga aceasta.
INCA adv. E x p r. Dar inca = cu atit mai mult.
Deal cu deal se ajunge, dar inca от cu от. (I.
Creanga). - Mai ales.
INCA ж/v. E x p r. §i inca cum = In mare masura.
~ Foarte mult.
INCA adv. Aid incd trebuie sa fie un drac la
mijloc, zise Gerila. (1. Creanga). Harap-Alb este
in primejdie, f de noi inca n-are sa fie bine. (1.
£reanga). - De asemenea.
INCA adv. Ba zau, inca ma mir c-am avut
rdbdare. (1. Creanga). Ba sa vezi... posteritatea
este inca §i mai dreapta. (M. Eminescu). Ea
pcirea cd inca mai mult se retrdsese din lume.
(C. Negruzzi). - Chiar.
INC ALA (a). Atita de tare se incalase la trup $i
atita came spinzura pe dinsul, incit era mai gros
decit to(i mandarinii. (M. Sadoveanu). - A se
ingra§a.
INCALAT adj. Fetei i-a placut flecdul acesta
cd era $i incalat $i frumu^el. (I. Sbiera). -
Implinit la trup, gras.
INCALARA (a). Cazacii Zaporojeni, carii s-
au fost roco^it... incaldrindu-i Hanul, i-a luat
cu sine. (N. Costin). Unche^ul Haramin s-a
incdldrat^i a ie$it. (M. Sadoveanu). - A incaleca.
INCALARARE f. Mo§ Petrea a mormait
porunca de incalarare; mezinul a cercetat caruta
$i s-a intors. (M. Sadoveanu). - Incalecare.
INCALARAT adj. M-oi intoarce intr-o sard,
ЬеЩа Varvara, Cu sofa incaldrate, La о poartdi-
om bate. - Calare.
INCALECA (a) - A porni la razboi sau la
rascoala. (1. Neculce).
INCALIFAT adj. Un arndiut cu ciubucul
incalifat in mind fa cu pistoale in briu. (A.
Russo). - fus intr-o punga.
INCALTARI/. p/. Pufina tina din colbul adunat
pe opsasul incalfdrii. (I. Creanga). Nicoardpurta
144
incallari de marochin pina la genunchi, ca unui
ceparea stdpin. (M. Sadoveanu). - Incaltaminte.
INCALTATOARE f Poama о culegem... Era
sac $i pune-n-sac, incallatoari, in sac calca.
- Sac din pinza rara de cilti in care se calca
strugurii.
INCALU$ALAy. - Ata care une§te ambele
margini ale avei. INC APE A (a). U$or incapi in
§coali. (DD). - A intra.
INCAPO$A (a). Copacii au incapo^at. (DD).
- A slobozi muguri.
INCARCATURA/. - Baterie electrica (pentru
lantema).
INCARCATICA adj. Gainuqiincarcafici, Tu^ti
la mo^u-n potfici. (TD). - Gaina inainte de a se
oua.
INCARI (a se) - A se incalzi, a se infierbinta.
iNCATARAMA (a). Diacul a privit cerul
intunecat de pilcuri de nouri $i $i-a incataramat
mai tare dulania. (M. Sadoveanu). - A stringe
cingatoarea.
INCATARAMA (a) - A se ghiftui, a se indopa
cu mincare. (CADE).
INCENU$A (a). Inima, de oftat Arzind, s-a
incenu^at. (C. Conachi). - A se preface in cenu§a.
INCENU$AT adj. Vdzduh fara stralucire, bolta
de nourijoasa fzi incenu^ata. (M. Sadoveanu).
-- Mohorit.
INCHEET adj. - Puternic, tragator (cal).
INCHEFALUI (a) - A se chercheli.
INCHEFALUI (a) - A chefui.
INCHEGARE /’ Memfis... Inchegarea
maiestrita din suflarea vijeliei. (M. Eminescu).
- Intruchipare.
INCHEGATOARE f. Apa inchegdtoare.
(Folclor). - Vie.
INCH EITO ARE f. Apa incheitoare. (Folclor).
-Vie.
INCHESTRITURA f. - Ornament de lemn (la
strea§ina).
INCHETRIE adj. Numai una-i inchetrie $i
aceea-mi place mie. (Folclor). - De culoarea
pietrei.
INCHICIORA (a). Era slab, da s-a mai
inchiciorat oleaca. (TD). - A prinde puteri.
INCH1DERE/ La 6 decembrie 1873, Eminescu
se inscrie din non la universitate $i urmeazd
foarte serios cursurile celor doua semestre pina
la inchiderea lor. (G. Calinescu). - Intrerupere.
INCHINA (a). Cind inchini cola.fi. (TD). - A
darui.
INCHINA (a). Boieri! Pentru Moldovapaharul
meu inchin. (V. Alecsandri) - A cinsti.
INCHINA (a se). Udrea dupa acee curund au
venit $i el f s-au inchinat lui Simion-vodd
(Movila). $i a$ea Mihai-voda (Viteazul), vrind
sd dobindeasca Ardealul, au perdut f Tara
Munteneasca. (M. Costin). - A se supune.
INCHINARE/ Desprepartea inchinarii, insa,
doamne, sd ne ierti. (M. Eminescu). - Supunere.
INCHINARE/ Juni ostaf ai larii mele... Vin
acum... sd v-aduc о inchinare. (V. Alecsandri).
- Urare.
INCHINARE f Se intorcea de la inchinari de
pahare. (M. Sadoveanu). Alecu Ruset dadu a se
infelege, mai mult printre inchinari, citeva
lucruri. - Ciocnire de pahare, insotita de urari.
INCHINAT adj. - U§or ametit de bautura;
cherchelit.
INCHINARIT adj. - Posomorit.
iNCHIORCHIO§A (a). Feti-logofef de soiul
nostril... nu pier in laf... - Mai bine m-a§
inchiorchio^a eu in Bucurefi. (V. Alecsandri).
- A se oplo§i.
INCHIORCHIO§AT adj. Rizi tu, rizi, Harap-
Alb, zise atunci Ochild, uitindu-se
inchiorchio^at. (1. Creanga). - Chiori§.
INCHIRCIT^//. Pesemne cd f straiele acestea
pocite fac sd ardtfi a$a de sfrijit f inchircit. (1.
Creanga). §i...iardf ora^ul vechi cu stradele
strimte, cu easele inchircite, cu strefnile
mucegdite. (M. Eminescu). - Chircite.
INCHISOARE/ - Gherla.
INCHISTRITORI n. - Rindea speciala cu dalta
mica.
INCHIZATORI n. - Zavora§ (la fereastra).
INCHIZATORI n. - Rama (la fereastra).
INCHIZATORI n. - Ratez la lada.
INCINCHIT adj. §ezind incinchit f cu limba
scoasd afara. (I. Creanga). - Ghemuit.
INCIORAPAT adj. Cal inforapat, cuforachi.
(TD). - Cu pete de alta culoare.
1NCIOTA (a) - A se incle§ta.
INCIRCI (a). Pina faranul sa-f faca f
boierescul, cirta (- ogorul) lui se inchircefe, i-
o ingdlbine^te mohorul $i paldmida. (E.
Sevastos). - A se chirci, a paragini, imburuieni.
INCIRJOET adj. О bicati di drum incirjoet.
(DD). - Intortocheat.
INCIRJOETURA/ - Cotitura.
INCIRJOIA (a). Ghebof de-f incirjoiau trupul
pina la genunchi. (Folclor). - A se incovoia.
INCIRJOIA (a) - A cimi, a ocoli.
INCIRJOIA (a). Varga di $ersi incirjoai. (DD).
145
- A se indoia.
INCIRJOIA (a) - A §erpui, a coti (drumul).
INCIRJOIA (a). Sdrmanul om... A inceput a
seincirjoia in toate par file, defoame. (I. Sbiera).
- A se incovoia, a se rasuci.
INCINI (a) - A se inrai.
INCIRL1GAT adj. Nas incirligat. (DD). - Cim.
INCIRNI (a) - A schimba directia mersului; a
cimi, a ocoli.
INCLE$TA (a). L-o incle^tat siguranta. (DD).
-Ainfereca.
INCLE$TA ^a) - A incercui.
INCOCIOBATfld/. S-a intilnit cu о baba nantd,
incociobatd. (TD). - Girbovit.
INCOLATACI (a). Se incolatacesc firele fi pe
urma ard. (E. Sevastos). Ceata grea... ca un
zrneu se incolatacefie imprejurul ora^ului. (C.
Negruzzi). - A se incolaci.
INCONJURA (a). Pe genunchi imi $ezi,
iubito, bratele-ti imi inconjoard gitul... iar tu
cu iubire privefii fata mea palinda. (M. Emi-
nescu). - A cuprinde.
INCONTRARE f. - Opor. A и pus opor boii fi
nu vreau sd mearga. (CADE).
INCORDATURA f. - Intorsatura, cotire a
drumului. *
INCORDZI (a). Caln ista s-o incordzat sau s-o
ingrduntat chiar di pop$oi. (DD). - A se umfla
picioarele la cal.
INCRAVA$A (a). lata-md impintenat fi
incrava$at. (V. Alecsandri). - Cu crava§a.
INCRAMALUI (a). Iar Adam dac-o vddzut, La
inimis-o incramdluit. (Folclor). - A se amari.
1NCREDE (a). Si vadi $i si si increadi.
(Folclor). - A se convinge.
INCREDINTA (a) - A-$i jura reciproc credinta,
a-§i da fagaduieli. (I. Neculce).
1NCRESTA (a) - A incondeia (oua de Pa§ti).
INCRESTI (a) - A incondeia (oua).
INCRI§CA (a) - A cri§ni.
INCRLCI (a). Se incrucea luniea de mirare. (1.
Creanga). - A se cruci.
INCRUCIT adj. - Crucit.
1NCRUDZI (a). Cind l-o vast, s-o incrudzit.
(TD). - A se incrunta.
INCRUNTAT adj. $i multa vreme bdtindu-se...
cu multe rane incruntafi. (Gr. Ureche). -
Insingerat
INCRU§^T adj. - Sa§iu, incruci§at.
1NCRU§AT adj. - Ceacir, cu ochi de diferite
culori (calj.
INCRU$AT adj. Am masurat stativli, ci si nu
fibi incru^pti. (TD). - Strimb.
INCRU$I (a). Fafim oparci, aruncam cite о
mind de faint ca si incru^asci eghini. (TD). - A
se invirto§a.
INCRU$I (a). Pe stradele-ncrufite de fiacari
orbitoare. (M. Eminescu). - A inro§i.
INCUIA (a) - A se constipa.
iNCUIBATUR n. - Incubator.
INCUIETURA/ Doctoral cel mare il intreaba:
- Ce ai? - Incuietura. - De cind? - De ieri. (Gh.
V. Madan). - Constipatie.
INCUITOARE f. - Rzitez (la lada).
INCUJBA (a). О floare incujbata de-a
crivafului suflare. (C. Negruzzi). - A se incovoia,
a se indoi.
1NCUJBAREf. - Incovoiere.
INCUJBAT adj. Acest favorit... voi sa-l vaz
incujbat in doua. (C. Negruzzi). - Incovoiat.
tNCUMATRI (a) - A deveni cumatru (cu
cineva).
INCURCALA/. Harap-Alb, vdzindu-se pus in
incurcala, nu mai fiia ce sdfaca. (I. Creanga). -
Incurcatura.
INCURNUTAT adj. In toata sara veneau oile
jlaminde, incurnufate. (Folclor). - Piine de
cumuti. „
A	w* A w
IN DAMIN A adv. A$a ci n-ofost chiar inddmini
lucru $eala, da nunta am fdcut-o. (TD). - U§or.
iNDARAPTA (a) - A da indarat, a se retrage.
(I. Neculce).
JNDARATNICIE f. Poftorire.
IN DE prep. Dupa ce s-au sfatuit, Inde ei au
hotarit. (Folclor). Pina acum n-am avut afacere
noi inde noi, nici unui, nici altul. (Folclor). -
Unui cu altul, impreuna.
INDE prep. Au inceput a vorbi ele inde ele. (I.
Creanga). Izvoarele... Povestesc ele-nde ele
numai dragostele noastre. (M. Eminescu). -
Intre, unui cu altul, impreuna.
INDELUNGA (a). Craiul iar i-au indelungat
pina alta data. (Gr. Ureche). - A amina.
INDESA (a). О indesat-o pi la noi. (TD). ~ A
veni des.
INDESAT adj. Da sotiia fratelui lui ii poftefie
mai indesat in casa. (Folclor). - Insistent.
INDESEARA adv. Cind va fi indeseara, sd
afiearnd pe drum smoala. (P. Ispirescu). Ziua-
ntreaga ea mergea §i-ndeseard agiungea In
codru la Pandina. (V. Alecsandri). - In amurg.
INDESTULATA adj. De vreo noua, de vreo
zece ani, era vaca a$a indestulatd. Vinde frupt
de la vaca aceea. (Folclor). - Laptoasa.
146
I
INDILIC A (a) - A dezmierda.
INDOBRI (a se). Di undi si pan undi, el s-o-
ndobrit cu fumeea omului. (Folclor). - A se
indragosti.
INDOIT adj. Nas indoit. (DD). - Coroiat.
INDOSI (a). Leg pupaza... §i-o indosesc de
mama vro doua zile in pod. (I. Creanga). §i-a
scos naframa... $i-a pus-o la gura ca sa se-
ndoseas<£a cd ride. (I. Sbiera). - A ascunde.
INDOSI (a). S-o indosit diploai. (DD). - A se
adaposti.
INDOSIT adj. Casi indositi di vinturi. (DD).-
Ferit, adapostit.
INDOSITURA / Buni indosituri ari. (DD). -
Adapost.
INDRACI (a). Ba inca face s-o aparae prin
casa, de s-a indrdcit de ciudd hirca de la
bucatarie. (I. Creanga). Apoi, mari, se-ndracea,
Colea-n vale se ducea, О falanga-n drum scotea,
Pe drumefi, pe tofi batea. (V. Alecsandri). - A se
infuria.
INDRAGITOR m. Narcis... Singur fuse
indrdgitul, singur el indrdgitorul. (M.
Eminescu). - Care a indragostit pe altul.
INDREPTA (a). Pi noi ni-o indreptati-ni la tini
Dumnddzau. (Folclor). - A trimite.
INDREPTA (a) - A reteza (mucul lampii).
INDREPTA (a se) - A se justifica, a se
dezvinovati. (I. Neculce).
INDREPTARE f. Amu nu spunim la benchit,
da la indreptari. (TD). - Masa oferita de mire a
doua zi seara dupa nunta.
INDREPTATORI n. - Mistrie.
INDREPTATORI n. - Rindea de prima
operatie, cu doua cutite.
INDREPTUI (a). Cinovnicul... indreptuie^tepe
Constantin Arbure. (V. Alecsandri). - A
indreptati, a face dreptate.
INDRITUI (a) - A da dreptul, a indreptati.
INDRUGA (a). Fata mosneagului nu se
incurca, ci torcea cite-un ciur plin de fuse, iar
fata babei indruga si ea cu mare-ce cite-un fits.
(I. Creanga). - A toarce, a rasuci fire mai groase
cu druga.
INDRUGA (a). Iar ciobanu-sipune gluga, Mai
indruga cite-ndruga. (M. Eminescu). Schimbind
cuvintele si indrugindu-le fara nici о noimd. (1.
Creanga). To(i sdtenii se pun la masa $i incep a
indruga la verzi si uscate. (§ezatoarea). - A
flecari.
INDRUGA (a). Lina $panci о dam la drugi,
facim drugi, indrugam. (TD). - A rasuci cu
druga.
INDRUGA (a) - A rasuci lina cu mina fara a
folosi furca.
INDRUGAT adj. Bdrbatid sau ii aduce vrun
turban vechi indrugat de Dominica. (C.
Negruzzi). - Facut din tort lucrat din druga.
1NDRUGATURA/ - Tort rasucit cu druga.
1NDRUMATOR m. - Nastavnic. Nastavnicii
mandstirilor sint slobozi sa schimbe lucru
manastiresc nemiscdtor cu nemiscdtor.
(Legiuirea Caragea).
INDUFLICA (a). Nefacind multa socoteala,
haf! un picior de gisca si il induflica dintr-o
singura inghifiturd. (TD). - A infuleca.
INDULCI (a). Porcu al taiem. Pi urm-al
indulsini c-oleaci di sari. $-al lasdim acolo о dzi.
(TD). - A presara.
INDURA (a)-Atirpi.
INDURA (a) - A fi dur, nemilos. (I. Neculce).
INECA (a). Masinca si ineaci, nu tai carnea.
(TD). - A se astupa, a se infunda.
INECA (a). О inecat Prutu. (DD). - A se revarsa.
INECA (a). Fa$im caldari s-inecam ndvodu.
(DD). - A cufunda (in copca).
INFAPTUI (a). S-a infaptuit de zi. (T. Pamfile).
- A se lumina de ziua.
IN FARM AC AT Nestri, Nestri, malu nant,
$adi un voinic infarmdcat. (Folclor). -Fermecat,
vrajit.
INFATOSA (a se). S-a inja{osat cu о сапа mare
de lut. (I. Creanga). - A se prezenta.
INFERECA (a). Mi-l prindea si mi-l lega $i-n
fere mi-l infereca. (Folclor). - A incatu§a.
INFIRNIIAfa) - A se enerva.
INFIRTATI (a se). Injelegind Laskii aceste
cuvinte, s-au injirtatit cu dinsul. (Gr. Ureche). -
A se infrati.
INFLACIUNE f. - Inflamatie.
INFLORI (a). Cind incepe sa-ti infloreasca
parul in cap, ii semn de mosnegie. (TD). - A
incarunti.
INFOCA (a) - A incalzi ceva la foe.
INFOIA (a). Curechiu s-o-nfoiet. (TD). - A
forma capatina.
1NFORTA (a) - A sili din rasputeri.
INFRATI§A (a). De inters, intoarce-te, Sd ne
infratisdm. (Folclor). - A se infrati.
INFRIUA (a). Bun cal a insauat si l-a infriuat.
(Folclor). - A pune friu.
INFRUMUSETA (a). Nunta domneased au
facut si mulp din vecini au venit, de le-au
infrumusetat masa. (Gr. Ureche). - A onora (cu
I
147
INFULICA (a). Carpel e, fidmind, a ridicat
capul sd infulice о tumid de vite. (A. Vlahuta).
Incepe Flaminzila a cardbani deodata in gura
cite о haraba de pine... repede mi ti le-a
infulicat. (1. Creanga). - A inghiti dintr-o data,
cu lacomie.
INFURGONAT adj. $-au incdrcat noud care
infurgonate, Cu lanfuguri de fer legate. (Folclor).
- Mare, cuprinzator.
lNFU§TAT adj. Ridiche infu^tatd. (Th.
Holban). - Bo§turos, fara miez.
INGAIBARAT adj. - Plin de cumuti.
INGAIBARAT adj. - Cu multi copii.
INGAIBARAT adj. - Incoltit de ciini.
INGAIMA (a). Costea mult nu se-ngaima, El
dulaii tofi chema, Un ca§ dulce dezvdlea. (V.
Alecsandri). - A zabovi.
INGALBINI (a). S-o ingdlbinit pinea (in
cuptor). (DD). - A incepe sa se coaca.
INGALU^A (a) - A lega sfoara, care tine plasa
navodului.
INGANESC adj. - Cu graunte galben-ro§ietice.
INGHIA (a) - A imbia.
INGHIA (a) - A tocmi, a angaja (o sluga).
INGHEBO§A (a) - A se coco?a.
iNGHEBO$ARE f. - Coco?are.
JNGHEBOSAT adj. - Coco?at.
iNGHIMPA (a) - A da ac (albina).
INGHIMPATOR m. - Ciulin.
INGHITITOARE/ De-atita vorba mi s-a uscat
inghijitoarea. (M. Sadoveanu). - Beregata, gitlej.
INGHIZLUI (a se). $i din toatci (ara nimeni
nici un flacau nu s-a ingizluit sd faca aceasta
ispravd. (TD). - A se incumeta, a cuteza.
INGHIZUI (a). Of of v-aduc de mincare, da
voi nici nu va inghizuiti sd veniti §i sd-n ajutati.
(DD). - A se gindi.
INGHIZUI (a). S-o inghizuit sifaci. (DD). - A
se hotari.
INGLODA (a). Citi venea... sd sard to(i pica
intr-acel glod $i se ingloda. (1. Sbiera). $i se
rastoarna carul $i rau se inglodeaza bcitrinul.
(M. Eminescu). Un loc... plin de mla^tini colo
la vale. - Unde mi se inglodaserd rotile? - A$a.
(C. Negruzzi). Rotile se inglodau pina-n buc$a.
(A. Vlahuta). - A se cufunda in noroi.
INGLODA (a). Pi drum am inglodat sania-n
omat. (DD). - A introieni.
1NGLODARE/ - Cufundare in noroi.
INGLODAT adj. Se auzeau indemnurile
[bouarilor, pocnetele harapnicelor $i opintirile
robilor la rofile inglodate. (M. Sadoveanu). -
Impotmolit.
INGLOTl (a) - A stringe oaste, a concentra
oastea. (I. Neculce).
INGRADEALA f. - Corlate (la put).
INGRADITURAf. - v. IngradealL
INGRADITURA DE STUF f. - Gard.
INGRAMADEALA / Deodata i^ifacu locprin
ingrdmddeald un bdtrin marunt, indesat, cu
barba scurtd $i tepoasd, cu ochii ascufiti $i aspri.
(M. Sadoveanu). - Adunare, adunatura.
INGRAUNTA (a) - A se umfla picioarele de
dinainte la cal.
INGRAUNTAT adj. - Uscat, ars de soare,
zgrunturos (pamint).
INGREBANO§AT adj. Gitul strimb, incovoiat,
Spatele-ngrebano^at. (TD). - Coco§at.
INGREBLA (a) - A grebla.
INGREUNA (a). S-o indobrit cu dinsa §-o
ingreunat-o. (TD). - A ramine gravida,
insarcinata.
INGREUNA (a) - A ingreca. S-o cidcat cu
soacra-sa $i au ingrecat. (Pravila Matei
Basarab). Cind ingreceaza, aciia$i sta induntru
singele acela, ca sd hraneasca coconul. (Pravila
Matei Basarab).
iNG RE UN ATA adj. - ingrecata. Nici am
dragut, nici barbat, Fara suflet ingrecat. (I.
Birlea). Nepoatd-sa... dupa citava vreme s-au
aflat ingrecata. (I. L. Caragiale).
INGREUNATA adj. Din momentul acela ea
purcese ingreunata. (M. Eminescu). -
Insarcinata, gravida.
INGROPA (a) - A trage tarina la radacina
porumbului.
INGROPAMINTE f. Intr-o zi a venit un tar an
la popa, sa-i faca о ingropaminte. (Folclor). -
inmormintare.
INGURLUI (a). V-ati ingurluit impreuna? (V.
Alecsandri). - A intra in relatii de dragoste cu
cineva. .
INGURMEDZI (a) - A trage tarina la radacina
porumbului.
INGURZI (a). Scotind о piele de pore sdlbatic
din camara $i croind cite о pereche de opinci...
le-a ingruzit frumos. (1. Creanga). - A aduna in
creturi marginile unei opinci.
INGURZI (a). Mi se ingurzise grumazul stind
ghemuit. (M. Sadoveanu). - A intepeni.
INGURZIT adj. Corzile {in marginile ingurzite.
(Folclor). - Incretit.
INHAINAT adj. - Imbracat.
148
INHALCI (a) - A taia in bucati.
INHAMATORI adj. Chiraleisa, doamni, Cai
inhamatori, Boi injugatori. (Folclor). - Buni de
inham at.
INHAMATORI f pl. Adi inhamatorile, ci eu
an si scot cai. (TD). - Hama§ament.
INHAMATURA f. In inhamatura in tri tat
gramadi. Amu dzic pi nou: hamut. (TD). -
Hama§ament.
INHAPA (a). Sd vie... mu^tele... de la deal catre
mine. De la un pas, chiar de sub braful meu,
pastravul a apdrut pe luciu, inhdpind una. (M.
Sadoveanu). - A apuca repede cu gura, a inghiti
cu lacomie.
INHIRZOBAT adj. Cu picioarele incdltate in
opinci inhirzobate. (Folclor). - Incaltat cu opinci
de curele impletite.
INHOBOTA (a). La urma, dupa ce nuna mai
face miresei cu peteala, о $i inhoboteazd cu ea.
(E. Sevastos). - A pune hobotul (valul) pe capul
miresei.
INHOLBA (a). $i tot sufletul dintr-insul pare
atunci cd $i-l inhoalba. (M. Eminescu). - A se
concentra.
INHORBOTAT adj. Mumele uimite suspinau
sub bonetele inhorbotate. (C. Negruzzi). -
Impodobit cu horbota.
INJIUNGHIA (a). E x p r. A se injunghia a
ride = a ride pe sub musteti. Cind i-am spus de
fata, el пита s-o injiunghiet a ride. (DD). - A
zimbi.
INJUGATORI adj. Cai inhamatori, Boi
injugatori. (Folclor). - Buni de injugat.
INJURA (a) - A se jura.
IN LABA (a). A inlabat о bucata de mdliga.
(TD). - A apuca, a inhata.
1NLAUNTRU adv. Sd nu razbata soarele §i
ploaia inlduntru. (I. Creanga). Lapamint dormea
tinindu-^i capdtii mina cea dreaptd. Dara ochiu-
nchis afara inlduntru se de^teaptd. (M.
Eminescu). - In interior.
INLESNI (a). Inlesne^ti-mi di asti vorbi. (TD).
T A izbavi.
1NMAf. - Mama. (Gr. Ureche).
INMARGELATA adj. Lelita inmdrgelata Cu
plosca de briu legatd. (Folclor). - Cu multe
margele.
INMINIA (a). li inci mai tari s-o inminiet pe
stdpinul $el сц epura^ul. (Folclor). - A se minia.
INMOHORIT adj. Pat cu niohor inmohorit.
(Folclor). - Umplut cu mohor.
INMORMINTARE f - Pogribanie. Gruie e
mort! ... Vreau sd i se faca pogribanie
domneasca. (A. Davila).
INMULTI (a) - A umnoji. (CADE).
1NNADI (a) - A suda.
INNARUI (a) - A trage tarina la radacina
porumbului.
INNABUSI (a). Md ndbu^esc lacrimile de
bucurie. (V. Alecsandri). - A podidi.
INNADI (a). Undi o fostlipsiam innddit. (TD).
- A completa.
INN ADI (a). Lupu s-o innddit la oi. (VD). - A
se obi§nui, a-§i face drum.
INNADUSALA f. - Zapu§eala, caldura mare.
INNADU§ALA f. - Transpiratie.
INNADU§I (a). Cind tata taia porcul... $i-l
invdlea iute cupaie de-l innadu^ea. (I. Creanga).
- A face sa se inmoaie.
INNADU$I (a) - A fierbe, la foe mic, came,
cartofi, varza intr-un vas inchis; a gati la capac.
INNADU§I (a). Suspinele, grdmadindu-se in
sinul ei, о innddu^eau. (C. Negruzzi). - A-§i
pierde rasuflarea, a se sufoca.
INNADUSI (a). Datoria noastrd depatriof este
sd innadusim complotul infa$a. (V. Alecsandri).
- A lichida, a taia radacinile.
!NNADU§i (a). A innadu^i о rascoald. (DD). -
A reprima, a potoli prin violenta.
INNADU§I (a). Incepe a turna la tdrnd peste
foe .p-l innddu$di. (I. Creanga). - A stinge.
INNADU§I (a) - A sufoca, a sugruma.
INNADU§I (a). Buruienile innddu^d pdpu^oii.
(DD). - A impiedica sa se dezvolte normal.
INNADU§I (a). Minca-l-ar brinca sa-l
mdnince... cd mult md mai innddu§ cu dinsul.
(I. Creanga). - A face cuiva necazuri.
INNADU$I (a) - A-§i stapini, a-§i infrina
emotiile.
INNADU$IREf. - Strangulare, sufocare.
INNADU§IRE/ - Sufocare.
INNADU$IT adj. Foe innddu^it. (DD). -
Potolit.
INNADU§IT adj. A inceput a-f smidge pdrul
din cap $i a boci innddu^it. (1. Creanga). -
Infundat.
INNADU§IT (a) - Surd, fara rezonanta (sunet).
INNADU$ITOR adj. - Sufocant.
INNEMALU1 (a). Ar ft bini si si innemaluiasci
cu boeru. (Folclor). - A se inrudi.
INNEMALUIT adj. - Inrudit.
INNEMUI (a se) - A deveni neam cu cineva, a
se inrudi.
INNEMUIRE f - Inrudire.
I
149
1NNEMURI (a) - A se inrudi.
INNEMURI (a) - A inrubedeni. Se ftie
inrubedenit cu el prinfiicd. (C. Ardeleanu).
INN EMU IT adj. Oameni innemuiji. (DD). -
Inrudit.
IN NOURA (a se) - A aparea nouri pe cer.
INNOURA (a se) - A se intuneca din pricina
nourilor, a se posomori (vremea).
INNOURA (a se) - A se amari, a se scirbi.
INNOURA (a). Se iscau intre dinfii mid certe
care innourau citeodatd cerul lor gospodaresc.
(N. Gane). - A se acoperi cu nori.
INNOURA T adj. - Acoperit de nori.
INROTAT adj. Sint doi meri mindri, Mindri fi
inrotaj. (Folclor). - Cu coroana frumoasa.
INSAMNA (a). Cuscra ast mari insamni doui
fimei si chemi la colac. (TD). - A numi.
INSAMNA (a). Ii insamni dzi di nunti. (TD). -
Astabili.
INSAMNATORI n. - Paralei de timplarie.
INSAMNA (a). Da -te mai incoace, sd te
insamnam. (DD) . - A distinge cu un buchctel, a
lega cu о basmaluta (la nunta).
INSAMNARE /. - Nadpis. Le intoarse jalba
cu nadpis, zicind cd obiceiul pamintului poate
sluji de lege. (Al. Odobescu).
INSAMNARI n. - Chem.
INS ARA T adv. - Ojina. Era pe la ojina, cind
ajunsese la curtea boiereascd. (I. Reteganul).
INSCRIS n. - Zapis. Nu putu dovedi cd el e
proprietarul locului, cdci nu avea nici unfel de
zapis. (Camil Petrescu).
INSINICA (a). S-a insinicat, s-a minicat Ion
marti dimineata. (Folclor). - A se scula.
INSTERIJA (a). La oai si insterijadzi, s-
inbolohanefti pulpa. (DD). - A se invirto§a.
INSUJETA (a) - A-l apuca (pe cineva) circeii.
1NSULITA (a). Eu cu sulija oi insulita.
(Folclor). - A strapunge cu sulita.
IN$ALA (a). Inf al calu. (DD). - A in§eua.
1N$ALUI (a). Unu pi altu si nu ni infdluim.
(TD). - A amagi.
1N$IRA (a). Ia sama nu ti iiifira cu nimi acolo.
(TD). - A se inhaita.
INSOMOLOTOCI (a) - A mototoli.
1NSMOLTACI (a). Sd infomoltacim motanul
ist al men cu nifte petece. (I. Creanga). - A
infa^ura.
IN$URUBA (a) - A intemnita.
INTALAGHIRA (a) - A pune piedica sub roata
carului, carutei.
INTALAGHIRA (a). A pune talaghirul la
roata. (DD). -- A impiedica carul, caruta.
INTERMINA (a). Dip ci an interminat di
cjipanat. (TD). -- A termina.
INTI interj. Inti uiti, soacri hai. (TD). - la,
ian(te).
INTINA (a). N-a voit sa-i ajute, ci a zis cd ea
nu se va intin a pe picioare, sapind la fintine. (S.
M. Marian). Ce trece prin tina Si nu se intin a?
Lada. (A. Gorovei). - A se murdari cu noroi.
INTINARE / - Murdarire.
INTINAT adj. Au sarit in mare ca sa-fi spele
trupul cel intinat. (V. Draghici). - Murdarit de
noroi.
INTINDZATOARE f. Dam pi spati, legam
guri. Punim intindzatoari. (TD). - Tindechie.
INTINGE (a). Inghitea felie dupa felie fi
intingea in topiturd bucati mari de mamaliga,
pe care le captufea apoi cu brinzd. (M.
Sadoveanu). Mof Cdpdtindi incepu a intinge fi
el in mojdeiul pe sjirfite. (C. Hoga§). Decit sd
inting in unt $i sd ma uit in pamint, Mai bine-oi
intinge-n sare $i m-oi uita la soars. (E. Sevastos).
- A muia mamaliga, piine in sos, grasime, mujdei.
INTINSURA /. Slujitorul lui Nicoara a sunat
iar cdtrd luncile de dincolo de intinsura Prutului.
(M. Sadoveanu). - Mai, panta cu inclinatie lenta
spre albia unui riu.
INTINSURA /. - $es.
INTIRI (a). Porunci unui comisar de politic sa-
i intireasca din oraf. (C. Negruzzi). Efiti afara
cu binifond, dacd nil vrefi sd pui tiganii sd va
intereased. (C. Stamati). - A alunga cu sila.
INTILNIREA f. hot. Pe-a doudza ramini
intilnirea, adica la cali primari. (TD). - Prima
vizita pe care insuratcii о fac parintilor miresei.
INTILNI§ n. Bun intilniful, om bun, zise
Danila. (I. Creanga). - Intilnire.
INTIMPLARE f. Toatd lumea-i sloboda,
Numai eu sint la inchisoare Fara nici de о
intimplare. (Folclor). - Vina.
INTO ARCE (a). Cai, porfi sijiugane, da buhai,
berbefi s-intorfe. (TD). - A castra.
INTOCMI (a). Am venit sd ma intocmesc ca
sluga la acest boier. (Folclor). - A se angaja.
INTOFLAT adj. - Plin de noroi.
INTORLOCA (a) Si lucredzi tot pamintu cari
il intorlocdm launloc. (TD). - A uni.
INTORLOCA (a) - A se contopi, a fuziona.
INTORLOCA (a). Ei s-au intorlocat amindoi
fi traiesc fi az. (Folclor). - A face casa comuna.
INTORLOCA (a) - A se intoarce din drum.
INTORS adj. - Castrat.
150
INTORS adj. Botinele i-s intoarse la virf, ca
ni$te patine. (M. Sadoveanu). - Incovoiat.
INTORS adj. Prale, firea cea intoarsd. (M.
Eminescu). - Neinteleasa.
INTORS adj. Copii intors de la fya. (DD). -
Intarcat.
INTREBA (a) - A cere.
INTREBA (a). A intreba sfat. (1. Neculce). - A
cere.
INTREBA (a). Pi dinsa n-o intrebat-o nimi.
(DD). - A fi observata.
INTREBACIUNE f. Intrebd^iunea jini n-ari.
(DD). - Intrebare.
INTRECARE/ Du-ti $i zi-i, hai, mai frate, la
intrecari. La intrecari zmdul о ramas in urmi $i
s-o intors inapoi. {Folclor). La nunti ni luam la
intrecari. (TD). - Intrecere.
INTRIBAGEAC n. - Cotruta.
INTRISTACIUNE f. Si va luati ertaciuni Cu
lacrimi di intristdciuni. (Folclor). - Intristare.
INTRUCHINA (a) - A invinui.
INTRUNA adv. - Mereu, tot timpul.
INTUFLICA (a) - A infuleca.
INTUNECAT n. Cind s-o dat soarli la
intunecat, hai si si scoatd dzastrea afari. (TD).
-Amurg.
INTUNERIC n. - Muitime mare. (1. Neculce).
INTUNERI§EALA f. - intuneric.
INTUNICAT adj. - §aten.
INTURNA (a). Ramii aicipina la noapte, cind
s-a inturna imparatul de la vinatoare. (1.
Creanga). La sunetui de corn Toate-n viata se-
intorn. (M. Eminescu). Sirbul se tot ducea...
Apoi vesel se-nturna La sultan de se-nchina. (V.
Alecsandri). - A se intoarce din drum, a se
inapoia.
INTURNA (a). Se oprea din cind in cind §i
inturna repede spre mine doi ochi negri foarte
lucitori. (M. Sadoveanu). Inturna ochii §i zari
acele patru capete spariate. (C. Negruzzi). De
ce taci cind, fermecata, Inima-mi spre tine-
ntorn? (M. EvavaQSC\Ji).lnturnindu-sespremunte,
Lazareanul dadu drumul unui strigat puternic.
(M. Sadoveanu). Se inturna catre boieri §izise...
(C. Negruzzi). - A intoarce, a indrepta ochii,
fiiptura in alta parte, in alta directie.
INTURNA (a) - A castra (un berbec, buhai).
IN TURN ARE f. Dupa inturnarea sa, neavind
ce face, intra in serviciu. (C. Negruzzi). -
Intoarcere, revenire.
INTANCU$A (a). О infancu^at haina. (DD). -
A gauri.
г'

INTANCU$A (a). Ni s-o-ntdncu^dt одЯ
{DD). - A se agata, anina.	1
INTANCU$A (a) - A proba (pepenii vJ
facind о tancu§a.	J
INTANCU$ARE f. - Probare a pepenelui
INTANCU$AT adj. - Gaurit, cu о bucad
taiata (pepenele verde).
INTANCU$ATA adj. - Rupta (prin aninaj
haina. ,	*
INTAPA (a) - A da ac (albina).	1
INTAPO$A (a) - A se impunge.
INTARCATOARE f. - Loc de pa§une depa
de stina pentru mieii intarcati.
INTARCUI (a) - v. A tarcui.
INTELEPTI (a). El (Mitropolitul G. Banulest
Bodoni) au primit (eparhia) fiind... injele^
defeli defeli de primejdii ale viefii ob§te§ti. (Aj
Mateevici). - A acumula experienta, a fi incer
de viata.
INTEPINI (a). Gata, n-ari gust, s-o intdipim
maliga. (TD). - A se invirto§a, a se raci., J
INTINA (a). Sd taie padurea, sd о intineze d
sd о poatd porni sd cazd asupra o$tii. (G|
Ureche). Gardurileprindeau a se infina, cirpm
cu nuiele. (E. Camilar). - A se tine abia, abia.|
INTIN AT adj. Porne^te u$or prin salita |
£
impinge о u$a de-abia infinatd. (M. Sadoveanu-И
Valul ndprasnic ddrima un perete abia intindM
(M. Sadoveanu). Dupa asta a$aza о leasa де!
nuiele numai intinatdi. (I. Creanga). - Care abiaa
abia se tine.	я
INTIFNI (a se) - A se irita peste masura. я
INTINA (a) - A fi atins u§or de о boala. Я
INTINTAT adj. Calu intintat ari a§a put in alBn
in frunti. (TD). - Tintat.	1
INTITINA (a) - A prinde in titini (u§i, fcrestre)!
INTTTTNAT adj. - Prins in titini.	1
INTOTONAT adj. - Inzorzonat.	i
INTURTURA (a se) - A se acoperi cu turturi.J
INTURTURAT adj. - Acoperit de turturi. |
INVALUI (a) - A tavalugi ogorul cu tavalugul!
INVALI (a) - A infa§ura urzeala pe sul.	я
INVALI (a) - A acoperi (o casa).	i
iN V ALITO ARE f. $iiagul il du$em /йЯ
invalitoare. (DD). - Piua.	d
INVALITURA f. О perechi di colaci
invalituri, о batisti sau un §teargari, cari cumel
poati. (DD). - Stergar ori basma ce se pune pel
perechea de colaci inminati la masa cei maren
poftitilor.	J
INVALUI (a). Md invalue, am sd vars. (DD). -J
A i se face greata.	1
(a)- invalue durerea. (DD). - A
cuprinde. r
fNVASCUT adj. Nuca invascuta. (DD). - Tare,
din care foarte greu se scoate miezul.
jNVASCLJT adj. Parea fata-i cuvioasd e cu
ceard invascuta. (M. Eminescu). Erau invascute
je mucegai verde. (C. Stamati). - Acoperit,
invelit. r
jNVELI$ RUSASC n. - v. Invelitoare
moldoveneasca.
jNVELI$ NEMTASC n. - v. invelitoare
nemteasca.
Invelitoare nemteasca f. - Acoperi§
din maldare de stuf scurtate §i batute.
invelitoare moldoveneasca/ -
Acoperi§ din maldare de stuf nebatute.
INVE§TI (a) - A imbraca.
INVIETOARE adj. Da cu apa invietoare f il
invie. (Folclor). - Vie.
INVINAT adj. - Beat.
INVIO$A (a). Ochii ei i se invio§ard, scaldindu-
se in fiecare zi in aer§i lumina. (N. Gane).?ls//e/
copia-nvio^azd murii. (M. Eminescu). - A se
inviora.
iNVIO$ARE / Au lipsit invio^are Din dulci
ochi^orii tai. (C. Conachi). - Inviorare.
INVIO$AT adj. Mirosul cel timed al florilor
inviolate о faceau sd doarmd. (M. Eminescu).
- Inviorat.
INVITA (a). Vicleanul... invita pre a sai sd nu
lase sd se inchine oamenii lui viu Dumnezeu.
(Dosoftei). S-au invitat asupra Ducdi-voda $i au
venit cu oaste la Ia$i de au inchis pe Duca-vodd
in curtea cea domneased. (N. Costin). - A
asmuta, a indemna la rau.
INVIRTI(a). Si spali bulguru, ... pui unsoari
orislanini, ...§ili invirte^ticu curechi, $i... gata-
i galu^ca. (TD). - A inveli, in frunze de vie, de
varza, umplutura pentru sarmale.
INVIRTITA / - Dans popular moldovenesc
executat cu strigaturi.
INVIRTITA / - Melodia dansului cu acela§i
nume.
INVIRTITA / Cite о invirtita de mere ori de
nuci avea mai totdeauna cucoana Mdirioara la
edmara. (C. Hoga§). Sa-mi faca un bor$... §i
pufintel bulgur, veri^oara, cu invirtita la sfir^it.
(V. Alecsandri). Baclavale, placinte, invirtite...
se ingropau in stomacul lui. (C. Negruzzi). -
Placinta facuta din foi de aluat acoperite cu
umplutura (brinza, nuci, mere §.a.) §i rulate.
INVOALBE (a se) - A se involbura, a se mi§ca
in virtej, a se invirteji.
INVOALBE (a se) - A pregati firele pentru
nividit.
INVOI (a). Invoit on stacan di jin. (DD). - A
binevoi.
INVOI (a). Poftim, cuconitd mireasa, Poclon
ai invoit, poclon ai primit. - A voi, a dori.
INVOI (a se) - A se impogodi. Se impogodesc
sd fuga amindoi d-acolo. (C. Radulescu-Codin).
Nu vezi dumneata cd nu ne-am impo
godit din pref? (M. Lungianu).
InVOIALA/ - impogodeala. Fidcaul, suparat
cd-i stricase impogodeala, iese dupa el. (C.
Radulescu-Codin). Daca n-au copii, cum ciuma
sd fie impogodeala intre ei? (M. Lungianu).
INVOIALA / - Zdelca. Atunci, dumineca ...
facem zdelca, sd fiu §i eu fa(a. (DLR). Cuvintul
“circumvolatiune”, care nu fusese intrebuintat
pina atunci in cancelarie, a placut a$a de mult
impiegatilor, incit il intilneam in toate zdelcile.
(I. Ghica). r
iNVOIE$A (a). Ii veni $i alta veste mai veseld...
de care invoe^indu-sa... §i-au inters calea spre
Scopia. (D. Cantemir). $i se invoe^a toatd {ara
de acea veste. (I. Neculce). - A se bucura.
iNVOINTA (a). Putem ... a invointa a trecere
printre'o$ tile noastre. (N. Costin). - A permite,
a da voie.
INVOINTA/ - Acord, intelegere deplina.
iNVOlOSA (a). Noi ne-om duce pina la
imparatul ...cd poate l-om mai invoio^a ceva.
(I. Sbiera). A и adeverit tuturor boierilor ce era
cu dinsul sd nu poarte nici о grija... $i a$a tofi
s-au invoio^at. (1. Neculce). - A se bucura.
IN VOITORI m. pl. - Flacai carora oiganizatorii
jocului le dau voie sa participe §i ei.
IN VRAJGHITORI n. - Dintar de rostuit dintii
ferastraului.
iNVRAJNI (a). Ci neamurli s-or invrdjni §i s-
or du§ipi la jiudiedf. (Folclor). - A se du§mani.
INZAHARI (a). Cu degete-mpletit, In zahar
inzaharit, Ca pentru noi, plugdra^i, gatit. - A
indulci.
1NZALAT adj. El a§a о ^ifacut §i о i§it imbracat
frumos, inzalat. (Folclor). - In zale.
1NZARO§A (a). Laptele se rare, Smintina sd
inzdro^a $i Galbinifa rage. (Folclor). - A se
inacri, a se face zer.
iNZEIT adj. Un suflet inzeit Prive^te fara
spaima l-al viefii asfintit. (V. Alecsandri). Din
nou prin glorii calca cu faja inzeitd... Poporul
imparat. (M. Eminescu). - Divinizat.
152	|
INZILI (a). De unde dai milostivul Dumnezeu
sa-fi dee, zise baba, $i mult sd te inzileascd,
luminate crdi^or. (I. Creanga). Dumnezeu sd te
inzileascd si sd te noroceasca. (Folclor). - A da
multe zile, viata lunga.
INZILI (a). N-are nici cu ce se inzili. (CADE).
- A trai de azi pe mine.
INZITIONI (a). Dupa о vremi nevasta lui si
inzitione^ti §iplinzi. Parinti lui a intrebat-o, di
si a$a s-o inzitionit. - A slabi.
INZIUA (a). Ta$i tu, soari, nu jura, Tu rasai
cind iniuazi, §-asfinfe$ti, cind insareadzi.
(Folclor). - A se face ziua.
IRA interj. Oare-i ajungepina desard la Piatrd,
mo$ Nichifor? - I...ra! da ce stai de vorbe^ti?
(1. Creanga). /... ra! Mo§ Nichifor, nu mai spune
de lup. (1. Creanga). - Exprima mirare, uimire.
IRACA interj. - v. Iracan.
IRACAN interj. E x p r. Iracan de mine = saraca
de mine!, bietul de mine. /... ra... cade mine §i
de mine! Dar nici atita lucru nu §tii? (I. Creanga).
- Vai, valeu.
J
JAB m. - Dulau, javra.
JABA f. - Boala de ciini.
JABA/ - Javra.
JABLAU m. Toadir ii on jabldu maroi. (TD). -
Vlajgay.
JABLAU m. - Ciine de stina.
JABRAC m. - Destrabalat, netrebnic.
JABRAC m. - Grob.
JAC n. Taci, muiere, nu birfi! - Rdspunse
Dumbrava, - nu doara c-afi socoti voi ca-i
Moldova fara di jac, si ni gioace ca pi urs о
mi$d pripd^itd pi la munteni f doi ficiori di lele
farmecafi, doi lingai natingi, ce li pute botu a
lapte?! N-avem noi nevoie di domn muntean.
Munteanul ii om viclean; nu-i ca moldovanul,
ortoman f ddnos la mind §i la sufletfalos. (Al.
Odobescu). - Jaf.
JACA§ m. Nu mi s-au spurcat auzul cu
zadarnici mdguliri Ca sd dobindesc iubirea
jaca^elor stapiniri. (C. Conachi). Jaca§ find de
moarte, A luat pelea de pe sarman. (V.
Alecsandri). - Jefuitor.
JADARNIC m. De m-or prinde jadarnicii... or
sd ma duca legat la E$. (V. Alecsandri). -
Jandarm.
JAGAR DE-O MINA n. - Ferastrau.
JAGIRh. - Ferastrau.	~ifl
JAGIR n. - Ferastrau transversal.
JAGIR n. - Ferastrau de taiat in lung.
JAGRU n. - Ferastrau de taiat in lung. Я
JALBA f. - Ruca. Venind impdratul de /JM
Scudari ...1-au tinut calea boierii $i au АлЛ
rucaua. (CADE).	. Jfl
JALETCA f. - Pieptar de blana de miel. ;|fl
JALETCUTA/ Trei spice in mind о apucat, /$fl
poala le-о free at, in buzunar la jaletcufd
aruncat. (Folclor). - Vesta.	tfl
JALETCUTA f. - Vesta femeiasca, se poarttfl
deasupra bluzei.	M
JALI (a) - A dori.	Л
JALOS adj. - Milostiv.	* fl
JAMCAf. - Pieptar din blana de miel. ‘fl
JANDARI m. - Jandarm.	, fl
J AND ARI U adj. - Albastru-inchis.	Я
JANDARM PEDESTRU m - Liude. I
JANDARSCHI adj. - Verzui.	1
JANDARVI adj. - Albastru-inchis.	tfl
JANGHUJJAf. - Boala de piele la cai.	fl
JARPALAU m. - Derbedcu, pierde-vara.	fl
JAPITA/ - Bucata de lemn sau de fier deasupra fl
protapului.	fl
JAP§A f. - Loc intr-o balta cu stuf sau papura, fl
unde se prinde bine pe?te.	fl
JAP$A/ - Loc cu apa adinca, intr-o balta. fl
JAR n. Ani lucrat cu jar. (DD). - Rivna.	1
JARCALAU n. - Cojoc facut din piei de calitate 1
rea. •	I
JARCALAU m. - Hoinar, pierde-vara. 1
JARCAf. - Rabla, vechitura.	fl
JARCA f. - Om batrin, neputincios.	fl
JARCA/ - Fi?ie de piele.	fl
JARCA/ - Oaie batrina, fara lina.	fl
JARCHILA/ Mo$ul ne-a dat bund dimineafa, fl
foindu-^i trupul slabanog in jarchila-i de piele fl
de berbec. (M. Sadoveanu). - Cojoc de piele fl
proasta.	fl
JARDELA/ - Zarzare (fruct).	fl
JARLA/ - Javra.	|
JAROVA/ - Cenu?ar.	’8
JAROVCA/ - Fara?.
JAROVLE/ - Fara?.	|
JAROVNE/ - lava rotunda, cu marginea |
valurata, de copt piine.	>>
JAROVNE/ - Cenu?ar (la plita).
JAROVNE f. - Cle?te de bucatarie.
JAROVNE f- Fara?.
JAROVNITAf. - Fara?.	|
JATCA/ Jatca, patca, furumbea, N-ai vdziit |
___________________________________J
~t^vasta mea. (Folclor). - Mijatca.
JACA$ m. - Jefuitor.
JACUI (a)-A jefui.
JALANIE/ - Durere, nenorocire.
JALANIE/ Acolo era multa jalanie laplingere
la imparatul lor. (Gr. Ureche). - Dorinta.
JALANIE f $i calu, di jdlania lui, о dat cu
chiporu par о facut izvor. (Folclor). - Dor, hatir.
JALBA§ m. - Persoana care-$i cauta dreptatea,
umbla cu jalbe.
JALI (a) - A deplinge cu multa jale un mort.
JALI (a) - A compatimi, a caina.
JALI (a) - A regreta.
JALI (a) - A se plinge, a se tingui.
JAL IT n. - Tinguire dupa un mort.
JALIT n. - Compatimire cuiva.
JALIT n. - Regret.
JALITOR adj. - Care jale^te.
JALITOR adj. - Tinguitor, trist (glas).
JALITOR adj. De la noi ce mai dore^ti? ... Fag
de miere-ndulcitoare $i vro doina jalitoare? (V.
Alecsandri). - Tinguitor.
JALUI (a)-A trimite jalba, a-§i cauta dreptatea.
JALUI (a) - A compatimi (pe cineva).
JALUIT adj. - Indurerat, mihnit.
JALUITOARE/ - Bocitoare.
JALUITOR m. - Persoana care se jaluie.
JAPCANI (a) - A jefui, a prada.
JARATNITA/ - Vatrai.
J ARAGHI (a) - A rascoli jaraticul in cuptor.
J ARAGHI (a) - A rascoli in soba.
JARAGHITORI/ - Bat cu care se rascole§te
jaraticul in cuptor, in soba.
J^RAJI (a) - v. A jaraghi.
JARCHI interj. S-intoar^i de-acolo $ifa$ijarchi
о palmi tiganului. (TD). - Pliosc!
J^RCUIT adj. - Ponosit, uzat.
J^RGHIE f. - Varga.
J4RGHIE/ - Palea.
J^RGHIE f. - Prajina la corlatele putului.
J^RISTE f. - Loc ars, pustiit. (I. Neculce).
JARNA/ О rupt jama in capu niresi... $i s-o
pornit la socri $ei mari. (TD). - Jemna.
JARPAN m. Hi, hi, balan ... hi, hi, j drpan. (V.
Alecsandri). - Cal slab, mirtoaga.
JARPAN m. (Chirita catre surugii) Pornit-ati,
jdrpanilor? (V. Alecsandri). - Mitocan, mojic.
JAVALAE/ - Droae (de romi).
JDEAUCA f. - Coaja intreaga a oului (fara
albu§, fara galbanum).
JEAB n. - Aratura de toamna.
JEANA/ - Sprinceana.
153
JEANA/ Si fa$i jeani = se lumineaza de ziua.
- Zorele.
JEANA LA FRUNTE/ - Sprinceana.
JEANDRA/ - Ca§a rara din faina de porumb.
JEARBA / Intr-o jearbi am trii §iri. (TD). -
Jurubita din trei fire de tort, lina.
JECHILA / S-o bagat mo$u-n-camard $i-a
uitat jachila afara. (Bostanul). - Toatalitatea
uneltelor trebuincioase ciobanului la stina,
plugarului la arat.
JECHILA/ - Povara purtata de un animal sau
un om.
JECUI(a). S-au radicat saimenii cu darabantii,
$i toti, preste toata tara lor (Muntenia).. .jecuind
casele f averea. (M. Costin). - A prada, a jefui.
JECUIT adj. La multe caseperit-au mulfi boeri
$i negutitori jecuiti de din$ii. (M. Costin). —
Pradat.
J EDEC 11. - Dirlog.
JELE / Ora^ul care iese din pustiile de jele.
(M. Eminescu). - Jale.
JELEZNEAC m. - Rachitan.
JELI (a) - A dori.
JELI (a) - A cruta.
JELI§TE/ Le-a pus din capulpamintului, Din
jeli^tea vintului. (Folclor). - Bataia vintului.
J ELIT А/ Pre/ata pamintului, Pejelita vintului.
(Folclor). - Bataia vintului.
JELOS adj. - Marinimos.
J ELU I ALA/ - Plingere, inaintare a unei jalbe.
JELUIALA / - Compatimire; manifestare a
unui sentiment de jale pentru cineva.
JEMANARI m. pl. Jemanari, adici doi mindz
fata} di iapi. (TD). - Gemeni.
JEMENE/ pl. Adam din rai e$ind, Cu Eva di
minipur^ezind, Dinplosci-nchinind, Din jemene
mu^cind. (Folclor). - Coptura asemanatoare cu
colacii.
JEMENE / pl. Pe marginea mesei ... sint
a$ezate ni$te pini mici ce au forma de colaci
impletiti, dar fara borta, a^a-numite jemene.
(TD). - Coptura din aluat impletita.
JEMENE/ pl. - Piini albe.
JEMNA / - Piine alba (de obicei impletita §i
de forma lunguiata) care se coace la anumite
ocazii (nunta, inmormintare).
JEN I (a se). §i cum racnea baba, se jene$te de
zi, apoi ras are soarele. (TD). - A se miji.
JENITA/ hot. E x p r. In jenita vintului = in
bataia vintului. - Bataie (a vintului).
JERGHITOR n. - Vatrai.
JERJEVEA/ - Cercevea.
154
JERPELITURAf. - Haina veche, zdrenturoasa.
JERTFA f Mo^neagu, care imbla dupa jertfa,
cind a auzit aceste vorbe, n-a mai a^teptat sd
vie vaduva de la apa, da a alergat la imparat.
(Folclor). - Pomana.
JGHEAB n. - Valau.
JGHEABUITOR n. - Rindea de facut
jgheaburi.
JGRAB n. - Ladita portativa in care se da de
mincare la cai.
JGUT n. - §umuiag de paie cu care se curata
caii.
JI В AN A f. - Ferastrau de о mina.
JICNICER m. Jicniceriu mare, ispravnic pe
toate oboroacele de pine ce sd dau la curtea
domnului. (M. Calugarul). Atuncea au robit casa
Sturziijicniceriului. (M. Costin). - Dregator care
in Moldova medievala avea grija de magaziile
cu grine ale curtii domne§ti; jitnicer.
JICOALAf - Viscol.
JICOL n. - Ninsoare cu vint putemic.
JICOLI (a) - A bate vint putemic cu ninsoare.
JICOLI (a)-Aninge.
JIE/ - Struguri.
JIE/ - Ciorchine de strugure.
JIFORNITA/ Jifornita vintului = bataia
vintijjui. - Bataie (a vintului).
JIGANII f. pl. Au a^teptat un pic, ascultind
tropaitul mdrunt al jiganiilor minate la tainifile
lor. (M. Sadoveanu). Fojgaiau balaurii... $i alta
mulfime nenumarata de ginganii $i jigdnii
inspaimintdtoare. (1. Creanga). - Dihanii,
lighioane.
JIGHER ALB m. - Plamin.
JIGHER NEGRU m. - Ficat.
JIGHIRE AL A f. - Senzatie de arsura in git,
stomac.
JIGHIRE AL A f. A face cuiva о jighireala.
(DD). - Boroboata.
JIGHIRI m. - Plamin.
JIGHIRIU adj. - Roz (culoare a vinului).
JIG^IUTA f. - Aghiuta; dracu§or.
JIGJD adj. - v. Jigit.
JIGIJ adj. - Sprinten, vioi.
JIGIT adj. Cine ii aiasta La trup jigita, Lapoale
aurita, la sprincene jiorele, La guri faguri de
неп./Folclor). - Zvelt.
JIGIT adj. Ei, maicufa, mi-a dat mai mult of el
decitfer, sd le fac scurte $i groase, cind le-a bate,
sd rdzbata la oase, da eu le-am facut numai de
§er - marunfele, jigafele, sd razbata numai in
pele. - Subtire.
JIGNA f. - Vatra de fierarie.	1
J IGOARE/ - Senzatie de arsura in git, stomac. I
JIHOD m. Ploui cu omdt, cu crupi, ii afarijihod. 1
(DD). - Lapovita.	|
JIHUI (a) - v. A jiui.	I
JIMATATEf. - Jumatate (de kilogram, de litru). ]
JIMATATE/ Dup-a^eea an implinit douidzdfil
de jiredi, an о jimatati. - Jurubita din 20 del
jirebii.	I
JIMBA (a). Stoica $i ceilalfi au parut cd n-audl
asemeneaporunca §i nu s-au supus. S-aujimbaty
la elpiezi§. (M. Sadoveanu). - A se strimba, a se 1
rinji. r	|
JIMBA (a). Mie пи-mi place cind vad cd sei
jimbeaza a§a apa. (M. Sadoveanu). - A valura, 1
a se increti.	j
JIMBAT adj. Privirile lui... se opreau ... pel
chipul ei uricios, cu ni$te obraji mari
imbujorafi, c-o gurd larga §i jimbata. (A.
Vlahuta). - Rinjit.	5
JIMBATURA / (Pastravul) se repede cu deliciu
spre mu§tele care tremurd pe jimbatura valului. |
(M. Sadoveanu). - Muchia valului de apa. j
JIMBATURA/ - Rinjet.
JINGA$ICA adj. Draga mi-i lelifa mica $i la |
trup cam junga§ica. - Jinga§a.	j
JIN n. - ^eama de struguri. (DLR).	|
JINTALAU n. Bat cu care se amesteca zarul |
pus la fiert pentru a obtine jintita.
JIOGLEE n. pl. A$a ma dor jioglaili, ci ni§ пи я
pot merji. (TD). - Picioare.	I
JIOIANA f. - Numele unei vaci fatate intr-o joi.1
JIOSU CASEI n. - Podea de lut.
JIREBIE/ - Grup de 30 de fire de tort. |
JIREBIE/ - Fi§ie ingusta de pamint. 1
JIT AR m. Ramin ... holdele fara jitar §i nimel
nu se atinge de ele. (1. Creanga). Satu luil
Cremine,fara cini §ifara jitari. (V. Alecsandri). J
Chema ... Cindpe stdpinu-sdu cu jordia in mina I
Sa-l scoata din gradina, Apoi $i pe jitar. (A. I
Donici). - Pazitor de tarina, de holde.	?
JITARI m. - Om care ingrije§te vitele in ocol. j
JITARI m. Jitele paza jitari. (TD). - Vacar. J
JITARI (a) - A indeplini functia de jitar.	J
JITARIE/ - Plata ее о prime§te jitarul pentru J
slujba.	1
JITARIE/ - Ocupatia §i plata cuvenitajitaruluLj
JITARIE / Am facut haisa pe dupa gardiLl
jitariei. (V. Alecsandri). Imi adusei aminte
drumul meu trecea pe lingd jitdria lui Axinte^l
(N. Gane). - Coliba jitarului.	< J
JITIE / Atunci au spus ei toata jitia sa. (Ш
J
155
Sbiera). $i-am mai incalecat pe-o roata v-am
spits jitia toatd. (I. Creanga). - Povestea vietii;
poveste.
JITNICER m. Vasile Chenea, mare vistiernic,
f Gheorghe Bogdan, mare jitnicer... fusesera
inchi^i. (M. Sadoveanu). - Dregator care in
Moldova medievala avea grija de magaziile cu
grine ale curtii domne§ti.
JITNITA f. §tefan-vodd ii indemna pe boieri
sa aiba mild de noroade; cei cu stare sd deschida
jitnitele. (M. Sadoveanu). - Magazie de grine,
hambar. ~
JITNITA f. De i-au omorit noaptea inaintea
jitnitii ce este in curtea inlauntru. (M. Costin).
- Cuj)tor de copt piine.
JI TA (de sadit) f - Sada. Ocoli $i coasta cea
mare... cu sade de salca. (CADE).
JITOS adj. - Tare §i ciltos (lemn).
JIUBAI (a). $i tot ma jiubde^ti, cauti-jdi lucru.
(TD). - A pi§ca.
JIUBILI (a) - A gre§i, a о incurca.
JIUDECA (a) - A sudi. Du-te tu la domnii mari,
Ei sudu sd mi-l sudeasca. (1. Bibicescu).
J1UDECATAf. - Slid. Poftim au sd te mai deie
f sub sudpentru satana dracului. (DLR).
JIUG n. - Semicerc de lemn la jugul carului.
JIUG n. - Gura de ham de piele, captu§ita cu
pisla.
JIUG n. - Arc de inhamat.
JIUG n. - Gitar (la capastru).
JIUG n. - Unitate de masura pentru lemne.
JIUGANARI m. Jiuganari ii $eal carijiugane^ti
ori$i$i. (DD). - Persoana care castreaza
animalele.
JIUGARI m. -Me§ter de juguri.
JIUG AL I (a) - A mingiia.
JIUGLEJI m. pl. Hlujani is $ei cu frundzi, da
$ei mincaf di iiti-s jiugleji. (TD). - Coceni de
porumb dupa ce vitele au mincat frunzele.
JIUI(a) - A indestula cu toate cele pe copii.
JIUl(a) -Ao scoate la capat cu toate nevoile.
JI UM AT ATE f. - Pantof (barbatesc).
JIUMATATE/- Pingea.
J1UNGHI m. On jiunghi di mo^neag. (DD). -
Om rau.
JIURUI (a). El mie mi-i jiuruit, Mi-i jiuruit de
mama lui. (Folclor). - A fagadui (de mire).
JIURUI (a). Sara an facut masa $ei mari... Ni-
o jiuruit taj §i i-o lasat inima. (TD). - A darui.
J1VALCA f. - Seceratoare.
Л VET n. - Bucatica de lemn pentru a innoda
lantul de fringhia navodului tras sub gheata.
JIVORI (a) - A bate vint putemic cu ninsoare.
JIZDAN n. - Portofel de piele cu incuietoare
de metal.
JIZDA f. - Talpa la put.
JIG n. Ma frigi jigu. (TD). - Jigaraie.
JIG n. - Astma.
JIG AL A f. - Vergea de Tier de rascolit focul in
jigna.
JIGALAf. - v. Juvala.
JIGHIUTA/ - Jurubita de 30 de fire de urzeala.
JIGHIpTA/ - Motca.
JIGIRIT adj. - (Copii) pipernicit, ce create
incet.
JIGNI (a) - A scrobi (urzeala).
J^LOS adj. - Tare §i ciltos (lemn).
JIMBA f. - Persoana careia ii iese dintii in fata.
JIMBATOARE f. - Dintar de rostuit dintii
ferastraului.
JIMBATURA f. - Gre§eala la nividit.
JIMOC n. - Unealta de tras obezile.
JITARIE f. A$a-i zic: jitarie, jitarii pazeau sd
nu intre vitele. (TD). - Toponim pe mo§ia satului
Bumbata, raionul Ungheni.
JLOABA/ Am cumpdrat о jloaba di iapi. (DD).
- Mirtoaga.
JLOB m. - Badaran.
JMARCA1 (a). $i l-o luat la jmarcait pe boeri
de пита $i copacu si hide. (Folclor). Cind le-o
luat la jmarcait cu puha, s-o pornit epele.
(Folclor). - A bate, a lovi.
JM£H n. - Tescovina.
JMIHA f. - Bo§tina.
JNAPAI (a). Lua mama папаша din coarda $i
iar ne jnapaia. (1. Creanga). - A bate.
JNAPAI (a) - A toroipani.
JOAGIRA f. - Ferastrau de о mina.
JOANGHINA f. - Femeie batrina, slabanoaga
§i rautacioasa.
JOC n. E x p r. A lua la joc = a invita la dans; A
lasa in joc = a ofensa public pe flacau sau
domni§oara. - Dans popular moldovenesc.
JOC n. Dansuri colective organizate de о ceata
de flacai. E x p r. A ie§i la joc = se spune despre
domni§oarele §i flacaii care prima oara iau parte
la hora satului. A scoate la joc = a invita о
domni§oara pentru prima oara sa ia parte la hora
satului. - Hora satului.
JOC n. - Parte de plasa sloboda la ave in care se
agata pe§tele.
JOCUL CEL MARE n. Hord veche bdtrineascd
moldoveneasca. (Gh. V. Madan). - Hora
nunta§ilor.
156
JOILE adv. - In fiecare joi.
JOIMIR m. Stefan voda... strinsd tara fi au
intrat la Podolia... fi multa bunatate dintr-insa
au luat fi multi joimiri au scos. (Gr. Ureche).
Era el impreuna cu Turculet fi cu alti blastamati
pe semne nifie joimiri de la lefi. (M. Sadoveanu).
Rivna fanaticeasca... inalta far de ru^ine drept
dumnezei totijoimirii. (C. Conachi). -Mercenar
polonez.
JOIMIR m. La vremea lui Constantin Cantemir-
voda,fiind rascoale, au vinit nifie cdzaci cu lefi,
cu moldoveni joimiri, vrind ca sd jecuiascd ce
ar gasi in mdnastire. (I. Neculce). - Calaret
moldovan in armata polona.
JOIMIRI m. pl. - Corp de oaste infiintat in
veacul XVIII in Moldova.
JOLB n. - Uluc.
JOLB n. - Ladita portativa in care se da mincare
la cai.
JOLB n. - Loc adinc in apa unde se pun uneltele
pescare§ti.
JOLNAf - Umflatura la git.
JOLNOS adj. - Cu obrajii ro§ii.
JOM n. - Tescovina.
JORDIE/ Acufi vd ard citeva jordii prin jolul
acela. (I. Creanga). - Joarda.
JOS adv. E x p r. Din jos de amiaza = dupa
amiaza. Cind colo, din jos de amiaza ne trezim
cd inconjoara pddurea. (Folclor). - Dupa.
JOSEAN m. Locuitor al unui tinut, care, dupa о
veche impartire administrative! a Moldovei, se
numea Tara de Jos. - Moldovan din Tara de Jos.
JREGHIE f. - Jurubita din trei fire de lina,
cinepa toarsa.
JUCARICA f. - Jucarie mica §i frumoasa.
JUCHETCA/: -Jacheta.
JUCHETCA/ - Veston.
JUCHETCUTA f. - Cama§a barbateasca
colorata, cu nasturi de metal; tunica.
JUCHI m. pl. - Snopi de secara imblatita cu
care se acopera casa.
JUCHI§ORI m. pl. - v. Juchi.
JUDE m. Untildintre cei mai importanti termini
referitori la obfiea tardneasca din Moldova este
jude, care, in epoca de pina la feudalism, va
capcita un sens de “cap al ob§tii”. (N. Raevschii).
- Capetenie a unei ob§ti sate§ti in Moldova
prefeudala.
JUDET n. Fost-au acest Stefan voda от nu mare
la stat, minios fi degrabu vdirsatoriu de singe
nevinovat; de multe ori la ospete omoriia fara
judete. Alminterlea era om intregla fire, nelene§
fi lucrul sau ilfiia a-l acoperifi unde nugindeai,
acolo il aflai. La lucruri de razboae mefier...,
(Gr. Ureche). Jiudetul in mina fi socoteala
cititoriului lasind, orice sententie or da. (D.
Cantemir). Lua cartea lui Zomastru... fi incepu ,
a citi judetul pamintului. (M. Eminescu).
Judecata.
JUDET n. S-a facut indatd judetpentru vicleniV
vinovati. (M. Sadoveanu). - Proces.
JUDET /?.-Dela.	J
JUGAR m. - Bou bun de injugat.	j
JUGANARI m. - Persoana care castreaza,
jugane^te animalele.
JUGARITI m. pl. $-am adus 12 jugariti, Lai
picioare potcoviti. (DD). - Cai juganiti. *
JUGHINA/.- Jivina.	’ d
JUGHINA/ - Oaie slabanoaga.
JUGUI (a). Gatajuguit, gata boi laplugpornif, \
(TD). - A injuga.
JUGUVINA / Nea, juguvina. (DD). - Jivina,
ciine.
J ULAN adj. Cel cane amdgefie. (Th. Holban)^
- In^elator.	'
JULETCA/ -Vesta.	J
J ULF A f Gatitu-le-ati ceva bob fiert, gain fief
turte cujulfa fi vdrzare? (I. Creanga). Cindpeste .
pasat, fiert bine, turn dm julfa, avem julfd cu
pasat. (CADE). - Mincare de post din saminta;
de cinepa pisata §i amestecata cu miere.
JULFA/ - Turta din saminta de cinepa frecata
§i zahar.
JU LI (a se). S-au julitputin el cu lancea la mina.'
(D. Cantemir). - A-§i jupui u§or pielea. '
JULI (a). Mitajulefii. (DD). - A zgiriia. /
JULITURA f. Straiele i se facuse ferfenita fi*
trupu пита julituri. (Folclor). - Jupuire u§oara?
a pielii.	*
J UM ALT n. Boltile se rupeau, jumaltid loti
albastru se despica fi Dan se simfi trdsnit. (M

Eminescu). - Smalt.
JUMALTw. (DD)!-Smalt.
JUMALTUI (a)-A smaltui.
J UM Д LT UTT adj. - Smaltuit.
JUMARI/ pl. - v. Jumere.
JUMATATE/ Ce ti s-a intimplat babo? Zis<
el cind ifi vazu jumatatea. (P. Ispirescu). - Sotic
JUMATATE / Holda mind rd ... Se ridica-
snopi de aur, se clddefie-n jumditati. (\
Alecsandri). - Claie mica.
JUMATAT f pl. - Pantofi de dama. J
JUMATAT / pl. - Pantofi barbate^ti.
JUMERE/.’/?/. - Came de pore imbucatatita 0
J-L
157
slanina) prajita bine §i pusa la pastrare.
jUNCANI m. pl. Calari pe $ase juncani Cu
coamele canite. (Folclor). - Cai tineri.
JUNEL m. - Flacauan, baietan.
JUNGHI (a). E x p r. A se junghi a ride = a
zimbi cu coltul gurii. - A schita un zimbet.
JUNGHI n. Intinse mina trase dintr-un colt
doua junghiuri cu manunchele frumos lucrate.
(M. Sadoveanu). Nici о arma nu avea alta decit
un mic junghi cuplaselele de aur. (C. Negruzzi).
- Pumnal, jungher.
J UP n. - Maldar de stuf.
J UP n. - Snop imblatit de griu ori secara.
JUPAN m. - Inalt titlu boieresc in ierarhia
sociala a Moldovei medievale. Este atestat pentru
prima data in documentul lui Roman I, domnul
Moldovei, din 30 martie 1392: вера жупана
Жюржевича, вера жупана Стецькова. (М.
Costachescu).
JUPAI (a). A prins a-ljupdi... Jupaia-ntr-insul
co-ntr-un snop de paie. (1. Sbiera). - A lovi, a
bate.
JUPI (a). Sa-i jupe^ti pielea, iar capul sa-l iei
a$a intreg. (1. Creanga). Trupu-i depiele jupea.
(V. Alecsandri). Luati-l $i legafi-l $i sd-mi jupiti
din spinarea lui de-о pareche de papuci. (M.
Sadoveanu). I se jupe^te un fel de pelifa.
(Folclor). §i cu ce vei satura laconiia acestor
cete de pagini ce aduci cu maria-ta? adaugd
Spancioc. - Cu averile voastre, cu baniipe care-
i jupiti voi. (C. Negruzzi). - A jupui.
JUPI (a)-Abeli.
JUPI (a)-A jupui.
JUPIRE/ - Jupuire.
JU PIT adj. Lingd focul de nuiele, unde ardjupiti
de pele Patru miei de la ispas. (V. Alecsandri).
- Jupuit.
JUPITOR m. Jupitorul se uita cu uimire in jurul
lui; $-avea pared un zimbet de biruinfa. (M.
Sadoyeanu). - Persoana care jupe§te animalele.
JUPIN m. - Capetenie a unei ob§ti sate§ti in
perioada premergatoare aparitiei Statului
Moldpvenesc.
JUPIN m. Jupin Orheianu intinse iar сираpeste
umar. (M. Sadoveanu). - Titlu de politete unor
boieri, demnitari.
JUPINITA f. Jupinita lui latco crontdie aluat
dulce §i-$i subtie buzele cu mirare. (M.
Sadoveanu). - Fiica sau fata unui jupin.
JURA (a). О jurat la cantdlcirie. (TD). - A
mregistra casatoria la primarie.
JURUBITA/-Nuia.
JURUGHICI m. pl. -Snopi mici de stuf cu care
se acopera casa.
JURUI (a). Mai bine i-ai da partea pe care i-ai
juruit-o. (M. Sadoveanu). Ifimarturisescgre^ala
me §i ifi juruiesc cd de acum nu voi mai face
aceste rale lucruri. (M. Kogalniceanu). - A
fagadui solemn, a promite sa dai.
JURUI (a). Mi-au fost juruitd mie din mica
copilarie. (E. Sevastos). - A fagadui (de sotie).
JURUI (a). Cine-a zice Nifu vine Dai-a§ tot ce
am pe mine; Cine-a zice c-a venit Da-i-a§ ce m-
am juruit. (V. Alecsandri). - A se lega prin
juramint.
JURUINTA f. Ai ademenit-o cu juruinfi
mincinoasc. (C. Negruzzi). - Fagaduiala
solemna.
JURUITA f. Au $iprimit nu numaijuruita, ci $i
incd $i cite un bac$i§ bun. (I. Sbiera). - Cele
fagaduite, ceea ce s-a promis.
JUVALA f. A^eea-i juvala, cari zginddra^ti
jigna. (TD). - Jigala.
JUVALA/ - Varga lunga de fier pe care se coace
cameg la foe.
J UVAT n. Amindoi fratii azvirlira juvaturile.
Calul... fu smucit $i cazu. (M. Sadoveanu). -
Lat. e
J UVAT n. - Lat cu care postoronca se prinde
de orcic.
JUVENIE/- Jivina.
JUVIMA/- Jivina.
JVALA/ - Cutit de junghiat porcii.
LABA/ - Cirlig la cange.
LABA f. - Arc cu cirlig la coasa.
LABA/ - Unealta de scos cuie.
LABA-BROA$TEI - Coada-racului (planta).
LAC n. - Groapa cu apa.
LAC n. - Vopsea cu ulei.
LACAT n. - Parte a cotigii pe care se a§eaza
grindeiul.
LACOM adv. lar bietul om obosit horoe intr-
insul de lacom ce dormea. (TD). - Tare, adinc.
LACRA/ - Sectie de scinduri intr-un hambar.
LACRA/ - Strat de legume.
LACRAM/ pl. ~ Lacrimi.
LACU$OR n. - Groapa mica cu apa de ploaie
pe drum.
LADA f. - Lada mare pentru pastrat cereale.
LADA CU SPATAR/ - Sofa.
158
LAFET n. - Seceratoare.
LAGAR n. - Loc umbros pentru vite.
LAG AR n. - Loc ingradit pentru pasari.
LAGHIJA f. - Lavita.
LAGHITA/ - Soba orizontala.
LAGIVERDE adv. - Verde-masliniu.
LAGUM m. - §ant subteran facut cu scopul de
a submina о constructie, о fortareata.
LAI n. - Mil, mili§te.
LAIDAC m. - Lene§, netrebnic.
LAIE adv ...Sumane lai sau cojoace albe. (C.
Hoga§). Miorita laie, laie bucdlaie. (V.
Alecsandri). Draga mi-i oita lae. $i fetita cei
balae. (Folclor). - Negru amestecat cu alb.
LAINIC m. Pina in sard am $i colindat mai tot
satul, ba §i pe la scaldat am tras о raita cu
prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic ft
unpierde-vara ca §i mine. (I. Creanga). - Pierde-
vara, derbedeu.
LAINSERI n. - Laicer.
LAITIC n. - Lavita.
LAITA/ - Pat de lemn fara speteze.
LAITA f Iar la coltul marei vetre Stau pe laifi,
linga spuze, Un mo^neag §i trei cumetre. (M.
Eminescu). - Scaun lung fara speteaza.
LAITA/ - Scaun mare fara speteze. (DD).
LAITA f - Prispa din scinduri.
LAMBAR n. - Rindea cu care se fac lambe.
LAMBA/ - Rindea de facut jgheaburi la u§i.
LAMBA/ - Ratez la lada.
LAMBA/ - Miner la lada.
LAMBA/ - Lampa (de gaz).
LAMPAC m. - Chirpic.
LAMPAC m. - Caramida nearsa.
LAMPACARI n. - Forma pentru chirpici.
LAMPACA§I n. fjioplesc lampaca^iu un
capital $i altu $i inchei cuptioriu in curmedzi§.
(TD). - Chirpic.
LAMPACA / - Caramida nearsa.
LAMPACI n. - Caramida nearsa.
LAMPACI n. - Chirpic.
LAMPATCA/ - Candela.
LAMPATIC n. - Candela la icoana.
LAMPA DE ELECTRICA/ - Bee.
LA-MPREJUR adv. S-o legdm cu sirma la-
mprejiur. (TD). - De jur-imprejur.
LANDIS n. - Lacramioara.
LANDRAT m. - Pore cu urechile aduse pe ochi.
LANSERw - Laicer.
LANTET n. - Scindura ingusta §i lunga.
LANTpH n. - Sac mare, tuhal.
LANTIU n. - Poting.
LANTUG n. Cinii trageau de lanjuguri |
nelini^tifi. (M. Sadoveanu). Un urs legat cu I
lantug de-un stilp. (V. Alecsandri). - Lant. I
LANTUG n. Infd§urindu-$i in pripa pe dupa |
git lanfugul de aur. (M. Sadoveanu). - Lanti§or. I
LANTUH n. - Poting.	’	1
LANTUJELE n. pl. - Opritori (la hamuri). I
LAPATON m. - Om inalt, sdravan.	I
LAPA/ - Parte a plugului ce leaga cormana §i 1
plazul de grindei.	1
LAPCA/ - Calcii(la plug).
LAPCA/ - Ciocan de scos cuie.	I
LAPTI m. pl. - Cantitate de lapte muls la о |
mulsoare a oilor.	1
LASCHIR n. - Platica.
LAT n. - Covora§ de a§temut pe laita.
LAT n. - Tol pe podea.	|
LATA/ - Prajina orizontala pe corlate la put. |
LATE$ adv. Coame late§e = coarne aduse, j
sucite in laturi §i inapoi. - Incovoiat intr-o parte.
LATINA adj. - Viclean.
LATINIE/ Noi nu ne intelegem: voi vrefi a |
noastra limba S-o innoiti, surpindu-i temeiurile |
vechi, §i noua latinie macar de-ar fi chiar
strimba, Va pare totu§ cintec, sunindu-va-n I
urechi. (Al. Mateevici). - Limba latina.
LATI§OR n. - Laicera§ pe lavita.
LAT IS OR n. - Covora§ omamentat, cu ciucuri.
LATOC n. - Uluc, troaca.	|
LATOC n. - Burlui la tease.
LATURE/ - Rama (de fereastra).
LAUCA/ - Pravalie.
LAUCA/ - Rindea lunga.	i
LAUCA/ - Unealta de lemnarie pentru finisat
§indrila.	]
LAUCUI (a) - A rindelui (cu rindeaua lunga). |
LAVS AN n. - Fibra sintetica de mare rezistenta. |
LAVSAN n. - Tesatura din fibre sintetice. ]
LAZ и. - Teren defri§at (in Moldova medievala). j
LACATUI (a) - A pune la cale pe cineva. !
LACATU1T adj. - Incuiat.	j
LACRAMIOR m. - lasomie.
LACRITA / - Cutioara rotunda de metal
(pentru alifii §. a.).	!
LACRUTA/ - Sertar.	;
LACUI (a)-Alocui.	, J
LACUI (aj - A vopsi.	\
LACUSTARI m. - Greier de cimp.	J
LAD ARI n. - Covora§ de lina cu omamente j
geometrice.	j
LADITA DE SARE/ - Solnita de lemn (pe
perete).	I
159
LADITA f - Cutie de tabla pentru vopsea.
LADITA f. - Forma pentru chirpici.
LADITA f. - Forma pentru caramizi.
LADOI n. - Lada mare pentru cereale.
LADUNCA f. - Lada (la trasura).
LADUNCA/ - Ulcior de lapte.
LAICER n. $oprul... avea acum pardoseala
de laicere peste perepi de stuf dinspre rasarit p
miazanoapte. (M. Sadoveanu). Linuri boite fel
de fel pentru scoarte §i laicere. (I. Creanga). -
Scoarta, covor.
LAICIOARA f A intrat Gheorghitd $is-a lasat
intr-un cot pe-o laicioara. (M. Sadoveanu). -
Lavita mica.
LAINICI (a). Citeodata, cind sint fara treabd,
imiplace a lainicipe ulife, sau - cum se zice - a
numara pavelele. (C. Negruzzi). - A umbla
brambura, a hoinari.
LAITICA f - Pat de lemn fara speteze.
LAL£I (a) - A cinta prost.
LALIJE adj. - Nepriceputa in trebi casnice.
LALIU adj. Iar bietul Drago§, de$i era о
matahala de от mare laliie, se facuse, totup,
mic, numai cit un purece. (C. Hoga§). Avea
barbat $i о fata, balciza §i laliie, de-ti era fried
sd innoptezi cu dinsa in casa. (I. Creanga). N-ai
decit sd te duci la colonada, unde Idliii cased
gura la marfurile expuse prin magazine. (C.
Negruzzi). - Neindeminatic, bleg.
LA-MA-MAMA m. Mdritatd de curind dupa
un vaduvoi $-un la-ma-mama. (I. Creanga). -
Prostanac, nating.
LAMBARI n. - Rindea de facut jgheaburi la
u§i §i ferestre.
LAMBUI (a) - A face lamba la о scindura.
LAMBUI (a) - A faltui cu rindeaua.
LAMBUITORI n. - Rindea de facut jgheaburi
la u§i, ferestre.
LAMB U ITU RA f. - Jgheab facut in scindura
cu rindeaua de faltuit.
LAMPACA§ m. - Caramida nearsa.
LAMPA$EL m. - Caramida nearsa.
LAMURATA adj. Sub о rdchita lamuratd, Sta
о fata imbalauratd. (Folclor). - Ramuroasa.
LAMURI (a) - A razvidi. 11 roaga sa-i
razvideasca el ce insemneaza. (E. Voronca).
LAMURI (a). Negurile de pe Moldova se
lamureau. (M. Sadoveanu). - A disparea (ceata,
negura).
LAMURIT adj. Untu lamurit nu si strici
niciodati. (TD). - Topit.
LAMURITOR adj. Paunul, Uliul...
Idmuritoare Cuvinte de dreptate au fost infdti^at.
(C. Negruzzi). Dovezi Idmuritoare De pagubirile
ce mulfi au suferit. (A. Donici). - Explicativ.
LAMU§TIE f. - Muitime mare. (Th. Holban).
LAOR n. - Partea textila a cinepii, inului.
LAPTA§ n. - Plasa de pescuit in apa curgatoare.
LАРТОС n. Moara statuse $i la laptoc sunau
numai vife subfiri de apa. (M. Sadoveanu).
Incepu a-i fyni apa pe nari §i pe urechi ca pe
ni$te laptoace de mori. (I. Creanga). - Scoc, uluc.
LAPTOG n. - Traista in care se da mincare la
cai.
LAPTUGA f. - Alior.
LARMALUI (a) - A face galagie.
LASATORI n. - Bat la razboiul de tesut care
fixeaza sau sloboade sulul de dinapoi.
LASATILA m. Mai intii s-o a$ezat Gerild,
Flaminzila, Satila, Ochila, Ldsdtild fi la urma
Harap-Alb. (Folclor). - Lati-Latila.
LASTRICA f. §tergindu-$i in doua parti
mustefile-i incilcite, cu mineca cenippe a
antereului sau de lastrica. (C.Hoga§). - Lastra
(stofa).
LASTUN m. - Persoana siciitoare.
LASTUN m. - Lene§, parazit.
LATORN1TA f. - Femeie grasa, greoaie. (Th.
Holban).
LATUNOAE f. Mai dati-o $i pe la noi, S-o
catam de latunoi. (E. Sevastos). Pe sulul de
dinapoi О suta de latunoi. (S. F. Marian). -
Gre§eala la tesut.
LATUNOAE f. - Boroboata, gre§eala.
LATUNOI n. - Paretar cu ornamente
geometrice.
LATURA§I m. pl. - Druci de-а curmezi§ul la
carat snopi, fin.
LATURA§I m. pl. - Poflitii cumatrilor la
cumatrie.
LATUREAN m. Feciorii din Malini seprinsera
la hora cu laturenipfetele din Malini seprinsera
§i ele cu laturencele. (E. Camilar). - Om dintr-
un sat vecin.
LATURI/ pl. In locul acestor laturi, vei face о
ihnea cu ceapa. (V. Alecsandri). - Mancare
proasta.
L4TURICA f. - Tol lat de un metru, pe podea.
LATURILE./ pl. E x p r. Umbla laturile =
trindave§te. - Brambura.
LATUROI n. - Latunoae (la tesut).
LATUREAN n. - Laicera§ pe laita.
LATU§EAN n. - Tol ingust de a§ternut pe
podea.
160
LATI (a) - A subtia (aluatul).
LATI (a) - A strivi srugurii.
LATI$ n. E x p r. In lati§ §i-n curmezi§ = in
toate partile, in lung §i in lat. Vestea mortii lui s-
a dus In lati$ qi-n curmezi^, In toata Valahia
(Muntenia), Pina-n jos de Braila. (Folclor). -
In toate partile.
L|TUI(a) -v. Aletui.
L^U adj. - Suriu-deschis.
LAU adj. - Carunt.
LAUDOASA adj. Iti spun, mindro, hotarit: La
tine nu vin mai mult,
Nu mai vin la tine-n casa, Cd tare mai esti
laudoasd. (Folclor). - Laudaroasa.
LAUNTRU n. - Interior.
LAUTOAREf. Fata sufleca minicile $i se apuca
detreaba. Intii §i-ntii face lautoare. (I.Creanga).
Una-i pune lautoare, Ca sd-ijie opdritoare. (V.
Alecsandri). - Apa fiarta pentru spalat capul.
LEACAf. О leaca = putina, putintel. Sd §tie $i
bdetul meu о leaca de carte. (1. Creanga). -
Putintel.
LEADA/ - Capac (la lada).
LEADA/ - Capac cu care se acopera putul.
LEAFA/ - Gavan la grebla.
LEAFA f N-am sd ma mai due la sapa... Cd
prea are leafa lata. (T. Pamfile). - Lama
toporului, barzii, sapei.
LEAFA/ - Lopatica de tapu§it mamaliga.
LEAGAN n. - Scaun cu arcuri la trasura.
LEANCA f О femeie ca de treizeci de ani,
imbrdcatd intr-o leaned sdrdcacioasd. (E.
Camilar). - Mintean saracacios.
LEANCA/ - Giaca.
LEANCAf. - Palton de suman cu guler de blana.
LEAT m. Dar despre sfinta mdnastire nu are
cuno§tin}d in care leat a fost zidita. (M.
Sadoveanu). - An.
LEASA/ - Grapa de spini.
LEASA f. - Strat de legume.
LEASA f. - Sisiiac.
LEASA / - Poarta.
LEASA/ - Gard la cotet.
LEASA/ - Plasa intre doua vintire.
LEASA / - Impletitura din nuele pe care se
usuca porumbuL
LEBADOI m. Am venit numai intr-un zbor... Ca
о lebdda frumoasa... Cu lebadoiul alaturea. (V.
Alecsandri). - Barbatu§ul lebedei.
LECARH f pl. - Leacuri.
LECUTA/ - Putintel.
LEDERIN n. - Tesatura impregnate din care se
fac coperte pentru carti.	I
LEG n. - Mo§tenire lasata prin testament. 1
LEGA (a) - A incepe sa dea rod.	ж
LEGATOARE/ - Basma alba in trei colturi. |
LEGATOARE/ - Obicei nuptial moldovenesc; 1
inhobotare.	|
LEGATOARE / - Petrecere la mire a doua zi |
dupa nunta.	1
LEGATOARE / La legatoare, de asemenea, I
seface masa cu toata rinduiala... $i se inchind, 1
de asemenea colaci fi se string bani pentru 1
tinerii insurdlei. (Gh. V. Madan). - Obicei I
moldovenesc de nunta.	I
LEGATOARE f. - v. Conovat.	|
LEGATOARE/ - Balama la u§a.	|
LEGATOARE/ §i la Tarigrad a piecat, $i mai j
multe a cumparat, Basmdluti $i legatori Pentru |
aceste sdrbatori. (Folclor). - Prosoape cu care |
se leaga rudele mirelui §i ale miresei.	g
LEGATOARE / Mult timp stdtui la gind ce |
legatoare de git sd pun. (N.Gane). - Cravata. |
LEGATURA / - Legamint; intelegere de |
casatorie; logodna.	|
LEGHI$ER n. $-in stativi si tasi leghi^eri, si |
Iasi $i di pared, leghi^eri di laita. (DD). - Laicer. I
LEGIUIT -Pravilnic. ’	|
LEGUMARIE/ - Verdeturi.	|
LEGUME//?/. Merili cindfac leguni, cindnu, |
ii minincigernii oari ingheati. (TD). - Fructe. |
LEGUMURI/ pl. Da alti legumuri nu crescpi't
la noi, prasadili, perjili. (TD). - Fructe. |
LEHAMITE/ Tata a facut semn de lehamite 1
cu mina libera $i m-a privit blind.(M.
Sadoveanu). E x p r. A-i fi, a i se face lehamite |
= a-i fi sila, a fi satul pina in git, a nu mai putea |
suporta ceva. Fiindu-le lehamite de lapte, brinza |
§i carne de oi sfirtecate de lup, aduceau de la |
cimpie legume. (M. Sadoveanu). Maifrate... mi-1
e lehamite de frapa noastrd. (I. Creanga). - |
Dezgust, sila.	|
LEHAUC m. - Palavragiu.	|
LEHAI (a). Las nu mai lehdi dupa cum fii j
obiceiul. (V. Alecsandri). - A trancani.	|
LEHAI (a) - A spori. Draga Chiriac, sd n-am |
parte de ochii mei... daca §du eu Ceva la sufletul i
meu din cite (i le-a sporit dumnealui. (1. L. |
Caragiale). §i spore^te cit de multe Cui о vrea |
sd le asculte. (A. Рапп).	I
LEHAITORI m. - Palavragiu.	1
LEHAITA adj. - Invechita, ponosita (haina). i
LEHAITOARE adj. - Guraliva, flecara. 1
LEHAMETI (a). A fost nevoit sa-$i ieieS
161
talpa^ita spre Humule^ti, lehametindu-se de
popie. (I. Creanga). - A se satura de ceva pina in
LEHAMETISI (a). Se lehametisera pina $i cele
doua de gura cea rea a babei, (l.Creanga). - A
se dezgusta.
LEHAMETIT adj. - Scirbit, dezgustat.
LEHAMETUI (a). Atuncea cind a vdzut el cit
drum mai are... pina la apa Prutului, s-o
lehemdtuit $i s-a hotarit sd se lase. (M.
Sadoveanu). - A se dezgusta.
LEH^METUIT adj. - Dezgustat.
LEHAU m. - Flecar.
LEHIME m. Ura! strigd lehimea intocmai ca
un tunet. (V. Alecsandri). - Poloni, polonime.
LEICA f. - Pilnie.
LEICA f. E x p r. A face gitul (gura) leica
pintecele balerca = a bea foarte mult. Vinu-i
bun... Cules toamna mai tirziu, Ca sa-fi faci
gurita leica $i pintecele balerca. (E. Sevastos).
Dddu drumulpdharuluipe git ca pe о leica. (M.
Sadoveanu). - Pilnie.
LEICA f. - Stropitoare.
LEICA f. - Fara§.
LEICA f. - Teica de baut apa dintr-un put in
fata.
J
LEICUTA f. Oi face gura leicutd, Pintecele
balercipd. (E. Sevastos). - Pilnie mica.
LEITENANT m. - Parucic. Fiu de mosnean
de la Telega, fusese in armata parucic $i
comandase $i campania de pazd de la Ocnele
Mari. (Camil Petrescu).
LEJAC n. - Ursoaica (in pod).
LEJANCA f - Soba orizontala.
LEJANCA f. - Ursoaica (in pod).
LELA adv. E x p r . A umbla lela = a umbla
brambura, a hoinari. Pina la vremea mesei...
umbla lelaprin Sldnic. (N. Gane). Bine-fi^ede...
sd umbli lela pe drumuri. (I. Creanga). -
Brambura.
LELE f. - Tatai§a.
LELE f. - Ghita.
LELE f. Am aflat eu de trebile tale, leleo!...
tigoare veninoasd ce e$ti! (C. Negruzzi). E x p r.
Pui (fecior) de lele = §mecher, cotcar, §iret.
Feciori de lele nebund. (V. Alecsandri). Alelei,
feciori de lele, Cdci rdpi$i zilele mele! (V.
Alecsandri). - Femeie cu purtari urite.
LELE / - Tanti.
LELEU m. - Om nating, natafleata.
LELICA/ - Matu§a tinara.
LELICA/ Nu cumva fi s-a aprins cdlciele dupa
vreo lelica. (C. Negruzzi). Cine te-au adus aice?
... - Cine m-au adus, lelica, Nu tepotincredinta.
(C. Conachi). - Lelita.
LELI$OARA f. Hop, lelitd-leli$oard, Nu lasa
voinic sd moard. (Folclor). - Lelita.
LELITA/ - Matu§a tinara.
LELITA/ - Cumnata.
LELITA/ Leltfele mele de la Pdstrdveni, bdlai
§i cu ochii ca cicoarea, sdmanau mamei, al carei
zimbet blind imi mai rdmdsese in inima. (M.
Sadoveanu). Adu-fi aminte, lelita, de ceasul cel
cumplit Intru care tatdl nostru de moarte era
gonit. (C. Conachi). - Leli§oara.
LELITA / - Tatai§a.
LELTA-NA$A/ - Nana§a de botez.
LEMN n. - Coarda uscata la tufa de struguri.
LEMNARI m. - Butuc pe care se ciople§te sau
se despica lemne.
LEMNEALA / - Tot lemnul trebuitor pentru
acoperi§ul casei.
LEMNI n. pl. - Razboi vertical (de ales
covoare).
LEMNI$OR n. - Huludet.
LEMNIU adj. - De culoarea lemnului.
LEMNI U adj. - Cafeniu-inchis , de culoarea
lemnului.
LEMNUI (a) - A pune lemnul pe casa (grinzi,
capriori, leaturi §.a.).
LEMNULET n. - Lemnu§or.
LEMNU$ n. - Pana la ferastrau.
LEMNLJ$ n. Fa$im tdjii, punim pi lemnu§ in
suveici. (TD). — Huludet.
LEMNLJ$ n. - Bucata mica de lemn; lemni§or.
LENE / - Vinarita.
LENEVOASA adj. Fata care iifrumoasa Poate
fi §i lenevoasd. (TD). - Lenoasa.
LENI (a). Ce te lene^ti? E §i fa $i tu о casa ca
lumea. (TD). - A se lenevi.
LENO$I (a)-A lenevi.
LENTA / - Parte din aripa navodului de vreo
12 m lungime.
LENTA/ - Top. Zamfirica toate le avea, Numai
topii ii lipsea. (A. Pann).
LENTA (impletita in cosite) - Pleteanca. Pdrul
ei galbin ca griul Desprins din pletenci peste
umdrul drept, Se vdrsa val blond pe rotundul
piept. (G. Co§buc).
LENTA (pe camera)/ - Platea.
LEOAPA/ E x p r. A da о leoapa = a da о
palma. - Palma.
LEOARCA/ - Zeama proasta.
LEOARCA / - Vin prost.
162
LEORPAI (a). Leorpdim fldminzi din lingurile
de lemn. (A. Vlahuta). - A sorbi cu zgomot.
LEPAI (a) - A trancani, a vorbi mult, fara rost.
LEPAI (ъ).1-ат auzitpafii lepdind fi lunecind
prin mizga drumului. (M. Sadoveanu). - A mi§ca
picioarele tiri§.
LEP$IT adj. Te-ai imbdtat se vede, lepfitule.
(V. Alecsandri). - Smintit.
LERA f. - Instrument folosit la masurarea
filetului.
LERCAf. - Ma§ina de facut ghivent.
LERGATOAREf. - Unealta de urzit.
LERIU n. Mi-o trecut leriu degeaba. (Folclor).
- Vreme.
LERPAI (a). Ajunge el acasa fi pune materia
pe masa, da broasca lerpde intr-o putind cu apa
in dosul ufii. (Folclor). - A se ghilosi.
LESPIJOARA / - Capac subtire de piatra
pentru oala cu lapte.
LE$ n. - Segment din gard de stuf.
LE§ n. - Platica.
LE$ n. - Miel, iepure §.a. taiat §i jupuiat.
LE$AN m. Nu ftiu, lefan ai fost ori la lefi ai
slujit. (Folclor). -Polonez, leah.
LE§ASCA f. - Polonia.
LE$IER n. - Servet aspru din pinza de cilti.
LE$IER n. - Bucata de pinza groasa prin care
se strecura le§ia.
LE$TEAVAf. - Loc mla§tinos.
LE$TIRE f - Groapa cu apa de ploaie pe drum.
LETCA f Au inceput a depdna pe mosoare cu
letca. (I. Creanga). - Unealta de depanat firele
pe tevi, mosoare.
LETOPISET n. Dupa mai mult de zece ani de
muncd, public, in sjirfit, intreaga colecfie a
Letopisetelor Moldaviei... Studiul letopisejelor,
singura istorie nafionald ce avem pina acum, a
fost pentru mine о nevoie f-o mintuire. (M.
Kogalniceanu). Afi ajuns acum la modd de va
scot din letopisef. (M. Eminescu). - Scriere a
autorilor din trecut in care sint consemnate fapte
§i evenimente istorice orinduite cronologic;
istorie. Prima istorie a Moldovei - Letopisetul
anonim (de la Bistrifa) al Tarii Moldovei a fost
scris la curtea lui §tefan cel Mare in veacul XV-
lea. Prima cronica a Valahiei a fost incheiata abia
in secolul XVII.
LETRE f. Catam fi afternem letrili. Adufem
letri din paduri. (TD). - Grinzi.
LET n. - Fuscel la scara.
LET n. - Prajina orizontala la corlatele putului.
LETUI (a) - A bate leaturi.
LETUITORI m. - Me§teri de letuit tavanele.!
LEUA$ m. - Slujba§ domnesc din Moldova
medievala, care stringea darile platite in lei.
LEUCA$ adj. - Cu picioarele strimbe.
LEUCI (a) - A bate zdravan pe cineva.
LEUCUT A f. - Fara§.
LEU§AC adj. - Stingaci.
LEU§OR m. - Pui de leu.
LEV AR n. - Stropitoare.
LEVENT adj. - Viteaz, voinic.
LEVENT m. - Naimit moldovan in oastea
Valahiei.
LEVENT m. - Voluntar intr-un corp de calara§i
(in Moldova medievala).
LEZGHIN adj. - Referitor la poporul lezghin
din Caucaz.
LEZGHIN m. - Persoana care face parte din
populatia lezghina.
LEZGHINCA f. - Dans popular caucazian. j
LEZGHINCA f. - Melodie popular^
caucaziana.
LIBOV n. Cu mare voie fi libov primesc. (M.
Costin). Au mincat toti came pentru libovul
impdratului ere f tines c. (I. Neculce). 1-aupindit
femei... ca sa-i ademeneascd... dar s-a dovedit
cd filozofii au de asemenea fi о alcdtuire ce nu
cunoafte libovul. (M. Sadoveanu). Acei copaci
nalfi fi mindri, marturi cu a lor umbrire, De
dezmierddri, de voroave, de libov fi de iubire.
(C. Conachi). E x pi r. A fi cu libov = a fi simpatic,
placut, atragator. Injeleg cd efti barbat cu libov
fi cu inima ca pinea. (M. Sadoveanu). - Iubire,
LIBOVI (a). Bea Novac fi libovefte. (Folclor).
Mergfetele in zezdtoare. Toate beu, se libovesc.
- A petrece.
LIBOVI (a). Dragostea din satul tdu E mai
bund, fatul meu; Cit traiefti, Tot libovefti... Tot
lingd drdgufd efti. (Folclor). - A iubi.
LIBOVIT adj. $i trdiesc tot libovit. (Folclor). -
Cu voie buna, veselie.
LIBOVNIC m. Era fi om libovnic, ospdtdtori.
(I. Neculce). Mie nu-mi trebuiefte sd mai citesc
la istorii de moldoveni, cine sint; pre о sama de
obiceiuri, foarte bine ii cunosc de unde sint, afa
liubovnici la oaspeti. (M. Costin). Libovnic era
la bauturi fi la alergdturi de cai. (N. Costin). -
lubitor, ospitalier.
LICHI interj. Lichi!оpalmd. (V. Alecsandri).-^
Reproduce zgomotul unei lovituri cu palma.
LICHIE f. - Piine din aluat nedospit. |
LICHIE/ - Turta groasa din aluat.
163
LICHIE$ n. - Lichie mica.
LICIUNE f. Mami-sa si temea ca si nu aiba v-
o liciune cu fata, nu-i dadea drumu nici la hoari.
(TD). - Ru§ine.
LIDEANCA f - Soi de prasade.
LIDER m. - Conducator al unui grup de tarani
impropritariti dupa destramarea colhozurilor.
LIFT n. C-on lift cumparai on cal. (TD). - Ban
de aur cu toarta, se purta la git.
LIFTIRIC n. - Amigdala.
LIGANA$ n. - Scaun cu arcuri la trasura.
LIGHEAN n. - Albie de tabla pentru spalat
rufele.
LIGHIOAE f - Om plictisitor, satios.
LIGH1OANA f - Vrajma§.
LIHIEJ. -v. Lichie (turta).
LIHTAR n. - Felinar.
LILIE/ Crin.
LILIUTA f. - Planta din familia liliaceelor.
LIMBA-BOULUI f. - Stinjenel.
LIMBA f Este jacuta fara din doua limbi. (Gr.
Ureche). Impdrdtia slavitului stdpin al nostru,
biruitorul tuturor limbilor. (M. Sadoveanu). Un
sultan dintre aceia ce domnescpeste vreo limba.
(M. Eminescu). - Popor, natiune.
LIMBA f. - Components a melitei (melitoiului)
cu care se bate cinepa.
LIMBA f. - Cirlig la cange.
LIMBA f. - Ratez la lada.
LIMI$TERGURA f. - §tergar decorativ;
prosop.
LIMITET n. - Vai de mireasa.
LIMONALE f. pl. - Lamii.
LIMONIE f. - Lamiie.
LIMONIU adj. - Galben-verzui.
LIMPATCA f. - Candela.
LIMPEDE adj. - Razvedit. Chipul lui il vdd
razvedit inaintea ochilor. (M. Lungianu).
LIMPEZI (a)-A se sfeti. Ne vefi uita $i pe noi
dupa ce s-ar sfeti lucrurile. (C. Petrescu).
LIMPEZIU adj. - Suficient de limpede.
LIN n. - Lini§te, calm. (I. Neculce).
LIN n. - Vas de lemn de forma dreptunghiulara
in care se calca strugurii.
LINCHERI (a) - v. A linchi.
LINCHI (a). Incepeam a linchi gro^ciorul de
pe deasupra oalelor. (1. Creanga). - A linge, a
sorbi.
LINCHI (a) - A minca fara nici о pofta.
LINCIURI (a) - A se juca prin apa; a se balaci.
LINEICA/ - Trasura cu patru roti.
LINEICA f. - Lopatica de uns peretii.
LIN GAR m. - Vagabond, desfrinat.
LINGARI (a) - A minca cite putin din ceva.
LINGE (a). E x p r. A linge pragul = a se lingu§i.
- A se lingu§i.
LINGE-TALGER m. Afara, eu? ian asculta,
mai linge-talger. (V. Alecsandri). - Lingau,
parazit.
LINGURARI n. - Blidar.
LINGURARI n. - Bufet (mobila).
LINGURARI n. - Cotruta.
LINGURARI n. - Vas in care se tin lingurile.
LINGURARI n. - Polonic.
LINGURA f. - Polonic.
LINGURA f. - Fara§.
LINGURA/ - Mistrie.
LINGURA f. - Co§ de prins pe§te.
LINGURITA f. - Mistrie.
LINGURITA f. - Furca pieptului.
LINGURITA f. E x p r. A-l suge pe cineva la
lingurita = a-i fi cuiva foame. - Cavitate situata
intre furca pieptului'§i abdomen.
LINIE f. - Drum de fier.
LINI$OR adv. Сагагща ti-a§ plivi, De iarbd $i
de mohor, Ca sd vii mai lini^or (Folclor). -
Inceti§or, precaut.
LINOC m. - Lin (pe§te).
LINSOARE f. - Ninsoare.
LIN$IRI (a) - A sorbi un lichid, a gusta о
mincare fara pofta.
LIN$IRITURA f. - Vita care maninca prost.
LINTAR adj. - Ca chihlimbarul.
LIOARBA f. E x p r. Taca-ti lioarba = taci din
gura. Tacd-fi lioarba, dac-ai venit aid. (I.
Creanga). - Gura.
LIOH n. - Pivnita pietruita.
LIOP interj. (Il) trinte^te Hop! pe paveaua
la^ilor. (C. Negruzzi). A^chiufa din padure,
mihoho din cimp, §i Hop, Hop in casa: Sita. (A.
Gorovei). - Reproduce sunetui caderii unui corp
moale pe о suprafata plana.
LIORBAI (a). E beat, domnule judecdtor, nu
$tie ce spune, au liorbdit avocafii. (M.
Sadoveanu). - A flecari, a trancani.
LIORBAI AL A f. Ce fel de judecdtor care fine
legea in mind $i nu ma apdra de Horbdiala
avocafilor ? (M. Sadoveanu). - Trancaneala.
LIP n. Camera lui de mult lip ce ave nu se
cuno$tea de era aceasta pinza vreodatd. (V.
Draghici). Nici nu i s-o dus lipul dupa ureche $i
duhanepte ca un ursar. (M. Sadoveanu). —
Murdarie pe corp; pe haine; jeg.
LIPACI m. - Fiecare din capriorii scurti care
164
fac unghi cu capriorii de la colturile acoperi§ului.
LIPAN m. ne-au trimas Pre noi ai$ti $ase
lipani Calari pe §dse juncani. (Folclor). - Sol,
calaret.
LIPCAN m. - Persoana din tatarii lituanieni
stability cindva linga Hotin.
LIPCA adv. E x p r. A sta lipca undeva = a sta
nemi§cat linga cineva, ceva. Toader Maftei $i
frate-sau Mutu stau lipca lingd stiva lor de peri.
(M. Sadoveanu). $ezi lipca unde te duci $i scoti
sufletul din om cu obrdzniciile tale. (I. Creanga).
A se tine lipca de cineva = a-1 urma peste tot
plictisind-ul. Ne finem de mata lipca. (E.
Camilar). A umbla lipca dupa ceva = a dori ceva
foarte mult. Cinsteampe Motdtcu braga, alvifd...
lucruri dupa care el umbla lipca. (C. Hoga§). -
A nu se desparti de cineva, ceva.
LIPI (a) - A se intorloca (doua familii).
LIPI (a). Nimi nu pute si si licheasci. (TD) - A
se apropia.
LIPI (a) - A unge podeaua casei cu lut.
LIPI (a) - A pomesti.
LIPICI n. - Hirtie de mu§te.
LIPICI n. - Plasture.
LIPICI m. - Scai.
LIPICIOASA f. - Planta cu tulpina ramificata,
cu peri§ori aspri.
LIPICIOASA/ - Planta cu tulpina viscoasa cu
flori ro§ii, albe.
LIPICIOASA/ - Turita.
LI PIT adj. - Muruit (cu lut).
LIPITOARE/ - Vinarita.
LIPITURA/ - Copii infiat.
LIPITURA / - Adaus.
LIPNIC n. - Denumire a unui loc pe mo§ia
satului Mahala (linga Cemauti), unde cresc multi
tei.
LIPNIC n. - Vinarita; lipitoare.
LIPNIC n. - Localitate veche moldoveneasca
(raionul Ocnita), unde §tefan cel Mare a nimicit
pe tatarii navalitori (Batdlia de la Lipnic, 1469).
LIPOS adj. - Jegos, nespalat.
LIPO$IT adj. - Murdarit, patat (haina).
LIPOVAN m. - Rascolnic rus (disident religios)
stabilit in veacul XVIII in Moldova.
LIPOVANCA/ - Femeie lipovana.
LIPOVENESC adj. Sat lipovenesc. (DD). -
Propriu lipovenilor.
LIPOVENE$TE adv. - Ca lipovenii.
LIPSI (a). Cd Adam, cind о gre$it, Domnu din
rai l-o jipsit. (Folclor) - A izgoni.
LIP$IT adj. Ii lip$it la vorbi. (TD). -
Necuviincios.
LIRA adv. E x p r. A imbla lira = a umbla de
colo colo, fara nici un rost. - Brambura.
LISOARE/ pl. - Arcuri la trasura.
LIST n. - Tava (dreptunghiulara pentru copt).
LI$CA/ - Li§ita.
LI$CARAE/ - Cird de li§ite.
LI$ITE/ pl. - Gemanari la car, caruta.
LI$TAI adv. Sd te fere^ti de omul ro§, cdci e
li$tai dracul inpicioare. (1. Creanga). - Intocmai,
aidoma.
LI$^E/ - Li§ita.
LITARCA/ - Lucema.
LITOU n. - Litografie.
LITRA/ - Cana (de lut, de metal) pentru apa.
LITRA/ - Сеанса (de faianta).
LITRA/ - Cratita cu coada lunga.
LITRA/ - Pahar.
LITRA/ - Unitate de masura egala cu 1 I.
LITRU m. - Carafa de sticla de 2 - 2,5 I.
LITRUTA/ - Сеанса, сапа de metal smaltuita
(pentru apa).
LITRUTA / - Сапа, сеанса (de portelan).
Е1ТД/ - Leicuta (matu§a).
LIT ARINA / - Lucema.
LITE/ pl. - Chingi la boroana.
LIT JRIE / - Lucema.
LITICA/: - Leicuta.
LIUBENITA f. - Dovleac galben pentru nutret.
LIUBENITA-ALBA /. - Dovleac alb
comestibil.
LIUBI (a). Li fa^im racoari, ci ii nu liubesc
(caldura mare). (TD) - A-i placea.
LIUBOV/ - lubire, dragoste.
LIUBOVNI$EL m. - lubit.
LIUNGURARI DE SARE n. - Solnita de lemn
pe perete.
LIVADA / - Terenul unei gospodarii tarane§ti.
LIVADA/ - Lot de pamint pe linga casa.
LIVADA DE VIE/ - Vie.
LIVALNIC n. - Stropitoare.
LIVALNITA/ - Stropitoare.
LIVARANT n. Neatali ai cdrufibtoni^i cai gra$
ca di livdrant. (TD). - Geamba§. > *
LIVINTI m. pl. Matei-voda, domnul Tarii
Muntene^ti ... avea o$ti ... fara dardbantii de
tara $i de ai no$tri moldoveni, acolo mer$i in
leafa, cdrora numele era livintii. (M. Costin). -
Moldoveni naimiti in armata muntenilor.
LIVIR m. - Miner la vinturatoare. >
LIVIR tn. - Miner la valul putului.
LIZNITA f - Mar paduret.
165
.-------------------------------------
LlNCED adj. Pine linceda. (DD). - Fara gust.
LlNICA/ - Ata subtire de lina de diferite culori,
cu care se brodeaza.
LINOS adj. Oaie linoasd. (DD). - Cu lina multa,
ci^lina bogata.
LINOS adj. - Asemanator cu lina.
LISCA adj. - Breaza (iapa).
LOAZA f. Eu toate Le deprind de la tine,
Moldova, ... Stringerea minii De la horele tale,
jmbrafaarea lunga - De la loazele tale. (Gr.
Vieru). - Vita de vie.
LOAZBA f. - Lespede de piatra.
LOAZBA/ - Suport de lemn la butoiul plin.
LOBDA/ Boierul intoarse carul §i izbi pe om
spre roatele carului spre lobdele incdrcate.
(M. Sadoveanu). - Bucata de lemn lung de 1 - 2
m despicata cu toporul dintr-un trunchi.
LOBDA f. - Scindura groasa din despicatura
unui trunchi.
LOBOJIOARA f. Frunzi^oari lobojioari, Fa,
lelita Mdrioari. (Folclor). - Loboda.
LOC (de atirnat navoadele) n. - Plavca.
(CADE).
LOCA$ n. - Fiecare dintre cele doua umere la
ferastraul cu rama.
LOCOVI§TE f. - Birlog.
LO'CUL TIRGULUI n. A plati locul tirgului
= a plati vama la piata. - Varna.
LOC-SEZ n. - §es.
LOC TOCMA n. - Loc drept, §es.
LODBA f. Un car incarcat cu lodbe de fag. (I.
Creanga). - Scindura groasa §i lunga (1 - 2 m)
despicata cu toporul dintr-un trunchi.
LODBA f. - Dosca.
LODORA f. - Femeie lene§a.
LOGHIN m. - Lene§ (Th. Holban).
LOGODEALA f. §i din una din doua au ajuns
cu vorba pan la logodeala. (TD). - Logodna.
LOGODITOR m. Maicele i$i pling feciorii §i
nevestele-sojiorii, Fetele - logoditorii. (Folclor)
- Logodnip.
LOGOFAT f. - Inalt demnitar la curtea
domneasqg a Moldovei medievale.
LOGOFAT MARE m. - Intiiul boier de divan
care conducea cancelaria domneasca §i, in lipsa
domnului sau a mitropolitului, prezida Sfatul
domnesc.
LOHANCA f. - Balie.
LOHANCUTA f. - Balie mica.
tOITRA (a) - A afina.
tOITRAC n. - Haraba.
bOlTRAC n. - Caruta cu loitre lungi.
LOITRAC n. - Car cu loitre lungi.
LOITRARE m. pl. - Loitre.
LOITRARI n. - v. Loitrac (haraba).
LOITRAT adj. Ogor loitrat. (DD). - Afinat.
LOITRA f. - Caruta cu loitre lungi.
LOITRA f. - Obiect asemanator cu scara fixat
deasupra ieslei.
LOITRA f. - Scara mare de care se foloseau, in
epoca medievala, osta§ii la asedierea cetatilor.
LOITURI n. - Caruta cu loitre lungi.
LOITURI n. - Loitre.
LOJNITA f.-v. Loznita.
LOJNITA f. - Lasnicior.
LOLA f. - Femeie urita, natinga. (Th. Holban).
LOLOT n. - Cocolo§ de lina.
LOLOTOASA f. Mi-ат luat fati cu casi §i
traiesc c-o lolofoasa. (Folclor). - Femeie
zoioasa, neingrijita.
LOM n. - Vita subtire la curpanul de castraveti.
LOM n. - Vrej de castravete.
LOM n. Dati-ni lomu §-o lopatiSidistup aceasti
groapi. (Folclor). - Ranga.
LOMCA f. - Cariera, excavatie miniera.
LOPATA f. - Cazma.
LOPATA f. - Visla.
LOPATA f. - Ispol.
LOPATCA/ -- Mistrie.
LOPATCA f. - Dalta de dogarie.
LOPATCA f - Fara§.
LOPATJIIC n. - Sfredel de lemnarie.
LOPATICA f. - Cazma.
LOPATICA/ - Coada cu roata la putinei.
LOPATICA f. - Limba la clanta u§ii.
LOPATICA/ - Fund de hacuit varza.
LOPATICA f. - Inchizator de tabla la soba.
LOPATICA f. - Fund de mamaliga.
LOPATICA f. - Scindurica cu gauri la sulul de
dinainte.
LOPACIOARA f. - Bulfee la jug.
LOPACIOARA f. - Mistrie.
LOPALAU n. - Limba (la melita).
LOPATEA/ - Lopatica.
LOPATEA f. - Planta din familia cruciferelor,
cu flori mari liliachii.
LOPOTI n. - Sfredel de lemnarie.
LOSTOPAN A f. - Bucata mare de pamint rupta
dintr-un mai.
LOSTOPANA / - Buturuga.
LOSTOPANOS adj. - Care consta din
lostopane.
LOTARI m. - Persoana improprietarita cu un
lot de pamint.
166
LOTIRCA f - Mosorel.
LOTIZA (a) - A improprietari cu loturi de
pamint dupa desfiintarea colhozurilor.
LOTIZAT adj. Asta a fost atunci cin s-o lotizat.
(TD). - Improprietarit cu lot de pamint.
LOTOC n. - Troaca (la gaini).
LOTOCI (a) - A se scalda, a se hiijoni in apa.
LOTRU m. Uitea^a, domnule prefect... pot veni
asupra lor ni$te lotri. (M. Sadoveanu). Teiul se
va legana Iard$i te va de^tepta In temeiul
codrului pe drumul lotrului. (M. Eminescu).
- Hot, tilhar.
LOVI (a). Daci si lovesc si porneasci treba-
nainti, pot fa$i nunta. (TD). - A se intelege.
LOVITOR m. Mai tigane, fa-mi lovitori... Sd
pot taia numaifer§i capete de voinici. (Folclor).
- Palo§.
LOZAC n. - Damigeana.
LOZIE f. Din lunca de lozii veni strigdtul
singuratic al cucului. (M. Sadoveanu). Prutul
§erpue$te in desi^uri de trestie §i de lozii. (A.
Vlahuta). In poiana vede о casutd umbrita de
ni$te loziipletoase. (I. Creanga). - Salcie, rachita.
LOZIE f. - Ramura de rachita folosita pentru
impletitul co§urilor.
LOZIE/ - Vita la tufa de struguri.
LOZJQARA f. - Lozie subtire.
LOZJNCA/ - Ramura de lozie.
LOZINCAf. - Ciulin.
LOZNITA/ - Leasa de nuiele pe care se usuca
sau se afuma fructele.
LOZNITA/ - Groapa (cuptor) deasupra caruia
se pune a leasa pentru afumat fructele.
LU ARE (la armata) f. - Nabor. Multi din tdrani
nici nu credeau cd are sd fie nabond. (DLR).
LUCIOC n. - Arc cu cirlig la coasa care a§eaza
brazda.
LUCNITA f - Groapa de unde se scoate lut.
LU CO ARE/ §i de la Moscvd lucea^te lucoare,
Intinzind lungi raze §i bun mime subt soare.
(Dosoftei). Scoarte de mesteacan azvirlite in jar
sporira lucorile focuhii. (M. Sadoveanu). Apoi
mi s-a deschis luciu larg rumenit de cea dintii
lucoare a zorilor. (M. Sadoveanu). - Lumina.
LUCRAUCA / О fati lucrauci. (DD). - Fata
prost crescuta, needucata.
LUCRATOR adj. Acolo-i dimult pamint
lucrator. (DD).-Arabil.
LUCRATOR m. - Robota$. Sd md stringa
robota^ii. (N. Hodo§).
LUCRATURA f. - Dantela.
LUCUNI m. pl. - Piro§ti.
LUJAN m. - Cocean.	I
LULEA / Catd-ti de drum, pina ce nu scorn
luleaua de la ciubuc. (V. Alecsandri). Mo^neaguli
trage dintr-o lulea de un cot. (M. Sadoveanu)/!
Depe la Grumdze^ti incolo... mo$ Nichifor §i-ai
aprins luleaua. (I. Creanga). Lulea ferecata cu!
argint. £C. Negruzzi). - Pipa.	j
LULEA / E x p r. A fi cu capul lulea = a fij
zapacit de bautura. Cite un mitocan cu capull
lulea de vin ifi facea de vorba cu pdretii. (M. |
Eminescu). - Ametit.	j
LULEA/ E x p r. A fi indragostit lulea = a fij
tare amorezat. Intr-un rind cazu amorezat, dar\
amorezat lulea. (N. Gane). - Tare indragostit. q
LULEUTA/ Cu luleuta-n gurd. (E. Voronca). 1
- Pipa mica.	q
LUMATIC adj. - Umblat prin lume. j
LUME/ - Lumina. (N. Neculce).	I
LUME/ - Piatra scumpa la inel.	1
LUMET adj. О nevastd tindra §ifoarte lumeafaA
(S. F. Marian). - SociabiL	j
LUMIN m. - Aluminiu.	d
LUMINICA/ - Luminarica.	j
LU MIN AREf Numa la casa §eea era luminari. J
(TD). E x p r. A se duce la cineva cu luminarea |
= a vizita pe cineva ce sta pe patul de moarte. - j
Lumina.	1
LUMINARICA-DOMNULUI/ - Planta. (Th.
Holban).	1
LUMNARE/ - §urup la tease.	1
LUNAIA / - Nume ce se da unei vaci fatatel
intr-o luni.	i
LUNARI m. - Alun (pom).	|
LUNCA/ - Salcie.	1
LUNCET n. pl. Pleaca Lina la fintina... Lew
fintina din luncet. (Folclor). - Lunci.	У
LUNCURI /pl. fimergeiprin balcuri, luncunft
vai §i dealuri. (TD) - Lunci.	|
LUNDUNICA f. - Rindunica.	4
LUNGOCI m. - Oblete.	I
LUNGOAREf. - Tifos.	1
LUNINA (a) - A lumina. -	fl
LUNINkf. - Lampa. ‘ '	j
LUNINA/ - Luminare.	ш	1
LUNINA/ - Piatra scumpa la inel.	4
LUNINITA/ - Piatra scumpa la inel.	j
LUNIN1TA f. - Lumina ochiului, pupila. |
LUNTRE/-Lotca.	|
LUNTRE/ - Plavca.	I
LUP m. - Miezul pepenelui verde.	fl
LUPAN m~. Din patru vetre ale acelor haite аЛ
sd iasd la rdzboi douazeci de lupani. (Mfl
L-M
Sadoveanu). - Pui de lup.
LUPTATOR m. - Voinic, tragator, rezistent
(cal). r
LUSIET adj. - Alunecos.
LUSTRUI (a)-A vacsui.
LU§CA f - Pat de lemn fara speteze.
LU§i (a) - A desfaca grauntele de porumb de
pe cocean.
LU§IU n. - Lunecu§.
LU§IU m. ~ Polei.
LU§UI (a) - A aluneca.
LU§UIARAf. - Alunecu§.
LU§UU§ n. - Alunecu§.
LUT ALB n. - Var.
LUT BALAN n. - Hlei albicios.
LUT ARI U adj. - Galben-inchis.
LUTCA f. -Toe la fereastra.
LUTI (a) - A trage tama la radacina porumbului.
LUTINA/ - Coaja ce se jupe§te de pe aldani.
LUTI§ adj. - Lutos (pamint).
LUTI§OR m. - Varietate de aigila, ro§ie sau
galbejja.
LUTIU adj. - Galben-inchis.
LUTNITA f. - Loc de unde se scoate lut.
LUTOS adj. Pamint lutos. (DD). - Care are mult
lut.
LUTUI (a) - A trage tarna la radacina
porumbului.
LUTUFAR m. - Om rau.
LUXEMBURGHEZA f. - Dialect al limbii
germane legiferat prin hotarirea parlamentului
luxemburghez din 1983 drept limba oficiala a
Marelui Ducat de Luxemburg; limba oficiala a
Ducatului de Luxemburg.
LUZUI (a) - A desface grauntele de pe coceanul
de porumb.
M
MACAHON n. - Pilug de lemn.
MACALDAU m. - Vlajgan.
MACARA f. - Mosorel.
MACARINAR П. — Strecuratoare.
MACAROANA/ - Mosorel.
MACAT n. - v. Macat.
MAC^lZ n. - Caprior gros la casa.
MACAU n. Toata ziua c-un macau. (T. Pamfile).
~~ Ciomag.
Machina/ - Vinturatoare.
MACHIRI§n. - Macri§.
Machitra/ - Piua.
167
MACHITRA f. - Oala mare rotunda.
MACILIE DE SARNICf. - Gamalie de chibrit.
MACIULIE f. - Miner (la sertar).
MACIULIE/ - Gamalie (la chibrit).
MACORTEATA / - Strachina mare.
MACOVEI n. - Pilug de lemn cu care se piseaza
macul in piua.
MACUH n. - Tescovina bine presata.
MACUHA/ - Tescovina bine presata.
MACUHA / - Turta presata din resturi de
seminte dupa extragerea uleiului.
MACULA / - Urma murdara lasata pe un
obiect; pata.
MADUF n. - Maduva (osului).
MADZIRI$Ef. pl. - Bulgara§i de pamint uscat.
MAFLER m. - v. Mahler.
MAGALIUTA/ - Gamalie la chibrit.
MAGARI m. - Catir.
MAGARI m. - Ursoaica (in pod).
MAGAZ n. - Pivnita (sub casa); subsol.
MAGAZ n. - Pivnita pietruita.
MAGAZ n. - Bordei de tinut muraturi, cartofi,
varza §.a. e
MAGAZI|£/ - Hambar pentru cereale.
MAGAZIE / - Camara pentru pastrarea
alimentelqr.
MAGAZ^N n. - Hambar pentru grine.
MAGAZINA/ - v. Magazin.
MAGLA/ - Obiect de lemn sau aluminiu cu о
parte valurata pe care se spala rufele.
MAGLINET n. - v. Magla.
MAGLINEATA/ - v. Magla.
MAGLINEATA/ - Mai pentru rufe.
MAGOPATA / Eli nu sint о magopata Care
da la toti pricind. (C. Negruzzi). - Femeie
desfrinata.
MAHAL m. Scot pe git tipete rdgu^ite... sub
cuvint de a indemna mahalii patrupezi
(camilele). (V. Alecsandri). - Hamal.
MAHALA / In mahala = in apropiere, in
vecinatate. §-o alergat in mahali, $-0 cdtat о sitd
rara de negara. (Folclor). Trag la alti casi in
mahali. (Folclor). - Case invecinate.
MAHALAGITA/ - Vecina.
MAHALAGIU m. Bun ii vinul $i rachiul, Dar
mai bun mahalagiul.
(Folclor). L-au invalit mahalagii in ce au putut
$i l-au ingropat. - Vecin.
MAHLER m. Eustratie Logofdtul $i... un
mahler Misail Calugarul ... s-au apucat cu
basnele lor de aceasta poveste. (M. Costin). -
§arlatan.
168____________________________________М
MAHNA f - Tristete.	Г
MAHNAf. - Dosada. Ma suii pe munfi sa-mi
vad muma, Sa-mi vad tata, Plin de dor $i de
dosada. (G. Dem. Teodorescu).
MAHRA f. - Franjuri.
MAHUL1CAf - Bucla pe fruntea femeii.
MAI n. Nu trebuie sd manince mai sau rinza de
pasere. (Folclor). - Ficat.
MAI n. - Coada cu roata la putinei.
MAI (de batut cinepa) n. - Naboinic.
MAI (de batut pari) n. - Naboinic.
MAICA-DOMNULUI f. - Vaca-domnului
(insecta).
MAICA f - Maiou.
MAICAf. - Soi de cartofi (de luna mai).
MAIDAN n. Intr-un mic maidan se intilnird
cu vreo patru copii de sama lor, care se jucau.
(A. Vlahuta). Din dosul casei mele iese un
maidan desert. (V. Alecsandri). E x p r. A scoate
(a ie$i) la maidan = a scoate, a ie§i la iveala, a
se face cunoscut. Puii scoaserd la maidan pe
mintuitorul lor. (S. F. Marian). Tarafurile
politice se-nmultesc pe toatd ziua... Care an
mai ie$it la maidan? (V. Alecsandri). - Piata,
loc liber, neingradit.
MAIGL1HIN m. - Urda-vacii.
MAIMARUTA f. - Boul-lui-Dumnezeu
(insecta).
MAIOG n. - Mai pentru rufe.
MAISTIRI m. - Me§ter de u§i, ferestre.
MAISTIRI m. - Zidar.
MAISTIROUCA f. - Mistrie.
MAISTRU m. - Timplar; me§ter de mese,
scaune.
MAIURA/- Ficat.
MAIURI ALBE/ pl. - Plamini.
MAIUT n. - Mai mic.
MAIZIL n. - Dalta de taiat fier.
MAJ ARA / - Car cu loitre lungi; caruta cu loitre
lungi.
MAJ ARA / - Haraba.
MAJA/ - Caruta de carat pe§te. (1. Neculce).
MAJ A / Majd de morun. (Doc. de la §tefan cel
Mare, 1466). - Masura, car de pe§te.
MAL n. - Deal.
MALAC n. - Matraguna.
MALAGAMBA f. - Cama§a barbateasca cu
nasturi de metal, tunica.
MALAHAI n. - Mai de lemn folosit la
despicarea butucilor.
MALAI n. Mo^neagul a ramas ple$uv $i spetit
de mult ce-l netezise baba pe cap $i de cercat in
spatele lui cu cociorva, dacd-i copt malaiul. (1.1
Creanga). E x p r. $i-a trait traiul, §i-a mincatl
malaiul = a imbatrinit. V-ati mincat de multi
malaiul. (V. Alecsandri). - Produs alimentar dinl
faina de porumb.	1
MALAI n. Malaiul, pdsatulsau meiul se
dupa ce i s-au secerat spicele. (T. Pamfile). Cindi
te-i satura de strujit репе, vei pisa malai. (1.1
Creanga). Mare zgircit ii! Ii in stare sd tae un/^1
de malai in opt. (V. Alecsandri). E x p r. Vrabial
malai viseaza = fiecare se ginde§te la ceea ce-il
place mai mult. - Mei.	J
MALAI-TATARESC n. - Mei.	|
MALD n. - Snop de stuf.
MALD n. - Snop mare (de malai).	j
MALDAC n. - Sarcina de lemne, fin, paie §.a. i
MALIC n. - Jeg, murdarie pe corp.
MALICOS adj. - Jegos.
MALIGUTA/ - Mamaliga mica.	<
MALIN m. - Liliac.
MALIN m. - Dud.
MALIN m. - Crema de ghete.
MALIN A / - Zmeura.	<
MALIN A / - Crema de ghete.
MALINA DE COPAC/ - Duda (fructul).
MALINARIU adj. - De culoarea zmeurei
coapte, ro§u.	;
MALINIU adj. - Ro§u, de culoarea zmeurei.
MALOS adj. - Rupt dintr-un mai (pamint).
MALOROSCA/ - Camera femeiasca cusuta
cu altita.
МАМАЕ/ - Bunica din partea mamei.	4
MAMA-SACARII - Comul-secarii.	;
МАМСА/ - Doica.	<
MAMCAj? - Mei (graunte).	L
MAMELUC m. - Om nepriceputj
neindejpinatic.	‘
МАМ1СА/ - Soacra.
MAMIDELE / pl. - Bani de aur, se purtau la
gh.
MAMPASELE/ pl. - Bomboane.
MAMUTA/-Matu§a.
MANAFETURI n. pl. $i la о piata cjebabe A.t
gasit de toate: Basmdli, bucheturi $i pentru
pocloane manafeturi. (Folclor). -^Daruri
(marunte la nunta).	J
MANA/ Nu-i mana, nu-i nici. (TD). - Roada;-
MANA/ Esti mani la tdfi. (TD). - Folos.
MANCA / Manca, guvernanta m-a$ ingriji s~$
aleg. (C. Negruzzi). - Doica.	x 4
MANDACICA f. - Mistrie."
MANDRABURCA/ - Cartof	|
м
1ЬУ
MANDRABURCARIE / - Loc cultivat cu
cartofi.
MANDRABURENIE f - Teren cultivat cu
cartofi.
MANDRAGOCI m. - Lungan, ciofligar.
MANDRA f. - Unealta de prins pe§te, plasa
purtata pe apa.
MANDRA f. О mandra = о nimica toata. -
Nimica.
MANE f. - Pirghie de lemn.
MANERCA f. - Bidon mare pe care il purtau
in trecut gazarii.
MANG m. - Natarau.
MANGAFA f La Ci$lita-i spuni rap§iugi, da
la noi mangafa. (TD). - Rapciuga.
MANGE f. - Tocana de carne (cu sau fara
cartofi).
MANGE f. - Tocana de legume.
MANGE f. - Sos din patlagele-ro§ii cu ceapa §i
ardei.
MANGHINA f. - Om greoi, neindeminatic.
MANGOSIT m. Na! zise el, mai dindu-i о tifla;
pacdtoaso §i mangosito. (C. Hoga§). Ticdlosul
f mangositul! Inca se rinjea la mine citeodata.
(1. Creanga). Vai... mangositilor, c-o sa-mifacefi
zile fripte. (V. Alecsandri). - Slabit de puteri,
blestemat, netrebnic, natarau.
MANGOSITIT adj. - Mangosit, om de nimic.
MANIC A f. - Vopsea pentru lina.
MANIJURI n. pl. - Grajduri.
MANINA/ - Sperietoare de pasari.
MANINA f. Numai se apropie о manina mare
de niuere, un baboi mare. (TD). - Namila.
MANI§CA f. - Brodatura pe peptul cama§ii
barbate§ti.
MANLUC m. - Sperietoare de pasari.
MANTAUA§A f. - Mantaluta.
MARAMGIU adj. Jini$or maramgiu, Cules
toamna mai tirziu. (Folclor). - Ro§u-inchis.
MARANGOCI m. - Lungan.
MARAZ n. - Necaz.
MARCHIR n. - Furca cu §apte coarne.
MARCOTET n. Vatajele nu fii moale, Ca te-
am da in tirgpe oale $i te-om da pe-un marcotet,
Si te-om vinde far depret. (Folclor). - Strachina
mare de lut; hirdau.
Marcotet n. - Vas de lut in care se piseaza
macul.
MARCOTET n. - Vas mic de lut, lemn in care
se face mujdeiul.
MARCOTET n. - Oala de sarmale.
MARCOTET n. - Vas de lemn in care se
*
plamade§te.
MARCOTET n. - Gavanos.
MARCOTET DE ARAMA n. - Piulita de
arama in care se piseaza miez de nuca, zahar,
piper.
MARCOTI§IOR n. - Strachina (de lut).
MARCOUCA f. Prajim carnea, dunicdm
marcouca §-punim §eapi. (TD). - Morcov.
MARDI (a) - A chelfana.
MARDI (a) - A ciordi, a fura.
MARDEALA f. - Chelfaneala.
MARFARI n. - $lep.
MARFARI m. pl. Vin ni$ti marfari cu $it £ cu
marfi. (TD). - Negustori.
MARGHIOLEALAf. - Sclifoseala, §mecherie.
MARGHIOLIE/ Iar о le^inat?... Mari ce-s
marghioliile aiste? (V. Alecsandri. - §iretenie.
MARGINA f. - Calcii de piine.
MARGINA f. La margina Nistrului. (DD). -
Mai.
MARHOTCA f. - Mahore a.
MARIEf. El (riul) curd in marie. (DD). - Mare.
MARINA (a) - A conserva, mai ales legume,
cu otet, untdelemn §i condimente.
MARINAT adj. Pdtlagele marinate. (DD). -
Conservat in marinata.
MARINATA f. - Solutie din otet, untdelemn §i
diferite condimente.
MARI/ - Mar (fructul).
MARLE/ - Tifon-pinza.
MAROJ adj. - Mare.
MAR§lyNA/ - Automobil.
MARINA / - Camion.
MAR§INA/ - Locomotiva.
MARTINI (a) - A treiera cu batoza.
MART AC n. - Carimb la loitra carutei.
MARTAC n. Cdpriori la casa se sprijina pe
martaci. (TD). - Costoroaba.
MARTU§CA/ - Mai de lemn pentru despicat
butuci.
MARTAFOI (a) - A se umfla in репе; a-§i da
aere.
MARTILE/ pl. - Martia, in fiecare marti.
MARTOLEA/ - Numele unei vaci fatate intr-
o marti.
MARTOLINA/ - Numele unei vaci fatate intr-
o marti.
MARTURILE/pl. - Martia, in zilele de marti.
MARUNCHIURI n. pl. Culizem sei sad ...
fasim trii marunchiuri. (TD). - Manunchiuri.
MARUNTI$UR1 n. pl. - Verdeturi.
MARUNT I§URI n. pl. - Legume.
170
MAS n. In noaptea aceea la fintina mi-a fost
masul §i n-am inchis ochii nici cit ii scapara din
amnar. (I. Creanga). - Popas peste noapte;
innoptat.
MAS n. Am mulfamit babei frumos pentru mas.
(1. Sbiera). - Gazduire.
MASALARI m. - Crin.
MASALARI adj. - Cu masele crescute
neregulat (cal).
MASALIN m. - Dud (pomul).
MASAT n. - Amnar.
MASAUA f. - Parte a coasei care se fixeaza pe
topori§te.
MAS A f. - Fata de masa.
MASAf. - Strung de tras §inele la roti.
MASCARA f. - Prostituata.
MASCARA f. A spune mascarali. (DD). -
Cuvint indecepf.
MASCARALIC n. - Fapta, vorba ce provoaca
risul; caraghio^|ic.
MASCARALIC n. - Dezordine.
MASCARALIC n. - Fapta, vorba indecenta.
MASCARAUA f. - Slutenie.
MASLA f. - Varguta in jocul de copii “de-a
masla”.
MASLEANCA f. - Putinei.
MASLIN n. - Crin.
MAS LINA f. - Saptamina alba, inainte de postul
mare.
MASLINIU adj. - Cafeniu-ro§u.
MAST AC AN m. - Mesteacan.
MASTAG m. - Mesteacan.
MASUICA f. - Masuta joasa.
MA§A f. - Funda; bant.
MARINA f. - Ma§ina de tocat struguri.
MA$IURLA adj. - Pietros, virtos.
MA§IUE§ BATUT m. - Trandafir.
MA§yiE§ HULTUIT m. - Trandafir.
MA§INCA f. - Ma§ina de facut ghivent.
MA§JNCA f. - Burghiu de timplarie.
MA§J}NCAf. - Dintar de rostuit ferastraul.
MA§IJNCA f. - Stropitoare pentru vie, pomi.
MA§INCA f. - Unealta de strivit strugurii.
MA§INCA f. - Unealta de desfacat grauntele
de pe^ocenii de porumb.
MA§INCAf. - Unealta de taiat §i§ca.
MA§I£JCA f. - Moap cu motor.
MA§INCA DE MINA f. - Defacatoare de
porumb.
MA§INUi (a) - A treiera cu batoza.
MA§INISTRU m. - Ma§inist la tren.
MA§TEH m. Ce indreptare se poate a^tepta ...
M _______________________________________
de la un vitreg §i ma$teh ca acesta. (CADE). -
Tata vitreg.
МАРТЕНАf. - Ma§tera; mama vitrega.
MA§UTA/ - Funda; bant.
MATA pron. - Dumneata.
MATAHALA f. Iar bietul Drago§, de$i era о
matahald de от mare $i lalie, se facuse totu$i
mic numai cit un purece. (C. Hoga§). Se tern
precum se terne un corb d-о matahald. (C.
Negruzzi). - Om mare, zdravan.
MAT ALE pron. - Dumneata.
МАТСА f. Ern^r diniqr. (Doc. de la Stefan cel
Mare din 1475). - Albia, izvorul riului.
МАТСАf. - Loc drept; §es.
МАТСА/ - lma§.
МАТСА/ - Vita la tufa de struguri.
MATERIE / - Pinza, stofa; tesatura.
МАННА/ - Sapaliga.
MATINCA adv. - Pesemne.
MATIRIAL n. - Solutie de stropit via.
MATITA / - Plasa deasa, ca un sac, in care se
acumuleaza pe§tele prins.
MATRAS n. - Saltea (de fin, vata).
MATUF m. Era un matuf rdposatul, sd fugi in
lume, pare cd era un snop de urzici. (V.
Alecsandri). - Babalic, batrin ramolit.
MATURATOARE/ - Grapa de spini.
MATU§CA/ - Preoteasa.
MAZ£/ - Crema de ghete.
MAZIL m. Atunci fugitau multi boieri §i mazili
de groaza lui (Duca voda) pentr-alte tdri, de s-
aupustiit casale. (1. Neculce). - Membra al unei
categorii sociale intermediare, intre boieri §i
tarani.
MAZILI (a). lata i-a venit veste cd l-au mazilit
imparatul $i domnia este data lui Patru voda
tjchiopul. (Gr. Ureche). - A detrona, a destitui.
MAZILIRE/ - Detronare, destitute.
MAZURCA/ - Biscuit de casa.
MAZUT n. - Pacura.
MACAT n. - Covor tesut in stative in patru ite.
MAC AT n. - Cuvertura de pat. (I. Neculce).
MACALEANDRU m. Stic heli, presuri,
macalendri, ce prin tufe se alungd. (V. *
Alecsandri). - Pasare insectivora cu репе ro§ii.
MACAUA§ n. - Ciomagel.
MACELARA (a) - A taia in bucati.
MACELARAT adj. - Taiat in bucati.
MACHINA (a) - A vintura cereale cu
vinturatoarea.	>• ~
MACHINA (a) - A strivr (struguri).
MACHINA (a) - A mistui.
м
171
MACHINA (а) - A trancani, a vorbi verzi §i
uscate.
MACIUCAT adj. - Rotund (ca maciulia de
maciuca).
MACIUCA f. - Gamalie la cui.
MACIUCA f. - Ciocan mic de lemn de netezit
tabla.
MACIUE§ BATUT m. - Trandafir.
MAC1UE§ HULTUIT m. - Trandafir.
MACIULAR m. - Macelar.
MACIULIE f. - Gamalie la cui.
MACIULIE f. - Gamalie de chibrit.
MACRAME f. pl. Noui si ni legat la cai
macrame de in. (Folclor). - Naframe.
MACRICI n. - Macri§.
MACROS m. - Ardei gogo§ar.
MAD ARI (a). Pitigoii... se madaresc ei
cintind. (S. F. Marian). - A se*alinta, a se rasfata.
MADARIT adj. Dorul tdu e madarit Trebuie-n
brate-nvelit. (Folclor). - Alintat, rasfatat.
MADUHA f. - Maduva (osului).
MADULAR m. Academia, care admirase
superioritatea $i intinderea talentelor prinfului
Cantemir in cursul invataturilor sale, il alese
curind de modular al sau. (C. Negruzzi). Am
avut norocire a face cuno^tinta cu mai multi
invatati insamnati, madulari ai Academiei. (M.
Kogalniceanu). - Membru al unei academii.
MADULARI (a). leri m-au opdrit, astazi m-au
mdduldrit cu totul. (I. Sbiera). - A rupe (in
bataie). •
MADURARI f. pl. - Madulare.
MADZARAT adj. - Bulgaros (pamint).
MADZAROS adj. - Bulgaros (pamint).
MAESTRIE f. - Mistrie.
MAGALIE f. - Gamalie de chibrit.
MAGALIE f. - Maciulie de mac.
MAGALIE f. - Capatina de usturoi.
MAGALIE f. - Floare la cui.
MAGALIE f. - Gamalia acului.
MAGALIE/ - Partea ingro§ata a furcii de tors.
MAGALIE/ - Nod la caier.
MAGAREATA f. - Planta de balta.
MAGARETE m.^ - Natarau.
MAHALEANCA/ - Vecina.
MAHALENI m. pl. Cheamineamuri, mahaleni,
si gramddesc la cumdtrii. (TD). - Vecini.
MAHALIT n. - Scoaterea (bagarea) butoaelor
to pivnita de catre mahali.
MAHALOS adj. Copila ... asculta tinguirile
uneifemei mdhdloase. (M. Sadoveanu). - Mare
la trup, matahalos.
MAHAREATA f. - larba acvatica.
MAHNITELE adj. Si due pdsdrili dimineata
mahnitali. (TD). - Mihnite.
MAI! interj. - Ba!
MAI§OR n. - Ciocan mic de netezit tabla.
MAIU§TET n. - Ciocan mic de netezit tabla.
MAJARIT n. - Negot de pe§te.
MAJER m. Vine $tire bund $i despre pe^tele
inchis in balti in fiecare primavara, pe care
mdjerii il prind apoi cu harnicie. (M.
Sadoveanu). - Pescar.
MAL n. - Mocirla, ochi.
MALAI n. - Mei.
MALAI n. Punim acolo intr-un tease... Dupa
§i-am scurs bini jinu din malaiurle §elea $i li
scoatim afari, si numesc malaiuri. (TD). -
Tescovina.
MALAI TURCESC n. - Mei.
MALAILE n. pl. Si creasci griili $i malaili.
(Folclor). - Plantatii de mei.
MALAE§ n. Mama v-aduce voua... Malae§ in
cdlcae§. (I. Creanga). - Malai mic.
MALAIET adj. Pari mdldiati. (TD). - Zemos.
MALAIATA adj. Chiatri mdldiati. (DD). -
Farimicioasa.
MALAI§TE/ - Teren cuitivat cu mei.
MALAI(J$CA f. - Cocean.
MALATURI/ pl. - Muraturi.
MALAUT n. Femeile care au copii mid, pentru
ei fac malaute. (DD). - Malae§.
MALCALUTA f. - Struguri salbatici.
MALDARI (a) - A aduna, a lega maldare.
MALDAREL n. la coasa... $i-mi cose^te
cinepa. Fd-o apoi malddrele. (T. Pamfile). -
Snopu§or.
MALDARU? n. - Maldarel.
MALDIRA§I m. pl. - Snopi imblatiti, de obicei
de secara, pentru acoperit casa.
MALEALA f. - Mili§te.
MALINITA/ - Lemn-ciinesc.
MALUCEAN n. Nici una, nici doua, am ajuns
la mdluceanu acela. (Folclor). - Mai mic.
MALUI (a). A cui sint aestea curt A$a nanti
ridicati, Pi dinuntru maluiti, Pi dinafarimdluiti.
(Folclor). - A vopsi.
MALUI ALA f. - Vopsea cu ulei.
MALUIT adj. Strachini maluiti. (DD). -
Smaltuit.
MALU§TET n. A ie$it dintr-un mdlu$tet erdpat.
(Folclor). - Mai mic.
MAMUCUTA/ - Maicuta.
MAM UTA f. Iarna... se duceau tatuta $i
172	М
mamuta la Galati, unde aveau casa lor de
re^edinta. (M. Sadoveanu). Are copilul mamufei
Doua ^епе-репЩе. (Gr. Vieru). - Mama.
MANAST1RE fi - Miezul pepenelui verde.
MANE§TERGUREN1 n. Mandatergureni este
atestat fi ca denumire de sat. (G. Ghibanescu).
- Toponim moldovenesc atestat in textele vechi
moldovene§ti.
MANGAFOS adj. - Cu guturai.
MANUNCHERI n. - Miner la sertar.
MANU§A fi - Miner la u§a.
MANU§A/ - Carimb la caruta.
MANU§A f. - Manunchi de cinepa culeasa.
MANU§A/ - Tepu§a la sanie.
МА1>ШЗД f. - Miner la vinturatoare.
M^NU§ITA f. - Miner la sertar.
MARE interj. Iar cel ungurean $i cu cel
vrincean, Mari, se vorbira, Ei se sfatuira Pe l-
apus de soare Ca sd mi-l omoare Pe cel
moldovan Ca-i mai ortoman. (V. Alecsandri). Da
ce vrei, mari Catalin? (M. Eminescu). - Exprima
mirare, uimire, surprindere.
MARE§TERGURA f. Este, de fapt, о noud
incercare de subminare a limbii romane in
Republica Moldova. Curente de felul acesta au
apdrut incd in anii 20-30 ai secolului trecut (XX).
Acestea cdutau sd purifice limba roman a de
unitatile lexicale romdne^ti, sdrdcind limba
romdna ca atare. Aceste cuvinte, gen gitlegdu
sau mana$tergura au suferit e$ec. (A. Eremia,
2003). Primele texte moldovene^ti se
caracterizeazd prin... prezenta unor cuvinte de
largd circulatie fi astdzi in limba
moldoveneasca: мэрештергура - in Codicele
Voronetean din secolul XV. (acad. N.
Corlateanu). - §ervet.
MARGARINT n. - Margarit.
MARGARINT n. - Nume de familie.
MARGATOARE adj. Era in apa mdrgatoare.
(TD). - Curgatoare.
MARGATOARE/ - Unealta de urzit.
MARG1NARI m. - Druci de-а curmezisul
carului cu fin, snopi.
MARGINARI m. - Calcii de piine.
MARG1OARA fi Frundzulifa lozioari La
Nestru la mdrgioard Crefii on nuc Cu frundza
rari. (Folclor). - Mai, margine.
MARI (a). О inceput ii a si mari. (DD). - A se
1ащ1а.
MARI interj. - v. Mare.
MARIREA (SA). Fap# loc fi cali, fi cdrari Pin
la scaunu mdriri sali. (Folclor). - Maria Sa.
—------*------------------------------
MARMINT n. - Ursoaica (in pod).
MARMURAR1 m. - Carbune emfizematos. ,
MAR-PAR n. - Para (fructul).
MARUNTA/ $i un mo^neagjuca mdrunta. (M.
Eminescu). - Dans popular.
MARTURISIRE fi - Pocaianie.
MARTI§ORh. - Nume popular al lunii martie.j
MARUNTAI m. - Pe§te marunt.
MARUNTICA f. - Dans popular.
MARUNTICA/ - Fire de cinepa ramase de la,;
pieptanatul fuioarelor.	’
MASALAR m. - Luna august.
MASALAR m. - Maselarita.
MASALARI m. - Capat al topori§tei unde se
fixeaza coasa.
MASALAT adj. - Cu masele crescute neregulat
(cal).
MASALATIC adj. - v. Masalat.
MASALAROS adj. - Cu multe masele (cal).
MASALOS adj. - v. Masalat.
MASCAREALAfi - Cleveteala.
MASCARI (a) - A murdari (haina).
MASCARI (a) - A cleveti.
MASCARI (a) - A ponoslui.
MASCARIT adj. - Murdarit.
MASCH1RUI (a)-A se masca.
MASEA f. - Parte a topori§tei unde se fixeaza
coasa.e	<
MAStCA/ - Masuta joasa cu trei picioare.
MASLIU adj. - Masliniu.
MASOIE§ DE CILTI n. - §tergar pentru’
vesela.
MASURAf. - Paralei de timplarie.
MASURATOR n. - Compas de timplarie.
MASUR^/? pl. - Cintar (de mina cu doua talere).
MASUTICA f. - Masuta joasa rotunda, cu trei
picioare.
MA§TIHOAE f. - Mama vitrega.	'
MATALNIC adj. lnvatd-l sd fie §agalnic la-
vorba, adicd mdtalnicfiC. Stamati). - Bun de
glume, glumet.
MAT AS A f. - Iarba acvatica.
MATASA-BROA§TEI/ - Iarba acvatica.
MATACIUNE f. Cindse indlta zvonul cel mare
aj iefirii roiului... dddea fuga dupa roinitd fi
mdtaciune. (M. Sadoveanu). G dis efie un bufiihan,
putregaios... ilfireacdpe dinduntru cu cdtufiuca,
cu sulcind, cu mdtaciune. (I.. Creanga). - Planta
erbacee aromitoare.
MATAHALA f. - Matahuie.
MATAHALA/ - Sperietoare de pasari.
MATAHAI (a). Vede un osta§ matahaind pel
м
173
drum in toatepartile. (I. Creanga). - A se legana
incoace-incolo, a se clatina.
MATAHALOS adj. - Mare §i greoi,
neindeminatic.
MATAHOI m. - Sperietoare de pasari.
MAT AL AU m. - Lungan, gligan.
MATALNICIE f. - Nazbitie; pozna.
MATALNICII /7 pl. - Nimicuri.
MATALUTA pron. Prin toate ungherele te-om
cauta $i de mdtaluta n-om mai da. (Folclor). -
Dumneata*
MATARJNGA f. - Hadarag la imblaciu.
M AT ASIC A f. - Matase la porumb.
MATASUCA f. - Matase (diminutiv).
MATAVALA/ - ScuL
MATCALA f. - Jurubita de ata. (Th. Holban).
MATINCA part. - Dupa cit se pare; probabil.
MATRA§I (a) - A pra§i la rapezeala.
MATRA§f (a) - A face un lucru de mintuiala.
MATRA§I (a) - A dosi, a cuibari.
MATRA§I (a). Cita$fi... deferice, De-a§putea
s-o matra^esc! (V. Alecsandri). De demult erai
tu matrd^it de pe lumea asta. (I. Creanga). - A
da afara, a fugari.
MATRA§I (a). Ian, mdtra^iti-o de aici! (DD).
- A alunga.
MATRA§IT adj. - Ascuns, dosit.
MATREATA f. -Saltea de fin, paie.
MATREATA f. - Iarba acvatica.
MATREATAf. - Matase la §tiuletii de porumb.
MATURA/ - Grapa de spini.
MATURATOAREf. - Grapa de spini.
MATURITA f. - Spicul stufului; pamatuf.
MAZARICA f. - Ore§nita.
ME ARI / pl. - Mere.
MEATCA/ - Buba.
MEDEAN n. In medeanul unei ci^mele, se
opre^te. Citeva facie se aprind, rumenind
chipurile sinistre. (M. Sadoveanu). La 6
dimineata ne afldm toti, ciotca, in medeanul
primariei. (C. Hoga§). lese cine-cine^te in
niedean, aproape de gazda noastra $i gdse^te
un taran...([. Creanga). - Loc deschis,
neingradit, piata.
MEDELEAN adj. Cu-n om in casa intra un cine
medelean. (C. Negruzzi). Am un bou medelean:
Pe unde pa$te, Se cunoa^te, Pe unde sare, Urma
n-are Sifuge in mare. Riul./A. Gorovei). - Mare
§i putemic.
ME DELN IT A f. - Lighean (de arama).
MEDELNICER m. Medilniceriu mare...
dvorbitoriu la masa domnului la dzile mari $i
taefripturile ce se aduc in masa. (M. Calugarul).
- Dregator la curtea domneasca a Moldovei, care
avea obligatia sa toame apa in medelnita pentru
ca domnul sa-§i spele minile.
MEGIE§ m. Imparecherile boierilor $i o$tile
megie^ilor au dus tara in risipire. (M.
Sadoveanu). Copiii $i copilele megie^ilor erau
in petrecere cu noi. (1. Creanga). Indata dupa
intocmirea lor in state neatirnate, il vedem
luptindu-se cu popoarele megie$e. (M.
Kogalniceanu). - Vecin.
MEGIE§i (a) - A se margini, a se invecina.
MEGIE§IE f. - Invecinare.
MEHENGHI adj. Intrind in vorba cu dinsa,
fata, buna mehenge, ii intoarce capul. (I.
Creanga). Mehenghi Calin. (M. Eminescu).
Flacaii luau cu ei cite un mehenghi bun de gura.
(§ezatoarea). - Priceput, istet.
MEJA/ - Hotar, hat.
MELCIUG 77. - Imblaciu.
MELESTEU 77. Curata bine§i melesteul, Culai,
vdd ca prinde a se infiera apa in ceaun. (M.
Sadoveanu). Ce-a§ mai ride, ride, zau, De-a§
putea cu-n melesteu Sa-l mdsor in lung $i-n lat.
(V. Alecsandri). - Facalet.
MELESTEU и. - Mestecau.
MELE^NITA/ - Terci.
MELIAN m. Nied O^lobanu, ca de obicei, se
scoala in picioare cit mi ti-i melianul §i se roaga
de iertare. (1. Creanga). - Om inalt §i voinic.
MELIT£ (a) - A snopi in batai.
MELITICA/ - Melita mica.
MERAR m. - Mar (pom).
MERCAN m. - Vita fatata miercuri.
MERCAf. - Mertic de masurat vama la moara.
MERCIUC 77. - Vama (la moara).
MERCUI (a) - A chibzui, a socoti, a se gindi.
MERCURILE f. pl. $i am arat martile -
finatele, Mercurile -piscurile... (Folclor). - In
zilele de miercuri.
MERCURINA/ - Numele unei vaci fatate intr-
o miercuri.
MERE DE GRADINA n. pl. - Napi porce§ti.
MERE AN A / La Prut se prinde... Somn, crap,
mereand. (TD). - Mreana.
MEREDEU 77. Pregdtim meredeul: cum vezi e
о сира de sirmdi impletita, intaritd in capatul
unui bat. (M. Sadoveanu). - Unealta de pescuit
in forma de sac facuta dintr-o plasa sau din sirma.
MEREMET adv. A lucra de meremet = a lucra
degeaba; Vreme de meremet = vreme consumata
fara vreun rost - Fara rost, degeaba.
174
MEREN m. - Minz de doi ani.
MEREN m. - Armasar castrat.
MERENDEU n. - Minciog mic de prins pe§te
sub gheata.
MERE§CAf. - Rindea cu dalta mica.
MEREU adj. Pod-mereu = pod umblator. Si-ni
fac eu on pod-mereu, $i-ni tread bun, $i rail.
- Mobil.
MEREU adj. Covatidim-mereu. (DD). - Dintr-
o bucata.
MEREU, MEREE adj. Codrii merei... Se vad
spre dreapta. (M. Sadoveanu). Darul tdu, bade,
§-al meu De §i-arface-un pod mereu, Pod mereu
pan la Bra$eu Sd treci, bade, tu eu. (Folclor).
Ca vulturul se uita... Peste cimpi merei pustii.
(V. Alecsandri). - Vast, intins, nesfir§it.
MEREU adv. - Nepristan. Umbla Jara rost
princurte... izbindu-se nepristan peste fata. (M.
Lungianu).
MEREUT adv. (Magarul) s-au virit mereut $i,
punindu-fcapul... linga urecheastapinuluisau,
au inceput cit au putut: hia, hia. (A. Donici). -
Precaut, inceti§or.
MERINTE m. - Colac mare impletit, cu cruce
deasupra, pe care-1 due unei femei care a nascut.
MERITOR n. - Pinteni (la cal).
MERITOR n. - Glezna.
MERSATURA f. - Urma lasata de un camion.
MERT1CAR m. Azi e$ti impdrat pe-o tard, Da
mine poate-i fi merticar la moard. (Folclor). -
Persoana care ia vama la moara.
MERTA f. Puneti-mi dobinda la zece merte de
cucuruz$i m-oi rdscumpdra eu. (M. Sadoveanu).
A luat de la curte doipoli §i о mertd depdpu§oi,
ca sd aibd cu ce-$i scoate casa din iarna. (A.
Vlahuta). О mertd de saminja de mac,
amestecatd cu una de ndsip mdrunfel. (I.
Creanga). - Masura de capacitate pentru cereale
(= 20-25 /).
MERUIT adj. Un pom mindru rodit, cu mere
meruit. (Folclor). - incarcat cu mere.
MERVA f. - Boltina.
MESAL n. - Fata de masa.
MESA§ m. Ascultafi dumneavoastrd Cinstiti
mesa$i... Pupnele cuvinte De rugdminte. (E.
Sevastos). - Mesean, nunta§.
MESARI n. - §tergar pentru vesela.
MESE f. pl. - Fete de masa.
MESI (a). Pe timpul cit nuntafi mirelui mesesc
$i cind sint cam pe la jumatatea mesei, nuntafi
miresei incep a striga... pe la ferestre. (E.
Sevastos). - A benchetui, a chefui.
M
MESOAE f. - Fata de masa.
MESNIC n. - Sertar (la masa).
MESTECA (a) - A invirti, a framinta mamaliga’
in ceaun.
ME§ n. - Fiecare inel care se vede in taieturas
transversala a unui copac.
ME§ipARA f. - Fata de masa.	|
ME§1NCA f. - Nutret, fin amestecat cu diferite!
compqnente.	|
ME§INI m. pl. Trece-on voinicel calare Irk
mefni $i-n cojocel. (Folclor). - Pantaloni did
piele de oaie.
ME§NITA f. Farfuriile late sau intinse 5ШЛ J
umplute cu me^nitd. (T. Pamfile). - Mincard
gatita din lapte cu pasat.
MESTER m. - Zidar.
ME$TE$UGiRE f. - Iscusenie.
ME§TE§UGOS adj. - Hitru, §mecher.
METEAHNA f. Tot rdza$i sint, cu acelea$u
daruri, cu aceleaf metehne. (M. Sadoveanu)]
Are о meteahna... ii zuliard... sd fugipe lume.j
(V. Alecsandri). Sd se apuce a ne zugrdvi $i prA
noi locuitorii din capitalie cu toate metehnele
ticdlofile noastre. (C. Negruzzi). -Cusur, lipsal
METEREADZA f. - Corlata (la pod).	|
METIRPAS n. - Vaterpas.	1
MEZ n. Cind a ajuns la mez de cale, s-a intilnii
cu Strinsul cel mare. (Folclor). - Jumatate. j
MEZELIC m. - Floricele.	1
MEZIN m. - Zapriste. Pe cel mai mic, pA
zdpristea ... de el nu se despdrfea. (All
Macedonski).	|
MICANCAf. - Cilti rama^i dupa ragilat.	I
MICHEA m. - Michiduta.	I
MICHIDUTA m. Mai Michiduta, da cu min A
ti-ai gasit cd poti tu sd te intreci din fuga? (I|
Creanga). - Nume popular pentru necuratul. .1
MICHIMAOS m. - Michiduta, drac. I
MICIC n. - Chemer. ’	1
MICIC n. - Sfredel de timplarie.	I
MICIC n. - Butelnic.	|
MIGAI (a). Tu petreci a ta viata Tot pe flori
pe verdeafd, Migdind necontenit. (Al. Donicira
- A lucra cu migala.	1
MIGAIALA f. Aist lucru cere multd nihdialB
(TD). E x p r. A lucra cu migaiala = a munci ch
multa atentie §i rabdare. - Rabdare, concentrarql
MIGDALAT adj. - Decorat.	.1
MIGDALA f. - Medalie.	I
MIHOHO interj. - Imita nechezatul calului. j
MIHOHO interj. Nu bdga mina unde nuJA
fierbe oala, nici cauta cai morti sd le Я
м
175
potcoavele, caci pentru behehe vei prapadi fi
pre mihoho. (C. Negruzzi). - Cal.
MU AL A f. - Inchidere a ochilor, mijire.
MUATCA f. De-а mijatca. (DD). - Joe de copii
de-а v-ati ascunselea.
MUI (a) - A mocni (focul).
MULOC n. - Mijlocire. (I. Neculce).
MULOC n. - Chinga la ferastraul cu rama.
MULOCARI n. - Chinga la ferastraul cu rame.
MULOCARI n. - Pana la ferastrau.
MULOCA§ n. - v. Mijloc.
MUOARCA f. Invafatura... pufin ma
stingherea.de la jocul mijoarcei, al zmeilorfi al
oinei. (N. Gane). Ne jucam noi baietii de-a
mijoarca. Q. Creanga). - De-а v-ati ascunselea.
MILCO^I (a) - v. Milcui (a).
MILCUI (a). M-am milcuit, m-am rugat De
sarac fi de bogat. (V. Alecsandri). - A se ruga, a
cere sa-i fie mila.
MILINCUI (a) - A vintura.
MILINDUI (a) - A bate (pe cineva).
M1LINOC n. - Vinturatoare.
MILITET n. - Val la mireasa.
MILITIE / - Catina.
MILITIONER m. - Militian.
MILOSTIVNIC adj. - Indurator, cu inima
buna.
MILUIT adj. - Ingrijit.
MINA f. - Adincitura in peretele pivnitei.
MINA/ - Pivnita nepietruita.
MINA/ - Pe§tera.
MINDAL n. - Medalie.
MINDIR n. - Covor de lina in dungi, pe perete.
MINDIR n. Un pat, adica citeva scinduri pe
doi capriori acoperite cu-n mindir fi c-o
plapuma rofie. (M. Eminescu). - Saltea.
MINDIR n. Greu li-i de mindir de paie. (M.
Eminescu). - Strajac.
MINDIROI n. - Saltea (de fin, pae).
MINGIE§ m. S-o bagat in casi tof mingiefi lui.
(TD). -Vecin.
MINOC n. - Vinturatoare.
MINI§CEUGURA f. - §tergar pentru vesela.
MINI§IOARA f. — Fata de masa.
MINI§IOARA f. - Mu§ama.
MINI$TERGURA f. - §ervet (pentru miini).
MIN1$TERGURA f. - $teigar (decorativ).
MINI^TERGURAf. - §teigar (pentru vesela).
MINISTERGURA DE OGLINDAf. - §tergar
decorativ.
M1N1§TERGDRA DE PARETE f. - Prosop.
MlNI§TERGURA DE PATRET f. - §tergar
decorativ.
MINI$TERGURA DE §TERS f. - §ervet.
MIN§1UNI (a) - A minti.
MIOARCE f. pl. Cu cofita nespdlatd. Pe la
cercuri - pui de iepuri Pe la doage - pui de
mioarce. (Folclor). - Broa^te.
MIOR m. - Miel de un an.
MIORELE adj. El daca ar avea fepte vite
miorele, Nu venea cu cibotele cirpite. (Folclor).
- Tinere.
MIORCAIT adj. - Ursuz.
MIRCUI (a) - A gindi bine, a chibzui, a
cumpani. (Th. Holban).
M1READA f. - Obiect care treze§te admiratie;
podoaba.
MIREASUICA f. - Vinarita.
MIRENIE f. - Viata laica. ’
MIRESUICA/ - Mireasa frumoasa.
MIRI§TERGURAf. - §teigar (pentru vesela).
MIRITETA f. - Val la mireasa.
MIRO$NIC m. - Morar.
MIROZNA m. Florile umplu vdzduhul cu
mirozna. (1. Creanga). Eu socot cd v-a defteptat
mirozna bucatelor... zise razeful. (M.
Sadoveanu). - Mireasma.
MIRVA/ - Bo§tina.
MISCHIU adj. - Castaniu, §aten.
MISNIC n. - Blidar (mobila).
MISTRET adj. Mere mistrete. (DD). - Salciu,
acri§or.
MISTRET n. Nici prea-prea, nici foarte-
foarte... ca vinul cel mis tret. (V. Alecsandri). -
Produs al unei incruci§ari, amestecari; hibrid.
MISTIU n. Din meschiu, cind a scaparat, toti
drafii s-o adunat fi intr-o sutci о fost gata.
(Folclor). - Amnar.
MISTIU n. - Otel.
MISTUI (a). Doud umbre omenefti... se
departard in fuga, mistuindu-se in intuneric spre
padure. (M. Sadoveanu). In о clipd dispdru fi
se mistui, ca inghifita de privazul intunecos al
unei ufi intredeschise. (C. Hoga§). - A disparea.
MISTUI (a). (Pupaza) sdrmana se vede cd se
mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii.
(I. Creanga). - A se ascunde.
MISTUI (a). Banul luci numai о clipd fi batrina
il mistui in gheara ei. (M. Sadoveanu). - A face
ceva sa dispara.
MIЗДLA f. - Nutret amestecat.
MI§^LNIC m. - Mi§el, ticalos.
MI$AUCA adj. Mifduca de baba a iefit in tifg
fi s-a uitat cu agerime la unui fi la altul. (M.
176
м
Sadoveanu). - Netrebnica, ticaloasa.
MI$ELA (a) - A se plinge, a se caina.
M1§ELN1C adj. Nu-mi convine viata mi^elnic
ci^tigatd. (V. Alecsandri). - Mi§ele§te.
MI§ENITA f. Podul Iloaei, miqenitd de judani
stremto^i f puturo^i. (C. Negruzzi). - Muitime
de oameni.
MI§1NA f. Unde te afli?... Intr-un furnicar
ciocoiesc... Intr-o mi$ind dejiganiipocite cufete
de от. (V. Alecsandri). - Adunatura,
invalma§eala.
MININGS adj. - Palavragiu.
MI§1OG n. $i li viri cu mifogu, §i li scoati cu
vologu. (Folclor). - Minciog.
M1§TERGURA f. - v. Mini^tergura.
M1TARNIC m. - Care ia mita. (I. Neculce).
MITICA adj. - Mica.
M1TICUTA adj. - Mica.
MITIRISI (a) - A repara (biserici).
MIT1TEI adj. - Mici.
MITITEI m. pl. - Mici (mincare).
MITITEIUTI adj. - Mici.
MITITIOC adj. - Mic.
MITOSI (a) - A bate, a inghesui. (Th. Holban).
MITRICA / Cel putin vdleatul 1793 nu putea
sd insdmne altaceva decit mitrica de na^tere $i
de botez a lazii. (C. Hoga§). - Certificat de
na^tere.
MITROACA f. - Piesa auxiliara la duba de
pescuit, pe care se deapana navodul.
MITRO^I (a) - A se vinzoli, a se foi; a se agita.
MITE f. pl. - Fire de cinepa ramase dupa
pieptanat.
MITOS adj. - Ciufulit, zbirlit.
MITURCA f. - Covor de lina, cu urzeala de
buipbac.
MICA f. - Bunica.
MIpLA f. - Movila.
MIGLA f. Unde apoi migla de cei rnorti au
strips. (Gr. Ureche). - Morman, gramada.
MIGZA£ - Ploaie marunta.
MIHNEALA f. - Mihnire.
MIHNITELE adj. - Mihnite.
MHL n. - Namol.
MILCOM adv. - Lini§tit, domol. (I. Neculce).
MILL (a). Vaile apelor sint intotdeauna
primejduite de revdrsdri $i de inecuri, cindfinal
se mile$te, prinde mil. (T. Pamfile). - A se naboi
de namol.
MILIRE/ Secetd asprd urmatd de ploi cu rost
sau un inec cupotmoliri sau milire. (T. Pamfile).
- Namolire.
MIJLI§TE f. - Loc milit.	Я
MILI§TE/ - Podmol.	Я
MILIT adj. Vede о fintina milita §iparasitd. (1,Я
Creanga). - Namolit, plin de namol.	Я
MILOS adj. Am sarit prin pirae miloase, canejj
curgeaupe sub sdlcii neclintite. (M. Sadoveanu)®
Cel mai bun pamintpentru cinepa trebuie sd fiem
gras, adica milos. (T. Pamfile). - Namolos. |
MINA§ m. Ndimindu-^i un mina§... s-a cam mai*
dus. (I. Sbiera). - Minator, vizitiu.	;
MINCATURA/ Cu vin de bdutura, Cu brinza^
de mincdturd. (Folclor). - Mincare.	|
MIND RAT A adj. Eu is mindra mindrata, Citi
ar^jnt imbrdcata. (Folclor). - Tare mindra. ,
MINDRA/? - Duduie, amanta.	I
MINDREATAf. - Piatra scumpa la inel.	j
MINDREATA f. Da era tuna $-o mindreatdl
afara. (M. Eminescu). - Frumusete.	j
MINDRETE f. - Ornament de lemn la strea§inaj
casei.	j
MINDRETE f. pl. - Fudulie, mindrie. (L|
Neculce).
MINDRETURI f. pl. - v Mindrete. |
MINDRI§OR adj. Chica pe$ti a$a $-таЛ
mindri^or, §-mai mdrunjal. (TD). - Mari§or. Я
MINDZ m. - Grea§eala la urzit.	Я
MINDZ m. - Incilcitura la ava.	Я
MINDZ m. - Hadarag la imblaciu.	Я
MINDZ m. E x p r. A avea mindz = a fi mofturos®
a avea narav. - Narav, moft.	Я
MINDZ AL ARI m. - Persoana care ingrije§t®
de о hergjielie de minzi.	w
MtNDZ^U m. - Gre§eala la urzit.	Я
MINDZICA/ - Minzi§oara.	Я
MINDZILICA f. - Minzi§oara.	Л
MINDZOACA/ - Minzi§oara.	Щ
MINDZOACA f. - Minza de doi ani.	Ш
MJNDZOC m. — Minz.	Ц
MINE adv. Ca azi va fi ziua de mine, Ca mzhij
to^i anii s-or urma. (M. Eminescu). - Maine. 5 Я
MINECA (a). Vina-napoi, vina, Cd tu ti-ai uitat,-Я
Cindai minecat, Scurteicapepat. (Folclor). — Af
se scula devreme.	’ Я
MiNECA (a) - A se scula tare devreme. (I-i
Neculce).	'j
M1NECAR n. - Rucavita. Rucavfele
legaturile cu care-l legara de miini cind il duserfilfL
la arhiereul Caiafa. (Pravila lui Matei Basarab)®
M JNECARI n. - Manjeta la cama$a. Я
MINECI f. pl. - Bucata de tesatura (2 m) daruitlO
de lehuza moa§ei.	Я
MINGIELE f. - Mingiere.	Я
м
1 / /
MJJNE§TERGURA f. - v. Mare$tergura.
MINI f pl. - Maini. De ce doua semne pentru
un singur sunet? In secolul trecut (XIX), pe
vremea literelor chirilice, nu exista decit i; a este
о inventie destinata sdpdstreze cuvintului roman
о infdti$are apropiatd de Ititinul Romanus. Dar
astazi nu mai e nevoie de astfel de subterfugii
pentru cd toatd lumea §tie cd limba romdna
provine din cea latind... De fapt mina nu are
nici un i, dar mini, terminal in i a mai introdus
un i f in interior. In Oltenia se zice $i oichi,
roighie etc. (Al. Graur).
MINICA f. - Gaura la vinturatoare pe unde
curge ^ozura.
MINIER n. - Ferastrau mic de о mina.
MINJALA f. Stativi, tort, spatd $i minjald. (V.
Draghici). - Terci din faina cu tarite cu care se
unge urzeala.
MINJALAU n. - Lemn zimtat care serve§te la
sp^Jatul rufelor.
MINJE f. Mo^neagul i-a spus cd peste tot sd
umble, da este о minje, da minjeaua iasta sd nu
treacd. (Folclor). - Hotar.
MINUER n. - Miner (la lada).
MIJVUER n. - Miner (la sertar).
MINULE f. pl. - Minile.
MINURI/ pl. Numai cu minurile goale. (TD).
- Miini.
MINTUI (a). E x p r. L-a mintuit de zile = i-a
luat zilele, viata. - A nimici, a omori.
MiNTUIALAf. E x p r. De mintuiala = de ochii
lumii. Asta e judecatd ieftind $i de mintuiala a
tuturor nevoia^ilor, care nu §tiu ce vor. (A.
Vlahuta). §coala era numai de mintuiala. (I.
Creanga). - Superficial.
MINTUIRE f. - Sfir§it.
MINTUIT n. - v. Mintuire.
MINTANITA f. - Masa de multumire din partea
mirilor, nunilor.
MINZAC n. - Movila ratezata, fara virf.
MINZALA f. - Faina oparita de uns firele de
urzeala.
MINZARE f. Minzdrarii aduceau minzdrile...
pentru mulsoare. (M. Sadoveanu). Apropiindu-
sa lama cea minzare linga dinsul au intins mina
$i mulgindputin lapte... l-au baut. (V. Draghici).
~ Qaie care a fatat, oaie cu lapte.
MlNZA f. E x p r. A face minza = a se alinta. -
Alint, rasfat.
MINZARAR n. - Strunga pe unde se dau oile
aplecatoare, minzarile.
MINZARAR m. La tarcul larg, minzdrarii
aduceau minzdrile... pentru mulsoare. (M.
Sadoveanu). Pleacd Costea la Galati Sd ia sare
La mioare... §i glugi mari La minzdrari. (V.
Alecsandri). - Cioban care paze§te minzarile.
MINZI m. pl. Exp r. Are minzi = are hartag,
are nazuri. Cind omu s-a inchefaluit $i ari hartag,
se zice cd are minzi. (TD). - Nazuri.
MINZI (a). E x p r. A minzi papu^oii = a-i curati
de j)anu§i. - A desfaca §tiuletii de porumb.
MINZIIAC n. - Casuta de vara.
MINZOC m. Sdrea panful dintr-un salt, ca un
minzoc aprig. (M. Sadoveanu). Tinar ca un
tretin, de nu era alt minzoc mai frumos in toatd
herghelia. (I. Creanga). - Minz de doi sau trei
ani.
MINZOS adj. - Alinjat (copii).
MINZUC m. Vdzu un minzuc ro^ietic cu
zurgdldu la git. (E. Camilar). - Minzi§or.
MINZULICA f. Pdguba^ul merge pe la case
unde are prepus cd s-ar afla minzulica. (S. F.
Marian). - Minzi§oara.
MIRLAN m. - Cioban tinar care indepline§te
poruncile ciobanilor batrini.
M^RLOAGA f. - Stinca mica.
MIR§AV adj. Sd te fereascd Dumnezeu de
femeia lene$a, mir^ava $i rdsipitoare. (I.
Creanga). - Murdar.
MIR§I (a) - A murdari (cu namol).
MIRTOAGA f. - Femeie neingrijita.
MI§£ (a) - A se murdari.
MI§IT adj. - Murdar, lipos.
MIT n. - Felina.
MITA/ Mai motane... De-arfi in lume un stat
de mite, zeu cd-n el te-a§ pune vornic. (M.
Eminescu). Ne acataram ca mitele pe о scara.
(V. Alecsandri). Mita blinda zgirie rau - se
spune despre acel care arata blindete, ascunzind
un caracter rau. E x p r. A prinde pe cineva cu
mita-n sac = a surprinde pe cineva care vrea sa
in§ele. A umbla cu mita-n sac = a umbla cu
in^elaciuni, cu viclenii. A prins pe boieri imblind
cu mifa-n sac $i i-a pus la pedeapsd. (V.
Alecsandri). A rupe mita-n doua = a fi voinic,
curajos. Acu vad $i eu cd egti bar bat, om verde,
colea, care rupe mita-n doua. (V. Alecsandri). A
fi mita blinda = a fi prefacut. A trage mita de
co^da = a lasa de azi pe mine. - Pisica.
MITA/ Da ce vraisdfac eu cu mita asta, bre?...
- Mita, nemitd, ai sd vezi, numai mersul ei face
mai mult decit am dat. (C. Hoga§). - Animal slab,
jig^rit.
MITA/ - Cirlig la cange.
1 /«
м
MITESC adj. Ce idei se-n^ird dulce in
mitgasca-ifantezie. (M. Eminescu). - De pisica.
MITI m. pl. Smirtoagele lui de cai erau... slabi
$i ogrijiti ca ni$te miti de cei lefinafi. (1.
Creanga). - Pisici.
MITI§OR m. - Pisicut.
MITI§OR m. Trasura trecea pe drumul larg,
pe sub sdlcii bdtrine piine de mugurii vietii
innoite, mifi^ori cenu^ii $i lucio^i. (M.
Sadoveanu). - Ament, spic pufos cu flori.
MITICA f. - Pisica.
MITICA adj. - Mica.
MlflLICAf. - Pisicuta.
MITITfcA adj. - Mica.
MIT IT AL adj. - Mic.
МГГОС n. - Pisicut.
MITOI m. - Pisoi.
MJJUC m. - Pisic.
MIZDRA f. - Bo§tina.
MI£G n. - Noroi lunecos.
MtZGA f. - Noroi lunecos.
MIZGII (a) - A aluneca.
MIZGIIA (a). Cdrufa mizgii. (TD). - A aluneca,
a deraia.
MIZGOALA/ - Noroi alunecos.
MLACA f. - Mla§tina.
MLA§NITA f. - Mla§tina.
MLACUINA f. - Mocirla, ochi.
MLADf (a) - A da mladite, a lastari.
MLADOACA f. Leaga calul de о mlddoacd.
(T. Pamfile). ~ Ramura grosuta.
MLADOAICAf. - Mladita altoita; altoi.
MLAJET n. - Lozie.
MLAJITA f. - Vita subtire la curpanul de
castraveti.
MLA§IU n. - Imblaciu.
MLA§IUG n. - Imblaciu.
MLE§NITA f. - Lapte ingro§at cu crupe de
porumb.
MOACA f. I-a dat una la moaca. (DD). -
Scafirlie, capatina.
MOACA f. - Somn (pe§te).
MO ACHE f. Toate moachele-s poftite pe rind...
Numai a mele §ed locului parca-s infipte. (V.
Alecsandri). - Femeie inceata, lene§a.
MOACHE f. Ian vezi moachea, cd s-o fudulit.
(V. Alecsandri). - Femeie toanta.
MOACHIE f. - Femeie urita §i lene§a. (Th.
Holban).
MOARE f. Moarea de curechi te racore^te.
(Folclor). E x p r. A minca, gusta din moarea
cuiva = a cunoa§te Area, naravul cuiva, a fi suferit
din pricina cuiva. Nu $tii cine-i mdmuca, n-ai
mincat niciodata moarea ei. (I. Creanga). Da;
cucoane, ie^im la mai cd doar ii $tim noi moarea
Tazldului. (C. Hoga§). - Zeama acra de varza
sau de alte legume acrite.
MOA§A f. - Femeie care scalda copilul dupa
botez.
MOBILARAEf. - Depozit de mobila.
MOBILARIEf. - Magazin de mobila.
MOBILIER m. - Me§ter de mobila.
МОСД! (a) - A migali.
MOCANI m. pl. - Toponim, denumirea unei
mahale a satului Alexandrovca (regiunea
Nicolaev, Ucraina).
MOCHINET n. - Hom.
MOCHIONEATA f. - Femeie toanta.
MOCIAC n. - Mla§tina.
MOCIAR n. - Mla§tina.
MOCIARIE f. - Mla§tina.
MOCIRA f. - Mla§tina.
MOCNI (a) - A se inmuia, a se imbiba cu apa.
MOCNI (a) - A fierbe incet.
MOCNI (a). Destul am mocnit la fara, ian sd
maifantacsesc $i euprin tirg. (V. Alecsandri). —
A duce viata molcoma, rustica.
MOCNIT adj. Satul Humule^tii... nu-i un sat
laturalnic, mocnit $i lipsit de priveliqtea lumii.
(I. Creanga). - Marginit, uitat.
MOCNIT adj. Nu-i ca noaptea ceea mocnita $i
pustie din sicriu. (M. Eminescu). - Tacuta.
MOCNIT adj. Ploaia mocnita pdtrunsese prin
girezi. (M. Sadoveanu). - incet §i staruitor.
MOCORTET n. - Piulita.
MOCO§I (a). §i iar incepe a taia alt girnef...
Moco$e$te el cit moco§e$te pina-l pune $i pe-
acela. (I. Creanga). Numai cata de nu te moco$i
atita. (I. Creanga). - A lucra cu prea multa
migala, fara spor.
MOCO§ILA m. - Persoana care face prea incet
orice lucru.
MOCRAC n. - Ariceala (la copita calului).
MOD A f. Modd alba oi purta Pin fi-oi гире
inima. (Folclor). - Broboada alba.
MODI (a se). Femeia $ei iubitoari... Toati
noaptea sd mode^ti $i dziua sd rumine^ti.
(Folclor). - A se dichisi.
MODINCA/ - Pemuta (pentru copii).
MODINCUTA f. - Pemuta (pentru copii).
MODISCA/ - Croitoreasa.
MODITA f. - Pemuta (pentru copii).
MODITA/ - Pemuta decorativa.
MODITICA f. - Pemuta pentru copii.
м
179
MODITICA f - Pemuta decorativa.
MODILC n. - Virf de deal.
MODILCA f - Greaban la cal.
MODIRLAN m. - Badaran, necioplit.
MODIRLA/ Cucona^ule!... Cevrei, modirld?
(V. Alecsandri). - Taranoi.
MODLA f. - Paralel de timplarie.
MODORAN n. - Om greoi, neindeminatic.
MODOROI m. - Om posac, ursuz.
MOGHILA f - Movila.
MOGLAN m. Ma moglane! Te fac chisdlitd!
(M. Sadoveanu). Tu moglanule de O^lobene,,
care te robe^ti pintecelui §i пи-fi dai citu§ de putin
ostenealq minfei. (I. Creanga). - Badaran.
MOGLAU m. - Mitocan; om nepriceput.
MOGiLDAN n. - Movilita, ridicatura pe
pamint.
MOGILDAN n. - Mu^uroi.
MOGILDAN n. - Radacina de papura.
MOGILDEATA f - Movila.
MOHILA f. - Movila.
MOHOR^CI m. - Aldama§.
MOHORIT-INTUNECAT adj. - §aten.
MOICALUT adj. - Moale.
MOINAf. Boii mei cind aud doind Ara felina $i
moind. (C. Negruzzi). Ardturd de popu^oi in
moind. (TD). - Pamint razmuiat de ploaie;
pamint necultivat lasat sa se odihneasca.
MOINICA/ - Prajitura; turta prajita, facuta din
faina cu lapte §i oua.
MOINOS adj. Dacd se intimpld cd bobii de
fasole sd nu fie bine uscap, sau dacd au fost
batuti pe о vreme moinoasa, este de neaparata
trebuinta... sd se usuce, intinzindu-se la soare
pe toluri. (T. Pamfile). - Umed, a ploaie.
MOITOARE f. - Topila; loc de topit cinepa.
MOJIC m. -Taran, om de jos. (I. Neculce).
MOJDILIT adj. - Murdar de noroi.
MOJILICA f. - Mu§uroi de tarina la radacina
porumbului.
MOJ1LU$CA/ Videtmojilu§ca§eea, ... Mojila
hi Mirci. (TD). — Movilita.
MOL AC adj. - Gras, greoi (om).
MOL4.N m. - Vin.
MOLAU n. - Barbat molatic, incet la vorba §i
la munca.
MOLCALUT adj. - Moale.
MOLCALUT adj. $-apu dai pin perii $i scot
pdi^ica, iar mai molcdluti. (TD). - Matasos,
neted.
MOLCAUT adj. Pdrul mai molcdut (este bun)
pentru flanele. (T. Pamfile). - Matasos, neted.
MOLCUT adj. - Moale.
MOLD AV adj. Capul zimbrului moldav finind
in coarne pajura impdrdteascd. (C. Negruzzi).
Sint un nationalist moldav. (C. Ivanescu). De la
Alecsandri, prin Eminescu, Bacovia, Labi§ §i
dupa asta venim noi. Toti aceqti mari poefi, top
sint moldavi - asta-i Unia regald, pentru cd nici
ardelenii, nici muntenii nu au о tradipe atit de
impunatoare. (C. Ivanescu). - Moldovan,
moldovenesc.
MOLDAVA adj. In limba mea moldava zic: mi-
e bine! In limba mea moldava zic: mi-e rau! Cu
limba mea moldava ma voi fine $i-atunci cind
mistui-md-voi in hdu. (P.Zadnipru). A$a-i
moldava limba mie draga Ca insetatului cel
strop de apa, In care Eminescu §i cu Creanga
§ipote de dor in inimi sapd. (A. Miastkivschii).
- Limba moldoveneasca.
MOLDAVIT n. - Ozocherita de culoare neagra,
amestecata cu sticla de origine cosmica care se
gase§te in Moldova.
MOLDOVA NOU A f. - Spatiul dintre Nistru §i
Bug, denumire istorica, conventionala.
MOLDOVA MARE f. - Moldova in hotarele
sale istorice dintre Milcov, Carpatii Rasariteni
§i Nistru, dintre Carpatii Nordici §i Marea
Neagra; Moldova lui §tefan cel Mare; numire
conventionala.
MOLDOVAN m. Unu-i moldovan, Unu-i
ungurean $i unu-i vrincean. (V. Alecsandri).
Paminteni moldoveni (Alexandru cel Bun).
0§teni moldoveni. (§tefan cel Mare). §i a§a cu
vitejia iard a moldovenilor au inters izbinda.
(Gr. Ureche). Sadoveanu a notat cu mult a
precizie limba poporului, mai cu seama pe cea
a moldovenilor. (T. Vianu). Moldovanul
Eminescu... zicea cd iredentismul fine de teoriile
ieftine. (G. Ibraileanu). Eminescu, moldovan
find, va arata о predispozitie fireasca pentru
formele obir^iei sale... formele moldave.
(Perpesicius). Eminescu... §i-a faurit limba din
toate dialectele..., muntene^ti ori moldovene^ti.
Dar fire$te cd mai ales moldovene^ti, fund
moldovan. (G. Ibraileanu). Sint moldovan de
peste Prut. Ma plimb prin Basarabia. (M.
Sadoveanu, 1919). Va simtiji onorat de acest
premiu? (Premiul de Excelenta al Uniunii
Scriitorilor din Moldova). - Sigur cd da. In
primul rind pentru cd sint moldovan... (C.
Ivanescu, 2001). Noi. top scriitorii moldoveni
din Romania, am ie$it din prim-planul literaturii
romane odata cu disparitia lui M. Sadoveanu.
180
(C. Ivanescu). Noi, moldovenii stdm cuDanuf^i
cu cotnarul. (I. Teodoreanu). E$ti un om comod,
moldovan prin excelenfa. (I. Teodoreanu). -
Persoana care apartine populatiei de baza a
Republicii Moldova sau este originara din
Moldova; care apartine Republicii Moldova sau
moldovenilor; referitor la Republica Moldova
sau la moldoveni, moldovenesc.
MOLDOVAN m. Eminescu nu vorbe^te de
moldoveni. (I. Iliescu). In zadar moldovanul va
mai privi in zilele senine din virful Ceahldului
in zarea depdrtata Izmailul, Cahulul, Bolgradul,
farrnii Marii Negre...(M. Eminescu). El
(Eminescu) se simte atit de moldovan, incit in
vremea rdzboiului, e foarte susceptibil de gloria
soldafilor din Moldova. In articolul Moldoveni
munteni, polemizind cu un ziar din Bucure^ti,
zice: "... Ziarele bucuretpene, atit liberate cit §i
conservatoare, fara deosebire, ignoreazd acest
adevar §i pare c-ar lua mai bine foe in gura,
decit sd spuie anume cd moldovenii se poartd
excelentpe cimpul de razboi”. (M. Eminescu).
- Persoana care apartine populatiei de baza a
Moldovei sau este originara din Moldova; care
are convingerea ca apartine comunitatii etnice
moldovene§ti.
MOLDOVAN m. - Osta§ inamit in armata
Valahiei; levent.
MOLDOVAN A adj. Limba moldovana, zina
intre zine... (N. Costenco). - Referitor la
moldoveni §i limba lor; limba moldoveneasca.
MOLDOVANCA / De-fi trebuie paminteanca,
i-ati muiere moldovanca. (Folclor). Grece,
moldovence se tdmdduiesc. (M. Milo). Eu zic:
“ne znaiu pa ruschi”... eu moldovanca! Nici
maicile nu $tiu ruse^te, toate-s moldovence. (M.
Sadoveanu). - Femeie care se considera de
natiune moldovana, c in Moldova, originara din
Moldova.
MOLDO VANI m. pl. Pentru cd §i aceia $i
ce$tea numai cind se intreabd, ce iaste? Ei
rdspund: rumini; iar moldovenii sd osabesc de
sd rdspund: moldovani. (Constantin
Cantacuzino, 1716). - Persoane care fac parte
din populatia de baza a Moldovei, se considera
moldoveni.
MOLDOVANIA f §tefan, prin mila lui
Dumnezeu, voievodul MoldovanieL (Document
al lui §tefan cel Mare din 5.01.1477). - Tara
Moldovenilor, Moldova.
MOLDOVANA$ m. - Diminutiv al lui
moldovan.
м_________________________
MOLDOVANCUTA f - Moldovanca tinericaj
MOLDOVENEASCA/. - Dans popular
moldovenesc.
MOLDOVENEASCA/ - Melodie dupa care
se executa acest dans.
MOLDOVENEASCA/ Jocurile lor la nunta
sint: ... rusasca, moldoveneasca (hora), briul,
ungureasca. (§ezatoarea).
MOLDOVENEASCA adj. Cere pe negrul din
grajd in^euat Cu §aua moldoveneasca, Cu
patura tdtareased. (G. Dem. Teodorescu). - §a
ca la moldoveni.
MOLDOVENEASCA (idee) adj. Mina lui (S.
Murafa) energied rdspindea ideea
moldoveneasca. (N. lorga). - Spiritul national-
statal moldovenesc, convingerea de unitate,
suveranitate §i independenta a Moldovei, a
libertatii §i demnitatii nationale a Moldovenilor.
MOLDOVENEASCA adj. Toate aceste ce s-
au scris mai sus s-au tdlmacit depe slovenie pe
limba moldoveneasca. (V. Mazareanu). Ca
treizeci de seminari^ti, recitind poezii scurte,
fiecare dupa limba lui matema... turca,
moldoveneasca, elina... (I. W. Goethe).
Gramatica de invdtdtura fizicii de pe limba
italienascdi pe limba moldoveneasca. (A.
Hotiniul). In 1719 apare la Roma Scurt
vocabular italian-moldovenesc. (N.
Corlateanu). In biblioteca lui Petru §chiopul
(1582-1591), adusd de el din Moldova in Tirol,
se qfla, conform inventarului, “O carte in folio...
Psaltirea lui David, tradusa din limba slavond
in limba moldoveneasca ” (den slavonischen in
die moldavische Sprach gezogen). - (P.
Panaitescu). §tiin{ele trebuie sd se invete in limba
moldoveneasca. (C. Conachi). Pentru limba
noastra moldoveneasca. (Gr. Ureche). A$a cum
se cunoa^te о Tara a Moldovei, se vorbe^te
despre un neam al moldovenilor §i despre о
limba moldoveneasca. De cind? Din vechime §i
pina in zilele noastre. (J. Byck). Textul unui
jurdmint facut de §tefan cel Mare regelui
Poloniei in 1485 a fost redactat in “valahd”:
hec inscripcio ex valachico in latinum versa est”
(O. Densu§eanu), ceea ce inseamna cd textul
latinesc al tratatului din 1485 a fost tradus din
moldovene^te sau ... romdne^te. (I. Bogdan). In
Republica Moldova serve^te de limba oficiala
un idiom romanic numit limba moldoveneasca...
Aceasta limba este foarte apropiatd de limba
romanа^ in a^a fel incit nu existd nici un fel de
dificultate pentru intelegerea reciprocd. (Al.
м
181
Graur). Faptul ca ambele limbi - moldoveneasca
fi romdna - prin componenja lor lexicala fi
structura gramaticala nu se deosebesc intre ele
prea mult, inca nu inseamnd cd ele nu pot fi
considerate mijloace de comunicare a doua natii
de sine stdtatoare, adicd limbi nafionale ale
popoarelor moldovenesc fi romanesc. (Al. Dirul,
1. Etco, N. Raevschii). Deosebirile dintre limbile
literare olandeza, flamanda fi burd (africaans)
nu sint mai mari decit cele dintre limba literard
romdna fi limba literard moldoveneasca...
A$adar, fi cazul limbii romanefii fi al limbii
moldovenefii este un bun exemplu pentru a
ilustra cum doua dialecte apropiate devin in mod
paralel limbi nafionale deosebite (ca denumiri),
fara ca prin aceasta fiecare din ele sd primeascd
un fond principal de cuvinte deosebit fi о
structura gramaticala deosebitd. (E. Petrovici).
Folosirea in Republica Moldova a glotonimului
limba moldoveneasca pentru denumirea limbii
literare unice, el va rdmine in uz fi in continuare.
Exista doar destule cazuri de utilizare a doua
glotonime pentru aceeafi limba: franceza fi
romanda, olandeza fi flamanda, malaeza fi
indoneziana, sirba fi croata, urdu fi hindi...
Cazul moldoveneascd-romana fund doar un caz
particular al unei stdri de lucruri mai generale.
(S. Berejan). Comunitatea lingvisticd moldo-
romdnd inseamnd cd amindoua limbile au un
fond lexical comun fi aceeafi sistema
gramaticala, morfologica fi sintactica... Asta
inseamnd, prin urmare, cd moldovenii fi romanii
nu intimpina greutafi in comunicarea dintre
dinfii nici in vorbirea orald, nici in cea scrisd...
Cu toata comunitatea limbii literare, intre limbile
nafionale moldoveneasca fi romaneasca exista
fi unele deosebiri... Dar deosebirile nu sint
esentiale fi nu distrug comunitatea acestor limbi,
in special in ceea ce privefie aspectul lor literar.
(A. Bor§ci). Noi - aici fi acum - vedem fi
intelegem procesul dialectic al dezvoltdrii fi
infloririi limbii moldovenefii literare
eontemporane, deoarece acest proces s-a
dezvoltat sub ochii nofiri, deoarece noi infifi
sintem martori fi participant la acest proces.
(V. Mindicanu). In pofida acelor mari schimbdri,
care au loc in limba contemporand, nu exista
nici un motivsd vorbim despre о noua calitate a
limbii moldovenefii literare, despre fiergerea
aspectelor fi laturilor ei specific nafionale. (N.
Corlateanu). - Limba §i lingvonim est-romanic
cunoscut de prin sec. XII-XIII (balada
“Miorita”), folosit in scris din sec. XVI, atestata
documentar in Europa in sec. XVI, in care §i
despre care s-au scris studii din veacul XVII
(“Pentru limba noastra moldoveneasca” de Gr.
Ureche) con§tientizate pe parcursul a vreo 7
veacuri de moldoveni ca limba lor matema,
insemn national cu denumirea moldoveneasca.
MOLDOVENEASCA f. - Perioada istorica de
la inceputurile Statului Moldovenesc pina in
zilele noastre, circumstantele din cadrul careia
au prefigurat individualizarearomanicilor dintre
Carpati §i Nistru §i din stinga acestui riu - a
moldovenilor sub mai multe aspecte social-
economic, politic §. a.: epoca moldoveneasca.
MOLDOVENESC BIR n. Moldovenii a^ezafi
in Muntenia plateau, in veacul al XVll-lea,
“bind moldovenesc ”, instituit specialpentru ei.
(C. Giurescu). - Bir pe care moldovenii erau
obligati sa-l plateasca valahilor (muntenilor)
pentru ca traiau in Valahia.
MOLDOVENESC (BIR) n. Sd lasafi toti
oamenii de la episcupie de birul de fum... Sa-i
lasatifoarte in pace de birul moldovenesc..., ales
care va fi moldovan, voi de la acela sd luaji bir
moldovenesc. (Matei Basarab). - Bir luat de
valahi (munteni) de la moldovenii stabiliti in
Valahia (Muntenia).
MOLDOVENESC adj. Mediul moldovenesc e
primejdios pentru educarea bdefilor. (I.
Teodoreanu). Cea dintii tipdriturd
moldoveneasca - Slujebnicul. (Al. Mateevici).
C. Popescu editeazd Calendar moldovenesc. (§t.
Ciobanu). Greu a mai fost odinioara pentru
bietul norod moldovenesc. (Gh. V. Madan). Ne-
am gdsit iardfi in batrina noastra ocina
moldoveneasca. (M. Sadoveanu). Facem
cunofiintd...cu existenja unuispiritmoldovenesc
mare. (Em. Virtosu). Partidul care mult
compdtimefie nationalitatea Moldoveneasca.
(Al. Boldur). N-a m-ai facut pasca
moldoveneasca ca toata lumea. (Gh. V. Madan).
Ales care va fi moldovan, voi de la cel fi luaji
bir moldovenesc. (M. Basarab). O, pavdza de
neinvins a neamului moldovenesc! (A.
Hrisoverghi). Cuvintul moldovenesc, Ajuns la
cirma, la putere, I se cuvine-un trai domnesc,
Ca lui Hristos dupd-nviere. (A. Ro§ca). M-am
deprins sd slovenesc Vechiul grai moldovenesc.
Al acestui plai strdbun De la volnicul gorun...
(L. Deleanu). Muzica latina, Demnitatea slava
Se-ntilnesc in tine fi se infrafesc. Tu - mindria
noastra, Tu-a noastra slava, Vefiiicia noastra,
182
м
-J
j
<
i
i
Универсальная Десятичная Классификация (УДК) '	Glasificarea Zecimala Universale (CZU). modernizata
27/9 Искусство, Языкознание. География. История. Третье издание. Выпуск 6. Москва 1986 г. 804/806 Романские языки	Edifie medie Internationals In limba romani Partea 1: Tabele sistematice. Vol. 1: Clasele 0-5. Bucuresti 1998,/ (Publication No UDC-Pd24 autorized by the Cdnsotriurn under Licence number UDO 9704) .y.y«;.y<.yy.y.>>y.-.x->y.y.y.y.y.y.y.>y->y.y.y.y^.y.y.>;.y.x.y.;.y.y.y*y.y.,.v.>yy^>y.>y.yy.'.yey--y«yy-y.yey.y.-.y.yey.y.^< «13 Limbi romanice
804 Романские (Новолагинские) языки 804.0 Французский язык 804.90 Провансальский 804.99 Каталанский 805.0 Итальянский язык 805.05 Сардский (Сардинский) 805.90 Румынский 805.92 Молдавский 805.99 Ретороманские 805.991 Л аданский 805.992 Фриульский 805.993 Романшский 806 Иберо-романские языки 806.0 Испанский 806.90 Португальский 806.99 Галисийский	= 131	Limbi itato-tomanice » 131.1	Italians = 131-6	Sards = 132	Limbi mtcroromane = 132.1	Friulana = 132.2	Ladma = 132.3	Romania ~ 133	Limbi galo-rornanice = 133,1	Franceza = 133.2	Provensala. ObciiSha = 133*3	Ccr$manS = 134  < ''/ Limbi tbero-romanice «:134.1'/- .	CatalanWb = 134,2	Spaniel^ = ' 134 j : : . PdrtugezS;	v = 134.4	Galic Ша =j 35	Limbi roman ice baicanice = 135,1	RomiM ; : Ь:! = 135.1(478) Moidoveneasci = 135.8	Oalmata
Harta elaborate de lui. Barnea pe baza materialelor ALM, ALR de Em. Petrovici.
Tiparita in: H. Mihaescu. “La romanite dans sud-est de I’Europe”.
Editura Academiei Romane, Bucure?ti, 1993
Г I Parlers type volague
CZT1 Parlers type “Banat”
Ш Parlers type “Maramure?”
CZ3 Parlers type moldove
—гоя r-k  x____
оса
I Timisoara
Brasov
% .V V
s?- '
BuzAu
Izmail
M_______________________________________
MOLDOVENI m. pl. Mare, iata mi s-arafti
moldoveni, gtiufii mei. (G. Co§buc). -
Reprezentanti ai natiunii moldovene§ti, aij
poporului moldovenesc.	I
MOLDOVENI (a). Ne moldovene^te Prutul...\
$i md moldovene^te... (V. Danila, poet din^
Galati). - A uni pe cei de о simtirei
moldoveneasca, de un cuget moldovenesc, pe cei^
ce se considera moldoveni, apartinind natiunii
moldovene§ti.
MOLDOVENI (a). fntr-acesta chip, spre alalte
invaidturi grele trebuitoare numere $i cuvinte
dindu-te a le moldoveni. (D. Cantemir). - A
talmaci in limba moldoveneasca.
MOLDOVENI m. pl. In Bucurefti era in 1768
о biseried de lemn numita Moldoveni. (C.
Giurescu). - Biserica pentru enoria§ii moldoveni
din capitala Valahiei.
MOLDOVENIE f. In moldovenie (din)
elinize^te. (D. Cantemir). - Limba moldove-
neasca.
MOLDOVENIE f. Pi moldovenie = in limba
moldoveneasca, moldovene§te. - Limba
moldoveneasca.
MOLDOVENIME f. - Totalitatea moldo-
venilor.
MOLDOVENIME f. - Numar mare de
moldoveni.
MOLDOVENISI (a). (Din) elinie moldp-
venisefe. (D. Cantemir). - A talmaci in limba
moldoveneasca.
MOLDOVENISM n. Spune-mi tu, lorgule,
daca nu e$tiprototipul moldovanului?... Sintem
fraf... Da. Numai cd moldovenismul meu a
primit un altoi salutar. (I. Teodoreanu). Ne
bucurdm... cdmoldovenismula inviat in aceasta
jumdtate de Moldova. (N. lorga). - Sentiment
national al moldovenilor, spirit moldovenesc.
MOLDOVENISM n. De о bucata de vreme,
de cind centrul de gravitate al literaturii s-a
mutat la Bucure$ti $i de cind centralizarea fi
efectul ei: botofanizarea la$ului - s-a desavirfit,
moldovenii sint tot mai des invinuifi cd ar serie
dialectal, cu moldovenisme. §i nu e vorba de
moldovenii carescriu acuma, ci de tofi, $i de cei
ce au scris vreodatd. (C. Hoga§). De citava vreme
se observd un curent cam curios: un fel de
antimoldovenism literar, care se manifestd mai
cu sama in privinfa limbii. Separe cd unii ar voi
sd puna la index graiul de dincoace de Milcov.
... Darpoate cd domnii de la Bucurefti, care ne
tot scot ochii cu sarmanele noastre
184
Grai Moldovenesc. (N. Costenco). - Care
apartine Moldovei sau populatiei ei, privitor la
Moldova sau po^pulatia §i limba ei.
MOLDOVENE§TE adv. Apoi md mieram eu
de ce vorbe^ti a$a de bine moldovenefe §i aduci
la mers cu de-ale noastre. (I. Creanga). Ne
intereseaza... numaidecit singurul fapt cd ea
(gazeta “Basarabia”) a trait $i a vorbit
moldovene$te. (§t. Ciobanu). De bucurie mare
cd $tiu moldovenefe... (Al. Mateevici). Trecind
prin satele moldoveneqti §i intrebindu-l pe mo§
Ion, $tie el romane$te, el rdspunde tuturor
categoric “nu’\ dar adaugd cd $tie
moldovenefe. (E. Stanoiu). Pe harta 696 (Micul
Atlas Lingvistic roman. Serie noua, vol. I-III,
1956-1967) intitulata “romdne$te” la
inmtrebarea “cum vorbifi? ” a fost inregistrat
in trei puncte din Moldova §i adverbul
“moldoveneqte ”: pct. 520 Larga, judepil Ia$i,
pct. 514 Coropceni, judeful Ia$i, pct. 605
Furcenii Vechi, judeful Galafi. (V. Arvinte).
Tdrdnimea grata moldovene$te. (M.
Sadoveanu). Spunef verde, moldovenefte, ca la
ni$tefrafi ce va sintem. (I. Creanga). Tipografia
exarhiceasca (din Chisinau) au fost de mare
slujbd $i farilor moldovene$ti depeste Prut. (Al.
Mateevici). Aveti bundtate de vorbif. mai
moldovene fe, cucoane, sd ne dumirim $i noi;
caci eu, unui, drept va spun, cd nupricep nimica,
pdcatele mele. (I. Creanga). Nu uitafi, de neamul
moldovenesc... Serif moldovene^te...(Faclia
tarii, 1912). Aproape toata viafa am consumat
numai vinuri moldovene^ti $i am scris numai cu
limba §i pand de moldovan, pentru cd toate
acestea fac sd fii original $i, pe undeva,
nemuritor ca §i istoria Moldovei. (M.
Sadoveanu). Izvoarele-mi vorbesc moldovene^te,
Moldovenefe fiica imi zimbe^te, Moldovenesc
e viitorul meu, Ca f trecutul tatdlui din hdu. (V.
Teleuca). - Ca moldovenii, in felul moldovenilor,
in limba moldoveneasca.
MOLDOVENE§TI adj. Trei voinici ardelerind,
Pe trei cai murgi incdlecind, Cu haine tdtdre^ti,
Din gurd moldovene^ti. (lovita §i fata cadinului,
balada). - Vorbitori de limba moldoveneasca,
purtatori ai limbii moldovene§ti.
MOLDOVENE§TI (munti) adj. ( ‘Miorita”)
cintecfarapereche... nascutlapoalelemuntilor
moldovene^ti. (M. Sadoveanu). Ploi reci §i
neguri imbrdcaserd muntii moldovenefi. (M.
Sadoveanu). - Muntii Moldovei, Carpatii
Rasariteni.
м
"moldovenisme” (care, nu-i vorba, sint in
pastelurile lui Alecsandri, in Poeziile lui
Erninescu fi in Amintirile lui Creanga) cred cd
sinteni prea refractari, cd ar tiebui deja sd ne
dam bdtufi... (C. Hoga§). Ceea ce de ce sint
invinuifi moldovenii e intrebuinfarea cuvintelor
moldovenefti acolo unde sint dublete {curechi -
varza, ogradd - curte etc.). §i mai sint invinuiti
$i atunci cind, cum e Creanga, intrebuinfeaza
(expresii idiomatice), ori inexistente in Muntenia,
ori, adesea, necunoscute de bucurefteni, fi deci
presupuse a fi anume in Moldova numai fi deci
moldovenisme. (C. Hoga§. 1900). - Cuvint sau
imbinare de cuvinte ce caracterizeaza limba
moldoveneasca, formind specificul ei,
individualizind-o in ansamblul limbilor
romanice.
MOLDOVENISM n. - Cuvint sau imbinare de
cuvinte imprumutate din limba moldoveneasca
in alte limbi: rusa, ucraineana, gagauza, valaha
§.a.
MOLDOVENISM n. Murafa (Simion) a fost
unui dintre acei care mai energic a ridicat
steagul de cultura al moldovenismului. (N.
lorga). - Spirit cultural moldovenesc.
MOLDOVENIZA (a) - A da unui cuvint sau
unei expresii straine introdus in limba
moldoveneasca о forma potrivita cu normele, cu
structure acestei limbi.
MOLDOVENIZA (a) - A deveni purtator al
limbii moldovenefti, a-§i insufi obiceiurile,
datinele, felul de a fi al moldovenilor; a
transforma in moldovan.
MOLDOVENIZANT adv. Dulce indardtnice
patriotica moldovenizanta. (C. Hoga§). -
Moldovenizator, care moldovenizeaza.
MOLDOVENIZARE f - Actiune de a
moldoveniza §i rezultatul ei.
MOLDOVENIZAT adj. - Care a capatat о
forma corespunzatoare limbii moldovenefti.
MOLDOVENIZAT adj. Satul Barta (azi
Plavni, raionul Izmail, regiunea Odesa) a fost
intemeiat de catre 94 de familii de moldoveni,
cinci familii de bulgari f. a. Aid mulfi sint
bulgari, gagauzi fi polonezi moldovenizafi.
(ALM A). In satul Dolinscoe (Anadol, raionul
Izmail, regiunea Odesa) mulfi sint bulgari
moldovenizafi. (ALM Aj.In satul Cioara Murzii
(azi Nadrecinoe, raionul Tarutino, regiunea
Odesa)-mulfi sint ucraineni moldovenizafi.
(ALM A). In satul Caracui (raionul Cimiflia,
Republica Moldova) mulfi sint rufi
185
moldovenizafi. (ALM A). In satul Gura-Bicului
(raionul Anenii Noi, Republica Moldova) sintfi
ucraineni moldovenizafi. (ALM A). In satul
Mihailovca (raionul Ribnita, Republica
Moldova) mulfi sint ucraineni moldovenizati.
(ALM A), in satul Butuceni (raionul Ribnita,
Republica Moldova) multi sint polonezi fi
ucraineni moldovenizati. (ALM A). In satul
Petrefti (raionul Ungheni, Republica Moldova)
mulfi sint ucraineni moldovenizafi. (ALM A).
In satul Culinaia-Veche (raionul Kotovsk,
regiunea Odesa, Ucraina) sint multi rufi
moldovenizafi. (ALM A). Intr-o parte a satului
Plopi (raionul Ribnita, Republica Moldova)
locuiesc bulgari moldovenizafi. (ALM A). In
satul Stroenef (raionul Ribnita, Republica
Moldova) mulfi sint ucraineni moldovenizafi.
(ALM A). Intr-o mahala a satului Cdlinefti
(raionul Falefti, Republica Moldova) sint
ucraineni moldovenizafi. (ALM A), in satul
Trifaufi (raionul Soroca, Republica Moldova)
mulfi sint ucraineni moldovenizafi. (ALM A).
In satul Grimancaufi (raionul Briceni, Republica
Moldova) mulfi sint ucraineni moldovenizafi.
(ALM A), in satul Boian (raionul Noua-Sulita,
regiunea Cemauti, Ucraina) multi sint ucraineni
moldovenizafi. (ALM A). О parte din populafia
satului Colincdufi (raionul Hotin, regiunea
Cemauti, Ucraina) sint ucraineni moldovenizafi.
(ALM A). - Care a trecut (in anumite imprejurari
istorice) la nationalitatea moldoveneasca, care a
capatat trasaturi caracteristice moldovenilor.
MOLDOVIE f. E x p r. Pi moldovie = in limba
moldoveneasca. - Limba moldoveneasca.
MOLDOVOANTROPONIMEn.p/. Moldova
Gyorgy, scriitor ungur; Moldovan Dimitrie,
inginer in Transilvania; Moldovan Silvestru,
publicicst in Transilvania; Moldovan §tefan
profesor fi preot in Transilvania; Moldovan
Vasile, om politic in Transilvania; Moldovanu-
Micu Ioan, cleric fi profesor in Transilvania;
Moldovan Roman, economist, membru al
Academiei Romaniei; Moldoveanu Corneliu,
scriitor, nascut la Birlad (Moldova); Moldovan
Mihail, virusolog fi fitopatolog din Republica
Moldova; Moldovan Petru, om politic din
Republica Moldova; Moldovan Angela,
cintareata din Rominia; Moldovan Mihai,
compozitor din Romania; Moldovan Mircea,
regizor din Romania; Moldovan Ovidiu luliu,
actor din Romania; Moldoveanu Eugenia,
soprana din Romania; Moldovan luliu, medic
186
м
din Transilvania; Moldoveanu Vasile, tenor
francez stabilit la Monte Carlo. - Nume de
persoane notorii, etnoantroponime ce
demonstreaza §i confirma vechimea aria de
raspindire a etnonimului moldovan.
MOLDOVOFOB adj. Ai devenit moldofob. -
Nuuu... (I. Teodoreanu). - Cel care dispretuie§te
Moldova §i tot ce-i moldovenesc; care neaga
limba moldoveneasca, valorile multiseculare
moldovene§ti, care desconsidera sentimentul
national al moldovenilor.
MOLDOVONIME n.pl. Moldova, riu, afluent
al Siretului; Moldovita, riu, afluent al riului
Moldova; Moldovca, riulet ce se varsa in riu§orul
Caplani in sud-estul spatiului pruto-nistrean;
Moldovanul, virf in partea centrala a Muntilor
Fagara§ului (2543 m), cel mai inalt din Carpatii
Meridionali; Moldovi§, culme in judetul Goij,
desparte bazinul Jiului de al Gibortului;
Moldova-Veche, comuna rarala in Banat, judetul
Cara§-Severin; Moldova-Noua, ora§ in Banat:
Moldovita, comuna in raionul Cimpulung-
Moldovenesc, in nordul Moldovei; Moldoveni,
comuna in judetul lalomita, in Valahia; localitati:
Moldovanul in judetul Arge§ (Valahia) §i in
regiunea Galati (Moldova); Ruptura
Moldovencei, raionul Birlad (Moldova);
Dobro vat-Moldo veni, raionul Vaslui (Moldova);
Mofdovene§ti, raionul Turda (Transilvania);
Mindre§tii-Moldoveni, raionul Foc§ani
(Moldova); Moldoveni in raionul Mizil, regiunea
Ploie§ti (Valahia), in judetul Teleorman
(Valahia), in raionul Urziceni, regiunea Bucure§ti
(Valahia); Perietii-Moldoveni in judetul lalomita
(Valahia); Moldovita, manastire in Moldova;
Cimpulung-Moldovenesc, ora§ in nordul
Moldovei; Fundu-Moldovei, localitate in
preajma Cimpulungului-Moldovenesc; Civitas
Moldaviae (Baia), prima capitala a Moldovei;
Moldova, piata in ora§ul Focsani; Badicul-
Moldovenesc, raionul Cahul (Republica
Moldova); Baurci-Moldoveni, raionul Cahul
(Republica Moldova); Grinauti-Moldova,
raionul Ocnita (Republica Moldova);
Moldovanca, raionul Fale§ti (Republica
Moldova); Moldovanovca (Kirghizia);
Moldovan (Extremul Orient, Federatia Rusa);
Moldovca (azi Crutoiarovca, regiunea Odesa,
Ucraina); Pelinei-Moldovan (azi Pelinei, raionul
Cahul, Republica Moldova); Moldovanscoe
(Tinutul Crasnodar, Federatia Rusa);
Moldovanovca (Tinutul Crasnodar, Federatia

Rusa); Moldovanovca (Extremul Orient
Federatia Rusa); Moldovanca - pe tarmul Mari
Negre, in preajma careia a fost construita Odesa
din 1826 in raza Odesei, astazi cartier al aceste
urbe; Moldova (Nadejde, Eigenfeld), localitati
pe riul Sarata (raionul Belgorod-Dnestrovschii
regiunea Odesa, Ucraina); Moldova, localitati
in judetul Hotin pe malul drept al Nistrului
Moldoveneasca, strada in ora§ul Erevan
Moldowan, centra comercial in ora§ul Belgrad..
- Nume topice ce evoca, constata §i afirma pi
moldoveni, subliniind vechimea lo
multiseculara, confirmata de hidronime -
Moldova, Moldovita, Moldovca, de oronime -
Moldovanul, Moldovi§, de alte toponimi
raspindite de veacuri, departe de hotarele vestici
§i estice ale Moldovei.
MOLIU adj. - Molatic.
MOLOTARC Af. Treiera ziua $i noaptea Dou
combdini $-o molotarcd. (TD). - Batoza.
MOLOTI (a) - A treiera ci batoza; a imblati.
MOLOTILCA f - Batoza.
MOLOTILCAf. - Marina de strivit strugurii.
MOLOTILCAf. - Ma§ina de desfacat bobii di
pe cocenii de porumb.
MOLO§AG n. Era sard de iarna cu molo^a^
picld. (M. Sadoveanu). - Moina.
MOLO§AG n. Timpul cind ploud cu omal
(DD). - Lapovita.
MOLUSC m. - Mormoloc.
MOMITA f. Pentru sine-a cumparat Man
tinard momifa, Care-i zic orangutan. (A
Donici). Pdcat numai cd n-are vro momifa sal
un urs, cd s-arface stup de bani. (V. Alecsandri)
- Mainjuta.
MOMIE f. Un §omoiag legat de papura (pe (
prajina) se nume^te momie. (TD). - Semn di
orientate.
MOMIE f. Hotdrind mobile $-a§ezind momiile
(V. Alecsandri). - Semn de hotar al unei mo§ii<
MOMIET m. - Sperietoare de pasari.
MOMITARIE f. Ce este progresul de astdzi'i
... О momifdrie generala ce se petrece aiure
(V. Alecsandri). - Maimutarie.
MOMIRLAN m. - Movilita.
MOMIRLAN m. - Mirlan.
MONASTIRE f. Vdzu rdsarind din stinc
pddurene о mondstire veche. (M. Eminescu). -
Manastire.
MONITA / - Maimuta.
MONTIC n. Da acolo era un montic, vrasdzica
о creasta de deal. (TD). - Virf de deal.

м
187
mo6r п. - Mohor.
MORCOJIN adj. Am boit lina di coloari
morcojin. (TD). - Portocaliu-deschis.
MORCOV-DE-PATLAGIN A m. - Radacini de
nufar.
MORCUTI (a) - A cicali, a bate capul cuiva.
MORCVI f. pl. - Morcovi.
MORDA f. Ni-o arat о mordi. (DD). - Jumitate
de desetina de pamint.
MORDVIN m. - Persoana care face parte din
populatia de baza a Mordoviei.
MORDVINA adj. Limba de stat a Mordoviei,
avind doua denumiri oficiale: erzia, moc§a.
MORGH1RAN n. - Floare. (Th. Holban).
MORI$CAf. E x p r. A-i face cuiva mori$ca in
par ~ a-1 apuca pe cineva de par. Lui jupinu
Gulitd i-am ficut о mori^cd in chica, ca sd le
pun minte. (V. Alecsandri). - Paruiala.
MORI§CA/? - Ma§ina de strivit struguri.
MORI§CUI (a) - A vintura grinele cu
vinturatoarea.
MORMINJALA f. In §colile de la sate e о
morminjala de carte ... care te umple de mild.
(A. Vlahuta). - Invatatura de mintuiala.
MORMINJI (a) - A invata superficial.
MORMINTA (a). E x p r. A morminta ceva cu
gura = a mesteca fara pofta. - A mu§lui.
MORMINTA (a). Morminta glodu pi drum.
(TD). - A calca, a pasi prin noroi dens.
MORMINTA (a) - A calca lut cu paie (pleava)
pentru a face chirpici.
MORMINTAT n. Claca de mormintat = claca
de calcat lutul cu paie §i de facut chirpici. -
Calcare ajutului cu paie.
MORMJJNTE n. - Cimitir.
MORMINTURI n. pl. - Cimitir.
MORMOLOC m. - Om nepriceput,
neindeminatic.
MORMORITA f. - Buburuza.
MORMOROC m. - Insulita plutitoare fara stuf
pe dinsa.
MORMOROSI (a). Oare ce mormorose^te
ursu? (DD). - A mormai.
MORNAI (a) - A trancani.
MORNAI (a). Raspundea iute $i morndit, cum
c?r calicii la pod. (I. Creanga). - A vorbi
^nguitor, pe nas.
MORNAI AL A f. - Om cicalitor, greu de suferit.
MORNAIT adj. - Care vorbette infimdat, pe
nas.
MOROCAN m. - Guvid.
MOROCANEALA /? La vale iar se da pe jos,
ca sd nu se speteasca iepele. Chirie^ii, vrind-
nevrind, trebuiau sd se deie .yf ei; caci li era
lehamite de morocaneala lui mo§ Nichifor. (I.
Creanga). - Mormaiala, mustrare.
MOROCANI (a). Mucegaiul de baba... hojma
ma moroc dinette $i-mi scoate ochii cu cele tinere.
(I. Creanga). - A cicali, a mustra, a bate capul
cuiva.
MOROI m. Doi moroi, Doi po^itori, Undi va
du^ifi? (TD). - Strigoi.
MOROI m. Am avut un om al casei, —Zise dinsul
- un ciocoi, A murit, $i anul azi-i S-afacut din el
moroi. (M. Eminescu). - Stafie, Strigoi.
MOROI m. - Om inchis la suflet, ursuz.
MORONCEALA/ - Sablazna.
MORONCEALA/ - Bataie de cap, necaz.
MORONCI (a) - A cicali, a ocari, a necaji.
MORONCI (a) - A sablazni.
MORONSI (a). Nu moronsi capu. (TD). - A
cicali, a sta pe capul cuiva.
MORO§AN m. Moro^anul s-a dus la coliba lui.
(M. Sadoveanu). - Maramure§an.
MORS n. - Pasta de patlagele ro§ii.
MORSOC A (a) - A mesteca indesat, indelungat.
MORSOCA (a). In pamint m-o trintit, Carnea
ne-o morsocat, Singele ne-o baut $i de moarte
m-o lasat. (Folclor). - A sfi§ia.
MORSOCAT adj. - Mestecat indelungat.
MORSOCAT adj. Cheptu i-o stricat, carnea i-
o morsocat. (Folclor). - Sfi§iat.
MORTASIPI m. pl. - Dregatori care percepeau
mortasipia.
MORTASIPIE f. Numai din desetina §i din
mostapii, din go^tina §i din vama ce lua sd
chivemisie. (I. Neculce). -Taxa platita (din 1679)
de toate categoriile de tarani din Moldova, daca
vindeau pe piata grine, vite, lina, brinza, articole
me§te§ugar£§ti.
MORTASINCAf. - Smalt cu care se smaltuiesc
oalele.
MORTOI m. La о jumdtate de cale О intunecat-
o un ceas rau Cu sparietul cel mare: Moartea
cu mortoiul. (Folclor). - Moarte.
MORTE$TE adv. E x p r. A merge morte$te =
a merge ingindurat, dormind. - Incet.
MORTIU m. Cinii cum il vdd La el se raped $i
latrd-n pustiu, $i urld-a morfiu. (V. Alecsandri).
- A urla ca о prevestire a napastei.
MORUNCA-SALBAT1CA - Vetrice.
MORVARI m. - Dud.
MORVA f. - Duda (fruct).
MOSC m. $i la tirgu Moscului pornind.
188	М
(Folclor). - Moscova.
MOSC m. Intr-acesta an au murit§iloan,fecior
imparatului de Mose, nepot lui §tefan voda. (Gr.
Ureche). - Moscova.
MOSCAL m. Baba ii mintdneqte cu nerare $i
dzi$e: ianca, moscal moldovan, dimult n-am
vadzut moscal moldovan. (Folclor). - Ostean,
soldat.
MOSCALCA f Cd sd insurasd el (N. Milescu
Spataru) acolo de luasd moscalca. (I. Neculce).
- Rusoaica.
MOSCALI m. pl. Asupra le^ilor care supusasd
pre moscali. (Gr. Ureche).
MOSCAUCA f. - Nevasta, sotul careia e in
serviciul militar sau mobilizat la razboi.
MOSCAUCAf - Vaduva de razboi.
MOSCAUCA/ - Scurteica; paltona§ cu guler
de blana.
MOSCALA§ m. Sta marina la popas §i-mi
incarcd moscala^i. (Folclor). - Soldatel.
MOSCALE§TE adv. - Militare§te.
MOSCALIEf. AI nostru se duse la moscalie cu
fagadd de intoarcere. (A. Russo). - Militarie,
catanie.
MOSCHICEASCA adj. Apa Donului... din
inima Tarii Moschiceqti iese $i cade in Marea
Neagrd. (M. Costin). - Ruseasca, Rusia.
MOSCHICESC adj. On boermari, moschicesc
о fost. (Folclor). - Moscovit.
MOSCOV adj. - Muig (cal).
MOSCVICI n. - Paltona§ cu guler de blana.
MOSCVICICA f. - Cama§a barbateasca
colorata.
MOSNA adv. - Foarte.
MOSOREL n. - Miner la sertar.
MOSORI (a). Poate... foarte u$or sd li se
mosorased fyele. (S. F. Marian). - A se umfla.
MOSTOCHINAf - Mo§moana.
MOSTOCHINA f - Persoana lipsita de spirit
de initiativa; la-ma-mama.
MO§ m. Au aflat cap $i incepdtura motion (Gr.
Ureche). - Stramo§.
MO§ m. Atuncea eu ifi sint mo§ drept, frate cu
tatdl tdu... strigd bdtrinul. (M. Sadoveanu). lata
се-mi serie frate-meu $i mo§ul vostru. (I.
Creanga). - Unchi.
MO§AN m. - Ba§tina§, localnic. (I. Neculce).
MO§CARAE f - Muscarie.
MO§CONDI (a) - A lucra prea incet, a se
moco§i.
MO§COTI (a) - A se moco§i.
MO§ICA f. Buna cale, voinicele! - Minfanim,
mo^icai mele! - De се-mi zici, voinice, a$a? d|
eu nu-s mo$ica ta. (Folclor). - Matu§ica. I
MO§IE f A murit la bdtdlie, Apdrind scumpa
mo$ie. (Folclor). - Ocina, ba§tina, patrie. 1
MO§INA§ m. Eu ifi dau fata mea ... $i te Л
mo$ina§ in locul meu. (I. Sbiera). - Proprieta
mic.	I
MO§INOI (a). Mo^inoim pop^oi. (DD). - J
trage tama la radacina porumbului.	I
MO§INOI n. Mo^inoae defurnici. (I. Creangaj
- Mu§uroi.	1
MO§MOLI (a) - A lucra incet, cu multa migala
МО§МОЫ (a) - A dibui, a bijbii.	|
MO§NEAG m. РорщоИог ce sint pdro$i li d
spune mo^negi. (E. Voronca). - Cocean dl
porumb cu matasea tare.	|
MO§NEGEASCA f. Foae verde pddurek
Mo^negeasca, mai bdef. - Dans populal
moldovenesc.	1
MO§OAICA f. Nimeri intr-un blidariu... I
moqoaicd cu citeva linguri de fasole. (Folclori
Incep sd vina fete $i bdiefi mici... cu cite о oala
sau mo^oaied. (T. Pamfile). - Oala de lut pentri
pregatirea bucatelor.	j
MO§6l m. - Sperietoare de pasari.	i
MO§TEAN m. Maria sa Aron-voddJ
Mo^teanul Tarii Moldovei, domnul $i stapimi
meu. (В. P. Ha§deu). Ii ruga sd le fie mild defhi
seu Bogdan, pre care il lasd mo^tean scaunului
(C. Negruzzi). - Mo§tenitor, urma§, succeso^
MOTAN m. Nu te uita ca un motan blind, cd Ц
cunosc eu cite parale faci. (M. Sadoveanu). Ii
cotion torcea motanul. (M. Eminescu). Gdsii 4
babufa sbircita incungiuratd de cdjei $i dl
motani. (C. Negruzzi). - Pisoi.	I
MOTAN m. - Om prefacut, ipocrit.	j
MOTANA§ m. Motdna^ul tupdi delicatpe hord
pe prichici>$i jos. (M. Sadoveanu). - Pisicut.
MOTANEL m. - Pisicut.	I
MOTANIME f. A$ striga: o, motdnimel
motdnime! Vai! ... De-al tdu suflet, motanim^
nepostind postul cel mare. (M. Eminescu). -I
Adunatura de pisoi; neamul pisoilor.	s
MOTANOS adj. - Greoi, neindeminatic (om)i
MOTCA f.Legaturica de fire de tort. j
MOTICICA f - Bratara la coasa.	:
MOTICICA/ - Varga indoita aplicata la coasl
pentru%a a§eza brazdele.	1
MOTIRL| / - Pisica.
MOTiRLAU m. -Pisoi
MOTOC m. Sufla in foe ca un motoc, De nu-$
afla loc. (Folclor). Iar motocul, batd-lfocul, Mv
м
189
a rupt tot cojocul. (Folclor). - Pisoi.
MOTOCEI m. pl. A lui dalba jupineasa... La
dreapta cu cercei, La stinga cu motocei.
(Folclor). - Canafuri.
MOTOCEL n. Stilpul homului unde lega mama
о sfoara cu motocei la capat, de crapau mitele,
jucindu-se cu ei. (I. Creanga). - Ghemulet, canaf.
MOTOHOIn. - Om greoi, neindeminatic.
MOTOLCUTAf. La motolcutci alji dzicpinten.
(DD). - Pinten la cizma calaretului.
MOTOR n. Fac Janina de pop$oi la motor.
(DD). - Moara cu motor.
MOTO§CA f. - Legatura de diferite lucruri.
MOTO§EL m. - Pisicut.
MOTOTICLA/ - Motocicleta.
MOTOVELNIC n. Am urdzit bini§or pi
motovelnic tat. (TD). - Ri§chitor.
MOTOVELNIC n. Masori cifi motovelni^i $i
incunjiuri ri^chitoriu, $i pui atitea motovelni^i.
(TD). - Caleap.
MOTRUNA/ - Sort de prune mari rotunde.
MOTULA/ -Navod.
MOTOC n. - Bucla de par deasupra fruntii.
MOTOC n. О cucoana batrina cu zulufi
dinainte cu un motoc deasupra capului. (N.
Gane). - Coafiira: mot de par rasucit §i adunat
in cre^tetul capului sau la ceafa.
MOTOC n. E x p r. A cauta cuiva motocuri =
a cauta nod in papura, motiv de gilceava. - Chef
de sfada.
MOTOCHIN m. Brinci§i motochin ii tot a$eia.
(TD). - Erizipel, brinca.
MOTOCOS adj. - Naravos, hartagos.
M OTP AN n. lmpingeti-l incoace pe motpanul
cela, ca sd ne cunoa^tem la fete. (V. Alecsandri).
- $trengar, berbant.
MOTPANCA f. - $trengarita.
MOZAC adj. - Posac, ursuz.
MOZILA f. - Gluga de porumb.
MOZOL n. - Batatura (la picior).
MOZOLEALAf. - Terfelire.
MOZOLI (a) - A intoarce ceva de multe ori pe
о parte §i pe alta; a terfeli.
MOZOLI n. - Batatura.
MOZOLIT adj. - Murdarit (haina).
MREAHNA f. - Mreana.
MREJI (a) - A impleti mreje.
MREJI (a). Acei inrdutafti au iscodit deosebite
Piri mincinoase $i au mrejit feluri de intrigi
asupra lui. (C. Negruzzi). - A umbla cu intrigi.
MUC n. Opaita arde ro$ie, sus, pe coltul
hornului $i mucul sfirie in seu. (M. Sadoveanu).
Pe capatu unei laid Lumina cu mucul negru intr-
un hirb un ro$ opait. (M. Eminescu). - Fitilul
intreg al opaitului.
MUC n. - Creasta curcanului.
MUC n. (Cinepa) inci nu-i gata di scos, inci nu
si du$e mucu dipi dins a. (TD). - Floarea cinepii.
MUC DE G AZNIT A n. - Fitilul lampii.
MUC DE SARNIC n. - Gamalia chibritului.
MUCAR n. - Sfe§nic sau suport de sfe§nic
pentru luminari.
MUCAREMEAf. Duca voda... impovdratfiind
de groaznica nevoie de bani, ca sd pldteasca
mucaremeaua, adica innoirea domniei. (M.
Sadoveanu). - Mucarer.
MUCARI/ pl. - Foarfece pentru retezat mucul
luminarii sau a fitilului.
MUCED adj. - Cafeniu-inchis.
MUCHERI n. - Rindea cu care dulgherul
indreapta scindura pe muchie.
MUCHIE/ Muchie ari $i sapa $i lopata. (TD).
- Partea rotunda a lamei hirletului, sapei.
MUCHIE / - Colt de casa.
MUCHIE/ - Calcii de piine.
MUCI m. pl. - Substanta secretata de mucoasa
nazala §i eliminata prin nari.
MUCITORI m. - Bat cu о petica la un capat cu
care se unge cu dohot osia carutei, un stilp.
MUCUTA/- Mamica.
MUERCANA/ - Muiere zdravana (§i rea).
MUERE / Omul spunea cd-l cheama Maftei,
cd are muiere $i §ase copii ca ulcelele. (M.
Sadoveanu). - Sotie.
MUEROAICA/ - Femeie tinara, usuratica.
MUEROI n. - Femeie zdravana.
MUFTE/ pl. - Curele la imblaciu.
MUG n. Mug de floare. (DD). - Mugur.
MUG UR n. - Sfredel cu coarba.
MUGUR m. - Spic de porumb.
MUGUR n. - Rumegu§.
MUGUR DE SARNIC m. - Gamalie de chibrit.
MUGURAT adj. La rdchita mugurata §ede-o
baba supdr ata. (S. F. Marian). - Imbobocit.
MUHUREL adj. Muhurel adica vini a§a
§enu$iu. (TD). - Cenu§iu.
MUI A (a) - A topi (cinepa).
MUJDEI (a). Mujdeie^ti carnea. (DD). - A unge
cu mujdei.
MUJDIERI n. - Pisalog pentru pisat usturoi.
MU LERI m. - TAigrbN.
MUNCA (in folosul boierului) / - Robota.
Impdirtea saptdminii: patru zile de robot (adica
de claca). (Al. Odobescu).
190
MUNCAf. - Chin, cazna. (I. Neculce).
MUNCI (a)-A chinui. (I. Neculce).
MUMIE f. Parcd-i mumia pamintului. (TD). -
Uritenie.
MUNICICA f. - Parte a vislei de care se apuca
cu mina.
MUNT n. - Greaban la cal.
MUNT n. Si discalti, ii chici cochita fi calu
ramini пита cu muntu. (DD). - Partea de jos a
piciorului calului ramasa dupa ce ii cade copita.
MUNTEAN m. Sd urise muntenilor cu domnia
lui Mihai-voda (Viteazul), tot cu ofiiri fi
razboae. (M. Costin). De aid inainte lasam
pentru Tara Munteneasca sd serie muntenii, fi
noi iara ne intoarcem sd scriem pentru tara
noastra. (I. Neculce). Munteanul e frate cu
dracul, dintr-un pol el face doi. (I. Creanga). -
Persoana facind parte din populatia de baza a
Munteniei, de nationalitate munteana.
MUNTENESC adj. Tom$a, a$ezat in Tara
Munteneasca, incepu sd loveasca finuturile
moldovenefii din margine. (M. Sadoveanu). -
Din Muntenia, al muntenilor.
MUNTENE§TE adv. Noi, find ucenicii d-lui
Maiorescu fi ai societdtii literare “Junimea”,
pared nu ne-am prea terne ca lucrarile noastre
sd fie azvirlite cu disprel din §coala, daca
comisiunea insarcinata nu va judeca
muntene$te... (I. Creanga). - A impune modul
de judecata, de scriere, moravurile muntenilor
(valahilor).
MUNTENIZA (a). Interveni Sabina, parodiind
accentul lui Nelu, atit de subit muntenizat. (C.
Petrescu). - A-§i insu§i sau a impune vocabularul
§i ortoepia, maniera de vorbire a muntenilor.
MUNTENISM n. Viitorii candidafi, pentru cei
256 franci, vor cauta sa-fi insu^easca un
vocabular de muntenisme (Caci contrariul
moldovenismului, cum am aratat, e
muntenismul)... Un autor de edrti didactice,
doritor a mai adauga ceva la 256, va serie
cartea, va consulta pe un amic din Bucurefii
asupra unor cuvinte, unde sint dublete - asta de
fried... Cei ce vor sd ne intimedeze cad in gre^ala
vechilor §coli: latinistd, pumnistd... Vbiesc sd
creeze limbi... (C. Hoga§).-Cuvinte muntene§ti,
necunoscute moldovenilor.
MUNTUI (a). S-o muntuit di copchil. (TD). - A
decedat.
MUR m. — Gard (de piatra).
MUR m. Despre apus se ridica о manastire
veche inconjuratd cu muri, asemenea unei cetati.
M__________________________________________
(M. Eminescu). - Zid.	1
MUR m. - Perete.	j
MUR m. - Fundament de piatra la casa. J
MUR adj. - $aten.	|
MUR adj. Ah, ochilor muri, Vii fi plini de ntty
La cautdturi. (C. Conachi).	j
MURA (a) - A pune la inacrit intr-o solutie d
sare §i alte condimente castraveti, pepeni, varzi
MURA (a) - A topi (cinepa).
MURABEL m. - Corcodu§.	}
MURABELCA f. - Soi de prune.	1
MURABELE f. pl. - Corcodu§e (prune). ]
MURARI m. El fi stapin fi murari iara. (TD
- Morar.
MURAT adj. Curechi murat. - Acrit.
MURAT adj. Murat de ploaie. (DD). - U
leoarca.
MURAT adj. Cinipa о punem la murat. (TD’
- Topit.	।
MURA adj. Numa coloari muri vra fata asti
(TD). - Violet.
MURA adj. Paharuf de sticla murd, Dd-l I
gura sd se scurd. (Folclor). - Negru-lucios. <
MURATURA/ - Zeama acra.
MURATURI//?/. - Legume (castraveti, peperi
varza) acrite in solutie de apa cu sare.
MURDUI (a) - A se zbintui.
MURDUI (a). Fifioru boerulu n-o pute lua f
fatidin minili lui fis-o murduit multi vremi. (TD'
- A se chinui, a se stradui.
MURG adj. Cucule cu репе murgi, Vara vi
vara ti dufi. (Folclor). - Cenu§iu-ro§cat.
MURGA f. E x p r. A intra murga in sat = a s
face noapte. - Innoptare.
MURGOCI m. Frundzi^oara §-on chiral
Murgulej murgociu neu, §i nechez tu a$a rat
(Folclor). - Murgut.
MURI (a). Holerea §eia о murit atita naro(
(TD). - A lua viata, a nimici.
MURIU adj. - De culoarea murelor coapte.
M URL AT n. - Ornament de lemn (la strea§ina]
MURMUITOR adj. Implu aerul vdratic d
mireasmd fi racoare A popoarelor de mufi
sarbatori murmuitoare. (M. Eminescu). - Car
murmura.
MURSA f. Sfinta Dumineca... ia mursa ceea
iute se duce de о toarnd in fintina din grddiii
ursului. (I. Creanga). - Bautura preparata dij
mi ere amestecata cu apa.	
MURSA / In privnita tariei cel mai bun est
vinul arma§ de Cotnar, facut din poamd grasi
de culoare galbend fi gros la mursa. (В. I
м
191
Ha§deu). - Must, sue.
yllRSA/ - Ravac.
MURUI (a). Unii buiguitori... pentru
incepatura neamului moldovenesc cu basne au
niuruit hirtia. (D. Cantemir). - A minji, a mizgali.
MURUI (a). Colacii se vira in cuptor dupa ce
se muruiesc cu muruialdJacuta din jaina de griu
muiata in apa galbuie. (Sezatoarea). - A uda, a
unge cu ou, cu grasime piinea, colacii inainte de
a-i da in cuptor.
MURUI (a). Md murui cu dohot de sus pina
jos. (C. Hoga§). - A se murdari.
MURUI {a) - A varui.
MURUIALA f. - Varuiala.
MURUIALA/ - Terci din faina de griu cu care
se unge malaiul inainte de a-1 da in cuptor.
MURUIALA/ - Noroi subtire.
MURUIT adj. - Murdarit.
MUSAI adv. - Napristan. Vin in goana cu inaltd
poruned sa-l aducd napristan la Craiova. (I. L.
Caragiale).
MUSAI adv. Era nevoita biata mama sd nefaca
musai cite un §urub, douaprin cap. (1. Creanga).
Fug de tine, §i tu musai dupa mine. (M.
Sadoveanu). - Numaidecit, neaparat.
MU SC AL m. Dar eu aici is strain §i am un gust:
sd-mi cinte fi mie lautarii un cintec fi sd juedm
numai noi, muscalii, cum ne zic oamenii de aici.
(M. Sadoveanu). - Soldat roman in “Basarabia”
(1919).
MUSCARITA/ - Ciuperca foarte otravitoare
de culoare ro§ie cu pete albe.
MUSC AT A f. Crefie-o floare pe о tulpina, Nu-
i nici nalba, nici muscatd, Da ii dragoste curata.
(Folclor). - Mu§cata.
MUSCA/ Ii era dragsa invetefi el mefie^ugul
albinaritului, iar maica Evlampia bagase de
seama cd avea dar; nu-l intepau mufiele. (M.
Sadoveanu). - Albina.
MUSCA / - Pata neagra la mijlocul dintilor
cailor pina la 4-5 ani.
MUSCA ALBA / О dat о musca alba la vaca.
(TD). - Streche.
MUSCA DE BINZARI f. - Albina.
MUSCA DE MIERE f. - Albina.
MUSCA ЦЕ ROI f. - Albina.
MUSCALAU m. - Muscoi.
MU SCUTA/ Afipesc fi le biziie pe la urechi
Cele din urma muscufe ale anului (M.
Sadoveanu). §i cu crengi il apar pagii de muscute
zaduf. (M. Eminescu). - Musculita.
MUST n. - Maduva (din os).
MUST n. A scos mustul curechiului. (TD). -
Zeama.
MUST DE LEMN n. - Seva de copac.
MUSTARI m. - Mustuitori.
MUSTEATA / - Matase la §tiuletele de
porumb.
MUSTEATA / - Ata care intinde partea conica
din interiorul vintirului.
MUSTI (a) - A zemui. Tarina zemuia ca un
burete. (A. Mihale).
MUSTINELE / pl. - Corcodu§e.
MUSTOS adj. — Zemos. Cucutd cu tulpini
zemoase. (P. Dumitriu).
MUSTUI (aj) - A strivi strugurii in calcatoare.
MUSTUITURA/ - Struguri striviti, inainte de
a fi dati la tease.
MU§AMA / Foae verde baraboi, Мщатаиа
cite doi. (Folclor). - Dans popular.
MU§AT adj. - $aten.
MU§CA (a) - A da ac (albina).
MU§CAT n. Buza ta invinefita de al coruptiei
muscat. (M. Eminescu). - Mu§catura.
MU§CHI m. - Parte a ciotului ramasa netaiata.
MU$EL adj. - Frumu§el.
MU§INOI n. Stradele negre foiau asemenea
mufinoiului de furnici. (M. Eminescu). -
Mu§uroia
MU$ITAL m. - Ciuperci verzi ce cresc pe casele
acoperite cu stuf.
MU§LUI (a). Grohaind fi mufiuindpe jos. (I.
Creanga). - A cauta mirosind (porcul).
MU§TAR adj. - Cafeniu-deschis.
MU§TAR adj. - Galben-inchis.
MU§TARNITA / - Vas special in care se
pastreaza sau se serve§te mu§tarul.
MU§TIUC n. - Bucatica de lemn la zabala
calului.
MUSUE&m. - Trandafir.
MUTALAU m. Feciorii s-or ieftini, Prejul lor
a$a va fi: ... cari is mai mutaldi, Fi-vor cu doi
grifari rei. (S. F. Marian). - Posac, ursuz;
prostanac, tont.
MUTATOARE/ - Vinarita.
MUTATOARE/ - Hamei.
MUTATURA / - Portiune de pinza ce se
infa§oara la о rotatie a sulului de dinainte.
MUTELCA/ - Piesa de metal avind in centra
о gaura cu filet care, in§urabata la capatul osiei,
impiedica sa cada roata caratei.
MUTRA/ lata vine fi-mparatu-i Cezimbea cu
mutra hitra. (M. Eminescu). - lnfati§are,
fizionomie.
192
M-N
MUTRICAL1T adj. - Invinetit (de lovituri).
MUTRICALIT adj. - Murdar (pe fata).
MUTI (a)i- A milci.
MUZICU§ m. Cintau, beau jucau fara
muzicu$. (T. Pamfile). - Muzicant.
N
NACAFA f. I-i draga doamna lui, care-i tinara
cu multe nacafale. (M. Sadoveanu). -
Capriciu, toane.
NACAZ n. Da acu si lucreadzicu combainili...
$i n-au ni§ on nacaz. (TD). - Grija, bataie de
cap.
NACHITCAf - Pemuta decorativa.
NACHITCA f. - Prostovol.
NACOVALNE f. - Nicovala.
NAC§IU adj. - Suparacios, nagitos.
NADA f - Podmet.
NADA f E x p r. A da de nada = a da de bine, a
prinde gust pentru ceva, a se innadi. - Placere.
NADA f. - Momeala.
NADEL n. Ne-o dat pomint, nadel, cite opt
desetini. (DD). - Lot de pamint.
NADELNIC m. - Taran care a fost
improprietarit cu un lot de pamint.
NADELURI n. pl. - Toponim pe mo§ia satului
Hijdieni, raionul Giodeni.
NADI (a se) - A se naravi.
NADI (a se). La neatali m-am nadit. (TD). - A
se lega de cineva, a se tine de cineva.
NADI§ANCA f. Preotii i§i aveau ei о
nadi^ancd vopsita verde. (M. Sadoveanu). -
Trasura mica, bri§ca.
NADOLEAN adj. - De provenienta din
Anatolia.
NADOLEANCA/ Cind i$i aducea ea aminte
depuicele cele nadolence... crdpa de ciuda. (I.
Creanga). - Nadoleana (gaina).
NADU§ALA f. - Oftiga.
NADU§ALA f. - Tuberculoza.
NADU§ALA f. - Astma.
NADU§I (a) - A innabu§i.
NAFIRA f. - Anafura.
NAFRAMA f. - Covora§ de lina cu ciucuri la
margini.
NAFRAMA ALEASA f. - $tergar decorativ;
prosop.
NAFR1NDITA f Dati о nafrindita de bumbac
Sd ne §tergim mustetile de tabac. (Folclor). -
Naframita, batista.
•	7
NAFTA f. - Gaz (de lampa).
N AG^ICA/ - Cnut.
N AGJT n. Ari nagit. (DD). - Narav.	I
N AGiy n. - Moft.
NAGIT n. - Toponim pe mo§ia satuli
Poho^rna, raionul $oldane§ti.	I
NAGIT m. Cite un stol de nagiti se ridica
departari mari dintr-un smirc. (M. Sadoveani
- Pasare de balta.
NAGIT m. Taci, nagitule, nu mai striga atit
cd mai asurzit! (S. F. Marian). Auzi copill
Co§coge nagit! (V. Alecsandri). - Nume d
unui copii neastimparat.
NAGITOS adj. - Naravos.
NAHAICAf. - v. Nagaica.
NAHLAP n. Cind vin nahlapi... apoipared t
gheare, a§a apuca $i due cu ei. (M. Sadoveani
Bistrita vijelios batindu-§i nahlapii de stinci. (J
Vlahuta). - Virtej mare intr-o apa curgatoare;
NAINTE adv. S-a-nteles de mai nainte C
ironica grimasa sd te laude-n cuvinte. (h
Eminescu). - Inainte.
NAIMI (a). Vatajai о fost naimit, Si cher
oamiqi §instit. (Folclor). - A angaja.
NAJI (a). S-o najit, adica s-o inflat oaia la pul
sau v$ca. (TD). - A se umfla (ugerul). I
NAJlTNig m. - Popilnic.
NALANGJTE /.' pl. - Clatite.
NALANGITE'f. pl. - Blinie.
NALBAR m. - Fluture mic cu aripi albe.
NALBAR m. - v. Nalbar.	>
NALBAf. E x p r. Cind a create nalba-n сж
= la sfintu-a§teapta. Taci, mindra, cd te-oi Ы
Cind a create nalba-n casa §-a bate cu frunza-
masa. (Folclor). - Niciodata.
NALERSA adv. E x p r. A se incalta naiersa
a incalta dreptul pe stingul. A о lua naiersa -
о apuca aiurea, a о lua razna. A imbla naiersa
a umbla fara rost. - Cu dinaintele dinapoi; c
dreptul j?e stingul; anapoda.
NALPA f. - Maimuta.
NALT adj. In naltul cerului. (V. Alecsandri).-'
Inalt.
NALTA adj. El intra in curtea ce semancT
pardsita... cu pardoseala ei de petre patrd
printre cari cre^teau in voie fire de iarba nali
(M. Eminescu). - Inalta.
NAMESNIC m. - Inalt demnitar care exerci
puterea de stat §i cea administrativa in nume
§efului statului pe un teritoriu anumit. Molded
dintre Prut §i Nistru a fost ocirmuita de t
namesnic intre anii 1816-1873.
1
N
193
NAMESNIC m. Mai jos decit namesnic nici un
strdbun nil am. (C. Negruzzi.). - Loctiitor al
cuiva intr-o careva functie.
NAMESTIE f. - Dregatorie.
NAMETCA f - Paralel de timplarie.
NAMITCA f. - Vai de mireasa.
NAMOL n. - Groapa cu noroi.
NAMORNIC adj. Trecut-am paminturi $ipustii
namornici. (C. Stamati). - Intinse.
NAN m. - Nana§ de botez.
NANA/ - Matu§a.
NANA f. - Nana§a (de botez).
NANAEZ m. - Persoana de nationalitate
nanaeza.
NANAEZ adj. - Care apartine nanaezilor.
NANAEZA cydj. - Limba nanaezilor.
NANDRALAU m. Vrai sd te bu^eascd cei
nandralaiprin^omdt? (I. Creanga). - Vlajgan.
NANDRA§LIC n. Umbla dupa nandra^licuri.
(CADE) - $trengarie, pozna.
NANI m. - Papa-lapte.
NANT adj. Castruli nanti = cratita inalta. О
pddure cit lumea de deasa, cit lumea de nanta.
(Folclor). Nantie$ti, balae e$ti, Cu bdrbatul cum
traie$ti? (Folclor). - Inalt.
NAPADAICA/ - Prostovol.
NAPASTE/ - Vinarita.
NAPASTE/ - Troscot.
NAPASTE f. - Floarea-cucului.
NAPATCA f. - Lejnic.
NAPATCA/ - Pinza de paianjen.
NAPATCA/ -v. Napatca.
NAPERNIC n. - Co§ de pema.
NAPILCA/ - Rumegu§.
NARACLITA / - Rucavita. Rucavifele sint
legaturile cu care-l legara de miini cind il dusera
la arhiereul Caiafa. (Pravila lui Matei Basarab).
NARAMGIU adj. - Ro§u-aprins.
NARARI n. - Curea la capeteaua de deasupra
narilor calului.
NARA / - Pat de lemn fara speteze.
NAREAD n. - Corvada.
NARESNIC n. - Paralel de timplarie.
NARE LA CASA / pl. - Lucame; ferestruici
in acoperi§.
NARIME$CA/ - Curea ce prinde hamul de
NARIPNIC n. - Ham fara „jug” §i §treanguri.
NARITNIC n. - Curea legata de gura hamului
§i care cuprinde partea de dinapoi a calului.
NART n. - Norma de munca pe care trebuia s-o
^deplineasca intr-o zi taranii claca§i pe mo§ia
boierului. In Moldova nartul a fost introdus prin
a§ezamintul lui Grigore II Ghica (1766).
NART n. E x p r. A face nart la ceva = a incepe
ceva, a fi primul la о actiune. - Incepere.
NART A / - Sanie lunga §i ingusta, trasa de reni
sau ciini, folosita in regiunile arctice.
NARNITA/ v. Narari.
NARTITА/ - v. Narari.
NAS n. - Partea de dinainte, ascutita a luntrei.
NAS n. - Cerdac.
NAS n. - Lucama.
NASAD n. - Virtej la car, caruta.
NAS ADA / - Bucati de lemn deasupra osiei
carului, carutei.
NASAITA/ - Batista, basmaluta.
NASICHI (a) - A adauga pamint pe un loc lasat
in jos4
NASj(LE/ - Nasalie.
NASILNI§E/ pl. - Opritori.
NASILNI§I m. pl. - Violatori, siluitori.
NASIPALA / - Mu§uroi de tarina la tulpina
porumbului.
NASTASIE f. - Vesta femeiasca sau barbateasca.
NASTOIANCA/ - Butoi mare (5000-10000
/.) cu gura mai ingusta decit fundul.
NA$ m. - Nana§ la botez.
NA$ m. - Nun.
NA$AMENT n. Na$ament §i hamut is vorbi
vechi la noi. Amu dzic §i inhamatori. (DD). -
Hama§ament.
NA§A f. - Femeie care boteaza copilul.
NA§A/ - Nuna.
NATASA/ - Lopata de vinturat.
NATINA / Ca$a din crupe de popu^oi cu
curechi. (DD). - Mincare din pasat de porumb
cu vajza.
NATIRNITA / - Curea la capetea deasupra
narilor calului.
NAT n. Dar Leonte Arndutul, Inghip-mi-l-ar
pamintul! Na( de aur cd rupea, In pu$cuta cd-l
punea §i-n Codrean mi-l repezea. (Folclor). -
Nasture.
NAU^NICA/ - Ochelari la capetea.
NAVAL n. Module, ii naval la moara? (TD). -
Muitime de oameni, a§teptindu-§i rindul; rind
mare.
NAVES n. - Loc umbrit pentru vite; umbrar.
NAVES n. - Balama la u§a (fereastra).
NAVOTCA /. - Dintar de rostuit dintii
ferastraului.
NAZ n. E x p r. Cu nazuri = cu toane. Fara
nazuri = fara capricii. A face nazuri = a se
194
N
fandosi, a se comporta pretentios. -Moft, toane,
capri cji.
NAZIR m. Un lup s-au fost cerut nazir pe oi.
(A. Doijici). - Supraveghetor.
NAZLIU adj. - Ginga§ la mincare (calul).
NAZURI n. pl. Nazuri,fasolire. (M. Eminescu).
- Toane.
NABADAICA f Ei! Apoi sd nu te apuce
§aptezeci de ndbdddici? (V. Alecsandri). -
Spaima, frica.
NABADAICA f Tremura sarmanu ca de
nabadaici (V. Alecsandri). - Epilepsie.
NABADAICA f. Naiba, nabadaica... ii implea
de spaima deopotrivd pe amindoi. (A. Russo). -
Diavol, drac.
NABOI n. - Mili§te.
NABOI (a). Mistrefii numaidecit trebuie sd
pogoare... Naboiesc pe unde apuca, dind cu
colfii; atuncea-s mai cu primejdie. (M.
Sadoveanu). - A se napusti.
NABOI (a). Naboise Dunarea mare primdvara
$i urmase in vremea verii seceta. (M.
Sadoveanu). Murat pina la piele $i inghefat hat
bine, caci naboise apa in toate pdrfile. (I.
Creanga). - A se revarsa, a potopi.
NABOI (a). L-o naboit singele. (DD). - A se
umple de singe (din nas, rana).
NABOI n. Exp r. In naboi = in raspar. - Raspar.
NABOIRE f. - Puhoire.
NABU§I (a). Cind о scosprajina, о nabufit apa
$i n-o mai putut sapa. (TD). - A ti§ni.
NACAFAf. $ipopia are multe nacafale, ii greu
dejjurtat.	(I. Creanga). - Necaz.
NACLAE f. - Capita de snopi de cinepa ori in.
NADEJDE f. - Upovainita.
NADAJDUI (a) - A upovai.
NADUF n. - Astma.
NADUH m. - Copii neastimparat.
NADU§AJLA f. Vara, nddu$eli nu sint ca aice
la noi, ci cdlduri cuvioase. (M. Costin). - Zaduf,
caldura sufocanta.
NADU§f (a) - A mocni (focul).
NADU§IT adj. Taci, striga cu glas nddufit $i
tremurind vecinul meu. (C. Negruzzi). -
Sugrumat.
NAFIRTACHE m. - Michiduta, drac. (Th.
Holban).
NAFRAMITA f. Naframifa de nina$ Te-om
pune laprdpura§. (S. E Marian). - Naframuta.
NAFRANITA f - Pinza de paianjen.
NAGARU§ n. Hailiute... tupilu§prin ndgaru§.
(V. Alecsandri). - Loc unde create nagara.
nalogul Staroste
NAGITARIE f. - Toponim pe mo§ia satulii
Prepelita, raionul Singerei.
NAGLUGA f - Boala babeasca.
NAGRAD A f. - Distinctie, decoratie.
NAGRADI (a). Veste mare, tiparita, Cd Anicd
i nagrdditd Cu nagrada de argint. (Folclor).
A decora.
NAGRADIT adj. - Decorat.
NAHUTIU adj. - De culoarea nautului.
NAJI (a). Vaca care nu e bund de lapte nu si
neje^te niciodata, ci numai acelea ce dau mult
lapte. (3.^. Marian). - A se imbolnavi de najif
NALAVANCI/ pl. - Malai din faina de porumb
cu brinza pus in tavali §i copt in cuptor.
NALBAN m. Aici vdzpe un nalban, Avindportul
fi organ, Unui doftor la consult. (A. Donici). -
Doctor veterinar.
N ALB AR/и. Daca n-oifi eu vraci bun fi ndlbar,
apoi ramin ofiile mariei tale-fara cai. (M.
Sadoveanu). Acesta e Girneata, ndlbar vestitpe
vremea ceea pina pe departe prin imprejurimi.
(C. Hoga§). - Doctor veterinar.
NALOG n. S-a pornit de strins
la noi in sat. (Folclor). - Impozit.
NALTA (a). Palmii risipifi in cringuri, aurifi
de-а lunii razd Nalta zveltele lor trunchiuri. (M.
Eminescu). - A inalta.
NALUC m. - Marota.
NALUCA f. E x p r. Cal cu naluc = cal cw
spaima, sperios. - Spaima.
NALUCIREf. Urma a se zvircoli vorbind ca-^
ntr-o ndlucire in care fi-l inchipuiau de fafa pel
dwpnanul sau. (M. Sadoveanu). - Halucinatie. |
NALUCIRE f. Noi in viafa noastra n-am trait-
din naluciri. (M. Sadoveanu). De cite orV
inchipuirea nu intruchipeaza nalucirile de$arte\
ale Sufletului! (C. Hoga§). - Inchipuire, iluzie. J
NALUCITURA/ Pofte fi dorinta... trecurcfi
Chiar ca о nalucitura. (C. Conachi). - Nalucire.
NALUCITURI f. pl. - Naluciri, visuri.
NALU§IT adj. Оfost batut fi el ii nalufit, adici
tari sparios. (TD). - Speriat.	’
NAMALA f. Cit ai vrea dumeata namald pe
cuznifa asta ? (TD). - Plata pentru chirie, arenda.
NAMETE m. la, a$a namete de om era Sfard-
Piatra acela. (Folclor). - Namila.
NAMIAZA/ - Al doilea prinz.
NAMOL n. A efit anul ista un namol de niere^
in colhoz. (DD). - Cantitate mare.
NAMOLEALA / - Mil.	|
NANAI m. - Nana§ de botez.
NANA§ m. Fie oricine ti-a fi nana§, dar $tiu с-Ц
N
195
a nimerit-o bine de (i-a pus numele Chirica. (1.
Creanga). - Na§.
NANA$ m. - Na§, nun.
NANA$A/ $i iar lua mama папаша din coardd,
p iar ne jndpdia. (I. Creanga). - Nuia, varga.
NANA§EL m. - Nana§.
NANA$ICA f - Nana§a.
NANTAN m. - Om inalt.
NANUT m. - Nana§ de botez.
NANUTA f - Nana§a (de botez).
NAPADA f. Curdfindu-sd locurile acestea de
tatari $i de toate ndpazile altor varvari. (D.
Cantemir). - Navalire.
NAPASTA f - In Moldova medievala, dare
exceptionala impusa tuturor taranilor. (I.
Neculce).
NAPASTA f Bine ar fi, frafilor, sd nu va
indesati apiridomni..., napa^ti sd nupunefi, cd
osinda nu se iartd. (I. Neculce). - Invinuire
nedreapta.
NAPASTUI (a). Gligorie voda tagadue, dzicind
cd-l napdstuie^te inainte Divanului. (1. Neculce).
- A invinui pe nedrept.
NAPATCA f. Nu era decit pe$te $i fel de fel de
lighioi de apa prinse... cand cu napatca, cind
cu cirligele. (Folclor). - Halau.
NAPADI (a) - A tovari.
NAPADI (a) $imerjepeste $e ndpdde. (Folclor).
- A nimeri.
NAP^DIT adj. - Rautacios, veninos.
NAPIRCAf. - Mele.
N APOST A (a) Ni rugdm, facit bine sd ne
napustij §-apoi ii ndposta-n ocol. (TD). — A da
voie, a permite.
NAPRASNA f. E x p r. De naprasna = pe
nea§teptate. Au indrdznit sd intre de naprasna
la divan $i sd cada dinaintea imparatului. (M.
Sadoveanu). Voind a se abate catre jarmurile
marii, de naprasna au ramas inlemnit. (V.
Draghici). - Fara veste.
NAPRASNAf. Mitru muri intr-o naprasna. (E.
Camilar). - Nenorocire, intimplare groaznica.
NAPRAV m. Au slobozit ndpravii sai. (Gr.
Ureche). - Jefuitor.
NAPUSTI (a). Napustind trebile tarii. (Gr.
Ureche). - A lasa uitarii.
NARAI (a). Intre gradini vede un baet narae^te
unmifaor. (TD). - A chinui.
NARTILA m. - Om cu nasul lat, cu nari mari.
NARTOS adj. - Nasos.
NARUi (a) - A trage tarina la tulpina
porumbului.
N ASAD A f. Nasada nu va fi pretutindeni
framintatd cu picioarele. (T. Pamfile). - Snopi
desfacuti §i impra§tiati pe arie pentru a-i treiera
cu vitele.
NASADA f. Locul unde trebuie sa-$i adune
pinea, snopii sau strinsura. (T. Pamfile). - Arie.
NASADEALA f. - Nasadire.
NASADI (a). L-o ndsddit tare pi Ion. (DD). - A
bate.
NASADI (a) - A capata un semn (vinat,
intunecat) in urma unei lovituri, presiuni.
NAS ADIT n. Ndsdditul (snopilor) se face dis-
de-dimineata. (T. Pamfile). - Insirarea snopilor
pe arie.
NASADIT adj. Mar ndsddit; picior ndsddit.
(DD). - Invinetit, patat in urma unei lovituri,
presiuni.
NASADIT adj. - Batut, cu vinatai pe corp.
NASADITURA f. - Pata (pe fata).
NASADITURA/ - Batatura, mozol.
NAS4LNIC adj. - Sperios (cal).
NAS^TR m. - Nisetru.
NAS^NIC adj. - Brutal, violent.
NASILNIC m. - Violator, siluitor.
NASILNICIE/ - Indaratnicie, brutalitate.
NASICHITURA/ - Mu§uroi de tarina la
radacina porumbului.
NASI^LCA/ - Targa de carat pamint.
NAS^LCA/ - Nasalie.
NAS^LCA/ - Targa pentru raniti.
NASiP n. - Mil, mili§te.
NASIPI (a) - A pomosti; a nivela cu pamint
batatorit partea de jos a unei incaperi.
NASIPIRE f - Pomosteala.
NASIPOS adj. Imiplaczdmo$ii nasipofi. (DD).
- Zemos.
NASLI (a). §i-i muncea in tot chipul naslind
sd le dea ce le venea lor in cuget. (N. Costin). -
Anazui.
N AST AV n. - Indemn, imboldire.
N AST A VI (a). Vrind sd incalece pe cal, dupa
obiceiu, dobitocul de la Dumnezau poate fi
ndstavitfund, nicicum n-au primit sd incalece.
(D. Cantemir). - A indruma, a indemna.
NASTAVITOR m. - Indrumator.
NASTRAPA / - Сеанса.
NASTRAPA f. - Cana de sticla cu toarta
(1-2/).
NASTRAPA/- Ulcior.
NASTRITATA adj. Cu chichii Di hirtii, Da in
fundu chichiufi Este-o chiatri nastrifati.
(Folclor). - Nestemata.
N
196
NASUTA adj. - Cu о pata alba pe bot (oaie).
NA§EL m. - Adresare respectuoasa catre na§ul
de cununie, de botez.
NA§I (a) - A fi na§ la botez sau cununie.
NA§IEf. - Calitatea de a fi nun, nana§ de botez.
NAUC m. - Om surd.
NAUTIU adj. - v. Nahutiu.
NAVAL adv. - Nestapinit.
NAVALNIC adj. - Napraznic. Mareata
napraznica Dunare. (A. Vlahuta).
NAVAROS adj. Da pi tiganci о legat-o di coada
la un cal navaros. (DD). - Narava§.
NAVOD n. Au facut navod de oameni. (I.
Neculce). - A trimite grupuri de oameni sa
urmareasca fugari.
NAVODI (a). Navode^te ceasu. (DD). - A
intoarce acul (de§teptatorului).
NAVOLOACA f. Om samana §i navoloace A
da domnul$i s-aface. (T. Pamfile). - Porumbi§te
in care se seamana griu de toamna, fara sa se
mai are.
NAVRAP m. $i a$a au slobozit navrapii sai, de
au pradat toatd tara. (Gr. Ureche). - Soldat
calaret dintr-o tara straina trimis sa jefuiasca.
NAVRAPI (a) - A se napusti.
NAZATIC adj. Ndzatica n-o §tiam (pe iapa) §i,
prin urmare, пи-miputeam da cu socoteala ce
se intiiyplase cu dinsa. (C. Hoga§). - Sperios.
NAZBITIE f. Ai cetit hirtia cucoane Galu^cd ?
Ce nazbutii mai cuprinde ? (V. Alecsandri).
Danila cel lung $i rece descretea citeodata
fruntile cu nazbitiile lui. (M. Sadoveanu). Stai
ma: nu te-apuca de nazbitii. (1. Creanga). -
Bazaconie.
NAZDRAVANCA adj. Da copchila $eea era
cam ndzdravanca. (Folclor). - Nazdravana.
NAZUI (a). lardi Roman vodd... au ndzuit la
dinsul. (Gr. Ureche). - A apela.
NAZUROS adj. - Sperios (calul).
NEA interj^ - Astfel se cheama un ciine.
NEACATARII adv. - Dezordine, rava§ire.
NEACLA/ - Gitar la gura de ham.
NEAM n. Neamtd moldovenilor. (M. Costin). -
Nat; totalitatea oamenilor de о anumita
nationalitate: tot natul valahilor (muntenilor).
NEA§TEPTAT adj. - Napraznic.
NEBUN adj. - Rau, care nu e bun. (I. Neculce).
NECHITIT adj. Era lene§, nechitit la minte §i
nechibzuit la trebi. (1. Creanga). - Nesocotit.
NECLATIT adj. Ce le$ii, pricipind
me$ter§ugul, sta intre ba$ti necldtifi- (M. Costin).
- Neclintit.
NECRUTI m. pl. Lung ii drumul §i-i batut. Nil
i batut de car cu boi, Da-i batut de necruji noi
(Folclor). - Recruti.	I
NEDEE / Mai mare sudalma sa chiama cin&
va sudui ne$tine... unde vor fi oameni string
cum-i in mijlocul tirgului sau la vreo nede<_
(Pravila lui Vasile Lupu). - larmaroc, bilci. 1
NEDZURA f. $-am ales par intdi. $-pi urna
nedzuri. (TD). - Lina buna.
NEDZURICA f. Cdnurica, nedzurica-i td\
2

a$eea. (TD). - Lina buna.	J
NEGELm.-Neg.	1
NEGELARITA /? - Rostopasca.	J
NEGELOS adj. - Negos.	I
NEGHIMULUIT adj. - Grozav, stra§nic. J
NEGHIMULUIT adv. E x p r. Cu neghimuluitJ
= pe nemasurate. - Foarte mult.	1
NEGHINARI n. - Trior.	J
NEGHIOB m. - Gagauta.	1
NEGOATA f. pl. Poftim, cuconita mireasd, De
prine^ti acesti negoati. (Folclor). - Daruri. ]
NEGOATA/? pl. Dughenili di^chide, Negoafilti
ntinde. (Folclor). - Marfuri.	'
NEGREALA f. - Cemeala.
NEGREALA f. Cu negreali trag brii. (TD). -S
Vopsea neagra.
NEGRICIOS adj. - Rom.
NEGRIU adj. - $aten.
NEGRU adj. - Smolit (la fata).
NEGRU- STRICAT adj. - Suriu.
NEGRU-SURMALIU adj. - Negru-deschis.
NEGRU-ZOIT adj. - Suriu.
r	w
NEGURA f. A doilea ii negura,
da pi
urmi tati

canuri, canurici ii mai dopuroasi (TD). - Lina
de calitatea a doua.
NEGURITAf. - Negura.
NEGUTA (a). In tirg la Telene^ti a alergat $-a
prins a neguta. (Folclor). Au inceput sd se stringd
boeri $i tot felul de oameni instariti $i sa-i
negoata hulubul de aur. (Folclor). La tirg la
Movildu a piecat, Alt nimic n-a negufat, A luat
noua oca de fer. (Folclor). - A negustori.
NEGUTATOR m. - Cupet. Eu n-am pravalie,
domnule; eu nu sint cupef. (I. L. Caragiale). Pe
cine dintre isnafi ori cupeti orprinde, sa-i tunza
ridiche. (I. L. Caragiale).
NEGUTATORI m. - Negustor de vite.
NEIMBLATAtft//. Cd sint tinarafetita, Tinara
ca о mladita, $i gurita neimblata, Dintr-o dat&
te imbald. (Folclor). - Nesarutata.	?
NELATA adj. Merge mita cea tdrcata $i
prdvale oala in vatrd, Ramine toanta nelattL
N
197
(Folclor). - Nespalata.
NELEAPCA f. Sa caute о vaca neleapca a fata.
(I. Sbiera). - Vaca ce nu are inca doi ani.
NEME§ m. - Proprietar de pamint fara titlu
nobiliar in Moldova veacurilor XV - XVII.
NEME§ESC adj. Cavaleria moldoveneasca se
compunea din toti proprietarii teritoriali,
numindu-se oaste neme^eascd.	(В. P.
Harden). - Propriu neme§ilor, de neme§i.
NEME§IE f. - Stare de neme§.
NEME$IE/ - Totalitatea neme§ilor.
NEMO§I adj. pl. - Cu multe neamuri.
NEMOTENIE/ - Neamuri, cimotie.
NEMURELI m. pl. Cinta cucu in nueli Pentru
a meli nemureli. (Folclor). - Rude.
NEMURO§I adj. Unii care erau mai mult
nemuro^i cu cel raposat, incep a cadea in
genunchi. (T D). - Cu multe rude.
NENDUMIRIT adj. §-an crescut nendunirit,
niniluif. Copchiifara mami. (T D). -Nemingiiat.
NENE AC A f. Prima datorie pe care am invatat-
o eu a fost sd respect pe babaca §i pe neneaca.
(M. Sadoveanu). Bine-fi $ede mitropolit... unde-
i neneaca-ta sd te vada. (I. Creanga). Mai bine-
ti cauta de nevoi $i-(i e tdlpd^ita pina nu vine
neneaca sd te deie de urechi afara. (V.
Alecsandri). E x p r. Trai neneaca cu banii
babacului = trai bun, viata fara griji pe banii
altuia. - Mama.
NENECUTA/ Ah, nenecuta, cit e$ti de bund!
(V. Alecsandri). - Mamicuta.
NENIO! m. voc. - Tata!
NENITET m. Rdsai, luna, decusara $i iti
aruncd Nenitepil tdu in luncd. (Folclor). -
Nimitet, val.
NEOR m. - Cirlan de la doi ani in sus.
NERETCA/ - Om surd; nauc.
NERETCA/ - Covor de casa cu mite.
NERTIC m. - Drue lateral la seara.
NERTIC m. - Carimb la loitra.
NERTIC m. - Drue de-а curmezi^ul carului
incarcat cu snopi, paie, fin.
NERTIC m. - Stinghie la boroana.
NERTIC m. - Unitate de masura pentru cereale.
NERTIC m. - Vama (la moara).
NERTIC m. - Solnita (de lemn, pe perete).
nerti§oara/ - Mertic de masurat vama la
Шоага.
NERViCICA f. - Nevastuica.
NESAMALUIT adj. $i multa oaste c-a adunat,
Sute nesdmaluite §i mH nenumarate. (Folclor).
" Fara numar.
NESTRABATUT adj. Pentru ca sd nu zica
vecinii lor di prinprejur cd au fost adormifi sau
neinvatati $i nestrabdtuji cu istoria. (Gr. Ureche).
- Neinitiati, necunoscatori ai istoriei.
NE§TICAVAI pron. Nice oaste n-au gdtit
impotriva turcului, nice Camenita au intarit-o
cu ne^ticavai o$ti. (I. Neculce). - Oarecare.
NETEJERI m. - Rindea de prima operatie.
NETEZ n. E x p r. A nu se da netezului = a nu
se da batut. - Napasta.
NETICNEALA f. Vazind neticneald cu din$ii
(cazacii), le ridicase $i hdtmaniile. (M. Costin).
- Tulburare, nelini§te.
NETIHN adj. Alei! Doamne Mihnule, Mihnule
netihnule! (V. Alecsandri). - Neastimparat.
NETOCMAI adv. Nici cu gindul nu gindie,
netocma sd vadza galion moschicesc sd vie la
Tarig^ad. (I. Neculce). - Cu atit mai mult.
NETICA num. Р1орщог, frunzd rotunda, Ian
sd-mi faci netied umbra. (Folclor). - Putina.
NEVASTUCA/ - Femeie tinara, maritata.
NEVASTUICAf. Nevastuica lui Petrea rinduia
pe о masuta cu trei picioare crapul la protap.
(M. Sadoveanu). Nevastuica trece iute, torcind
lina din fuioare. (V. Alecsandri). - Nevestica.
NEVOE/ - Vinarita.
NEVOI (a). Daca va nevoi omul, cele trecute
cu multe vremi le va putea §ti §i oblici. (M.
Costin). - A vrea, a dori.
NEZLOBIV adj. Atitdtoriu acestui lucru aufbst
Mihul hatmanul §i Trotu^anul logofatul, de s-au
vorovit intr-o sard, ca ni$te lupi gata spre vinat,
ca sd inece oaia cea nezlobivd, adecd pre §tefan
voda (Lacusta). (Gr. Ureche). - Blind.
NICARULEA adv. - Nicaieri.
NICA adv. - Neam. Azi noapte n-am dormit
neam. (M. Preda).
NICA adv. - Canci.
NICA m. A$a l-au hdrfuit Nime Nied pe
Sfarmd-Piatrd pina l-a ingropat pina la git in
mormint. (Folclor). - Erou de poveste.
NICARII adv. - Nicaeri.
NICARUI pron. Trde^ti-n cotu nicarui. (TD). -
Nimanui.
NICARUIA adv. - Nicaieri.
NICICACUM adv. Intr-acel loc niciodata iarna
urmeaza... — Niciodata! Nicicacum! (V.
Draghici). - Nicidecum.
NICICACUM adv. - Neam. Mai greu e cd, in
ora$ul asta babilonic surugii ei de la Balce^ti
nu se pot descurca neam. (C. Petrescu).
NICICUM adv. Sd nu cunoasca in tot ostrovul
198
N
nicicum semn de Idcuintd de от. (V. Draghici).
- Defel, deloc.
NICIODINIOARA adv. A$a multime mi se
vazuse niciodinioara in acea parte de lume. (M.
Sadoveanu). De veti pazi aceste, fiilor,
niciodinioara va veti cai. (V. Draghici). -
Niciodata.
NICSIS n. Cuvintele d-tale pot sd md scoata
din sarite $i sd-mi pricinuiascd un nicsis. (V.
Alecsandri). - Suparare.
NICUM adv. Da voi, cu nic, cu mari, vi-f nira,
Da lui nicum nu i-( strica. (Folclor). - Deloc.
NICUTA num. Nicujd din masa luara. (TD). -
Putin.
NICUTA pron. Intri-n cast daci n-ai nicufi, ii
cam ninunat. (TD). - Nimic.
NIDRESE adj. S-al duci di mina stingi, Pi
cdrarea strimbi, Pi la mesi nidresi. (Folclor). -
Neservite.
NIELA f. - Incrustatie de email sau de aliaj
negru pe un obiect de metal pretios.
NIELURA f - Obiect de metal pretios cu о
incrustatie de email sau de aliaj negru.
NIGROL n. - Ulei filtrat; varietate de lubrifiant.
NIHNIT adv. Ce ai, tatd, de e$ti a$a nihnit?
(DD). - Mihnit.
NIHUI (a) - A necheza.
N IM ALU I (a) - A se inrudi.
NIMARUI pron. - Nimanui.
NIMARUI A pron. - v. Nimarui.
NIMARUILEA pron. - Nimanui.
NIME pron. Nu-i nime? Asculta: cuno^ti pe
domnul Leonaf? (V. Alecsandri). Nime den
afard de casa lui sd nu iasd. (M. Costin). -
Nimeni.
NIME m. - Erou de poveste; v. Nica.
NIMEREA pron. Sint strain ca turturea $i nu
am pe nimerea. (TD). Cit am imblat cu colinda
nu s-o batut nimerea. (TD). - Nimeni.
NIMINTET n. - Val al miresei.
NIMI$TERGURA f. - v. Mini$tergura.
NIMITET n. - Tifon.
NIMITET n. - Pinza rara folosita ca
strecuratoare pentru brinza.
NIMITET n. - Val de mireasa.
NIMITEZ n. Pe-oglinzi de marmuri negre un
negru nimitez.
(M. Eminescu). - Val de lina sau matase cu care
femeile J§i acopera capul.
NINGAU n. Oamenii... pe ningdul acela
incarcau saniile cu lemne. (M. Sadoveanu). Da
Dumnezeu un ningau $i un viscol ca acela... $i
se face a$a de frig de mai cd crepa $i lemnele dt
ger. (S. J7. Marian). - Ninsoare mare. >
NINGAU n. - Denumirea populara a luni
decembrie.
NINGEL m. - Neg.
NINSOARE PLOIOASA f. - Lapovita.
NINUNAT adj.
Ninunat $i stricat di
varsat
(DD).-Urit.
NIOAGA f - Vaiga cu care se mina caii.
NIOARCE f. pl. - Broa§te.
NIOATCA/ - Buba.
NIOHAI (a) - A necheza.
NIOHAIALA f - Hirjoana.
NIORCAIT adj. - Ursuz.
NIORNITA/ - Guzgan de mosc.
NISCAIVA adv. Orfi niscaiva musafiri... poati
chiar vecinii mo$iei matale. (V. Alecsandri)
Toderica... gasise niscaiva jucatori mai pro^
decit acei care venisera sa-l vadd. (C. Negruzzi
Mielu-i gras, Ploscuta-i grea, De sinteti niscaivi
frati, lata masa $i mincafi. (V. Alecsandri). - Ni§te
NISCAIVALE adj. Prea md sparie de la (
vreme unii, Scornind niscaivale zurlii $i savante
(Andrei Lupan). - De tot felul.
NISIPITURA f - Pravalitura, alunecare
a unu
mai.
NISIPOS adj. - Zemos.
NISOVESTIOS adj. - Grob.
NISOVISTIOS adj. - Neru§inat.
NI§ALA (a se) - A se caina.
NI$COCORITA f. - Urechelnita.
NI$CORITA f. - Coropi§nita. ’
NITAM-NISAM adv. Rudele cucoanei Voichip
s-au cam speriat la inceput auzind despre felu
grabnic cum, a$a nitam-nisam, domnul Danii
Macovei afacut cuno^tintdifetei. (M. Sadoveanu)
Porunce^te unei slugi sd deie lui Ivan ceva di
mincare $i apoi sa-l cilice
in
ni$te
case
nelocuite*
*

unde culca pe toti musafirii cari veneau, a§t
nitam-nisam. (1. Creanga). Mai daundzi ma
ntilne^te unui ce-i zic Clevetici $i ma-ntreabi
nitam-nisam de sint, ca dinsul, demagog. (
Alecsandri). - Pe nea§teptate, deodata, inopinat
NITOLO£ adj. - Greoi, neindeminatic.
NITROSI (a) - A nimici.
NITORAN m. - Tistar.
NIVIDI (a) - A trece firele de urzeala prin ite §
spata.
NIVIDIRE f. - Trecerea firelor urzelii prin it(
§i spata.
NIVIDITURA f - v. Nividire.
NINA$EL m. la vind-ncoace la nina^elul sd ti
N
199
рирееИ, (L Creanga). - Na§.
NINA§ICA f Doamne! Nind^icd draga! Nu
cuinva vorbe^ti in §agd? De micut m-ai botezat,
dejnare m-ai cununat. (S. F. Marian). -Nana§a.
NIRLA n. - Nas mare.
NIRLOS adj. - Nasos.
NOA f. - Soi de struguri albi.
NOAJA f -Haita de fiare. (I. Neculce).
NOA§E f. pt. - Nasalie.
NO ATE m. - Minz de trei ani.
NO ATEN m. lapa-i bund §i-i de soi; are acasa
un noaten cit dinsa. ($ezatoarea). - Minz de vreo
trei ani.
NOATEN m. Sumani §i lai §i de noaten, care se
vind $i pdnurd $i cusute. (I. Creanga). - Lina
neagra de miel, mioara, tunsa al doilea an.
NOATENA/ - Mioara pina la doi ani.
NO ATEN A f. - Lina de culoare neagra.
NOD n. - Capat de creanga ramas pe tulpina.
NODURARI n. - Vergea la sulul de dinainte al
razboiului de tesut.
NOHUT n. Frundzi^oari di-un nohut, Of di ci,
maici, m-ai facut? (Folclor). - Naut.
NOHOT n. - v. Nohut.
NOIAN n. Peste virful munfilor, Prin ceata
niagurilor, Spre noianul mdrilor. (1. Creanga) $i
din noian de ape puteri au dat scinteii. (M.
Eminescu). - Nemarginire.
NOIAN n. Afteptam pe fiece minut sd ma
prabu^esc in noianul gol ^i fara fund de subt
picioarele mele. (C. Hoga§). Din ce noian
indepartatAu rdsdrit in mine! (M. Eminescu). hi
pare rau dumitale C-ai о nadejde peste un noian
de jale. (В. P. Harden). Din noianul ve^niciei e§ti
tu sol de mingiere? (V. Alecsandri). - Hau.
NOJITA f A petrecut cite о pereche de ata
neagra de par de cal prin cele nojije. (I.
Creanga). - Fiecare din gaurelele opincii.
NOJITE f. pl. - Curele la imblaciu.
NOJOUCA f. - Bomfaier.
NOJOUCA f. - Ferastrau mic de о mina.
NOPTI (a). S-o saturat, deamu ii §ad (la nunta)
dijeaba, noptesc. (TD). - A nedormi noaptea
intreaga.
NORANJIU adj. Jini^orul noranjiu, Cules
toamna mai tirziu. (Folclor). - Ro§u-inchis.
NORCA/ -Nurca.
NOROC n. - Scai, lipici.
NOROD n. Domn am stat Moldovei mele $i
norodului parinte. (A. Vlahuta). Ob^tea ne-o
trimispe noi sd-ti spunem cd norodul nu te vrea.
(C. Negruzzi). - Popor.
NORONCI adj. - Portocaliu.
NOSAC m. - Ghibort.
NO§A/ - Targa de carat pamint.
NO§CA f. - Roaba (vechicul).
NO UREAL A f. Fata imi spune, sd te uifi in
urmd §i cind ii vedea о noureald mare, sa-mi
spui mie. (Folclor). - Innourare.
NOURIU adj. - Albastru-deschis.
NOVA f. - Soi de struguri albi.
NOVACEASAf. - Voinica, novaca.
NUCAR m. - Copac de nuci; nuc.
NUCAR m. - Loc unde cresc nuci; nucet.
NUCAR m. - Pasare sedentara care se hrane§te
cu alune.
NUCAR m. - Gindac mic larvele caruia se
hranesc cu alune.
NUCA adj. - Cafeniu-inchis.
NUCARAE f. - Pomi de nuci multi.
NUCARAEf. - Cantitate mare de nuci.
NUCARIE f. - Nucet.
NUCARI§ n. - Loc unde cresc nuci; nucet.
NUC ARIU adj. Truchinile an boit cafeniu, uscat
an boit, nucdriu. (TD). - Cafeniu-inchis.
NUCyj adj. - De culoarea lemnului de nuc.
NUCIU adj. - Cafeniu-inchis.
NUCULIU adj. - Cafeniu-inchis.
NUCU§OR m. - Nuc mic.
NUCU§OARA f. - Nuca mica.
NUHOAICA / - Varga mare.
NUHOAICAf. - Bici cu coada scurta.
NUELU§A f. - Joapa.
NUJNIC n. - Latrina.
NUMA adv. lara on om §-o fimei §ifacusi пита
о copchili. (TD). - Numai.
NUMARA (a). Brojban si numari, daci-i mititel,
cit unpumn. (TD). Mo§iia asta sinumariPodef.
(TD). §i rachita §eea si numari la Budei. (TD).
Intreg si numari capifali. (TD). A$eea si numiri
sti^ci. (TD). Api mai incoa^i si numiri Ogoarili.
(TD). - A numi, a denumi.
NUMARA (a). Si numiri ci ie api la chppoari
di graunti. (TD). Asta si numiri ci mdsdlili nu-s
acdtari. (TD). - A insemna, a semnifica.
NUMARATURA f. - Jurubita din trei fire de
tort.
NUN I (a) - A fi nun mare; a cununa.
NUNTA§ m. Fata dupa voi oi da. Tu sd trimiji
un nunta§ la apa §i eu oi trimite о baba c-o cofa.
$i de a veni nunta^ul mai inainte, i(i dau fata.
(TD) - Petitor.
NUNTA§ m. - Vomicel calare.
NUTHOBIL n. - Rindea cu dalta ingusta.
200
О
О
OACACA interj. Broasca striga: Oacacal
Oacaca! Fugi, module, ca te-a minca. (Folclor).
- Imitatie a oracaitului broa§tei.
OALA DE BOR$ f - Cratita (inalta de 5-6 /).
OALA CU FLOARE f - Vaza.
OALA LUNGA f. - Ulcior (de lapte).
OALA MAGffl f. - Gavanos.
OALA NANTA f - Oala de schija (de 5-6 I).
OALA ZAMALTUITA f. - Cratita (inalta de
5-61) smaltuita.
OALA f pl. - Tigla.
О ARA f. 7 Ora’.
OARECICA pron. Rdmii ca am sa-ti spun
oarecica... (V. Alecsandri). - Ceva.
OARZE f. pl. In miez de noapte, Oarze coapte,
Iar* in zori, Griul in flori. (Folclor)— Lanuri de
orz.
OASPA f. - Rudele (toate).
ОВДЭА f. - Arc de lemn la ham.
OBAR n. - Fringhie din partea de sus a
navodului.
OBCINA f. Moldova (riu) i$i aduna izvoarele
dintre obcinele Bucovinei. ($). - Culme.
OBERCA f. - Fringhia de sus §i de jos de la
mreaja.
OBERLIC n. - Ochi la fereastra (mobil).
OBICEI n. - 'Lvmm.Pesac implutcu paie, dupa
zaconul lor, dormeau preo{ii. (CADE).
OBICEIUL PAMINTULUI n. - Reguli
nescrise de care se conduceau membrii ob§tii
moldovene^ti pina la aparitia legilor scrise.
OBICEIURI PIRCALABE§TI n. pl. - Norme
juridice care fixau atributiile pircalabilor in Statul
Moldovenesc medieval.
OBICINA f. Izvodi obicina care n-au mai fost
in tara niciodinioara. (Gr. Ureche). - Obicei.
OBIDNIC adj. Nu-i pdcat de d-zau, din om
teafar, sanatos, sd ma la$i un obidnic? (E.
Sevastos). - Slab, neajutorat.
OBIJDUI (a). Nu se cuvine sd obijduiesc un
nevinovat. (M. Sadoveanu). Da, ma rog, cucoane
nu ma obijduiti. (V. Alecsandri). - A nedreptati.
OBIJDUIRE/ - Nedreptate.
OBIJDUIT adj. Taranul obijduit, inecat pina
in git in biruri $i nevoi. (A. Vlahuta). -
Nedreptatit.
OBIRLiCT n. - Oberliht
OBIR§I (a). De la Moldova au fost loasaf
(mitropolitul) §i (in) valeatul 6947 (1439), cind
s-au obir^it saborul. (Gr. Ureche). - A-§i incheia
lucrarile, a se termina.
OBIR§I (a). §i a$ea obir$indu-sd pace hanul :
intaiu aupurees cdtrd Crim. (M. Costin). - A se ’
inchfia, a se stabili.
OBIR§IEf. Потока Жересе и горе потоком
до обыршие (trad.: Riului Jereza apoi la deal
pe pirau pina la obir§ie; dintr-un document
moldovenesc semnat de Alexandru cel Bun la
14.04.1411). - Locul unde se afla izvoarele unei
ape curgatoare. (Glosarul Cronicarilor munteni
nu-1 atesta; Grigore Ureche, M. Costin folosesc
§i fopna a obir$i).
OBIR§IE f. Obir^ie Fromosulu. Una dintre
primele dovezi graitoare de patrundere a
cuvintelor, imbinarilor de cuvinte moldovene§ti
in documented Cancelariei Moldovei la
inceputul veacului XV, intr-un hrisov a lui
Alexandru cel Bun din 14.04.1411. - Locul de
a§ezare a unei localitati, vatra.
OBIR§IE f. Porecla ii era Bis trit anu, care-1 I
arata unde ii e obir^ia. (M. Sadoveanu). E$ti
bun la limbufie, Dar unde-ti e dovada de naltd
obirqie ? (V. Alecsandri). - Origine, provenire.
OBIR§IRE f. $i cit s-au mintuit de imparatie
(§tefan voda Tom§a) s-au apucat cu toata osirdia
de obir^irea manastirii Solca. (M. Costin). -
Terminare.	1
OBIR$IT adj. Este manastirea Solca obirftd
de dinsul §i sfir§itd la anul 7131(1623), dupa
imparatie. (M. Costin). - Inceput, intemeiat.
OBLASTIE f. Partea Schitiei, carea era pre >
marginile Marii Negre era tot supt oblastia
impdrdtiii. (D.Cantemir). - Stapinire.
OBLEAC n. - Bima.
OBLIC n. - Oblinc.
OBLICI (a). Mai apoi daca au oblicit cd Roman
au murit otravit de Patru voda, vdru-sdu, s-au |
lasat de acelgind. (Gr. Ureche). - A afla, a prinde ,
de veste.
OBLINTI (a). A luat cu amindoua minile
strachina cu zamd fierbinte §i le-a oblintit-o pe
capetele preasfintilor parohi §i diaconi.
(Folclor). - A tuma, a varsa.
OBLOANE n. pl. Am a^ternut pe jos un [ol in
obloani. (TD). - Omamente dreptunghiulare pe
un covor de podca.
OBLOJALA / - Apa fierbinte cu mu§tar sau
ierburi tamaduitoare cu care se oparesc
picioarelQ.
OBLOJAN1E f. - v. Oblojala.
IBLOJi (a) - A opari picioarele (la raceala).
BLOJ^(a) - A spala ranile cu oblojala.
BLOJIT adj. - Oparit (picioarele, ranile).
BLOJIT adj. - Ragu§it.
BLON n. - U§a (la plita).
BLON n. - Lot de pamint unde se samana
irzavat (ceapa, marar).
BLONARI n. - Rindea cu dalta in figuri.
BLONA§ n. - Oberliht.
BLONA§ n. - U§ita (la plita).
BMI§CA f. - Urluiala.
BNO§CA f - Ornament de lemn (la strea§ina).
BOD AT adj. - Impiedicat (cal).
PBOR n. - Curte.
OBOR n. - Harman.
gBOR n. - Teren pentru zarzavat.
>BOR n. - Ata groasa care leaga plasa mrejii
|au a nayodului.
0BORI Ja) - A se narui (casa).
0BORI (a). Pe tatal meu... il oborisera cu
fuzduganele vorniceii Sucevii. (M. Sadoveanu).
jf-apucd sd sfir^ascd cdci buzduganul
tyma$ului, lovindu-l drept in frunte, il obori la
pamint. (C. Negruzzi). Eu fau foarte bine cd de
nu ma vor obori ei, eu ii voi obori. (M.
Kogalniceanu). - A ucide.
QBORI (a). Bate vintul, iarba scoald, Dorul
puicei ma oboara. (Folclor). - A da gata (pe
cineva).
OBORI (a) - A dobori (un copac).
OBOROACA/ - Co§ din mlaja cu toarta, ingust
la fund (pentru alimente).
OBOROACAf. - Co§ in care se culeg strugurii,
se cara porumbul.
OBOROACA/ - Toe la fereastra.
OBOROC n. - Donatie (alimente) facuta de
dbmnitor unei manastiri.
OBOROC n. Punem oborocul unde unibld ori
trece pefaele. (M. Sadoveanu). - Co§ de prins
pe§te.
OBOROC n. Pina i-or fierbe oalele la foe, ca
sa toarne in oboroc peste edmefa, s-au pus la
stative fa s-au fast dat la fasut. (1. Sbiera). -
Ciubara^ de inmuiat rufele.
OBOROC MARE n. - Masura de capacitate
egala cu 44 de ocale.
OBOROC MIC/г. - Masura de capacitate egala
eu 22 ocale.
OBOROCiT adj. - Fermecat.
OBOZ n. - Corvada.
OBRAT n. - Zer dulce.
OBRAT n. La о suta de obraturi curge Siretul.
201
(M. Sadoveanu). La vro citeva obraturi girnetul
s-a infierbintat. (I. Creanga). - Unitate de
lungime egala cu 26,76 m.
OBRAT n. Lanurile mari... se rdcluiesc la un
obrat, la doua obrate ori la mai multe obrafe fa
pe urma se dau la secerdtori bucati. (T. Pamfile)
- Suprafata lata de aproximativ о prajina §i lunga
de patru.
OBRATIE /. - Teren plantat cu pomi la
marginea unei vii.
OBRAZg/ pl. - Icoane.
OBRAZIU adj. - De culoarea obrazului.
OBRAJEI m. pl. - Trei-frati-patati.
OBRAZAR n. - Masca in dramele populare.
OBRAZARI n. - Ochelari pentru cai (bucatele
de piele fixate pe capetea).
OBRAZNICATURA /. - Copii obraznic.
OBRIDNIC n. - Obridnicul sefolosefaepentru
lecuirea durerilor de inima, de stomac. (DD). -
Planta medicinala.
OBRINTEALA/ - Imbolnavire (de raceala).
OBRINTI (a). Obrintindu-i-sa un picior, ce era
de sageatd ranit, in calendele lui Avgust au murit.
(D. Cantemir). - A se umfla.
OBRINTI (a). fao obrintit un picior. (DD). - A
betegi, a vatama.
OBROC n. Jicniceriu mare, ispravnic pre toate
obroacele de pine ce se dau la cur tea domnului.
(M. Calugarul). - Ratie de alimente, de bautura
ce se da cuiva pe un timp anumit.
OBROC n. - Ratie de nutret amestecat (pentru
cai).
OBROC n. fa acolea sedzindpre obrocul de la
hanul in cetatea Ghiuzldului citcva luni. (M.
Costin). - Intretinere.
OBROCI (a). Moldovanu се-mi jacea?... Pe
$агре-1 obrocea. (Folclor). - A fermeca.
OBRODCA/ - Capastru.
OB$TI (a). De bune a le lauda fa dupa pofta
adevarului precum sint luniii a le obfai. (D.
Cantemir). - A in§tiinta, a comunica.
OBTENCHI n. - Cle§te de scos cuie.
OBUZ n. Cum iefase din obuz, cum il lua tatarii.
(I. Neculce). - Tabara militara.
OCKf. - Unitate de masura de greutate egala cu
1291 g in Moldova.
ОСА/ - Unitate de masura de capacitate egala
cu 1288 ml in Moldova.
OCARA / Prea v-ati ardtat агата sfisiind
aceasta tara, Prea facurdti neamul nostril de
rufanefa ocard. (M. Eminescu).-Insultajignire,
dezonoare.
202
OCAC^I (a) - A oracai.
OCARI (a) - A dosadi.
OCHEANA f - Chior de un ochi.
OCHEANA f. - Persoana cu un defect la un
ochi.
OCHEANA f - Bulboana, loc in apa, adinc.
OCHEANA f. - Turn de veghe.
OCHEANA f. - Taranca.
OCHE§ELE f. pl. - Planta erbacee decorativa.
OCHE§ICA adj. - Cu ochi mari, frumo§i.
OCHI m. - Mocirla.
OCHI m. - Loc hleios, adinc intr-o bulboana.
OCHI m. - Juvat.
OCHI m. - Ochelari.
OCHI m. - Desen in forma de romb pe о
tesatura.
OCHI m. - Parte rotunda a cotetelor unde se
prinde pe^tele.
OCHI-ANIUTEI m. - Trei-frati-patati.
OCHINCARI m. pl. Mai, da frumoase cintece
mai au $i ochincarii ceia depeste Prut. (Gh. V.
Madan). - Romani.
OCHINCEAf. - Buruiana cu frunze lanceolate
§i cu flori mari in forma de clopot.
OCHIO§ELE adj. Pentru fete tinerele §i
neveste ochio^ele. (Folclor). - Ochioase, cu ochi
mari.
OCHIUL-ANICUTEI m.- Margarita.
OCHIURI n. pl. Ales in ochiuri. (DD).-
Omament pe covor.
OCHIURI n. pl. - Oua prajite (intregi).
OCINA (a) - A mo^teni.
OCINA f. A perit ucis de buzdugan mi^elesc,
pentru cd s-a ridicatpentru drepturile §i ocinile
noastre stramo$e§ti. (M. Sadoveanu). S-au risipit
printr-alte [ari, ldsindu-^i ocinile §i module. (Gr.
Ureche). - Proprietate, mo^tenire.
OCINA f. - Dostoianie.
OCLADINI m. pl. - Druci pe loitrele carului.
OCNA f. - Mocirla, ochi.
OCNA f. - Lac format de apa unui izvor putemic.
OCNAf- Adincitura sapata in peretele din fund
al pivnitei.
OCNITA/. - Lucama.
OCNITA/ - Cotruta (intre horn §i perete).
OCOL n. Bade, qjuta-mi sd dau vitele-n ocol.
(M. Eminescu). - Loc ingradit pentru vite.
OCOL n. - Gospodarie individuals.
OCOL n. - Curte.
OCOL n. - Harman.
OCOL n. - Gard de nuele.
OCOL n. - Curea legata de gura hamului, ce
о____________________________________________
cuprinde §i partea din urma a calului.
OCOL n. - Curea la trupul de ham.
OCOL n. - Haturi.
OCOL n. - Hama§ament.
OCOLA§w. - Loc ingradit unde se hranesc puii.
OCOLOTA f. - Snop de secara, griu imblatit
nedezle^at.
OCOLU§CAf. - Curea legata de gura hamului,
ce cuprinde §i partea din urma a calului.
OCROAPE n. pl. - Uncropuri.
OCROTIRE/ - Ocrotnita. Care...pe sus cata,
Unde ocrotnita frica le ar ata. (I. Budai-
Deleanu).
OCRUG n. - Subdiviziune teritoriala a unei
localitati.
OCRUG n. - Unitate administrative, economica
§i militara pe teritoriul unui stat.
ODAE f. - Conac. (Th. Holban).
ODAEf. Stdtusem о saptamina cu vitele la odae,
lingd apa. (M. Sadoveanu). - Nadeluri de pamint
indepartate de sat, otac.
ODATA adv. E x p r. Om odata = barbat voinic,
chipe§. - Intreg, dintr-o bucata.
ODBORNIC n. - Rindea speciala cu dalta in
figuri.
ODGEAG n. - Sticla la lampa.
ODGEAG n. - Foale la prisaca.
ODINAC n. - Pescuit cu un singur navod.
ODLIJIAf. - Lapovita.
ODMAT n. - Virtej de apa.
ODOBAE f. - Car mare tras de patru boi.
ODOBAEf. Din snop - clae, Din clae — odobae.
(Folclor). - Clae din 34 de snopi.
ODOBI (a). Adame, scoald §i raiulsd mo$tene§ti
§ipamintul sd odobe^ti / (Folclor). - A lucra.
ODOLEANA f. - Pruna mare, ro§ie.
ODOLI (a). Mai, nu-lprimitipe dinsul in casa!
Mai, dati cu befele intr-insul! Odolitd-l sd nu
vie. (Folclor). - A bimi, a alunga.
ODRASLI (a). Ca о mindrd sd-nfloreasca, Sd
inceapa sd odrdsleasca. (Folclor). - A na§te.
ODRASLI (a). Inimi in care odrdsle^te duhul
vrajbei. (C. Negruzzi). - A incolti.
OERI m. - Cioban.
OFAI (a) - A ofta.
OFITER m. - Ghibort.
OFISTANIE/ - Cnratenie.
OFTANIE f. - Curatenie.
OFTURI n. pl. - Oftaturi.
OGA$ n. - Urma lasata de un §uvoi de apa.
OGHELAS n. Vro citeva scutece, un oghela§,
un tulpdnas. (S. F. Marian). - Plapumioara
о
203
iientru sugaci.
S)GHELE/ pl. Care de care mai chipe§ $i mai
wibracat, de se tiriiau atele $i curgeau oghelele
Шира din$ii. (I. Creanga). - Obiele.
t>GHI4L n. - Patura.
Sghial n. - Saltea.
J)GHIAL n. Noi cu oghialurile pina peste nas...
^t ept am diznoddmintul. (C. Hoga§). Incep
fypdlul, dormindpe un patfara perna, fara saltea,
fara oghial. (A. Russo). - Plapuma.
^GHIALA/ - Plapuma.
0GHID^IC m. - Orb.
I&GIRJI (a). Fara di dinsa m-a ogirjasc, Am s-
lyjiung пита aburu din mini. (Folclor). - A se
gjrapadi, a se ofili (de dor).
|pGLADIE/ - Curea la imblaciu.
0GLAJI/ pl. - Curele la imblaciu.
pGLAJINA/ - Curea la imblaciu.
jpGL^JURI / pl. - Curele la imblaciu.
)0GLAI f. pl. - Curele la imblaciu.
0GLIC n. - §ort de fierar.
OGLINDI (a) - A se uita in oglinda.
J0GOI (a). Arfi vrut mai multa mingiiere, mai
multe vorbe de dragoste, care sa-i mai ogoaie
durerea. (M. Sadoveanu). Pdrintii au inceput s-
0 ogoiasca §i s-o mingiie, tot sfatuind-o ca sd se
Andrite dupa el. (1. Sbiera). - A alina, a calma.
>GOI (a). Calul de sarituri $i de azvirlituri nu
^$-au ogoit pina nu l-au aruncat de pre sine gios.
4;(D. Cantemir). Daca a pus el ochiulpe hangitd,
apoi nu se mai ogoaie nici in trei simbete.
{(M. Sadoveanu). Mai bine ogoie$te-te oleaca,
mai stringe-ti buziqoarele acasd. (1. Creanga).
A se potoli, a se domoli.
0GOROD n. - Legumarie.
J OGOROD n. - Lot de pamint linga casa.
JQGOROD n. О dat lafiicari citi о bucatici di
fpdmint, ogorod. (DD). - Parcela de pamint cu
fpare au fost improprietariti taranii colhoznici.
SOGRADA/ - Gospodarie.
|PGRADA/ - Curte.
JOGRADA/ - Lot de pamint linga casa.
gOGRADA/ - Gard de scinduri orizontale.
fpGRADADE CHIATRA/ - Gard de piatra.
|t>GRAJOARA/ - Corlate la put.
jPGREJ m. pl. La sintu Toader si lau fetili cu
jpgrej din esli di la cai, si li creasci cositili. (DD).
Resturiade coceni de porumb.
IPGRIjiT adj. - Care nu-i bun de mincare
jfinutret). e
BpGRIN JINI m. pl. - Resturi de pleava, care nu
fcnai poate fi folosita ca nutret.
OHNAL n. - Caia, cui de potcoava.
OHOTNIC m. Nu-i ohotnic nime (TD). -
Doritor, amator.
OHOTNIC adj. - Hamic, tragator (cal).
OHORODNITA f. - Legumarie.
OHRATCA f- Corlata la put.
OIRA f. - Mot de par pe fruntea barbatului.
OITICA f. - Buruiana cu tulpina erecta, cu
frunze adinc crestate.
OJILITA f. Decit casa $indrilita $i femeia
ojilita, Mai bine casa cu paie $i femeia mai
vioae. (Folclor). - Mihnita, otarita.
OJILED m. - Polei.
OJOJI (a se) - A se ve§tezi.
OLANDA f. - Aloe.
OLARA§ n. - Prepeleac.
OLARI m. - Blidar.
OLARI m. - Prepeleac.
OLARI m. - Gavanos.
ОLANAR m. - Me§ter de olane.
OLANARIE f. - Atelier unde se fac olane.
OLANARIE f. - Cuptor de ars olane.
OLARET n. - Ulcior de lut, cu toarta §i
jghebulet la gura.
OLARI (a) - A practica olaria.
OLARIE f. - Oale multe.
OLARITA f. Da dumneata, cuconitd mireasa,
Gdte^te-ti naframele... Sd ne §tergem musteata
de vin,... Daca nu macarni^te olariti de la oale,
Sd $tergem cailor zabale. (Folclor). - §tergar de
vesela.
OLEACA adv. lard baba... mai impinsd cite-
oleacd Intrd-n casa unde-i masa. (M. Eminescu).
- Putin.
OLEANDRA f. - Dans ritual, de nunta.
OLECAI (a). El merge vaitindu-se pe ulita. Un
cibotar lucra: ce te olecdie^ti, prietene? (TD). -
A se vaicara, a se tingui.
OLICAI (a). Cind tragi sorocovetii la musteata,
de ce nu te olicaie^t atita? (1. Creanga). - A se
tingui, a se vaita.
OLIGAf. - Rindea cu dalta mica.
OLIOLIO interj. Oliolio, mai veri$oare, Pai te
da din deal la vale $i ne-om bate din pistoale.
(Folclor). - Valeleu.
OLITA f. - Oala de schija (2 I).
OLITA/ - Cratita inalta (3-41).
OLOAICA f. - Oala mare (de schija).
OLOC n. - Mreaja de prins pe§te.
OLOGI (a) - A §chiopata (calul).
OLOI n. l?i descoperird capetele pieptanate cu
carare la mijloc §i unse cu oloiuri mirositoare.
204
(M. Sadoveanu). Tutuienii... sint vestifi pentru
teascurile de facut oloi. (I. Creanga). — Ulei.
ol6i n. Un vechi portret zugrdvit in oloi. (M.
Eminescu). - Vbpsea de ulei.
OLOI n. - Joe de copii: de-а oloiu.
OLOIERN1TA/. - Fabrica de ulei.
OLOIETIC adj. - Galben-inchis.
OLOI-INCHIS adj. - Cafeniu.
OLO1SAf. - Planta grasa, totdeauna verde.
OLOREALA f Dind na^tere unui vint neregulat
care, daca este $i slab se mai nume^te oloreald.
(T. Pamfile). - Adiere, boare de vint.
OLORI (a). Tinted bate citeodata mai domol,
mai incet, mai potolit, de-abia trage, de-abia
oloretpe. (T. Pamfile). - A adia.
OLORIT n. - v. Oloreala.
OLORNITA f - Fabrica de ulei.
OMANA§ n. Se tope^te omdna^ul acesta de
ceara la fata locului. (E. Sevastos). - Omulet.
OMANA§ n. Daca stau eu de vorba cu to[i
omana^ii, a$a mi se cade! (T. Pamfile). -
Omulean.
om|na§ m. — Om scund.
OMAT n. Stre$inilepicurau soarele imprd^tia
deasupra Magurei, pe omaturi о stralucire
orbitoare. (M. Sadoveanu). Treptat omatul
spulberat Se-ntinde ca о mare. (V. Alecsandri).
Cire.fi poartd pe-a lor ramuri f se-ndoae $i de
vint scutura grele omatul trandafiriu A-nfloririi
lor bogate. (M. Eminescu). - Zapada.
OMATOS adj. Daca iarna va ft omatoasa... e
semn cd vara urmdtoare va fi roditoare. (S. F.
Marian). - Cu multa zapada.
OMATUTE f - Ghiocei mari, bogati.
ОМЕТ1ТА/ Vintul... spulberaprin jurul saniei
о ometpd aboard ca о negura. (M. Sadoveanu).
- Zapada fina, spulberata de vint.
OMETITA f. In covatd curgea faina in zvicniri
u$oare; о ometita find, jucind in bdtaia soarelui,
umplea incaperea. (M. Sadoveanu). - Praf de
faina ce se ridica in timpul macinatului.
OMU§OR m. $i-i da piste un omu^or care ti-a
face coastele pintece. (C. Negruzzi). Am un
omu^or $ade-ntr-un picior. Curechiul. (A.
Gorovei). - Omulet.
ONANIE/ Mai, da al dracului onanie de om e
U acesta, zise Harap-Alb. (1. Creanga). -
Pocitanie.
ONGR1NJI m. pl. - Ogrinji.
ONI (a) - A gre§i.
ONI (a) Ce a facut, ce a dres, dar pina la urma
s-a onit. (DD). - A cadea de acord, a se invoi.
о___________________________________________
OPALCA f - Traista de pinza de sac cu о gura
larga §i cu fundul ingust in care se da mincare
(ovas §.a.) la cai.
OPARA f. Fafm opari di tar iti... punim faini,
о plamadim. (TD). - Plamadeala.
OP ARCА/ Fafm oparci intai... opdrim pufini
fanini, muem turti^oari a$a di drojdii, din himei
fafm. (TD). - Plamadeala.
OPAREALAf. Plamadeala.
OPARITURA f. - Plamadeala.
OPCINA f. Acum, sarind cu indrazneala, md
trezii pe muchia unei opcini ple^uve $i largi, la
picioarele careia muntii se tupilau smerifi.(C,
Hoga§). - Culme, coama de deal sau munte.
OPCINA f. Curtea boiereasca, opcina
stramo^easca ce nu se mai afla, albind pe
troscotul verde al ograzii mari. (A. Russo). -
Mo§tenire.
OPERI m. - Strigoi.
OPINTELE f. pl. - Sarmale.
OPINTI (a). Opintesc sacii ifea. (TD). - A
ridica.
OPLEANА/ - Chinga la ferastraul cu rama.
OPLO$I (aj - A se gramadi (la cald).
OPOD n. Socru-nio cu opodu si duse atun^ea,
adici pi uliti paza noaptea. (TD). - Rond de
noapte.
OPODARI m. - Persoana de servici (la sovietul
satesc).
OPOICAf. - Umflatura la piciorele de dinainte
ale cailor.
OPON;l-To1.
OPREA/ - Proptea ce sprijina fringhia cu rufe.
OPREAf. - Vergea de fier la coamele plugului.
OPREALAf. Trebuie sdfii arestat... La opreald
sd fii pus $i pdzit. (Folclor). Sd mai ispitisd
boierii, dupa ceau ieftdin opreald. (M. Costin).
- inchisoare.
OPREALA / Sd ridicasd cazacii cu Pavliuc-
hatnianul asupra leflor, pentru opreala sa spre
Marea Neagra. (M. Costin). - Interzicere.
OPREALA/ Pentru opreala lor cane era foarte
cu mare sila cdzacilor. (M. Costin). - Tinere pe
loc.
OPRITORI n. pl. Tat f-i pi schinari la cal ii
opritori. (TD). - Ham (fara „jug” §i streanguri).
OPS AS n. (Mama) pregdtea, cu degetul imbdlat,
pufna tind din colbul adunat pe opsasul
incaltarii. (1. Creanga). - Partea din spate a
incaltamintci cuprinzind §i tocul.
OPTA num. “ Opt.
ОРТ1ТА/ - Pahar (de 125, 200 g).
о
205
BPT^NSI п. - Cle§te de scos cuie.
bpTINTE f - Cle§te de scos cuie.
t)PUST n. - Loc pregatit pentru scurgerea apei
|intr-un iaz.
pPUST n. Riuletul era acuma lac; se strecura
porno I suna la opustul bine intocmitcu lanturi
zdvoare. (M. Sadoveanu). - Jgheab (de
Icinduri) prin care se scurge apa dintr-un iaz.
pPUST n. - Copca (in gheata).
pPUST n. - Toponim (loc unde se aduna apa)
fee mo§ia satului Bulboci, raionul Soroca.
DRA f Intr-un port le-mbraca $i-n ora mi le
trindea. (Folclor). - Hora.
DRASTIC A / - Buruiana melifera cu tulpina
ferecta.
DRBALIT n. - Boala de dinti.
DRBALT /2. - Umflatura (la git, pe obraz sau
be corp).
DRBALT n. - Brinca.
DRBALT n. Domnul era bolnav de fried fi de
torbalt. (N. lorga). - Erizipel, brinca.
pRBARIT n. - Orbalt, brinca.
DRBARITA f. - Orbalt, brinca.
i)RBAi (a) - A orbecai.
pRBALCIT adj. - Racit la falca ori la git.
ORBALTi (a) - A se imbolnavi de orbalt.
DRBALTIRE f. - Orbalt.
DRBUL GAINII m. - Oftalmie periodica la cai.
IpRCA! (a) - A ocai.
bRCiC n. - Cruce la caruta de care se prind
pleaurile.
pRCICAR n. - Latul de la capatul postoroncii
bare se prinde de orcic.
pRCOTi (a) - A vorbi neintrebat, in zadar.
DRDINARET m. - Vistavoi. Striga furios la
vistavoi: Spune-i, ma, lui Vasile sa-mi aduca
humaidecit calul. (Camil Petrescu). Soldatul,
ware auzise vorba de pe la alti vistavoi de
kavalerie, se nifind. (D. Zamfirescu).
pRDINI§ n. A luat ftubeiul fi s-a urcat in tren
ffi l-a pus intre picioare cu ordiniful la cracul
fantalonului. (Folclor). - Gura stupului.
PRDZA (a) - A se umfla picioarele de dinainte
We calului.
pRDZi§OR n. ~ Arpagic.
|)RDZOAICA f. - Umflatura la picioarele de
pinapoi ale cailor.
pREDZ n. - Coliva din orez fiert cu care se
jWerge la biserica.
©RET n. - Plasa cu cerculete mici in care se
pastreaza pe§tele.
pRET n. - Orez.
p	4
ORI/ pl. E x p r. A-$i veni in ori = a-§i veni in
fire. Ticaitul monah ifi venise in ori din spaima
ce intfurase. (M. Sadoveanu). - Calmare.
ORINDA f. Da-mi mie in orinda crifma
dumqitale. (V. Alecsandri) - Arenda.
ORINDA f. pl. Da cu banii ce-ai facut? 1-am
bdutfii mindrelePrin toate orindele. - Circiuma.
ORINDA/ Jupinul Avrum, stapinul orindei, iefi
in prag fi intinse spre noi capul, cercetindu-ne
prin intunecime. (M. Sadoveanu). Nu cumva a
jimit vreodatd tatdl d-tale orinda in sat? (1.
Creanga). Leonaf, impinge pe ispravnic in
orinda fi-l inchide pe dinafard. (V. Alecsandri).
- Circiuma.
ORINDAR m. Au trimispe Gavrilaf cu haitafii
la orinda la Ghindaoani ca sd le deie orindarul
cite-un gologan ori cite-un pciharel de bautura.
(M. Sadoveanu). - Circiumar.
ORINDUIRE / - Ustav.
ORJOVENI (a). De-abia se mai orjovenise
oleaca fi numai iaca, alta boala-l culca la pat.
(T. Payifile). - A se inzdraveni.
ORLIC n. - Traista in care se da mincare la cai.
ORN n. - Hom.
ORNIC n. Un ornic batrin de lemn cu limba
lunga de alama, insemna domol clipele. (M.
Sadoveanu). - Orologiu.
ORNICARIE/ Una din breslele boierului
strain find ornicaria, domnia-sa invatase a
cunoafte ceasurile. (M. Sadoveanu). - Meseria
ceasomicarului.
ORNICARIE / - Ceasomicarie.
О ROA interj. — Oh i!
OROHA/ - Mazare.
ORTOMAN adj. Ei se sfatuird... Ca sd mi-l
omoare Pe cel moldovan, Cd-i mai ortoman, $-
are oi mai multe. (V. Alecsandri) - Mindru,
viteaz, bogat.
OSALEATA/ - Scrumbie.
OSALEDET n. - Scrumbie.
OSALITA/ - Scrumbie.
OSARAE/ - Oase multe.
OSCHIGA/ - Buruiana printre griu. (Th.
Holban).
OSCHIGA / - Mustata la spicul plantelor
cerealiere.
OSCIRBI (a). Se oscirbird oamenii de dinsul.
(Gr. Ureche). - A se dezgusta.
OSETIN m. - Persoana care face parte din
populatia de baza a Osetiei.
OSETIN adj. - Care apartine osetinilor.
OSETINA adj. - Limba osetinilor.
206
OSIOARA f - Fiecare din bucatile de lemn
fixate deasupra osiei carutii.
OSIERI n. - v. Osiiac.
OSIIAC n. - Fiecare din bucatile de lemn fixate
deasupra osiei carutei.
OSINDEALA f. - Nacazanie.
OSLENITA f. - Scrumbie.
OSLON n. - Lavita.
OSLON n. - Scaun fara spatar.
OSLON n. - Suport la butoiul plin.
OSMAN m. - Persoana care facea parte din
populatia de baza a statului intemeiat de Osman.
OSMAN adj. - Caracteristic osmanilor.
OSOCOR m. - Plop (diferite specii).
OSPETI m. pl. Un-te duci tu, Stoienele? Prin
ospefi, mai Paunele? (Folclor). - Ospetie.
OSTENITORzn. Imi hranesc ostenitorii. (DD).
- Claca§.
OSTIE f. - Furca cu doua coame de fier.
OSTINATORI m. - Dregator; acel care
cinste§te nunta§ii.
OSTRET n. Ce-ncarcat era de frunze de ii
spinzurprin ostrete. (M. Eminescu). - Par, stilp.
OSTRET n. - Fuscel la scara.
OSTRETE f. pl. - Gard de §tachete.
OSTRIE/ - Unealta de pescuit de forma unei
furci.
OSTROB n. - Nadel de zece desetine.
OSTROI ц. - Usturoi.
OSTROPAT n. - v. Hostropat.
OSTROPET n. Avusesem poftd sd mdninc un
ostropef de iepure. (V. Alecsandri). - Ostropel.
OSTROV n. Lupii pling venind din ostroave
departate $i se tinguie cd li s-au impufinat
furti^agurile. (M. Sadoveanu). Harap-Alb... se
lasa incet-incet intr-un ostrov mindru din
mijlocul unei mari. (I. Creanga). In fundul
prapastiilor se mai fineau ostroave de omat. (M.
Sadoveanu). - Insula.
OSTROV n. Md tern ci §i la ostrov m-or da!
(TD). - Inchisoare.
OSTROVARI m. - Criminal, pu§caria§.
OSTROVARI m. - Osindit.
OSTROVARI m. - Singuratic, care traie§te intr-
o casa izolata.
OSTROVEL n. - Ostrov mic.
OSTROVENI m. pl. Ostroveni de pe Ostrovul
Moldovenilor. (M. Sadoveanu). - Traitori pe
Ostrovul Moldovenilor.
O$TENIE/ - Oameni care alta hrand nu §tie,
Jara o$ tenia. (M. Costin). - Meseria de o§tean.
OTAC n. Otacul pescarilor de la Lip$a s-a
о_____________________________________________
alinat §i noaptea s-a boltit inaltd pina la stele,
(M. Sadoveanu). Pe vremea aratului, se fac la
plugari mamaligi, la otac, mari, in calddri,
($ezatoarea). - Adapost provizoriu, coliba.
OTAVAf. - Toponim pe mo§ia satului Tareuca,
raionul Orhei.
OTAVAf. - Zlac. Ca iarba curundu usucd-se,
ca verdzele de zlac curundu cadu. (CADE).
OTCIRMUI (a). Acela ce au crescut §tefan
voda pe palmele lui, avindu atita credinfa $i in
tineretile lui fjtefan voda, toata fara otcirmuia.
(Gr. Ureche). - A cirmui, a conduce.
OTCOS n. - Rindea speciala cu dalta mica.
OTCOSURI n. pl. - Lambe de dinapoi la caruta.
OTCUP/7. Cica-spatrioti, liberali, progresi^ti...
au luatpatriotismul in otcup. (V. Alecsandri). -
Arenda.
OTCUPCIC m. Md rog, cine finepo^tele? Cine-
i otcupciculghipcanilor? Sd deie ochii cu mine.
(V. Alecsandri). - Arenda§.
OTE$I (a). E mai bine... pre turci in locul lor
cu alte daruri sa-i ote^ascd. (D. Cantemir).
Lupoaica... aplecindu-l, fifele i$i storcea §i de
durerile ce trdgea sd ote^ia. (D. Cantemir). - A
se alinj, a se calma, a se lini§ti.
OTI$IRE f. - Mingiiere (a sufletului).
OTINJI (a). Inca te obraznice^ti? Асщ te-oi
otinji cu ceva, de nu te-i putea hrdni in toata
viafa. (I. Creanga). - A lovi tare, putemic.
OTNOG n. - Fringhie cu care se impiedica
vacile, caii la pascut.
OTOMAN m. - Persoana care facea parte din
populatia statului intemeiat de Osman.
OTOMAN n. - Imperiu, Poarta Otomana.
OTOMAN adj. - Caracteristic otomanilor.
OTORAC n. - Banca la mijlocul luntrei.
OTOROACA f. E x p r. A se tine de cineva ca
de otoroaca = a se tine lipca. - Scai.
OTOVA adj. - Drept, neted.
OTROCOL n. E x p r. A face (a da) otrocol
prin (dupa) ceva = A pune pe goana, a fugari.
laca, daca nu v-am sacelat astazi, faced otrocol
prin celg mife. (1. Creanga). - Farfal, pozna.
OTARI (a) - A nu agrea pe cineva; a-i fi greu
de cineva.
OTARITURA f. Iar dupa sdbor atita ofariturd
statu intre amindoua bisericile. (Gr. Ureche).
Du§manie, invrajbire.
OTATARI n. - Musculita care se aduna la
mustuit.
OTENC n. - Gura la vintir prin care intra pe§tele-
OU ALE-GAIN 11 f. pl. - Papadie.
О-P
207
ALE-GAINII f. pl. - Arnica.
ALE-GAINII f. pl. - Podbal.
ALA§I adj. Calul sur cu ovala§i ii in doi
ri, ari doui feluri di peri, ari doui feluri di par
dfysu. (DD). - Suriu-inspicat.
n. - Ovaz.
VAS n. - Zob. Vizitiulfura... zobulcalului §i-
indea.
i. Tichindeal).
vJlS-DE-CE APA - Arpagica.
VASI£A f - Ovas salbatic.
VRIJIT adj. - Slabanog (cal).
ZOR n. Cifiva coti de lina subfire in patru ife
ш in ozoara. (E. Sevastos). - Model, motiv,
jsen pe cusutura sau tesatura.
ZORICA f - Tesatura de lina cu omamente
jometrice mici.
C n. - Tulpina.
AC n. Ucenicul s-a intors. Stapinul ia pacul
'e tutun, il vira in buzunar. (M. Sadoveanu). Li-
udpina ?i pacul de tabac. (N. Labi§). - Pachet
e tutun.
WC n. Un рас de apa Resan. (DD). - Un anumit
Umar de obiecte impachetat ambalat.
АСА f - Lada mare in care se pastreaza griul
u alte cereale.
АСАf. - Ladita portativa in care se da mincare
cai.
^CHE§TI f. pl. - Bretele pentru sustinut
intalonii.
1CHETEL n. - Раска. О pacica mare cu
larcotca. (CADE).
ACHIOA§TE f. pl. Ni-an cusut fusti cu
chioa$te. (DD). - Bretele.
LCHI§CA f. - Pemuta decorativa.
LCHI§CA f. - Pemuta pentru copii.
ACILE f. pl. $-an dat cu periufa $-am scos
Kile. (T D). - Fire de cinepa, in ramase dupa
sriatul fuioarelor.
^CILE f. pl. - Fire de cinepa ramase dupa
kriat.
ACI§E f. pl. Ceea ce ramine in perie se
vne?te cil(i$ori saupaci$e. (T. Pamfile). - Fire
! in, cinepa ramase dupa ragilatul §i periatul
oarelor; cilti§ori.
lCI§ELE f. pl. §-am tors paci^ele, Sd-mi dai
rizele. (E. Sevastos). Ca vapseaua sd capete
lustru frumos... (ouale) se §terg cu о cirpd
sau pdci^ele moi de cinepa. - Cilti§ori.
PACORN1TA f. - Cutie de lemn.
PACRA§ n. - Cratita (de aluminiu, cu coada
lunga).
PACREACUTA f. - Capac (la cratita).
РАСЫ (a) - v. A pacui.
РАСЫ (a). Pacuiti ghini merili. (DD). - A a§eza
merele in lazi.
PACUT n. - Ladita in care se da mincare la cai.
r w ’	’
PAD A f. Anu ista poama о batut-o pada. (TD).
- Grindina.
PADIE f. Fugi junghi... Du-te-n padia fara
iarba. (S. F. Marian). - Padina.
PADLITA f. - Fire de cinepa necrescute,
nedezvoltate.
PADMETCA f. - Pingea.
PADUCHII-POPII m. pl. - Dentita.
PADUCHII-TIGANULUI m. pl. - Dentita.
PAERI m. - Drue a§ezat pe loitrele carutei, cind
se cara paie.
PAFTE f. pl. Lafetefusta era cupafte. (Folclor).
- Paftale.
PAG adj. (Alese) doi calufi pagi, care se
imparecheau bine la umblet. (M. Sadoveanu).
In frunte-i colonelul semet pe calu-i pag. (V.
Alecsandri). Am о vifeluftdpagd Care tottimpul
alearga Numa-n tuji$ nu se baga. Coasa. (A.
Gorovei). - Tarcat, cu pete pe trup.
PAHAE f. - Javra, potaie.
PAHAE f Da ginde^ti cd l-o lasat pahaia de
mo$neag sa-i strice bordeiul. (Folclor). -
Bo§orog, om rau.
PAHARNIC m. - In Statul Moldovenesc
medieval, boier de divan insarcinat cu ingrijirea
podgoriilor domne§ti, aprovizionarea pivnitelor
domne§ti cu vinuri; avea grija de cupa (paharul)
domnitorului, о umplea cu vin. Avea in
subordonare alti pahamici §i pahamicei.
PAHAR CU SCAUN n. - Paharut cu picior inalt
(5° g).
PAHIDA f. - Femeie neingrijita.
PAHONTI m. pl. Aceftia ii porecleau pe cei din
Basarabia pahonti. (Gh. V. Madan). - Porecla
data de romani moldovenilor din Moldova dintre
Prut §i Nistru.
PAI DE SARNIC n. - Chibrit.
PAICA / - Nadel, lot.
PAIE f. pl. - Foi pe coceanul de porumb.
PAIE n. pl. - Coceni.
PAIE DE MALAI n. pl. - Mei.
PAIJINA f - Pinza de paianjen.
PAINGINARI n. - Pinza de paianjen.
208
PAINJAN m. Iar de sus pina-n podele un
painjan e de vraja, A tesut subtirepinza, stravezie
ca о mreaja. (M. Eminescu). - Paianjen.
PAINJENI m. pl. Painjenii iji exercitau tacuta
$i pacinica lor industrie. (M. Eminescu). -
Paianjeni.
PAINJINI (a). О negura ochi-mi painjini. (C.
Negruzzi). Gerul ii ingheta pleoapele $i-i
painjin^i ochii. (M. Eminescu). - A impainjeni.
PAINJITA/ - Pinza de paianjen.
PAIOC n. Batrini dzi$eu la paioc oboroc. (DD).
- Ratie de nutret.
PAI§TE/ In toiu veri, cind ii cald pai$ti esti
buni, iarbi. (TD). - Paji§te.
PAl$TE/ §-ap-o iei pi mini f pi ni§ti pai$ti-
a$a, esti pai a^ternuti. (DD). - Loc acoperit cu
paie, unde se intinde pinza ghilita.
PALANCA f Dindu-i baba о buccitica de
palanca, coapta in spuza §i plind de centra, il
porni cu iapa la pascut. (Folclor). - Turta de
aluat coapta pe jaratic.
PALANCAf. E x p r. A face (a da) palanca = a
da la pamint, a dobori. §i eu fuga, f ea fuga,
pina ce dam cinepa toata palanca la pamint. (I.
Creanga). - Patulire.
PALANCA/ - Palarie la floarea-soarelui.
PALANI'dALibelula.
PALANI^cA/ - Turta.
PALANITA/ - Turta din aluat dospit coapta
pa vatra cujotorului inainte de a coace piinea.
PAL ANT А/ - Taler la cintarul de mina.
PALANCA f. Palanca cu zapisul pe care-l
dedese Adam diavolului, cind ne-a vindutpenoi,
era dupa gitul lui Sarsaila. (T. Pamfile). -
Cartu§iera.
PAlA f. - Val de lina care se duce la torcatorie.
PALCA f. Luind cite pe un dracu^or de cornice
mi ti-l ardea cu palcele de-i crapa pielea. (I.
Creanga). lute $i ras tit la hargati se-ntoarce §i-
apoi poroncegte о sutci de palce. (E. Sevastos).
- Nuia.
PALCA/ - Traista in care se da mincare la cai.
PALCE f pl. Sa-mi aducd ni$te palce. (I.
Creanga). - Vergi de batut.
PALCHEI adj. - Ascutit.
PALClANA/?- Planta ierboasa cu miros placut.
pAlcjcA/ - Baston.
PALDIM n. - Ham, trup de ham.
PALICI n. Voi, voinicilor, duceti-vd de mai
cinstiti cite un palici de vin. (M. Sadoveanu).
Vine doar la cri$ma un palici sa traga. (E.
Sevastos). - Paharel de vin sau de rachiu de vreo
p______________________________________
50 de g; cinzeaca.
PALICI n. - Pahar (de 200 g).
pAlIE/ - Strat de lina.
PALIRUIT adj. - Smaltuit.
PALITA f - Bat.
PALMAC n. Neabatindu-ma adicd din cale cu
un palmac mac ar la dreapta sau la stinga, nici
intorseipe acela^i drum la intdriturile mele. (C.
Hoga§). Am vdizut cd era un abecedar cu slove
de-un palmac de mari. (C. Negruzzi). - Veche
unitate de masura pentru lungimi folosita in
Moldova, egala cu 3,484 cm, cam a opta parte
dintr-o palma.
PALMAC DE MO$IE m. $i tu vrei sd pui bir
pepamint? - Vreu, cu atit mai mult cd n-am nici
un palmac de mo§ie. (V. Alecsandri). - Lot mic
de pamint.
pAlmA/ E x p r. A-$i da palme cu cineva = a
se lupta, a se razboi. - Lupta, bataie.
PALMA/ - Lopatica de uns peretii cu lut.
PALOTIE f. De nu l-ar mai infepeni acolo pe
Aghiutd, cine $tie ce palotii ar mai lucra prin
lume. (DLR). - Pozna, boroboata.
PALU§ adj. - Care nu create (ciine).
РАМАСЦС n. - Garducean la prispa.
PAMPARAu m. - Pierde-vara, hoinar.
PAiMPL^CA / - Un fel de coltuna§ sau
placintioara in trei colturi umpluta cu brinza,
magiun etc.
PAMPU$CA f. - Pateu din aluat umplut cu
brinza, came tocata.
PAMPU§CA f. - Coptura din aluat dospit care
se serve^te cu usturoi.
PAMPU$CA / - Coptura rotunda din aluat
dospit umpluta cu brinza, vi§ine.
PAN m. Вера пана Драгоева, пана Журжева,
пана Драгуша Витязева. (М. Costachescu). -
Titlu boieresc in Moldova. Este atestat prima oara
intr-un document al Cancelariei de Stat a
Moldovei semnat de Roman I, domnul
Moldovei, la 30 martie 1392.
PAN m. - Nobil polon.
pAnA-CUCO§ULUI/ - Lacramioara.
PANAGHIE/ E x p r. A ridica (cuiva) panaghie
- a ridica panahida. Se face masa pentru
pomenirea sufletului celui repausat la trei, la
noua $i la douasprezece zile, iar la patruzeci de
zile se cheamdt preotul de-i ridica panaghia. (S.
F. Marian). - Serviciu religios pentru pomenirea
unui mort.
PANAGHIE/ E x p r. A ridica (cuiva) panaghie
- a blestema. Atita i-a trebuit lui mo$ Luca. -
^te parastase $i panaghii toate i le-a ridicat.
|j. Creanga). - A ocari, a sudui.
|>ANA/ - Penita (la toe).
fan a/ - Toe (cu penita).
|ana/ - Frunza de stuf.
tANA/ - Frunza de griu, orz.
iANA/.- Foi la coceanul de porumb.
f ANA f. - Lama barzii.
|^ANA/ - Dirlog.
|PANA/ - Aripioara de pe§te.
|*ANCOVA/ - Oua prajite.
I^ANDELA/ - Turn de paza facut din lemn.
jPANDURI m. pl. - Ciorapi gro§i de casa. (Th.
Holban).
ijPANER n. Intr-o sard ne strinseseram la §coala
fa impletit panere. (M. Sadoveanu). Aceasta
piatd mare... se acoperi in curind cu sute de
panerepiine deprovizii. (V. Alecsandri). Panerul
tdu, ce-i galben intocmai ca $ofranul, Eplin cu-
mestulare de roze, de zamo$L (C. Negruzzi). -
Co§.
PANGEA f. - Sfecla ro§ie.
|angica^ - Ardei-gogojar.
fANGLICAR m. N-avem oameni ce se luptd
du retoricele sulifi In aplauzele grele a canaliei
de uliti, Panglicari in ale tarii care joaca ca pe
^tnii, Md$ti cu toate de renume din comedia
fpinciunii? (M. Eminescu). - §arlatan, escroc.
jrANGLICEA / De cind te-i dus, baefele, N-
•Bm mai mincat cu placere §i la git n-am pus
fiargele, Nici la coada panglicele, Nici in degete
jnele. (Folclor). - Panglicuta.
BaNGLITA/ - Lenta, panglica.
BANICI^m. - Flacau.
|>ANQ§ITA/ - Foi la coceanul de porumb.
|?ANSilJ adj. - Liliachiu.
fANTA/ - Taietura de topor in trunchiul unui
|>Рас- ,
wANTOFEI m. pl. - Pantofiori.
WANTON n. - Pod plutitor.
gAPACIUCAR m. - Derbedeu.
OAPADIE f. - Floarea-soarelui.
BAPAI (a). Si nu tread gainli la dins a, s-n-o
Stapaiasci, s-n-o rupi. (TD). - A ciupi.
BAPALUG m. - Sperietoare de pasari.
KAPALUGA f. Piei din ochii mei, papaluga!
W. Alecsandri). - Pocitanie.
ЦА PA LU GA f. Noaptea... toate stihiile
9fapddesc pe mine... pina $i papaluga, pina $i
Brea. (V. Alecsandri). - Stafie, aratare.
BAPANA§ m. Cucona$ hranit cu papana§.
BPD). - Galu§ca facuta din faina, oua §i brinza
P	209
de vaca.
PAPANDURA f. - Bucla deasupra fruntii.
PA PARA/ - Chelfaneala, bataie.
PAPARUDA f. - Dramatizare populara
moldoveneasca ce ,,se interpreta simbata sau
duminica (dupa ce se ridica Soarele) sau de
Marti§or, la 1 martie”. (Gh. Spataru).
PAPA f. - Clei de cizmarie.
PAPA-LAPTE m. Las cd te-oi pricopsi eu,
papa-lapte. (C. Negruzzi). - Persoana lipsita de
energie, de vointa.
PAPERA f. - Bucla pe fruntea unei femei.
PAP§OAICA f. - Cocean de porumb (fara
§tiuleti).
PAP§OINITA f. - Cocean de porumb (fara
§tiuleti).
PAPUCARI m. Opincari, macelari, Papucari,
tinichigii §i tofi ceilalfi mahalagii. (Folclor). -
Cizmar.
PAPURA f. - Stinjenel.
PAPURI§CAf. - v. Papura.
PAPU§A J'. Fuioru-l punem papu§ de-о parti.
(TD). - Legatura de fuioare de cinepa.
PAPU§I DE SUMAN m. pl. - Papuci de casa.
PAPU§\m. pl. - Pantofi barbate§ti.
PAPU$ITA f. - Snop de stuf.
PAR n. - Ogor negru.
PARA-FOCULUI adj. - Ro§u-deschis.
PARADAICA f. - Patlagica vinata.
PARAGUTEjC pL - Enupar.
PARAHAGHITA f. - Ciuperca din care iese
praf.
PARAHOD n. - Vapor.
PARAHODI (a) - A ocari.
PARANGITAf. - Coada-racului (planta).
PARANGIT A f. - Troscot.
PARAPET m. - Corlate (la pod).
PARASCOVENIE f. De-amu punefi-va pe
facut... parascovenii cite vaplace, mai baeti. (I.
Creanga). Cucoana Gahita, m-am sdturat de
toate parascoveniile $i de toate farafasticurile
d-tale. (V. Alecsandri). - Pozna, nazbitie.
PARASTUI (a). La teatru au fost un scandal
mare: se parastuia doua piese noua piine de-
mpunsaturi in ispravnici.	(V.
Alecsandri). - A juca о piesa, a reprezenta.
PARA§UTETI m. pl. - Pari.
PARATARI n. Tdsim polog, paratari, lai^eri.
(TD). - Covor ales.
PARAUT n. - $ant de-а lungul gardului.
PARAVA f. - Moara cu motor.
PARAVAN n. - Cerdac.
210
PARA f. Ard nuielile trasnind Create para
scinteind. (V. Alecsandri). L-oi hrani cu jaratec
fi l-oi adapa cu para de foe. (M. Eminescu). -
Vapae, flacara.
PARCAN n. - Gard de scinduri verticale.
PARCAN n. - v. Conovat.
PARCAN n. - Strat pentru legume.
PARCAN n. - Corlata la pod.
PARCAN n. - Rindea cu dalta mica.
PARCANITE f. pl. Primprejur de oaste-s
Parcanifi facute. (Folclor). - Intarituri,
fortificatii.
PARCIC m. - Navodar care conduce partea
stinga a navodului.
PARDOSALA f. - Loc unde se dosesc vitele.
PARDOS AL A f. - Captu§eala (la о haina).
PARDOSALAf. - Dostina.
PARDOSALA f. - Umbrar cu acoperi§ inclihat.
PARDOSALA DE SCINDURI/- Fronton
(la cerdac),
PARDOSI (a) - A captu§i о haina (palton, veston
§ a)
PARDOSI (a) - A podi.
PARETAR IN DAME n. - Cadrel.
PARHAI (a) - A se pieptana.
PARHAITA f. - Mica ciuperca comestibila.
P ARINA f. - Aratura de toamna.
PARLINE f pl. - Prajituri.
PARMAC n. - Stilp la prispa sau pridvor ce
sustine strea§ina.
PARMAC n. - In Moldova veacului XVIII,
unitate de masura pentru lungime (egala cu
jumatate de j^lma).
PARMACLIC n. - Corlata (la pod).
PARNIC n. - Strat pentru legume; vatra.
PARNICURI n. pl. - Rasadnite; sere.
PARNI§E f pl. - v. Parnicuri.
PAROC n. - Snop de secara imblatit pentru
acoperit casa.
PAROHIE/-Prihod. Diacon... fara de prihod
fi afara din nadel. (DLR).
PARPALEC m. Maiparpalecule, nu cumva efti
botezat de sfintu Chirica tjchiopu, care tine
dracii de par. (I. Creanga). - Persoana cu ocupatii
neserioase, covrigar.
PART ARI n. - Rindea cu dalta mica.
PARTE (a ferastraului) f. - Podvala.
PARTE f. E x p r. A avea parte (de ceva) = a-
i merge. - Noroc.
PARTICULARNIC adj. Incet cite incet neamul
se priface in popol sau natie; bogafile
particularnice fi dignitdtile ifi fac loc. (A.
p______________________________________
Russo). Vazum cum preface biata iubire Pe acel
particularnic in acel de obfte bine. (C. Conachi).
- Particular.
PARTIZANII m. pl. - Drama populara
moldoveneasca evocind Marele Razboi pentru
Apararea Patriei (1941—1945) in care elementul
traditional se imbina armonios cu datinile
mentalitatea taranului moldovan. (Gh. Spataru).
PARTNIC adj. Dolgoruciipriveau mai mult la
partnicul lor interes, decit... la al patriei. (C.
Negruzzi). - Personal, propriu.
PAS n. - Curea de transmisie.
PAS n. - Compas de timplarie.
PASAJIRCA f. - Autobuz.
PAS AT n. - Mei (graunte).
PASAT n. - Mei.
PASAT n. - Crupe de porumb.
PASAT n. - Urluiala.
PASCA f. Face ea sarmale, face plachie, face
alivenci, face pasca cu smantina fi cu oua fifel
defel de bucate. (I. Creanga). Mincasem cozonac
fi pasca, cinstisem vin. (M. Sadoveanu). -
Coptura din faina de griu §i din brinza de vaca,
de diferite forme, infrumusetata cu impletituri §i
cu о cruce din aluat deasupra; se maninca la Pa§ti.
PASCA MOLDOVENEASCAf. Fudula ceea
de fiica-mea anul acesta n-a mai facut pasca
moldoveneasca ca toatd lumea. (Gh. V. Madan).
- v. Pasca.
PASCA RUSEASCAf. Оfacutpasca ruseased
cit cofa de inalta. О hodoroabd de oua о pus
intr-insa! (Gh. V. Madan). - Cozonac.
PASCATOAREf - Ima§.
PASCATORI m. Pascatori di vaci. (DD). -
Vacari.
PASCATORI m. - Herghelegiu.
PASCATORI m. - Ima§.
PASJ§NIC m. - Prisacar.
PASICA adj. - Portocaliu-inchis, untdelemniu.
PASNIC n. - Compas de care se folose§te
dojgarul.
PASNIC adj. Nu пита calu, da fi omu mai
mari-n pas, iipasnic. Ii calpasnic la masura lui
si margi. (DD). - Cu pas mare.
PASOUCA f. - Ferastrau mic.
PASOVITA f. - Ima§.
PASTA f. - Crema de ghete.
PASTELCA f. - §ort.
PASTELCA/ - Zavelca.
PASTELCA - Partea de dinainte a saniei.
PASTELCUTA/ - Zavelcuta.
PASTIRNAC m. - Molura.
р
211
PASTORNIC т. - Vacari la boer.
PASTUCNIC n. - Vacar.
PA§ m. sing. - Pas.
PA§A f. - Cinepa aleasa. (Th. Holban).
PA§CA f. Pentru putind mincare $i cite-oleaca
de pa$ca de cea de trei oca la para slujea toata
casa. (I. Creanga). - Tutun, mahorca.
PA§CA f. - Tutun (DD).
PA§CA f. - Cutie de chibrituri.
PA§CA DE SARNICE f. - Cutie de chibrituri.
PA§LI (a). Ba ca chiar ca erai sd ne ddruie^ti
cu mild §i cu daruri impdrate§ti, daca nu te
vedeam cind ai pa^lit-o, farmazoana ce e$ti. (I.
Creanga). - A о lua la sanatoasa.
PA§LI (a). Mo$ Bodringa pa^lise о gramada
de buci pentru atitat focul. (I. Creanga). - A
§terpeli.
PA§LI (a). Ma puteam repezi din cind in cind
(la Humule§ti), pa^lind-o a§a cam dupa toaca.
(I. Creanga). - A pomi.
PA§NIC n. - Compas de timplarie.
PA§OLVON! invar. Primele cuvinte ruse^ti pe
care le-am insult. (I. Druta). - Ie§i afara!
PA§TE (a). Gainilepasc. (DD). - A ciupi.
PA§TE (a). §i-au pascutprilejul. (I. Neculce).
- Apindi.
PAT n. - Lavita.
PAT n. - Lama toporului.
PAT DE CALDURA n. - Soba orizontala.
PATAI n. - Chemer.
PATA$CA f. - Car mortuar.
PATA§CA f. Pe dinaintea flacailor truditi, in
lini^tea mare ce se intinsese deodata, trecu cea
din urma pata^ca alba, cu cel din urma ranit.
(M. Sadoveanu). - Targa.
PATA§CA f. - v. Pata$ca.
PATELCA f - Tava (dreptunghiulara) de copt
piine.
PATELCA f. - Tigaie cu coada lunga.
PATELNA f. - Forma de tabla in care se coace
piinea.
PATELNA f. - Tava rotunda cu marginea
reliefata (de copt piine).
PATELNA f. - Tigaie fara coada.
> PATELNA f. - Tigaie cu coada lunga.
PATELNE f - Forma de tabla de copt pine.
PATENTA f. Vedi el о patenta sus $ipepatenta
serie : Imparatie afurisiti... (Folclor). - Anunt.
PATLAGICA NEAGRA/ - Patlagica vinata.
^PATLAGINIU adj. - De culoarea patlagelei
Iro^ii.
|PATLAJAN n. - Patlagica ro§ie.
I
PATLAJANA / - Patlagica vinata.
PATLAJANA / - Patlagica ro§ie.
PATLUGEN n. - Patlagica vinata.
PATLUGEN-NEGRU n. - Patlagica vinata.
PATRAI (a) - A peni gaina.
PATRARE f. - Rama (la fereastra).
PATRARE/ - Sfert de piine.
PATRARE/ - Banita, dimirlie.
PATRARI m. - Taran care avea numai patru
desetine de pamint.
PATRARI m. La trii ani ii tretin, la patru ii
patrari. (TD). - Cal de patru ani.
PATRARI m. - Drue lateral la seara.
PATRAMANET n. О scos patramanetu din
buzunar cazacu $i-i plate$te babii о rubla.
(Folclor). - Portmoneu.
PATRET n. - Fotografie.
PATRET n. - Placarda.
PATRET n. - Tablou.
PATRET n. - Rama cu multe fotografii.
PATRIDZA adv. - Ziua a patra.
PATUL FERESTREI n. - Pervaz.
PAT n. - Chirpici.
PAT n. - Caramida nearsa.
PATACHINA/ - Femeie vulgara.
PAT AN m. - Ortac.
PAT ANOCI m. pl. - Ghete barbate§ti.
PATANOJCHI f. pl. - Sandalete.
PATANO§CHI/ pl. - Sandalete.
PATANO§I m. pl. - Ghete barbate§ti.
PATA f. - Chirpici.
PATAf. - Caramida nearsa.
PATIRCA/ Imparatul acela avea о patirca de
fata slujitoare, care se lua in goana cu ogarii.
(P. Ispirescu). - Femeie u§uratica.
PATUCI m. pl. - Hirciogi.
PATUG m. - Hirciog.
PAUC n. - Halau.
PAULLINA/ - Pinza de paianjen.
PAUS n. - Pomana ce se da la inmormintare: о
sticla de vin, un colac §i un §tergar.
PAUS n. Pausul cu care se strope^te mortul
inainte de a se inmorminta insemneaza...
spalarea mortului $i curajirea sa de toate
pacatele. (S. F. Marian). - Aghiasma cu ulei cu
care preotul strope§te pe mort inainte de a-1 pune
in mormin^.
PAZARLIC n. §tiu cd nu-l agiunge capul sd
faca asemene pazarlicuri. (V. Alecsandri). -
Tranzactie.
PAZVANTOGLU m. Iaca ascult, pazvantoghi,
ce e$ti! (V. Alecsandri). - Zurbagiu, galagios.
212
PABII (a). 1-am dat vaca pentru vaca о rafd
creatd: cu aripilepabiia $i (cu) clontul ciocanea.
Moara. (A. Gorovei). - A filfii.
PACANEAT A f. - Clopotel de arama la gitul
oilor.
PACATOS adj. - Slabanog, prapadit (cal).
PACEA f. - Piftie.
PACEA f - Piftie de pasare.
PACHE§TI/ pl. - Druci pu§i pe loitre la caratul
snopilor, finului.
PACIOANCA f. - Floarea-soarelui.
PACIOANCA f. - Palaria florii-soarelui.
PACIOANCA f. - Ruscuta.
PACI§ALE f. pl. - Fire de cinepa ramase dupa
periatul fuioarelor.
PACI§ELE 5. pl. Camara de paci^ele. (S. F.
Marian). Mama nu-i toarce ni$te paci^ele moi?
(Folclor). - Cilti.
РАСЫЕ/ - Cojoc fara mineci §i fara guler pina
la glezne.
PACORNITA f. De inima carutei atirnau
pdcornita cufele^tiocul $iposteuca. (1. Creanga).
- Vas de tinichea, uneori de lemn, pentru dohotul
de uns osiile.
PACOSTEALA f. Brebenei ale carorfrunze se
ung cu miere $i se lipesc cu pacosteala galbena
$i alba. (S. F. Marian). - Hirtie poleita.
PACUI (a) - A a§eza intr-un anumit fel frunzele
de tutun.
PACURA f. - Asfalt.
PADUCHI m. pl. - Ba§ici mici, albe pe limba
vacii.
PADUCHERNITA/ - Femeie neingrijita.
PADUCICA^ - Fructul paducelului.
PADURAREASA f. - Sotia padurarului.
PAD UR ARIE f. Vine cu alti vinatori intr-o
toamna... sd batani$tepripoare cu mistreti, chiar
in preajma pddura. iei unde traiam eu. (M.
Sadoveanu). - Locuinta padurarului; canton.
PADUREANA f. Nu cumva sd vie padureana
f sd-l schimbe (copilul) cu al ei. (S. F. Marian).
- Mama-padurii.
PADURET m. Dupa masa paduretul era sddit
infafa casei $i badea Cire§ f-a vazut de treburi,
de pared nu se intimplase nimic. (I. Druta). -
Copacel de padure, nealtoit.
PADURET n. - Para (fruct).
PADURET n. Din paduretele acre cu care se
hraneau fiarele pddurilor, bratul si sapa
muncitorului au scos fructele fine care
impodobesc mesele bogate. (M. Sadoveanu). -
Fructul pomilor din padure
P________________________________________
PADUREATA/- Para.
PADU§EI m. pl. - Ba§ici mici, albe pe limba
vacii.
PAER n. - Saltea de paie.
PAH AR DE LAMBA m. - Sticla de lampa.
PAHARA§ n. - Paharel mic (de rachiu).
PAHARNICEASA f. - Sotia pahamicului.
PAHARNICEL m. - In Moldova medievala,
boier de rang inferior pahamicului, care tuma
vin in paharele (ce§tile) oaspetilor domnitorului.
PAHARNICI (a) - A avea rangul boieresc de
pahamic.
PAHARNICIE/ - Functia de pahamic.
PAHARUT n. - Teica de baut apa de la un put
in fata.
PAI ANT n. - Chinga intre doua furci la casa de
lemn.
PAI ANT n. - Piron mare.
PAIE§I m. pl. - Ulmi mici. (Th. Holban).
PAINJINI? n. In odae prin unghere s-a tesut
painjinis. (M. Eminescu). - Pinza de paianjen.
PAI§OR n. Ti-am poroncit sa-mi gategti
pdi^oare cu bumbac pentru sprincene. (V.
Alecsandri). - Betiga§ cu care se innegreau
sprincenele.
PAIT n. La pait, muncitorii incep dintr-o
margine a ariei opusa aceleipdrti unde urmeazd
sd se inalte $ura depaie. (T. Pamfile). - Curatirea
ariei de paie.
PAJjC pl. - Nuiele.
PALANCAf. - Palarie mare de floarea-soarelui.
PALANCA f. О facut palanca... de-а noastra
moldoveneasca $i s-o pus la hodinit la stejar in
padure. (CADE). - Intaritura din copaci doboriti
sau din pari infipti.
PALAI (a). Umbla para focului pdlaind intr-o
parte f in alta. (S. F. Marian). - A flacara.
PALALAI (a). Zvirle potcapul de о parte; f la
joc de-а valma cu noi, de-i paldlaiau pletelejj.
Creanga). Nicodim s-a grabit catre cerdac,
pdldldindu-f giubeau de §iac. (M. Sadoveanu).
- A flutu^a, a filfii.
PALALAU n. - Palalaie.
PALAMARI m. Postul onorific de palamar il
ocupa onorabilul domn Nicodim Parpalac. (M.
Eminescu). Ambitia noastra era de a chiti $i a
zburatai cu petricele...pe palamarul bisericii Sf
llie. (V. Alecsandri). Erau silite a danta numai
cu scriitorul satului, cupalamaru f altii vro doi.
(C. Negruzzi). Aghiasma pe care о duce
palimarul intr-o caldaru$a. (S. F. Marian). -
Paracliser.
BpALAMARIE f S-ar fi lasat bucuros de
tpalamarie, da de colaci пи. (M. Eminescu). -
|:Functia, atributiile de palamar.
fepALAMIDA f. (Luminarile) le stringe in
^fpalamida lazii. (E. Sevastos). - Dispartitura a
fcunei lazi. ,
^PALAR1A-§ARPELUI f. - Ciuperca
llveninoasa.
gPALARIE (tricorn) - $leapa. jfi trinteste in
If cap о $leapa cupene... si opleaca safaca vizita
^oficiala locotenentului de damn. (I. Ghica).
ftPALARIE/ - Gamalie la cui.
^PALARIE f. - Partea de sus a florii-soarelui.
IpALARIE DE RASOARE f - V. Palarie.
|PALARIE DE RASARITA/ - v. Palarie.
JPALARIE DE SONISCA f - v. Palarie.
|PALAURDI(a) - A batjocori.
|pALCEANA/ - Vitelar.
Й PALI (a). Dupa $i-o tdpusasc, ii dau s~o palesc
ijghinisor. (TD). - A coace mamaliga la foe.
| PALI (a). De acum era sd se coacd merele. Iaca
s-au pdlit. (Folclor). - A se inro§i, a incepe sa se
J coaca.
jfePALI (a). Soarele ro$u paleste, pe cind prin
Шйти1 luminos lasii, in fund, se profileaza pe
fc asfintit negru, ca intr-un pojar. (M. Sadoveanu).
|f- A-§i pierde stralucirea.
WALI (a). Nu-i un ceas de cind am primit
f raspuns printr-un calaras al lui Turculet cd ei
f; au pdlit la Tirgul Frumos. (M. Sadoveanu). - A
|fo lua, a se abate.
f PALI (a). Intoarcem in loc fara intirziere s~o
^fluam de-а dreptul prin valea aceasta pina ce
fjpdlim la Helesteieni. (M. Sadoveanu). - A
В ajunge, a nimeri undeva.
f PALI (a). Cele dintii brume palisera frunzele
feiresilor salbatici $-ale arbu^tilor sipete de-un
f dulce ruginiu rasareau pe alocuri din apa
ifinchisd a frunzisurilor. (M. Sadoveanu). Iarba
B^z tufele prafuite de pe marginea drumului
I^palesc, ca batute de para.	(A. Vlahuta). -
( A face sa se ofileasca, a se ingalbeni.
iSPALI (a). M-a pdlit soarele primdverii, am
fraspuns eu, inchizind ochii. (M. Sadoveanu). $-
^o-ntinde la cheotoare S-o paleasca mindrul
. ;soare. (Folclor). Era о zifoartefrumoasa, tocmai
Bpe la amiazazi, cind paleate soarele mai tare si
№jte frige. (I. Sbiera). О scroafa cu doisprezece
Spurcei,.. $edeau tologpi in glod si se pdleau la
Ляоаге. (1. Creanga). - A incalzi tare, a dogori.
BPALI (a). Nu stiu de ce, in anii acestia care ma
шцАи, dupa atita pribegie m-a pdlit asa un dor
w
P	213
sd-mi vad neamurile.
(M. Sadoveanu). Las cd va maipali el berechetul
acesta de alta data. (1. Creanga). 11 palise un
naduf pe bietul mosneag de nu putea sd se
rasufle. (Folclor). - A cople§i, a cuprinde.
PALI (a). Cu pufin tovara$i... a pdlit la Iasi,
dupa rinduiala cdldreflor pustiei. (M.
Sadoveanu). - A ataca (cu armele).
PALI (a). Cum lupta el pe punte ca sd stringa
pinzele, l-a pdlit un talaz si l-a azvirlit in virtej.
(M. Sadoveanu). Zvirle buzduganul, pdleste-n
poarta si din poartd-n usa. (Folclor). Batea
pamintul sau paretele sau vrun lemn, de care
ma paleam la cap, la mind sau la picior. (I.
Creanga). - A lovi, a izbi.
PALIOARA f. - Palarioara.
PALI$ adv. - Piezi§.
PALIT adj. Salcii cu frunze palite atirnau
nemiscate deasupra ciuruirilor de unde. (M.
Sadoveanu). Copacii aramii si-ntindeau crengile
tepene cu frunza rara si palita in aerul piclos al
toamnei. (A. Vlahuta). - Ve§tezit, ingalbenit, ofilit.
PALIT adj. Flacai cu camesi albe si briie late;
fete rumene si palite de soare cu ciltite si fate
colorate... infatosau un tablou foarte natural si
animat. (C. Negruzzi). - Pirlit de soare, bronzat.
PALIT adj. Era оpersoana voinica indrazneatd
Si cu nasul pdlit in sus. (M. Sadoveanu). -
Deformat din lovitura.
PALIT adj. Socotea mdria-sa cd о va gasiplinsa
Si palita la obraz. (M. Sadoveanu). - Palid.
PALITLJRA f. О singura palitura i-a dat dar
din toata inima, ca atunci cind vrei sd despici
un trunchi. (M. Sadoveanu). - Lovitura.
PALMI§OARA f. - Lopatica de uns cu lut
perejii.
PALO§EL n. Lasd-n urmd-fi teama Cd te ieu
in seama... Istui palosel Cu buza de-ofel. (V.
Alecsandri). - Palo§ mic.
PALTINA§ m. Soarele si luna mi-au finut
cununa, Brazi sipaltinasi i-am avut nuntasi. (V.
Alecsandri). Am doi pui de greieras, Joaca sub
un paltinas- Ochii. (A. Gorovei). - Paltin mic.
PALTINEL m. Ca-i gasi un paltinel, Sd durezi
luntre din el. (V. Alecsandri). - Paltina§.
PALTINI§ n. $-acum se gasesc de
benchetuiesc... La des paltinis, Marunt alunis.
(V. Alecsandri). - Padure de paltini.
PAMADOARE f. - Patlagica ro§ie.
PAMATUF n. Pdmdtuful sau niotocolul de
busuioc cu care iordanesc pe oameni. (S. F.
Marian). - Matauz.
214
PAMATUF n. Doar fi-am mai facut eu
pamatufuri fi badanale de sprincene. (V.
Alecsandri). r Puf pentru pudra.
PAM^TUJI (a) - A bate, a lovi cu ceva.
PAMJNT n. - Argila; lut ars.
PAMINT AULIT n. - Pamint gunoios.
PAMINT CAB A n. - Pamint afinat.
PAMJNT SLAB - Pamint ars de soare.
PAMINT MADZARAT n. - Pamint afinat.
PAMJNT CRUPOS n. - Pamint afinat.
PAMjjNT JARNOS n. - Pamint afinat.
PAMINTA§ m. Frati fi nuntafi fi oameni
pdmintafi... lertatipeacefiidoifii. (E. Sevastos).
- Pamintean.
PANARITA f.Eo stat la lucru la boeri sd pasca
gifiile, ratile. li spune panarifa. (Folclor). -
Ingrijitoare de pasari.
P^NO AG A f. - Stuf verde cu frunze.
PANTRU prep. - Pentru.
PANUI (a) - A peni (gaina).
PANU§A f. Cere sd rupa oameniipopu^oi fara
panufi, ca sd ramina panufile pe strujeni. (V.
Alecsandri). Trasera о sirba fierbinte prin
mormanele de panufi. (M. Sadoveanu). - Foi
pe coceanul de porumb.
PANU§A f. - §u§arca.
PANU§ER n. - Tepu§a cu care se desfac foile
de pe coceanul de porumb.
PANU§I (a) - A desface foile de pe cocenii de
porumb.
PANU§ITA f. - Stuf.
PANU§ITA f. - Frunza de stuf verde.
PANU§ITA f. Ba eu sint ce sint fi muncesc la
stuf fi la panufifa cu palmele goale. (M.
Sadoveanu). - Nagara.
PANZATURA f. - Pinza de paianjen.
PAP ADIE f. - Floarea-soarelui.
PAPAI (a). Gainile sd n-o papaiasca. (DD). -
A ciupi.
PAPAHAE f. - Baba batrina.
PAPAHULA f. - Sperietoare de pasari.
PAPALUGA f. - Femeie imbracata fara gust.
PAPALUGA/ - Vechi dans ritual de invocare a
ploii insotit de cintece §i chiuituri, care era executat
de 0 fata sau de 0 femeie impodobita cu verdeata.
PAPALUGA f. - Melodie dupa care se executa
acest dans.
PAPALUGA/ - Fata care executa acest dans.
PAPALUGA/ - Sperietoare de pasari.
PAPANARITA / - Pepene verde de forma
lunguiata.
PAPIRIC m. - Stinjenel.
p ________________________________________
PAP§ICA /. - Fire de cinepa ramase dupa
periatul fuioarelor.
PAPSOINIC n. - Sisiiac.
PAPURICA/ - Stinjenel.
PAPU§A/ - Chita, legatura de fuioare.
PAPU§A/ - Snop de paie de secara.
PAPU§A / Alesaturile in pinza au diferite
numiri: omida, рарща. (T. Pamfile). - Izvod,
ornament de tesatura.
PAPU§A/ Rodul pdpu^oiului; stiulete. (DD).
- Coceay de porumb.
PAPU§ALE/ pl. - Fire de cinepa ramase dupa
periatul fuioarelor.
PAPU§I (a) - A pune mai multe frunze de tutun
una peste alta.
PAPU§ITA/ - Snop de stuf; maldar.
PAPU§OAE / pl. In fund, о fintina ifi inalfa
de la marginea рарщоае1ог cumpana neagra,
singuratica. (M. Sadoveanu). - Porumbi§te.
PAPU§OAE / - Cucuruze. Fug vacile in
cucuruze. Q. Bibicescu).
PAPU§OAICA/ - Cocean de porumb curatit.
PAPU§OE§ m. - Porumbel.
PAPU§6l m. - Numele moldovenesc al
porumbului. (§).
PAPU§OI m. Intru in ograda unui mejie§ al
nostru; fi din ograda in ocol; fi din ocol in
gradina cu papu^oi, cari erau chiar atunci
prafiti de-а doilea. (I. Creanga). - Porumb.
PAPU§OI m. Papu§oii plouau sunind in
gramadd. (M. Sadoveanu). Sisiiac pentru
papu^oi, hambarepentru griu fi cite alte lucruri
de gospodarie, facute din mina lui Chirica cit ai
bate din palme. (I. Creanga). Mai sarace,
sdracila... Nu-fi pune punga cu mine, Cd n-ai
camera pe tine, Nici nu ai turme de oi, nici co$er
cu pdpu^oi. (V. Alecsandri). - Porumb, coceni
de porumb desfacati de foi.
PAPU§OI m. De la cimpii largi cu soare mult
aduceaufaina depdpu^oi. (M. Sadoveanu). Era
vara fi mare lipsa de pdpu^oi in fara de jos. (A.
Russo). - Porumb (in general).
PAPU§6l m. E x p r. A se face (a 0 face) pe
mortul in papu$oi = a 0 face pe nevinovatul, a 0
face pe niznaiul. - A se preface.
PAPU§6l m. E x p г. A о lasa moarta-n papu$oi
= a lasa 0 chestiune nelimpezita. Insa ce-i de
facut?... S-a trece ea fi asta; obraz de scoarfa fi
las-o moarta-n pdpu^oi, ca multe altele ce mi s-
au intimplat in viafa. (I. Creanga). - A 0 lasa balta.
PAPU§6l m. - Papu§a mare.
PAPU§6l m, - Con de brad.
р
215
w ,-----------------------------------
»APU§OI т. - Cucuruz. Griul rascopt cu
^piculplin aplecat abia se zarea de cucuruzul
fnalt verde-inchis ce se ridica mdret linga ni$te
fiolde cu trifoi. (I. Popovici-Banateanu).
>APU§OI m. - Cucuruz. Dacd nu se samdnd
pucuruzul pina la arminden, pofi sd bagi
yiestecaul mamaligei in foe. (В. R Ha§deu).
PAPU§OI-T) E-GRADIN A m. - Crin.
FAPU§OIE§ m. Acasa li se uscau pdpu^oiesii
tieprd^ifi, ii minca buruiana. (E. Camilar). -
Porumb mic.
PAPU§OIE§ n. Inpapusoiesii lui... nu sepoate
dscunde un calaref calare. (E. Sevastos). - Lan
mic de porumb.
#APU§OIE§ n. - Cocean de porumb cu graunte.
PAPU§OINITA/ - v. Papu§oaica.
f APU§6l§TE/ - Cucuruza§tina. (CADE).
PAPU§6l§TE/ - Cucuruzi§te. (CADE).
PAPU§OI§TE f. Ne-am suit in trasurica la vii
pe un soare $ters de toamna. Papu§oi§ti neculese
funau uscat. (M. Sadoveanu). Intre timp i$i
gasise de lucru intr-o margine depapu§oi§te. (I.
iDruta). - Porumbi§te.
PAPU§6l§TE / - Malai§te; loc unde se cultiva
porumb, mei.
|PAPU§6l§TE/ - Ogor de pe care s-a recoltat
porumbul.
PAR m. Fusti di par. (DD). - Lina.
Spar m. - Lina de calitate superioara.
JPAR m. - Matase la §tiuletele de porumb.
PAR m. - Buba pe degete.
PAR prep. - Pina.
Warajina/ - Zizanie (planta).
PARA§ m. - Pescar ce minuie§te parul de care
ie fixeaza lotca atunci cind se scoate navodul.
PARADUI (a). Ca sd nu-$ipardduiasca fara...
Se hotari sd puie capat luptelor cu turcii. (A.
Wlahuta). Avusese о oarecare stare, dar о
paradui-se cu betia. (M. Sadoveanu). Sd nu se
paraduiasca un fir de orez ori un strop de
yfcntdelemn. (M. Sadoveanu). - A ruina, a risipi
fcbunuri).
IpARADUiT adj. - Ruinat, distrus.
PArajinitura/ - Pamint intelinit.
IPARASCUTA f. Plo^nita... numit a
ffdtminterlea... §i pdrdscufd. (S. F. Marian). -
|Plo§nita.
BArasita-gainii f. - Papadie.
WARASITURA f. - Ou de gaina cu coaja
®ecalcaroasa.
fPARAUT n. Atunci Dragomir se repezi $i,
wnulgind un smoc de floricele ce cre^teau pe
malulpardufului ce curgea de la izvor, le arunca
lapicioarele Mandei. (C. Negruzzi). Parduj apa
amara, Face-te-ai neagra cerneala. (Folclor).
Curg intregi pdrdute De lacrimi din ochii sai.
(C. Conachi). - Piriia§.
PARCAN n. - Intaritura din pari §i scinduri. (I.
Neculce).
PARETAR n. Pe linga pat §i laifi se afla
paretare, ni$te laicere inguste de lina, {esute in
patru ite. (CADE). - Tesatura de lina ingusta in
dungi sau cu omamente geometrice, ce se pune
pe pereti in dreptul lavitelor.
PARETARE n. - Covora§e inguste, tesute, se
atima pe pereti in dreptul laitelor.
P ARETE m. - Gard (de piatra).
PARgTI (a) - A face, a ridica peretii la casa.
PARING m. Nu о alta saminta adevarata, ce
zizanie §i paring, din sine nascut $i plodit, va
samana. (D. Cantemir). - Planta erbacee cu
tulpin# inalta, cultivate pentru nutret.
PARING n. - larba. (Th. Holban). ’
PARINGA f. Au pu$cat ei ni$te mistreti, s-au
intors cu ei in paringa la padurarie. (M.
Sadoveanu). - Doringa.
PARMAC n. - Furca cu cinci, §apte coame de
lemn.
PAROSU m. - Personaj de poveste, fantezia
poj)ularaprezentindu-l cu par in palma.
PARSCAITA f. - Pedicuta (planta).
PART AL n. - Loc sterp in porumbi§te.
PARTAL n. - Bucata de tesatura.
PART AL n. - Cirpa, zdreanta.
PARTAL n. La secerd se lasa о vetri^odra sau
un petec, numit ^ipartal nesecerat. (T. Pamfile).
- Parcela de teren (semanat).
PARTALUI (a) - A faltui cu rindeaua.
PARTI (a). Cd nu pdrte^te cronicarul Bielskii
alorsai. (Gr. Ureche). - A tine parte, a partini.
PARTI (a). Am partitpamintu pi sufleti. (TD).
- Д imparti.
P|RUf (a) - A putrezi (gunoiul).
P4RUL-CUCOANEI adj. - Cafeniu-ro?ietic.
P|RUL-LUPULUI m. - Pedicuta (planta).
P4RUL-LUPULUI adj. - Negriu.
PARUL-PORCULUI m. - Coada-calului
(planta).
PARUL-URSULUI adj. - Cafeniu-inchis.
PARU§TET n. - Taru§, pripon.
PARZOLIT adj. - Prelucrat cu chimicale contra
vatamatorilor (griu).
PASAT DE MALAI n. - Mei (boabe).
PASAT DE MEI n. - Mei (boabe).
216
PASAREASCA f. - Vita de vie salbatica.
PASATEL m. - Pasat marunt.
W W ’ Л
PASATEL m. - Dans popular moldovenesc.
PASATELUL-VRABIEI m. - Topora§.
PASCATOARE f. - lma§.
PASCATOR m. - Vacar.
PASC ATOR m. - Acel care paze§te §i ingrije§te
о herghelie.
PASCAUT n. - Cle§te de cizmarie.
PASCOS adj. - Loc de prins pe§te.
PASCOS adj. - Bun pentru montarea unor
unelte de pescuit.
P^SCUI (a)-A serba Pantile. (I. Neculce).
PASNI/ - Nenorocire, napasta.
PASO§ adj. S-o lojit amindoi cai paso§. (TD).
- Mari la pas.
PASOVNIC n. - Ferastrau de о mina.
PAST ARE f. - Pastaie.
PASTAI (a) - A desface fasolele din pastai.
PASTARI (a) - A desface fasolele din pastari.
PAST ARI (a) - A culege pastaile de fasole, naut,
mazare.
PASTARIT n. - Culesul pastailor.
PASTORA§ m. Trecea pastora^ul imparat
doinindhorind. (M. Eminescu). - Pastor tinar.
p|stornic n. - Cioban (vacar) la boer.
PASTRAV m. - Ciuperca comestibila, ce create
pe copaci.
PASUI (a) - A masura un butoi pentru a-i stabili
diamgtrul fundului.
PA$ALE f. - Fire de cinepa ramase dupa periatul
fujoarelor.
PA$IN adj. (Pajul Cupidon)pa$in este ca copiii.
(M. ^minescu). - Tanto§, fudul.
PA§ICA f. - Fire de cinepa ramase dupa periatul
fiiioarelpr.
PA§I$ALE f. pl. - Fire de cinepa ramase dupa
periatul fuioarelor.
PA§UNAT n. - Ima§, toloaca.
PA§UNAT n. Dadusem caii la pa^unat la
niticdi iarba. (M. Sadoveanu). - Lasarea cailor
(vacilor) la pascut slobod.
PATARI IN ANDRICA n. - Covor de casa cu
omamente in laturi.
PATA§CA f. - Fiecare din cei patru druci ce se
pun pe loitrele carului, carutei la carat snopi, fin.
PATA§CA/ - Nuia, varga.
PATA§CA f. - Targa de carat pamint.
PATA§CA/ - Roaba.
PATACHIE f. - Capat de scindura, creanga.
PAT ARAN IE f. Dupa cum se vorbea, aflase
tot satid de patarania popii $i n-o mai indraznit
sfintia sa sd iasa din casa decit a patra zi dupa
intimplare. (M. Sadoveanu). Mi-aduc aminte о
patdranie de care s-a vorbit$i s-a ris multa vreme
in casa noastra. (1. Druta). Heil jupine^ica, de-
ar avea codrul ista gurd sd spuie cite a vazut,
cumplita patdranie ne-ar mai auzi urechile. (I.
Creanga). l-a povestit toata patarania sa din
capat in capat. (I. Sbiera). - Patarama, patanie.
PATARANIE f. - Polojenie. Bea $i fuma, $i
minca cind avea ce, $i spunea polojanii. (I. p.
Reteganul).
PATA§CARI m. - Fiecare din cei doi druci ce
se pun de-а curmezi§ul carului incarcat cu fin.
PATIUC n. Tot cam astfel sint $i patiucurile.
(T. Pamfile). - Patul, platforma fixata la о
anumita inaltime pentru a supraveghea cimpul.
PATLAGINA f. - Nufar.
PATUC n. - Platforma de lemn fixata pe pari
inalti sau in copac pentru a supraveghea cimpul.
PATUCEAN n. - Pat mic.
PATUL n. - Adapost de vara pentru oi.
PATUL n. - Poiata, cotet pentru pasari.
PATUL n. La sfir^it са1щагИ fac hora. Se iau
de ciomege $i joaca patulul. (T. Pamfile). - Dans
popular.
PATUL n. La adapostul inchisorii de trestie,
dupa rinduiala gradinarilor erau pregatite
patulele pentru rasaduri. (M. Sadoveanu). -
Rasadnita.
w r ’ V
PATULA f. - Adapost de vara, la vie, la
pepenarie.
PATULI (a) - A indoia, a apleca la pamint
(grine, iarba).
PATULIRE f - Cadere la pamint (a ^rinelor,
ierbii).
PATULIT adj. Md dusei la gradinifa, Gasii
iarba patulitd $i mindruta adormita. (Folclor).
- Culcat la pamint.
PATANIE/ - Intreprindere riscanta; peripetie,
aventur|.
PATI§ICA f. - Fire de cinepa ramase de la
periatul fuioarelor.
PAUNE§TI adj. Daci ne-i fa$i strai paune$ti
di peni, apu eu marg. (Folclor). - Ca penele de
paun.
PAUNAR m. - Persoana care se ocupa de
cre§terea paunilor.
PAVALUA§ m. - Albiuta cu apa in josul tocilei.
PAZITORI m. - Vacar.
PAZITORI LA VITE m. - Vacar, ciredar.
P AZMOS adj. - Tare, ciltos (lemn).
PE prep. - Pa. Care au supus domnia lui (Mihai
ijteazul) pa turci, pa moldoveni, pa unguri de-
gavea ca pa ne$te magari pa tofi, (Radu
lopescu).
IE AN A f - Pana.
|EARA/ - Para.
lECE f. - Panglica de matase.
IeCELUTA f. - §iret la pantofi.
1ЁС1 n. Mergi de-ti scoate peciull... Te-oi
fununa chiar ей. (V. Alecsandri). - Autorizatie
|e cununie.
tEDEDIT adj. - Slabanog (cal).
pEDESTRA§ m. - Pihota§.
JEDESTRI (a). In codru sepedestre^te, pe cimp
mcaleca iara: Astfel este rinduiala o^tilor la noi
m jara. (В. P. Ha§deu). Pedestrindu-se
moldovenii, pre obiceiul lor, a prins a sageta
b... nemti. (N. Balcescu). - A se descalica.
PEDESTRIME f. -Piota. Un regiment depiota
«га intins atunci, pe cimp mai sus de cimitir,
wrturile, pe miri^ti. (Z. Stancu). Fac parte din
mota, nu e vorba. (A. Basarabescu). Piota $i
Voatd i$i scutura pletele pe grumaji §i se due la
mcaierare. (B. Delavrancea).
hEDESTRIME f. - Pihota. Incepu sd treaca,
ptre garzi calari $i pihota, sute de carufe
bearcat e. (1. L. Caragiale).
tEDESTRIT adj. La fiecare cinci oameni unui
I ramas cu caii; iar ceilalp, pedestrip, numai
ш sabiile goale in pumn, au intirziat un timp,
p sd se puie in orinduiala. (M. Sadoveanu). -
Bescalicat.
fE DE SUS prep. §i din §ale in cdlcii, Numai
ш sd mi-l mingii, Pe de sus de guri^oard Are
feagra mustacioara. (Folclor). - Deasupra.
BEDICA f. - Pedicuta.
ItLEA-VACII f. - Iarba de balta.
IELINCA f. (CopilulJ fi-l dau cu albie, cu
felinci, cu totce-i trebuie. (Folclor). Sa-mispeli
ftpilul $i pelincile lui. (I. Sbiera). - Bucata de
pnza subtire cu care se infa§a copilul.
BELIN CA f. E x p r. A ie§i din pelinci = a create
pari§or, a depa§i virsta alaptarii. - Bucata de
Inza de infa§at sugacii.
tELINCILE-DOMNULUI f pl. Ciupira din
wlincile-domnului, turte cu miere §i miez de
fica. (M. Sadoveanu). - Prajitura rotunda,
iibtire indulcita cu miere.
|ЕиМЕ adj. Ari о cofti pelinie. (DD). - De
iiloarea pelinului.
IELIVAN m. Dumnealui cu mare sprinteneala,
p un pelivan, au sarit peste poarta in ogradd.
p. Stamati). - Pehlivan.
217
PELIVAN m. - Voinic; pehlivan.
PELIVAN m. - Glumet, hazliu.
PELNIC n. - Pila.
PELNIC n. - Dintar de rostuit dintii ferastraului.
PENDRIC n. Bici din guma, inauntru cu bile
metalice care era folosit de jandarmi $i polifie.
(DD). - Crava§a.
PENEAG n. Peneagul (partea de deasupra
cdlciiului), ca $i tureatca, este dintr-o singura
bucata de cele mai multe ori. (T. Pamfile). - Parte
a ciubotei de deasupra calciiului, in care se bate
pintenul.
PENET n. Un pescarel cu penet strdlucit... i$i
cauta a^ezare fluturind din aripi. (M.
Sadoveanu). Cu penetui ca sideful. (М/
Eminescu). - Penaj.
PENI (a). Adu$im stativili $i li masuram, §-api
lipenim, daci eli-s drepti. (T D). - A impana.
PENTANOG adj. - Pintenog.
PENUI (a) - A jumuli; a peni.
РЁРСА/ - Biberon.
PEPENE m. - Castravete.
PEPTAR m. - §ort de zidar.
PEPTENE n. - Unealta de lemn zimtata la un
capat cu care se bat firele la alesul covorului.
PERARI m. - Par paduret.
PERARIE/ - Livada de peri altoiti.
PERCICA/ Smulge trei fine de par din percica
ta. (E. Sevastos). Ilenuto de la Piatra, Cupercica
retezata, Ce-ai fermecat lumea toata. (V.
Alecsandri). - Zuluf de par lasat pe frunte;
cirliont.
PERCIUN m. - Zuluf de par lasat pe frunte la
barbati.
PERCIUN m. - Cirliont lasat pe frunte la femei.
PERCIUN m. - Circel la vita de vie.
PERCIUNI m. pl. - Creturi de par; cirlionti.
PERCI UNI m. - Smoc de par pe fruntea calului.
PERCI UNOS adj. - Cret, cirliontat.
PERDEA f. - Ocol de vara pentru oi.
PERDEA/ - Gard din bete de floarea-soarelui.
PERDEAf. - Gard de stuf.
PERDELARI n. - Camiz la fereastra.
PERDICAf. - Zaveazda. Stau atirnate zavezde
ori perdele. (Al. Odobescu).
PERDICA f - Zaveasa. Pcirepi sint acoperiti
cu zaveze $i acoperifi jur imprejur cu fel de fel
de vase. (1. Slavici).
PERDICA/ - Gard de stuf.
PERDIOARA/ - Perdeluta.
PEREDNIC n. - §ort femeiesc cu pieptar (de
bucatarie).

218
PEREDNIC n. - §ort pentru copile.
PEREDNIC n. - §ort pentru zidar.
PEREDNIC n. - Sort pentru fierar.
PERELINA f. - Pelerina.
PEREMETE/ - Pripon, unealta de prins pe§te.
PERENITCA fi - Sfbara la undita.
PERENITCA fi - Fir (de masa plastica) de care
sint atimate, la о anumita distanta, citeva cirlige.
PEREPONCA f. - Vergea intre coarnele
plugului.
PERERIZ n. - Putina.
PERETI m. pl. - Druci laterali la razboiul de
tesut (vertical).
PEREVAL n. -Brazda trasa cu plugul la capatul
ogorului.
PERGHEL n. - Compas de timplarie.
PERGHEL n. - Loc ingradit de cele trei parti
ale vintirului compus.
PERGHEL n. - Cuvint intrebuintat in jocul de-
a turca.
PERIND A (a). Se perindau unii dupa aljii norii
cenufii fi se buluceau deasupra Dropiilor,
astupind zarea amiezii.
(M. Sadoveanu). Tot mai des se perindeaza fi
din tineri in mai tineri. (M. Eminescu). - A
succeda.
PERINITA f. - Dans popular moldovenesc.
PERJ m. Iconita cea sapata in lemn de perj din
iatacul ei. (DLR). - Prun.
PERJAR m. Cei trei perjari i-a sadit cind s-au
dus cu bdetii la razboi - au fost patru perjari,
dar unui s-a uscat, caci Vasile al lui nu s-a mai
intors... (I. Druta). - Prun.
PERJAR m. Scump mai fine titlul de proprietor.
- Scump, insa ia seama bine Ca-i ajuns a fi
perjar. (V. Alecsandri). - Cel care cultiva §i vinde
peije; prunar.
PERJARI m. - Corcodu§.
PERJARI m. - Livada de pruni.
PERJARI m. - Ciuperca comestibila, ce create,
de obicei, sub copaci, mai ales sub pruni.
PERJA f. - Pruna.
PERJA f. Perje sint: albe varatice, albastrii
varatice fi albastrii tomnatice. (CADE). Alunga
cioara cu perja-n gurd tocmai dincolo peste
hotar. (I. Creanga). - Pruna.
PERJA BARD АСА f. - Soi de prune mari ro§ii.
PERJ ARIE fi - Livada de pruni; prunet.
PERJE CARALUITE f. pl. - Prune mari ro§ii.
PERJERIE f. Nu pot (lasa mai ieftin)...
mofioara mea de bafiina, cu perjerie. (V.
Alecsandri). - Prunarie, prunet.
PERI m. pl. Ex у r. In doi peri = in doua culori;
carunt; Cu parul ro$u fi cu negru ii zicem in doi
peri. - Culori.
PERI/ - Pensula de vopsit.
PERI A (a). О periet parefii. (TD). - A varui.
PERLA (a). L-o periet ghini. (DD). - A bate.
PERIAC n. - Perie de pieptanat lina.
PERIANCA / - Perie de pieptanat fuioarele.
PERIE / - Pensula de vopsit.
PERIE/ - Para (ffuct).
PERIGHEL n. - Compas de timplarie.
PERILINA / - Saltea (de репе).
PERINA f. Sd suferi ca sd sarutperina pe care
va dormi capul tdu. (M. Eminescu). - Perna.
PERINA / - Saltea (de lina).
PERINA/ - Saltea de репе.
PERINA / - Corlate (la pod).
PERINA/ - Plapuma umpluta cu fiilgi.
PERINOC n. Pacorntfele colbaite atirnau pe
sub perinoacele de dinapoi, aninate de osii cu
cirlige de fier. (C. Hoga§). - Bucata de lemn
a§ezata deasupra osiei.
PERINOACA / - Fiecare dintre cele doua
perinoace la caruta.
PERIN UTA fi Perinufa cea dintii - Lui Vasile
capatii. (Folclor). - Pemuta.
PERINUTA /. - Parte a cotigii pe care se
reazema grindeiul.
PERIOARA / - Pensula de vopsit.
PERIPETIE/ - Prigoada. (CADE).
PERI§OR m. - Par paduret.
PERI§OR m. - Gita; cosita.
PERI§OR m. Peri^orul lui Pana corbului. (V.
Alecsandri). - Par scurt, mustacioara.
PERIT m. - Bubu§oare mici, ro§ii pe fata, pe
urechi, pe la ochi, mai ales la copii.
PERIT adj. Zoe se primbld palida fi perita pe
fata prin odae. (C. Negruzzi). De-а morfii
galbenealaperip ei sint la fafii. (M. Eminescu).
- Tras la fata, searbad, ofilit.
PERITEAG n. - Unealta de prins pe§ti alcatuita
dintr-o legatura de 75-90 de cirlige.
PERNA/ - Saltea de fin.
PERNA/ - Saltea de vata.
PERNA/ - Saltea de репе.
PERNA/ - Partea de sus a jugului.
PERNA/ - Perinoc.
PERNA/ - Parte a cotigii pe care se reazema
grindeiul plugului.
PERNA/ - Capatii pentru butoi in beci.
PERNICAfi - Pemuta pentru copii.
PERNIRA/ - Saltea’(de репе).
р
219
WRINO§jcA f. - Perinoc.
fcRNUCA/ - Pemita pentru copii.
№RNUCA f - Pemuta decorativa.
Iernuta/ - Parte a cotigii pe care se reazema
Bindeiul plugului.
toRNUTA f. - Perinoc.
ipERNUTA (sub picioare in biserica) f. -
lotnoja.
fcRPELITA f. - Scindurica ce fixeaza roata
|e sus a ri§nitei pe osie.
№R§ICA f. Copilifa de la munte Nu-fi scoate
tiarsica-n frunte. (Folclor). - Cirliont.
|®R$iCA f. - Smoc de par in fruntea calului.
|eR$IOASCA f. - Zuluf de par lasat pe fruntea
ffirbatilor.
ffiRZARE/ - Prapad.
hJERZATOR m. - Cel care aduce pagube.
BESCUINA f Acest impdrat avea о pescuina,
шса un hele^teu depe§tefoarte mare frumos.
SiSbiera). - Iaz mare, rimnic.
EESTE prep. Facim earner di purtat pisti
mtdmini. (TD). - In cursul.
PESTE prep. Dimineaja ni-nflore^ti, Pisti dzi
wve§tedza$ti. (Folclor). - La sfir§it.
PESTE prep. E x p r. Peste ho tare = in alt sat.
Bn si ma mqpit pisti hotari. (TD). - In alta parte.
fcsTEDZI adv. - A doua zi.
BESTELCA f. (lorgu Vasiliu) cu mini cam
$urte tp groase ip potrivi imprejurul pintecului
wstelca albastra. (M. Sadoveanu). Си о pestelcd
murdara dinainte, aninatd peste о rochie de cit.
Й. Gane). - §ort de pinza sau de postav.
tESTELCA f A venit Ileana Craiasa pe
ktelcd l-a luat. (Folclor). E unpumn de carbuni
Inipune inpestelcd. (Folclor). - §ort.
BESTELC A f. - Partea de dinainte a saniei care
Шарага pe calator de glod sau omat.
IkSTELCA CU CHEPT f. - §ort femeiesc cu
ifeptar (de bucatarie).
№STELCA CU CHEPT f. - §ort de zidar.
fcSTELCUTA f. - Sortulet.
№STE SAMA adj. Stefan vodd a fost un om
tkste sama. (Folclor). - Extraordinar.
BSTE SAMA adj. Cind am lucru peste sama.
KD). - Foarte mult, peste puteri.
WEST I (a). Cit pestepe apa pe streapna p cit
S&stepe apa in ciur. (S. F. Marian). - A zabovi,
Kntirzia.
»STI (a). Dupa ce a pus banii la baned, nu
шЫере (tree) doua saptdmini p cade baba la
(CADE). - A trece.
KSTRICEL adj. Am о ulcea pestricea, Cintd-
un cuco^el in ea. Biserica. (A. Gorovei). -
Pestricior.
PESTRICUT adj. Am о gaind pestricutd, Оpui
in horn pe policutd. Cartea. (A. Gorovei). -
Pestricior.
PESTRI§OR adj. Ba, cucule, ba, Nu te-oi
asculta, Porumbacule, Frumu$elule,
Pestri^orule, Drdgu^orule, $tiu cd mi-ar fi bine
Sd flu tot cu tine. (V. Alecsandri). - Pestricior.
PESTRIT adj. Calu pestrit ari capip pi dinsu
di mai multi culori. (TD). - Pestrit, tarcat.
PESTRIT adj. Baba... ip strinse moara cea
hirbuita de gura, ca sd nu iasd prin ea veninul
ce-i rascolea inima pestrifa. (M. Eminescu). -
Rautacioasa, haina.
PESTITOR adj. $i lenea ca-i pestitoare
ndravurilor deprinse. (C. Conachi). -
Pastratoare^care tine pe loc.
PESTRITAL adj. Calu pestrijal ari dungi albi
in frunti. (TD). - Breaz.
PESCHIR n. - Steigar.
PESCHIR DE CUI n. - Prosop.
PE§TAR m. - Pescar.
PE§TE-§ARPESC m. - Tipar.
PESTE-TIGANESC m. - Mormoloc.
PESTE-ZBURATOR m. - Oblete.
PESTEOAICA f. - Pe§te (femela).
PE§TEOAICA f. - Copila dolofana §i
neastimparata.
PESTIMAN n. Vornicelul... aduce un cit de
rochie sau pepiman, pe care-l da soacrei celei
mici. (E. Sevastos). Va avea un pepiman curat
p о camera de burancic, cu altife cusute pe
dinsa. (C. Negruzzi). - Haina care se infa§oara
ca о fusta in jurul trupului.
PE§TIMAN n. Un flacau apuca pre о fata de
pepiman sau de salba care-i este impregiurul
gitului. (DLR). - Legatoare de cap purtata de
femei sub broboada.
PETAC m. Ip fac sama banilor La tulpina
brazilor, Tot galbeni p irmilici Si petaci tot cite
cinci. (M. Eminescu). - Ban, para.
PETEALAf. Aurul depe spata legdturii depiele
se persese pe alocurea p licurea pe la altele, ca
stropit cu peteala. (M. Eminescu). - Beteala.
PETEALA f. Nireasa, peteala ta Se strecoard
apa-n ea. Nireasa, rochifa ta S-o oprit in
Dunarea. - Vai al miresei.
PETEALA f. - Matase la §tiuletele de porumb.
PETELCA/ - Ureche pentru curea la pantaloni.
PETELCA f. - Cheutoare (la haina).
PETELCA/ - Tava (dreptunghiulara) de copt
220
Р
piine.
PETEROUCA f - Mutarea rasadului in alta
rasadnita.
PETIC n. Cu antereu de canavafa Ce se tine
numa-n a(a §i cu nadragi de anglie Petece pe el
о mie. (1. Creanga). Ea, intr-o rochitd scurtd din
petici. (A. Vlahuta). In a lucrurilorpeteci cautind
infelepciune. (M. Eminescu). - Bucata, fi§ie
rupta dintr-o tesatura; cirpa.
PETICAR m. - Persoana care umbla prin sate,
adunind petice (haine vechi) in schimbul unor
marfuri marunte; terfar.
PETIC A / - Cirpa.
PETICARIE f. Limba moftenita de la strdmo^i
se cirpea cu feluri depeticdrii eterogene $i eram
in rise apierde ceea ce avem mai scump: limba!
(C. Negruzzi). - Muitime de petice.
PETILA / - Fiecare din sforile ce leaga cirligele
de pescuit de о sfoara lunga §i groasa.
PETITA f. 4/ lua... рщеа, о vechitura cu doua
tevi cu petifi. (M. Sadoveanu). - Capsa
intrebuintata la armele de model vechi.
PETRAR m. De ce-s a§a de al bi oamenii
acedia, tata, intreba baetul. -Ispetrari, dragu(a,
care fac case. (DLR). - Zidar.
PETRECARE/ - Inmormintare.
PETRECE (a se) - A deceda.
PETRECE (a). Am pitrecut multi greutat cu
rdzboiu. (Folclor). - A suferi, a indura.
PETRECE (a). Dupa $i s-o zvintat ii pitrec pin
siti^oari. (TD). - A da prin sita, a ceme.
PETLIC n. - Biletel.
PETLITA f. - Bentita colorata pe guler.
PETI§If. pl. Calcupetici balai sau negre. (TD).
- Pete.
PETI§I f. pl. Vin la cumatrii cu... petici, care
cumpoati. (TD). - Bucati de postav sau de pinza.
PETITAf. - Pata mica.
PETARAE f - Piata mare.
PEZ n. Va grai omului cuvinte bune $i le va grai
cu hiclen^ug, de-l va batjocori, adica va grai
peste pezi (1652), adica il va lua peste pezi, peste
picior; in pez = pezi§, de-а curmezi^ul.
(SDELM). - Picior.
PEZEVENCHI m. Un pezevenchi, care^tia cd
baba are la gdlbina$i hat multiport, au venit la
dinsa. (I. Sbiera). Di aieste imi faci, mai
pezevenchiule? (Folclor). Mandarin de la Osaca,
Pezevenchi bucovinean, Hot marunt... (N.
Costenco). - §arlatan, escroc.
PIATRA (la vatra)/ - Naclad.
PIATA f. E x p r. A plati piata = a plati taxa
pietii. - Vama.
PICA (a) - A obtine (ceva recolta).
PICA (a) -A veni (o vreme).
PICA (a) - A nimeri (undeva).
PICA (a). Pica omat. (DD). - A ninge.
PICHERE f - Bibilica.
PICHI f - Bibilica.
PICH1RITA f. - Bibilica.
P1CHIROI m. - Barbatu§ul bibilicii.
PICHIRUI (a). Оpichiruitpatlagelili. (TD). -
Arasadi.
PICIORAS n. Ciumelciu, ciumelciu, Turtura^
Intr-un piciora§. Curechiul. (A. Gorovei). --
Picioru§.
PICIOREL n. Ciuturel, Buturel, §ade intr-im
piciorel. Curechiul. (A. Gorovei). - Picioru§.
PICIORUT n. Am un mo^neguf Cu unpiciorut.
Curechiul. (A. Gorovei). - Picioru§.
PICLA/ - Faina de griu de calitate superioara.
PICLOANA f. - Faina de griu de calitate
superioara.
PICLU1 (a)-A ceme.
PICSLA f. - Tabachera.
PICTORI (a). Biserica s-au pictorit sub turci.
(DD). - A zugravi.
PIDJAC n. - Jachet; haina barbateasca.
PIDOSNIC m. - Coada-racului.
PIDOSNIC adj. A facut sfat cu muierea. Era
ceva cu totul pidosnic fata de logica orientald.
(M. Sadoveanu). Am vdzut-o cd este pidosnied
§i vroie^te cu orice chip sd se adape numai la un
izvor. (1. Creanga). - Sucit, care face totul pe
dos.
PIELCEA f. Cicd imbld dupa strins pielcele.
(1. Creanga). - Blanita de miel.
PIELCEA/ Prostie este sd porfifara rost, cind
e cald $i nu-(i folosesc, ni$te pielcele de cine
sd te love^ti cu ele in palma stinga. (M.
Sadoveanu). - Bucata de piele, obiect facut din
piele.
PIEPT AN U$ m. Un teanc de sumane croite.-
a^tepta cusutul; pieptanu^ii in lai[a n-avea cine-
i trage de coada. (1. Creanga). - Unealta de lemn
cu dinti de Tier cu care se piaptana lina, cinepa
melitata.
PIERDE-VARA in. Scoald, scoald, pierde'
vara! Toate plugurile ara, Numai tu §ezi in
camara! (S. F. Marian). Prietenul meu Chiricic
a lui Goian, un lainic $i un pierde-vard ca
mine. (I. Creanga). Ce-i un poet?... Un pierde'
vara care umbla sd stringd luna in brate. (N'
Gane). Oricare pierde-vard, cind nu mai $tie ce
jg faca, se proclama de la sine om de stat. (V.
tecsandri). s-o vezi inconjurata de un roi de
fferde-vara. (M. Eminescu). - Individ lene§,
gkrbedeu.
&EZE/ pl. Tiganul are pieze bune, caci, cind
Ц-i intilni cu el pe drum, ifi merge bine.
jlezatoarea). - Prevestire (rea sau buna).
MFALI (a) - A zdrobi, a face piftie.
BlGULI (a) - A ciuguli.
feu ARAM A f. - Joagar de taiat scinduri.
jjlLCAf. -Ferastrau transversal cu doua minere.
fruCA/ - Ferastrau de taiat in lung.
ffiLCA f. - Tesatura groasa de lina pentru pat
fiu pereti.
ILDUI (a) - A ingina, a zadari.
LI (a) - A taia lemne (cu ferastraul).
BLOT n. - Par gros batut in iaz pentru a sprijini
Wingraditura.
ilLUCICA / - Covora§ de dimensiuni mici.
XlLUI (a). E x p r. A pilui sa-i iasa (cuiva) ceva
®a potrivi lucrurile in a§a fel ca sa aiba ci§tig. -
paranja о afacere.
JlLUNI m. pl. - Oftalmie periodica la cal.
fIN prep. Dar pin tirg, pin Bolgrad Mi se
gfjmbla Inciu beat. (Folclor). Cind s-o dus, da
Ш acolo, pin cachif. (Folclor). - Prin.
ipNJAC n. - Palton scurt cu guler de blana.
jpNSCARTURI n. pl. - Biscuiti.
mNTENOG adj. Toti erau cu ochii atintiti
gsupra strainului, care venea furtunos pe calu-
9vib, pintenog la treipicioare. (M. Sadoveanu).
gbamne $i ierni l-au ploat $i l-au viscolit pe
gfamuri, alaturi de iepu^oara lui tintata in
ffl&nte, pintenoaga la piciorul drept de dinainte.
K. Camilar). - Cu pete albe pe picioare.
tiNTINI m. pl. - Glod ce sare de pe rotile
ffirutei.
®INT1\1 m. pl. - Turturi de glod la copita
®lului.
MNT1NI m. pl. $i poterea mi-l prindea. Mi-l
spndea $i mi-l lega $i in pintini mi-l punea.
Wolclor). - Lanturi (la picioare).
®OAN A f. M-ai iubit ca pe-o pioana, M-ai lasat
9&Ре~° vadana. (Folclor). - Bujor.
ORCA f - Sfredel de timplarie.
PARU§ m. I se facuse nasul piparu§ $i
UTazulpatlagea vinata. (V. Alecsandri). - Ardei.
РСА/ - Capacel de tabla la fitilul lampii.
PERIG n. - Om slab, stirpitura.
PERIG m. Sd ma tern eu de un piperig ca
[testa? (I. Sbiera). - Om slabanog, pipemicit.
PI m. pl. - Pui de curca.
221
PIPUI (a) - A clacsona.
PIRAMIDA f. - Patul la vie ori la pepenarie.
PIRILAZ n. - Pirleaz.
PIRIMET n. - Pripon, unealta de prins pe§te.
PIR1METCAf. - Pripon, unealta de prins pe§te.
PIROA§CA f. - Un fel de coltuna§ umplut cu
tocatura de came, brinza, cartofi §.a. prajit in ulei
sau in rola.
PIROASTE/ - Placinte, scoverzi.
PIROBELE/ pl. - Piro§ti.
PIROHANE f. pl. - Piro§ti.
PIROHEI m. pl. - Piro§ti.
PIROJI m. pl. - Piro§ti.
PIROJOASE m - Piro§ti.
PIROSTEIE/ Imprejur depirosteie se cocea о
mare turta. (M. Eminescu). - Pirostrie.
PIROSCANE n. pl. - Piro§ti.
PIRO§CA f. - Preparat culinar din foi mici de
aluat, in care se invele§te о umplutura (de came,
cartofi, brinza), copt in cuptor sau prajit in
grasime.
PIROSCUTE f. pl. - Piro§ti.
PIRON n. - Penita (la toe).
PIRT1GOI m. - Pitigoi.
PISANCA/ - Ou crestat.
P1SANIE f. - Hrisov, gramota, inscriptie.
PISAR m. - Secretar la sovietul satesc.
PISARA§ m. - Pisar, secretar.
PISARI m. Cotnarschii, credincios pisariul lui
Vasilie-voda. (M. Costin). - Secretar domnesc.
PIS ARIE f. Dind lui... Hmil pisaria de oaste.
(M. Costin). - Dregatoria de pisar.
PISC n. - Partea de dinainte, ascutita, a luntrei.
PISCOAE f. Cd mi-i moara lingd casa, Cu
piscoaia pe fereastra $i curge faina-n casa. (S.
F. Marian). - Parte a morii prin care curge faina.
PISOA§IE adj. - Ginga§a.
PISOI n. Оpiatra lungareata, groasa $i rotunda
ca un pisoi. (C. Hoga§). - Pisalog.
PISTRA/ О saltea subfire imbracata cu о pistra
vargatd cu ro$. (C. Hoga§). - Pinza groasa cu
dungi colorate.
PISTORNIC n. - Pecete de lemn cu care se
imprima pe prescuri semnul crucii.
PISTRU m. - Berbec cu lina alba, cu pete negre
pe bot.
PISTRUI adj. Pasaniica pistruie, Pe copaci in
sus se suie. Fasolea. (A. Gorovei). - Pestrit.
PISTRUI adj. Fldcdna^ulcelsubtiratic cugitul
lung $i cu obraz pistrui... grabea pe о potecd
de-а dreptul peste un deal. (M. Sadoveanu).
Tiganul, bucatarul, un cioroi pistrui cu gu$a.
222
(M. Eminescu). - Pistruiat.
PISTRUIT adj. Din tufari cu crenge grele ei s-
apuca sd adune In basmaua pistruitd ca о mina
de alune. (M. Eminescu). - Pestrit.
PI§IURCA f. - Curea care inconjoara partea din
urma a corpului calului.
PISOTCAf. - Copii care se urineaza des.
PISTE preg. - Peste.
PISTEDZI adv. Macar pi^tidzi, da tot о spun.
(Folclor). - A doua zi.
PI§TELNITAf. Am fi intratpeste ni§te tinoase
pi^telnice §i glodoase tini$i balti. (D. Cantemir).
- Balta glodoasa din care pi§tesc piriia§e.
PITAC m. Dati colacul §ipitacul, Cd boiifarima
pragul. (Folclor). - Moneda de 5 copeici.
PITAC m. - Moneda de 5, 10, 15 galbeni.
PITAC m. - Virful (rotund) al ritului porcului.
PITAC m. Flacdii... prinsera a face roata in
jurul tirgovefului. Scoteau incetpitacii^i alegeau
cu luare-aminte bucatile de pine. (M.
Sadoveanu). Pdrintele, ba azi, ba mine, aducind
pitaci $i colaci din biserica, a impdrtit la fiecare
de ne-a imblinzit $i treaba mergea struna. (1.
Creanga). Sd mai schimb ni$tepitaci, Ca sd dau
la cei saraci. (Folclor). - Ban, gologan.
PIT AN n. Mincau zorifi $i cu urechea la pinda
pitan greu de orz $i griu cu pastrama tare. (M.
Sadoveanu). - Piine din faina de orz (uneori cu
faina de secara, griu).
PITAR m. Infiecare dimineata cui trimit casapii
mu^chiul cel mai gras, iarpitarii pinea cea mai
rumdna? (M. Sadoveanu). El a fast... tigan
lingurar de soiul lui, insa pitar de meserie.
(V. Alecsandri). - Brutar.
PITAR m. Mare pitar. - Dregator la curtea
Statului Moldovenesc medieval. Avea in grija
aprovizionarea curtii domne§ti cu piine. Prima
data este atestat documentar intr-o gramota
domneasca a lui §tefan cel Mare din 22 mai 1476.
PITARCA f. - Ciuperca comestibila.
PITA§I m. pl. Cal cu pitaci. (DD). - Pete.
PITAf. Dupa ce au prins caiiputere, au ospatat
§i oamenii putinapita $i brinza. (M. Sadoveanu).
Pintecul ei Crescind ardmiu Capita. (Gr. Vieru).
Celuifidmindpita-i in gind. (Folclor). E x p r. A
avea pita $e cutitul in mina = a avea toate
mijloacele pentru a realiza ceva. Acuma mi-i pita
$i cufitul in mind! Lasa cd nu mi-a sta ea mai
mult in drum. (1. Sbiera). - Piine.
PITAREASA f. - Sotia pitarului.
PITAREL m. - Dregator la curtea domneasca a
Moldovei; subaltern al marelui pitar.
p_______________________________________________
PIT ARIE f. - Dregatoria pitarului.
PIT ARIE/ A§teptindu-§i odrasla cea mai maret
trimisa la pitarie dupa pine. (M. Sadoveanu).
Brutarie.
PITIRIC n. - Furca cu cinci, §apte, opt coame
de lemn (de^fier).
PITLETCAf. - Pripon cu care se leaga barcasul.
PITLUIT adj. Au de^ertat sacii de cenufa $i I
au umplut, unui cu faina de griu pitluita, altul
cu faina de secara pitluita.
(I. Sbiera). - Trecuta de multe ori prin sita.
PITLUITA adj. - De calitate superioara (faina),
PITOACA / - Fiecare din cele doua bucati de
lemn fixate deasupra osiei carului, carutei.
PITOACE f. pl. - Gemanari la car, caruta.
PITOASCA f. - Ciuperca comestibila.
PITROC n. Ai turnat pitrocu care-l pitro§efa.
(TD). - Vinul (care se pitroce§te).
PITROCI (a) - A spala legumele de spuma din
zeama acra; a strecura zeama acra.
PITROCI (a) - A muta vinul dintr-un butoi in
altul, pentru a se limpezi §i a-i lua drojdiile. i
PITROCIT adj. Patlageli pitro^iti. (DD). -
Caruia i s-a schimbat zeama acra.
PITOI n. §apte pite §-un pitoi, Trei cununi de
usturoi, $-o cununifa de ceapa. (S. F. Marian).
- Piine mare.
PITRECE (a). Inceteaza de imblat (vinul),
trebuie sa-i dai drumul, sa-l pitreci. (DD). - A
pitroci.
PITRIJAL m. - Patrunjel.
PITROSIRE f - Pritocire.
PIVA / Capetele urdiei au inaintat singtire la
peirea lor, cdtra larma in^ el at о are de razboi; s-
au adaos §i cardie cu pive care s-au inglodat in
mla^tind $i s-au pus apoi de-а curmezi$ul.
(M. Sadoveanu). Indata aupornit cupatrupu$ci
$i о piva... §i au tocmit puddle $i pioa direptu
deasupra taberii $i bateafoarte tare. (M. Costin).
(In veacul XVI in Moldova) mortierele se
numeau pive. (N. Balcescu). - Tun de calibru
mare, de asediu.
PIVNIC n. - Stinjenel.
PIVNITA f. faimaru i§i a§eza prietinul pe
divanul cu saltea moale de lina $i striga spre
Lie sd scoata vin din pivnija. (M. Sadoveanu).
Aldturi cu bordeiui era subt pamint о pivnitci.
(M. Eminescu). Cercam vinul daca-i rece,
Pivnita de-i racoroasa. (V. Alecsandri). "
Incapere subterana pentru pastrarea vinurilor,
muraturilor, a diferitelor produse alimentare.
PIC interj. Mo$ Nichifor i$i aprinde luleaua f
223
шс, pic!pic, pic! din lulea. (I. Creanga). - Reda
Bunetui produs de fumatori cind trag din lulea.
IMC interj. la о drughineaja groasa, de stejar,
mind §i pic! la timpla dracului cea dreaptd,
шпа. (I. Creanga). - Reda sunetui produs de о
J2* fitura data cu un corp tare.
CA/-Pipa.
yicif (a). Cind era vremea rea, statea cu nasu-
B spuza §i piciia din lulea. (M. Sadoveanu).
^tefanache std foarte lini^tit... piciind din lulea.
|M. Sadoveanu). - A trage din pipa producind
iupetul caracteristic.
IpICLA f. Uneori ploua $i-i acoperea picla
ymedd. (M. Sadoveanu). §i tot ninsoare §ipicla
pina lapamint, de nu se vedea отpe om alaturea
fiind. (I. Creanga). S-a inecat lumina-n piele
negre. (N- Labi§). - Negura.
PICLA f. In ponoare departate abatele bdnuia
$$ezdri omene$ti, sub piele de fum. (M.
Sadoveanu). - Pinza de fum.
Hcla/ - Dumbrava, cring.
fICLI§ adv. Se uita picli§ in juru-i la toate,
^acind cu stdruinfd. (M. Sadoveanu). -
Posomorft.
^ICLI§IT adj. Imparatul Ro$... era un om
piclifit $i rautacios la culme. (I. Creanga). -
^^somorit, uricios.
PICLITA/ - Ceata.
IpCLOS adj. Amurgul piclos $i trist ii infa$ura
ea о pinzd intunecoasa. (M. Sadoveanu). Era
Цратпа $i о zi posomoritd, picloasd. (A.
^lahuta). Pe piclosul munte abia indlbe§te
jprucea pe mormint. (C. Stamati). - Cetos,
^guros.
|Ш interj. - Strigat repetat cu care se cheama
^uii la mincare.
Jfij n. - Cep la obada unei roti.
jflLC n. §i din moldoveni s-au prapadit о
fftulfime. Cd nu i s-au ajuns rusului moscali §i
яи implut pilcurile de mu^chetari (vinatori) cu
moldoveni. (Gh. V. Madan). - Regiment.
flLC n. Mo^neagu о ales locu linga un pile de
^orumbei, unde era un culcu§ de iepuri.
jFolclor). - Tufari§, huceag.
fILCULET n. In noaptea de sinziene s-a dus
furi§ in livada drept la un pilculef de cicoare.
ifplclor). - Tufari§.
BlLNE f - Pilnie.
liLPii (a). Focul pilpiia in poiand $i imprejur
V&durea era neagra capacura. (M. Sadoveanu).
VjPcul pilpiie in soba, lard eu pe ginduri cad.
иМ. Eminescu). Bezne reci au pilpiit pe lut. (N.
p___________________________________
Labi§). - A arde cu flacari tremurinde.
P^JAR m. - Brutar.
PJJ4CE n. - Burta.
PINCITE n. - Burta.
PINDACI adj. Il vezi trecind... cu ochiul
pindaci, cu urechea dreasd, cu inima-n dinf. (V.
Alecsandri). - Pinditor.
PINDARI n. - Patul la vie, pepenarie.
PINDA§ m. Cum au zdrit-o pinda§ii (pe vulpe),
au sdritfiecare cu ce avea in mind $i... au omorit-
o. (I. Sbiera). Dar vai! indata simte c-a luipicior
e strins. Pinda§ul, sosind iute, din tufe l-a $i
pruts. (C. Negruzzi). - Persoana care sta la pinda.
PIJNDA/ — v. Pindari.
PINDA f. A^teptam de la insoftorul meu
Grozavescu un semnal, ca sd ma pot stabili in
cea mai apropiatd pinda la Negrileasa.
(KJ. Sadoveanu). - Loc ascuns unde se pinde§te.
PINDA f. Dacd stind de pinda, ma vede intdi
lupul pe mine, nu mai am vreme sd incordez
arcul; dar daca-l vad intdi eu pe el, ilpot sageta.
(M. Sadoveanu). Harap-Alb ramine depinda in
groapa. (I. Creanga). Unde-n pinda la rdsoare,
Stam sunind din frunzi ades. (V. Alecsandri). -
Urmarire, a§teptare a vinatului.
PtNDARA§ m. - Pindar.
PINDARI (a) - A pazi, a tine sub paza.
PINDARIRE f. - Pazire.
PiNDARIT n. - Ocupatia pindarului.
PINDARIT n. - Plata pe care о primea pindarul.
PINDE§ adj. Dulaii pinde^i stau imprejur
culcati pe labe §i cdutind cu ochii poronca
stapinului lor. (M. Eminescu). - Pinditor.
PINDIS adv. In amurgul serei copii, fete $iflacai
umbla pindi§ prin curte. (M. Eminescu). - Pe
ascuns.
PINDZA-BABEI/ - Pinza de paianjen.
PINDZALA f - Captu§eala, dosala.
PINDZALA f. - Piele de captu§it cizma.
PINDZARI n. - Vergea la sulul de dinapoi de
caje se leaga gura pinzei.
PINDZA f. - Mucegai la suprafata vinului
rasuflat.
PljNDZI (a) - A captu§i.
PljSE/ - Graunte, cereale.
PI.NE/ - Roada, cereale care trebuie recoltata.
PINE/ - Paine.
PINI f. pl. Jeluind ca-i prada tatarii $i le strica
pinile.
(M. Costin). - Holde, cimpuri semanate cu grine.
PINICA/ - Denumire evlavioasa a piinei.
PINICICA/ Scot gurariu... §-scot acolo о
224
piqicica. (TD). - Pini§oara.
PINTEC n. $i-l impunge cu fruntea si pintecul
Nu §tiu cum rusinoasa. (Gr. Vieru). - Burta.
PINTECARI (a) - A fi bolnav de pintecarie; a
suferi de diaree.
PINTECE n. - Burta.
PINTECE n. - Vintre. Un tap negru, lucios cu
pete galbene pe la vintre. (Z. Stancu).
PINTECOS adj. Ulcior pintecos. (DD). -
Bombat.
PINTICARI m. - Diaree.
PINTICARIE f. - v. Pinticari.
PINTRE prep. - Pentru.
PINZUI (a). Alei! draga, de esti viu, Spune-i
mamei ca s-o stiu, Iar de nu, sa te bocesc, Trupul
sd ti-l pinzuiesc, Podurile sa-(i gdtesc. (V.
Alecsandri). - A acoperi trupul unui mort cu
pinz|.
PIPIE/ - Jucarie atragatoare.
PIR interj. В о can e^te el cit bocane$te, cind pirr!
cade copacul peste car de-l sfarma si peste boi
de-i ucide. (1. Creanga). - Reda trosnetul unui
obiect care se rupe.
PIR m. §tefan-vodd auzea, Mina pe condei
punea $i pe hirtie scria, In mina pirului c-o da.
(Folclor). - Piri§, reclamant.
Р1ДА f. - Perepisca.
PIR|/ - Ponoslu.
PIR^U n. - §ant de-а lungul gardului.
PIRAU n. - Jgheab la tease.
PIRAUT n. - §ant de-а lungul gardului.
PIRCALAB m. Noi, §tefan-voievod, jupinilor
nostri pircdlabi Oancea si Ivan de la Craciuna
sandtate. (M. Sadoveanu). Ei piecard intr-o
trasura cu opt cai de posta, pregdtita de
pircalabul de Galati. (N. Gane). - Dregator, in
vechea organizare administrative a Moldovei,
mai mare peste un tinut, cu atributii de castelan
al cetatii §i judecator. Prima data titlul de pircalab
este atestat intr-un document al lui Petru al II-
lea, domnul Moldovei, din 19 februarie 1446.
PIRCALAB m. $i asa amindoa cetatile (Chilia
§i Cetatea Alba)... le dobindi, carile intarindu-
le cu bucate si cu slujitori, au lasat pre Isaia si
preBuhteapircdlabi. (Gr. Ureche).-Comandant
de cetate.
PIRCALABA f. - Prostanac; prostalau.
PIRCALABIEf. Asamanaf s-a intors cu toata
droaia dupa el la pircalabie, ca sd caute acolo
dreptate. (M. Sadoveanu). Proprietarul care era
prevestit de mai-nainte de pircalabie, ii primi
cu mare alai. (N. Gane). - Institutia condusa de
p__________________________________________
pircalab; sediul acestei institutii.
PIRCALABIE f. - Dregatorie de pircalab.
PIRDALNIC adj. Asa-i pirdalnica asta de
dragoste. (N. Gane). Pas a de te du in loc strein
Si asa departure, daca te lasa pirdalnica de
inima! (1. Creanga). Pirdanica de vita statu pe
loc si incepu sd bata din picioare. (N. Gane). -
Blestemat, afurisit.
PIRDALNIC m. E x p r. Lasa-1 la pirdalnicul
= lasa-1 incolo, lasa-1 cu Dumnezeu. la lasd-md
la pirdalnicul, stapine, cd-i spdria oamenii cu
vorbele d-tale. (I. Creanga). - Naiba.
PIRDALNICUL m. Ce pirdalnicul Vrei sd
traiesti о suta de ani? (C. Negruzzi). Bata-te
pirdalnicul, sd te bata! §ezi binisor. (V.
Alecsandri). - Dracul, diavolul.
P1RDOSALA f. - Umbra cu acoperi§ inclinat
pentru oi.
PIRDOSALA DE SCINDURA f. - Fronton (la
cerdac).
PIRG n. - Pirga.
PIRGAR m. - In Moldova medievala, membru
al sfatului ora§anesc, ales, ca §i voitul sau
§oltuzul, de catre ob§tea tirgovetilor. Pirgarii
aveau $i atributii judecatore§ti, administrative si
fiscale. Pentru prima oara se documenteaza intr-
0 scrisoare a pirgarilor din Baia catre cirmuirea
ога§ц1ш Lvov din 1421.
PIRIC m. - Magaru§.
PIRITOR m. - Ponosla§.
PIRJOALA f. Cind о vad cd cere vin curat si
pirjoale, stiu cd n-are nimic. (C. Negruzzi). -
Chiftea.
PIRJOALE/ pl. Au trait pina s-au mai linigtit
oleacd pirjoalele acelea. (Folclor). - Pirjoluri,
naval iri.
PIRJOLI (a). Cind eram la maica fata, mincam
turta coaptd-n vatra. $-0 coceam, s~o pirjoleam,
Tot mai gras a md fdeeam. (E. Sevastos). - A
coace in cuptor.
PIRJOLI (a). Ai pirjolit mai daunazi la card
pesardarul Cucuiet. (V. Alecsandri). - A pricinui
cuiva 0 paguba.
PIRLAG n. - Pirleaz.
PIRLAZ и. Noaptea tirziu fata babei sdrea iute
pestepirlaz. (1. Creanga). Deprinsi din copilarie
a sari garduri si pirlazuri. (N. Gane). Repezi
atunci cel mare о sdgeatd din pirlaz. (M-
Eminescu). - Pirleaz.
PIRLITURA/ - Loc in padure cu copaci pirlitb
dupa un pirjol.
PIRLO AGA/ - Ima§.
mRLOAGA / - Orli§te.
ftRLOAGA f. Era intr-o dupd-amiaza de
^fpamna, vintul susura in pirloage, funigei
^freceauprin lumina asfinfitului. (M. Sadoveanu).
oaie care umbla prin pirloage. (C. Hoga§).
%wni tu calul de dirlog, §i-lpoartd prin busuioc,
§i-l into arc e Prin vizdoage, C-am imblat multe
jnrloage. (E. Sevastos). - Paragina.
PIRNOJIE/ Baba ceea avea $i ea о pirnojie
ife loc. (Folclor). - Paragina.
ptRPIDICHE/ - Motocicleta.
PIRPALI (a se) - A se zvircoli de durere,
Suferinta.
PIRPALI (a se)-A se framinta, a se zbuciuma.
piRPILI (a) - A pirli tuleele de pasare taiata.
PIRPILI (a). Adunase jar in marginea vetrei $i
pirpilea buca(i de sldnind in iapii^a. (M.
Sadoveanu). Chef §i voie bund zise celalalt,
scojind о hrinca inghefata din desagi, pirpilind-
ope jaratec $i dindu-ne §i noud. (I. Creanga). -
A frige numai pe deasupra.
PfRPILITA f. - Prepelita.
PiRPIRICA f. - Vai la mireasa.
PiRPIRITA f. - Pana de lemn cu care se fixeaza
roata ri§nitei.
PiRPOLIT adj. - Pirpilit (pore junghiat).
PIRPUUTA f. - Prepelita.
P1R§CAL n. - Viscol.
PORTIA (a) - A batatori.
PIRTIE f. In temei de codri de$i Nu e pirtie sd
ie$i. (M. Eminescu). Tot mai cercind el, ba ici,
ba colea, inspre sard, numai ce da de-о pirtie.
(I. Creanga). - Carare.
PJSLARI m. - Me§ter care coase, repara pisle.
PISLA f. - Cizme de pisla.
Pt§fN adj. - Bun la suflet, blajin.
Pl§INA f О vezi cit ii de pi$ind, dar§i asta are
doua coaste de drac intr-insa. (I. Creanga). -
Rfctrasa, cuminte.
P&NITA f. - Ceata.
PjgNITA f. - Femeie neingrijita.
PlRTA-BABEI adv. - De-а rostogolul.
PiRTlCA / - Cui de fier cu care se fixeaza
pfotapul pe jug.
MRTI^I m. pl. - Trepte (la cerdac).
PiRjilT adj. - (Baiat) mic de statura; prisnel.
Hrtiitoare/ - Mori§ca de hirtie, de lemn
Qucarie).
HjtREL adj. - Subtirel.
plachie f. - Mincare din orez, zahar §i ulei.
MLACHIE f. - Mincare din orez cu came.
PLACHIE f. - Coptura din orez, lapte dulce,
P	225
oua §i zahar.
PLACHIE f Vistiernicul se grdbi sd guste §i
din talgerul al doilea plachia de malai marunfel
$i sd de^erte din nou ulcica. (M. Sadoveanu).
Vom face plachie cu costive de pore de cele
afumate. (I. Creanga). - Pilaf facut din orez, mei
sau pasat cu came sau numai cu grasime.
PLACMA f. - Plapuma.
PLAGHIE f. - Ingramadire de rama§ite de stuf
plutitor.
PLAGHIE f. - Insulita plutitoare din crengi,
iarba §i namol.
PLAGHIE f. - Gunoi aruncat de valuri pe mai.
PLAGHIE adv. A ramas plaghie. (DD). -
Inmarmurit.
PLADVAN n. - Rindea cu dalta in figuri.
PLAN n. - Gospodarie.
PLAN DE CASA n. - Teren ce cuprinde spatiul
unei gospodarii, inclusiv locul casei, al
acareturilor.
PLANCA f §i fi-a pus gulerul de in, Sd va fie
dragostea deplin $i cu planca cusutd la canva.
(Folclor). - Fi§ie brodata pe cama§a de la git in
PLANCA f. - Chinga de-а curmezi§ul cracilor
carutei.
PLANCA f. - Policioara la jug.
PLANCA f. - Vergea de fier intre coarnele
plugului.
PLANCA/ - Chinga la boroana.
PLANCA f. - Pana de lemn cu care se stringe
coarda ferastraului.
PLAN ETC A f. - Pra§itoare de rarit porumbul.
PLANOCICA f. - Pana de lemn cu care se
stringe coarda ferastraului.
PLANTAJ DE CURECHI n. - Gradina de
varza.
PLANTATIE/ - Cimp cultivat cu sfecla.
PLASA / - Gard de stuf.
PLASA / - Voloc.
PLASA / - Plaz.
PLASA/ - Birsa.
PLASA f. - Fa§ie, zona.
PLASTA f. - Plaz.
PLASTINCA / - Plaz.
PLASTINCA f - Placa de patefon, gramofon;
disc.
PLA§CA/ - Rindea cu doua cutite.
PLA§CHE/ - Marina de facut ghivent.
PLA§TE/ pl. - Placi de metal.
PLATAREASCA adv. Mergi la platareasca.
(DD). - In buestru.
226
PLATBANC n. - Rindea speciala cu dalta in
figuri.
PLATFANC n. - v. Platbanc.
PLATFORME f. pl. - Bare de lemn a§ezate pe
loitrele carutei la caratul snopilor, finului.
PLATICA f. - Pana de lemn cu care se stringe
coarda ferastraului.
PL AV A f. - Plasa de pescuit (din ata subtire).
PLAVCAf - v. Plava.
PLAVIC m. - Marinar.
PL^VNI f. - Legumarie.
PLACEA (a). A vazut-o, a placut-o a luat-o
de nevasta. (Folclor). - A indragi.
PL ACINTA DE RASARITA f. - Palaria florii-
soarelui.
PLAMADET n. - Aluat.
PLAMiyETIC adj. - Cafeniu-deschis.
PLAMII m. - Plamini.
PLAMINIU adj. - Ro§u-deschis.
PLASUI (a) - A trece (nisip) printr-o plasa; a
ceme.
PLASUI (a). $-0 cumparat noui iepi, tot sirepi,
Cari cu copitili treierau, Cu coada plasuiau.
(Folclor). - A vintura.
PLATI (a) о datorie - A izbrani. De va da
datornicul...averea sa ... ca sd se izbraneascd
de datorie. (Legiuirea Caragea).
PLATI (a) о datorie - A se rafui. Mdcelarul cu
mine se rdfuie^te treptat. (I. Ghica). Sd se adune
la casa vistierului Dan spre a li se ... rafui
datoriile. QM. Balcescu).
PLATO§I (a). Frundzili s-o pldto$it. (TD). - A
se ve§tezi.
PLATO§IT adj. - Ve§tezit.
PLAVAEf. - Soi de struguri.
PLAVAI adj. - Galbui.
PL A VAN adj. - v. Plavai.
PL AV AO ARA adj. - Plavita, alb-galbuie.
PLAVIOARA f. - Plavie mica.
PL A VIU adj. - v. Plavai.
PLAVIT adf - v. Plavai.
PLEACATURA f. - Loc sterp in porumbi§te.
PLEAFTURA f. Bate bine din ciocan, Din
ciocane ciocane $i din pleaftura plefture.
(Folclor). - Vergea de fier cu petici la capat.
PLEAMA f. - Soi.
PLEAN n. Muitime de tatari pe trei locuri au
intrat in fara, de au pradat de la Orheiu pina la
Dorohoiu §i pre Prut in sus, de multa prada $i
robire de oameni au facut §i plean de dobitoace
au luat. (Gr. Ureche). - Prada de razboi.
PLEAN n. - v. Plan de casa.
PLEANAf. - Pana (la topor, la cercul butoiului);
ic.
PLEASCA f. - Plosca.
PLEASTA/ - Miner la cutit.
PLEASTAR n. - Clei de cizmarie.
PLEA$A/ E x p r. N-a ie§it nici о plea$a = n-
a ie§it nici о brinza (dintr-o afacere). - Nimica.
PLEA§CA f. - Compresa.
PLEAT n. - Tirg de vite, obor.
PLEAT n. - Piata de legume.
PLEAT n. - Stani§te a vitelor.
PLEAT n. - Loc sterp in porumbi§te.
PLECATEL m. - Miel care suge nu de la oaia
ce l-a fatat.
PLEFTURI (a) - A stropi cu praftorita fierul
inro§it.
PLEFTURI (a) - A batjocori.
PLEGITA f. - Bufee la jug.
PLEGITA f. - Scoaba cu care se prind doua
bime.
PLEGITA f. - Petec de tinichea, de metal la
trasura, la sapa. (Th. Holban).
PLEGITA f. - Chinga la boroana. '
PLEGHIE f. - Lastarirea tufelor de struguri.
PLEHE f. - ingramadire de stuf plutitor.
PLEJIURA f. - ingramadire de rama§ite de stuf
la suprafata apei.
PLEOTCA f. - Crava§a.
PLESCACI m. pl. - Snopi imblatiti de secara
cu care se acopera casa.
PLESCACI m. - Maldar de stuf.
PLESCAITA f. - Vinarita.
PLESCAIT A f. - Troscot.
PLESCAITAf. - larba-fecioarelor.
PLESCAVITA f - Mincarime.
PLESNI f. - Boala, ba§ici pe limba la copii.
PLESNIC adj. - Muig-deschis.
PLESNIC adj. - Sur amestecat cu negru (cal).
PLE§n. - Loc sterp in porumbi§te.
PLE§C n. - Loc sterp in porumbi§te.
PLE§CA (a)-Acheli.
PLE§CAT m. - Chilipirgiu.
PLE§CUI (a) - A umbla dupa chilipir.
PLESCUIT n. Vezi,jupine§ica draga, citu-i de-
a dracului lumea asta? Numai dupa ple§cuit
imbla. (1. Creanga). - Chilipir.
PLE§CUTA/ - Ac de prins parul.
PLETE £ pl. - Matase de porumb.
PLETEANCA f. - Panglica ce se implete§te in
cosite.
PLETEANCA f. - Curelu§a cu care se legau
opincile.
р
227
fpLETEANCA f - Damigeana.
|j>LETEANCA n. - Pulover barbatesc de lina.
|gLETIO$EL adj. Sub о tufa depatranjal §edi
fun popa pletio^el. (Folclor). - Pletos.
pLEVARI zl - Incapere unde se pastreaza
pleava.^
jpLEVARIE f. - incapere in care se pastreaza
pleava.
pLEVELITA f. - Magazie in care se pastreaza
pleava.
PLEVNA f - Smoc de par pe fruntea barbatilor.
PLEVNIC n. - v. Plevari.
jPLEVNITA f. - Hambar.
pLICICA /-Fara§.
PLICIOANCA/ - Soba orizontala.
pLIN n. - Prizonierat.
f LINI (a) - A indeplini.
?LINI (a). Dau citi on pahar din vin. Dupa §i о
fplinit tat narodu, esi afari. (TD). - A servi.
PLISC n. Cuco^ul se intoarce cu secera cozii
sprefocul din horn $i cu pliscul sprepoarta. (M.
Sadoveanu). Mai, ia da-te jos §i vezi ce are
cuco^ul cela in plisc. (1. Creanga). A ciocanit
din pliscul sclipitor Un cocostirc albastru peste
yreme, Vapaile-i tivesc grabitul zbor, Sub el se
zbate-o lume surd $i genie, $i dupa el pornesc
tacuti $i gravi Toti vulturii din mucedele steme.
(N. Labi§). - Cioc.
PLISC n. Palo^ele vijie $i sffae in came $i singe
$ipliscurile sufaelor deschid izvoare ro$ii. (M.
Sadoveanu). (Apa) se-mparte Sub a luntreiplisc
de cedru. In lungi brazde de argint. (M.
Bminescu). - Capat al unui obiect in forma de
cioc.
BLISCUSOR n. Abia ie^iti din oua, goli, cruzi,
fara putere, De-а foamei grea durere, Ei case
din pliscu$oare. (A. Donici). fi voi sparge
cuibu§orul, fi voi гире pliscu^orul. (V.
Alecsandri). - Cioc mic.
PLISNIUCA/ - Badica alba mica ce se face pe
limba.
PLITA DE FINTINA f. - Colac de piatra la
Put.
PLITCA f. - Farfurie piata.
PLITCA f - Farfurioara pentru ceai.
- Placa (de schija) la plita.
BUTE f. pl. - Lespezi de piatra.
Plilj^ca f. - Pra§itoare de rarit porumbul.
PLIVI (a) - A curati (de ate, de noduri) covorul
|les.
PLtNSOARE f. Afa $ase prunci, pe care i-a
ffdruit lumiifata lui Manole, unii s-au prapadit
de pojar, altii de bube, altii de plinsori, altii de
fiertura de caciulii de mac. (M. Sadoveanu).
Babatia lui de la о vreme incoace, nu $tiu ce
avea ca incepuse a scirfa; ba c-o doare ceea...
ba ca-i e facut de plinsori $i tot imbla din baba
in baba. (1. Creanga). - Nume dat de moldoveni
unor boli care provoaca insomnii §i plinset.
PLINSOARE f. Plinsori sfi^ietoare impinse de
blestem Se urmarescprin bolte. (M. Eminescu).
- Plinset.
PLINSORI f. pl. - Plinsete.
PLINTA (a). Torn aghiazma in scaldatoare §i
ilpipit (copilul) in apa. (DD). - A cufunda.
PLINTAf. - Talpa. (Dosoftei).
PLOD n. - Puiet de albini.
PLOD n. - Copii strain.
PLOD n. - Copii din flori.
PLOD n. Mai, plodule, tu sa nu infrunji lumea
cu vorbe. (M. Sadoveanu). Am fast la Paris $i
mi-am a^ezatplodul la §coala. (V. Alecsandri).
- Odrasla, copii.
PLODI (a). l-a taiat zmeoaicei $i celalalt cap,
ca nu cumva, raminind ea, sd plodeasca afa
zmei. (1. Sbiera). - A na§te, a se inmulti.
PLOINITA f. - Stropitoare.
PLOMP m. - Plop.
PLOP m. - Stilp de lemn la strea§ina casei.
PLOPOAICA f. - Plop alb.
PLOSBANC n. - Rindea cu dalta in figuri.
PLOSCAR m. (§tefan cel Mare) a desfiintat
unele boierii mai vechi, ca, de exemplu, cea de
ploscar. (N. lorga). - Pahamic.
PLOSCA f. Mincau zoriti $i-$i treceau unui
altuia о plosca de bostan, care se cheama
tatarca, in care era rachiu de tescovind. (M.
Sadoveanu). Coborindu-se infintina, urnple intii
plosca $i о pune la $old. (1. Creanga). Doara
plosca-l mai oche^te de pe-a policioarei scinduri.
(M. Eminescu). - Vas (de lemn, metal) rotund §i
turtit.
PLOSCA f. E x p r. A bea plosca = a cinsti
dupa ce s-au impacat la logodna. - Impacare.
PLOSCA f. - Carafa de vin (rotunda).
PLOSCAUT n. - Cle§te de cizmarie.
PLOSCHINI m. pl. - Fire de cinepa lasate
pentru saminta.
PLOSNICIOARA/ - Para padureata.
PLO$NIT m. - Par paduret.
PLOSTINA/ Matca (riului) se ingro^a din ce
in ce... cuprindea ape de cristal, plo^tine §i
mocirle. (E. Camilar). - Zona umeda §i
mocirloasa.
228
PLOTET n. - Pluta (la undita).
PLOTNIC m. - Me§ter de u§i, ferestre, mese.
PLOTO§ITE adj. - Istovite.
PLUFTURUI (a) - A dojeni.
PLUG DE PRA§IT n. - Pra§itoare de rarit
porumbul.
PLUG AN n. Iar voinicul meu plugan Rupea
brazde mai avan. (Folclor). - Plug mare.
PLUGAR n. Ord^elul vuia de zgomotele
plugarilor (M. Sadoveanu). - Flacau care umbla
cu plugu§orul in ajunul Anului Nou.
PLUGARI m.pl. a copt un colac... Cu miere
miruit, Pentru noi, plugari, gatit. (Folclor). -
Uratori in seara de Anul Nou.
PLUGARAS m. Mai totdeauna plugarii,
plugdra^ii sau uratorii au $i cite un buhai... pe
care il tragfara curmare. (T. Pamfile). - Flacau
care umbla cu plugu§orul in seara de Anul Nou.
PLUGARA§I m. pl. $i оfacut un colac indul^it,
Pentru noi, plugara^i, gatit. (Folclor).
Plugara^ule cu plete, Lasd-fi ochii de la fete.
(Folclor). - Uratori in seara de Anul Nou.
PLUGARI (a). $i cu plugul plugarea, Cu
borona boronea. (Folclor). - A ara.
PLUGUREL n. A imbla cu plugurelu de Anu
Nou. (TD). - A ura in seara de Anul Nou.
PLUGUSORal - Obicei in seara de Anul Nou;
a umbla cu plugu§orul: cete de flacauani ura
gospodarii.
PLUJANCA/ - Pra§itoare de rarit porumbul.
PLUJOC n. - v. Plujanca.
PLUMB DE SCRIS n. - Creion.
PLUMB n. Daci-i baiet, puni plumb §i hirtei
ca $i §tii ghini carti. (TD). О luat ceava di
scrisoari: plumnu oari cerneali. (TD). - Creion.
PLUMB DE PLACA n. - Condei special cu
care se scria pe tablite de ardezie.
PLUMB DE HIRTIE n. - Creion.
PLUMB DE CARANDAS n. - Mina de creion.
PLUMBUI (a). Poama s-oplumbuit. (DD). - A
se impietri.
PLUTAS m. - Plop alb.
PLUTAS m. - Pescar care trage sfoara
navodului.
PLUTA f - Loc ingradit in albia unui riu (iaz),
unde se j)une la dubit (topit) cinepa.
PLUTARI (a). Sd vinam, sd pescuim, sd
plutarim. (N. Gane). - A merge cu pluta pe apa.
PLUTARIE/. Ajutorul cirmaciului la plutarie...
sta in partea opusa a cirmei §i indreapta pluta
pe adevaratul drum. (CADE). - Transportarea
lemnelor in plute.
PLUTNITA f. - Nufar.
POAC£ -Ciumafae.
POACA f. E x p r. A da о poaca = a da о palma
cuiva. S-a infuriat imparatul §i i-a mai ars vreo
doua poace capitanului. (Folclor). - Lovitura
(cu palma).
POALA VINTIRIE f. - Gardul vintirei.
POALE/pl. Poale la laita. (ALM). - Laicera^e
pe lavita.
POAMA-DRACULUI f. - Verigar.
POAMA-CINELUIf. - Zima.
POAMA/ Spinzura din ramuri multe vifele cele
de vie, Struguri vinefi $i cu brumd, poama albd-
aurie. (M. Eminescu). Are $i mo§ Mihail nppe
tufe de poama in fundul gradinii, dar e lini^tit,
de pared i s-a copt bozul nu poama. Baba nu-l
lasa sd rasufle: — Mai Mihalufa, ce facem cu
poama? (I. Druta). Vai, bobifele-acestea De
poama Seamana cu chihlimbarul marii Noastre.
(Gr. Vieru). - Inghiti! Ce inghifi? - Poama...
rdspunse calm Olguta, strivind in din{i ca pe-o
aluna, un fraged bob de busuioaca. (I.
Teodoreanu). Haidem pe la noi pe la livada sd
culegem mere $i sd mincampoama. Cd avem un
butuc varatec cu poama pasdreasca, coapta $i
dulce ca sarutarea de ibovnica. (Gh. V. Madan).
- Struguri.
POAMA/ - Vie.
POAMA/: - Vi§ina.
POAMA DE POM f - Vi§ina.
POAMA VIE f. - Vie.
POAMA GRECEASCAf - Agri§.
POAME f. pl. - Pomu§oare (fragi, zmeura).
POAMPAf. - Marina de stropit pomii, via.
POARA f. E x p r. A se pune in poara = a se
impotrivi cuiva, a se lua la cearta. Nu te pune in
poara cu imparatul iadului. (I. Creanga). Apoi
atunci, de ne-am pune in poara cu el pina la
sfir^it, ne vira sub masa. (C. Hoga§). -
Incontrare, contrazicere.
POARCA f. - Scroafa.
POCANEATAf. - Clopot mai mic decit talanca
la oi.
POCHIHECI n. - Lopatica ce fixeaza sulul de
dinainte al razboiului de tesut.
POCHINET n. - Oala mica. (Th. Holban).
POCI vb. pers.T prez. (de la a putea)
Dumitra^co-voda va sa-i faca robi in fara
cre^tineascd. §i multe ca aceste care nu lepociu
toate sd le scriu cu condeiul meu, dupa cum sint
firile moldovenilor, carei nu pot nici la casele
lor trai sd nu sd sfddeasca, dar in (ara streina.
229
_______________________________________
1'5(1. Neculce). - Pot.
pOCINOC n. - Fir sucit, depanat pe fus la
fnceputul torsului.
IPOCINOC n. - Primul fus tors.
pOClNOG n. -Ia poftim de incaleca pe Balan,
jupineasd, zise parintele de tot posomorit, sd
facem pocinog sfintului Nicolai cel din cui. (I.
Creanga). - Inceput, saftea.
POCIMB n. - Ciot de copac.
pOCIMB n. - Buturuga.
POCIT adj. El toatd viafa a vorbit о ruseasca
citse poate de pocitd, fiind dintre moldovenii ce
yorbesccorectnumaiоsinguralimba. (I. Druta).
r- Stilcit, stricat.
POCITUI (a) - A cinsti, a onora.
POCITURA f. - Oftalmie (la cai).
POCIUM m. De ce, Doamne, m-ai dat, Ca pe
un pocium de mar uscat, Care de inflorit nu
inflore§te $i de rodit tot nu rode§te. (Folclor). -
Trunchi, ciot.
POCIUNG m. - v. Pocium.
POCINEJ n. - Pioneza.
POCIRJIT adj. - Zgircit.
POCIRTAN m. Bdtrinul sireacul! Numai el s-
a priceput sd-l bortileascd!.. $i pe cine?! Pe
dinsul, pe un mirlan, unpocirtan de la tara. (Gh.
V. Madan). - Taran necajit.
РОС LADA/ Gospodina impresurd numaidecit
m odaie, pe cei doi oaspeti de soi... le impinse
^caune acoperite cu pocldzi. (M. Sadoveanu).
Alterne deasupra о pereche de pocldzi. (I.
/Dreanga). - Patura, a^temut, mai ales, sub §a.
POCLID n. - Loc ingradit unde se da mincare
la pui.
FOCLIT n. Urcindu-se in genunchi pe pernd,
cu bdrbia sprijinita de poclit, Ddnut privi
mdelung. (1. Teodoreanu) - Co§ul trasurii.
POCLIT n. Trasura acea mare... cu poclitul
ridicat pared ve$nic ii ploud. (M. Sadoveanu).
^Din trasura) n-a ramas decit un poclit pdtat in
jot chipul. (CADE). - Co§ul trasurii.
POCLIT n. Un poclit de rogojini oprea $i
soarele §iploaia de a razbate in carufa lui mo§
Nichifor (1. Creanga). - Coviltir
>OCLIT n. - Carcas de lemn la acoperi§ul casei;
flemneala.
JPOCLIT n. - Acoperi^ la casa.
f*OCLIT n. - $opron in care se tine finul.
^POCLIT/?. - Umbrar pentru vite.
JPOCLOANE n. pl. Bucuri-ti, cuconiti nireasi
Ш ti vesdle^ti, Cipocloanele di la cuconu niri it
9®sa$ti. (Folclor). - Daruri.
p____________________
POCLON n. - Plocon.
POCLON n. О venitsatenii cu pocloane deziua
dumitale. (V. Alecsandri). Bdtrinii inaintau in
frunte... finind pocloane ce mi se aduceau de
bund venire. (N. Gane). - Dar.
POCLONI (a) - A ploconi.
POCLONICI m. pl. - Tufe de matura pe care
se urea viermii de matase pentru a depune
gogoa§e.
POCLONIRE f. - Ploconire.
POCLONUL n. - Oratie la nunta (insote§te
inminareaaaruri lor).
POCNELE/ pl. S-ar lasa bucuros la о dulce
reverie, dacdpocnelele biciu^ceipostilionului...
nu l-ar turbura. (C. Negruzzi). - Plesnitura.
POCNI (a) - A pali (pe cineva).
POCNITOARE f. - Ciumafae.
POCOI m. Popd §i profesor se incep cu pocoi,
ca §i substantivalporcule. (I. Creanga). - Numele
literei “П” in slavona veche.
POCORNICIOARA f. - Gitar (la capastru).
POCOSTIT adj. Pe mese -fete de mese,
Talgirele pocostite. (Folclor). - Poleit, spoit.
POCOSTIT adj. Cdldare pocostita. (TD). -
Smaltuit.
POCRI§ n. - Capacel la cercurile plitei.
POCRI§ n. - $andrama la bucataria de vara.
POCR1S n. - Vas de lut ars cu doua torti (2-3 /)
in care se mulg oile.
POCRI§ n. - Capac la sicriu.
POCRIS n. - Strachina mare de lut ars; hirdau.
POCRI§ n. - Capac de lut pentru oala de lapte.
POCRI§ n. - Capac de lemn pentru caldare.
POCRI§ n. - Capac la cratita.
POCRI$CA f. - Capac de lut pentru oala de
lapte.
POCRI§CAf. - Capac la cratita.
POCRI§CA f. - Fund de lemn pentru acoperit
caldarea.
POCRITCA f. - Fata care a nascut un copii din
flori.
POCR1VALA f - Patura de lina, de bumbac.
POCRIVALA f. - Covor taranesc cu urzeala
de bumbac.
POCRIVALA/ - Cear§af la plapoma.
POCROAVE / pl. - Numele popular al
sarbatorii Acoperemintul Maicii Domnului.
POCROV n. - Acoperamint; pinza, tesatura cu
care se acogera un vas sfint.
POCROVAT n. - Covora§ cu ciucuri pus la
vomicei pe cai sau a§temut pe lada de zestre.
POCSA/ E x p r. A prinde pocsa pe cineva = a
230
Р
avea ciuda pe cineva. - Ciuda, ura.
POCSIEf. E x p r. A avea pocsie = a avea necaz.
- Necaz.
POD n. - Plaz.
POD n. - Haturi.
POD и. - Bucata de pinza alba la strea§ina, semn
ca a decedat cineva.
POD MUTATOR n. - Pod umblator.
POD MARGATOR n. - Pod pe barci.
POD TRAGATORI n. - Pod umblator.
PODAN m. (Imparateasa) ajunsese dintr-atitea
slugi §i atiteapodani sd-§i mature singura casa.
(I. Sbiera). Taranii... din locuitori liberi s-au
prefacut in rumini, vecini, iobagi, podani etc.
(M. Kogalniceanu). - Rumin, taran aservit, sluga,
supus.
PODAR m. - Slujitor care stringea podaritul.
PODARIT n. - In Moldova medievala, taxa
pentru trecerea unui pod.
PODBAL n. Intr-o clipd masa fu gata: citeva
foi late $i rotunde de podbal cu zglavoace $i
boi^teni uscati pe vatra. (C. Hoga§). - Planta
erbacee din familia compozeelor.
POD BO ARE n. pl. - Tocuri.
PODBOICAf. - Plamadeala cu drojdii.
PODBORCA f. - Lopata de fier.
PODBORNIC n. - Rindea speciala de facut
jgheaburi^
PODCRILCA f. - Gard la vintir.
PODE f. Pi pode punim flori, privazu si bati
de-afari intriferestrari $ipareti. (TD). - Pervaz.
PODEAf. - Du§umea.
PODEALAf - Du§umea.
PODEALA DE SUS/ - Plafon.
PODET n. - Pod la poiata.
PODGORIU adj. Merg altii la Suceava... Iar
altii la Cotnarul iubit §i podgoriu, Pe unde stau
cu oastea Bogdan, domnescul fiu. (V.
Alecsandri). - Acoperit de vii.
PODGHIAZ n. E x p r. In podghiazuri = fara
rost. Dupa ce aipurtatciubotile... umblind toata
ziua in podghiazuri §i le-ai scrombdit pe la
jocuri... acum ai vrea sdi-ti dan $i banii inapoi?
(I. Creanga). - Brambura.
PODGHIAZ n. Dumitra§cu-voda, temindu-sd
de le$i sd nu sloboadza niscaiva podghiazuri...
(1. Neculce). Saraciti§iprigoniti depodghiazuri
$i bulucuri depradd, se ingreto^au $i moldovenii
de a$a viata. (M. Sadoveanu). - Unitate militara
dintr-o tara straina trimisa sa prade; banda de
jefuitori.
PODHORNI§I n. - Curea la capeteala.
PODHORNITA f. - Policioara (la jug).
PODHORNITA f. - Gitar (la capastru).
PODHORTAI (a) - A trage tama la radacina
porumbului.
PODINAf. - Scindura folosita ca pardoseala.
PODINA f. - Partea de jos a unei §ire.
PODINA f. - Tavan, plafon
PODINA f. - Resturi de la vinturarea cerealelor;
gozura.
PODI§ n. Nimic mai frumos decit situatia
acestui tirg, pe un veselpodi§ irnbratimat de Siret
$i Moldova. (C. Negruzzi). - Platou.
PODIS n. Care, tunuri in §anturi le imping
fac podi$uri late cu trupuri singeroase. (V.
Alecsandri). Opincilefi^iira asprupegheata. Se
apucara amindoi de umeri §i, incet, trecurd
dincolo, pe podi§ul lucios. (M. Sadoveanu). -
Podet.
PODI§CA f. Trage podi§ca de car, Sd md treci
la cela mai. (V. Alecsandri). - Pod umblator.
PODI$ORfl. - Blidar (mobila).
PODI§OR n. - Blidar (in perete).
PODI§ORh. - Masa de bucatarie.
PODIT adj. Lind podita. (DD). - Dopuroasa,
plina de impuritati.
PODMOJI m. pl. - Lambe de dinapoi la caruta,
car.
PODMOL n. Esti la Nestru, drept injios main,
podmol. (Folclor). - Povimi§.
PODNAREAD n. - Medina, piele de captu§it
caputa cizmei.
PODNAVES n. - Loc umbrit pentru vite, la
stani§te; umbrar.
PODNAVES n. - §opron.
PODNAVES n. - Constructie adaugatoare la
casa.
PODNAVES n. - Patul la vie, pepenarie.
PODNOSa. -Tava.
PODOBI (a) - A impodobi.
PODOGHI (a). fjipomintu о podoghit: Cu luni
$i soari, §i cu steli. (Folclor). - A impodobi.
PODOIC A f. - Pervaz.
PODOIMA/ - Chinga de-а curmezi§ul cracilor
carutei.
PODOIMA f. - Element la cotiga pe care se
reazema grindeiul. ,
PODOROJNA/ Cinovnicul vine cu podorojnci-
n caruta depo$ta. (V. Alecsandri). - Dispozitie
de a se da cai de po§ta.
PODOROJNIC m. - Patlagina mare.
PODOSIE f. - Fiecare dintre cele doua bucati ।
de lemn fixate deasupra osiei carutei.
boDPORCA/ - Chinga la ferastraul cu rama.
|f>ODPORCA f. - Vergea de fier la coarnele
^lugului.
ipODPORCA f. - Pfoptea la fringhia cu rufe.
j^ODSAC n. - Minciog.
^PODSQLNIC n. - v. Podosie.
1j>OD§AUCA f. - Spatiu dintre strea§ina §i
peretele casei tarane§ti.
IfODUL OSIEI n. - Fiecare dintre cele doua
i bucati de lemn fixate deasupra osiei carutei.
'PODULET n. - Podet.
PODURELE n. pl. - Fi§ii de pinza, §tergare,
iprosoape care se 'leaga la prapore la
qhmormintare.
TODURI n. pl. - Pomene intru pomenirea unui
*decedat.
TODU§CA/ - Fiecare dintre cele doua
Jperinoace la caruta.
PODUSCA f. - Elementul cotigii pe care se
reazema grindeiul plugului.
PODU$CA/ - Plaz.
PODL^CA f. - v. Podul osiei.
PODL^CA f. - Scobar.
PODVADA f. - V. Podvoada.
‘"POD V AL n. - Capatii la butoaiele din pivnita.
PODVAL n. - Pivnita (in subsolul casei).
PODVOADA f. $i multa vreme raze^ii Vrancei
bir n-au platit, podvoada n-au facut, singuri $i-
-du fost stapini. (A. Vlahuta). E tare greu.
Stapinul... Ne strica prea mult zilele cu
vinatoarea, cu clacile $i cu podvezile. (M.
Sadoveanu). - Obligatie a taranilor din Moldova
in folosul domniei, mai ales in vreme de razboi:
prestatii (transport, carau§ie), rechizitionarea
animalelor de tractiune. Pentru prima data este
documentata intr-un hrisov de danie al lui §tefan
al II-lea, domnul Moldovei, din 1 august 1444.
PODVOADA f. - Corvada.
PODVOARA f. - Pridvor.
PODVODAR m. - Carau§, caruta§.
PODVODARI (a) - A se ocupa cu carau§ia.
POE NITA f. - Cotet, poiata.
. FOETICA/: - Cotet.
POFTIRE/ - Poftorire.
POFTIRE f. Intr-o covatica noua a$aza pine,
vin, untdelemn, rachiu, smochine... $i... due
hunilor de poftire. (E. Sevastos). - Gustare.
POFTIRE f. Cu prilejul innoirii anului ma
grabesc ca sd-tipoftesc cele mai mari norociri...
Acestepoftirisintmici... insa inima mea simta^te
*nai mult. (M. Kogalniceanu). - Urare.
POFTOS adj. Era el tare poftos, intr-o zi i-a
P	231
abdtut sd manince placinte. (TD). - Pofticios.
POGAN adj. О §tiu... cd sint pogan, cd mi-i
mild de mine singur. (DLR). Ii urit $i pogan $i
nu-iplacefetei sd se mdrite cu dinsul. (I. Sbiera).
- Urit, slut.
POGAN adj. Dar apoi §i de vorbit... se vede cd
vorbim pogan. (I. Creanga). - Stilcit, stricat.
POGHIBALA f. - Cinepa necrescuta,
nedezvoltata.
POGHIBALA / Ha! ha! bine v-au mai facut,
poghibale spurcate ce sinteti. (1. Creanga). -
$trengar.
POGHIRCA f. -Resturi de cinepa ramase dupa
cules.
POGHIRCA / - Prichindel.
POGtRNITOARE f. - Curea la capeteala care
trece sub gitul calului.
POGON n. - In Moldova: masura de suprafata
pentru vii de 40 de prajini in lung §i de 4 prajini
in latime = 160 de prajini patrate = 1440 stinjeni
patrati.
POGON n. Mi-ат durat $i ей о dughenijd pe
rdzdi^ia mea, ca sa-mi vind vinu de la pogoanele
din deal. (V. Alecsandri). - Lot de pamint de о
anumita marime.
POGON FALCESC n. - v. Pogon.
POGONARI m. pl. - Cai de povara.
POGONARIT n. - Dajdie in bani strinsa de la
tarani in folosul domniei.
POGONARITUL PE VII n. - Dare in bani;
se lua primavara sau vara de la toate categoriile
de tarani: cite un taler - leu de pe un pogon de
vii. A fost introdusa de Eustatie Dabija, domnul
Moldovei, in 1661. (Istoria Moldovei).
POGONARITUL PE PAPU§OI n. - Dare in
bani platita de toate categoriile de tarani din
Moldova in marime 2 orti sau un zlot pentru un
pogon de papu§oi - a§a se numea inca de pe
atunci (1693) papu§oiul in Moldova. A fost
introdusa de C. Duca, domnul Moldovei, in
1693. (Istoria Moldovei).
POGONARITUL PE TUTUN n. - Dare de 4
lei pentru un pogon de tutun; se lua de la taranii
moldoveni care cultivau tutun. A fost introdusa
de C. Duca, domnul Moldovei, in 1693. (Istoria
Moldovei/
POGONICI m. pl. $i la sluji a strigat, Pogonifi
a$a s-au bucurat $i plugu^oarele au a$dzat.
(Folclor). - Cei care mina boii.
POGOR n. An facut manu$ (de cinepa) cit ni-o
i§it di pi ppgor. (TD). - Teren cultivat.
POGORI* (a) - A cobori.
232
POGOR1 (a). Chiar sa vrei, Raza^ul nu se
pogoara la bataie cu femei. (В. P. Ha§deu). - A
se injosi. *
POGORI§ n. Puse in fafa inamicului in giurul
a^a-numitei creste militare... adecape Unia cea
mai indlfatd a pogori^ului, pe cei mai buni arca$i
$i pu$ca$i. (В. P. Harden). - Cobori§.
POGRIBAN m. - Porecla. (Th. Holban).
POGROM n. - Actiune du§manoasa (insotita
de jafuri omoruri) organizata de elemente
nationaliste extremiste contra unei minoritati
nationale.
POGROMIST n. - Persoana care participa la
pogromuri.
POHACE f. Un placintar s-a dus cu о pohace
s-o vinda. (C. Negruzzi). - Un fel de turta sau
placinta facuta cu orez.
POHFALA f. S-au intors (§tefan cel Mare) la
scaunul sau, la Suceava, cu mare pohvald $i
biruinfa. (Gr. Ureche). La al treilea ceas al
noptii, domnul se sui cu doamna in radvan, intre
facie $i calareji, ca sd faca cu mare pohfala
drumul scurtpina la Trisfetite. (M. Sadoveanu).
Fugi de-а curf lor pohfala. (C. Conachi). - Fast,
pompa.
POH1RNI (a). Dumnazau l-au pohirnit din
scaunul imparatiei. (D. Cantemir). - A rastuma,
a surpa.
POHOARE/ pl. Lua-l-ar dracupe morar, Cind
zdri atitea card Cu pohoara impohorite, Cu
hlanfiu de fer legate... (Folclor). - Poveri,
incarcaturi.
POHOATA f. - Codo§ca.
POHOD n. E x p r. A duce in pohod = a duce
calul de capastru. Duceau caii - ce erau acum
un obiect de lux - in pohod. (C. Negruzzi).
POHOD n. Treci, maicufa-not Ori cu luntrea,
Ori cu murgu la pohod. (Folclor). - Capastru,
friu.
POHODNIC n. Unde-s cdldra^ii groznici Cu
fugarii lor pohodnici? (C. Stamati). - Cal tinut
in capastru.
POHODNIC n. Intr-un pirdu de nemica i s-au
inecat craiului unpohodnic. (Gr. Ureche). - Cal
dus de capastru.
POHODNICAR m. - Pescar (duce cu luntrea
pe^tele prins).
POHONT m. - Soldat in vechea armata rusa.
POHONT m. Da ce-ai patit, md pohonfule, de
te-ai sculat cu noaptea-n cap? (I. Creanga). -
Copii neastimparat, vioi.
POHONTE§TI adj. A incarcat douasprezece
p__________________________________________
care pohonte^ti $i le-a pornit la moard. -
Militare, mari.
POHONTIE f. Foaie verde de scumpie, In vneme
de pohonfie, Cu carul cu patru boi, Cind e
seceratu-n toi. (Folclor). -Concentrare (cu carul
cu boi pe vremea de razboi).
POHORNICI n. - Curea la capeteala.
POHORNICI (a) - A lega pohomita sub gitul
calului.
POHORNICIOARA f. - Policioara la jug.
POHORNITA f. - Curea la capeteala.
POHORNITA f. - Partea de jos, policioara
jugului.
POHOT adj. Atuncipohoafa de baba о cheama
iard^i la dinsa. (I. Creanga). - Prefacuta.
POHREB n. - Pivnita.
POI n. - Pleava de aidani. (Th. Holban).
POIATA f. Baba se duce in poiatd, gdbuie^te
gdina, о apuca de coadd §i о ia la bataie, de-ti
venea sa-i plingi de mild. (I. Creanga). О vulpe
la faran se innadise odata La pasari in poiatd.
(A. Donici). - Cotet.
POIATA f. Oricine hrane^te un pore in poiatd
trebuie s-o $tie aceasta. (N. Gane). - Co§tereata.
POIATA f. Spre marea mea bucurie descoperii
din dos $i la lumina unui chibrit о poiatd de
scinduri plina de fin. (C. Hoga§). - $opron.
POIATA f. lata cd un paedtos de jitar, cum
§edea la о poiatd, aproape de marginea unui
sat, pune pu$ca la ochi. (Folclor). - Adapost
primitiv in cimp.
POIATAf. - Gogineata.
POIATA/ - Grajd pentru vite.
POJAR n. A biruit $i sugdricea de covrig
mestecat la gura, §i macul §ipojarul, $i vdrsatul.
(M. Sadoveanu). - Rujeola.
POJAR n. Dupa atitea razboaie $i maceluri, f
pojaruri, $i risipd, top sintem la pamint. (M.
Sadoveanu). Pojand de la 20 iulie prefdeuse in
centra mai mult de jumatate a oraqului Ia§i. (C.
Negruzzi). - Incendiu.
POJAR n. Sesimteafoarte bine in preajma unui
pojar cladit din trunchiuri intregi. (M.
Sadoveanu). - Foe.
POJAR n. E x p r. A da pojar = a da foe. A dat
pojar finului §i finatelor, a ascuns prin gropi
griul $i orzul, $i dwpnanul a gasit tot pustiu in
drumul sau. (C. Negruzzi). - Foe.
POJAR n. $i cum creqtea pojarul rasaritului,
cre^tea $i-n mine un tremur mare. (M-
Sadoveanu). - Ro§ata zorilor.
POJAR n. Copii! aduceti un ulcior de apa de
b stincd, Sa sting pojarul men de dor jalea
lea adinca. (V. Alecsandri). - Inflacarare,
oare.
JJARNA f. - Saca.
toJARNIC m. Era batrin... il dobora
jarnicii. (V. Alecsandri). - Pompier.
(QJARNITA f. - Planta cu flori galbene-aurii.
QJARNICIE f. Izbucni deodatd seninalul
lungul spamintat al trimbtfei de lapojarnicie.
M. Sadoveanu). Cumparase (iepu^oarele) de la
&p°pd, nefiindpe vremea pceea pojdrnicii de
indesa cumperealtele. (I. Creanga). -Cazarma
Iptnpierilor.
jfcjJAROAICA/ Margind ei pin padure au dat
pojaroaica. (Folclor). - Pajura.
ip JI JIE f. Tot trag cu ochii la pojijia casei. (E.
ievastos). О raza^ie destul de mare, casa
mtrineasca cu toata pojijia ei, о vie cu livada
g&imoasd, vite $i multe paseri alcdtuiau
^pspoddria babei. (I. Creanga). - Totalitatea
Iujilor dintr-o gospodarie.
IIJIE f. Acum nu md iarta pojijia sd ma-
*• decit c-o fata de boier. (V. Alecsandri). -
re.
LATA f. Se vor veseli... in curt He $i in
itele cetdtii ceii de sus. (Varlaam). Pentru
a poiata $i curtea lui Domnului sd ne rugdm.
softei). - Palat.
LCA f Lelea Ileana era imbracatdi
iincios, cu fustd $i poled cernite $i bariz
mill. (M. Sadoveanu). fam vazut о copilitd
Шта-п poled §i-n rochifd. (E. Sevastos). -
fcheta femeiasca de stofa, croita pe talie.
wLCA f. - Pufoaica.
®OLCA f - Pra^itoare de rarit porumbul.
®DLCUTA f. Era inibracata pared tot cu
It$eea$i fustd de stamba §i cu aceeafi polenta
^horita. (M. Sadoveanu). Sd-mi fac fustd
ard $i polenta gdlbioard. (§ezatoarea). -
i (haina) mica.
ECRA/ - Porecla.
EHNITA/ - Omat zgrunturos.
EU n. - Lan de grine.
1Си - Pat de lemn; lavija.
ICA f Dar inainte de-а md tunde chilug
'a Gheorghe mai intii m-a tuns polica. (I.
i). - Model de tunsoare.
ICA f - Zuluf pe fruntea unui barbat.
ICICA f. - Corm an a.
E™MCUTA/ Am о gdina pestricutd, О pui in
n pe policuta. Cartea. (A. Gorovei). -
cioara.
P	233
POLIGNI (a). - A se apleca la pamint, a-§i
indoaia tulpinile (grinele, iarba).
POLIGNIT adj. Griupolignit. (DD). - Aplecat
la pamint.
POLILCA f. - Pra^itoare de rarit porumbul.
POLISADNIC n. - Gardut la marginea prispei.
POLITER n. - Blidar.
POLISIOARA n. - Blidar.
POLI§IEf - Apa de ploaie inghetata pe crengi;
polei.
POLI§IE f. - Lapovita.
POLITICA f - Mot, smoc de par pe fruntea
unui barbat.
POLITICA f. - Bucla pe fruntea femeii.
POLITIC! (a) - A aranja treburile, a pune la
cale. (I. Neculce).
POLIT n. - Blidar.
POLITARI n. - Blidari.
POLITA CU RAFTURI f. - Blidar.
POLITA f. - Blidar (mobila).
POLITA f. - Blidar (in parete).
POLITA f. - Cotruta.
POLITA f. - Pervaz.
POLITA f. - Cormana.
POLIVALNIC n. - Stropitoare.
POLIVALNIC n. - Marina de stropit via, pomii.
POLIVALNITA f - Stropitoare.
POLIVAN n. - Stropitoare.
POLIVANCA/ - Stropitoare.
POLIVANIC n. - Stropitoare.
POLIVIZATOR n. - Marina de stropit via,
pomii.
POLIVNIC n. - Incapere unde se pastreaza
pleava; plevnic.
POLIZARI m. - Roata de tocila.
POLOBOC n. Pe trepte de stejar, urea acum a
doua oara mo$ Chirild, din hruba cu poloboace,
ducind in niind о oala mare smaltuita, plind de
vin invechit la intuneric. (M. Sadoveanu). Lemne
la trunchi sint, sldnind §i faina in pod este ...
curechi in poloboc, slava domnului. (1. Creanga).
In curte erau treipoloboace desfundate piine de
vin. (C. Negruzzi). Un poloboc cu vin Mergea
in car pe drum, incet $i foarte lin. (A. Donici).
Am un poloboc cu perje, §ade cu gura in jos $i
nu se varsa. Co§ul. (A. Gorovei). - Butoi.
POLOBOCEL n. Tatal, stapinul casei, $ede la
о parte pe un polobocel a$ezat cu fundul in sus.
(M. Eminescu). - Butoia§.
POLOCRA f. - Porecla.
POLOCRI (a)-A pored i.
POLOCOTNIC n. - Pervaz.
234
POLOG n. - Cinepa culeasa; manunchiuri de
cinepa nelegate §i lasate pe ogor sa se usuce.
POLOG n. Pologul de tatari se apropie din ce
in ce. (S. F. Marian). - Vai, multime.
POLOG n. - Brazda (de iarba, grine) cosita.
POLOG n. - Otco§. Mi-arde inimioara-n co$
ca finu vara-n otco§. (S. Tutescu).
POLOG n. Asta-i cit po(i lua in (apoi. (TD). -
Gramajoara de paie, fin.
POLOG n. - Covor de lina.
POLOG n. - Aparator de tintari, asemanator cu
baldahinuL
POLOG n. E x p r. A sta polog= a sta, a zace la
pamint. - Aplecat, apasat la pamint. - Brazda.
POLOG INRACLAT n. - Cadrel (covor);
paretar in dame.
POLOGAR m. - Lucrator care intoarce, aduna
poloagele.
POLOGI (a) - A cosi brazde.
POLOGI (a se) - A se apleca la pamint, a se
patuli.
POLOGIT n. Facerea poloagelor se mai
nume^te pologit. (T. Pamfile). - Pologire,
aranjare in poloage.
POLONIC n. La masa, se vepezea ca leul, apuca
polonicul, cotrobdia prin cazan $i umplea
strachina cu ce era mai bun. (M. Sadoveanu).
Bucatarita vine inaintea nunta^ilor cu un polonic
intins intr-o mind. (E. Sevastos). - Linguroi.
POLONIC n. - Lingura mare de lemn, metal.
POLONIC n. - Strecuratoare; dur§lag.
POLONIC n. - Ciorbalic.
POLONIC n. - Cratita.
? 5
POLONIC n. - Teica de baut apa la un put in
fata.
POLOVIC n. - Covora§, tol ingust pentru
du§umea.
POLOVNIC n. - Incapere in care se pastreaza
pleava.
POLTINA/ - Moneda de aur de 50 de copeici.
POLUDA f Calu cu poludi pi ochi о luni vedi
$i una nu. (TD). - Oftalmie periodica la cai.
POLU$CAf. - Moneda ruseasca de arama care
a circulat §i in Tara Moldovei.
POLVENI m. - Flacara.
POLZUN n. - Plaz
POM n. - Copacel, creanga impodobita cu
covrigi, bomboane, mere la inmormintare.
POM n. - Tulpina.
POM AGUT m .-Dud.
POM CU BORTA m. - Copac scorburos.
POM CU CORBURA m. - Copac scorburos.
p
POM CU SCURBATURA m. - Cop^
scorburos.
POMANAf. E x p r. Nu-i pomana = n-are rost.
О dzis delectoru cd nu-i pomani sd-nve(e mai
departe. £DD). - Rost.
POMARIE / ~ Fructe.
POMANAR m. - Cer^etor.
POM^NAR m. - Roman, tigan.
POM AT n. Ceia ce vor intra in vie sau in pomat
pentru sd manince numaipoame, sd nu sd certe.
(Pravila lui Vasile Lupu). - Livada.
POMAT n. - Sad. To(i mo^nenii §i clacaqii au
saduri intinse de pomi $i de vii. (I. lonescu).
POMAZANIC m. Fratilor sd nu va indesati a
piri pe domni, cd-s stdpini §i pomdzanici a lui
Dumnedzdu. (I. Neculce). - Uns al lui
Dumnezeu.
POMAZUI (a). Inalt-preasfinjitul Teoctist... a
ie$it la Direptate sd pomdzuiascd pe voda $tefan.
(M. Sadoveanu). - A investi, a unge, a mirui.
POMAZUIT adj. - Uns, miruit, hirotonisit
(ierarhi), investit (domni).
POMIHET n. - Pinza de paianjen.
POMINOC n. $i veniti cu pominoace prejiur
domnul. (Dosoftei). - Prinos, dar.
POMINTEAN m. Tetea a fost pomintean,
bdtrinelul a fost pomintean, tatd-meu jumdtate
pomintean, dape jumdtate l-a intors arenda$...
(Folclor). - Raze§.
POMISTEALA/ - Ceamur.
РОМ1ТА/ A aflat о buruiana cu ni$te pomite
ca alunelele. (I. Sbiera). - Pomu§oare de mure,
zmeura §.a.
POMITEL n. In acest pomi(el se afla la unii
gospodari $i ci(iva stupi. (T. Pamfile). - Gradina
(in cay se cultiva zarzavat, flori, pomi).
POMINT n. - Podea (de lut).
POMINT TIRLIT n. - Pamint gunoios.
POMINT TOCMA n. - §es.
POMINTA (a) - A improprietari cu pamint.
POMOC n. - Loc ingradit intr-o apa pentru topit
cinepa.
POMOROACA f. - Chiciura.
POMOROACA f. - Bruma.
POMOROANCA f. - Portocala.
POMOSNA f. - Fundul carutei; scinduri
fundul carutei.
POMOSTE f. - Platforma ridicata pe care se
construiesc diferite cladiri in locurile inundabil^
POMOSTINA/? -v. Pomo$tina.
POMO§TINA/ Numai iata cd da de secu^
de-о funie $i de un sfredeleac pe pomo^tif^
р
235
Ё(1. Creanga). - Podul carutei.
ZOC n. - Pamatuf.
41 (a) - A stropi via, copacii.
RI n. pl. - Pomi (la inmormintare).
^ONIHOS adj. Se uita intr-o parte vede in
fya. (DD). - Sa§iu.
I0NOGI m. pl. - Pedale la razboiul de tesut
prizontal).
£ONOR n. Porne^te el $i se duce tot inainte pe
fyte ponoare, pina ce da peste un btdhac. (I.
JJreanga). Spre dreapta se adincea un ponor. (M.
Sadoveanu). S-au aflat la Movilau De Codreanul
$la rau, Cd se primbld prin ponoare, Prin potice
fira soare. (V. Alecsandri). - Coasta abrupta,
ibvimi§.
IpNOR n. - Dolina.
|DN6rp. - Pod plutitor.
£ONORI (a). Se urea pe piscuri a stincilor
lable... Sd seponorasca in adinciprdpastii. (C.
pamati). r A pravali.
j^ONOR^(a) - A dobori (copacul).
KONORIT adj. Scdri inalte coborau printre
wastele prdbu^ite, printre bucati de padure
^norite in fundul ripelor. (M. Eminescu). -
^ravalite.,
^ONORIT adj. - Prabu§it, naruit, surpat.
fcNORIT adj. Pe о edrare ponoritdi, printre
fylcimi, coboriram din §osea in vale, in via
waginitg. (M. Sadoveanu). - Surpat.
gONOS^(a) - A purta multa vreme (o haina).
|pNOSITA adj. - Invechita, purtata multa
tfeme.
tpP n. - Pat la virtelnita.
top n. - Par gros cu care se bat stilpi in apa.
(OP n. - Stilp la strea§ina casei.
top n. - Par la corlatele putului.
toP n. - Gluga de porumb.
tpP n. - Manunchi de cinepa pus vertical, sa se
l|uce.
|t)P n. Imi atrase mai ales luarea-aminte un
fer tinar, incarcat cu pere rumene, a$a de multe
vpit crengile trebuisera safe sprijinite cu popi.
Sadoveanu). in coltul dimpotrivd $i sprijinit
un pop de brad, se ridica un horn mic de
Wrd rece, pustie §i fara cenu$a. (C. Hoga§). -
||ilp de sprijin, proptea.
toP m. - Bucata de lemn pe care se fixeaza batea
Цц nicovala.
to₽ANC^/ - Ciuperca.
toPANTAU n. - Proptea (la gard).
toPA m. - Lemn de sprijin a capriorului.
to PA m. - Stilp de lemn la strea§ina.
POPA m. E x p r. Zi de popa = zi de post. In zile
de popa... se ia mamaliga moale §i se face о
turtd. (CADE). — Post.
POPENCHI m. - Ciuperca comestibila.
POPERECICA f. - Vergea de fier intre coamele
plugului.
POPERECICA f. - Rascol la caruta.
POPERECICA f. - Picior la ri^chitor.
POPERECICA f. - Beschie.
POPIR n. - Taietura de topor in trunchiul unui
copac.
POPIND^C n. - Om scund.
POPINDAU n. - Baiat mic de statura.
POPINDZAC n. - Pluta din radacini de stuf,
papura.
POPIRTAC n. - Proptea la fringhia de rufe.
POPON n. - Invelitoare de pinza subtire pe cal.
POPONCA f. - Covora§ de lina cu ciucuri;
procovat.
POPONET m. Pe vatra clipea mijind, un capat
de luminare de sau intr-un poponet de lut. (C.
Hoga§). - Sfe§nic.
POPONET m. E x p r. A scoate poponet = a
scoate gata facut. §i-apoi lasd-te in conta sfintiei-
sale, cd te scoate poponet ca din cutie. (1.
Creanga). - intreg, rotunjit.
POPONET m. E x p r. A veni poponet = a veni
ca din senin, nitam-nisam, a da buzna (peste
cineva). - Nea§teptat.
POPONET m. E x p r. A sta poponet = a sta (a
ramine) in picioare. Un fedele§ de vin stdtea
poponet aldturi, ca un pitic al tainitelorpddurii,
care anume luase acea infdti^are. (M.
Sadoveanu). Dupa ce m-a doftorit, am ramas
un timp poponet in marginea patului. (M.
Sadoveanu). - Intepenit, nemi§cat.
POPONET n. - Fitil (la lampa).
POPONET n. - Opait.
POPONET n. - Lemn de sprijin la capriorul
casei.
POPONET n. - Catina (fructul).
POPORANI m. pl. - Oameni simpli, din popor.
POPORANI m. pl. Cind avea el chef il auzeam
$i noi, poporanii, cum i$i inaltdi glasu-i dulce de
tenor. (M. Sadoveanu). Preofi $i dascdli, §i
poporani ca aceia de fdeeau mare cinste satului
lor. (I. Creanga). - Enoria§i.
POPRE f. - Proptea (la fringhia cu rufe).
POPREALA f. - Arest la domiciliu. (1.
Neculce).
POPRE§NIC n. - Grinda (la casa).
POPR1 (a) - A impiedica, a opri.
236
POPRICIOC n. - Lemn care inlesne§te
ridicarea unei greutati.
POPRIGA f. - Gitar (la capastru).
POPRITORh. - Ham fara “jug” §i §treanguri.
POPRITOR n. - Proptea la fringhia cu rufe.
POPRUSCA f. - Curea la pantaloni.
POP§OAE f pl. - Plantatii de porumb;
porumbi^te.
POP§OE§ m. - Crin.
POP§6lNITA f. Pop^oinita de rasarita. (DD).
- Teren de pe care s-a strins floarea-soarelui.
POP§OI n. - Porumb.
POP§6l n. - Stinjenel.
POP§6l CU GRAUNTE m. - Cocean necuratit
de boabe.
PORADA f. Se dusi la baba iara dupa porada;
baba ii spune: Fata draga, du-te acasa §i cind a
bate vint e§ afara. (Folclor). - Sfat.
PORAIBURI n. pl. - Baliveme, fleacuri. (Th.
Holban).
PORAI (a se) - A trebalui prin casa. (Th.
Holban).
PORAI (a) - A ajuta la pregatirea unei nunti.
PORAITOARE f - Bucatareasa la nunta.
PORCAN n. - Gramajoara de fin, paie, trifoi,
cit se poate lua о data cu furca.
PORCAN n. Dupa pop^oii si co$e, ii taiem
cu sd^irea, ii fa$em a$a porcane. (TD). - Gluga.
PORCAN m. - Pore mare §i gras.
PORCAN m. Stai, maiporcane, cd te cdptu§e$te
ea, Marioara, acu$! (1. Creanga). - Neru^inat,
pore.
PORCAN n. Fiii Oaia-Cdpuritei scoate sabia
$i cind l-a luat la biedtit, о facut 12 porcane de
carne. - Gramada.
PORCA f. - Calcii la plug.
PORCANEL n. - Gramajoara de fin, paie,
lucema, cit se poate lua intr-o furca.
PORCANI (a) - A aduna (finul gramajoare).
PORCAREATA f - Gogineata pe butuci.
PORCARAE f - Muitime de porci.
PORCARA§ m. - Coada-vacii.
PORCI m. pl. E x p r. Cind or zbura porcii =
niciodata. - Nicicind.
PORCINA/ - Carne de pore.
POREADCA f. $ezi numai acasi nici nu fa$i,
ni$i о poreadciprin ogradi. (Folclor). - Ordine.
PORENCIC m. - Corlata la pod.
PORFIN n. - Parfum.
PORGHICE f. M-am uscat ca porghicea, M-
am topit ca cinepa. (Folclor). - Fir de cinepa
necrescut; poghirca.
p_________________________________________
PORICALE f. pl. Cumpara-ne el vara, din banii
sdi, cofe de zmeura §i fel de fel de poricale. (I.
Creanga). Numai cd ne-am ferit de a ne raci $
cd n-am mincat poricale sau zaharicale. (M.
Kogalniceanu). - Fructe de tot felul.
PORNEALA f. - Plamadeala.
PORNEALA/ - Pomirea turmei de oi la pascut.
PORNEALA/ - Loc de pascut pentru oi.
PORNICIOARA/ - Policioara (la plug). .
PORNIRE/ Acolo un crac de munte se dezbinci
cu pornire, Pravdlindu-se cu vuet in talazul
rdzvratit. (C. Negruzzi).S-au ridicatоfurtuna...
cu atita pornire, incit pe loc s-o rupt funia. (V.
Draghici). - Furie, violenta.
POROCLA f. - Porecla.
POROGANIE/ lata ce am pajit cu cele doaua
(surori) mai mari! $i apoi incepe a-i spune toata
porogania. (I. Sbiera). - Patanie.
PORON n. - Pod umblator.
PORONCA f. - Rugaminte.
PORONCA f. - Insarcinare.
PORONCA / - Cheza§ie.
PORONCA/ - Veste, anunt.
PORON I (a) - A se surpa; a aluneca (terenul).
PORONIT adj. - Surpat, alunecat.
PORPAI (a) - A scurma.
PORTAR m. Daca omorira pre Stefan voda
(Lacusta), cu tofii au ridicat domnu pre
Alixandru voda, ce-izicea Cornea, carilefusease
atunci portariu la cetatea Sucevii. (Gr. Ureche).
- Mare dregator insarcinat cu apararea capitalei
§i a curtii domne^ti a Moldovei. In veacul XVI i
se spunea §i hatman, in care calitate comanda.
in lipsa domnului, oastea Moldovei.
PORTA§ m. La porta§ un htduba§, La portita
о hulubita. - Stilp la poarta.
PORTCURA f. - Ureche (pentru curea la
pantaloni).
PORTIHACI n. - Zavor la razboiul de tesut
(orizontal).
PORTITA f. - Gurar (la plita, la cenu§ar).
PORTITA f. - Ochi mobil la fereastra.
PORTITA LA CUPTOR f. - Gurar.
PORTNOAICA f. - Croitoreasa.
PORTNOI m. - Croitor.
PORTOMANETA f - Portmoneu.
PORTURI f. pl. N-ai lucrat cum se cuvine, Ai
avut porturi cam proaste, Ai dormit prea pe
coast e. (TD). - Purtari.
PORUMBAC m. Sd nu cumva sd-mi prindeti
pe ponunbacu ori vro puied bogheta, cd va
spinzur. (C. Hoga§). - Pasare cu penele pestrite
1-
'.й’>'
IIJrUMBAC adj. - Cu pete mici de diferite
|jorir(cal).w
jlORUMBAf. - Fructul maracinului.
jk)RUMBACEL adj. Primbla-mi-sd-un
Ifoinicel... Cu murgul porumbdcel, Da-ma,
faaicd, dupa el. (E. Sevastos). - Suriu.
jSORUMBE f. pl. - Porumbrele (fructe).
fORUMBEL adj. S-a ivit un voinicel Pe-un cal
$nat, porumbel. (V. Alecsandri). - Cenu§iu-
$netiu.
fORUMBIU adj. - Suriu (cal).
jJORUMBRIE/ - Desi§ cu porumbrei.
PORLNCEALA f. - Ordin.
POSADA/ - Suburbie, a§ezare de me§te§ugari,
liegustori §i plugari din preajma unei cetati
Sioldovene§ti (veacurile XIV-XV).
(Enciclopedia Moldovei).
fOSADA f - In Moldova medievala: bir pe care
|aranii moldoveni erau obligati sa-l plateasca
pentru intretinerea gamizoanelor din cetati,
ititarirea acestora. Pentru prima data este atestat
intr-un document din 13 martie 1466, prin care
§tefan cel Mare, domnul Moldovei, da “mare
Stobozie” satului Negoe§ti, proprietate a
Mitropoliei Moldovei, inclusiv “de posada”.
POSADCA/ hot. - Legarea navodului, avei de
cele doua odgoane paralele.
POSADNIC m. - In Moldova medievala (sec.
XV): dregator domnesc care administra posada,
iftcasa darea posadei §i controla prestarea muncii
№ posada. Atestat documentar intr-un hrisov al
Kri Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, din
M21. (Enciclopedia Moldovei).
POSAD! (a). Ridica de lapamintpe mi$di... ca
sa-i posadeasca cu puternicii narodului.
(Dosoftei). - A a§eza.
POSADIRE f. - Montarea plaselor pescare§ti
pe fringhii sau pe odgoane.
POSAI (a) - A mocni (focul).
POSCONITA f. - Cinepa stearpa (fara seminte).
BOSCONITA f. - Fire de cinepa lasate pentru
Sarninta.
POSESARIE / Pomintul l-o luat §i l-o dat in
Poses arie. (DD). - Arenda.
“OSESIE/ Pas’ de-ji mai da mo^ia-n posesie,
sd prime^ti batjocuri in loc de ciqtiguri. (V.
^fecsandri). - Arenda.
POSESOR m. Cu cit insa se invoie^te cu
$&sesorul, cu atita e numultdmit de chirigiu. (C.
^fegruzzi). - Arenda§.
POSLID n. - Lina proasta ramasa dupa
Ptelucrare.
P	237
POSMAG m. Eu am acolo un hambar plin de
posmagi; ia a$a pentru imprejurdri grele,
doamne fere^te! A minca la posmagi $i a trai $i
elpe lingd casa mea. (I. Creanga). - Piine uscata.
POSMAGEI m. pl. - Biscuiti de casa.
POSMAGI (a) - A presara cu posmagi pisati.
POSMAGIT adj. - Uscat.
POSMEDZ m. p. - Pateuri.
POSMOL n. Vacile s-au strins posmol, C-au
gindit cd-i moartea lor; Merge sluta la ocol,
Vacile cadeau posmol. (DD). - Gramada.
POSODI (a) - A a§eza plasa pe fringhii.
POSODI (a) - A lega о plasa pescareasca de
doua odgoane.
POSPAI n. - Praf la moara; ometita.
POSPAI (a). Pospae^ti pe i^i-colo. (DD). - A
pra§i pe alocuri, de mintuiala.
POSPAIALA f. - Lucru facut de mintuiala.
POST ATA f. Au ar at toata ziua о postatd mare.
(DD). - Parte dintr-un lot de pamint.
POST ATI (a) - A imparte (un teren) in parcele.
POSTE/ - Posteuca; pirghie.
POSTEL! n. - v. Posteuca.
POSTELNIC m. Judeca toata curtea
domneasca: pe aprozi, pe curieri $ipe turci. (M.
Costin). In Moldova medievala: dregator de
curte, membru al divanului; avea grija de odaia
de dormit a domnitorului, rinduia audientele la
curtea domneasca. Atestat documentar intr-un
hrisov al lui Alexandru cel Bun, domnul
Moldovei, din 1407. - Stratomic.
POSTELNIC m. Dvorbitor inaintea domnului
$i pircalab de Ia$i $i tilmaciu a limbii striine.
(Gr. Ureche). Mare§al al curtii domne§ti a
Moldovei, membru al divanului. - Stratomic.
POSTELNIC m. Lumea privea la postelnicul
Zimbolici ca pe un model de barbat. (C.
Negruzzi). - Titlu onorific boierilor fara atributii
(sec. XIX).
POSTELNIC AL DOILEA m. - Ajutor de
postelnic.
POSTELNICEASA f. Din ietaculpostelnicesei
se deschise о galerie, unde ea iubea a cultiva
florile cele mai rari $i mai frumoase. (C.
Negruzzi). - Sotia postelnicului.
POSTELNICEL m. - Slujba§ al curtii domne§ti
sub ordinile marelui postelnic.
POSTELNICIE f. - Dregatoria de postelnic.
POSTELNICIE/ Boieriipreferausa fie... mai
multe visterii, mai multe postelnicii. (В. P.
Ha§deu).
POSTEUCA f. - Piedica; opritoare de lemn la
238
Р
roata carului (carutei).
POSTEUCA/ - Proptea la fringhia de rufe.
POSTEUCA f De inima carutei atirna
pacorntfa cufele^tiocul$iposteuca. (I. Creanga).
- Lemn scurt §i gros cu care se ridica, se sprijina
osia carutei.
POSTIMENTE n. pl. Punim doui postimente,
di lemn sau di chiatri, $i a$adzam polobocu.
(TD). - Capatie sub butoaiele piine.
POSTIRNAC n. - Cufundar.
POSTOLEUCAf. - Cirja.
POSTORONCA f. - Curea de piele (funie, lant)
ce leaga hamul de orcicul carutei.
POSTORONCA f. Postoronca de dascal
Simeon Fo$a din Tufuieni, numai pentru cd
vorbe^te mai in tilcuri decit al(ii f sfircie^te toatd
ziua la tabac, cere cite trei husa^i pe luna. (I.
Creanga). - Om §mecher, lichea.
POSTORONCA f. - Curea la jugul de piele.
POSTORONCA f. - Cheutoare de piele cu care
se leaga huluba de ham.
POSTORONCA f. - Lant (sirma) ce leaga osia
carutei §i huluba (la caruta de un cal).
POSTORONCA f. E x p r. Cal la postoronca =
cal latura§ inhamat la caruta.
POSUDN1C n. - Bufet (mobila).
PO$AICA f. - Vin prost. (Th. Holban).
PO$I vb. pers. I, sing. prez. (de la a putea) -
Nu pof sd spui; Trandafir cu doi bubo^i, Te-a§
iubi, da nu mai po$i. (Folclor). - Pot.
PO§TALION m. - Factor postal; po§tar.
POSTALION m. Du-te de spune surugiilor sd
inhame po^talionii la trasura cea galbdnd. (V.
Alecsandri). - Cal de po§ta.
PO$TANIE f. - Anecdota.
POTAIE f. Huideo, potaie. (Gr. Vieru). -
Nesuferit, canalie; nume dispretuitor dat
oponentilor.
POTAIE f. A inceputaviscoli $i umbla dihaniile,
potaie. (M. Sadoveanu). Ti-am spus cd nu ma
tern nici de о potaie intreagd. (I. Creanga). О
potaie de cini sta pe imprejurul parilor $i privea
cu pofta la acele capete singeroase. (V.
Alecsandri). - Haita de ciini, lupi.
POTCLATCA f. - Medina, piele pentru catu^it
caputa cizmei.
POTCOAVA f - Unealta pentru infundat
poloboacele.
POTERA§ m. - Mercenar cu serviciul intr-o
potera.
POTERA f. - In Moldova medievala,
deta^ament de oameni inarmati, cu sarcina de a
pazi stapinirea §i rinduielile ei.
POTICALAf. Nupartene^te cronicarul Bielski
a lor sai, ce serie poticala ce au petrecut §tefan
voda ($efan al II-lea) cu ajutorul lor, de au perit
cu tofi. (Gr. Ureche). - Infringere.
POTICA f. - Pirleaz.
POTICA f. - Urma lasata de un §uvoi de apa,
POTICA/ - Jgheab la tease.
POT1CNI (a). Cu$md de mdcie$ in cap i-o pus,
Cind il stringe, Singele-lpoticne. (Folclor). - д
podky, a naboi.
POTING n. - Piedica, opritoare de fier la caruta,
car. .
POTING n. - Traista in care se da mincare la
cai.
POTINGOS adj. - Noduros, cioturos.
POTIRNICHE f. - Femeie mica de statura,
slaba.
POTLATCA / - Captu§eala.
POTLATCA f. - Medina.
POTLEICAf. - v. Potclatca.
POTLOG n. - Loc sterp in porumbi§te.
POTLOG n. - Vechitura; incaltaminte rupta.
POTLOGAR m. Stai, potlogarule, cd te impure
ca pe un cine. (M. Sadoveanu). Ghidi, potlogar
neru^inat!... Buzunarele (i-s piine de chifle ...
nu te-am vazut eu cind le-ai furat? (V.
Alecsandri). Potlogarii, de care gemea ora^ul...
pindeau pe nesocotitidpedestru care zabovise a
se intoarce acasd. (C. Negruzzi). Sacu^orul meu
de voiaj... mi-l §terse potlogarul drept suvenir.
(V. Alecsandri). - Punga§, hot.
POTLOGARIEf. N-aigasi chiar intr-o mie A$a
tirg vestitsdfiePentru boscarie...§ipotlogdrie!
(V. Alecsandri). Cu toate potlogariile $i relele
lui... era strapiic de fricos. (M. Sadoveanu).
Punga§ie, §arlatanie, escrocherie.
POTNOGI m. pl. - n. Ponogi.
POTOGRAFIE f. - Fotografie.
POTOLI (a) - A patuli, a calca in picioare
(griele). f
POTOLIT adj. Sd vad iarba potolita Si-o cop fa
adormitd. (Folclor). - Patulit.
POTOAE f. - Ceata (de copii).
POTOPI (a). §i pe unde treceau pirjol faceau'
Gerila potopea pddurile prin ardere. (!•
Creanga). Seceta$i lacustele potopisera toate
semdnaturile. (C. Negruzzi). - A pustii.
POTOPI (a). Peste tot s-au potopit 30 de pa$
(turci), fara ciltii agalari; 120 de tunuri mari
toatd urdia, cardie $i mulfime de bucate
negutitoreqti s-au istovit atunce. (1. Neculce).'
р
239
Knimici, a distruge.
KtRICALIU adj. - Portocaliu.
BpTRICALI (a). Stilpul cel de marmure cu
^rdturile lacramilor s-au potricalij. (D.
Kmtemir). - A gauri.
BqTRIVA f Eu potriva c-am gasit Pe Ileana
y&psinzeana. (Folclor). - Peyeche.
JoTRIVi (a). Scindura sipotrije^ti. (DD). - A
|xa, a se aranja, a veni.
w)TRIVNIC m. - Du§man.
M)TRIVN1CA f. §i el n-a gasit, Nici n-a
wpnenit Potrivnica-n lume §i cu frumos nume.
Solclor). - Pereche; femeie pe potriva.
IbTRlViT adj. Copiipotrivit. (DD). - Educat.
JpT§AUCA / - Fronton (la cerdac).
M)V ARC A f. - Cratita (de aluminiu) cu coada
Ipga-,
JfOVARCA/ - Linguroi.
BpVEASCA f. - Basma simpla de bumbac.
JOVESTCA f. E iara da casafie $i iara prine^te
^pvestcd, cd pe a$a §i a§a data se insamna
jjudecata. (Folclor). - Citatie.
BOVESTCA f. Nici о brazda n-am brazdat §i
№vestca mi-a chicat. (Folclor). - Ordin de
Жетаге, inrolare.
BOVIDLA f. Bunicd! cer cuvintul... da-mi о
$ucata de pine cu povidla! (V. Alecsandri). -
lagiun.
POVIDLA f. Fa$im povidli di meri. (TD). -
Magiun.
fOVIDLA f. - Dulceata.
fOVIDLA f. - Bulion de patlagele ro§ii.
loviDLA DE PATLAGELE/- Bulion.
SOVILICA f. - Volbura.
gOVIRLA f. - Magiun.
POVOD n. - Dirlog.
||OVODET n. - Sfoara intinsa pe apa;
Ustanteaza cirligele carmacelor.
|OVODNIC m. Neculai Milescul spdtariul, de
y^Vaslui de mo$ia lui, pre invafat $i carturar §i
’Же multe limbi: eline^te, slovene^te, grece^te $i
trce^te. $i era mindru §i bogat §i umbla cu
wpvodnici inainte domne^ti. (I. Neculce). - Cal
ttirtat de capastru.
1OVODNIC m. - Pescar de rezerva.
<OVODNIC m. - v. Pohodnic.
ipVODNICAR m. - v. Povodnic (pescar).
jfipZ n. - Portret mare.
||PZAR m. - Fotograf.
jjPZA f - Fotografie.
PZDERARAE f. - Puzderie multa.
№>ZIE f. - Fotografie.
POZI (£) - A se fotografia.
PRABITA f. - Strabunica.
PRACICAf. - Catarama.
PRAG n. - Partea de jos a burtii
PRAHAGHITAf. - Ciuperca comestibila care,
dupa coacere, lasa un fel de praf.
PRAHAGHITA f. - Came proaspata.
PRAHOANE/ pl. - Lambe la caruta, car.
PRAIN1C n. - Mai de rufe.
PRAJ n. Foaie verde foi de praj, Cinta cucu in
zdplaj. (Folclor). - Praz.
PRAJOC n. - Sapatoare de rarit porumbul.
PRAMATIE f. - Femeie u§uratica.
PRAMATIIf. pl. - Pozne; bazaconii, nazbitii.
PRAMATIOS adj. - Pozna§.
PRANIC n. -Mai de rufe.
PRANIC n. - Mai de rufe.
PRANICA (a) - A bate (rufele, pinza) cu
pranicul.
PRAP n. - Steag (la biserica), prapur.
PRAPALOG n. - Om venit cu traiul din alt sat.
PRAPA§NIC n. - Sapatoare de rarit porumbul.
PRAPUR n. - Cinste (bautura) §i bani cu care
tatal miresei din alt sat plate§te flacailor.
PRAPUR n. Cucoane mire, cere murgu prapur,
adica steag, $i mirele este dator a-i da acestui
baiatcifiva lei. (Gh. V. Madan). - Obicei la nunta
moldoveneasca; bac§i§.
PRAPURI n. pl. - Perdea de grasime la
intestinelej)orcului.
PRASADICA f. - Para padureata.
PRASA/ - Fier de calcat.
PRASCA f. - Fier de calcat.
PRASCUI (a) - A calca cu fierul de calcat.
PRA§A f. - Sapare.
PRA$OUCA f. - Sapatoare de rarit porumbul.
PRA$6UCA f. - Cultivator pentru afinarea
pamintului.
PRA§OVIC n. - Sapatoare de rarit porumbul.
PRA§UI (a) - A sapa.
PRATETE m. - Strabunic.
PRAV n. - Praf (de pu§ca).
PRAVAT n. Amindoua avind pravdt de-а tine
intru unire Dragostea dumnezeiascd cu acea de
omenire. (C. Conachi). - Tel, scop.
PRAVAT n. Ucazele lui Petru care ne-au reinoit
Din mind nu le lasa; dreptpravaf ii slujesc. (C.
Negruzzi). Sd aveti dipravaf bunile sfatuiri. (V.
Draghici). - Calauza, indrumare.
PRAVILA f. Pravila lui Vasile Lupu. - Cod de
PRAVILCAf. - Lopatica (de uns peretii cu lut).
240
PRAVILICESTE adv. Te-ai maritat?...
Pravilicepe? (V. Alecsandri). - Potrivit
pravilelor, legitim.
PRAVOSLAVIE/ - Religia cre§tina ortodoxa;
ortodoxie.
PRAVOSLAVNIC adj. Bisericdpravoslavnica.
- Ortodox.
PRAVOSLAVNIC m. - Credincios ortodox.
PRAVOSLAVNICIE f. Curentul religios din
Principate, izvorit din pravoslavnicie... nu se
putea amesteca cu acet curent de cultura
ardeleana. (N. lorga). - Religia cre§tina
ortodoxa.
PRAFTURI (a) - A batjocori pe cineva.
PRAJALA f. - Carne, ceapa, alte verdeturi
prajite impreuna.
PRAJALAf. - Prajitura (din ceapa, ro§ii, piper)
pentru ciorba.
PRAJI (a) - A se oglindi, a se uita in oglinda.
PRAJI (a) - A se usca bine la soare (cinepa).
PRAJINA f. N-apuc a merge nici douazeci de
prajini p prrr! se rupse un capat. (I. Creanga).
- Veche unitate de masura pentru lungimi
echivalenta cu 3 stinjeni, in Moldova egala cu
6,69 m.
PRAJINAf. Tatalsau ii da cinciprajini in vatra
satului, loc de casa, apoi о falce de aratura p
20prajini definef. (E. Sevastos). - Veche unitate
de masura a ariei, egala in Moldova c 26,76 m2.
PRAJINA/ Mulfi oameni au prajini de lemne
de alun, curdfate de crengi, cu crestdturi simple,
spre a ar ata palmele. (T. Pamfile). - Instrument
de masurare a suprafetelor.
PRAJINITAf. - Prajina mica.
PRAJIT n. E x p r. Cu prajitul = cu privitul. -
Privire.
PRAJITURA DE OUA/ Jumari.
PRAJITAI m. pl. - Prajituri.
PRAPAD A (a) - A prada.
PRAPASTIE f. - Nenorocire, napasta.
PRAPADENIE f. Se vede cd acesta-i
prapadenia apelor, vestitul Setila, fiul secetei.
(1. Creanga). - Pricina pierzaniei.
PRAPADENIE f. Iaca matupi Mdrioara c-o
jordie in mind, la tulpina cire^ului!... Scoboara-
te jos, talharule, cd te-oi invafa eu! Dar cum sd
te cobori, cdcijos eraprapddenie! (I. Creanga).
- Primejdie mare.
PRAPADENIE f. Se aude cd au venit turcii p
tatarii cita frunza p iarba, prapadenia
pamintului. (M. Sadoveanu). - Primejdie.
PRAPADENIE f. - Concenie.
PRAPADI (a). Prapadi p el citai bate in palnie
tot ce cipigase p mopenirea de la tata-sau pe
deasupra. (C. Negruzzi). Cu pasul m-a ratdcit,
Cu glasul m-a amefit; Linipea mi-am prapddit
(V. Alecsandri). Depe la infercatori amprapddit
drumul. (I. Creanga). Eu n-am vreme de
prapadit. (M. Sadoveanu). - A pierde.
PRAPADI (a) - A concern. Ii spune cd a
concenit pe vrdjma§ p cd se intoarce birultor.
(P. Ispirescu).
PRAPADI (a). Ce se vaieta p nu-l doare p cauta
p nu prapadepe? Porcul. (A. Gorovei). - A
pierde.
PRAPASTUI (a). Jgheaburile adincurilor se
desfundara p, din inaltul intunecimilor, se
prapastuira asupra pamintului ... potopul greu
al apelor. (C. Hoga§). Pared era un pin al mOrii
de vint prapdstuit de ripa. (M. Sadoveanu).
Curind sosi-va vremea a simfi In ce ripa
egoismul are a-i prapastui. (C. Negruzzi). - A
se rostogoli la vale, a se pravali din inaltime.
PRAPURICA f. - Vai la mireasa.
PRASAD Af. - Joc popular.
PRASADE MALAETE f. pl. - Pere zemoase.
PRASALAf. - Miner la cutit.
PRASADARI n. - Perar; par.
PRASADA$I n. - Par paduret.
PRASADZAL m. - Par mic.
PRA§I (a) - A sapa.
PRA§IRE f. Prin prapre se face la radacina
firului de popu^oi un muproi. (T. Pamfile). -
Sapare, distrugerea buruienilor §i tarnuirea
radacinii de porumb.
PRA§IT n. Prin prapt se taie toate buruienile,
care, crescind, ar inddup popu^oii. (T. Pamfile).
pr/§itor m. Tu (rege) epi fericit... n-auzi
cintecul de jale Cu care-p adorm foamea
prdptorii. (A. Vlahuta). Ma p trimite mama cu
demincare in farina la nipe lingurari, ce-i avearn
tocmifi praptori. (1. Creanga). - Sapator,
persoana care sapa.
PRAJITURA f. Popuprii, cu toate cd arfi lasafi
rari la prapturd, se indesesc prin infrafire. (T.
Pamfile). - Sapatura.
PRA§TINA/ - Tescovina.
PRA§TINA/ - Batina.
PRA§TINA f. - Prajina orizontala la corlatele
putului.
PRAVAL n. Caicul deodata s-au zmuncit cu
mare repeziune in pravalul apei ca de о mare
furtuna. (V. Draghici). - Urlatoare, cascada mica.
|rAVALATIC adj. Caii se napustira la vale
1">e drumulprdvdlatic, printre viroage imbracate
U tufi$uri. (M. Sadoveanu). (Izvoarele) tree cu
arnici unde suspina-n flori molatic, Cind
foboard-n ropot dulce din tap^anul prdvdlatic.
Eminescu). - Povimit.
P*RAVALI§ n. Cerceta pravali§urile coastelor
d adincul sihlelor, cu ochii lui puternic
'tprincenafi. (M. Sadoveanu). Nebun cinese urea
ie-a muntelui sui§, Prapastia-l a^teapta cu
Iflincu-i prdvali§. (V. Alecsandri). - Povirni§,
fripor.	\
?REAMQI ti. - Vin negru.
^REA§CA f - Curea de piele la pantaloni.
?REA$CA f - Curea la pantaloni.
PRECIST A adj. Giur pe Maica Precis ta, Eu
tre^tini n-am omorit. (V. Alecsandri). Cupiatra
letafii facuse zidul episcopiei §i a Precistei. (C.
Negruzzi). - Maica Domnului.
PRECISTA f - Preacurata. Cu rugi la
?reacurata. (O. Goga).
PRECISTUI (a). Il duse-n biserica, unde-l
wecistui. (Folclor). - A imparta§i.
|RECOVIR§I (a). Ei, Ivane, Ivane! Numai
fibdarea §i bunatatea lui dumnezeu cea fara de
nargini poate sd precovir§ eased faradelegile §i
'ndaratnicia ta. (1. Creanga). - A precumpani.
BRECUPETI (a). Cd noi nu sintem ciocoi De
^ecupetit boi. (Folclor). - A negutatori, a tirgui.
iRECUPi (a). Ticalosul! In ce grad de mir^dvie
i ajunsl... Sa-$i precupeasca sotia. (V.
Becsandri). - A specula, a trafica.
REDMET m. M-ai indatori mult, dacd mi-ai
шпитса parerea d-tale in acest predmet. (V.
gecsandri). - Cauza, chestie.
Bedoslovief Cum spune §i la predoslovia
Vfppisefului celui moldovenesc de toate de pre
Wd... din limbile lor s-au amestecat a noastra.
Як Ureche). - Precuvintare, prefata.
PREFACE (a se) - Niznai. E x p г. A о face pe
P^naiul = a Simula indiferenta. Cum m-a vdzut,
^feclit-o... A intors capu-ncolo §i a inceputsa
din (igara, §tii a§a niznai. (I. L. Caragiale).
p r. A se face niznai = a se preface ca nu §tie
fmic. Pandele facea pe niznaiul, invirtindu-$i
incoace §i incolo. (Viata romaneasca).
ЖЕЛТА f. - Ratez la lada; balama.
IREJMUIRE f In grozava prejmuire calca
ggurfara fried. (M. Eminescu). - Loc ingradit.
BELIPCA f - incapere adiacenta casei ori
||jdului.
RELUCA f. La gradina cu doi nuci Striga
P	241
Gheorghe din preluci. (Folclor). Da ce mincare-
s prelucele tale, bre? - la ni$te poiene-ntre
dealuri, mai jos de Durau. (C. Hoga§). - Poiana
mica intre munti, dealuri, in padure.
PRELUNGAT adj. Lung ii drumul, prelungat,
Ma dor ochii de uitat. (Folclor). - Foarte lung.
PREMINTEAN m. - Pamintean.
PRENT n. - Vergea de metal intre coamele
plugului.
PRENT n. - Vergele de sirma la loitrele carului.
PREPELEAC 7i. - Proptea la fringhia cu rufe.
PREPELITA f. - Pana de lemn care fixeaza
piatra de sus a ri§nitei.
PRESCURA f - Covora§ tesut in 5 ite cu
omamente in forma de prescura.
PREPUS n. Avind prepus de viclenie. (Gr.
Ureche). - Banuiala.
PRESUN n. §i calu-ipa^te floripurtind in spete
Presunul lui §i §aua cu paftale. (M. Eminescu).
- Cureaua hamului ce trece sub pieptul calului.
PRETCAR n. О borticica data cu pretcarul
dupa grosimea sforii. (C. Hoga§). - Sfredel
folosit in dulgherie.
PRETIN m. - Prieten.
PRETALUI (a). Maria-sa cerceta darurile,
cumpanindu-le in mini $i prefaluindu-le. (M.
Sadoveanu). Erau 23 (de galbeni) $i tot bucati
maricele, unele cit un ban de zece; ii masuram
$i ii prefaluiam. (A. Vlahuta). - A aprecia
valoarea unui obiect.
PRETALUIRE f. Dupa doua ceasuri de
pretaluiri §i operatii aritmetice, ramasera
amindoi... uitindu-se unui la altul. (A. Vlahuta).
- Evaluare.
PRETALUITOR m. Nae Peruzescu... fusese
pretaluitor la vama din Burdujani. (N. Gane). -
Pretuitor.
PREUCA (a) - A treiera cu mai multi cai.
PREVENT! (a)-A trece cu putin peste margini
(un lichid).
PREVENT! (a) - A se usca, a se ofili, a se
ingalbeni.
PREVILA f - Grinda de lemn ce consolideaza
pilotii la gardurile de prins pe§ti.
PRIAN adj. - Porumbac, inspicat la par (cal).
PRIBLUI (a) - A presupune, reie§ind din logica
lucrurilor; a banui.
PRIBLUI (a) - A supune unei probe (pentru a
stabili daca corespunde anumitor cerinte); a
incerca, a proba.
PRIBLUI (a) - A masura sau a socoti cu
aproximatie; a potrivi.
242
Р
PRIBLUIRE f. - Presupunere.
PRIBLUIRE f. - Incercare.
PRIBLUIRE f. - Pretaluire.
PRIBLUIRE f. - Banuiala.
PRIBLUIT adj. - Presupus, banuit.
PRIBOICA f. - Plamadeala.
PRIBOLI (a). Calului nu i-i mai rau... Trebuie
sa-l priveghem pina la priboletpe >7* apoi dupa
aceea mai avem a-l incaleca §i a-l purta. (M.
Sadoveanu). Vita boleite cit boleite $i apoi se
pribole^te. (Folclor). - A se vindeca de о boala.
PRIBOLIT adj. Stanilescu pa$ea incet incet-
incet, ca un om pribolit. (DLR). - Care se
vindeca.
PRICER - Cearta; bucluc.
PRICEA f - Loc unde se prime§te pe§tele pentru
prelucrare.
PRICEAPA f. - Incapere-anexa in spatele casei.
PRICEAPCAf - v. Priceapa.
PRICHEA§CA f. E x p r. A inhama la
prichea$ca = a inhama un cal alaturat la caruta
greu incarcata, la arat. - Latura§.
PRICHI (a) - A se dogori; a se coace prea tare
(coajapiinii).
PRICHICI n. - Treapta (la cerdac).
PRICHICI n. Motanatpd fupdi delicat pe horn,
pe prichici §i jos. (M. Sadoveanu). Cind ma
gindesc... laprichiciul vetrei cel humuit, de care
ma fineam cind am inceput a merge copdcel...
parca-mi saltd §i acum inima de bucurie. (1.
Creanga). - Marginea (ie§ita inainte) a homului.
PRICHICI n. I$i sorbi vinul pe cave i-l pusese
Simion dinainte, pe prichiciul ferestrei. (M.
Sadoveanu). - Marginea de jos, ca о polita, a
ferestrei.
PRICHIT adj. - Prins cu minciuna.
PRICI n. - Scaun lung de lemn fara speteaza;
lavita.
PRICI (a). Pricindu-se pentru domnie. (Gr.
Ureche). - A se certa.
PRICINA f. - Podoima.
PRICINA (in ju dec ata) f - Dela. Dela lui mo$
Neculcea de fel nu era incurcata. (DLR).
PRICIOLCAf. - Fronton (la cerdac).
PRICUPIE f. - Precupetie.
PRIDANIE f. - Zestre.
PRIER m. - Aprilie (luna).
PRIETNIC m. - Prieten.
PRIG adj. - Cu picioarele albe (cal).
PRIGON n. - Boi injugati la mijloc, intre rota§i
§i inainta§i.
PRIHANA f. - Loc sterp in porumbi§te.
PRIIMAC m. - Care traie§te in casa sotiei.
PRHNTA f. - Marinimie.
PRI1TORI m. - Prieten.
PRILAZ n. - Pirleaz.
PRILAZ и. Оgradind cu prilaz. (M. Eminescu).
- Pirleaz.
PRIMAE adj. - Negru (strugure).
PR1MAE adj. - Nealtoita (vita de vie).
PRIMA1CA£ - Strugure nealtoit.
PRIMA-NTAI adv. - Intii de toate.
PRIMASI m. pl. E x p r. A se duce in primasi =
a trai ii^casa sotiei.
PRIMAU n. - Vin negru.
PRIMAVARA (a) - A ajunge in primavara.
PRIMBLAT m. Nu-fi pae mirili un primblat.
(Folclor). - Hoinar.
PRIMETURI n. pl. - Semne distinctive. (Th.
Holban).
PRIMINITURI f. pl. - Schimburi; albituri de
schimb.
PRIM1RE f. О luat cite-о stopci di rachiu, f
vornicelu di casi cu domni muzicanf au luat о
primiri ceva. (TD). - Gustare.
PRIMITEA f. Matura de primitit are о coadd
lunga $i sub fire de lemn cu trei befe la capdt
legate cu a(a... este lata $i se nume^teprimitea.
(T. Pamfile). - Matura la vinturat.
PRIMITE ALA f. Prin unele pdrfi orzul §i mai
ales ovazul §i griul se mai vintura о data. Aceasta
vinturare se zice $iprimiteala. (T Pamfile). - Al
doilea vinturat al grinelor.
PRIMITI (a). Orzul $i mai ales ovazul §i griul
se mai vintura о data. Aceasta vinturare se
nume^te... $i primiteala sau primitit, iar verbal
este a primiti. (T. Pamfile). - A vintura a doua
oara grinele.
PRIMITIT n. Matura de la primitit are о coadd
lunga $i subfire. (T. Pamfile). - Primiteala.
PRIMITURA f. Pun acolo oleaci di prinituri
in masi. (TD). - Gustare.
PRINDE (a se). Lapte prins. (DD) - A se
inchega, a se inacri.
PRINDE (a). E x p r. A prinde pe cineva la
suflet = a salva, a infiripa. E x p r. A prinde un
loc = a ocupa un loc (la intreceri). E x p r. A
prinde soldz = a se murdari. E x p r. A prinde
coarja = a se zvinta pamintul dupa ploaie. - A
se infiripa, a ocupa.
PRINDE (a). A prins aid vreo suta-doua de
desetine. (Folclor). - A pune mina, a lua in
stapinire.
PRINSOARE/ - Inchisoare.
Irinsoare f. - Lot de pamint la о margine
|e mo§ie.
^RINSOARE f. - Vergea de fier intre coamele
plugului.
|rinsoare f - Gitar la capastru.
pRIPA§AR m. - Slujba§ in Moldova medievala
jpsarcinat cu stringerea amenzilor pentru vitele
фаге pa§unau pe locurile interzise. (Enciclopedia
fftoldovei).
|>RIPA§IRE/ - Pirleaz.
^RIPATOARE f. pl. - Opritori (la hamuri).
|ripicioc n. - Cotruta.
JPRIPIC1OC n. - Treapta la cerdac.
WRIPOANA f - Proptea la fringhia cu rufe.
PRIPO1 n. - Obicei la nunta, daruirea, cind nunii
^tring, aduna daruri, bani de la nunta§i.
jpRIPOI n. - Petrecere cind invitatii se due la
socrul mare.
IRIPOIENI m. - Invitatii la nunta, la pripoi.
RIPON n. - Proptea la fringhia cu rufe.
RIPON n. - Ata pe care se in§ira pe§tele prins.
RIPOR n. - Ponor.
RIPOR n. - Locul unde se impiedica roata
$sarutei;
WRIPOR n. Nu umpleti, prea tare caruta, ca sa
fjfu traga din greu caii lapripor (M. Sadoveanu).
Slanic pornim... pe cararuia de codru ce
mie-npripoarele munlilorspre miazanoapte. (A.
Wlahuta). Ai avut mare noroc de mine de n-ai
^pucat a coboripriporul ista, cd erai prapadit.
Ж Creanga). - Povimi§.
>RIPOROS adj. Muntele Babele ... nu-i a§a
jjnalt da-i priporos grozav. (A. Vlahuta). —
Brapastios.
|₽RIPUNE (a) - A presupune.
WRISACA f. - Localitate in raionul Cimi§lia.
gRISACA f. - Gradina cu legume (linga casa).
BRISACA f. Prin apropiere este о padure $i
|h mijloculpadurii celeea о prisaca cu §tiubee.
ffiolclor). Miresme calde adiau depe flori, §i-
a-prisaca din gradina zumzaiau neintrerupt
W monoton abinile. (M. Sadoveanu). Daca
Vuiesc albinile ziua f noaptea la prisaca,
Shsamneaza cum cd timpul cel frumos se va
igehimba in posomorit. (S. F. Marian). -
jgtuparie.
WRISADE f. pl. - Pere.
BRisacar m. Ne multdmirdm insa a privi
jp departe cum cdlugarul prisdear trebdluia
9pntre stupi. (C. Hoga§). Acolo, pe acela^i loc,
Ж» gasit о prisaca cu stupi $i un mo^neag
Ujitrin prisacariu. (M. Costin). Ramin ...
P	243
prisacile fara prisdear; holdele fara jitar $i
nime nu se atinge de ele. (I. Creanga). - Stupar.
PR1SACARI m. - Om scund.
PR1SACAR1E f Ar fi putut, cu acela^i folos,
invata prisdedria. (M. Sadoveanu). - Stuparie.
PRISACARIT n. - Dare pe prisaci introdusa in
Moldova de Mihail Racovita (1723).
PRISACARIT n. - Stuparit.
PRISACARITA f. Era vorba de prisacarita
sfintului loca§. (M. Sadoveanu). - Stuparita.
PRISEAGA f. - Prisaca.
PR1S1DATELI m. -Pomojnic. Taranii cupopa
$ipomojniculplasei in cap, au aprins de-а lungul
Oltetului focuri. (Al. Macedonski). Mai tirziu,
peste citeva zile, il cautara pe badea Gheorghe
un pomojnic §i doi cdldraqi. (1. L. Caragiale).
TRI SLOP n. Poieni verzi frumoase ...
despartind cu prislopul lor valea Sucevitei de
cea a Moldovitei. (CADE). - Poiana de munte.
PRISNE adj. Macar de-are face nefane bani
cit de buni, galbeni prisne de aur curat... tot о
certare va sd aiba. (Pravila lui Vasile Lupu). -
Curat, neamestecat.
PRISNE adv. Fata de masa Prisne de mdtasa.
(E. Sevastos). $i dzic calugarii safe fost facut
$i sfe^nicile cele mari §i cele mid §ipolicandru,
f hora tot prisne de argint. (I. Neculce). - In
intregime.
PRISNEL n. Ca pe un prisnel invirte$te trupul.
(M. Eminescu). - Sfirleaza.
PRISNEL n. - Totirla.
PRISPA f. Cind am batut cu picioarele in
prispa, s-a deschis ща §i ne-a dat drumul in
tinda matu§a lui Culai. (M. Sadoveanu). §i-ti
a§aza-o pernioara Pe prispa serile afard. (V.
Alecsandri). Nu mai iese sara-n prispa. (M.
Eminescu). - Terasa de lut sau scinduri de-a
lungul peretelui din fata casei.
PRISPA BLAN1TA f. - Prispa batuta cu
scinduri.
PRISPA CU CALIDOR f. - Cerdac.
PRISTANDA f. - Dans popular moldovenesc
asemanator cu briul.
PRISTELCA f. - $ort de fierar.
PRISTUI (a) - A se imparta§i.
PRISTUPTA f. - Pirleaz.
PR1§CEPA f. - Mladita altoita; altoi.
PRI§CEPCAf. - v. Pri§cepa.
PRI§INOS adj. - Certaret.
PRITEA§CA f. Sa-ti dau eu pe breazul meu
sa-l pui la pritea^cd. (DD) - Al treilea cal
inhamat la caruta.
5
244
PRITICA f - Cui de fier, ce fixeaza protapul
de jug.
PRITOACA f. - Cada mica folosita in
vinificatie.
PRITULA f - Umbrar; loc dosit pentru vite.
PRIVAL n. - Canal mic intre doua girle.
PRIVARI n. - Margine a covorului.
PRIVAZ n. Asemenea unor aripi de vultur
sdlbatic cuprindea, ca un privaz, parul negru
us cat, acea frumoasa ostenitafaja de marmura
de Paros. (M. Eminescu). In privazul negru al
viep-mi e icoana de lumina. (M. Eminescu). -
Pervaz.
PRIVAZ n. - Camiz (la fereastra).
PRIVAZ n. - Toe (la fereastra).
PRIVAZ n. - Margine a covorului.
PRIVAZ n. - Ornament de lemn la strea§ina.
PRIVAZ n. - Partea de dinainte, incovoiata a
saniei, ce apara pe calator de omat, noroi.
PRIVAZ^IC n. - Rindea cu dalta mica.
PRIVAJAL n. - Margine a laicerului.
PRIVEALA f. Cind am vdzut incintatoarea
priveala ce se intinde de pe virful muntelui
acestui, am uitat toatd osteneala suitului. (C.
Negruzzi). Prefa pentru tine singur toate
privelile firei. (C. Conachi). - Priveli§te.
PRIVE§TI (a^) - v. A prevent
PRIVIGHITOR m. Beciulprivighitorului Pirvu
din Tirgul Neamtului putea sd tdimiiasca, la
nevoie, о domnifa. (I. Creanga). - Subprefect.
PRIVINA/- v. Previla.
PRIVIZINA f. - Legatura de sirma care une§te,
in apa, о ingraditura de pari.
PRIVOZ n. - Piata de fructe, legume.
PRIZARI (a). Fara bani nu pot incepe nimica
§i de aceea trebuie sdprizaresc $i eu. (I. Sbiera).
- A se chirci, a se chinui, a indura.
PRIZARIT adj. L'-au adunat о multime de
baiefi $i fete la §coala, intre cari eram $i eu,
un bdietprizarit, ru$inos §i fricos §i de umbra
mea. (1. Creanga). Un calut prizarit... incepu
a vorbi catrd dinsul. (1. Sbiera). Colbul
ridicat din carte-fi l-o sufla din ochelari $i
te-o stringe-n doua §iruri, a§ezindu-te la
coada, In vro nota prizdrita sub о pagind
neroada. (M. Eminescu). - Firav, chircit,
nedezvoltat.
PRIZMA f. - Prispa.
PRISNEL n. E x p r. Sprinten (iute) ca prisnelul
= vioi, hamic, iute. Cucoana Catinca se invirti
ca un prisnel, cobori in pivnita. $i se intoarce
repede c-o сапа plina de vin. (M. Sadoveanu).
P____________________________________________
Mo^neagul, iute ca un prisnel, alterne folul. (I.
Creanga). - Titirez.
PRISNEL n. - Titirez, sfirleaza.
PRISNEL m. - Baiat mic de statura.
PROASTA adj. - Blegita (creasta gainii).
PROA§CA f. - Stropitoare.
PROA$CA f. - Cucuta.
PROBAJBE f. - Denumirea populara 1д
moldoveni a sarbatorii Schimbarea la fata
(Preobrajenie).
PROBAJENI (a), in ziua de Probajeni se
probajenesc frunzele copacilor. (CADE). - A se
ofili, a incejDe a rugini.
PROBAZA f. De-or intra de-afard-n casa, la
tofi le-or fi de probazd. (S. F. Marian). -
Mustrare, dojana.
PROBALUI (a) - v. A priblui.
PROBALUIRE f. - v. Pribluire.
PROBALUIT adj. - v. Pribluit.
PROBOZEALA f. Mai bddijd, pentru tine
Multa suparare-mi vine, Supdr are §i rutpne,
Probozeald-n toate zile. (Folclor). - Mustrare,
dojana, ocara.
PROBOZI (a). Un me§ter curelar, batrin cu
barbd alba, probozea ridicind о mind spre cer,
pe un flacaua§ care asculta ru^inat. (M.
Sadoveanu). Barbatu-meu ... nus-apututplinge
cd l-am in^elat ... de$i citeodata erau banuiele
$i ma probozea. (1. Creanga). Acum putea sd
asculte seri intregi cum il probozeqte matura f
nu se supara deloc. (1. Druta). Sint acum ostenit
de a ma vedea probozit pentru lucruri
nevinovate. (M. Kogalniceanu). - A mustra, a
dojeni.
PROBUI (a) - A incerca.
PROCITAN IE f. Cercetarea progresului se
facea prin procitanii. (G. Calinescu). Baiepi
schimbau tabla in toate zilele §i simbata
procitanie. (1. Creanga). - Examinare, recitire.
PROCITI (a). Aceasta carte, acea slova... de
mii de oriprocetite. (C. Conachi). - A reciti.
PROCITI (a). Simbata un qcolar mai mare ...
ii procitea pe ceil alp, adica ii punea sd spund
lectia. (G. Calinescu). Indeamna pacatul pe
bddita Vasile ... sd puie pe unui Nic’a lui
Costache sd ma prociteasca. (1. Creanga). In
toatd simbata sd seprociteasca bdietii §i fetele,
adica sd asculte dascalul pe fiecare de tot ce a
invdtat peste saptdmind. (1. Creanga). - A
examina.
PROCLET adj. A imprumutat procletul bani
pentru nunta unei fiice $i nici nunta n-a facut.
245
BM. Sadoveanu). Acum, in clipa, sd se aleaga
mul dintre voi, care sd meargd $i sd afuriseasca
acestproclet §i vrajma§ cumplit. (I. Creanga).
>Blestemat, ticalos.
|ROCLET m. - Om rau.
ВROC LET m. - Du§man.
^ROCLETI (a) - A blestema.
BrOCLETI (a se) - A evolua spre о stare mai
jfea, a se inrautati; a se agrava.
>ROCLETIRE/ - Excomunicare, afurisenie;
^lestemare.
Irocletire f. - Inrautatire, agravare.
|ROCOV^LE f. - Cear§af (cusut la plapuma).
IfROCOVAT n. - Covora§ de lina cu ornament
lies §i ciucuri la capete; il poarta vomiceii pe
®L.
I?1, s л	/
ftROCOVAT n. - Ibinca. Ibinci dalbe d-
mternea, §eaua cdpatiipunea. (N. Pasculescu).
^ROCOVNIC m. - Planta erbacee decorativa.
jBROCUT n. - Patura de lina.
f RODOLA £ - Ferastrau de taiat in lung.
|RODOLCA/ - v. Prodola.
feODUCTE/ pl. - Legume.
f RODUF n. Cum s-a^aza gheata tare pe iaz, $i
'9cep a tai a oamenii produfuri, ca sd nu se
ynnddu$e pe^tele dedesubt. (M. Sadoveanu). -
,^aura facuta in gheata, copca.
IfRODUF n. - Gaura mica facuta linga vrana
fhui butoi.
fRODUH n. Vazind strigoiul cd gheata de pe
Ярс ii destul de groasa, a taiat intr-insa un
firoduh. (I. Sbiera). Pre aljii ii bagau in produh
scoteau pre alt produh. (N. Muste). -
|partura in gheata, copca.
fROFIRIU adj'.- Roz (vin).
I&OGONAR m. - Navodar care mina pe sub
lheata о prajina de care-i legata fringhia
ffivodului.
fROHAB n. Hainele lui erau totdeauna
fcelea^i §i vara $i iarna: ni$te pantaloni largi
9t prohab, increfifi la mijlocul trupului. (N.
f ROH AB n. E x p r. A descoase (pe cineva) din
Bate prohaburile = a incerca sa se afle toate
ffitimitatile cele mai ascunse. Curios ca tofi
^ovincialii §ipujin discret, finea sa-$i descoase
№yara$ul din toate prohaburile. (N. Gane). -
®scunzi§, taina.
ROHIZ adj. - Nelimpezit, tulburel.
||HOH6n n. - Corl ate (la pod).
IgROHON n. - Drum pentru vite.
ROHORISI (a). Cind m-a§ insura $i eu c-o
nevastuica... frumwpcd... ce-a§ mai prohorisi
in asta lume! (V. Alecsandri). Scrie-mi ma rog,
babaca, daca socoteqti cd ace$ti profesori vor
prohorisi in Moldova. (M. Kogalniceanu). - A о
duce bine; a progresa. .
PROHORISIRE f. Am avut cinste a infajo$a
d-voastreprohorisirile ucenicilor mei in istorie,
cetire, scriere, aritmetica. (C. Negruzzi). -
Progres.
PROMORAR m. - A unsprezecea luna a anului;
noiembrie.
PROMOROACAf. Ramurile copacilor stateau
invaluite intr-o promoroaca de pietre scumpe,
care scinteiau lin, neclintit. (M. Sadoveanu).
Jfind venea tata noaptea de la pddure din
Dumesnicu, inghefat de frig $i plin de
promoroaca, noi il speriam sarindu-i in spate
pe intuneric. (I. Creanga). Nevoile i-au pus
devreme promoroaca in par. (E. Camilar). Pe
pragul u$ii se injafaa Cozma... cu barba alba
de promoroaca. (N. Gane). - Chiciura.
PROPI (a)-Aopri.
PROPCA f. - Pluta (dop).
PROPITE/ - Proptea la fringhia cu rufe.
PROPTEA f. - Stilp (la gard).
propit6ri f. pl. Cind ma due la ceifrafi Imi
stau caiii inhamati, Cind ma due $i la surori,
Imi stau caiii in propitori. (Folclor). - Opritori
(la hamuri).
PROPRITOARE/ - Opritori (la hamuri).
PROS-NEGRU adj. - Negru-deschis.
PROSLAVI (a). Gazda, robotind zi $i noapte,
seproslaveape cuptior. (I. Creanga). - A se lafai,
a se odihni in voie.
PROSOB n. - Obiect dreptunghiular de tesatura
de cinepa, in cu decor diferit §i franjuri bogate
cu care se impodobesc icoanele, se atima pe
covoare.
PROSOB VRISTAT n. - §tergar decorativ.
PROSOCELE n. pl. - §ervetele.
PROSOGHELE n. pl. - $ervetele.
PROSOP CU FLORI n. - §tergar.
PROSOP CU TURTURI n. - $tergar decorativ.
PROSOP DE CALARIE n. - Procovat.
PROST adj. Nime den boeri, pdna in cei a treia,
cu haine ceva$i proaste sd nu hie, cd era de
scirbd. (M. Costin). - Simplu.
PROST adj. Vai de capul viziteiului care-i mina
caii. Chinurile lui nu erau proaste: “Lasa mai
incet! Mind mai tare! Fa mai la dreapta!”. (N.
Gane). Poate sa-fi iasd inainte vrun iepure,
ceva... $i popic! m-oi trezi cu tine acasd, ca $i
246
Р
си frate-tau, §-apoi atunci гщтеа ta n-a fi
proasta. (I. Creanga). §i cind m-a vazut mama
f tata tuns chilug $i plin de rie, bucuria lor n-a
fostproastd.fi. Creanga). - Mic, neinsemnat.
PROSTALAU m. - Boblet.
PROSTIME f. lara toatd oastea lui era 30.000
fara prostime $i adunatura ce era pre linga Ion
voda. (Gr. Ureche). - Oameni de tara, simpli.
PROSTINCAf. - Cear§af.
PROSTIRE f. - Cear§af.
PROSTIRE f. Un strat mare de fin fu a$ezat in
loc de saltea intr-un coif al stinii, pe care duduca
i$i intinse feluritele §aluri §i prostiri. (N. Gane).
Prostirile in patu-i de negre putrezesc. (C.
Negruzzi). - Cear§af.
PRO§PAN n. - Corvada.
PRO§PONT n. - Corvada.
PROTEZA f. - Ciija.
PROTIVNIC m. - Du§man.
PROTAP n. - Tinjala de injugat boii la plug.
PROTAPI (a). Il protapea cu pummd drept in
falca stinga §i cu pumnul sting in falca dreapta.
(M. Sadoveanu). - A lovi.
PRUBLUI (a)-A socoti in minte, a judeca.
PRUDUH n. - Copca (in gheata).
PRUFNI (a) - A forai (calul). ’
PRUJANCA f. - Sapatoare.
PRUJANI (a) - A trece cu sapatoarea printre
rinduri.
PRUJA/ Nu-tipara treabapruja. (T. Pamfile).
- Gluma.
PRUJI (a). A fost un urs. - Care urs, cind avea
infdti$arefemeiasca f era displetitd? -Atuncea
ursoaica. - Dumitale ifi vine a pruji, ca
totdeauna. §i ca sd nu crezi cd prujesc, sd $tii
cd peste trii zile... te a$tept. (Folclor). Mo§
Vasile... prujind a ris, cldtina din cap. (A.
Vlahuta). - A glumi.
PRU JITURA f. Pina sd mai spuna, unui о gluma,
altul о prujitura... a trecut mare parte din noapte
f se apropie de cintaturi. (C. Hoga§). Flacaii se
rotescprin casa, spunpove^ti, cimilituri, prujituri
f fac fetele de rid sd le mai treacd vremea. (E.
Sevastos). Cu prujituri de-а tale ia acuf se duce
noaptea §i vai de odihna noastra. (1. Creanga). -
Glumj, snoava, anecdota.
PRUJJNA/ - Arc de patefon.
PRUJJNCA f. - Cirlig de rufe.
PRUJINCA/ - v. Prujina.
PRUNCA/ - Domni§oara, fata tinara.
PRUNCULITA f. - Domni§oara, fata tinara.
PRUND n. Caii trecura prin undele iuti, apa
cobori la genunchii lor, pe urmd mai jos §i in
curind potcoavele batura prundul vinat. (M.
Sadoveanu). Toatd ziidica bateprundurile dupa
scaldat. (1. Creanga). Vino-n codru la izvorul
care tremurapeprund. (M. Eminescu). - Pietri§
pe malul unei ape.
PRUNT n. - Vergea de fier intre coarnele
plugului.
PRUNT n. - Vergi la loitre.
PRUNT adj. Talger prunt. (DD). - Plat.
PRUNTOS adj. - Acoperit cu prundi§ (pamint).
PRUTET n. Mutu a fost... in slujba unui boier,
la unprutet, in marginea finutului Falciului. (M.
Sadoveanu). - Brat parasit al Prutului; balta.
PRJJZURA f. - Girla mica, scurgere de apa.
PSANE a dv. — Pesemne.
PUCHI (a se) - A se uita insistent, descifrind
sau deslu§ind cu greu (din cauza vederii sau
luminii slabe).
PUCHI (a). S-o puchit tdti dziua. (TD). - A lucra
migalos, cu incetineala.
PUCHI n. - Picatura mica de apa sau alt lichid.
PUCHI m. - v. Puchina.
PUCHINA f. - Urdoare.
PUCHINBAR m. - Cuco§ cu barbia §i creasta
mari.
PUCHINOS adj. Lumea-mi zice puchinos,
Mindra-mi zice ca-s frumos. (T. Pamfile). -
Urduros.
PUCHIOS adj. - Care se uita incordat.
PUCHIOS adj. - Barbat neingrijit, lipos.
PUCHIOS adj. - Bolnavicios.
PUCHIOS adj. - Bolnav de oftalmie (cal).
PUCHITEI m. pl. Ferestrele lor sint...
impodobitepe din afara cu briu depuchifei. Are
о fusta noua, cafenie cu puchtfei albi, rofi, verzi.
(DLR). - Picatele.
PUCHITICA adj. - Alba cu pete mici de alta
culoare (gaina).
PUC1OASA f. Era un fum §i un miros greu de
pucioasd $i ri$ina, de nu puteai sta. ($ezatoarea).
- Numele popular al sulfului.
PU CIO AS A f. - Gamalie de chibrit.
PUCIOASA DE SARNIC f. - Gamalie de
chibrit.
PUCIOS adj. - bene§; neputincios.
PUCIUMB n. - Ciot de copac.
PUCIUMB n. - Buturuga.
РЙСЬА f. - Bucla, mot de par pe fruntea unei
femei.
PUDOUCA f. - Banita, unitate de masura pentn1
cereale.
р
247
IpUDURICA adj. - Roz-deschis.
IpUF n. - Saltea (de репе).
|?UF n. - Praf (la moara); ometita.
BuFAICA/- Flanela.
&UGHIBALA f - Pe§te marunt.
№UHAB adj. Pine puhaba. (DD). - Infoiat,
present.
ffl^UHAV adj. Cufafa zbircita ca о stinca puhavd
bf scobita de paraie, c-o padure-n loc de par,
tiurla prin aerul cernit mama-padurilor. (M.
fcminescu). - Gaurit.
ipUHA fi Un flacau cu plete cu palarie cit roata
carului, invirtea pe deasupra capului о puha de
^cinepa fi indemna doi caluti costelivi. (M.
iSadoveanu). Surugiu ager, alerg pamintul Din
ifpuhci lunga mereu pocnind. (V. Alecsandri). -
ifeici lung, harapnic.
1PUHA fi - Tulpina de ceapa care face saminta.
PUHLIBUITOR m. Cipururea tinerii sd pleacd
fc cred cuvintele cele rele a puhlibuitorilor. (Gr.
pjreche). - Birfitor.
ipUHOACE f. - Bufnita.
WUHUELE f. pl. - Oftalmie periodica la cai.
IPUHUELIE f. - Leucom, albeata.
>UHUI (a)-a se imbolnavi (ochii cailor).
1PUHUIALA f. - Pinza de paianjen.
fPUHULITA f. - Puha mica.
PUHUNEALA/-V. Puhuele.
frui INCHEETI m. pl. - Ornament in forma de
womb pe о tesatura de casa.
m. pl. - Altite la ie.
fPUI m. pl. - Lastari sterpi la radacina
iborumbului.
Ж*. J
wui m. pl. - Bubute crapate ce apar toamna tirziu
Be picioarele celor ce umbla descult.
j®UI interj. Oare unde-i cloaca cu puii? Puii
Ignamii pui, pui, pui! (V. Alecsandri). - Repetat,
&e cheama gainile, puii, alte oratanii.
fruiCANA fi - Feti§cana.
®*UICA fi - Boaba ramasa neinflorita cind se
»raje§te porumbul pentru a face floricele.
BHUICA/ - Gaina de un an.
fPUlERIE f. - Loc ingradit unde se da mincare
Ца pui.
|PUIET RASADIT m. - Sadnita.
wUIETI m. pl. - Lastari sterpi la tulpina
worumbului.
PUIEZI (a). Unde-orsa se a$eze fi acefiia, cind
Br create mari fi s-or inso(i fi s-or puiezi fi mai
£M. Sadoveanu). - A se inmulti.
RJIGAN m. Se amestecau chemari depaseri...
B&ceste ce s-aud trebuie sd fie intirziatele, puiganii
mai slabi, pe care ii due mamele lor spre hrana.
(M. Sadoveanu). - Pui mare de pasare sau de alt
animal.
PUIGAN m. Se trag de chica, Pentru un puigan
de maligd. (Folclor). - Bucatica.
PUIGAN m. - Flacau care inca n-a facut armata.
PUINITA f. - Haita de ciini sau lupi.
PUIOS adj. - Care face multi pui.
PUI§OR m. - Moneda veche de 15 parale.
PUI§OR m. - Lastar sterp la radacina
porumbului.
PUI§OR m. - Pemuta pentru copii.
PUI§OR CU CUSTURA m. - Pernuta
decorativa.
PUI$ORI m. pl. - Puiet de albini.
PUIT n. - Operatie agricola de rupere a
copiletilor; copilire.
PUITA f. - Haita de ciini sau lupi.
PUIUT m. - Boboc (de gisca).
PUJAL n. - Codiri§ca la biciu§ca.
PULBERE f. - Puzderie.
PULPAN n. - Partea de sus a piciorului de gaina
impreuna cu §oldul.
PULPA f. (Helgea) de multe ori тщеа... vitele
de picioare oripe vaci de pulpa. (§ezatoarea). -
Uger.
PULPOASA adj. - Cu ugerul mare.
PULVELIZATOR n. - Ma§ina de stropit via,
pomii.
PUMBIU adj. - Ro§u-deschis; para-focului.
PUNE (a). E x p r. A pune ceva la inima = a
imbuca ceva. - A minca.
PUNGAfi - Celula de fagure.
PUNGI (a). Of, boierilor ciocoi, dar-ap buba
neagra-n voi, Cd prea tare ne pungifi...
(Folclor). - A jefui, a jupui.
PUNCH n. - Puroi.
PUNOIA (a) - A puroia.
PUNOIOS adj. - Puroios.
PUNTE f. - Chinga la ferastrau.
PUNTE f. - Pana de lemn cu care se stringe
coarda ferestraului.
PUNTE f. - Vergea de fier la coamele plugului.
PUNTE f. - Grindei la plug.
PUNTE f. - Plaz.
PUNTE f. - Cruce la caruta.
PUNTE f. - Cumpana la fintina.
PUNTE/ - Pirleaz.
PUPADZA / - Piine lunguiata pentru nunta,
deasupra se pun bomboane, zahar.
PUPAZA f. Unfel de pdsarele din aluat de griu,
care... se numesc “pupeze”sau “pupagioare”.
248	Р
(S. Е Marian). - Colac asemanator cu о pasare.
PUPOI n. La urma urmelor, unde nu-i da $i
Trasnea cel uricios un pupoi fara veste. (I.
Creanga). - Pupat zgomotos.
PUPUIAT adj. Pe la noi pe sub parete Is plin
de puice pupuiete. Fumica. (A. Gorovei). -
Motat.
PURIC m. - Om scund.
PURIC A§I m. pl. - Cuie mici de metal; tinte.
PURICOS adj. - Neingrijit, nespalat.
PURDU n. - v. Purduh.
PURDUH n. Iarnafa$im purduh ingheafi, adica
borf in gheafi, ca siprindimpe$ti. (DD). - Copca.
PURTA (a). E x p r. Se poarta vorba = a se
vorbi, se vorbe§te. Sipoarti vorbi, ci ari si imbli
pin sat si masoari papucu pi chitfoarili fetilor.
(Folclor). - A umbla (vorba).
PURUC m. - Corlata (la pod).
PURU§I m. pl. - Ghizdele de lemn (la suprafata
solului).
PUSTli (a) - A se narui (casa).
PU§CA§ m. - Cui mic de metal; tinta.
PU§CA f. Tunuri ce moldovcnii numeau pu$ti.
(N. Balcescu). - Tun.
PU§CA f Dupa ce-orsuna clopotele bisericilor,
sd bata pu^tile. (M. Sadoveanu). In al §aselea
an a domnii lui Stefan voda, in anii 6970 (1462)
iulie 22 lovira pre Stefan voda cu о pu$ca in
glezna la cetatea Chiliei. (Gr. Ureche). - Tun.
PU§CA f I$i ia ranija in spate §i pu$ca de-a
umar. (I. Creanga). Prin somn i$i stringe pu§ca
padurarul, Si unghiile-i intra in ofel. (N. Labi§).
- Arma de foe.
PU§CHEA f - Buba mica §i dureroasa pe limba.
PU§CHEA f E x p r. Pu$chea pe limba ta = sa
ti se umfle limba. - Veste rea.
PU§CHINEATA f. I-au crescut 70 de
pu^chinefepe limba. (V. Alecsandri). - Pu§chea.
PU§COI n. - Pu§coci.
PUTAC n. - Miner la cosie.
PUTERE f E x p r. In puterea = in cinstea. la
si mai inchinam citi on pahar di vin, in puterea
bdeiilor (mirilor), si trdiasci bdefii. (TD). -
Viitor.
PUTERE/ Am fost una laparinfi Siparinfii cu
putere M-au crescut cu mingiere. (Folclor). -
Avutie, bogatie.
PUTERE f E x p r. A sta in putere = a sta in
picioare. De ce stafi inputere? (TD). - Picioare.
PUTERNICIOS adj. - Putemic.
PUTIHECI n. La sulu dinainti esti lopafici $i
estiputiheci, ci si viri lopafica. (TD). - Cordenci.
R_______________________________________
PUTINA f - Caldare.
PUTINA f - Cada mica.
PUTINA PENTRU LAPTE f - §i§tar.
PUTINCIOS adj. Bine ai nimerit, maria ta de
nu te-ai grabit sd-l mazile^t pe acest domn
(Vasile Lupu) harnic $i de treaba, $i putincios.
(1. Neculce). - Capabil, putemic.
PUTINEL n. - Putinei.
PUTINICA f - Butoia§.
PUTNAf - §i§tar.
PUTNA/- Caldare.
PUTNITA f - Ava (unealta de pescuit).
PUTNOAE f - Cada.
PUTRICAILA f - Chemer.
PUTRIGAI n. - Scorbura.
PUTUROASAf - Curcubetica
PUTUROASAf - Sudoarea-calului.
PUTUROASAf - Vinarita.
PUTIGOI m. - Pitigoi.
PUTINEL adv. - Putin.
PUTUI (a) - A rindelui.
PUTUNTICA adj. - Josuta, slabuta; mica.
R
RABLA f. Am $i ей о rabid de pu$ca. (M.
Sadoveanu). Intr-o zi vazu pe-o rabla Un toba§
ce lumea cheama. (M. Eminescu). - Vechitura.
RABLAf. - Rubla. M-am saturat sd mai traiesc
cu о rubla §tearsa ca dumneatale. (I. L.
Caragiale).
RAC n. - Cange.
RAC n. - Rindea cu doua cutite.
RACILA f. - Scorbura.
RACLA f - Dispartitura intr-o lada mare in care
se tine griul.
RACLA f. - Cutie de lemn de 1-2 kg cu capac
pentru a duce brinza, smintina la deal.
RACLAf. - Strat de legume.
RACLA f Racla ce incap in ele epopeea unui
scald. (M. Eminescu). - Cutie de lemn.
RACLA f. Sd-mi lucrez racla cu mina mea asta
slabanoaga. (1. Creanga). bis erica i-au dus,
Si-n doua racle i-au pus. (V. Alecsandri). Paru-
i de aur curge din racla la pamint. (M-
Eminescu). - Co§ciug.
RACLA f. Hambare... de scinduri cu
desparfturi numite lacre, racle sau ochiuri. (T.
Pamfile). - Sectie intr-un hambar pentru cereale.
RACLAf - Parcela, lot de pamint.
RADEU n. - Aparat de radio.
R
249
j&ADITORI n. - Cutit pentru curatit copita
wlului.
StADZ n. - Razatoare; fier de curatit picioarele
В pragul casei.
BADZALUITOAREf - V. Radz.
&ADZA f - Stinghie la boroana.
bADZA f - Fofeaza.
WAFANDE/ - Petrecere.
IaFANDI (a) - A mine a repede; a infuleca.
BAFA f - Ma§ina de strivit strugurii.
®AFI n. - Trior.
BAFT n. - Blidar (mobila).
BAFT n. - Blidar in perete.
BAGACI n. - Furca cu care se scot oalele din
jbptor.
&AGALIE f - Buturuga.
SAGHILA f - Ragila.
IaGLIOT n. - v. Rahliot.
SaGLUITURA f. - Rindea cu dalta mica.
IaHLIOT n. - Soi de prune.
BAHLUI (a) - A afina cu cultivatorul pamintul
Searat (miri§tea).
жАН§ТОС n. - Strung de tras §inele, obezile
Ш roti;
BAH ULI n. pl. - Lambe la car, caruta.
SAIA f. - Teritoriu (cetati §i imprejurimile lor)
Kcupat §i administrat de otomani. Pe teritoriul
moldovei turcii au format raialele Akkerman
Ketatea Alba) §i Chilia (1484), Bender (1538),
fenail (sf. sec. XVI) §i Hotin (1715). Raialele
fc pe teritoriul Moldovei erau supuse pa§ei de
Klistra.
ЖА1ВАС1САf - Lopatica de uns peretii cu lut.
BAIBAN n. - Rindea lunga, fugan.
BAI IN DOR n. - Soi de poama alba, hibrida.
1AILA (a) - A ragila.
®AILINE§TE adv. Da mama mea $tia ruse$te,
wiline^te, da tot rusasca. - Ucraine§te; in limba
fcrainenilor din fosta raia Hotin.
II^ILUTA f. - Ragila mica.
®A1§TONE n. pl. - Druci pe loitrele carului,
ЖА1ТАС n. - Ciur; dirmoi.
ALA f. - Cultivator de forma triunghiulara
ntru afinarea pamintului nearat.
®AM n. - Rama (de fereastra).
ВАМ n. - Rama (pentru portret).
JAM n. - Rama la stupul de albini.
BAMATIZA/ Calul ista are ramatiza. (DD).
«Joldeala.
BAMA /.’ - Grindei la plug.
BpMA f. - Ghizdele (la suprafata) la put.
RAMA f. - Ochi la fereastra.
RAMCAf - Toe la fereastra.
RAMCA/ - Rama de portret.
RAMCAR n. - Rindea cu dalta in figuri.
RANIMARCA f - Cire§e altoite, timpurii.
RANITA f - Ma§ina de stropit via, pomii,
purtata in spate.
RANT n. - Rama ferestrei.
RANT n. - Fi§ie de piele cusuta pe marginea
incaltamintei.
RANT n. - Marginea talpii incaltamintei.
RANTIE f. Si-arunca peste §ale Rantiele
lorducale. (V. Alecsandri). Popa Cravefki cu
patrafirul peste rantia kakie, cinta pe nas. (E.
Camilar). Ruset inchise cu grija u$a, punind
zavorul, i$i lepada rantia. (M. Sadoveanu). In
sat la Bro^teni mai era unpreot... cu о barba cit
un maturoi, un fel de haiduc in rantie. (M.
Sadoveanu). - Un fel de manta lunga.
RAPAL4INITA f. - Operatie chirurgicala.
RAPALAU m. - Barbat zdravan, trindav §i
artagos; zdrahon.
RAPATNEAC m. - §trengar.
RAPCIC n. - Traista in care se da mincare (ovas,
orz) la cai.
RAP§ IOARA f. - Razatoare (de bucatarie).
RAP$IT m. - Braconier.
RARA-NEAGRA f. - Soi de vita de vie.
RARA-NEAGRA f - Varietate de struguri cu
boabe mari negre, distantate.
RARI m. pl. - Retea laterala impletita rar, la
^ve.
RARI§TE f. - Loc pe ogor unde nu toate
semintele au rasarit.
r ’	V
RARNIT A f - Sapatoare de rant porumbul.
RASADCA f. - Strat de legume linga casa.
RASADCA f - Stropitoare.
RASADNIC n. - v. Rasadca.
RASADNITA f. - Legumarie linga casa.
RASALNITkf. - v. Rasadnita.
RASANITA/ - v. Rasadnita.
RASARNITAf. - v. Rasadnita.
RASARITA-SOARELUIf. - Floarea-soarelui.
RASLUGA/ - Rasfug.
RASPA§CA f. - Sapatoare de rarit porumbul.
RASPA§CA f. - Cultivator de forma
triunghiulara.
RASPORCAf - Vergea intre coamele plugului.
RAST n. Nineaca, nu te tulbura, ca iar te-o dure
rastul. (V. Alecsandri). Bor§... mult nu-i bine sd
beie cei ce zac de friguri... fac rast. (DLR). -
Numele popular al inflamatiei splinei.
250
RASTASOARELUI f. - Floarea-soarelui.
RASTASOL n. - Floarea-soarelui.
RASTASORI n. - Floarea-soarelui.
RASTROI n. - Vin ro§u-inchis, crascau.
RASTROP n. -v. Rastroi.
RA§CA f - Covata de plamadit.
RA§CA/ - Albie.
RA§CAf - Cana de sticla.
RA§CA DE SARE f - Solnita de lemn pe
perete.
RASMUGLE/ - Paralel de timplarie.
RA§P n. - Ra§pel.
RA§P|f. - Razatoare (de bucatarie).
RA§PAU n. - Ra§pel de lemnarie.
RA§TE f. - Furca cu doua coame.
RATES n. Dupa infatisare am vazut ca e un
rates boieresc. (M. Sadoveanu). Am eu palate
ro$ii si mari cit un rates, ca Petrea Anastasiu?
(C. Hoga§). - Han la drumul mare.
RATIN n. - Tesatura de lina, buclata cu desen
ondulat.
RATIO! n. - Volbura.
RATITA/ - Unghie (la vaca, oaie, capra).
RATITA/ - Copita (la vaca).
RATUS « - Casoaie.
RATU? « - v. Rate§.
RATUS ~ Toponim unde cindva a fost un han.
RATA f. - Mori§ca de papura asemanatoare cu
о ratu§ca (jucarie).
RATA MUTAf - Soi de rate care nu macaiesc.
RATUSCA DE FER f. - Cana de metal (2 /).
RATUSTI f. pl. - Coada-racului.
RAUA/ E x p r. A vedea cineva raua = a simti
primejdia, a vedea pericolul. - Pericol.
RAULIC n. - Mele.
RAVAC n. - Vin ce se obtine din must de
struguri netescuiti.
RAVAN n. - Gavanos.
RAVAN n. - Tigaie fara coada.
RAVAN n. - Tigaie cu coada.
RAVANICA f. - Cratita (de aluminiu) cu coada
lunga.
RAVANICA f. - Tigaie adinca cu miner, cu trei
picioare.
RAVANICA f. - Tigaie cu coada lunga.
RAZ n. - Scindurica cu care se niveleaza
grauntele in vasele de masurat.
RAZELI f. pl. - Dantela.
RAZELlf. pl. - Ornament de lemn la strea§ina.
RAZNITA adv. Pacala a luat-o raznita peste
deal si s-o dus intr-un satisor. (Folclor). - Razna.
RAZNITA/ - Diferenta.
R____________________________________________
RAZOREL n. - Urma lasata de un §uvoi de apa.
RAZUSCA (a) - A se usca (butoiul), a-i cadea
doagele.
RAZVETCA f. - Priza (de contact).
RAZVOD n. - Dintar de rostuit dintii
ferastraului.
RAZVODNITA f. - v. Razvod.
RAZVOTCA/ - v. Razvod.
RAZVODI (a) - A amesteca; a dilua.
RAZBATE (a). Un poclit de rogojini oprea
soarele si ploaia de a razbate in caruta lui то$
Nichifor. (I. Creanga). Cind razbate acolo
umezeala, apoi se aprind aceste materii si ard.
(V. Draghici). - A patrunde.
RABDARE f. - Tirpenie.
RABDI adv. - Repede.
RABLADAE/ - Rabla.
RABUI (a). Gasem pe mos Chiorpec rabuind
ciubotele cu dohot de cel bun. (I. Creanga). - A
unge.
RABUI (a)yAjefui.
RABUIALA f. Muia felestiocul in strachinaxu
dohot si-mi tragea un pui de rabuiala ca aceea,
pe la bot. (I. Creanga). - Ungere cu dohot.
RABUIALAf. Ciubotele grele unse cu rabuiala.
(M. Sadoveanu). - Unsoare pentru incaltaminte,
hamuri.
RABUS n- Ciobanul ia legatura de rabusuri si
insira de pe acest catastif al sau care cite oi are.
(M. Eminescu). - Raboj.
RABUS л. E x p r. A-$i ie§i din rabu$ = a ie§i
din sarite. Sa nu ma faci sa-mi ies din rdbus
afara. (I. Creanga). - Cumpat.
RABUS и. E x p r. A crede dupa rabu$ = a
crede totce i se spune. Mama... crezindu-le toate
laptoase, dupa rabus, cum i le spusesem eu. (I.
Creanga). - Adevar.
RABUS n. - Fiecare dintre cele doua umere
crestate de la ferastraul cu rama.
RABUS n. - Ghivent la §urub.
RACADUI (a). Cine era cel dintii la nunfi si
cumatrii? Cinepocnea mai strasnic dinpistoale?
Cine se racaduia fudul si mindru cu mina-n gold
pe toate ulitele satului? (M. Sadoveanu). Bate
el Ivan in poarta cit poate; se racaduieste el cu
pusca, dar au prins ei acum dracii la minte. (I-
Creanga). - A se rasti, a ameninta.
RACALUI (a) - A curata, a matura murdaria
(din grajd, din curte).
RACALUI (a) - A face sa dispara de pe °
suprafata oarecare (murdaria, gunoiul).
RACaLuIT adj. - Curatit, inlaturat.
R
251
JtACHITICA f. Vara, in zilele de sdrbatoare
L dupa cules rachitica defacutgalbinele... cine
fynbld? (I. Creanga). - Mlaja, rachita tinara.
tACIOARA adj. Lingd tine oi $edea, Ti-oi da
\pd racioara §i gurifa dulcioara. (Folclor). -
|tece.
|ACITURAf. In locul acestor laturi, veiface...
fate rdcituri cu usturoi §i un curcan fript. (V.
klecsandri). Toate cdrnurile de pe dinsa
femurau intocmai ca ni$te rdcituri. (N. Gane).
fapul ... $i picioarele, dupa ce vorfi pirlite $i
hrafite, vorfifiertepentru rdcituri. (T. Pamfile).
Epiftie.
tlciTURI f. pl. - Piftie.
lACITURI f. pl. - Tremurici.
pACITURI DE GAINA f. pl. - Piftie (de
iasare).
lACINI (a) - A racni.
1ACNIRE f. Sund-ntreg vazduhul din rdcniri
fbune. (V. Alecsandri). - Racnet.
ItACNIT n. Atunci se aude un rdcnit
fpaimintator. (I. Creanga). - Zberat, racnet.
IACOREALA f. Pe ar^ifele estea о racoreala
fa asta multplate^te. (I. Creanga). О racoreala
lulce patrunde prin ferestrele deschise. (E.
^minescu). Racoreala atmosferei ... imi arata
Й intru in regiunea muntilor. (C. Negruzzi). -
kdiere racoroasa.
lACUINA f. - Racovina.
jtACU§OR m. Ifi aduc vreo doi racu$ori...
Wiirciti, oftigof ca vai de ei. (V. Alecsandri). -
^culet.
J^DAVOAE adj. - Faina de calitate proasta.
OjM n. - Ripa mare, adinca.
^DI n. - Padure deasa.
|ADI n. - Padurice pe vale.
|ADZA$IE DE LA BATRINI f. - Gospodarie;
|renul ce include locul de casa cu toate
feareturile.
JADZATOARE f. Radzdtoari di ras tabac.
ALM). - Razatoare pentru dovleci.
IADZATOARE f. - Fier de curatit picioarele.
IadZATOARE f. - Cutit de curatit copita
llului.
|ADZATORICA/ - Razatoare (de bucatarie).
|ADZU§ n. - Unealta cu care se curata copita
Bhilui.
MfaIALA f. - Bataie (la carti).
lAFANEA f. Foae verde §-o I ale, Md ducem la
tfma me, Punem furca pe tejghe, Md punem
frajane. (Folclor). - Chileala, chef.
PAFUI (a) - A strivi (struguri cu ma§ina).
RAFUI (a). Noi rdfuim c-om ave^in-suti di va$i.
(DD). - A priblui, a presupune.
RAGI (a) - A rage, mugi.
RAGILEICAf. - Ragila mica.
RAGILUICAf. - v. Ragileica.
RAHULI (a) - A afina pamintul nearat
(miri§tea).
RAILENI m. pl. -Ucraineni, originari din fosta
rai# a Hotinului.
RAINA f. - Burlan.
RALI (a) - A ara cu rala.
RALITI (a)-A afina pamintul nearat, miri§tea.
RALUi (a) - A afina pamintul nearat, miri§tea.
RALUICA / - Cultivator triunghiular.
RAMAS adj. A da ramas (pe cineva). - A declara
vinovat, a condamna. (I. Neculce).
RAMA§AG n. Md pun rama$ag pe-o vadrd de
vin c-a$a are sd fie. (M. Sadoveanu). A§ pune
ramd^ag cd istoria viefii d-tale a sd ne faca sd
adormim. (C. Negruzzi). Angel a prdpadit
rdmd§agul, adica doua butelii de §ampanie. (V.
Alecsandri). - Pariu.
R^MCULITA f. - Rama la stupul de albini.
RAMI f. pl. Punim perjili la rami, perjili li
us^am. (TD). - Loznita.
RAMNIC n. - laz mic.
RAMOS n. - Paralel de timplarie.
RAMURI (a). Md uit la luminile ora^ului Ce,
rofi, ramuresc. (Gr. Vieru). - A licari.
RANCALUI (a) - A fi iritat.
RANCHEZA (a) - A necheza.
RANDEUA/ - Razatoare mica (la bucatarie).
RANI (a). Era odata un om §i a$a de bogat cd
rane banii cu lopata. (Folclor). - A stringe, a
aduna.
RANIE f. - Ostrov, insula.
RANIE f. - Pamint adus de ploaie.
RANIE f. - Loc nu prea adinc intr-o apa unde
se scalda copiii.
RANT UN A (a) - A rastuma, a da la 0 parte
rostogolind. (I. Neculce).
RAPANOASA f. - Ocheana (in perioada
depunerii icrelor).
RAPANOSENIE n. - Ticalos.
RAPCIUGA f. - Guturai.
RAPCIUNE f. - A noua luna a anului,
septembrie.
RAPEZm. Calul i$i infierbinta §-un rapez voinic
ii da, Calul rindunel zbura. (V. Alecsandri). -
Indemn putemic.
RAP§TI (a) - A cirti, a bombani.
RAPTUH n. - Traista in care se da mincare la cai.
252
RARI (a) - A pierde din grasime (laptele).
RARI§ n. - Loc sterp in porumbi§te.
RARUNCHI m. Au mai aflat la rarunchii lui,
de catre stinga, alte doua pietre. (N. Costin). El
asculta sub un trunchi §i cintarea dureroasa ii
patrunde in rarunchi. (M. Eminescu). E x p r. A
avea seu la rarunchi = a fi om instarit, cu avere.
Cum te vad, sameni a avea sau la rarunchi. (I.
Creanga). - Rinichi.
RASAD n. - Sad. Cind sadul (de sfecla) a
crescutpina ce a ajuns sd aiba $ase frunzi^oare,
atunce se scoate. (I. lonescu).
RASARA-SOARELUI f. - Floarea-soarelui.
RASARI (a). A-i framintat-o molcuf, ai lasat-o
si rdsari. (TD). - A dospi.
RASARI (a). Mergi si cind di odati rdsari ci о
vadzut §eva. (TD). - A tresari.
RASARI (a). M-am dus la foe §-am rasaritfocu,
§-am imprd^tiet cu co^iorva. (TD). - A rascoli.
RASARITA-soarelui f. Simbata, la rasarita
soarelui... au intrat Petru-voda in cetatea
Ciceului §i au inchisportile. (Gr. Ureche). - Ora
cind rasare soarele.
RASARITA (in) adv - In galop, la sarita.
RASARITA-SOARELUI/ - Floarea-soarelui.
RASARITA/ - Floarea-soarelui (seminte).
RASARITA/ - Palaria florii-soarelui.
RASARITI§TE/ - Teren de pe care s-a recoltat
floarea-soarelui.
RASATURA f - Rama§ite de aluat, de
mamaliga dupa ce se rade covata, ceaunul.
RASCOALE n. pl. - Druci a§ezati pe loitrele
carului, carutei.
RASCOL n. - Drue ce desparte§te caii in grajd.
RASCOLI (a) - A imparti oile toamna la
desfacer^ stinii.
RASDZI§E (a) - A poftori.
RASFOG n. - v. Rasfulg.
RASFOR n. - v. Rasfulg.
RASFULG n. - Rasfug.
RASFULGA/- v. Rasfulg.
RASFULGITA adj. - Bolnava de rasfug (vaca,
oaia).
RASOARA/ - Floarea-soarelui.
RASOL n. - Piftie.
RASOL n. - Untura de pe§te.
RASOL DE CUCO§ n. - Piftie.
RASOLА/ - Plasa de prins raci.
RASPAS n. - Ragaz.
RASPA§CALUI (a) - A afina cu cultivatorul
pamintul nearat (miri§tea).
RASPINTEN n. - Raspintie.
R
a	_
RASPIL n. - Praf de faina la moara; ometita.
RASPOPI (a). N-ai fost acel care a fast popa $
s-a rdspopit. (M. Sadoveanu). - A scoate din
popie.
RASPOPIT adj. Rdspopit, hulit (Creanga)
trebuia sd traiasca departe... de acei ce nu-l
injelegeau. (M. Sadoveanu). - Dat afara din
popie.
RASPUNDE (a). §-apu diamu spuni parintili
niresi $i raspundi acolo: doui disdtini $i v-o doi
jifai. (TD). - A fagadui.
RASPUNDE (a). Surorile mele au ramas
departe incolo, dupa alfi munfi, $i nu m-am mai
raspuns cu ele. (M. Sadoveanu). (Ginerele) a sd
se rufaieze sd se raspunda cu socrii sai. (C.
Negruzzi). - A comunica, a tine legatura cu
cineva.
RASPUNDE (a). Ace^tia sint sarmanii care nu
$i-au raspuns datoriile catre vistierie. (M.
Sadoveanu). Nu сгЩа aurul, caci vistieria {arii
ifi va raspunde cheltuiele insutit. (N. Gane). - A
rasplati;
RASPUNS n. - Petrecere; aprobare de catre
parinti a casatoriei tinerilor.
RASTEU n. - Bete care inchid laturile jugului.
RASTINCA / - Plamadeala.
RASTOACA/ - Capcana pentru §oareci.
RASTOACA/ Departe, se auzeau ca in vis ape
fierbind in rdstoace. (M. Sadoveanu). Vezi
izvoare zdrumicate peste pietre licurind... Ele
sar in bulgdri fluizi peste prundul din rdstoace,
In cuibar rotind de ape, peste care luna zace.
(M. Eminescu). - Virtej de apa involburata.
RASTOACA/ - Brat al unei ape curgatoare.
RASTOARCE (a). Ia a$a am amefit $i eu,
stapine, cind mi-ai dat cu friul in cap, sd ma
prdpdde^ti, §i cu asta am vrut sa-mi rastorc cele
trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. (I.
Creanga). - A se razbuna.
RASTOARCE (a). (Armele) din minule lor
rastorcindu-le, ... pre nepriiatini cu ale lor arme
a bate §i a birui vor putea. (D. Cantemir). - A
intoarce.
RASTOCI (a). Cine sd fi invajat oare pe
me^terii no$tri cei batrini sd rastoceascd apa?
(M. Sadoveanu)» - A abate cursul unei ape,
pentru a prinde pe§te in apa secata.
RASTOCIRE / - Abaterea unei girle, unei ape
curgatoare.
RASTOCITA adj. - Abatut din cursul ei (o apa)-
RASTRABUNEI m. pl. - Strabunei.
RASTRAGOALA adj. la $i ей о baba
R
in
wpstrdgoaldi Tragjarul la aceasta oala. (Folclor).
iSaraca, lipita pamintului.
jplSTURN ARE f. - Razvala.
1ASUFLA (a). Mult au statut Vasilie voda
Ktuindu-l sd ramie acea zi ca sd se rasufle
tstea. (M. Costin). Ajungind tiganul gifiind la
wrtea impdratului, a statut putin de s-a mai
Ssujlat. (I. Sbiera). - A se odihni, a-§i reveni,
jpLSU FLATOARE f. - Ferestruica
||operi§ul unei case.
jplSlJFLATOARE f. - Cenu§ar (la plita).
jASUFLATOARE f. - Cahla (la soba).
jASUFLATOARE/ - Pe§tera.
jASUFLATORI / pl. - Bronhii (la pe§te).
J^LSUFLET n. Cind sorb al tau rasuflet in
tarea vietii mele. (M. Eminescu). - Suflare.
SURA f. §i le-au ales rasura sd e jiumatate
mai mult decit sotiile lor. (I. Neculce). - Adaos
(4§СШЁТ adj. $-a lortrupuri moarte-arunca
§chiete in ograda. (M. Eminescu). -
ipra§tiat.
RA$CHIRA (a) - A impra§tia. (1. Neculce).
|A§LUI(a). Turcii i$i ra^luiau totclinul dinspre
ffunare... pina lagurile Nistrului. (A. Vlahuta).
|A ciunti, a lua cu hapca, a taia dintr-un intreg.
IA$LUI (a). Satul din preajma era ra$luitpina
fafa pamintului. (M. Sadoveanu). - A rade de
fata pamintului.
Д$СН IRATE adj. Fetele au ramas cascate,
gurile rd^chirate. (DD). - Deschise.
A$OLA f. - Plasa de prins raci.
f^TACANA/ - Taietura adinca in came.
LTACANA f. Cum dr acid se face cd-$i rup
enii osiile rotilor prin ratacanile drumului,
mijlocul tirgului? (M. Sadoveanu). Mergind
i in pasul cailor, din hop in hop, tot inainte
In ratacanile de pe idijele la^ilor, am ajuns
r-un tirziu, noaptea, in cieriul Socolei. (I.
panga)w- Groapa, hopuri.
VTACANIE f. Dupa о cale acrobatica prin
soiul de rdtacdnii, ne-am gasit, deodata, lingd
lean. (V. Alecsandri). - Groapa, hopuri.
hACI (a) - A gre§i.
^TEAZA/ - Ratez (la lada).
iTEAZA f. - Limba la clanta u§ii.
|TEZA (a) - A taia (lemne cu toporul).
iTUi (a) - A salva.
|TUI (a) - A lecui.
ITUIRE f. - Salvare.
ITUIT adj. - Salvat.
kTUNGI (a) - A reteza (fitilul lampii).
253
RAT ARI m. - Hot de rate.
RAT ARAE f. - Muitime de rate.
RAT ARIE f. - Ferma de rate.
RATU§CA f. - Ulcior de lut (pentru apa).
RATU§CAf. - Rindea cu dalta mica.
RATUSCA f. - Stinjenel.
RATU$CA f. - Topora§.
RATUSCA DE FERf. - Cana de metal (de 2 Z)
pegtru vin.
R^U n. - Boala.
R|U n. - Jivina.
RAU n. - Hot.
RAUTATE/ - Femeie cu purtari u$oare.
RAUTATE/ О scos rautati din rani. (TD). -
Puroi.
RAVAN n. - Radvan.
RAVANEL n. - Tigae adinca cu trei picioare,
cu coada lunga.
RAVARSA (a). Bddifa ara, ara, Brazdi neagri
ravarsa. (Folclor). - A rastuma.
RAVA$I (a) - A scoate primul vin din strugurii
presati.
RAVNI (a) - A tavalugi (pamintul cu tavalugul).
RAZALUI (a)-Arazui.
RAZALUIRE/. - Razuire.
RAZA LU IT adj. - Razuit.
RAZARI (a) - A ruina.
RAZA$ASCA f. - Dans popular moldovenesc,
executat in perechi §i in cere intr-un tempo vioi.
RAZA$ASCA f. - Melodia dupa care se executa
acest $ans.
RAZA$TI m. pl. - Pazitori la iaz, la locurile
dejsescuit.
RAZATOR n. - Fier de curatit picioarele la
prag. w
RAZATOR n. - Rindea cu dalta figurata.
RAZA VO AE adj. Tata nu aducea cu nici un
pref Jaina ticluita de la moara, spunind cdpopii
mai bine о sa-i priiasca colaci din faina
razavoae. (1. Druta). - Faina de gnu de calitate
proasta.
RAZBATE (a). Un glas moale razbate
dinlauntru. (M. Sadoveanu). Gias de bucium
rasunind, Pin-in suflet razbatind. (V.
Alecsandri). - A se face auzit, a ajunge.
RAZBATE (a). Stai la noi pin ce trece furtuna;
acu nu-i chip sd razbatem. (M. Sadoveanu).
Gheorghe veni mai de dimineata §i izbuti sd
razbatd in dormitor. (A. Vlahuta). Bine, dragul
tatei, daca te bizuie^ticd-i razbatepina acolo...
mergi cu bine. (1. Creanga). - A strabate cu greu,
biruind diferite obstacole.
254
R
RAZBEL n. - Razboi.
RAZBI (a). §tefan voda a apucat sabia a
bdtut razboi cu paginii in Tara Munteneasca.
l-o razbit $i s-a intors cu mare dobinda. (M.
Sadoveanu). - A birui.
RAZBI (a). Trdsnea... daca vede ca-l razbim
cu po^tele, se muta la alta gazdd. (I. Creanga).
li veni tu acasa, coropcarule, daca te-a razbi
foamea. (I. Creanga). - A-i veni cuiva (cu ceva)
de hac, a-1 da gata.
RAZBI (a). A faclelor lucire razbind prin pinza
find Rdsfring о dureroasa lumina din lumina.
(M. Eminescu). Treizile-n urma am razbit Prin
Dundrea umflata. (V. Alecsandri). - A trece, a
traversa.
RAZBOI n. - Unealta casnica de ales covoare
(verticala).
RAZBOI n. La Cotiugenii Mari, vdd casa
batrineasca a pdrintilor lui Simeon Murafa. E
о aqezare curata, cu cerdac $i chilioare piine
de scorpiri, care aici se cheama razboaie. (M.
Sadoveanu) - Covor mare, ales; scoarta.
RAZBOLI (a). Afijdere $i Todera^cu
vistiernicul, dupa ce s-au pirit cu Dumitra^co
voda ocolo la Udriiu, s-au razbolit $i au murit.
(I. Neculce). $i /л imparat ea ginde^te, De dor
mi se razbole^te. (E. Sevastos). - A se imbolnavi.
RAZBOLIT adj. Voinic tare razbolit. (E.
Sevastos). - Bolnav, suferind.
RAZBUCNITEfltZ/. - le§ite in afara (maselele
calului).
RAZBUCNOAE adj. Lupul ca fire mai
razbucnoae... (Folclor). Razbatatoare.
RAZBUN n. Du^mani nu-i mai da rdzbun nice
odata. (I. Neculce). Baetul ceru rdzbun de trei
zile. (E. Sevastos). - Ragaz, pace, lini§te.
RAZBUNA (a se). Peste vrun ceas se rdzbund,
bolta se limpeze^te, pddurile incropite de soare
incepsd abureasca. (A. Vlahuta). A statploaia?
- Da, acum e frurnos, s-a razbunat. (M.
Sadoveanu). - A se face vreme buna, a se
insenina.
RAZBUNARE f. A stat a§a singur, cu ochii
inghetati, cugetind la о rdzbunare crunta, insa
inca nedislufitd. (M. Sadoveanu). Spinul icnea
in sine fi se gindea numai la rdzbunare. (I.
Creanga). A§ cinta ziua, la soare Doina cea de
rdzbunare. (V. Alecsandri). - Fapta prin care
cineva se razbuna.
RAZBUNAT adj. - De culoarea cerului senin.
RAZBUNEI m. pl. - Strabunei.
RAZBUNIC m. - Strabunei.
RAZBUNICA f. Rdzbunica noastra Izabela
Barcas. (M. Sadoveanu). - Strabunica.
RAZDA (a). Rufiei lui Valica fi Marincai lui
Onofrei gdsefii sd le dai fi sd le razdai? (I.
Creanga). - A da mereu.
RAZEM n. Stergefi ochii, nu maiplingel...
fost cnida-nvinuirea, A fost crudd fi nedreaptd,
fara razem,fard fond. (M. Eminescu). -Motiv,
temei.
RAZE§ m. Mazilii fi razefii dintre Prut fi
Nistru sint о categorie deosebita fi puternica
de moldoveni. Ii intilnesc necontenit in
drumurile mele din Soroca fi Orhei. (M.
Sadoveanu). Poposii in casa unui raze$ batrin,
(C. Negruzzi). - In structura sociala a Moldovei
feudale: taran liber, posesor al unei proprietati
de pamint mo§tenita din tata in fiu. In Valahia -
mo$nean.
RAZE§ASC adj. Humulefiii... erau... sat
vechi, razafiasc, intemeiat in toata puterea
cuvintului. (I. Creanga). - De zaze§i.
RAZE§IE fi Se zbuciuma doudzeci de ani...
ca sa-fi scape razefia. (A. Vlahuta). О razefie
destul de mare, casa batrineasca cu toata pojijia
ei, о vie cu livada frumoasa, vite fi multe paseri
alcatuiau gospodaria babei. (I. Creanga).
Prdpadi... tot... afara de о mica razefie in
finutul Hertei. (C. Negruzzi). - Proprietate a
unui raze§.
RAZE§IME fi Nu vrea razefimea sa-i vinda
al sau ogor, Caci e legatprin singepamintul de
popor. (V. Alecsandri). - Muitime de raze§i.
RAZE§ITA fi Intr-aceasta prima parte a
ospdtului, rdzefita lui Griga intra cu claponii
intigla. (M. Sadoveanu). -Taranca moldovanca
libera, proprietary de pamint; sotie de raze§.
RAZEZ m. - Paznic la iaz, la pescarie.
RAZGHI (a). E x p r. A razghi pe cineva
foamea = a da gata, a dobori, a face sa cedeze.
- A constringe.
RAZIMBLATE adj. - De mai multe ori
umblate.
RAZLET m. Amar e de razletul ce-n urma lor
ramine. (V. Alecsandri). - Despartire.
RAZLETI (a). Ei s-au razletit de Duca voda,
de la Brasov, fi s-au coborit in Tara
Munteneasca. (1. Neculce). - A о lua in directii
diferite.
RAZLETI (a). Neaflindu-l pre Dabija voda i
s-au razletit fi oastea sa. (I. Neculce). - A sc
impra§tia, a se risipi.
RAZLOAGA/ - Varga.
ZLOG n. - Bara de lemn ce desparte caii in
d.
LOG n. - Corlata de care se leaga caii.
ZLOG n. - Drue ce se pune intre vite sa nu
bata.
LOG n. - Rascol la caruta.
LOG n. - Prajina orizontala la corlatele
lui.,
LOG n. - Despicatura.
kZLOG n. Casuje albe, findilite fi
rejmuite cu razlogi. (M. Sadoveanu). О casa
a cu infdti^are curata pe dinafara...
rejmuita cu un gard de razlogi. (C. Hoga§).
\nuca avea о cocioba veche de birne...
%radita cu razlogi de brad. (I. Creanga). -
bspicatura lunga, lata dintr-un trunchi.
LUIT adj. - Vopsit.
MA§CA/ - Ferastrau de taiat in lung.
MER n. - Compas de timplarie.
^ZMIRITA f. De cind cu razmirifa
lintirilor. (V. Alecsandri). Gatefie-ma,
jiculita, De-un cal bun fi de-о sillied Ca la
yd-i razmerifa. (E. Sevastos). - Rascoala.
^ZMIRITA f. Acum la pace pre lesne statu,
[sa cunoascd cd fie la ce il vor cerca, ca-i
a fi la pace fi la rdzmirite. (Gr. Ureche). -
boi.
jkZNI (a). Lupul mi-a raznit un miel. (T.
::Л«
NI (a). Unui din taurii cirezii s-a raznit de
a. (CADE). - A se razleti, a о lua razna.
IlZOALE/ pl. - Arcuri la trasura.
OARE n. pl. - Arcuri la trasura.
^ZOL n. - Hat intre loturi de pamint.
ZOR n. - §ant de-а lungul gardului.
iZOR n. - Brazda la mijlocul ogorului arat.
ZOR n. Sd ararn paminturile laolalta,
tigind rdzoarele, sd muncim cu rinduiald. (M.
loveanu). Nu-i edrare, nici razor, Nici urma
vinator. (M. Eminescu). - Teren ingust
fcrat).
OR n. - Jgheab la tease.
^ZOR n. - Mejda.
UITOARE/ - Razatoare (de bucatarie).
kZVOARE f. pl. - Arcuri la trasura.
kZVODNIC n. - Dintar de rostuit dintii
astraului.
VOR n. - Urma lasata de un §uvoi de apa.
iZVOTCIC n. - v. Razvodnic.
ZVRATI (a). Eu razvrateam imperii,
Warele cu gindul. (M. Eminescu). Porecla
azvratit fi-a cifiigat-o in timpul revolutiei
R	255
rusefii... “Eu nu ma impac fi ma razvratesc! ”
- striga el. Insa razvrdtirea lui era numai
sufleteasca. Nu punea mina pe par. (Gh. V.
Madan). - A (se) revolta.
RAZVRATIRE fi Colo, jos, in Suceava gasi-
vei razvrdtirea, Clocindfi pregdtindu-fi marirea
saupierirea. (V. Alecsandri). - Atitare, instigare.
READOUCAf. - Semanatoare.
REAN m. - Hrean.
REAUA^ -Primejdie.
RE CATE f - Soi de struguri altoiti.
REDIU n. El se mira cum toate-astfel a fi pot
- Grddine, rediuri, lacuri, ziduri, fipot. (M.
Eminescu). Atestat la scriritorii moldoveni. (G.
Tohaneanu): Vinturiputernice usuca plantatiile;
rediurile abia vegeteazd. (M. Sadoveanu). In
rediuri fi gradini, Printre razele de stele zboard
roiuri de lumini. (V. Alecsandri). Unde sint
rediurile umbroase? (C. Negruzzi). Se oprefie
trenu-n gard, Rediu Mare, Rediu Mare. (V.
Teleuca). - Padurice.
REFORMAT adj. - Slabanog, prapadit (cal);
mirtoaga.
REGATEAN m. Nume dat romanilor adu§i sa
administreze “Basarabia” §i Bucovina dupa
ianuarie 1918.
REGI/:-DirlQg.
REGLASUIRE/. - Razvot. Votarea din nou a
unei legi care a fost respinsa anterior. (CADE).
REICA/ - Drue lateral la scara.
REIHMUS n. -Paralel de timplarie.
REIMOS n. - v. Reism.
REISM n. - Paralel de timplarie.
REISMA/ -v. Reism.
REISNtC - Paralel de timplarie.
RENA§ m. - Locuitor din Reni.
RENDVA/ -Burlan.
REPEAGA/ - Frina; opritoare de fier, lemn
ce se pune sub roata carului, carutei.
REPEZUS n. - Chi§leag.
REPEZIT adj. Peste mH de sloiuri de valuri
repezite Оpasareplutefie cu aripi ostenite. (M.
Eminescu). -Vijelios.
REPTILA/ - Persoana care se umile§te in fata
celor putemici in scopuri carieriste.
RESCA/ - $i§comita.
RESMA/ - v. Resmus.
RESMURS n. -v. Resmus.
RESMUS n. - Paralel de timplarie.
RESPID n. - Paralel de timplarie.
RESTRI§TE fi In acele vremuri de restrifie
singurul cheag care tinea pe bdtrini erau limba
256
R
§i credinta. (M. Sadoveanu). Clopotul sima
mereu a restri$te. (N. Gane). - Cumpana,
nenorocire.
RESUVENIRE f. In asemenea resuveniri, in
care el sejuca cu imaginea-i, prezenta ei aievea
ii era chiar suparatoare. (M. Eminescu). -
Reamintire, aducere-aminte.
RE§CA/ - Ciur mare.
RE§TOVANI m. pl. - Druci pe loitrele carului,
carutei.
RETEZ n. E x p r. La retezul capului = la
gurmaz, la ceafa. Dintr-o ghioaga sa-i lunge$ti,
La retezul calului, La talpa piciorului. (Folclor).
- Ceafa, git.
RETMUS n. - v. Resmus.
RETINERE f. Am dat retinere pentru bdet.
(DD). - Pensie alimentara.
RE VARS A (a). Badita ar a, ar a, Brazda neagra
revdrsa. (Folclor). - A rastuma.
REZ n. - Ghivent.
REZERVIST m. - Pescar care duce in luntre
pe§tele prins.
RIDICATURA (de pamint)/ - Pomoste.
RIDICUL adj. Cu ridicula-ji simfire tu la
poarta ei sd degeri? (M. Eminescu). -
Caraghios, care provoaca risul batjocoritor.
RICHIZITIE f. - Luare cu forta de bunuri,
animate in folosul armatei.
RIDICHIOARA/ - Ridiche mica.
RIDVANCA/ -Caruta cu loitrelungi; loitrar.
RIFA/ - Cere de fier la butucul rotii.
RIGLARI n. - Rindea cu dalta figurata.
RIGLIC n. - Zavora§ la fereastra.
RINGHENT n. - Rontgen.
RINI n. - Prundi§ folosit la pavarea drumului.
RIPAC n. - Micsandra salbatica.
RIPCA/ - Vita uscata, ramasa de la curatit
via.
RIPUHAT m. - §trengar.
RISCALNE/ - §i§comita.
RISAT n. - Cutit de curatit copita calului.
RISIPITURA f. Din risipitirile citorva colibe
acoperite cu stuh... о /Ища in zdrente rdsari
ameninlatoare. (M. Sadoveanu). -Darimatura,
ruina.
RISORI/ pl. - Arcuri la trasura.
RI§OTCA/ - Cenusar (la plita).
RISOTCA/. - Gratar (la soba).
RI§OTCA/. - Gratii la fereastra.
RI§OTCA/. - Corlate la pod.
RI§OTCA/. - Obiect asemanator cu scara, pus
deasupra ieslei.
RI§OTCA/ - Parte de dinainte, incovoiata a
saniei. RI§TUALNE/ pl. - Druci la loitre.
RIVCEAC n. - Urma lasata de un §uvoi de apa.
RIVNI (a) netezi, a fatui cu rindeaua.
RIZAC n. - Unealta cu care pescarii taie stuful
verde.
RIZA/ Sare popa neu de sub icoane $i hai la
riza, la falon, ce mai ave el acolo $i sd iasa
afara. (Folclor). - Mantie.
RICEAC n. - §ant de-а lungul gardului.
RICH (a). Cinili ricii; gaina ricii. (ALM). - A
scurma.
RIDICA (a) - A create, a dospi (aluatul).
RIDICA (a) - A avansa pe cineva in functie.
RIDICA (a). S-o ridicat banii. (DD). - A spori
valoarea.
RIDICA (a). Cind il ridi$i, ii zi$i Ichimaq. (DD).
-A dezmierda.
RIDICATURI f. pl. El dovide pe tofi, ridica
ridicatrui mari $i si minuna lumea de
indrazneala lui. (DD). - Greutati.
RIDZICA/ - Dantela.
RIGLA/ - Rindea cu dalta in figuri.
RIGLA f. - Drue lateral la scara.
RIGLIONA/ - Soi de prune mari, ro§ii.
RIGLITORI n. - Rindea cu dalta in figuri.
RIGLUI (a) - A faltui cu rindeaua.
RIGLUI (a). Punem capriori, letuim, rigluim.
(DD). - A netezi, a faltui.
RIHLUI (a) - A afina cu cultivatorul miri§tea.
RIHNI (a) - A rivni.
RIJIN n. - Vatrai.
RILA / - Rit.
RILA / E x p r. Intr-o rila = intr-o coasta. -
Coasta.
RIMBUI (a) - A sapa, a pra§i de mintuiala.
RIM IA (a) - A pune rima (orice nada) in undita.
RIMLENESC adj. Chematu-o-au unii ?i
Flachia, ce scriu letopisejele latine§ti, pre
numele hatmanului rimlenesc ce l-au chemat
Flacus... (Gr. Ureche). - Roman.
RIMLENI m. pl. Cum spune $i la predoslovia
letopisetului celui moldovenesc de toate pre
rindu: ce find fara mai de apoi ca la о slobozie,
de prinprejur venind §i discdlecind, din limbile
lor s-au amestecat.p noastra: de la rimleni, cele
ce zicem latina, pine... (Gr. Ureche). §i aceste
incd dzic cd moldovenii sint den rimleni. (M-
Costin). - Romani.
RlMNIC n. Vadpdduricea revarsatdpe coasta,
potecile strajuite de lilieci $i tei, $i rimnicul de
la poalele dealului, din poiana de mesteceni-
Sadoveanu). - Iaz cu pe§te, hele§teu.
ItlMNITA/. - Ribnita (ora§).
•RlNCACI n. - Sfredel mic.
'RINCA/. - Bici impletit din fi§ii de piele.
^iNC^I (a) - A mugi §i a scormoni pamintul.
MiNC|U m. - Buhai.
rIncau m. - Armasar.
^giNCHEADZA/ - Panglica (de matase).
RiNCHEZARE f lata se aude zgomot,
$npu$caturi strigari, Chiote de biruinfa $i a
bailor rinchezari. (C. Negruzzi). - Nechezare.
j[iNDA§ m. - Shiga la palat.
|pNDEjf. - Razatoare (de bucatarie).
jMNDEAUAy. - Razatoare (de bucatarie).
RENDEALA f. E x p r. A-$i lua cineva
^tndeaua = a-§i pune pofta in cui. -
|femultumire.
fiNDUI (a). Mi-ат rinduit baefi (TD). - A
|$anja, a casatori.
IpNDUI (a). Baetii au rinduit mo^neagului о
^uhni^oari. (Folclor). - A construi, a injgheba.
JUNDUI ALA f. §-o strins finii $i vecinii, Care
jjtiau mai bine Rinduiala la pine, (Folclor). -
fostul.
ijtlNDUNfCA f. - Parte carnoasa sub copita
llhilui.
fclNDUNICA DE PAMINT/ - Nevastuica.
j$ND UNITA f. - Parte carnoasa sub copita
ttplui.
BINDURI n. pl. Demult nu erau grinele. Da
fe un copac §i-i hranea pe toji. De la о vreme
'Mpacul s-a uscat. A hranit multe rinduri de
ppmeni. ^Folclor). - Generatii.
IpFiDZA/ - Co§ de pema.
PNDZA DE CAP ATI!/ - Co§ de pema.
ffi^JIT m. - Jimba.	z7
||№ЮС1СА/. - Cana de lut (pentru apa).
®NSA f. - Inflorescenta masculina la unii
||hori.
»N§EDA adj. - Grosolana.
®N§I/ pl. - Lambe de dinapoi la car, caruta.
jl&NTEZ n. - Panglica (de matase).
®NZA f L-am doftorit... cu rinza de dropie
(V. Alecsandri). - Pipota.
®NZi§ adj. Da badea §tefan Le-o pus in rinzi§
curmezi§, Brazda neagra о rasturnat.
ИЫс1ог). - De-а lungul.
IPAC m. - Rapita.
ИЙ*ANA f Cam pe la jumdtatea padurii da
MrQ ripand mare §i adinca. (CADE). - Ripa
HHnca.
RPA f - Panta intre doua §esuri.
R ________________________________________257
RIPA/ - Loc format dupa surparea unui deal.
RIPA/ - Prapastie.
RIPA/ - Groapa adinca.
R1J*A/ - Vale fara apa curgatoare.
Rp*A/ - §ant sapat de apa de ploaie.
RIPA/ - Vale adinca cu apa curgatoare.
1ЦРА/ - Vale a unui rhi.
RIPA/. - Albie a unui riu.
RIPA/ - Piriu.
RIPA/ Ripa Cubolta, ripa Nestru. (ALM). -
Riy.
RIPA/ - Om rau.
RIPCA/ - Vita de vie uscata.
RIPUSOARA/ - Jgheab la tease.
RIS n. - Dezordine; gunoi.
RIS n. - Lepadatura.
RIS n. - Pierde-vara.
RISAC adj. - Patat, tarcat (cal).
RISCHIRAT adj. - Impra§tiat.
RISCHIT adj. Suni a rischit = butoiul suna a
dogit. - A uscat.
RISOAICA / Puii acelei risoaice scheaund de
foame^ipier daca n-au carne. (M. Sadoveanu).
- Femeia risului.
RISTI (a). S-o ristit tot jinu. (Folclor). - A se
scyrge.
R1£TIU adv. Mergi ristiu. (DD). - In buestru.
RI§CA/ - Orleanca (joc de noroc).
RI§CHIA (a). Am pornit noi a-l alegi, ri^chiem
cu baju. (TD). - A indeparta firele urzelii, a
forma gura urzelii (la alesul covoarelor) pentru
a trece firele bataturii.
RISCHIA (a). A doua ri^chie fuse pe un
ri^chitor de aur. (E. Sevastos). - A depana de
pe fus ori ghem pe ri§chitor.
RI§CHIAT n. Rd^chietul tortului se face din
lipsd de о alta aranjare a mai multor fire la un
loc. (§ezatoarea).
RI§CHIRAT adj. - Inalt, zdravan (barbat).
RI§COV m. Plecai in padure dupa ciuperci...
Peste putin, ma intorsei cu desagiiplini de hribi,
de ri^covi. (C. Hoga§). - Ciuperca comestibila
ce create in padurile de brad, fagi.
RI§COVITA / Burefii cunoscufi desatenii din
judejul Suceava ca buni de mincare sint...
ri^covii, ri§covi{ele. (T. Pamfile). - Gen de
ri§covi.
RI§INCA/ - Plamadeala.
RI§INA/ - Asfalt.
RI§NI (a) - A ruguma.
RI§NI (a) - A strivi strugurii.
RI§NI (a). О cirnea, cu ra§ina о ungea $i pe
258
mare-n jos о pornea. (Folclor). - A unge cu
un^oare, dohot.
RI§NITA/ - Unealta de strivit strugurii.
RI$NITA/ - Stomac la vite.
RI§TOR m. - Ri§chitor.
RITOS adj. - Cu gura mare.
RIVNI (a). - A pohti. §i hotaru Ardealului
pojita ce am pohtit. (M. Viteazul).
RIVNIC n. - Iaz facut special pentru pe§te.
RIVNIRE f - Pohta. §i hotaru Ardealului
pohta ce am pohtit. (M. Viteazul).
ROATA/ - Cere la plita.
ROATA/ - Gluga de porumb.
ROATA/ - Palaria florii-soarelui.
ROATA/ E x p r. A face ochii roata = a arunca
о privire injur. Facind ochii roata Peste o^tirea
toatd. (Folclor). - Imprejur.
ROATA/ E x p r. A pune roata = a aranja, a
cladi rinduri. - Imprejur.
ROATA/ De-а roata. (DD). - In jurul.
ROATA/ Au trimis trei roate. (Gr. Ureche).
Au statut cazacii foarte tare... §i le-au dat §i
Hotchevici hatmanul ajiutoriu cu trei roate de
nemfi §i cu о mie de haiduci cu bardi^e. (M.
Costin). - Unitate militara.
ROATA LA BUDAI/ - Coada cu roata gaurita
la putinei.
ROATA DE ALES SMINTIN А/ - Coada cu
roata gaurita la putinei.
ROATA DE LA BUTALAUT/ - v. Roata la
budai.
ROATA DE LA UNTERNITA/ - v. Roata
la budai.
ROATA DE LA BUDALAU/ - v. Roata la
budai.
ROATA DE CHIATRA/ - Colac de piatra la
fintina.
ROATA DE RASARITA/ - Palaria florii-
soarelui.
ROATA (cu zimt)/ - $aiba. Un faran caruia-
i pierise porcul ii cerea soda ca sd faca sapun...
altuia ii trebuia о §aiba. (V. Galan).
ROATA (de metal pe о osie)/ - §aiba.
ROBACI adj. Fiindfemeie robace $i cuminte,
s-a lipit pe linga ni$te batrini singuri. (M.
Sadoveanu). Noroc de la Dumnezeu cd era о
fata robace $i rdbddtoare. (I. Creanga). -
Hamic.
ROBANC n. - Gealau.
ROBANC n. - Rindea lunga.
ROBINOS adj. Vina, Ghifa, sarile, Nu-fi uita
cararile Sau (i-i calea robinoasa, Ori ai alta mai
R__________________________________________
frumoasa. (Folclor). - Hopuros, cu gropi.
ROBOTI (a) - A lucra.
ROC n. - Palton scurt barbatesc.
ROC n. - Haina femeiasca captu§ita cu vata.
ROCHIA HAMULUI /. - Ham fara jug
§treanguri.
ROCHIE/ - Curea lata la ham, ce cuprinde
partea din urma a calului.
ROCHIE/ - Fusta nationala.
ROCHIA-RINDUNICII/ - Volbura.
ROCODEA/ - Lucratura, dantela.
ROCO§I (a). In zilele lui Dometian imparat s-
au roco^it dacii asupra imparatiei Rimului. (N.
Costin). Parthii gonise pre imparatul §i iara^i
se roco$ise. (D. Cantemir). Vdzind imparatul
nemtesc sculat Ardealul $i roco^it iard impotriva
sa de-al doilea rindu, au gatit pre Mihai-voda
$i l-au pornit iard sd marga sd stringd o$ti. (N.
Costin). Constantin serdarul Cantemir invaluise
pe mazilii $i rdze^ii care se roco^iserd impotriva
domniei. (M. Sadoveanu) - A se rascula.
ROCO§IRE/ A$a au fost roco§irea ungurilor
cu Racoji impotriva nemjilor. (N. Muste). -
Rascoala.
ROCO§EAN m. Au trecut asupra ghetilor...
carii sdfacusa roco^eani asupra imparatiei. (D.
Cantemir). - Rasculat.
ROCO§ELNIC m. L-au luat cu toji mirzacii
carii mai ramasese cu dinsul roco^elnici. (N.
Costin). - Rasculat.
ROCO§ITURA f. Radicindu-se asupra
nemtilor pentru roco§iturile lor... l-au ucis. (N.
Costin). - Rascoala.
ROD n. Rodu di la nunti. (TD). - Neamuri.
RODIN n. - v. Rodina.
RODINA (a) - A na§te.
RODINA/ - Petrecere a doua zi dupa cumatrie.
RODINA/ - Petrecere in cinstea noului nascut
a treia zi dupa na§tere.
RODINA/ A trebuit... sd intre la lehuza $i sd'
i puie rodina subt perna. (M. Sadoveanu). "
Dar adus femeii care a nascut.
RODINI / pl. E x p r. A merge (a veni) in
rodini = a vizita femeia care a nascut. La ea s-
au coborit soarele, luna $i stelele $i au venit
rodini. (E. Vororita). - Na§tere.
RODINI/ pl. - Na§tere, ziua na§teri.
RODINI / pl. Pine se duce rodini, la femei^
ce-au nascut. (CADE). - Daruri aduse lehuzei-
RODILCA/ - Maternitate.
RODOS adj. S-o dus badita Vasili Si vadi grili
di-i frumos, di-i rodos. (Folclor). - Plin de rod-
259
j
R
KgOJINA (la pragul bisericii)/. - Potnoja.
IqHATCA f. Dintr-o data (mdgdncpil) s-a
ikctisit de drum s-a oprit la rohatca satului.
Ш. Sadoveanu). Tocmai cind intram in laf, pe
ajhatca Pacurari, un flacaoan al dracului ne-a
Ifatit in ris. (1. Creanga). Rohatca Sculeni la
ffirarea in Chisinau. - Bariera; locul pe unde se
jjtra intr-un sat, ora§ §i unde odinioara se platea
tOHATCA/ -Vatrai.
Й)1 n. - Albina.
J|OI n. - Prisaca.
jtblNIC adj. Domnul semet^i tinarpe roinicile
&luri Carora meafiinta un semizeu parea. (M.
Sjhinescu). - Agitat in mi§care, extinzindu-se.
®&JA/ - Uflatura la git, pe fata.
g©JA/ - Trandafir.
tfojANI n. - Tepu§a la sanie.
jfc)L n. - Lot de pamint (20,40,60 de desetine).
jlDLA$ m. - Taran improprietarit cu un lot de
Ipmint de 24 de desetine.
BOLA/ - Cuptorul ma§inii de gatit.
tOM m. Cei $ase romi din colectiv au copiii
^r, injghebasera о ban da tuciurie de lautari care
mtau infocat. (Viata romaneasca) - Tigan.
®pM m. - Rrom. Noua titulatura are о dubld
iSplica[ie: pe de о parte elimind confuziile
nadorite intre denumirile “roman ” f “rom ”, pe
w alta se tine cont de pronuntia in limba
planes. (A. Manta).
||oman m. - Tigan.
ll&MANAS ~ Tigana§.
wDMAnCA/ - Tiganca.
fDMANCA/ - Cire§e negre nealtoite, timpurii.
WDMANEL m. - Tiganel.
|K)MANI f. Ai amari gib romani. A noastra
jSfba romani, a romilor. (A. Radita). -/
wmani(asca) limba, limba nationala a romilor.
W)MANI (limba) /. Pronuntie in limba
Sfnanes. (A. Manta). - Limba romani, limba
Shilor, limba tiganeasca.
1>MANI m. pl. - Sandale.
BpMANITA f. Fetele string soponele,
Wnanita, mdzdriche. (M. Sadoveanu). Си о
S&iastra u^urinta, rupse un mare §i frumos fir
.Ж romanita alba. (C. Hoga§). §i mi-i spune
Ш*пс1pove^ti $i minciuni cu-a ta gurita, Eu pe-
9ffir de romanifa voi cerca de md iube^ti. (M.
Mpinescu) - Mu§etel.
B)MATIZMA/. - Reumatism.
MPMINIE f. E x p r. Pe rominie = in limba
romaneasca. Titlulera scris... perominie tilcuita.
(M. Eminescu) - Limba romaneasca.
ROMINIE adv. Pi rominii. (ALM). -
Romane§te.
ROMNI POMINT n. - $es.
RONDILI n. Rondili di bleahi di hert la porci.
(ALM). - Vas de tabla in care se fierbe mincare
pentru porci.
RONT n. - Cere la plita; roata.
RONTI (a). Pan fldcdii s-o rontit, Noro^elu s-
o perdut. (Folclor). - A se invirti.
ROPOT n. §i tragem un ropotsi doua fi trei, de
era cit pe ce sd scoatem sufletul din popd. (I.
Creanga). - Invirtitura de dans.
ROPOTI (a). In mijlocul vaii e un lac in care
curgpatru izvoare care ropotesc... toata ziua fi
toata noaptea. (M. Eminescu). Coamele lor
filfiie in zborul cailor. Pamintul ropotefie fi
larma surda umple cimpia. (M. Sadoveanu).
Pamintul ropotefie sub tropot de copite. (V.
Alecsandri). - A produce zgomote repezi §i
cadentate.
ROSATURA f. - Resturi de pleava, fin
nemincate de cai.
ROS1ENESC adj. - Care apartine Rusiei,
Federatiei#Ruse; din Rusia sau Federatia Rusa.
ROSPA^i (a). - A afina cu cultivatorul pamintul
nearat (miri§tea).
ROSPA$NIC n. - Pra^itoare de rarit.
ROSPA^NIC n. - Cultivator pentru afinat.
ROST n. - Lini^te, odihna.
ROST n. - Cere la plita.
ROST n. - Gura, spatiul dintre ite prin care trece
suveica.
ROSTARI n. - Dispozitiv de formare a rostului
la razboiul de tesut vertical.
ROSTFORm. - Rasfug.
ROSTOPALA/ - Cantitate de iarba, spicoase
cit se taie о data cu coasa.
ROSURA/ Se intrebuinteaza... fi ca leac con-
tra mai multor boaleprecum rosuri sau rosaturi
de picioare. (S. F. Marian). Imparatul...
nemaiputind rdbda rosura urechilor din partea
figancii s-au invoit. (1. Sbiera). - Rosatura.
RO§ m. - Erizipel, brinca.
RO$A adj. $-apoi ii sucefie pdrulре-al ei deget
alb, subtire, Ifi ascunde fata rofii la lui piept
duids de mire. (M. Eminescu). - Ro§ie.
RO§ DE OBRAZ n. - Ro§ca.
RO$-MIHNIT adj. - Ro§-intunecat.
RO^-PROST adj. - Ro§-deschis.
ROSU-GALBIU adj. - Roib.
260
RO$U-NEGROS adj. - Vi§iniu.
RO$ALA/ - Vopsea sau orice alta substanta
de culoare ro§ie.
RO$ATA/ - Umflatura pe git, pe fata.
RO$ATA/ - Erizipel, brinca.
RO$ATA/ - Varsat.
RO$ATA^ - Culoare ro§ie.
RO$COBAT adj. - Roib-deschis.
RO$CAN adj. - Ro§covan.
RO$CANA f. - Toponim pe mo§ia satului
Cuizauca (Rezina).
RO$CANA/. - Toponim in raionul Anenii Noi.
RO$CUTA/ - Ruscuta (planta).
RO$I m. pl. La por$i si fac bubi mititali pi tat
corpu, ro$i. (DD). - Varsat.
RO$IE/ - Patlagica ro§ie.
RO$IU adj. - Ro§ietic.
RO$tE adj. Anina ro§ie. (DD). - Ro§ietica.
RO$IETIC adj. - §aten.
RO$TE/ pl. - Erizipel, brinca.
RO$U m. - Ro§ca; comunist.
ROT ARI m. - Unealta de daltuit butucul rotii.
ROTA DE FLOAREA-SOARELUI f. pl. -
Palaria florii-soarelui.
ROTELE/ pl. - Scripti (la ite).
ROTI (a). Creste-on nuc cu frunza rar a, De ce
create, se roteste. (Folclor). - A se rotunji
(coroana unui copac).
ROTICA/ - Coada cu roata gaurita la putinei.
ROTICICA/. - Mosorel.
ROTILAT adj. Era masa rotilata, De ingeri
imprejurata. (S. F. Marian). - Rotund.
ROTILAT adj. Capul i-au ratezat Cu palosul
rotilat. (E. Sevastos). Acasa cd mi-am uitat
Palosul cel rotilat. (V. Alecsandri). - Incovoiat.
ROTILA/. - Plasa strinsa in forma de cere.
ROTILA/. - Cere la plita.
ROTILA DE BATUT UNTf. - Coada cu roata
gaurita la putinei.
ROTILCA/. - Mosorel.
ROTNIC m. Tare m-am mai saturat Prin
cazarma de imblat, Rotnicul de ascultat.
(Folclor). - Comandantul rotei.
ROTI$OARA f. - Coada cu roata gaurita la
putinei.
ROTI$OARA DE BATUT UNSOARE f. -
Coada cu roata
gaurita la putinei.
ROTITURA/ - Invirtitura.
ROTITA/ - Mosorel.
ROTITA (la scripete)/ - Totirla.
ROTITA DE ZBATUT UNT/. - Coada cu
R_________________________________________
roata gaurita la putinei.
ROTOCANA/ - Ripa formata de ploi.
ROTOFEI adj. - Dolofan, durduliu, gras.
ROTOGOL adj. La capatul patului Meri Сц
mere rotungioare, Cu frunzele rotogoale. (S. F(
Marian). - Rotund.
ROTOLUGA/ - Palaria florii-soarelui.
ROTAI (a) - A se umfla in репе.
ROTAI (a)-Ase fali.
ROURUSCA f. Mihnit, pe murgul neclintit,
sta Andries Hamurd inaintea pridvorului
incununat de rourusca si de flori. (M.
Sadoveanu). - Laurusca.
ROUTAf. Routa s-o scutura $i urmufa s-astupa,
(S. F. Marian). - Roua.
ROVINA f. Dupa о jumatate de ceas de umblet
prin intunecime, intr-o rovina de izvor, iesird in
lumina la un prag. (M. Sadoveanu). - Mocirla.
ROZ-ALB adj. Cele din urma flori roz-albe de
gutui se desfoiau si tremurau in lumina diminetii.
(M. Sadoveanu). Abia candela cea trista cu
reflectul ei roz-alb, Blind о raza mai arunca. (M.
Eminescu). - Trandafiriu-deschis.
ROZ-DE-A-DOILEA adj. - Roz-deschis.
ROZATIC adj. Lumina rozatica din zori. (V.
Alecsandri). - Rozoviu.
ROZA/ - Trandafir.
ROZA / Din balcon i-arunca-o roza si, cu
minile la gura, Pare cd il dojeneste. (M.
Eminescu). Roza la noi se numea rujd, pina ce
au venitgrecii si i-auzis trandafir. (C. Negruzzi).
Ce-i mai sfint sub steaua milei? Roza! Roza
noua-n care О pasare in zorii zilei Oua roud
dispare. (Gr. Vieru). - Trandafir.
ROZA-FRUMU$ICA adj. - Roz-inchis.
ROZBERIT adj. Si-ni mai spui odati ca si su
mai rozberit. (Folclor). - Lamurit.
ROZETCA/ - Priza (de contact).
ROZICA/ - Soi de struguri timpurii cu bobite
roze.
ROZIU adj. $i deodata Aurora se iveste
radioasd... Dulce, vesela, rozie. (V. Alecsandri)-
- Traylafiriu.
ROZIU adj. - Roz, rozov (vin).
ROZMIR n. - Varna (la moara).
ROZORI (a) - A se narui (casa).
ROZOSIN adj. - Roz..
ROZOV adj. - Roz (vin).
ROZOV n. E x p r. A nu avea rozov la obraz
a nu avea ru§ine, a fi obraznic. - Ru§ine.
ROZOV-APRINS adj. - Ro§-deschis.
ROZOV-INCHIS adj. - Ro§-deschis.
^OZOV-SPALAT adj. - Roz-deschis.
JOZOVI adj. - Roz (vin).
PZOVIU adj. - Roz (vin).
bzOVII adj. - Roz (vin).
pZULI m. pl. - Greutati la ava facute din lut.
OZV-APRINS adj. - Ro§u-deschis.
OZVU adj. - Roz (vin).
OZVU-ALB adj. - Roz-deschis.
UBANCA/-Rindea.
UBANOC n. - Rindea de prima operatie.
UBA/. - Sapatura adinca in fundul unei
ynit$.
UBAT m. - Moruna§.
UBELI n. - Drue ce se pune de-а lungul
rului incarcat cu fin.
UBELI n. - Obiect dreptunghiular de lemn,
iiminiu, cu о fata reliefata pe care se spala
pele.
BUBILNIC n. - Drue ce se pune de-а lungul
Irului, carutei incarcate cu fin, snopi.
jUBLA/ -Buma§ca.
IjjBLITA f. mai dafi-ne-o rublita, S-o
fnem injningulita. (Folclor). - Rubla.
iUCETA/ - Virtej la car, caruta.
UCITA/. - Tepu§a la sanie.
iuCSAC n. - Ranita.
RJDA/ - Prajina.
UDI (a) . Italienii tirziu $i-au scornit limba din
jtineased... §i intru unelepestesama i$i rude^te
 a noastra. (N. Costin). - A se inrudi.
KlFA f. C-o lucrat tati vara $i pe nour $i pe
are, §i in chihnita la rdcoare Cu stacanul cel
fcz mare Pan s-o rupt rufa-n spinare. (Folclor).
Катала.
BlFA f. S-a dus la о vecina sd faca din doua
Be о camera buna. (1. Sbiera). - Zdreanta.
KJFA$EL adj. - Rufos, terfos.
BFE/ pl. - Albituri rupte.
1JFOS adj. Отщог intr-un picior, Ghici,
ce-i. Cureciul. (M. Sadoveanu). Am о
fd rufoasa, §ade cu voda la masa. Curechiul.
ADE). -Zdrentaros.
BG n. - Curpan de cartofi.	z7
®G n. - Ciorchine de struguri faraFfobite.
GARE/ §-am venit la boierii i$ti mari Си о
№are $-0 intrebare. (DD). - Rugaminte.
BGACIUNE /. - Vozgla§enie. Sa-l
JBpeneasca la toate vozgla^eniile in biserica.
BL Odobescu).
GET n. - Cit pe ce sd zguduie masa $i pe
К cei dimprejur cu rugetui de leu al risului
К (C. Hoga§). - Muget.
R______________________________________261
RUGINA /. Vin in sfir.pt conservatorii, asta
veche rujina, care strigd... cd se strica limba.
(C. Negruzzi). Din aceasta pricina... numeau
pe cei bdtrini rugini invechite, i$licari, strigoi.
(I. Creanga). - Retrograd.
RUGINIT adj. - Galben-ro§ietic.
RUG UM n. - Rumegu§.
RUGUMA (a) - A rumega.
RUGUMAT adj. - Rumegat.
RUGUMATURA/ - Rumegu§.
RUGUMI§ n. - Rumegu§ (de lemn).
RUJ m. - Trandafir.
RUJAN m. Am un bou rujan, unde se culca nu
mai create iarba un an. Focul. (CADE). - Bou
ro§cat.
RUJANA/. - Vaca ro§cata.
RUJARI m. - Trandafir.
RUJA/ Pling searapin dimineafa, Vad cu ochii
ca-mi pierd fata, Pling seara pina-n amiazi $i
pierdruja in obraz. (M. Eminescu). Atunci rujile
femeii ii venira iar in obraji. (M. Sadoveanu). -
Rumeneala, ro§eata.
RUJA/ La doi pap de noi innegrea un garduf
de spini; dincolo de el, ca intr-o gradina din
basme, luceau piine de roua rujele uria^e pe
tulpini drepte p nalte. (M. Sadoveanu). - Macie§.
RUJA / Cind eram la mama fata, Mincam turta
pe centra, $-aveam fata ca о rujd. (Folclor). -
Trandafir.
RUJENITA/ Din fetifa (a rasarit) о rujenita.
Rujenita tot cre$tea $i pe mar il cuprindea. -
Trandafir.
RUJINOS adj. - Ruginit.
RUJITA / Rujija de pe razor, Nu ma las a ca sd
mor. (Folclor). - Macie§.
RUJ ULIN A / Rujulind Din gradina, Ce-ai
grabit De-ai inflorit? (E. Sevastos). - Ruja mica.
RUJUTA/ - Ruja mica.
RULA/ - Colac de piatra la put.
RULA/ - Conducta de apa, pacura.
RULA/ -Burlan.
RULA/ - Teava la semanatoare.
RULICA/ - Jgheab la tease.
RUMA (a). Cinele rumi. (ALM). - A scurma, a
zdreptina.
RUMANJIE adj. Bddita in stat subpre, Aste
buze rumanjii Cui, pustia, le mai tii? (Folclor).
- Rumena.
RUMBA / - Vas de lut pentru apa; сапа.
RUMBA/ - Covor cu omamente in forma de
romb.
RUMCA/ - Paharel (de rachiu).
262
R-S
RUMENIRE f. Te-ai insenina vazindu-i
nimenirea din obraji. (M. Eminescu). - Ro§eata.
RUMENIT adj. Mama ridea rumenita la
fata in umbra odaii de la fara. (M.
Sadoveanu). - Imbujorat.
RUMENIT adj. Cuptond era plin de pldcinte
crescute fi rumenite. (1. Creanga). - Copt bine,
rumen la coaja.
RUMPE (a). Rumpe coarde de агата cu о mind
amortita. (M. Eminescu). - A rupe.
RUMPE (a). - A rupe.
RUNDUC n. - Ladita in care se da mincare (orz,
ovas) la cai.
RUNDUC n. - Traista in care se da mincare la
cai.
RUNDUC n. - Lada mare in care se pastreaza
griul.
RUNDUC n. - Caruta cu co§ special pentru carat
grine.
RUNTUNA (a). $i n-o trecut mult fi о vinit 9
hulughiti fi s-o runtunat fi s-o facut 9 fete.
(Folclor). - A se rostogoli peste cap.
RUPE (a). Cinili rupi pamintu. (ALM). - A
scurma.
RUPE (a). Scoate, lelita covrigul, Cd ne rupi
frigul. (Folclor). - A patrunde.
RUPE (a). Rupim penili. (ALM). - A peni.
RUPE (a). S-o rupt din lagdr. (TD). - A evada,
a se elibera.
RUPE (a). S-o rupt curentu. (TD). - A se
intrerupe.
RUPT n. In bataia gloantelor $i-n ruptul
ghiidelelor. (Folclor). - Explozie.
RUPTA/ - In Moldova medievala, impozit
personal marimea caruia era stabilita de visterie.
RUPTICOASA adj. - Zdrentaroasa.
RUPTI^OARA adj. A luat о sita rara
ruptifoara $i a cernut fipentru noi. (Folclor). -
Invechita, rupta.
RUPTURA/ - $ant facut de apa de ploaie.
RUPTAC n. - Traista in care se da mincare
(ovas, orz) la cai.
RUS m. Iar latco prisecariul, deaca au inteles
de descalecarea maramorofanilor, indatd s-
au dus fi el in Tara Lefasca, de au dus nisi
multi fi i-au descdlecat pe apa Sucevei in sus
fi pre Siretiu despre Botofeani. (S. Dascalul).
$i alti episcopi ce-s pre rusi, de legea
greceasca. (Gr. Ureche). - Nume dat de
moldoveni ucrainenilor.
RUSALIM m. S-o sculat badita intr-o sfinta joi
dimineati $-o purees pi valea Caralimului, Pi
dealu Rusalimului. (Folclor). - lerusalim.
RUSASCA adj. Au scos in robie mai mult de
100.000, multi de aceia au afezat $tefan voda
in tara sa, de fi pand astazi traiefte limba
rusasca in Moldova, ales pre unde i-au
discalicat, cd mai a treia parte grdesc rusefte.
(Gr. Ureche). - Limba rusa.
RUSCA/. - Rusoaica.
RUSCUTA/ - Rusca tinerica.
RUSEAFUR m. - Luceafar.
RUSEASCA/ - Dans popular.
RUSEASCA/. - Melodie dupa care se executa
acest dans.
RUSIST m. - Specialist in rusistica.
RUSISTA/ - v. Rusist.
RUSISTICA f. - Totalitatea §tiintelor istorico-
filologice care se ocupa cu studiul limbii ruse §i
al cul^urii poporului rus.
RUSIE advj. E x p r. Pi rusie = ruse§te. - In
limba rusa.
RUSNAC m. Aceftia erau rusnaci din judetul
Hotin sau de dincolo de Nistru, din Podolia. (Gh.
V. Madan). - Ucrainean.
RU$INEA-FETEI/ - Cucuta.
RU$U1 (a) - A se da pe gheata, a aluneca.
RU$UI n. - Saniu§; §ui.
RU$UOS adj. - Alunecos.
RU$N1C n. - Ciocan de batut cuie de lemn.
RU$NIC n. - Ciocan de potcovit caii.
RUTEAN m. Noaptea о petrecura la un
gospodar rutean la о margine de sat. (M.
Sadoveanu). - Nume dat ucrainenilor.
s
SA prep. Sa cati ogor bun fi sa samini. (T D).
Punim dranita clid frumos, sa usuci. - Se.
SA AM m. - Persoana ce locuie§te in nord-estd
Norvegiei, in nordul Finlandei, Suediei §i in
regiunea Murmansc a Rusiei.
SAAMA f. - Limba saamilor; face parte din
familia limbilor ugro-fine.
SABA§ n. О multime de sabafe ne-au pldtit
(E. Voronca). Sd bagi mina-n buzunai; Sa caul1
un sabaf de cei Упап, Sd da'i la cei lautari. (£
Sevastos). - Bac$i§.
SABITA/. - Unealta asemanatoare coasei
pentru taierea stufului, papurii.
SAC n. - Co§ de prins pe§te.
SAC n. - Plasa in forma conica la capatu^
vintirului.
Р"
|ACn. Е х р г . A bate ре cineva sac = a bate
^nar ре cineva. - Zdravan.
|ACALU§ n. Taia cite-un sacalu§, de te sperii
il in^hite. (CADE). - Bucata mare.
ЙАС1МА/ - Prostovol.
|ACIZ n. - Bumbac.'
Iacoita f - Cui mic cu care se fac semne pe
ngheata pentru copci.
$ACOGHITA f. - Cirlig cu care se smulge fin
Йп §ira. f
^ACRIE§ n. - Cutie de chibrituri.
^ACRIE§ n. - Penal.
IACRIE§ PENTRU SARE n. - Solnita (de
lemn) pe perete.
ISACRIITARI m. - Secretar la Sovietul satesc.
^gACSAUL m. - Arbust exotic.
фдсйИЕ f. - Tesla.
SAD n. - Paragina.
$SAD n. - Sadina.
(IaD n. - Vie.
Badca/ - Semanatoare.
ADILCA/ - Semanatoare.
I^AHAN n. - Farfurie adinca.'
^AHAN n. - Farfurie intinsa.
MAHAN n. - Farfurioara pentru ceai.
t$AHAN n. - Taler (la cintarul de mina).
^AHAN DREPT n. - Farfurie intinsa.
||5AHAN PRUNT n. - Farfurie intinsa.
WAHANEL n. - Farfurie pentru ceai.
fjAHANEL n. - Farfurioara.
^SAHANIC n. - Farfurioara pentru ceai.
|SAIA/ - $opron de iama pentru oi.
"SA1IN adj. Nici sura, nici balaie. (DD). - Laie
Wina).
Waivan n. In ocol esti saivan: пита pi stilchi
w-f acoperit.
1TD). - Umbrar pentru vite.
WAI VAN n. - $opron.
wAIVAN n. Daca au descalecat imparatul supt
$Saivan, Duca-Toda i-au inchinat multe daruri.
jp. Neculce). - Cort deschis.
»AJ n. - Gogineata (pe stilpi mici).
®AJA/ - Vopsea neagra. (Th. Holban).
BAJA f - Funingine.
w A J ОС n. - Plasa cu cerculete in care se tine
jgfc§tele.
BALAHORIE f. - Corvada.
BALAMA / - Came tocata.
BALAMURI (a) - A scrobi (urzeala).
gALARET n. - Intrecere (la nunta).
Balata / - vinograd.
BALATNI adj. - Verde-deschis.
SALCIMI m. pl. Patru salcimi di acdtii. (ALM).
- Copagi.
SALCIZ m. - Salcim.
SALEANCA/ - Solnita (de lemn pe perete).
SALFETCA/ - Basma alba in patru colturi.
SALHANAC n. - $uvoi de ploaie.
SALITRA/ - Gaz (de lampa).
SALT ARI n. - Dulap (de cancelarie).
SALT ARI n. - Sertar.
SALTISON n. - Stomac de pore umplut cu
maruntaie tocate.
SALTISON n. - Cirnat de casa umplut cu
maruntaie tocate.
SALT m. - Planta erbacee cataratoare.
SAL UP n. - Scurteica fara mineci.
SAMAf. E x p r. Eu sama = eu inteleg. Eu sama
moldovine^ti. (TD). - Intelegere, cunoa§tere.
SAMA/ E x p r. A lua sama cuiva = a intreba
pe cineva. Da cine sinteti dumneavoastrd De
vre(i sd luafi sama noastra? (Folclor). - Parere.
SAMA/ E x p r . A nu lua sama cuiva = a se
face ca nu vede pe cineva. Iar noi tot am imblat
§-am cautat, Nimeni sama nu ne-a luat. -
Neglijare.
SAMACRI§ n. - Lapte acru.
SAMACRI$A/ - Chi§leac.
SAMAHON n. - Tuica de casa, basamac.
SAMAHON n. - Pra$tina. Se porneau noptile
de veghe $i chiote pe lingd cazanele clocotind
pra^tina. (I. Botez). Sd guste pas trama $i
tulburelul... $ipra^tina. (1. L. Caragiale).
SAMAHONCA (de perje) / - Zeama de
prune. A bant un pahar de zeama de prune §i
acum e in girliciul bordeiului. (G. Galaction).
SAMAHQNCA/ - v. Samahon.
SAMALIC n. - $ura de pastrat paie.
SAMALIC n. - Magazie in care se pastreaza
pleava, nijtretul.
SAMALIC n. - Stuf farimitat.
SAMAN n. - Chirpici.
SAMANATU n. De An Nou de dimineata ne
ducem la Samanatu. Luam saminta de griu ori
pop$oi... (TD). - Obicei moldovenesc in prima
zi a Anului Nou.
SAMASFALT n. - Asfalt.
SAMA/ - In Moldova medievala, recensamint
domnesc pentru stabilirea impozitelor.
SAMA / E x p r. De о sama = de un leat. -
Virsta.
SAMA / О sama se hodine^te, Alta ara,
borone^te. (Folclor). - Parte.
SAMCA / Lua-te-ar samca (TD). - Fiinta
264
s
inchipuita, aducatoare de rele.
SAMESC n. - Dalta lata de timplarie.
SAME§ m. Grabea spre farina boiereasca, s-
ajungdi cu mult inainte de rdsdritul soarelui, cdci
era acolo un same§ ran. (E. Camilar). -
Administrator de mo§ie.
SAMINTARU m. - Seminte de cinepa.
SAMINTA DE STEJAR/ - Ghinda.
SAMOSCHITCA f - Seceratoare.
SAMURASLA f. - Griu, secara care au rasarit
din grauntele scuturate.
SAN f - Strachina de arama.
SANACADEA f - Narcisa.
SANCHI adv. M-am duspe coclauri, sa-fi aduc,
sanchi, copii de suflet. (I. Creanga). - Adica, cum
s-ar zice.
SANDA f- Sandala.
SANDACI (a) - A se zbintui.
SANDALE f. pl. - Pantofi pentru femei.
SANDALETA/ - Incaltaminte u§oara de vara,
fara tocuri.
SANDOMIRCA f. - Varietate de griu cu boabe
albicioase.
SANGEAC n. - In Moldova medievala, steag
pe care-1 trimitea Poarta Otomana la inscaunarea
noului domn.
SANIE f. - Opritoare de metal sau lemn la car,
caruta.
SANIE/ - Gre§eala la urzit.
SAPALCA/ - Pra§itoare de rarit porumbul.
SAPALI (aj - A sapa.
SAPALDI (a) - A sapa (porumbul).
SAPA f. Pe sapa mi-l neteze^te. (§.). - $oldul
calului.
SAPA f. - Cazma.
SAPCA f. - Sapaliga.
SAPCA f. - Pra§itoare de rarit porumbul.
SAPET n. - Co§ rotund de mlaja cu о toarta.
SAPET n. - Co§ de papura.
SAPET n. - Lada (pentru haine).
SAPET n. - Co§ de lozie pentru struguri.
SAPETCA f. - Sisiiac.
SAPOI n. - v. Sapa.
SARAFANT n. - Fusta cu bretele.
SARAI n. Stramurare a descdlecat la al noualea
bordei, a dus calul sub un sarai §ubred de stuf.
(N. Sadoveanu). - §ura.
SARAI n. - Grajd.
SARAI n. - Casa de locuit din aceea§i curte.
SARAI n. - Umbrar pentru vite.
SARAI n. - Hambar, magazie unde se pastreaza
griul.
SARALIE f. Placinte cu curechi, cu bostan,
saralii cu brinza, di toate bundtaturile erau.
(Folclor). - Placinte cu brinza.
SARANA f. - Lacusta.
SARASOARLA f - Floarea-soarelui.
SARB^SCA f - Dans ritual, sirba miresei.
SARBAD adj. - Searbed.
SARCINA (in spate)f - Tovar. Umerele sale
le pleca de-а purtarea tovara. (CADE).
SARM^NI f. pl. - Sarmale.
SARMAI f. pl. - v. Sarmani.
SARNITA f. - Solnita.
SARSAILA m. Cum sare iapa naibii peste
copaci, pared are pe sarsaila in pintece. (C.
Hoga§). Stai, sarsaila! tu cum ai chiuit de trei
ori. (1. Creanga). - Una din numirile date de
moldoveni necuratului.
SARVOC n. - Fara§.
SAS m. In tara Ardealului nu lacuiesc numai
unguri, ce $i sasi peste camd de mulfi. (Gr.
Ureche). - Persoana dintr-o populatie germana
stability in sec. XI1I-XIV in unele parti ale
Ardealului.
SAS^BOC n. - Rindea de prima operatie.
satj,c n. - Fer[strau pentru scinduri.
SATIR n. - Scaraotki, michiduta.
SATRIMESII n. - Sertar (la masa).
SAVOC n. - Fara§.
SAZAN m. - Crap.
SAC adj. Ii cal sac: slab, nu prindi carni pi
dinsu. (TD). - Slabanog, vlaguit.
SAC adv. E x p r. A sima a sac = butoiul suna a
dogit. - Uscat.
SACALUS n. Dind $i den cetate Mogildea-
paharnicul... den sdcalu^e$i ndvalind$islujitorii
de a lui $tefan voda (Gheorghe $tefan) au peril
pufinei nemfi la treedtoarea cu podul.
(M. Costin). - Tun mic.
SACAROAIA f - Toponim pe mo§ia satului
Badiceni, raionul Soroca.
SACATUIT adj. - Hamesit.
S ACE ALA/ (Calul) n-a cunoscut sdceala §i
ovazul pina la intrarea lui in oaste. (M.
Sadoveanu). Ai s-o pui pegraunfe $i pe saceala,
f in doua saptamini n-ai s-o mai cuno^ti.
(C. Hoga§). - Tesala.
SACELA (a). Ntl^v-am sacelat astazi. (I.
Creanga). - A chelfana.
SACERUICI/ pl. - Seceri mici.
SACHIR n. - Satir pentru bucatarie.
SACICARA/ - Ma§ina de tocat paie.
SACIUI (a). Ca sd se apuce calea la Codrid
s
265
(jozminuluisdsdciuiascdpadurea. (Gr. Ureche).
/д taia copaci, a curati un loc, taind copaci.
gXCLITARI m. - Secretar.
sACRET adj. Sus in cei munji sdcrefi traia
odata..' un sihastru. (CADE). - Neumblat,
pustiu.
sAcrie/ - Sertar la masa.
SACRIE Z - Lada.
sAcries n. - Cutie de chibrituri.
SACRIES pentru sare n. - Solnita de
[emn pe perete.
sAcui m. - Secui. Persoana care face parte
dintr-o populatie maghiara din Transilvania, din
Regiunea Autonoma Maghiara. (DLR).
SXCUIME f. - Secuime. Sintpatru luni de cind
ldsat-o in mijloculsdcuimii. (I. Ghica). Tinut
l^uit de secui in Regiunea Autonoma Maghiara;
p|pulatie secuiasca.
SACULET n. - Saculete.
S|CULET n. - Strecuratoare de pinza pentru
t^nza de vaca.
SlLCULET DE BRINZA n. - Strecuratoare de
p|iza.
S^lCULTET n. - Traistuta mica cu care
ojinioara se umbla la §coala.
<CULTET/ intr-o saptamina (turtitele) sint
f^fta, le pui in sdcultete $i le pdstrezi la loc uscat.
(ft Voronca). - Saculete.
fLCURICE/: - Secure mica.
S|CU$OR m. Nimfele sau coconii (de fumica)
sjfnumesc in cele mai multe parti, atit din
Bucovina cit ^i din Moldova: saci... sau sacufori.
(|, F. Marian).
|SDELCA f. - Pemuta pe spinarea calului
ittamat.
WTUTA m. - Nesatios, lacom la mincare.
tGE ATAf. - Cumpana la put.
GITATURI f. pl. - Junghiuri.
BIDACAR m. - Curelar, §elar.
BlDACAR m. - Negustor de obiecte de
®larie.
BLAS n. La vale un sdla§ de tigani caldarari
9la$ezase corturile. (M. Sadoveanu). S-
doua sala$e de fgani infoaia de zestre.
ft- Alecsandri). - Grup de familii de romani
Bini) cu §atra.
BLAFAT n. E x p r . A sta (cu cineva) la
|B8fat =$. sta la taifas. - Vorba, sfat.
KLAM AS n. - Cada de transportat struguri.
KlamURA/ - Saramura.
BL AMERICA f. - Mincare din pe§te uscat
sare §i apa.
SALAMUTOS adj. Pamint salamutos. (ALM).
- Saramuros.
SALARITA f. - Solnita (de lemn, pe perete).
SALA§LUI (a). Sala$luie$te pacatele. (DD). -
A-§i ierta.pacatele.
SALAVASTRU adj. - Marinimos, damic.
SALCINIS n. - Loc unde cresc salcii.
SALCINIS n. - Desi§ de salcii.
SALCIS n. - v. Salcini§.
S^LCUTET n. - v. Sacultet (strecuratoare).
SALI§TE f. - Lot de pamint linga casa.
SALITRA DE SARNIC/ - Gamalie de chibrit.
SALTARAS n. Dintr-un saltara$ tainuit acolo,
scoase о smochina pe care о frinse in doua. (M.
Sadoveanu). - Sertar mic.
SAMACHI§A f. - Lapte prins §i smintinit;
chi§leag.
SAMANAT (in cuiburi) n. - Puitura. Prin
Oltenia $i Tara Romaneasca popu§oii nu se
samana prin azvirlite, ci se pun, $i vremea sau
lucrarea aceasta se nume^te pusul, punerea sau
puitura porumbului. (T. Pamfile).
SAMANATOR DE POPUSOI m. - Puitor de
porumb. «
SAMANAUCA/ - Toponim pe mo§ia satului
Cosauti, raionul Soroca.
SAMINCER n. - Castravete lasat de saminta.
w	5
SAMN (de carte) n. - Zaloaga. О multime de
zaloage chibzuite pe hirtie aratau locuri de
interes. (G. Calinescu). Schimbdpefuri§ zaloaga
de la octoihul mare, trecind-o peste citeva foi
mai inainte. (D. Stanoiu).
SAMN n. - Taietura de topor pe trunchiul unui
copac.
SAMN n. S-apoi las de-а ramanea samn de turc
in Jara mea. (Folclor). - Urma.
SAMN RAU n. - Pricaz. О sluga de ti-a fura о
bucatica de mamaliga, fara sd $tii, e pricaz. (E.
Voronca). Dacd vreun cioban fura ceva de la
stina, da pricazul intre oi. (N. Pasculescu).
SAMNARE f. Toate stelele is cu samnari. (DD).
- Tile.
SAMULTOS adj. Pamint samultos. (ALM). -
Plin de saruri.
SAMURSALA f. - Griu, secara §.a. ce create
din saminta care s-a scuturat.
SANATO§EL adj. - Sanatos.
SANATO$ICA adj. - Sanatoasa.
SANINA (a) - A se insenina.
SAPALU§CA f. - Sapa mica.
SAPCULITA f. - Sapaliga.
SAPUCA f. - Sapaliga.
266
SARAD n. - §iret de lina pentru impodobit
sumanele.
SARAR n. - Solnita de lemn pe perete.
SARACAN adj. - Foarte sarac.
SARAC A§I adj. - Oropsiti.
SARACILAf. Mai sarace, saracila, Nu tepune
tu cu mine, C-oi zvirli cu oca-n tine. (Folclor). -
Sarman, nevoia§.
SARADUI (a). La cusut $i saraduit sumane...
ma intreceam cu fetele cele mari. (I. Creanga). -
A impodobi cu saraduri.
SARAE§ n. - Incapere pentru oi.
SARAE§ n. - Umbrar pentru vite.
SARAIMAN adj. $i cel mai Sardinian la foe se
incalze^te. (A. Donici). - Sarman.
SARAMURA f - Mincare din pe§te copt cu
sare §i apa.
SARANTOACA/ Sa-ni aduci nora bogata, Nu
ca mine о sarantoaca. (Folclor). - Saraca,
nevoi a§a.
SARARIE/ - Salina.
SARARIE/ - Depozit de sare.
SARATURA/ - Solonceac.
SARBl)§CA f - Mincare din pasat de porumb
cu zer de oaie.
SARDAC n. Sumane mari, genunchere $i
sardace... $i alte lucruri ce le duceau lunea in
tirg de vinzare. (I. Creanga). Beu holered, beu
tabac, Vine iarna, n-am sardac. (Folclor). -
Suman scurt.
SAREDNIC n. - Chinga la ferastraul cu rama.
SARIN adj. - Senin (cerul).
SARISAUA§ n. - Ferastrau mic.
SARIT adj. E x p r . A fi sarit din graunte = a
se nauci, a se zapaci. - Zapacit, naucit.
SARITA f. E x p r . La sarita = in galop. -
Galop.
SARITOARE f. - Pirleaz.
SARITUL PORCULUI n. - Galop.
SARJJURA f. - Pirleaz.
SARIC n. - Drue de-а lungul carului incarcat
cu snopi, fin.
SARJOACA f. - Griu amestecat cu secara.
SARMANEL adj. - Umilit, obidit.
SARNIC n. - Chibrit.
SARNIC n. - Lemnu§.
SARNIC n. - Paiut.
SARNI$E n. pl. - Paie fara frunze.
SARNUT adj. - Cu dunga pe bot (cal).
SARVIETA f. - Farfurie intinsa.
SARVIETA f. - Farfurioara.
SARVITORI n. - v. Sarviz.
s_______________________________________
SARVIZ и. - Tava.
SA§EA f. - Tesala.
SAS^ALA f. - Tesala.
SATAI m. pl. - Draci, comorati.
S4TANAUA f. - Satana.
SATCAf. - Co§ de prins pe§te.
SATNOIAN m. - Locuitor din Satu Nou, raionul
Reni (regiunea Odesa).
SATIOS m. - Om plictisitor.
SATOS adj. - Lacom.
SAU§EAN m. - Locuitor din satul Sauca,
raionul Ocnita.
SAU§OR n. - Crema pentru fata.
SAVIR§IE f. $i se va chema tie sotie pind-n
sdvirfe. (E. Sevastos). - Capatul vietii.
SAVIRSIRE f. A-$i croi planul cu deplina
savir^ire. (C. Conachi). - Perfectiune,
desavir§ire.
SAVIRSIT adj. Lumea este... ca cel mai
desavir^it cadru. (C. Conachi). - Perfect,
desavir§it.
SBIC interj. El atunci a luat zbic! pe horn, ese
afara §i mind. (Folclor). - Tu§ti.
SCAFA f. Mo$ Capatina a$ezd la mijloc scafa
cu mojdei. (C. Hoga§). - Strachina de lemn.
SCAFA f. - Covata.
SCAFA/ Sd vii la bordeiul meu Sd te miluiesc
$i eu..., c-o scafa de tdritdi, Sd $tii cd ti-am fast
dragutq. (Folclor). - Cau§.
SCAFAU m. - Scafa mare.
SCAFITA/$-a luat... о scafitd... de tdrpe. (E.
Voronca). - Scafa mica.
SCAITOARE f. - Vinarita.
SC AL n. E zvirli cutia. Sifa$i on seal di chiatri.
(TD/ - Stinca.
SCALA f. Facind Tirul, au a$ezat limanurile.
scalele mdrii $i au a$ezat pe traci. (N. Costin).
- Margine, mai.
SCALA f. Oricare vame§ vafi pricina, ca sd nu
treaca negotdtorii cu negot pe la vreo scald
(Pravila lui Vasile Lupu). - Port.
SCALA / Inainti dzi^em la scali, da amu la
carieri. (TD). - Cariera (de piatra).
SCALA/ - Stinca.
SCALCA / Calu ari scald: lunina-i intreagu
da nu vedi. (TD). - Oftalmie periodica la cai.
SCALDATOARE/ - Cioroi.
SCALDA/ Culcindu-se pe pietre reci, cu capd
pe un bolovan cu cremene, plinse intr-o scalds
de aur, a^ezata lingd ea, lacrimi curate d
diamantul. (M. Eminescu). - Cada de facut baie
SCALDA/ - Vanuta.
I_____________________________________s
KCALDA f. Apa pentru scalda pruncului se
Saduce de la riu. (CADE). — Scaldatoarc.
ECAMEICA f. - Taburct.
fcCAMEICA f. - Lavita.
IgCAMOS adj. - Ciltos, gr$u de despicat (lemn).
I&CANCEU n. Lemnele lungi din padure se
xteaza cu capetele joase pe о same trasa de boi,
Jbr virfurile se razdma $i se leaga de scanceu.
<T. Pamfile). - Sanie cu talpi scurte.
BCAPRIMiNT n. - Amnar.
BCARA-MITEI f. - Vinarita.
&CARADILOS adj. - Ginga§ la mincare (cal).
BCARANDIU adj. - v. Scaradilos.
jfCARANDIV adj. - Ginga§ la mincare,
ffiazuros. ,
BCARAOSCHI m. Scaraotchi ii este lui nana§.
Alecsandri). - Capetenia necuratilor.
BCARAPEL^E f. pl. - §osete.
BCARA f. - Pirleaz.
BCARA DE BLIDE f. - Blidar.
SCARISOARA/ - Pirleaz.
KcARI§OARA / - Treapta intr-un mai.
ECARINDIVI (a). Cum nu ti-i ru$ine a chema
же carele inainte te-ai scarindivit? (Varlaam). -
Ж-ti fi greata, a-ti fi scirba de cineva, ceva.
CARP m. Dati bratul$i merged... totpe virful
шсагрИог. (V. Alecsandri). In zi de lucru umbla
picioarile goale, iar sdrbatorile cu scarpi $i
ж/ coltuni. (M. Kogalniceanu). - Incaltari de
Sama.
SCAT n. - Anvelopa.
jlCAUCA /.’ - Baba rea de gura. (Th. Holban).
SCAUN n. A$a dupa niulta datorie $i cheltuiala
Ik impresurasara tara, §-au scos domnia la
woldova si au venit in tara, de au §ezut la scaun
Ц? anii 1591. (Gr. Ureche). - Tron.
BCAUN n. - Taburet.
SCAUN n. - Lavita.
SCAUN n. - Perinoc.
SCAUN n. - Pat la virtelnita.
SCAUN n. - Picior la paharel.
SCAUNOAICA f. - Unealta de tras obezile.
SCAUNOAICA / - Scaun lung (fara spatar),
Bvita.
SCAUNOAICA/ - Unealta de daltuit butucul
Btii.
SCAUNOI n. - Unealta de daltuit butucul rotii.
BCAER m. - Sticlete.
CAFIRLIE f. Ii luai apa de la moara
tbcnindu-l cu patul pu^tii peste scqfirlie. (N.
Bane). (Buza) de deasupra se rasfringea in sus
feste scafirlia capului. (I. Creanga). - Teasta.
267
SCAFUSOR n. - Blidar (in perete).
SCALDATOARE f. - Botez.
SCALDATOARE f - Prima scaldare a nou-
nascutului a doua zi dupa botez.
SCALDATOARE f - Apa in care se scalda
copilul.
SCALDATURA f. Gatindu-se de scaldat,
moa$a sau cine este ia scaldatura $-0 aruncd la
rdspintii. (S. F. Marian). - Apa de scaldat
pruncul.
SCALDU§A/ - Albiuta de scaldat copilul.
SCALDU§CA f Te rog ca sd ddruie^ti ceva
copilului in scdldu^ca. (1. Sbiera). - Vas in care
se scalda un nou-nascut.
SCALDU§CA f. - Apa in care se scalda nou-
nascutul.
SCALDU$CA f - Albiuta (de lemn, metal) de
scaldat copilul.
SCALDU§CA f - Obicei cind, dupa botez,
copilul este scaldat numai de femei.
SCAPA (a). E x p r. A nu scapa nici in borta
§oarecelui = a fi imposibil de inlaturat, de evitat
un pericol. Nici in borta §oarecelui nu e$ti scdpat
de mine. (1. Creanga). - A se salva.
SCAPARA (a). Scapara sdrnicu ! (TD). -
Aprinde (chibritul).
SCAPARATOARE f. - Amnar.
SCAPARATOARE/ - Bricheta.
SCAPARATORI n. - Amnar.
SCAPATA (a se). S-o scapatat la §ire$i. (TD).
- A se napusti.
SCAPATA (a se). S-o scapatat, о chicat. (TD).
- A se grabu§i.
SCAPATA (a se) - A se imbolnavi de о boala
minjala.
SCARI f. pl. - Lambe la caruta, car.
SCARI/ pl. - Loitre.
SCARI (a) - A trece prin urzeala firele de
culoarea potrivita izvodului, la alesul covoarelor.
SCARISOARA f - Pirleaz.
SCARI§OARA f - Treapta intr-un mai.
SCARITURA f - Cel ami mic segment cromatic
la alesul covoarelor.
SCARITA f. - Pirleaz.
SCARI^OARA f - Pirleaz.
SCARITE/ pl. - Trepte la cerdac.
SCARMANA (a). Scarmanam dipeni. (ALM).
- AjDeni.
SCARMANA (a). L-o cam scarmanatpe dinsu.
(DD). - A bate pe cineva.
SCARMANATOARE f - Piepteni pentru
pieptanat lina, ciltii.
268
SCARMANATOARE f. - Instalatie pentru
scarmanat lina.
SCA$ITA f. - Teica de baut apa la putul din
cimp.
SCASITA f. - Cau§ mic.
SCA§ITA f. - Piulita pentru usturoi.
SCAUEL л. - Podnojie.
SCAUEL n. - Scaunel.
SCAUE§ n. Mditufa Zamfira sta pe scauef. (M.
Sadoveanu). Pune-te pe cel scaue$ linga vatra.
(C. Negruzzi). Singur Vasile-voda au fostfezind
in acea parte de Nistru pre un scaue$.
(M. Costin). - Scauna§.
SCAUE§ n. - Scaunel.
SCAUNOAE f - Unealta de tras obezile.
SCAUNOAE/ - Unealta de curatit dranita.
SCHELMA (a). E x p г. A о schelma = a о lua
la sanatoasa. Turcii о schelmase, pared nu mai
fusese de cind lumea pe la noi. (CADE). Imi veni
un dor de casa fi-mi abatu s-o schelmez.
(CADE). - A о lua din loc, a о §terge.
SCHIBA f, - Rautate.
SCHICUIT' adj. - Imblatit.
SCHIJAf. In loc depu$ti de soc, detunau tunuri
de schija. (N. Gane). In poarta de sehjd stau
stinci rezamate. (C. Stamati). Inchiseportita de
schija (a sobei) fi se ridica. (M. Sadoveanu). -
Tuci, fonta.
SCHIJA/-Tuci. In soba de tuci duduia focul.
(L. Rebreanu).
SCHILOABA / - Fata slaba, urita.
SCH1LODI (a) - A moci. De urechi m-au
asurzit, de mini m-au mocit. (G. Dem.
Teodorescu).
SCHIMBA (a)-A izmeni.
SCHIMBA (a) in rau - A izmeni. Pe semne cd
s-a izmenit lumea. (P. Ispirescu).
SCHIMBATURA/ - Cea mai mica masura din
izvodul unui covor care se alege.
SCHIMBATURA f. - Schimbarea rostului la
razboiul de tesut vertical.
SCHIMBIRI (a) - A schimba.
SCHIMONOSI (a). Schimonosind cuvintele $i
indrugindu-le fara nici о noima. (1. Creanga). -
Apoci.
SCHIMONOSI (a). Oamenii se schimba,
cinticele se schimonosesc $i lautarii mor de
foame. (V. Alecsandri). - A falsifica.
SCHIMONOSITURA f. Radacinile,
terminatiile fi schimonositurile combin ate fi
complicate ce ne impun fcoalele. (A. Russo). -
Falsificare.
s______________________________________
SCHIMONOSITURA/ О schimonositura de
om avea in frunte numai un ochi. (I. Creanga). -
Pocitanie.
SCHIMONOSITURA / De ce cafi s-o scoti
din minte cu schimonositurile d-tale ? (V.
Alecsandri). - Grimasa, strimbatura.
SCHIMOSI (a). M-o schimosit fi m-o tuns
chilug de-ar ride chiar babele acum de mine.
(V. Alecsandri). - A sluti.
SCHIMOSI (a). Poate fi despre aceasta istorie
sd fie schimosit basna sa Simion, in locul
crutiaflor de Rodos pe romanii din temnifele
Rimuluipuind. (D. Cantemir). Schimbindu-se fi
schimosindu-se numele, din Flachia i-au zis
Vlahia. (I. Neculce). - A falsifica.
SCHIMOSITURA / Socoteasca fi aicea
cititoriul fi cunoasca schimositura basnii, edrea
pentru Copulh pune pe Batie.
(D. Cantemir). - Falsificare.
SCHINDIRI (a). Mi s-a schindarit stomacul.
(TD). - A deranja, deregla.
SCHINDUC n. - Planta cu flori albe in umbele
mari.
SCHINJI / pl. Schinji neaudziti. (Folclor). -
Chinuri.
SCHINJUIALA / Dar cu toata oboseala, Iti
voi spline schinjuiala. (Folclor). - Durere, necaz.
SCHINU§ m. - Spini, spinarie.
SCHIOLALAI (a) - A scheuna.
SCHIORLAI (a) - v. A schiolalai.
SCH1PCA/ - Tandara (sub unghie).
SCHIRDA/ - $ira de porumb.
SCHITA f - Fuscel la seara.
SCHIT^T adj. - inspicat (parul cailor).
SCHITALNIC n. - Sfredel mic.
SCHIVERNISI (a). Sa-ti spun... de ce
invafaturd mai mare are copilul trebuintd ca sd
sepoata schivernisi. (C. Stamati). - A se pricopsi.
SCHIVIRNISALA / Avea obicei sd-fi lege
vaca dinapoia carutei pentru schiverniseald, ca
sd aiba laptifor la drum.
(1. Creanga). - Chivemiseala, economic.
SCHIVN1C m. - Barbat neinsurat.
SCINCITURA/ - Copii alintat care scince^te
mulj.
SCINDURA DE CURECHI/ - Fund de tocat
varz^i.	4
SCINDURA DE MALIGA/. - Fund de
rastumat mamaliga.
SCiNDURI (a) - A farima bulgarii cu о scindura
trasa de cai.
SCINDURICA/ - Fund de rastumat mamaliga-
s
269
CINDURICA PE ULCIOR f. - Capac de
jinn pe oala.
CINDURICE f. - Fund de tocat varza.
CjpNDURIT adj. - Pardosit, imblanit.
CIRBA f. A$a intrind scirba intre dintii. (Gr.
Ire^he). - Suparare.
CIRBA/ Vinul e bun $i la bucurie, $i la scirba.
Sadoveanu). - Intristare, mahna.
CIRBA f. Tuturor le pare bine C-au venit
tirba la mine. (E. Sevastos). - Grija, necaz.
CIRBA/ (A fost) scirba mare a toatd fara $i
ituror domnilor $i crailor di prinprejur, daca
и auzit cd au cazut moldovenii supt mina
agipilor. (Gr. Ureche). - Durere.
CIRBA / Balaban a primit porunca... sd
obindeasca indarat, prin orice mijloace, acele
arti, scrise le^ilor intr-un ceas de scirba. (M.
adoveanu). - Minie, du§manie.
CIRBI (a). Vazind-o vaierindu-se in pat, s-a
tirbit foarte. (I. Sbiera). - A se intrista, a se
mari.
CIRBIT a/’. - Amarit, necajit.
CIRBO$ENIE/ - Fiinta scirboasa.
tiRLEICA f. - Unealta de facut fringhii.
CljRLITA/ - v. Scirleica.
CIRTA/ - §ira de porumb.
CIRTA / De la scirta cu nuele Am ajuns de
trins sureele. (Folclor). - §ira de paie.
CIRTI$OARA f. - §ira de porumb.
CIRTITA/ - Cirtita.
CIRTUI (a) - A a§eza, a cladi in §ire.
CIRTUIRE/ - Cladire in §ire.
CIRTUIT adj. - Cladit in §ire.
CIRTUITOR/t?. - Claditor de fin, paie, snopi.
CIRTUITURA/ - Cladirea, a§ezarea snopilor,
pului, paielor in §ire.
CLAD n. - Hambar mare.
CLADAUCA/ - Acaret in care se pastreaza
nul.
CLADCA/ - Pirleaz.
CLADCE/ pl. - Pliuri.
ZbADOANCA/ In scladoanca tinim feluriti
iclucuri: faini, butoai, toati §elea. (TD). -
capere la spatele casei.
2LEP n. - Girlici la pivnita.
?LEPNITA/ - A§chie (de lemn) sub unghie,
LEPT m. - Strechie.
LEPUIT adj. - Pietruit (beci).
'LIFOSEALA f. $tiu eu sclifoselile astea
iere$ti. (A. Vlahuta). - Mofturi, nazuri.
'L1FOSI (a). Degeaba te mai sclifose^ti,
loane, raspunde mama cu nepasare. (I.
Creanga). Mireasa au pus nasul in piept §i se
sclifosea $i mai tare. (I. Sbiera). - A plinge
prefacut.
SCLIFOSI (a). Ian sa-i fi sculat la treaba $i
apoi sa-i vezi cum se codesc, se drimboiesc $i se
sclifosesc, zise mama. (I. Creanga). - A face
mofturi, nazuri.
SCLIOP n. - Curmei ce pripone§te barcasul.
SCLIPUI (a). In sfir^it, facem noi ce facem, $i
sclipuim de cole о coasa rupta, de ici о circeie
de tinjald... (I. Creanga). - A face rost de ceva, a
injgheba, a agonisi.
SCLIPUIRE/ - Injghebare, agonisire.
SCLITCA/ - Lan semanat cu diferite culturi.
SCLUPCAUT n. - Foarfece de taiat sirma.
F W	*
SCOABA / - Cutit anumit cu care se curata
copita calului.
SCOACE (a) - A incalzi la foe laptele pentru a-
1 inchega.
SCOACE (a). Nu trebuie... sd stea mulfi la
gramada $i culcati pentru cd de fierbintealdi
indata se scoc $i pier in iarna. (V. Draghici). -
A fermenta, a dospi.
SCOACE (a). Chi^leagul se scoace (se pune la
foe de se incheaga in brinza) $i> turnindu-se in
strecuratoare, capatam brinza de vaci. (DLR).
- A incalzi la foe laptele prins pentru a-1 inchega.
SCOACERE/ О scoacere rea aduce о brinza
prea moale. (T. Pamfile). - Incalzire la foe a
laptelui prins.
SCOARTA/ - Partea de dinainte, incovoiata,
a saniei.
SCOARTA/ - Cear§af.
SCOATE PATRET (a) - A se fotografia.
SCOATE POZA (a) - A se fotografia.
SCOBAE/ - Pe§te mare.
SCOBAI m. Am prins cleni $i scobai in Moldova
$i pastravi in bulboane reci pe Bistrifa. (M.
Sadoveanu). - Scobar.
SCOBI (a) - A castra (armasarii).
SCOBILCA/ - Cutit anumit de curatit copita
calului.
SCOBIRCI (a) - A nu sta locului, a se zbintui.
SCOBORNICEALA/ - Gitar (la capastru).
SCOC n. - Costi§a pietroasa cu iarba mica.
SCOFALA/ Vro scofala mare nu era de dintii-
(I. Creanga). - Procopseala.
SCOFA/ - Scufie.
SCOFIJTURI n. pl. - Bomboane.
SCOFIRLA/ - Scafirlie.
SCOICA/ - Racu§ca.
270
SCOLBURA/ - Scorbura.
SCOPCA f - Adincitura taiata cu toporul in
copac.
SCOPCA f. - Bucla, mot de par pe fruntea unei
femei.
SCOPCI (a). Le-ti vedea acu$i venind Pe un
cal negru scopcind. (S. F. Marian). - A galopa.
SCOPT adj. Asemenea mamaliga, domnforule,
cata sd fie bine fiarta $i mult mestecatd $i
scoapta. (M. Sadoveanu). - Fiarta incet, bine
coapta.
SCOPT adj. Mi-aipuspiele scoapta, cirpaciule,
zise Mogorogea infuriat. (I. Creanga). - Tinuta
mult in argaseala, scorojita.
SCOPT adj. - Inchegat dupa incalzire (laptele
prins).
SCOPT adj. Cindfinul este copt, rascopt sau
scopt, brazdei ii trebuie putina vreme. (T.
Pamfile). - Rascopt.
SCORBURATURA f. - Scorbura.
SCORGHITURA f. - Scorbura.
SCORGH1TURA/ - Pe§tera.
SCORMOLI (a) - A scurma.
SCORMOLI (a) - A scormoni.
SCORMOLI (a). Parea un bdtrin $i bolnav
balaur de foe care scormolea urlind. (M.
Eminescu). - A scormoni.
SCORMOLI (a). A scormoli о rand. (DD). - A
scociori.
SCORMOLI (a) - A rascoli (cu ceva focul)
facind sa arda mai tare.
SCORMOLI (a) - A cotrobai.
SCORMOLI (a). S-a suit in caruta $i a inceput
a scormoli in toate partile. (I. Creanga). - A
rascoli, a cauta; a scormoni.
SCORMOLI (a). Mo§ Ion Roata... spunea
omului verde in ochi, fie cine о fi, cind il
scormolea ceva la inimd. (1. Creanga). - A-l
roade la inima, a-l durea sufletul.
SCORMOLIRE/ - Scormonire.
SCORMOLIT adj. - Scormonit.
SCOROTCA f. - Cultivator de forma
triunghiulara pentru afinat pamintul nearat.
SCORTAR m. - Laicer; covor.
SCORTAR n. C-am umplut cand ist mare De
perini §i de scortare. (S. F. Marian). - Covor.
SCORTARIU adj. - Portocaliu-inchis.
SCORTIE f. - Scorti§oara.
SCORTURI n. pl. О a^ezare cur ata, cu cerdac
$i chilioare piine de scorturi. (M. Sadoveanu).
- Covoare.
SCOVERNOSALA/ - Chivemiseala.
s____________________________________
SCOVgRZI f pl. - Placinte.
SCOVIRTA f. - Tigaie (cu coada lunga).
SCRACLIE/ - Pirostrie.
SCRADA f. - Iarba inalta ce create in munti si
paduri.
SCRE f. - Greaban (la cal).
SCREAUA SPINARI1f. - §ira spinarii (la om).
SCREAUA SPINARII/ - Greaban la cal.
SCRELE f. pj. - Patine.
SCRELNITA f. - Tesala.
SCREPEZAN n. - Cui la marginea luntrei.
SCR1JALA/ - Capatina (parte) de varza acra.
SCRIJANA/ - A patra parte dintr-o capatina
de varzi|.
SCRIJ^/ - Calcii de piine.
SCR1J4 f. - Capatina (parte) de varza.
SCRIJAICA f. - Capatina (parte) de varza.
SCRIJALA (a) - A imparti pamintul.
SCRIJALATURA f. - Umar la ferastraul cu
rama.
SCRIJEA f. - Felie.
SCRIJELA (a). Ma intorsei catra lecfile mele
chinuite, la paginile innegrite $i scrijelate cu
unghia. (M. Sadoveanu). - A cresta, a zgiria, a
face dungi.
SCRIJELE/ pl. - Posmagi.
SCRIJgLUTA/ - Felioara.
SCRIJlCA f. - Felie de varza acra.
SCRIJICA f. - Frunza de varza acra.
SCRIJICA/ - Capatina (parte) de varza.
SCRIMINTE f. pl. - Cremene, amnar, iasca
(laolalta).
SCRINCA f. - Miner la sertar.
SCRIPCA f. Pinea mi-o ci$tig cu scripca. (E.
Camilar). - Meseria de scripcar.
SCRIPCA/ §i arcu^ul ii cadea spre gitul scripcii,
pe struna cea subfire, drept la locul trebuitor. (C.
Hoga§). §i cite $i mai cite nu cinta Mihai lautariid
din gura $i din scripca sa rasunatoare. (1-
Creanga). Stati aid in colt pufntel $i va gatifi
scripcile. (V. Alecsandri). - Vioara.
SCRIPCAR m. Dupa ce au venit scripcarii, s~
au adunat gospodarii de prin imprjurimi. (M-
Sadoveanu). - Lautar ce cinta din scripca, viorist.
SCRIPCARm. O, vinturatori defraze, scripcar1
sarbezi §i smintiti.AJ^ Vlahuta). - Cintaret, poet.
SCRIPCARI m. A tit scripcariul negru cit $i cd
galben, cind ii prinzi in mind, cinta ca $i cind ar
cinta cineva dintr-o scripcufa. (S. F. Marian).
Gindac galbui cu pete negre.
SCR1PCARA§ m. - Greiere de cimp.
SCRIPCARA$ m. - Viorist.
s
271
yRIPCUTA f. - Vioara mica.
ERIPIDi (a se). S-o scripidit dintii. (TD). - A
Bstrepezi.
mERIPTE m. - Scripete.
«RIPT m. pl. - Dispozitiv pentru schimbarea
ftzitiei itelor la razboiul 'de tesut orizontal.
KR^CA (a) - A scri§ni.
KRIBNITA f. - Razatoare de curatit picioarele.
SrIJNITA/ - Rascol la caruta.
ateRINCIOB n. Scaunele incarcate fehirit
miorate ale scrinciobului se inaltau, se coborau.
Ж. Sadoveanu). Un scrinciob mai la vale pe
wgd el adund Flacai fi fete mindre ce rid cu
ш bund. (V. Alecsandri). - Leagan de lemn ce
Bmi§ca inainte §i inapoi sau se invirte§te.
fcRINCIOBAR m. Loc degeaba! striga
^rinciobarul, atirnindu-se de fofeaza fi oprind
tnciobul pe loc. (C. Hoga§). - Omul care
rte§te scrinciobul.
tINCIOBA$ n. In Moldova fi Bucovina se
efte scrinciob fi scrinciobaf. (T. Pamfile).
rjnciob mic.
IJNGHITA f. - Scrumbie.
IINGHIT A f. - Fata foarte slaba.
tpjGHlT A f. - Gre§eala la urzit.
IfcRINGHITA/ - Gre§eala la invalit urzeala
Hdrjnita/ - Scrumbie.
^BRINITA f. - Gre§eala la urzit.
|Ы$СА (a). Tara serif ca... dupa atita rdutate
^iffdeuse. (Gr. Ureche). - A scri§ni.
ЙЖОАМВЕ f. pl. Mi-au lunecat ciubotele fi
cazut in Ozana cit mi ti-i baetul! Noroc de
^hicid. - $i scroambele este a voastre ispocite,
$se el, scotindu-ma repede, ud pina la piele.
IpCreanga). - Cizme grosolane, prost facute.
У RO В n. - Jumari.
У RO В n. - Paparada.
WROB n. Cauta sd manince scrob. (T.
winfile). - Jumari.
WROBEALA f. Spre a nu se deochea un
Vil... isefacezbenghiinfrunte... cuscrobeala
^astrd. (CADE). - Albastreala.
yROBI (a) - A aspri.
>ROBI (a) - A unge urzeala cu terci (din tarite
ft altceva).
jRobos adj. - Uscat, bulgaros (pamint).
^^tOMBAI (a). Dupa ce aipurtat ciubotele...
scrombditpe la jocuri. (L Creanga). - A
Wca, a scilcia incaltamintea.
wRubura/ - Scorbura.
>RUHOS adj. - Uscat, bulgaros (pamint).
SCRUMBOS adj. - Uscat, bulgaros (pamint).
SCRUNTAR n. Ca fi pe vremea celui dintii
pescar, Moldova freniata stralucitd in asfintitul
de soare; scruntarele fi prundurile erau
singuratice fi pustii. (M. Sadoveanu). - Loc
nisipos, pietros la marginea unei ape.
SCRUNTARI adj. - Zgrunturos, impietrit
(pamint).
SCRUPOS adj. - Uscat, bulgaros (pamint).
SCRUPOS adj. Cafcavalul iese sec fi scrupos.
(V. Draghici). - Farimicios.
SCRUT n. - Virtej la car ori la caruta.
SCUB1 (a)-A peni (pasari taiate).
SCUBOINA f. - Boltina.
SCUCH1 (a) - A castra (armasarul).
SCUIPATOARE f. - Cutit de curatit copita
calului.
SCULATOARE f. - Plachie (ultimul fel de
bucate servite la nunta).
SCULATEL adj. Doina, care te umple defiori,
corabeasca, marunfica... fi alte cintece sculdtele
ca aceste de jucam pina ce asudau podelele fi
ne sdrea talpele de la ciubote. (I. Creanga). -
Saltaret, vioi, imbietor la dans.
SCULATEL m. - Tistar.
SCULE n. pl. - Toate cele necesare pentru
prelucrarea strugurilor.
SCULTET n. - Strecuratoare (din pinza) pentru
brinza de vaca.
SCUMAN n. - Palton scurt cu guler de blana.
SCUMANICA/ - Scurteica.
SCUMANEL n. -v. Scumanica.
SCUNCHIE f. - Scumpie.
SCUNCHIU adj. - Portocaliu.
SCUNCHIU-INTUNECAT adj. - Cafeniu.
SCURA(a) - A face rachiu de casa.
SCURBATURA f. - Pe§tera.
SCURBATURA f. - Scorbura.
SCURGE (a) - A stoarce.
SCURGE (a) - A se retrage.
SCURGERE f. - §ant de-а lungul gardului.
SCURLU$ m. - Macie§.
SCURMAC1 m. - Pinten (la cuco§).
SCURMACI m. - Laba de gaina.
SCURMA f. - Laba de gaina, cuco§.
SCURMANICI n. - Laba de pasare.
SCURMATOARE/ - Laba de pasare.
SCURMATURA/- Laba de pasare.
SCURMU$ n. - Laba de pasare.
SCURMU$ n. - Gheara de pasare.
SCURSATOARE f. - Urma lasata de un §uvoi
de apa.
272
s
I
SCURSTURA f. - §ant in lungul gardului.
SCURSTURI f. pl. - Urme lasate de §uvoaie de
apa.
SCURSURA f. - §ant de-а lungul gardului.
SCURSURA/ - Loc pe unde trece §uvoiul apei
de ploaie.
SCURSURA f - Vin prost.
SCURT m. - Barbat scund.
SCURT adj. Scurt la minti. (TD). - Redus.
SCURTA f. - Scurteica.
SCURTA f. - Umflatura subsuoara.
SCURTEICA/ - Cojocel cu mineci.
SCURTEICA f - Vengherca. Dincolo de
vengherca lui cu totul scurta, сатана de
bumbacel. (Al. Macedonski). Un tinar ...
muchelef la haine: vengherca de postav negru
cu brandeburguri $i cu chiostecuri. (Al.
Odobescu).
SCURTI (a). Sacul se scurte^te de la gura.
(Folclor). - A se goli.
SCURUG m. - Macie§.
SCUTAR m. - Cioban mai mare pe о stina.
SCUTELNIC m. - Persoana economa,
stringatoare.
SCUTELNIC m. - In tirgurile medievale
moldovene§ti, ora§eni scutiti de dari §i pu§i la
dispozitia starostelui de breasla.
SCUTELNICI m. pl. - In Moldova medievala,
tarani scutiti de piata birului domnesc, dar supu§i,
in schimb, unor obligatii suplimentare fata de
proprietarii de mo§ii.
SCUTIC n. - Patura in care se invele§te copilul
sugar cind este scos la plimbare.
SCUTIC n. - Fa§a brodata adusa in dar la
cumatrie.
SCUTIC n. - Crijma la botez.
SCUTIC n. - Strecuratoare din pinza de cinepa.
SECAR m. - Comul-secarii.
SECACIUNE f. Mare seceta s-au jacut in (ara
cit... copacii s-au secat de secaciune. (Gr.
Ureche). Prin mantale se zareau oasele albite
de secaciune. (M. Eminescu). - Uscaciune,
seceta.
SECERAR n. August se mai nume^te in popor
$i... secerar, luna seceri^ului. (T. Pamfile). -
August.
SECERA f - Aripa dorsala a bibanului.
SECERAf. S-au dus tustrei la sacere. Au sacerat
ei pina in sard. (Folclor). - Saceri§.
SECERATO ARE f. - Greier de cimp.
SECERATICA/ $ifdcurd noua secerajele Cu
manunchi defloricele. (T. Pamfile). - Secera mica.
SECERUICE f. pl. - Seceri mici.
SECI n. - Pa§une pe un loc unde s-a taiat
padurea.
SECI n. - Gard, ingraditura din nuiele.
SECI n. - Loc ingradit unde se inchid oi]e
noaptea.
SECICAf. - Satir pentru bucatarie.
SECICA f. - Cutit special de tocat varza.
SECICAf. - Paie tocate.
SECIUI (a). Pre la Codrul Cozminului sd treacci
se temeau de tarani... sd nu seciuiasca padurea
asupra lor. (Gr. Ureche). - A taia padurea.
SECOASA adj. La fintina cea secoasa Bate
vintul de pe casa. (Folclor). - Secata.
SECRETER n. - Secretar.
SECRIER m. - Cel ce face sicrie.
SEDELCA/ - v. Sidelca.
SEGHINCA/ - Ostie.
SEGHINCA f. - Mai cu care pescarii sparg
gheata.
SEL n. - Piriu mic de apa de ploaie.
SEL n. - §ant sapat de apa de ploaie.
SEL n. - Urma lasata de un §uvoi de apa.
SEL n. - Piriu.
SELCA f. - Semanatoare.
SELI$TE/ - Loc unde a fost sat; vatra satului.
SELI$TE f. E x p r. In seli^tea vintului = in
bataia vintului. $i
i-a adus in capatul pamintului In seli^tea
vantului. (Folclor). - Jeli§te.
SEMIRIC n. - Furca de lemn cu §apte coame.
SEMNARn. - Paralel de timplarie.
SEMNAT adj. Cd se afla $i de aljii semnate
lucrurile Tarii Moldovei. (Gr. Ureche). -
Insemnate, inregistrate.
SERDAR m. Apostol din Orheiu au fostserdar
intr-aceea oaste cu Racotii. (M. Costin). - In
Moldova medievala, dregator domnesc,
comandant al cetelor de calara§i. Atestat
documentar in 1653. La sfir§itul veacului XVII
serdarul exercita functii administrative
judecatore§ti in tinuturile Lapu§na §i Orhei. In
1742 serdarii au fost inlocuiti cu ispravnicii
tinut.
SEREN n. - Cumpana la put.
SEREN n. - Prajina la putul cu cumpana.
SERT adj. - Tare, atos (lemn).
SERVICI (de) adj. - Dejurna. lata $i capital
dejurna. (1. Slavici).
SERVICI DE GARDA n. - Dejurstva.
SERVITORI n. - Tava.
SERVIZ n. - Tava.
s	273
gjjTCAR m. - Pescar care prinde pe§te cu setea.
|tTCA f - Plasa (de forme §i dimensiuni
feferite) intrebuintata la pescuit. (DLR).
pTCA f. - Plasa’.
|$TCA f. - Fileu pentru coafura.
|$TCA f. - Dantela.
ftTCA/ - Pinza cu ochiuri mari de sirma.
1'TCAf. - Plasa de prins pe§te; mreaja.
ТСА/ - Pinza de paianjen.
TCA f. - Co§ de prins pe§te.
TEAN m. - Satean.
VA f. Fafd de saracul dialect muntean, limba
-anului ardelean $i mai cu seama a
Idovanului sintpe о treapta superioard... Un
culce, un Creanga in Muntenia sint mai greu
aqteptat... Intr-un cuvint, sevele limbii vin mai
s din Moldova. (G. Calinescu). - Putere,
;oare, izvor de energie.
ADA f. Slujitorii s-au luat la sfada, dar s-au
i$tit. (C. Negruzzi). Cind se apucau la sfada
i la bataie, atunci elfugea, caci nu putea suferi
ma. (N. Gane). $i-nlanfuindu-migitul cu brate
tezapadd, Imi intindeai о gura deschisa pentru
yada. (M. Eminescu). - Cearta.
jFADNIC adj. Dincolo un sfadnic se-ncaiera,
Ipumni Cu cine se-ntilne^te. (C. Negtuzzi). -
$agos, rau de gura.
I ALT n. - Asfalt.
ARTU$CA f. - Pestelca (cumparata la tirg).
A$CA f. - Matu§a a mirelui (miresei).
ATU§CA/ - Matu§a a mirelui (miresei).
AD ALNI C adj. - Certaret.
ADALIE f. Mai baiete trebuie sd $tii cd din
Idalia noastrd ai ie$it. (I. Creanga). О galagie
о sjadalie ca aceea mai rar. (Folclor). -
scutie aprinsa, cearta mare.
iADARET m. - Gilcevitor, certaret.
ADAU$ adj. Vasile Fieraru... era un om
tdat f sfddduq, ca §i nicovala §i ciocanele lui.
Sadoveanu). - Gilcevitor.
ADI (a). Grecii... au inceput a se sjadire ei
le ei §i s-au facut doua cete. (C. Negruzzi).
tii striga marfa ce au de vindut, alfii se sjadesc
itrupref. (V. Alecsandri). lici-colo, in covalii...
Isfadeau ciocanele. (M. Sadoveanu).
flujtele, cu clocot, in ulcele se sjadesc. (N.
Hdiceanu). - A se certa.
lADICfOS adj. Pentru cd era femeie
wdicioasdi, a inceput cu gura la dinsul. (I.
|era). - Gilcevitor, certaret.
|ADIRE f. - Cearta, suparare.
jADIT (a fi). Era sjaditcu mine. (I. Creanga).
- A fi certat.
SFATUIT n. Cind eram la sjatuit M-a chemat
la plamddit. (Folclor). - Vorba.
SFECLAR m. - Cultivator de sfecla.
SFECLARIE f. - Cimp unde se cultiva sfecla.
SFECLI§OR adj. - Ro§u-intunecat.
SFECLI§TE f. - Cimp de pe care s-a strins
sfecla.
SFECLyj adj. - Ro§u-intunecat.
SFECLII adj. - Ro§u-intunecat.
SFECLUT adj. - Ro§u-intunecat.
SFE$TOC n. Apoi, cu sfeqtoc de busuioc, legat
cu beteala de aur, stropi cu apa sjinfita. (C.
Hoga§). Da cuviosului un sfe^toc de busuioc,
proaspat. (C. Negruzzi). - Manunchi de busuioc
cu care preotul strope§te cu aghiazma.
SFETI (a se). (Amorul) dupa ce se sfete^te,
Indata se risipe^te. (C. Conachi). - A se arata, a
se divulga.
SFETNIC m. Imparatul Moscului... l-au luat
iar in dragoste $i in mild $i l-au pus iar sfetnic.
(I. Neculce). $i insu$i imparatul cusfetnicii sai
vazind aceasta mare minune, grozavs-au spdriet.
(1. Creanga). Nu-s rau sfetnic, cind s-atinge de
interesele Adelei. (V. Alecsandri). (Cartile) ne
sintsfetnici $i nu ne contrazic. (M. Sadoveanu).
- Consilier.
SFINTI (a). Sintsatul de-a^a viatd... Sd sjinfe^ti
cu mii de lacrimi un instinct atit de van Ce le-
abate §i la pasari de vreo doua oripe an? (M.
Eminescu). - A idealiza.
SFIjRli (a) - A mocni (focul).
SFIRLA f. I$i mingiie mustdtile... $i-$i repezi
cu о sfirlapalaria tarepe ceaja. (M. Sadoveanu).
Pofi pe loc c-o sfirla mort sa-l pui. (A. Donici).
- Bpbirnac.
SFIRLA f. (Pe porci) i-am vazut cu capetele
ridicate, cu urechile lor ascufite, ciulite, §i
intorcindu-se cu sfirlele unui spre altul. (M.
Sadoveanu). - Bot, rit.
SFIRLITA f- Palma.
SFIRLOAGA f. Nu ti-e destul cd m-ai ametit
puindu-ti sjirloagele pe calup. (1. Creanga). -
Incaltaminte stilcita.
SFIRLOAGE f. pl. Tu n-ai vazut oile mele? -
De vazut nu le-am vazut, De pdscut fi le-am
pascut: Pin pirloage tot sfirloage. (Folclor). -
Floace de lina de oi sfi§iate de lup.
SFIRLUGA f. - Chi§car.
SFIR$ALA f. - Slabiciune totala.
SFIRTICATURA f - Petica
SFIRTOAGE f. pl. - v. Sfirloage.
л
274
SFLEDER n. - Sfredel.
SFOR n. Un lemn putred, purtat de ici-colo de
sforul apelor. (E. Camilar). Tree stoluri de
rate, cind in sforul apei, cind pieziq spre jap^e
mai adapostite. (M. Sadoveanu). - Cursul apei.
SFORENIjC pl. - Restee.
SFREDELE§ n. - Ata pe care se intinde pe§tele
prins.
SFREDIAC n. - v. Sfredila§.
SFREDIE§ n. - v. Sfredila$.
SFREDILA$ n. - Sfredel mic.
SFRIDILCA$ n. - v. Sfredila§.
SFRIDILEAC n. - v. Sfredila$.
SFRIJIT adj. - Pricajit.
SIALA f. Intra cu siala pe u$a. (V. Alecsandri).
- Sfiala.w
SIANCA f - Arpagic.
SIBIRNIC m. - Om calit, cutezator.
SICACICA/ - Satir de bucatarie.
SICAITA f. Sacovita sau sicaita in Moldova,
la Prut... sint ni$te instrumente de fier lungi...
cu cari vatafii descurcaplasa. (DLR). - Unealta
de otel cu care se descurca plasa.
SICARNE/ - Ma§ina de tocat paie.
SICA§ n. - Satir de bucatarie.
SICICARNE f. - Ma§ina de tocat paie
SICRIA§ n. - Co§ciug mic.
SICRIU n. Au descuiat sacriile, sipetele $i au
luat multe arginturi §i odoare ce au gasit. (N.
Muste). Sarmana biblioteca! uitata in secriul ei
la bejenia anului 1821 toatd a slujit de fultuiala
ianicerilor. (C. Negruzzi). Sicriul cel in care se
dadea orz la cai... sta in prejma fintinii. (M.
Sadoveanu). - Lada, serin.
SICRIU n. Priveqte cu luare-aminte in groapa
unde a coborit sicriul tatalui sau. (M.
Sadoveanu). Ne puna-n inedperea aceluia^i
sicriu. (M. Eminescu). Nu voi sicriu bogat,
Faclie $i flamuri. (M. Eminescu). - Co§ciug.
SICRIU n. - Dulap mic pentru rufarie; serin.
SIDELCA f - Scaun cu arcuri la trasura.
SIDELCA f - Pemuta care se pune sub cureaua
hamului.
SIDELCA f - Banca in mijlocul luntrei.
SIDELCA/ - Cirlig de impletit.
SIDELNE f. - Scaun cu arcuri la trasura.
SIDELNE/ - Scindura-scaun la trasura.
SIDINCA f - Unealta de fier cu care pescarii
sparg gheata.
SIDU§CA£ - Scaun cu sau fara arcuri la trasura.
SIGHINCA f - Unealta de pescuit cu brat
ascutit.
s_________________________________
SIGHINCA f. - Unealta de pescuit de fornia
unei furci.
SIHLA f. - Padure deasa.
SIIMEN m. $i-l lasasa ft siimenii toft ft copiei
den casa. (M. Costin). - Mercenar pedestru
(strain sau ba§tina§) in oastea moldoveneasca
(sec. Xyil-XVIII).
SILITOR m. - Mincau, mincacios.
SIL1TOR adj. - Robaci.
SIMBRIE f Eu il ftiam capitan in simbria
Tom$ei! (M. Sadoveanu). Ne costa mult strainii
aduft in tara... $tim ce darnic a fost Despot
platind a lor simbrie, Ei au luat cu dintii intreaga
visterie. (V. Alecsandri). Oastea toatd se va
supune cum ii va fagadui mai mare simbrie. (C.
Negruzzi). - Solda; leafa o§tenilor.
SIMBRIE f. A zis fetei sd se suie in pod sa-ft
aleaga de-acolo о lada care-a vrea ca sa-ft 0
ieie ca simbrie. (I. Creanga). Se statorniceste
simbria - atitia bani, atitea opinci, atitea rinduri
de cameft, sumanul obicinuit, cojocid pentru
vremea de iarna. (M. Eminescu). - Rasplata.
SIMIN n. - Unealta de lemn cu virf de metal cu
care pescarii sparg gheata.
SIN m. Pus-au pre Lupul Costaki sin Gavrilita,
vornic de Tara de Gios. (1. Neculce). - Fecior.
SINAP n. - Soi de mar.
SINEALA / Deasupra, nourii se desfacusera
ft cerul se ardta umed-intunecos, ca sineala. (M.
Sadoveanu). -Albastreala.
SINEALA f. - Albastreala.
SINEALA f. In varulstins... sefolosefte sineala
spre aft peretele pufin albastru. (T. Pamfile). -
Albastreala.
SINGER n. - Cutit mare incovoiat, purtat la briu.
SINGIR n. - Lant de incatu§at robii.
S1NGIR n. - Convoi de robi in lanturi.
SINI (a) - A albastri.
SINILI (a). Cu camera albd-n floare, spdlata
de fata mare, cu sopon de cinci parale, sinilitd'
n lacramioare. (Folclor). - A albastri rufele
spalate.
SINILIT adj. Cinta cucu sus pe nuc, lubita
bddift-o due, О due, due pe ndsdlie, Ca pe-o
coala de hirtie, De hirtie sinilitd, Draga bad#
iubita. (Folclor). xAlbastrit.
SINILIU adj. Ii venise gustul sd spinzitfe
deasupra ufti о vedere cu marea, corabii ft nifte
munti sinilii in fund. (E. Girleanu). - Albastrut
SININCA f. - Patlagica vinata.
SINIRE/ - Albastrire.
SINOTARI n. - Sanatoriu.
s
275
glOLAl^ n. - Came.
KlORMIC n. - Traista in care se da mincare
Bovas, orz) cailor.
SjOROITA/ - Cioar a.
JlPARAT n. - Separator.
Iipta/ - Lada (pentru haine).
SlRATA/ - Mu§ama.
MRCA f. - Chibrit.
SlRCA LA SARNIC f. - Gamalie la chibrit.
jHRCI^ pl. - Ghibrituri.
SsJREAP adj. Herghelii de cai sirepi. (M.
Ominescu). - lute, repede.
MRECTIE/ - Vita de vie.
WREN I adj. - Liliachiu.
wIREPE adj. - lute, repede.
SlRIPAT n. - Sapa de rarit porumbul.
BlTI§CA/ Toate lucrurile mi se ar ata gdurite
ша siti^ca fi stravezii ca apa cea limpede. (I.
ereanga). Se strecura laptele prin sitiqcdi ca sd
au fie cu gozuri... Capatam un lapte dulce care
mgstrecuraprin siti^ca. (CADE). - Vas de metal
feu lemn ca un trunchi de con cu fundul gaurit.
BITRONADA/ - Citronada.
11СПТ adj. - Necajit.
IgiCUPOS adj. - Bulgaros (pamint).
S1DALA/ - Patul la vie, pepenarie.
BlDELNIC n. - Scaun cu arcuri la trasura.
»DENIE f. - Scaun cu arcuri la trasura.
||lDENIE/ - Scindura-scaun la trasura.
®IECEL n. - Sisiiac mic.
BIGNI (a) - A zvicni.
BIT (a se). Imparatii qfurisiti, cini a sta fiapazi-
trii nopti fi nu sisiiasci, acela rdmini imparat.
||Folclor). - A se speria.
ЦПАС n. - Sisiiac.
I1LV - Putere.
BtLIOTCA f. - Scrumbie.
m. - Mincau.
HLIUf? n. - Saniu§.
B1LNIC adj. - Putemic, voinic.
B1MBOTEL adj. - Prostut.
BlMBOTINAf. - Numele unei vaci fatate intr-
simbata.
№MBRA$ m. Se gindefie din vreme la alti
^jfispodari ca sa-fi qfle tovardfi de plugarie...
Bpez ce se intovara^esc iau numele de simbrafi
fcw simbriafi. (T. Pamfile). - Persoana care se
S^ovara$e$te cu alta la arat.
BiMBRA f Aceasta insotire sau tovardfie se
j^pnefie prin pdirtile de sus ale Moldovei fi prin
^ficovina simbra sau simbrie. (T. Pamfile). -
Kpvara§ie la arat.
SIMBURI f. pl. - Seminte de floarea-soarelui.
SIM§EUA/ - Fus fara rotita.
SINE ALA/ - Albastrime.
SINEATA/ Cu foculpu^cilorfi din sineate cu
gloante ce pica ca ploaia. (Gr. Ureche). Toata
dziua acee au statut razboiu numai din tunuri
unii la alalfi fi din sineafa, peste apa. (M.
Costin). Fiecare avea cite о sineata pe umar.
(N. Gane). Un... urs a smucit sineata din mina
vinatorului. (C. Negruzzi). - Arma de foe.
SINET n. - Arma de foe; pu§ca.
SINETI adj. - Semeti, voinici.
SINGEAP n. Imparatul c-o garafd A venit fi
cu-n singpap. (M. Eminescu). - Cinzeaca.
SINGE APA / - Unitate de masura a capacitatii
de aproximativ 0.16 I.
SINGEAPAf. - Canita de aceasta capacitate cu
care se masurau oile, se servea bautura.
SINGEAPA/ M-afieaptd о singeapd de pelin.
(V. Alecsandri). - Masura de cincizeci de
dramuri.
SINGER n. - Prajina la cumpana putului.
SINGIR n. - Prajina la putul cu cumpana.
SINGIR n. - Poting (la plug).
SINGIR n. - Opritoare (de lemn, metal) ce se
pune sub roata carutei.
SING UR pron. - Dumneata.
SINJEAP n. - Pahar (200 g).
SINJEAPA n. - Pahar folosit la masurat oile.
SINIE/ - Tava (dreptunghiulara) pentru copt.
SINIE/ - Tava rotunda.
SINI$ adj. - Albastru-deschis.
S1NISCA / - Albastrime.
SINI'SE f. - Bulfee la jug.
SIJNI§TE/ pl. - Buftee la jug.
SINTA/ Cununa cea de laur, ce sinta se-
mpletefie. (M. Eminescu). - Sfinta.
SINTIL1ESC adj. Md zdpsise in gradina lui,
la furat mere domnefii fi pere sintiliefii. (I.
Creanga). - Soi de pere timpurii.
SINUI (a) - A aranja plasa pe fringhii.
S^NZIENE/ pl. - Dragaica.
SIRBA / - Dans popular moldovenesc: sirba
fetelor, sirba batrinilor.
SIRBA/ - Melodie dupa care se executa acest
dans.
SIRBESC adj. Cintece vechi impamintenite
precum sirbeasca... ruseasca. (T. Pamfile). -
Melodie dupa care se danseaza sirba.
SIRBIE/ Depe sirbiepe limba moldoveneasca
ani talmacit. (MEF, I). - Limba slavona.
SIRCA DE SARNIC/ - Gamalie de chibrit.
276
SIRDI§I n. - Greaban la cal.
SIRDI$I n. - Cerbice.
SIRH4U n. - Urgie, dezastru.
SIRISAU n. - Ferastrau.
SIRJOACA f. Griul amestecat cu s dear a... se
nume^te sirjoacd. (CADE). - Griu amestecat cu
secara.
SJRMA f. - Odgon pentru podul umblator.
SIRNIC^n. - Sac pentru pescuit.
SIROSI (a). In op ale a nu si sirosa^ti multi
pleavi. (TD). - A se irosi.
SISIIAC n. Sisiiac pentru papu^oi, hambare
pentru griu cite alte lucruri de gospodarie,
facute de mina lui Chirica, cit ai bate din palme.
(I. Creanga). - Hambar din scinduri sau impletit
din nuiele pentru pastrarea porumbului.
SJJA f. - Palaria florii-soarelui.
SITA DE RASARITA /. - Palaria florii-
soarelui.
SITERARI n. - Strecuratoare (de pinza pentru
brinza de vaci).
SITI (a). Iar nevastuica lui Imbla din casa in
casa Dupa siti deasi... A sitit un sac, A jacut un
colac. (Folclor). - A ceme.
SITiSCA f. - V. Siti^ca.
SITITA f. Jupineasa... strecura vin prin sitita.
(E. ^evastos). - Siti§oara.
SITIRE adj. - Subtire.
SLAB adj. - Bolnav.
SLAD n. - Amestecatura din griu, orz, secara
incoltita §i macinata.
SLANITA f. - Leasa, locul pe care se usuca
prunele.
SLATINA/ De gu$a ii trece vitei ungind-o cu
slatina. (§ezatoarea). - Apa minerala sarata.
SLATINAf. - Apa sarata.
SLABANOG m. - Coada-calului.
SLABI (a) - A pjsleti. Atunci se evaporeaza
prea multa apa §i rachiul se posleteqte din nou.
(A. Pann).
SLAJI (a) - A se altera (brinza, slanina).
SLANINOS adj. - Gras.
SLEI (a). Untu s-o sleit. (DD). - A se bate, a se
inchega.
SLIMOS adj. - Murdar.
SLIMUI (a). Planul cel cumplit Ce asupra tarii
ungurii au slimuit. (C. Negruzzi). - A intocmi.
SLIN n. - Rama dreptunghiulara din nuiele
groase de care se leaga sforile de tutun pus la
uscat.
SLINI (a se) - A se murdari.
SLINIT adj. - Murdar, murdarit.
s___________________________________________~
SLINOS adj. - Murdar.
SLIVARI m. - Prun.
SLIVARI m. - Corcodu§.
SLOBODA/ - Revolutia (din 1917).
SLOBODA f. Drept exemplu poate servi
expresia pe care basarabenii о foloseau pentru
evenimentele din 1918'. sloboda, vremea
svobodei. (K. Heitmann). - Evenimentele din
1917 in Republica Moldova.
SLOBODZITORI n. - Rindea lunga.
SLOBODZITORI n. - Rindea cu dalta ingusta.
SLOBODZITORI n. - Bat care imobilizeaza
sulul de dinapoi la razboiul de tesut orizontal.
SLOBOJOARA adj. Toata lumea-i slobojioara,
Numai Corbea la-nchisoare. (Folclor). - Libera.
SLOBOZI (a). Nu sloboadi ni$ on strop di lapti
Jioiana. (TD). - A da.
SLOBOZI (a). Ochii slobod lacrini. (TD). - A
varsa.
SLOBOZI (a). El in jos se slobozea. (Folclor).
- A se cobori la vale.
SLOBOZIE f. - In Moldova medievala, sat
boieresc sau manastiresc cu oameni adu§i din
alte parti §i scutiti (sloboziti) total sau in parte
de dari §i munci in folosul domniei.
SLOBOZIE/ - Scutire (totala sau partiala) de
dari §i munci acordata de domnii tarii satelor
boiere§ti sau manastire§ti in scopul popularii
acestora.
SLOBOZIE / - Carte de slobozie = hrisov
domnesc pentru intemeierea de slobozie. -
Permisiune.
SLODUN m. - Stejar.
SLOI n. - Borcana§ (de sticla).
SLOI DE CEARA n. - Turta de ceara.
SLOIC n. - v. Sloi (borcan).
SLOIC DE LUT n. - Gavanos.
SLOICIC n. - Gavanos.
SLOICUSOR n. - Borcana§ (de sticla).
SLOICUT m. - Borcana§ (de sticla).
SLOINIC n. - v. Sloi (borcan).
SLOMNI (a) - A silabisi.
SLOVA/ Norodul tau e la-nceput de era... Tu
nu jigni cu slova efemera Nddejdea lui $i j ertf a
lui de singe. (Andrei Lupan). - Cuvint.
SLOVA / lar de n-au s-auzd din$ii Al stravechii
slove bucium, A^ezafi-mi-o ca pema Cu toti
codrii ei in zbucium. (Gr. Vieru). - Cuvint.
SLOVA / Eminescu §tia de acasd slova
chirilica. (G. Calinescu). Nu prea pot invdta cu
slova asta noua care-a ie$it latind. (1. Creanga)-
- Litera, alfabet.
s
277
^LOVAfi Nireasa о dat slova la raspuns. (TD).
‘ Cuvint.
JjOVENI (a). Pin a nu sloveni vorba, n-o citea
lacar sa-l tai. (M. Eminescu). Deschidea foile
fi Ion Neculce fi slovenea despre necazurile
ietei Moldove. (M. Sadoveanu). la sama - se
'esprinde din strafunduri, Voroava veche,
lovenita-arar, Nu-i stinge para care о inunda
)e-a surda masluitul palamar. (P. Botu). - A
iti cu tile, cu ingaduiala; a silabisi.
LOVENI (a). M-am desprins sd slovenesc
rechiul grai moldovenesc Al acestui plai strabun,
fa la volniculgorun... (L. Deleanu). - A invata,
vorbi.
LOVENIE f. Toate aceste ce s-au scris mai
Us s-au talmacit de pe slovenie pe limba
toldoveneasca. (V. Mazareanu). - Limba
lavona.
^UGARNIC m. - Vistavoi. Un norod intreg
vistavoi, depseudoartifiipletofi, de burghezi
ine hranifi... au navala acum. (D. Anghel).
|LUGARI (a) - A posluj i. Puse ca sa-i
bsluj eased feciorul de imparat. (A. Pann).
|LUP n. - Stilp (la gard).
LUT m. - Beteag, infirm.
LUTENIE f. - Snamenie. A nascut fata
Uparatului §apte snamenii, jumatate om fi
mdtate ciine. (DLR).
ИАС n. E x p r . A minca cu smac = cu gust,
tofta.
MLAD adj. - Cu tonul negricios §i palid.
HANTUGA/- Funingine.
MAROVIDLA f. - Unsoare cu care se ung
file carutei.
HERENI adj. - Smerit, cumintit.
WICELE f. pl. Un frumos mar rotat care mai
Istra inca pe smicelele virfului citeva poame
fii ca singele. (M. Sadoveanu). Fa cumva, te
g, fi mi-i infira (pastravii) pe-o smicea, ca
A pot duce. (C. Hoga§). - Mladite, nuielu§e,
sngute.
fllCHIRCA f. - Fara§.
1INTEALA/ E x p r. Nu-i mare sminteala
lu-i mare paguba. - Pierdere, nevoie.
1INTI (a) - A umi (din loc).
1IC n. - Unealta de pescuit: trei cirlige unite,
lie n. - Lat de prins pasari.
liNICA (a). S-o sculat, s-o sminicat stapina
ibata dimineata $-0 pornitpeJoiana la iarba,
verdeatd. - A-§i sufleca minecile.
liNSELE f. pl. - Smicele.
liNTiLEANCA f. - Putinei.
SMINTINA f - Caimac.	~
SMiNTiNI (a). Chifieag se numefie laptele
indcrit ce rdmine in oale dupa ce s-au smintinit.
(CADE). Cind cauta mama sd smintineasca
oalele, smintinefie, Smaranda, dacd ai ce. (I.
Creanga). - A stringe, a aduna smintina de pe
laptele prins.
SMiNTiNI (a) - A se face gros (varul).
SMIRCI (a) - A scinci.
SMiRD adj. - Murdar, scirbos.
SMIRDOARE fi Ei bine, smirdoare uricioasa
ce efii, de mincat ai mincat boful cel de
mamaliga. (I. Creanga). - Uriciune.
SMIRTOAGA/ - Mirtoaga.
SMiZ m. pl. - Nuiele subtiri pentru gard.
SMOALA f. - Asfalt.
SMOLI (a) - A se innegri, a-§i arde coaja (piinea
in cuptor).
SMOLIT4 adj. - Neagra (piine).
SMOLITAL adj. - §aten (barbat).
SMOMI (a). О privea pieziq ca pe una ce-i
smomise fi-i scosese din minji feciorul. (M.
Sadoveanu). Cela ce va rapi vreo muiare
calugarita... cu voia ei sau... sa-i fie daruit ceva
sd о smomeasca... sd va certa cu moarte. (Pravila
lui Vasile Lupu). Ma due sd vad, n-oi putea
smomi pe frate-meu sa-mi imprumute fi iapa,
sa fug apoi cu ea in lume? (I. Creanga). - A
amagi, a ademeni.
SMORCOTI (a) - A smircii.
SMORODINA/ - Coacaza-neagra.
SMORODINA/- Scoru§.
SMORODINITA/ - Verigar (arbust).
SMOTOC n. - Buchet (de flori).
SMREDUI (a) - A mirosi urit, a puti.
SNIDA/ - Grindina.
SNI§E/ pl. - Bulfee la jug.
SNITE / pl. - Craci la caruta.
SNITE/ pl. - Gemanari la car, caruta.
SNOP DE OCOLOT n. - Snop, de obicei de
secara, imblatit cu care se acopera casa.
SNOPE§TE adv. §i-i cladea snope$te = ca pe
snopi. - Rinduri.
SNOPI m. pl. - Manu§i; manunchiuri de cinepa
culeasa.
SNOVEDA/ - Naluca.
SNOZURI n. pl. - Bulfee la jug.
SOABI interj. - Strigat cu care se indeamna calul
la stinga.
SOARE-RASARE n. §i-au pus tabdra
impotriva cetapi... despre soare-rasare. (N.
Costin). - Rasarit.
278
SOAREA-SORILOR f. - Floarea-soarelui.
SOAREA-SOARELUI/ - Floarea-soarelui.
SOBA f. - Plita de bucatarie.
SOBA f - Cuptor (in casa) in care se coace
piinea iama.
SOBA CULCATA/ - Soba orizontala.
SOBOL n. - Samur.
SOBOL n. Te poftesc din toata inima... sd
primefti citeva bldni desoboli. (M. Sadoveanu).
- Samur.
SOBU§OARA f - Plita de bucatarie.
SOCAL n. - Strada larga.
SOCHIRA/ - Satir de bucatarie.
SOCOLCA f. - Cama§a barbateasca cu
buzunare, nasturi de metal.
SOCOLTET n. - Punga de pinza de tinut sare.
SOCOLTET n. - Solnita (de lemn, pe perete).
SOCOTEALA f. Nu-i socoteala me, ce are el
intr-insa, la urma urmei. (TD). - Treaba, chestie.
SOCOTEALA/ - Rafuiala. Afteptase...
pentru ca sa-l ia la rafuiala pentrupurtarile lui.
(I. Slavici).
SOCOTELNITA f. - Dispozitiv de calculat;
abac.
SOCOTELUTA fi Domnule,iata socoteluta
dumitale curata fi dreapta. (C. Negruzzi). -
Socotela mica.
SOCOTI (a). Ma socotefte la fiecarepas. (TD).
- A controla.
SOCRU n. - Soc (arbust).
SOCRUTA f. - Soacra.
SOFA/ - Prispa.
SOFCA/ - Lada (de zestre).
SOFCA/ - Sofa de lemn in interiorul careia se
pastreaza imbracaminte, rufe.
SOFE adv. - Numai.
SOFRONEL n. - §ofran.
SOHOR n. - Unealta cu care pescarii taie stuful
verde.
SOHOS n. Castrulipintru sohos. (ALM). - Sos.
SOJI (a) - A subtia (aluatul).
SOLEARCA/ - Rachiu de casa.
SOLIDOL n. - Lubrifiant consistent pentru
ungerea rulmentilor, articulatiilor, mai ales, a
vehiculelor.
SOLIE/ Un smoc de raze pornit din luminile
asfinfitului se strecura in odaia mea ca о solie
cereascd. (N. Gane). Urmarindpeceruri limpezi
cum plutefte о ciocirlie, Tu ai vrea sd spui sd
duca catre dinsul о solie. (M. Eminescu). - Veste,
mesaj.
QOI IF f Nntiunilpea v oamenii... isi ail solia
s________________________________________
lor pe pamint. (M. Kogalniceanu). - Menire.
SOLNICICA/ - v. Solnita.
SOLN1C1OARA/ - v. Solnita.
SOLNITAR n. - v. Solnita.
SOLNITA / - Cutie de lemn pentru sare (pe
perete).
SOLNITA DE SARE / - v. Solnita.
SOLONET n. - Saratura.
SOLZI m. pl. Frunzulita solzi de crin...
(Folclor). - Petale.
SOMICIC m. - Somn mic (pe§te).
SOMNARIE / Te simti furat de о somnarie
ufoard $i toata junta [i se cufunda in sinul unei
lene poetice. (V. Alecsandri). - Somnolenta.
SOMNOROASA / A pus-o la masa, a cinstit-
o cu vin, in care turnase somnoroasd, fi Oleana
a adormit. (Folclor). - Somnifer.
SOMNOROS adv. Luna revarsa tot aurul ei in
odaia lui fi sub aceasta smaljuire diafand
mobilele fi covoarele straluceau somnoros fi
mat. (M. Eminescu). - Opac.
SOMNOROS adv. §i sd doarma somnoros Pin
a fi soarele jos. (Folclor). - Bu§tean.
SOMNORO§IE//1 rnionia cimpeneasca imple
sara cu miile ei de glasuri, toate deosebite fi
toate contribuind la dulcea fi voluptoasa
somnorofie a lunei. (M. Eminescu). -
Somnolenta.
SOMNU§OR m. - Somn mic.
SOMOLOV n. - Unealta de pescuit somni.
SOMOTEL m. - Somn mic.
SONI§CA/ - Floarea-soarelui.
SONI§NIC n. - Floarea-soarelui.
SOP interj. - Strigat cu care se indeamna boii s-
o ia la stinga.
SOPA / Ce te-af masura eu cu sopa, c-an
vremea ienicerilor. (V. Alecsandri). - Maciuca
cu fier la un capat.
SOPOLNIC n. - Sapuniera.
SORA / Cucu-ntreaba: Unde-i sora viselof
noastre de vara? (M. Eminescu). - Tovara^a.
SORB n. - Curcubeu.
SORB n. - Nor intunecat ce aduna ploaie mare.
SORB n. - Ploaie mare.
SORBITURA/ - Supa chioara, seaca.
SORBITURA/ Ъfemeie c-o oala, in care avea
fi ea, sarmana, ceva sorbitura. (S. F. Marian).
Mincare lichida.
SORCOVI (a) - A colinda in seara de Anul Nou;
a umbla cu sorcova.
SOREAN m. - Chefal.
SOREANA/ - Floarea-soarelui.
s
279
tOREANCAf. - v. Soreana.
KORET m. - Pe§te marunt.
|OREZ m. - Oblete.
BORI (a). Copiii in durligi se soreau pe prispd.
Sadoveanu). Gize ro$ii care se soreau cu
^espusd lene. (M. Eminescu). - A se incalzi la
jfc>are.
BORIC A / - Floarea-soarelui.
BORIT adj. Acuma acolo, in ripi sorite, scot
wjotiil din pe^teri ur$ii. (M. Sadoveanu). - Insorit.
isOROC n. Ce orice nevointdpune omul, sorocul
tjtti dumnedzdu, amu orinduit a$ea, a-l clati nu
№oate nime. (M. Costin). - Termen hotarit, juruit.
OROC n. - Roc. Slugile i$i tocmesc rocul la
Gheorghe. (CADE).
«OROCENI m. pl. Intr-aceste rdotdfi $i belituri
Леfacia Aron voda, de nevoie mare nemaiputind
y&uferi fara, s-au ridicat orheienii $i sorocenii cu
K? domni^or ce-i zic Iona§co.
fcr. Ureghe). r Traitori din tinutul Sorocii.
BOROCOVAT n. Ci$tiga cu greu cijiva
Jgprocovefi, cosind $i bdtind in cuie ciubote de
jpele de vaca. (M. Sadoveanu). Lui dascalul
Sdsile a Vasilcaiplatem numai cite un sorocovat
geluna. (1. Creanga). A$ da doisorocove{i numai
fe flu intr-o droned. (V. Alecsandri). - Veche
ifooneda de argint.
ISOROCOVCA f. - Plasa (mreaja) cu ochiuri
Же 40 mm.
- Carafa de 250 g.
WO RI A adv. Pu$i la dobinda cu zece la suta,
Шаи sorta 500 de galbini pe an. (V. Alecsandri).
IrTocmai, chiar.
ISORTILITA adj. О dat peste о dulaucufa
Wjrtilita, neingrijita. (Folclor). - Murdara.
gORTIROUCA f. - Trior.
BORTIROUCA f. - Vinturatoare.
WORTIRUI (a) - A alege grauntele cu triorul.
BORTUI (a) - A alege graunte cu triorul.
ftORTULI (a) - A murdari (hainele).
BORTIIALA / - Noroi alunecos.
gOSIARCA f. Dind in osdbita sosiarcd $i un
Igos cu tocatura. (DLR). - Sosiera.
gOSIJIA/ - Copca (in gheata).
f ~ $osea.
pl. - $osete.
gO§CA f. - Cultivator tritfnghiular pentru afinat
gapiintul nearat.
ВЮ§СА f. - Sapa de rarit porumbul.
- Ar, о suta de metri patrati.
gOTCA f - v. Sota.
ВЮТСЕf. pl. - Teren auxiliar, de regula pe linga
casa, de obicei egal cu „6 sote”.
SOTE f. pl. §i-i dam on plean di casi...
§inspridza$i sote. (TD). - Ari.
SOTNIC m. Stdteam in preajma cirligelor ori
a lesei toatd noaptea, sotnic nedizlipit, ascultind
pove^ti incete lafocul degateje. (M. Sadoveanu).
- Paznic, strajer.
SOTNIC m. Dind a$ea des $i mai mult de un
cazac, anume Vasilie-sotnicul, n-au pierit. (M.
Costin). - Cazac suta§, comandantul unei sotne.
SOTNIC m. - Paznic la starostia satului.
SOTNIE/ De la Ostrovul Moldovenilor aveau
a se ridica treizeci de sotnii $i doua sute patruzeci
$i cinci de caru{e de razboi. (M. Sadoveanu). -
Unitate de cavalerie cazaceasca dintr-o suta de
calara§i.
SOTOUNEAN m. - Locuitor din Satul Nou,
raionul Sarata (regiunea Odesa).
SOTCHI m. - Vatajal. (Th. Holban).
SOTI (a). Hai atunci si ni iubim, La urmi si ni
sotim. (Folclor). - A se casatori.
SOTIE f. §i-mblara amindoi in sofie. (Dosoftei).
- Tovara§ie.
SOTUI (a). Uite, cucoana mireasa, cu cine te
sotuiefti, cd о viafa ai sd traie$ti. (Folclor). - A
se casatori.
SOUS CHIPARAT n. - Vinograd.
SO VAC (de gunoi)) n. - Fara§.
SO VC A f. - Divan.
SOVESTE f. - Sentiment al raspunderii morale
a cetateanului pentru actiunile sale; con§tiinta.
SOVESTEf. E x p r. A fi cineva fara soveste=
a fi fara obraz. - Ru§ine.
SOVESTEf. E x p r. A nu avea cineva soveste
= a fi gros la obraz. - Cumsecadenie.
SOVESTE /Expr.Aficu sovestea curata =
a fi consent ca nu ai facut nimic reprobabil. -
Datorie morala.
SOVESTE f. S-o fi trezit sovestea in mine. (1.
Druta). - Ru§ine, cumsecadenie.
SOVET л. - Sfat.
SOVETAI (a) - A tine sfat, a se sfatui.
SOVIETOLOG m. - Persoana specializata in
sovietologie.
SOVIETOLOGIE f. - Curent in §tiintele sociale
occidentale specializat in studierea URSS.
SOVON n. - Stofa daruita de nuna miresei.
SOZMA f. - Spartura in gheata.
SPAHIU m. Este $i alta curte, ce chiiamd spahii,
carii sint supt begler-bei. (Gr. Ureche). A doa
dzi s-au strins cu tofii, plecind spre sine $i spre
spahii. (M. Costin), leniceri copii de suflet ai
280
lui Alah, fi spahii Vin de-ntunecd pamintul, la
Rovine, in cimpii. (M. Eminescu). Intrase in
Moldavia intovarafit de fepte mH spahii. (C.
Negruzzi). - Cavalerist turc.
SPAIMATA (a) - A se inspaiminta.
SPAITORI m. - Sperietoare pentru pasari.
SPALAT adj. - Roz.
SPALATORI n. - Cirpa de spalat blidele.
SPANA f. ~ Pana la capastru.
SPANSIU adj. - Liliachiu.
SPARGE (a) - A exploada.
SPAT ARA f - Scaun pe care §ade ciobanul cind
mulge oile.
SPAT ARI n. - Greaban (la cal).
SPATAf. - Qreaban (la cal).
SPAIMINTAI m. E x p r. A baga in spaimintai
= a speria pe cineva. - Sparieti.
SPAIMOS adj. - Sperios.
SPALA (a se). E x p r. A se spala de cineva = a
se lepada. S-o spalat di neamuri. (DD). - A se
dezice.
SPALA (a se). E x p r. A se spala de ceva = a
scapa de ceva. S-o spalat di boali. (DD). - A se
debarasa.
SPALARE f. - Umivanie. Dupa cafea, iese
domnul la umivanie care se face in maidanul
curtii dinduntru. (CADE).
SPALATEL adj. - Roz-albinet; chelea-
cucoanei.
SPALATICA adj. - Surie-albastrie.
SPAMAITAT adj. - Sperios, naravos (cal).
SPARET adj. - Sperios (cal).
SPARJOAICA/ - Personaj dintr-un descintec.
SPASI (a) - A salva.
SPASI (a se) - A se ru§ina.
SPATAR n. - Loc in strunga, unde ciobanul
mulge oile.
SPATAR m. - In Moldova medievala, dregator
la curtea domneasca, boier de divan. Pe cimpul
de lupta era unui din comandantii o§tii. Atestat
documentar in 1434. Marele spatar avea in
pastrare armele domnului §i le purta la
solemnitati, iar in lipsa domnului era comandant
suprem al oastei. Era ajutat de spatarul al doilea,
spatarul al treilea.
SPELCA/ Ana Cifcova cinta potrivindu-fi in
spelci de sirmd cozile fi privindu-fifata alba in
oglinda. (M. Sadoveanu). - Ac de par.
SPELCA f. - Cirliont; smoc de par pe fruntea
unui barbat.
SPELCUTA f - Ac de par.
SPERGALET n. - Zavora§ la fereastra.
s_________________________________________
SPETEADZA f. - Stinjenel.
SPETEADZA f - Fuscel la scara.
SPETEADZA f - Lopatica gaurita la sulul de
dinainte la razboiul de tesut.
SPETIT n. - Munca grea.
SPILCAf. - v. Speka.
SPILCAf E x p r. A se gati spilca = a se imbraca
cu gust, ingrijit. - Ferche§.
SP1LCUITA adj. - Gatita.
SPILNI§I m. pl. - Tovara§i (la arat).
SPIN-DIN-CASA m. - Aloe.
SPINITA f - Fusta nationala.
SPINITA/- Sarafan?
SPINITA f. - Fusta larga cu pliseuri mari.
SPIRITUS n. - Om care lucreaza repede.
SPIRTUf (a) - A face sa se spirtuiasca.
SPIRTUf (a) - A trata cu spirt (pentru a
conserva).
SPIRTUf (a se) - A se obi§nui cu bauturile
alcoolice.
SPIRTUIRE f. - Alcoolizare.
SPIRTUf T adj. - Alcoolizat.
SPIVA/ - Fire (de cinepa, in) puse in cruce la
urzit.
SPINT m. - Spinz.
SPIRC n. Cind m-ar vedea ai mei ca imblu cu
un spire de piele ca aiesta, n-af fti unde sd md
ascund de rufine. (I. Sbiera). - Bucatica, fT§ie.
SPIRC n. $i~au oprit pentru sine carnea cea
mai grasd fi maifrumoasa, iar celuilalt i-au dat
mai multe ciolane, spircuri. (1. Sbiera). -
Bucatica de came de pe oase, cartilaje.
SPIRCOCI m. - Pasare de balta, lopatar.
SPLINA f - Chinga de-а curmezi§ul cracilor
carului, carutei.
SPLINA f - Calcii la plug.
SPLINAf - Coada la imblaciu.
SPLINA- Chinga la ferastraul cu rama.
SPODGIRNI§IOARA f - Partea de jos a
jugului, policioara.
SPOGIRNI (a) - A lega cureaua capejelii.
SPOGIRNI§EALA f. - v. Spogirni$eaua.
SPOGtRNISEAUA f. - Gitar la capastru.
SPOGIRN1§I (a) - v. A spogirni.
SPOGORNITOARE f. - Gitar la capastru.
SPOGORNITOARE/ - Curea la capetea.
SPOI (a) - A uni, a lipi.
SPOI (a se) - A-§i insu§i superficial unek
elemente de cultura.
SPOLOCANIE f. A doua zi, de spolocanie, se
due la crifmd.
(T. Pamfile). - Prima zi din postul pa§tilor.
EpONCA f E x p r . Pe sponci = in cantitate
Ipica. Cum treci Siretul, apa-i rea $i lemnele pe
wkwnci. (I. Creanga). - Putine.
WONCA/ Ici $i colo a ei haina s-a desprins
Шп sponci §-aratd Trupul alb $i goliciunea-i,
^trafia ei de fata. (M. Eminescu). - Copca.
ipOR n. - Coaja de aldan. (Th. Holban).
>ORNIGI§EALA f. - Gitar la capastru.
WOSOBNIC adj. - Capabil.
jBOVADA f. - Spovedanie.
IpOVADUI (a) - A se spovedi.
&OVADUIT adj. - Spovedit.
BRAVALI (a) - A rastuma.
WRIJINEALA f. - Proptea la fringhia de rufe.
ipRIJINEALA f. - Sprijin, reazem.
WRIJIN n. - Calcii la plug.
fpRIJIN n. - Chinga la ferastraul cu rama.
&RIJINA / - Cirlig de rufe.
WRINTARNIC adj. - Sprintar, nestatomic.
jiPRINTOUCA f - Ma§ina de stropit via,
ipmii.
WRINTUI (a) - A stropi via, pomii.
SrITA f. - Stropitoare.
IpRITA/ - Ma§ina de stropit via, pomii, purtata
||spate.
JHUNCEANA/ - Geana.
ftRINCEANA DE JOS f. - Geana.
|?RINCEANA DE LA FRUNTE f. -
fprinceana.
pRINCEANA DE LA OCHI f. - Geana.
SPRINCEANA DE SUS f. - Sprinceana.
Ifrinceana OCHIULUI f. - Geana.
^RIN^ENEA f. - Sprincenuta.
fpRUJJNA f. - Arc.
IpRUJINA f. - Arc la cirligul de rufe.
pRUjiNCA f. - Arc de patefon.
fPUDZA f. - Depuneri pe vasele bucatariei.
gUDZATURA f. - Spuza.
IMJLBER n. - Vreme cind ploua §i ninge.
k) LB ERA TA adj. - Amarita, mihnita.
gCMA-JINULUI adj. - Liliachiu.
«ЙМА/ - Smintina.
wtJNCA f. - Copca (la haina).
wURCA (a se). Cd tdranii au о vorba, cd:
9Ufnai cei nebuni se spurcd in ceaun (oala de
Wpte)”. (Gh. V. Madan). - A se urina.
BURCA (a). Va vad lungifi pe patul jlinefii
spurcat-o. (M. Eminescu). - A murdari.
WURCAT n. Dupa ce scapd (banditul), viata
1^strd nuprefuie^te nici cit un spurcat de mita.
w- Sadoveanu). Nu ma faceji cd ia acwp va
citeva jordii prin [olul cela, de v-a trece
S	281
spurcatul. (I. Creanga). - Scima, spurc.
SPUTNIC n. - Unealta de pescuit.
STA (a). In armatd cind am piecat Sluga la
general am stat. (Folclor). - A deveni.
STA (a). Sari daci vrei ii pui ci mai bini sta.
(TD). - A se pastra.
STA (a). I-a stat jele. (Folclor). - A i se face
mila.
STACAN n. La fundul stacanului Dulceafa
zaharului. - Pahar de sticla de 200 g.
STACANA§ n. - Pahar de sticla de 100 g.
STACANA f. Venind dinspre Telene^ti intr-o
duminica fierbinte de iulie, intram in furnicarul
zilei de iarmaroc a Cdpve^tilor... Oriunde, pentru
citeva carboave, omul poate gasi о masa de
lemn, un scaun §i о stacana de vin pentru
adalma§. (M. Sadoveanu). - Pahar de sticla de
200 g.
STACANfL n. - v. Stacana^.
STACOJIU-FRUMOS adj. - Ro§u-stacojiu.
STA J ILA f. - Placa de piatra pentru stavilirea
apei unui iaz.
STAJNITA f. - Loc neingradit unde stau vitele
la amiaza.
STAMBOL n. - Moneda turceasca de aur cu
circulate §i in Tara Moldovei.
STAMELCA f. - v. Stamesca.
STAMESCA/ - Dalta de timplarie.
STAMESTCA/ - Dalta lata de timplarie.
STAMESTICA f - Dalta lata de timplarie.
STAMETCAf. - v. Stamesca.
STAMINA f. §-o mai imblat moara vo stamini.
(TD). - Saptamina.
STAN n. - Parte a corpului de la umeri pina la
talie.
STAN n. - Pieptar captu§it cu vata sau lina.
STAN n. - Pulover barbatesc fara mineci.
STAN n. - Stana.
STAN n. - Parte din aripa navodului.
STAN m. Vine de pe lan Cu trei pui^ori pe stan,
Unu-i ro§, altul e verde. (S. F. Marian). - Parte a
cama§ii femeie§ti de la briu in sus.
STAN n. - Partea de sus a unei rochii sau a unei
cama§i femeie^ti, ce acopera corpul de la talie in
sus.
STAN n. Stanurile de piatra se coborira fi-
ne epur a sd joace in pivnita. (M. Eminescu). -
Statuie.
STAN n. Ajunse in culmea unui deal, prin care
stanele de piatra stau risipite asemenea oilor
albe dorminde. (M. Eminescu). - Bolovan mare
de piatra.
282
s
STANDOALA f. - Magazie in care se pastreaza
pleava, nutretul.
STANDOALA f - Umbrar pentru vite.
STANDOALA/ - Arie (de treierat).
STANDOALA f M-oi duce intr-o noapte la
Ford^ti, la standoale, unde tin ciocoii griul,
dau foe. (M. Sadoveanu). - Hambar in care se
pastreza grinele.
STANI§TE f Unde-i jocul cel de fete Parcd-i
stani^te de iede. (Folclor). - Loc unde se
odihnesc vitele vara in timpul amiezii.
STANI$TE/ Mincam ce mincam §-apoi rugam
pe mo$ Bodringa sd ne cinte; unde nu se aduna
о multime de ddscalime la noi, edei aici era
stani^tea lor. (I. Creanga). - Loc de intilnire.
STANI$TE f. Din zori pind-n noapte curgspre
stani^tea o^tilor darabani $i glota^i din Tara de
Sus. (A. Vlahuta). - Lagar, tabara.
STANITA/ - Unitate administrativ-teritoriala,
sat in sudul Rusiei europene.
STANOAGAf. - v. Conovat.
STANOC и. - v. Conovat.
STANOC n. - Gogineata de lemn (pe capatiie).
STANOC n. - Parte a plugului ce leaga cormana
§i plazul de grindei.
STANOC n. - Strung de strunjit butucul rotii.
STANOC n. - Unealta pentru tras obezile.
STANOC n. - Gavan la grebla.
STANOC n. - Coarba la sfredel.
STANOC n. - Forma pentru caramizi.
STANOC n. - Drue ce desparte caii in grajd.
STANOG DE LEG AT CAII n. - v. Conovat.
STAN О VC A / - Loc in apa, unde se a§eaza
uneltele pescare§ti.
STANTIE f. - Gara.
STANTIE/ Un iepure cote^tepe lingd о stantie
pdrasita de strujeni §i merge alene, numai in trei
picioare, facind pared economic de unui. (M.
Sadoveanu). - Capita de coceni.
STANUT n. - Pieptar captu^it cu lina sau vata.
STANUT n. - ilic.
STAPU§ n. - Dop la butoi, cep.
STARE/ E x p r. A fi in stare cineva = a fi in
etate. Om in stare. (TD). - Virsta.
STARE/ E x p r. A fi in stare = a fi in putere. -
Putere.
STARE/ E x p r. A fi in stare = a avea anumita
avere. - Bogat.
STARODUB m. - Cioroi.
STAROSTE m. Care melter strein va veni de
aiure $i va vre sas a$eza in Boto^eni cu breasla
ciubotarilor... sd aibd a merge la starostile $i la
bresla^i ca sa$ ia voie. (Catastiful breslej
ciubotarilor din Boto§ani. 1764-1767).
Conducatorul unei bresle (asociatii) de meseria§i
STAROSTE m. A venit starostele cu cdldrime,
a implinitporunca domniei $i s-a intors incdrcat
cu daruri. (M. Sadoveanu). §i acolo, deasupra
Siretului... i-au venit veste de la starostii de
Craciuna. (M. Calugarul). - In organizarea
administrative! a Moldovei medievale,
comandant, guvernator al unei cetati, al unui
tinut.
STAROSTE m. Mai Chiricd... sco{i omul din
min(i cu vorbele tale. Bun staroste mi-am gasit,
(I. Creanga). - Petitor.
STAROSTE m. - Persoana care ingrije§te §i
paze§te о biserica, indeplinind §i alte servicii.
STAROSTE m. - Petitor.
STAROSTIE/ In toate marginile alesese boieri
de cinste, capete, ce le didesc in sama lor
fnuturile, pircaldbiile §i starostiile. (N. Muste).
- Demnitatea de staroste al unei cetati, al unui
tinut.
STAROSTITA / - Petitoare.
STARPA adj. Vaci starpi. (ALM). - Stearpa.
ST ATI V A / - Miner la ferastraul cu coarda.
STATIVE/ pl. Cind incepe a toca la biserica,
Zahei al tdu cel cumintefuga §i el afara $i incepe
a toca in stative de piriie paretii $i duduie
jerectile. (I. Creanga). Colo lingd fereastra stau
stativelepuse. (N. Beldiceanu). - Razboi de tesut.
STATIVE/ pl. E x p r. A pune pinza in stative
cu cineva = a lucra impreuna cu cineva.
Presvitera asta... imi place $i mi-i draga, dar
pinza cu dinsa tovara^ie n-oi putea pune in
stative. (M. Sadoveanu). - Tovara§ie.
STATIVE/ pl. Dupa ce s-a curafit de came,
se intinde pielea cu ajutorul stativelor de intins
piele. (T. Pamfile). - Instrument de tabacarie.
STATIVE/ - Razboi de tesut (orizontal).
STATIVE / pl. - Argea. Nevasta lui ... toata
vara ... baga pinza in argea $i tesea pinze de in
$i cinepa. (I. Vissarion).
STATIVE / pl. Daca mintuim stativele, efm
afara. (TD). - Tesut (proces).
STATNIC adj.- Chipe§.
STAVAR n. E x p r. Om de stavar = a§ezat,
stabilit. Cind va fi lidrbatul om rau, sprintar
va imbla den loc in loc §i nice la un lucru nu M
fi om de stavar, sa-l goneased §i sa-l scoate
dentr-acel loc. (Pravila lui Vasile Lupu). "
Statomic.
STAVAR n. Deaca vazu imparatul stavarul
s
283
mfaiagwdului. (Dosoftei). - Neel intire, fermitate.
®TAV6C n. - laz f&cut special pentru a prinde
®e§te. r
wfAVOC n. - Fara$.
JtACANEL n. - Pahara§ (de rachiu).
ЖТАСЛгШТ n. - v. Stacanel.
MfALPARI f. pl. - Pastai (de naut).
®TANAUCA f - Gogineata (de lemn, pe
Kituci).
WfAPARE/? - Pastaic (de fasole, mazare, naut).
«fARLUCl (a) - A srraluci.
TARLUCOS adj. - Lucitor.
pTAROSTI (a) - A cere in casatoric in numele
Bltcuiva.
iTAROSTf (a) - A conduce о nunta.
Itarostie /. - Atributia de staroste.
Itarostoae/ femeie care staroste^te.
ftfATATOARE adj. E x p r. A fi cu min tea
Kitatoare - ager, chibzuit, mintios. -
fceperimentat, copt (la minte).
TATLTEL adj. - In elate.
®TAVI (a). Nu se mai slavea nimene cu pasari
linga casa, de raid lui. (I. Creanga). Nu ma
Uavesc cu-n ban la casa din pricina befivului
Stuia. (T. Pamfile). - A sc alege cu ceva, a pastra
ifeva.
KTAVl (a). De mirat lucru taste cum ungurii у
W^ib oameni streini fund, s-au putut stavi ./ a
№ tinea prin acele locuri, iard cei de mo$ie
wjcicum. (D. Cantemir). - A se statornici.
MTEAG n. Letopisetul nostru serie cd dacd a и
9psit Stefan voda (cel Mare) la margine,
memvrie 8 zile, a и impart it steagurile op ii sale
Bp? Milcov. (Gr. Ureche). Steagurile de razay
Ж ajlau bulucite toate in preajma domniei. (M.
wadoveanu). Risipite se-mpra^tie a du^manilor
tgpaguri, y, gonind biruitoare, tot veneau a tarii
Keaguri. (M. Eminescu). О mid time de tdtari $i
gtv cinci steaguri de moldoveni. (C. Negruzzi).
•fcln Statul Moldovenesc medieval, cea mai mica
®tbunitatc militara (30-40 de o§tcni).
KTEAG n. Al Moldaviei steag de fala JilJiie
№}lnic in cer. (V. Alecsandri). $i de acolea lua
№eJan voda (cel Mare) steagul Tarii Moldovei
К se duse la scaunul Sucevii. (Gr. Ureche).
Ktindard, drape I.
KTECLARI n. - Rindea cu dalta mica.
BTfeCLA f - Paharel (de rachiu).
ТЁСЬЛ/: - Pahar de 200-250 g.
BpCLA/ - Carafa de 2-2,5 I.
BpTECLA BE§ICUTA f. - Carafa rotunda.
TECLA BIRDANOASA/ - Carafa rotunda.
STECLA CU BOLF/l/; - Carafa rotunda.
STECLA DE GAZ f. - Sticla de lampa.
STECLA DE GAZNITA f - Sticla de lampa.
STECLA HARBUJAL f. - Carafa rotunda.
STECLA HARBUZ / - Carafa rotunda.
STECLj IMPLET1TA f. - Butclca.
STECLARIU adj. - Albastru-intunecat.
STECLEANCA/ - Borcan de sticla (3 /).
STECLU1T adj. Aveti parte de cur{i nalte,
luminate, varuite, pndrilitep cu ferepi stecluite.
(V. Alecsandri). - Cu geamuri.
STECLUITA / - Cu geamurile puse.
STECLUITORI m. - Geamgiu.
STEGARl m. - Vomicel (la nunta).
STEJARIE adj. Frunzi^oara stejarie, Propii-s
plini defudulie. (Folclor). - De culoarea frunzei
de stejar.
STEJARIS n. Hriqa las a caii deop arte,
tovarayi deoparte, p, prin stejariy cobori la
pirau. (M. Sadoveanu). Omul ip indreaptapasul
catra desul stejdriy Unde umbra cu lumina se
alunga subfrunziy (V. Alecsandri). - Dumbrava,
pile de stejari.
STEJE / - Stevie.
STEJT/ pl. - Lacramioare.
STELAJ n. - Corlata de legat caii.
STELAR m. In hamaitid intaritat al unui cine,
patrunsera intr-o ograda. Vasile apara steaua
cu bajul, ~~^i clopotelul suna sjios la j'erestre...
-Primitistelari, intreba Vasile? (M. Sadoveanu).
- Colindator cu steaua.
STELCA / - Piele de captu§it caputa cizmei;
me§ina.
STELE/pl. Вогул n-aristelL (TD). - Bubuline
de grasime.
STELI n. О huima^it norodu cu steliu ista.
(Folclor). - Stil (calendaristic).
STELIN adj. Noaptect-^i pune sterna feerica.
stelina. (V. Alecsandri). - Cu stele.
STELI§OARA f. Allele (beti^oare) se pun in
Jorma de steli^oare. (S. F. Marian). - Stcluta.
STELI§OARA / lata J'ragedd sulcina,
steli^oare, blinde nalbe Urmarindpe busuiocul
iubitor de sinuri albe. (V. Alecsandri). - Stcluta.
STELOI n. Sus stele, jos stele, Vai de picioarele
mele; iar steloiul cel mai mare Rau ma frige la
picioare. Gerul. (A. Gorovei). - Stea mare.
STELOS adj. §-am vazut о stea steloasd
Luminoasa Cd se lasd L-asta casa. (S. F.
Marian). -- Luminos, stralucitor.
STELUTA/ - Pahar de 100 g.
STELUTA-DIN-SACARA/. - Albastrita.
284
STENCA f - Plaz.
STEND n.- Stand.
STEREZAT adj. - Bun de insurat.
STEREZATA adj. - Cu lapte mult. (Th.
Holban).'
STERGIE fi - Funigine in horn.
STERINA fi Luminari de sterina. (TD). -
Stearina.
STERJAR m. Ajungind intr-o padure, el a ales
doi sterjari, care mai grofi fi mai lungi.
(Folclor). - Stejar.
STERLI (a). §i pe Gruia l-or aduce Nelegat,
neferecat, Netintuit, Nici de sabie sterlit.
(Folclor). - A strapunge.
STERNEANCA/ - Miri§te.
STERPATURA/ - Loc sterp in porumbi§te.
STIBLA f. E о stibla de busuioc fi о pune sub
afiernut. (Folclor). - Fir, ramurica.
STIBLA f. - Tulpina de floarea-soarelui.
STIBLA/ - Tulpina de ceapa care face saminta.
STICI n. - Prajina de impins luntrea unde nu-i
prea adinc.
STICLA CU CO§ f. - Butelca.
STICLA DICALON fi - Flacon.
STICLEANCA/ - Carafa de forma variata.
STIC LI (a) - A pune geamuri.
STIHUIRE/ Insa tu imi vei rdspunde cd e bine
ca in lume Prin frumoasa stihuire sd patrunza
al men nume. (M. Eminescu). - Versificare.
ST IL I (a) - A lumina (cu lantema).
STILTE f. pl. - Insotitoare, prietene ale mirilor.
STINCHI (a). la taca-ti gura, mai Gerila...
acufi se face ziua fi tu nu mai stinchefii cu
bra^oave de-ale tale. (1. Creanga). - A conteni.
STINCHI (a) - A scadea (la fiert).
STINGHIE f. - Fuscel la scara.
STINGHIRE adj. Vaci stinghiri (ALM). -
Stearpa.
STIRI$TE f. E x p r. In stiri$tea vintului = in
bataia vintului. - Jeli§te.
STI$CA f. - Un fel de scara pusa deasupra ieslei
cai lor.
STISCA f. - v. Siti$ca.
STIB n. - Par la corlatele putului.
STILCHITI adj. Cu dinti rinjif, Cu ochii
stilchifi. (Folclor). - Holbati.
STILCI (a) - A strivi strugurii (cu ma§ina).
STILP m. - Tulpina.
STILP m. - Furca la putul cu cumpana.
STILP adv. Si $adi lopata (lopatica) stilp in
majiun. (TD). - Drept, vertical.
STILP n. - Columna.
s__________________________________________
STILP AN n. Care scapa de stilpan Nu scapa
de buzdugan. (V. Alecsandri). - Ghioaga.
STILPARE f. pl. - Pastai.
STILPI (a). Hotarul ca ogoarele tdrdnefii sa
fie alese fi stilpite. (M. Kogalniceanu). - Д
hotarnici.
STILPITadj. §i iatd-l iarpe badea Ion... stilpit
lingd u$a. (A. Vlahuta). - Inlemnit, incremenit.
STILPIT adj. Sd stai cu ochii tint a, stilpiti in
luminare. (C. Hoga§). - Pironit, atintit.
STIMPARATOR adj. Nici sd fie el peire, Ci
numai stimparatoriul Patimei. (C. Conachi). -
Doipolitor, potolitor.
STINA - Turma (de oi).
STINCA f. - Pietrarie; cariera de piatra.
STINCOS adj. - Minios.
STIjNGARI adj. - Stingaci.
STINJEN DE MOLDOVA m. - Unitate de
masura de lungime impartit in 8 palme de cite 8
palmace variind intre 2,23-1,96 m.
STINJEN DE LEMNE m. La poalele unui
codru numai iata ce vede о dihanie de om, care
se pirpilea pe lingd un foe de 24 de stinjeni de
lemne fi tot atunci striga, cit ii lua gura, cd
moare de frig. (1. Creanga). - Unitate de masura
pentru lemne.
STINJENI (a). Un tinar ... negrefit cd nu s-ar
fi stinjenit cit deputin a injunghiape nelegiuitul
ее о adusese in starea asta. (C. Negruzzi). - A
se sfii, a ezita.
STINJENIRE/ Musafirulface hazcu oarecare
stinjenire, apoi se ridica. (M. Sadoveanu). -
Sfiala, jena.
STINJIN n. Intrase in pamint de un stinjin. (M.
Eminescu). - Unitate de masura.
STINJIU adj. - Stinjeniu.
STINJINAS m. - Stinjenel.
STINJINI m. pl. - Loc unde „dughim cinepa”.
STINJINICI/ - Stinjenel.
STINJINIE f. - Stinjenel.
STINJINIU m. - Stinjenel.
STIRC n. Acolo era atunci fi locul de adunare
a stircilor, albi ca omatul, care se cheama egrete,
din pricina flamurii subtiri a motului lor. (M.
Sadoveanu). Stircul pleca, se inalta in slava
cerului, trecu presle mari, preste vai, dealuri fi
munti nenumarafi. (S. F. Marian). - Pasare de
balta.
STIRCI (a). Trage un vint rece „de ustura”--
Eu md stircesc intr-un colti^or fara de a cricni-
(A. Russo). - A se ghemui, a se inchirci.
STIRCHI (a) - A lepada, a fata minzul mort.
s
285
jftRLfC m. - Pata mica neagra pe corp, dupa
Jpala.
iTiRLiCI m. pl. - Bu§machi.
STiRNI (a). Nemtii, sirnindii-se ca din somn,
gatit degrabd. (N. Costin). - A se trezi.
IriRNI (a). Tot prin casa ma poftea, Frumos
cd-mi stirnea. (Folclor). - A scomi, a
gscoci.
irOCA§iU adj. - Stacojiu.
frOCI (a). ... De-ar zace ea a$a de tare, s-ar
Siai stoci oleaca. (TD). - A slabi.
STOCI (a). Dar $i depintecile meu cel stocit de
яра inca imi era mild. (I. Creanga). Boii $i vacile
ft iau apoi la goand, cdci altfel matele lor se
jgpcesc. (T. Pamfile). - A se stoarce de vlaga, a
lecatui.
sTOCIT adj. O, fiarbd-vd minia in vinele
w?cite, In ochii stin^i de moarte, pe frunp
mvinetite De singe putrezit. (M. Eminescu). -
bpt, ros, uzat.
CODOALA f. - Hambar in care se pastreaza
fell.
BlODOALA f. - Magazie in care se pastreaza
jfcava, nutret.
ffiTOGOMANAf. - Soi de oi cu lina scurta.
|TOGUf(a)-A a§eza in stoguri.
wTOGlTRE/ - Cladirea snopilor (finului) in
wrma de stog.
feOGUIT adj. - A§ezat, cladit in stog.
BTOGURELE f. pl. - Gramajoare.
жГО1 AC n. - Drue lateral la seara.
&OIAN n. - Cada mare.
ttCOIAN n. - Furca la putul cu cumpana.
StolANCA f. - Parking; loc de parcare.
mOIANCA/ - Cada mare.
BCOICA f. - Stilp de lemn la strea§ina.
fOICA f. - Posteuca, pirghie.
Ж01СА f. - Chinga la ferastraul cu coarda.
BTOL n. Un stol de ginduri aspre trecu peste-a
Ujrunte. (M. Eminescu). - Muitime.
BTOL m. Ci noi nu sintem ciocoi di cumparat
Ife Sintem stoli storeyti Di tinerelu imparatu
tg^tru trimd^i. (Folclor). - Sol.
Цо LEARIE f. - Timplarie.
TOLER m. Inapt pentru munca la cimp, in
wa acestui accident, e dat ucenic la un stolen
|LR). - Timplar.
^OLER m. - Me§ter de u§i, ferestre; lemnar.
BfOLERIE f. $i tot muncind, ba colea
Upnaria, ba colea stoleria... (CADE). -
hplarie, meseria de timplar.
TOLI(a) Husarii s-au stolit §i an purees
asupra o^tii lui Mihai-voda. (M. Costin). - A se
rindui in stoluri, gata de lupta.
STOLITA/ Se duce tiganul la stolita, cum s-
arzice, unde era imparatul. (Folclor). - Capitala.
STOLITA f S-au bdtut acolo doi ani §i au luat
§i cetatea Abovul care este stolita finilor. (I.
Neculce). - Capitala.
STOLNIC m. Boerii pribegi carii era acolo...
au ridicat domn pe Petre stolnicul, in Terebulea,
$i i-au pus nume Alexandru voda, pe carile l-au
poreclit Lapu^neanul. (Gr. Ureche). Au doar nu
mi-ati jurat §i mie credin^d cind eram numai
stolnicul Petre? (C. Negruzzi). - In Moldova
medievala, dregator domnesc, atestat documentar
la 1393. Avea grija de masa domneasca. Uneori
servea domnitorului bucate, pe care le gusta
primul pentru a-i demonstra ca n-au fost otravite.
Marele (vel) stolnic era ajutat de al doilea (vtori)
stolnic.
STOLNIC m. Spune stolnicului sd scoata din
pivnita о garafa de Comandoria de cea
bund...{\. Alecsandri). - $ef bucatar boieresc.
STOLNIC m. Unde-i stolnicul de casa Cu bun
rdspuns sd ne iasa? (E. Sevastos). - Dregator
ce serve§te nunta§ii la masa.
STOLNIC m. - Me§ter de mese, scaune; stolen
STOLNIC m. - Persoana care serve§te nunta§ii
la masa.
STOLNICEASA f. Mai sint incd vornicese,
stolnicesele... (E. Sevastos). - Gospodina ce
serve§te bucate nunta§ilor.
STOLNICEASAf - Sotia stolnicului.
STOLNICEL m. - In Moldova medievala, boier
de rang inferior stolnicului.
STOLNICIE f. - Functie de stolnic.
STOLNICIE f. - Sediul stolnicului.
STOLNITA/ - Placa de lemn, aproape cit fata
mesei, ce are pe margini cirlige, pe care se intinde
turta pentru taitei.
STOLOHAN m. - Snop de secara, griu imblatit
cu care se acopera casele.
STOLOHANI (a) - A imblati (snopii de secara).
STOLOHANI (a)-A snopi (in batai).
STOLP n. - Par la corlatele putului.
STOLP n. - Stilp la strea§ina casei.
STOLP n. - Stilp la gard.
STOLP n. - Columna.
STOPCA f. - Pahar de 100 g.
STOPCA f. - Ciocan.
STORI$TI f. pl. - Resturi de nutret.
STOROHAN n. - v. Stolohan.
STOROHANI (a). (Sfintul a fost) spinzurat §i
286
storohanit fara milci. (Dosoftei). - A stilci (in
batai), a chinui.
STOROHANI (a) - A imblati snopii de secara.
STOROHANIT adj. - Imblatit.
STOROJ m. - Paznic.
STORONI (a) - A bate indesat, a stilci in batai.
STRACHINA/ - Taler (la cintarul de mina).
STRACHINA f. - Lighean (de aluminiu).
STRACHINA CU BORTI f. - Vas de lut cu
doua torti, cu fundul gaurit; strecuratoare.
STRACHINA DE HIRB/ - Strachina de lut.
STRACHINA DE PLAMADIT f. - Covata.
STRACHINA DE SCURS CHIRO§TE f. - v.
Strachina cu borti.
STRACHINUTAf. - Taler (la cintarul de mina).
STRAI n. - Haina.
STRAIE n. pl. El vazu о fata mindra imbracatd-
n lunge straie De argint. (M. Eminescu).
Muncitorii in straie albe se ardtau la marginea
satului. (M. Sadoveanu). Ma$inile cu lemnu-n
circa zboara, Pe oameni straiele in vint se zbat.
(N. Labi§). In straiul vostru aspru de sucman.
(Andrei Lupan). - Ve§minte, haine.
STRAISTAR n. - Traista in care se da mincare
la cai.
STRAISTAf. - Traista.
STRAITE f. pl. Avea baiatulpe cap о сщтиЩа
calda, trupul imbrdcat bine in ni$te straite calde.
(E. Camilar). Au venit casenii fetei acasa $i au
aflat-o in straitele ei rupte $i ferfenitoase. (I.
Sbiera). - Hainute.
STRAJA /. - In Moldova medievala, prestatie
ce consta in participarea taranilor de toate
categoriile la pazirea hotarelor §i a drumurilor.
STRAJA f. Nu-i §tefan-vodd cel ce-a ridicat,
Mari, focurile strajii peste creste; Intregi
Carpatii s-au invapaiat; E-un groaznic cataclism
ca de poveste, Istoria superbd-a unei tari Este
cuprinsa-n jldcarile-aceste. (N. Labi§). - Paza,
aparare.
STRAJA/ - Vergea intre coamele plugului.
STRAJA f. - Pana de lemn ce stringe coarda
ferastraului.
STRAJA f. - Plaz.
STRAJA f. - Ata care une§te marginile avei ori
ale mrejei de cite о fringhie.
STRAJA/ - Rasuflatoare la poloboc.
STRAJNICn. Strajnicul e par tea integrantd a
Triodului. ($.). - Carte bisericeasca ce contine
ritualul prescris pentru saptamina Patimilor.
STRAJNIC m. - Paznic.
STRAMA/ - Parte destramata dintr-o tesatura.
s______________________________________
STRAMINTA (a) - A stranuta.
STRANA / - Vergea de metal intre coamele
plugului.
STRANA/ - Corlata (la pod).
STRAP ALCA / - Pra§itoare de rarit porumbul.
STRAP AR n. - Cultivator triunghiular pentru
afinarea pamintului nearat.
STRAPAT n. Eu am gasit vitele mahalagiilor
cre^tini adapostindu-se intr-insa (manastire) de
strapatul soa^elui. (HEM). - Ar§ita.
STRA$IDZI (a) - A se ve§tezi.
STRA$IDE f. pl. - Stafide.
STRAT n. - Podea.
STRAT n. - Colac de piatra la put.
STRABABAf. - Strabunica.
STRACHINICA f. - Cer§etor.
STRACHINOAE / Nu trece nici un ceas la
mijloc ^i... о strachinoae de brinza cu smintina
§i mamaligufa erau gata. (1. Creanga). -
Strachina mare.
STRACHINUTA/ Strachinuta verde, Untulmi
se vede. Harbuzul. (A. Gorovei). - Strachina
mica.
STR|CHIQARA / - Strachinuta.
STR^CURA/ - Strecuratoare (de metal).
STRACURA/ - Strecuratoare din pinza rara.
STRADALNIC adj. §i cum era mo§ Nichifor
stradalnic §i iute la trebile lui, repede zvirle ni$te
co$olina in caruta... $i, tiva baiete. (1. Creanga).
- Sirguitor.
STRADANUI (a) - A suferi, a indura.
STRADANUI (a). In gospodaria pentru care
atit se stradanuie$te, Daniil Macovei nu putea
inchide pleoapele. (M. Sadoveanu). Poate sd te
faci $i popa aici..., cd eu pentru voi ma
straddnuiesc. (I. Creanga). Cit s-o stradainiit
draguful cu invdtatura! (V. Alecsandri). - A se
stradui.
STRAINEI adj. - Tintati.
STRAINEL adj. Strainel, baditul meu... (V
Alecsandri). - Indepartat.
STRAIN I OR adj. $i deschide-ti ochi$orii $i f
i vedea frdforii, Cum i-ai lasat brudiorr
Brudipri $i strainiori! (S. F. Marian). - Strainel-
STRAISTE f. pl. - Paretare de lina inguste.
STRAJAR m. Strajarii par о strajd de gigaN1,
(M. Eminescu). - Paznic, sentinela.
STRAJER m. Toti strajerii, pe podinile lor,
inturnara cu fata lapalat. (M. Sadoveanu). C№
un pahar de rachiu fи impdrtit la fiecare strajd
(N. Gane). Strdijerul, $tiind porunca, nu
lunge^te vorba, ci ia mo^neagul $i-l ducC
s
287
ftaintea impdratidui. (I. Creanga). Lingapiatra
vlei gropi Tu sd-mi pui strajeri doi plopi. (N.
feldiceanu). - Paznic.
fTRAJUI (a). $tefan voda ... caun pastor bun
fe strejuie^te turma sa, a$a in toate parple
fyrejuia $i priveghia. (Gr. Ureche). In noaptea
о strajuia dorobanful cu stra^nica
pruned. (M. Sadoveanu). Fata mea are sd se
Idee deseara... iara voi sd mi-o strajuip toata
pap tea. (I. Creanga). Portile erau strajuite de
ijzitorii porunciti a nu lasa sd iasd nime. (C.
legruzzi). - A pazi.
STRAJUIRE f. Cu strajuirea voastra era vai
f pielea noastra! (I. Creanga). La cetatuie se
fefa optsprezece plaie^i, trimi^i de ispravnicul
f Neamfupentru strajuire. (C. Negruzzi). Peste
p §i peste toate se aprinse la rasarit, ca о
fndela de strajuire, luna plina. (C. Hoga§). -
pzire.
|TRAJUITQR m. - Paznic.
ITRALUCIU adj. - Lucitor.
rTRAMURARE f. Unii scoteau vitele cu
pamurarile din sdivane, iar altii veneau asupra
kgipdtorilor cu sabiile. (M. Sadoveanu). - Bat
Ijng cu virf ascutit.
1TRAMURARE f. Iar de-i trece prin
lncu$oara $i-i taie о stramurare, A fi pentru a
\umitale sotioara. (E. Sevastos). - Nuielu§a,
kga.
|TRAMUTA (a) - A stranuta.
ITRAPACIUNE / - Sterpaciune.
STRASNICf (a) - A ameninta.
StrA^NICIE f. - Naprasnicie. Suferinta
fupeasca pe care le-o pricinuia cu naprdsnicia
Ш, i-o rabdau. (AL Macedonski).
ITRATAIA (a). Mi-a stratdiat Input calea
istazi prin padure. (T. Pamfile). Carari...
frataie poienile. (A. Vlahuta). - A intretaia.
TRATESE (a). Md voi a$eza sub cascada unui
Urdu; Напе $i flori de apa sd incunjure cu
^getatia lor corpul meu f sd-mi strdtese pdirul
| barba cu firele lor. (M. Eminescu). - A
gtretese.
[TRECATOARE f. - Saculet din pinza rara.
FRECATOARE/ - Bucata de pinza rara prin

pre se strecura brinza.
[TRECATOARE/ - Fata de masa.
TRECHIA (a) - A strechea.
Trechie/ - Streche.
'REC URATORI n. - Strecuratoare rotunda,
metal.
'REDIE/ - Fagure de miere.
STREDIE f - Ravac.
STREINIE f. - Instrainare.
STRE1STIE/ - Trestie.
STREISTIE/ - Lujer de stuf.
STRELCA f. - Chinga la ferastraul cu rama.
STRELCA f - Tulpina de ceapa care face
saminta.
STRELCA f. - Pana la ferastraul cu rama.
STRELITI m. pl. Atunce au eft Mihai voda cu
siimenii f cu strelitii, adeca cu vinatorii. (I.
Neculce). - Vinatori.
STREMTE f. pl. - Fire de ata la capatul
§tergarului.
STREMTOS adj. - Zdrenturos.
STRE§INA f. pl. Nourii curg, raze-a lor fruri
despied, Strefne vechi casele-n luna ridica. (M.
Eminescu). - Strea§ina.
STRE§INARI m. - Bucata de lemn pe care se
sprijina capriorii.
STRE$INA/ - Stuf gros din care se fac tevi
pentru suveica.
STRE§NA f. - Acaret de dupa casa in care se
pastreaza alimente, diferite obiecte.
STRICA (a). Frunzuoara de negara, M-am
stricat cu puiu iara. (Folclor). - A se certa.
STRICA (a) - A sparge (nuci).
STRICA (a) - A abate (din cale).
STRICARE f. Ne afeapta razboi, stricarea
tarii, foe f sabie. (В. P. Ha§deu). - Ruinare.
STRICARE/ Stricarea eterifilor la Drdga^ani
f la Sculeni. (C. Negruzzi). - Distrugere.
STRICAT n. A$a e, Spancioc; dar, fatal meu,
Stricatul este lesne $i dresul greu. (V.
Alecsandri). - Distrugere.
STRICAT adj. E x p r. A fi stricat de varsat =
a fi suferit de variola. - Ciupit.
STRICAT DE SAMCA adj. - Coco§at.
STRICATURA f. - Brae.
STRICATICA adj. Foaie verde de-un agud,
Cite puice am avut, Numai una mi-am lasat,
Stricatica de varsat. (Folclor). Cd mi-e badea
fermecat, Dar cine l-au fermecat?... О nevastd
cu bdrbat, Stricatica de varsat, $i cu haz la
sarutat. (E. Sevastos). - Cu obrazul acoperit cu
mici cicatrice.
STRICATICA adj. - Ciupita de varsat.
STRICICA f. - Panglica (de metal).
STRICNEA f. Rdmineam cu ochii atintiti
asupra minii lui, care purta un briceag minunat
cu multe limbi, cu suvac f cu stricnele. (M.
Sadoveanu). Си о stricnea cresteazd gura
(calului) in partea de sus. (DLR). - Cutit cu
288
s
limba speciala cu care se cresteaza pielea
animalelor bolnave.
STRICNI (a). Oile... sapottdmadui apucindu-
sa in pripa sd se stricneasca. (V. Draghici). - A
cresta (cu stricneaua) un animal bolnav pentru
a-i lua sin^e.
STRICNI (a). Chitici, pe care singura trebuia
sa-i stricneasca, sa-i spele in citeva ape §i sa-i
a$eze la foe. (C. Hoga§). - A spinteca §i a curati
pe§tele.
STRIGARE f. - Dopros. Strigarea ob$tei este
doprosul §i giudecata regimului trecut. (DLR).
STRIGOAICA f. Poate cd au luat strigoaicele
mana de la vaci. (1. Creanga). A fi umblind ca о
strigoaica pe la camara, pe la bucatarie... (V.
Alecsandri). - Strigoaie.
STRIJIE f. - Funingine din horn.
STRIPAC n. - Cultivator triunghiular pentru
afinarea pamintului nearat.
STRJ$CAf. - Smoc de par pe fruntea calului.
STRIJNIC m. A doua zi, cind se erdpa de ziua,
inham... cum ne infelesesem, amindoi strijnicii
la tirlia mea, cd era mai incapatoare. (A.
Vlahuta). - Minz intre unui §i trei ani, neinvatat
la haijp.
STRIJNIC m. -Cirlan.
STRIJNICI (a) - A reteza coada la minzul de
un an.
STRIMTUT adj. C-ai avutolarga casuta, Tare
ti-opdrut strimtuta. (S. F. Marian). - Cam strimt.
STRINGATOARE f. - Pana de lemn cu care
se stringe coarda ferastraului cu rama.
STRINSURAf. - Oameni veniti la joc de hram.
STRINSURAf. - Locul pentru joc la hram.
STROCHEALAf. - Stropire (a viei, livezii).
STROCHILNITA/ - Marina de stropit via.
STROCHITOR n. - Stropitoare.
STROCOJIU adj. - Stacojiu; ro§u-aprins.
STROCU§ adj. - Ro§u-aprins; stacojiu.
STROFOLI (a) - A se ratoi.
STROFOLI (a)-A se lauda, a se umfla in репе.
STROH n. $tiu rinduiala lehuzelor $-a copiilor
celor mdrunfei. $tiu sa-i scald cu stroh de fin.
(M. Sadoveanu). - Rama§ita de fin maruntit cu
care se fac inhalatii.
STROH n. О claie de par negru, aspru $i incilcit
la un loc cupaiele murdare §igalbii ale strohului
cald din care chiar atunci separea cd ie^ise. (C.
Hoga§). - Strat de paie, culcu§ pentru animale.
STROH n. - Culcu§ de paie pentru animale.
STROHARI m. pl. - Ucraineni.
STROHOT n. Cind umbla porcii cu strohotul
in gura, se zice cd fac a vreme rea. (DLR).
Paie din culcu§.
STROHUI (a) - A farimita finul, a-l impra§tia
STROI n. Ne-a pus la stroi; la rind. (DLR).
Rind.
STROI n. E x p r. A bate pe cineva la stroi = a
lovi cu batul. Poronce^te sa-mi aduca ni$tepalce
cd am sa-i bat la stroi, sd pomeneasca ei cit or
trai cd au dat peste Ivan. (I. Creanga).
Pedeapsa; a maltrata, a stilci in batai.
STROP§I (a). Socrul meu a gasit de cuvUnfa
a-fi strop^i numele pentru ca sa-$i inlesneasca
cariera. (V. Alecsandri). - A poci, a schimonosi.
STROP§I (a). Se strop$e$te la cini, ii suduie
zvirle in ei cu scurtaturi de lemn, pe care le cauta
la intimplare aplecindu-se in juru-i. (M.
Sadoveanu). Ivan atunci, vazind cd moartea da
chioard peste dinsul se strop$e$te la ea,
zicind...(l. Creanga). - A se rasti.
STROP§f (a). (Mehmet beg) gindi singur cu
capul sau sd mearga sd strop^asca Tara
Moldovei. (Gr. Ureche). - A zdrobi.
STROPS (a) - A strivi (strugurii cu ma§ina).
STROPJJIT adj. Pilcuri intregi se abateau
stropsite-n picioarele cailor. (A. Vlahuta). -
Calcat in picioare.
STROP§IT adj. Multi oameni strop^iti am
vazut, d-apoi $i ca aista! (V. Alecsandri). -
Zapacit, smintit.
STRUC n. - Cocean de porumb fara foi.
STRUCHI (a) - A scuipa.
STRUCIOC n. - Ciorchine de struguri.
STRUG n. - Cutitoaie.
STRUG n. - Sinalau; cutitoaie cu care tabacarul
curata parul de pe piei.
STRUG n. - Sfredel.
STRUG n. - Strung de strungit butucul rotii.
STRUG n. - Crapatura in copita calului.
STRUG n. - Unealta de timplarie folosita la
cojirea (§i cioplirea) unui lemn.
STRUG n. - v. Strugure.
STRUGAI (a)-Astrunji.
STRUGUI (a)-Astrunji.
STRUGURA§ m. Binele de la mama Ca un
strugura$ depoama. (E. Sevastos). - Ciorchinel
de strugurel.
STRUGURE m. -tiorchine.
STRUGURE n. - Ciorchine de struguri.
STRUGURE m. ... s-oserie, Cu cernealdvifnie
$i cu condeie§ de pana, Gura ei, strugur de
poama. (E. Voronca). Tara mea, Moldovd'
mama, Vatra doinelor strabune! Ca un strugiu'e
& poama E§ti pe harta Uniunii! (P. Zadnipru).
Ik Ciorchine de strugure.
&TRUGU$OR m. Ziua buna mi-oi lua... de la
^jrugu^ori cu poama. (Folclor). - Ciorchinel de
Strugure. r
llrRUH^CICA f. - Lopata de fier
Jtruhau - Toponim pe mo§ia satului Ciudei
|yejrecie), regiunea Cemauti.
§TRU JAC n. - Saltea (de fin, de paie, de vata).
STRUJAN m. Visam о pescuire minunata stind
$1 ochii atintiti asupra plutei de strujan. (M.
|jadoveanu). Siparul sau de aur cu creturi lungi
^ lasd Ca pe strujanul verde un caier de mdtasd.
Alecsandri). Beldii, iarbd $i strujane. (M.
Igminescu). - Cocean; tulpina porumbului cu
iirunze cu tot, fara §tiulete.
jSTRUJEA/ - Fi§ie de lemn luata cu rindeaua
&iu cu strungul.
STRUJI (a). Cind te-i satura de strujit репе,
^i pisa malai. (I. Creanga). - A peni, a rupe
|Hiful de pe репе.
STRUJI (a) - A curati §tiuletele de foi.
STRU JI (a). Imi petrec viafa strujindpentru ei
$inere de sdbii. (C. Negruzzi). - A da la strung,
astrunji.
STRUJIRE f. - Strunjire, strujit.
STRUJIT n. Strujitul porumbului. (DD). -
Curatire.
STRUJIT adj. - Lucrat cu strungul, cioplit cu
dalta.
STRUJITURA f. - v. Strujea.
STRUJIJa) - A reteza coama §i coada minzului.
STRU JI (a) - A curati copacul de crengi uscate.
STRUJNIC m. - Minz cu coama tunsa.
STRUJNITA/ - Strujitura de lemn.
tTRUJNIT А/ - Strung de strunjit butucul rotii.
|trujnita/: - Unealta de dulgherie; rindea.
fTRUJNITA/ Strungul sau strujnifa cu care
fpstrungdreqte este de douafeluri. (T. Pamfile).
^Strung.
WRULIJBATIC adj. - Vinturatic.
JtTRUMENTE n. pl. - Unelte agricole.
BTRUMENTURI n. pl. - Scule de fierarie.
PTRUMINARE/ - Bici cu coada lunga.
PTRUMINARE/ - Coada unditei.
1TRUMINARE/ - Lujer de stuf.
Btruna/ - Sfoara unditei.
gTRUNA/ - Coarda de arc.
IfTRUNA/ E x p r. A merge ceva struna = e in
gfcula, cum trebuie. - Ordine.
®truna adv. - Smima. Feciorul sta inaintea
smima. (D. Zamfirescu). Droaia de copii din
s	289
mahala, adunati sd admire coco^ii, se pusera
deodata in rind smirna. (I. L. Caragiale).
STRUNE f. - Vergea de metal intre coamele
plugului.
STRUNEA f. Pusei strunea flamindei $i
prapaditoarei meleporniri. (C. Hoga§). - Struna.
STRUNEALA/ - Lemn cu care se struneaza
carul.
STRUNGARE f. - Strung de strunjit butucul
rotii.
STRUNGA f. - Strung de strunjit butucul rotii.
STRUNITA f. - Lamba la caruta fara leuci.
STRUPI (a). $i-a luat о sita deasd de mdtasd,
Pe unde era rard - о cirpea, Pe unde era deasd
- о strupea. (Folclor). - A largi (ochiurile sitei).
STRU$CA f. - Strujitura de lemn.
STRU$CA f. - Rumegu§.
STRUBLE AC n. - Strecuratoare.
STUCHI (a). Nu puteau scapa bietele mite din
minile noastre, pina ce nu ne zgiriiau $i nu ne
stupeau. (1. Creanga). Cind ii vad, imi vine sd
stupesc $isa fug. (M. Sadoveanu). Sd ma stuchi
in ochi, dacd oi mai vorbi cu el. (T. Pamfile). -
A scuipa.
STUCHIT n. Dar dacd, din intimplare, ar sari
stupitul inspre Golia, cum ti s-ar pdrea? (I.
Creanga). - Scuipat.
STUCHITURA f. Cu poticneli $i cu fel de fel
de sperieturi, cd-$i facu sinul numai stuchituri,
da Dumnezeu $i ajunge la lumina zilei. (Folclor).
- Scuipatura.
STUDNITA f - Boala a gingiilor la cai.
STUF-DE-GRIND m. - Stuf crescut pe uscat.
STUH n. - Stuf.
STUHARIE f. - Stufarie.
STUHARIS n. - Stufari§.
STUHARI$ n. - Opu§ina.
STUHLU adj. - Greu, urit (miros).
STUHUIT adj. - Acoperit cu stuf.
STULCA £ - Scaunel (cu spatar pentru copii).
STULGHI (a) - A flaminzi.
STULGHITA^j. - Flaminda (vaca).
STUP adj. E x p r. A fl stup de toate = a avea de
toate. - Plin.
STUPATOARE f. - Dop.
STUPATOARE f. - Cep; vrana.
STUPI m. pl. - Prisaca.
STUPU$ n. - Dop (la damigeana).
STUPU$ DE BURETE n. - Dop.
STUPU$ DE PLUTA n. - Dop.
STURLUCI (a) - A straluci.
STURLUIBA (a). Iacapozna, cd au sturluibat
290
s
amindoi. (V. Alecsandri). - A innebuni.
STUVARIE f. - Stufarie.
SUBARBA f. - Gitar (la capastru).
SUBARBIEf. - v. Subarba.
SUBGITAR n. - Gitar (la capastru).
SUBRGATARI n. - Cenu$ar.
SUBTIOARA f. - Subsuoara.
SUBTIOR n. - Lastar neroditor la radacina
porumbului.
SUBTIRE adj. - Ales, fin; vin de calitate
superioara.
SUBVATRA f. - Cenu§ar (la plita).
SUC n. - Ciot de creanga ramas pe tulpina.
SUCAGHITA f - Cui cu care se fac semne pe
gheata pentru copci.
SUCAL n. - Oala de noapte.
SUCALTORI f. pl. Numai Neculai Palitu
adusese incd mai dinainte sucaltoripentru tatd-
mio, facute de poronceala din pieile de vacd
pentru tdlpi $i de vitelpentru capute. (C. Hoga§).
- Incaltaminte de piele.
SUCA f. О palea suca de batut. (§ezatoarea). -
Capriciu, toana.
SUCALETE m. Facifunia sucdlete $i о bagi in
sac. (DLR). - Sul, colac.
SUCALI (a). Le da pinteni ministrul de la
Bucure^ti. Iarpe ministru il sucdle^te omul tau
cu ochelari. (M. Sadoveanu). Una-doud, ma
duceam la om $i-l tot sucdleam sd-mi dea
curele, ca sd-mifac bici. (I. Creanga). - A cicali,
a sicii.
SUCALI (a). Incepe a sucali oamenii, ghiontind
cind in unui, cind in altul. (E. Sevastos). - A
deranja, a necaji.
SUCALI (a) - A depana pe tevi la sucala.
SUCALI (a) - A moronci, a cicali.
SUCALI (a) - A face un lucru de mintuiala; a
cirpaci.
SUCEALA f. - Tesala.
SUCEAVA f. Jeava ... este facuta din trestie
scurtatd sau de soc, cind se mai nume^te $i
suceavd. (T. Pamfile). - Teava suveicii.
SUCELA (a) - A ciuli urechile (calul).
SUCI (a). Tu cu minile-ncle§tate mai cu degetele
depeni, Mai suce§ti vreo tigara, numeri fire de
mustefi. (M. Eminescu). - A invalatuci.
SUCITOR n. Aduce-n casa covafica cu faina,
sita, sucitorul. (E. Sevastos). Se ia aluatul, se
taie bucdtele, se face bofuri rotunde $i apoi se
Idpesc cu sucitorul. (DLR). - Sul mic de lemn,
neted pentru a subtia foaia de aluat.
SUCITOR n. Lemnu^ul (de la ferastrau) se mai
cheama $i ... sucitor. (T. Pamfile). - Pana 1ц
ferastrau.
SUCMAN n. - Manta lunga de suman, fara
gluga.
SUCULTET n. - Strecuratoare din pinza pentru
brinza de vaca.
SUDANCA f - larba-de-Sudan.
SUDELCA f. - Complet de tricotat (undrea §.a.).
SUDGIUC n. - Cimat.
SUDUC m. - §alau.
SUDUI (a). S-a apucat de batut calul cumplit,
tot suduindu-l $i bldstdmindu-l cum ii venea la
gura. (I. Sbiera). Cind cetea, potcapu-i cadea
peste ochi §ipopa suduia urit. (M. Eminescu). -
A injura.
SUDUIALAf - injurare.
SUDUIRE f. - Injurare.
SUDUITURA f. - Injuratura.
SUDU§EL m. - §alau mic.
SUFIRITORI adj. Stejaru-i cel mai bun lemn
pentru butoae, ii sufiritori. (TD). - Rezistent.
SUFIT и.-Tavan.
SUGARA§ n. - Purcel pina la 3 luni.
SUGHIT n. Sughif bun lui Ion. (TD). - Salutare.
SUGI (a) - A intinde aluatul.
SUGI (a se) - A se zvinta.
SUGUREL m. - Sugar.
SUGUREL m. - Betivan.
SUGU§A (a). M-a sugu^at cinele. (M.
Sadoveanu^. - A sugruma, a gitui.
SUHARCA f. - Coptura din oua §i zahar.
SUH ARI m. pl. - Posmagi.
SUHAT n. Auzeam talanga vitelor mandstire^ti
de la suhat. (M. Sadoveanu). Marele braf al
Dundrii ... curge cale de cinci po$te intre
de^ertul pururea-nsetat al Bdrdganului §i
suhaturile mld^tinoase ale ostrovului Balta. (A.
Vlahuta). Sint vreo cinci-^ese zile de cind a fost
sd duca vpeii la suhat. (I. Creanga). - Ima§,
pa§une.
SUHAT n. S-a dus cu edrufa la suhat sd se
scalde. (DLR). - Apa putin adinca (unde se adapa
vitele).
SUHALARIE f - Corvada.
SUHATIE f. Aceste intinsori de fin se vor mat
numi $i islazuri, pd$uni... suhaturi, suhafii. (?•
Pamfile). - Pa§une.4
SUIACfl. - Sisiiac.
SUJEA f. - Lama cutitului.
SUJEL m. - Buba (la deget).
SUJETATURAf. - Sagetatura.
SUJITOR n. - Sucitor.
L___________________________________________s
I^IJL n. - Ax cu ghiventuri la tease.
|>UL n. - Mustuitor.
BUL (de pasari) n. - Cird mare de pasari.
|$ULAC n. - Suvac.
pjLCINA f. Frunza verde de sulcina, Cu
jievasta gospodina, Ochiu-i vesel, casa-i plina.
Beldiceanu). - Sulfina.
^ULCINA/ - Sulfina.
|>tJLE n. pl. - Suluri (la razboiul de tesut
Jprizontal).
1ULEAGAN m. - Vita slabanoaga.
ggULETIC adj. (Risul) era о fiard puternica,
Iguletica fi cu toate incheieturile moi, cu labe de
wfisla fi gheare de crita. (M. Sadoveanu). -Zvelt,
Bbbtiratic.
SULETNIC adj. - Subtirel (om).
luLETNIC adj. - Inalt §i slab.
fULGER m. - In Moldova medievala, dregator
Bare stringea sulgiul; avea grija de aprovizionarea
|jurfii domne§ti cu came. Atestat documentar in
Ц456. Sulgerul mare avea in subordine vtori §i
|reti sulger.
^ULGERIE f. - Dregatorie; demnitatea de
fulger.
pULGIU n. - In Moldova medievala, dare platita
pe bimici domniei (in natura sau in bani) pentru
|ritele, oile taiate.
^ULHARI m. §-odata suflecd mo§ Nichifor
\jninecile, taie un sulhari de fag fiface un capat
jninunat. (I. Creanga). - Trunchi de copac.
>ULIG А/ - Stuf fraged.
|UMANU-BUSCULU adj. - Portocaliu-inchis.
|SUMAIE§ n. Munteanca ifi lepadd cojocul
u$a de intrare fi inainta sprintena numai
&asumaie$. (M. Sadoveanu). Zyz purta cu nobild
mindrie sumaie^ul fi itarii lui de-acasa. (A.
mahuta).
gUMATOARE f. - Curcubetica.
BCmbura f. - Simbure.
BUMCA f. - Saco§a.
ВСМСА/ - Geanta.
gUMCA f. - Strecuratoare de pinza pentru
Brinza de vaca.
|UMECA (a) - A sufleca.
BUMET adj. - Semeti.
ipNAT n. - Clopotei.
BUNDUC n. Plateau haraciu oierii: miei fi
wfinzd. Cei care strinseserd aur trebuiau sd-fi
^schida sunducele. (M. Sadoveanu). - Cufar.
gUNDUC n. - Lada pentru haine.
BUNDUCEL n. - Sunduc mic.
BWNDUCEL n. Citeva mdrunti^uri ... se afla
291
intr-un sunducel de argint. (M. Sadoveanu). -
Sunduc mic.
SUNGUR pron. - v. Singur.
SUNICA (a se). S-o sunicat, S-o minicat Toader.
(Folclor). - A se insanato§i.
SUOARA f. - Lastar neroditor la radacina
porumbului.
SUORI f. pl. - Lastari neroditori la radacina
porumbului.
SUPAR n. Acefiia au murit de о boala ce-i zicea
supdrul Ducdi-voda, iara altii carii au mai fost
ramas, in mare nevoie fi supdr fi strinsoare de
bani. (N. Costin). $tiind pre vezirul cd-i este
neprieten, pentru multe supere ce le-au facut
Mihai-vodd. (I. Neculce). - Necaz, suparare.
SUPNIC n. - Supiera; cratita.
SUPRE adv. Noi sintem soli-solefii §-am vdzut
Acestea supre casi О ste luminoasi. (Folclor). -
Deasupra.
SUPTURA f. - Cantitate de lichid care poate fi
supt dintr-o data.
SUPTiORI f. pl. - Lastari neroditori la radacina
porumbului.
SUPTiORI f. - Lastari suplimentari la tufa de
struguri.
SURCEA f. - Prajitura farimicioasa.
SURCELNIC n. - Rindea cu un cutit.
SURJDUC n. Md usuc ca frunza-n nuc, Ca iarba
de pe surduc. (Folclor). - Coasta abrupta,
pietroasa.
SUREPE adj. S-a dus la tirg, la Chifinau,
Cumpard noua epe surepe. (Folclor). - Sirepe.
SURIC n. - Cireada.
SURIETIC adj. - De culoarea bozului copt.
SURLA f. Minca-l-ar brinca sa-l manince,
surld, cd mult md mai innddu$ cu dinsul. Porcul
a fi dat cu surla in antereulpreutului. (DLR). -
Rit; pore.
SURLA f. In tipetele prelungi ale surlelor, in
bdtaia timpenilor oastea care aducea in scaunul
Moldoveipe Tom$aporni. (M. Sadoveanu). Cind
au venit de la oaste la lafi facutu-i-au mare
cinste fi alai ... cu dobe, cu surle. (I. Neculce).
Pircdlabul care era in capul moldovenilor
porunci sd bata din dobe, sd sune din buciume
fi din surle. (P. Ispirescu). - Instrument muzical
in forma de finer cu un capat ca о pilnie.
SURLI§OARA f. Vreo optpurcei se ndpusteau
in zvicnituri sa-i deschida pintecele cu
surli^oarele rotunde. (M. Sadoveanu). - Riti§or.
SUROETICA adj. - Intunecoasa.
SUROI n. - Boala de picioare la cai.
292	S
SURORELE f. pl - Surioare.
SURPUS n. - Loc prapastios, surpatura.
SURTUC n. - Palton scurt cu guler de blana.
SURUEPE adj. - n. Sirepe.
SUS-INSEMNAT adj. Astfel vorbea Zoe catre
Sanda, dadaca si singura sa prietena, citeva zile
dupa ce primise scrisoarea sus-insemnata. (C.
Negruzzi). - Mentionat mai inainte, mai sus.
SUSAITA f - Susai.
SUSCEAN n. - Locuitor al Tarii de Sus, partea
de nord a Moldovei.
SUSC1OR adv. Mai barbate, jii cuminte, la
coasa $ifa nainte, $i cose$te cinepa; §-o cose$te
de suscior, Sd rdmiie de-un fuior. (Folclor). -
Putin mai sus.
SUSUIAC n. - Sisiiac.
SU$ARCA f - Sisiiac.
SU$CA f. - Arie (de treierat).
SU$(GA f. - Cega.
SU$ILCA f - Sisiiac.
SUTA/- Pahar (100 g).
SUTCAf. - О zi §i о noapte, 24 de ore.
SUTURI num. - Sute.
SUVAC n. - Cutit de junghiat porcii.
SUVAC n. - Sula mica §i groasa cu care ciobanii
impung oile capiate.
SUVAC n. - Ac lung §i gros cu care se cos saci.
SUVAC n. - Copii neastimparat, nazbitios.
SUVAC n. Dupa ce-$i desfundapipa cu suvacul,
$i-o umplu tacticos cu tutun. (M. Sadoveanu).
Chimini-i lat de-о palma domneasca, de care
atirna totfelul de bricege, de stricnele, de suvace
$i de andrele, ii dadeau о infatisare deosebitd.
(C. Hoga§). - Sula, ac mare care se folose§te la
confectionarea opincilor, cusutul sacilor,
curatitul lulelei.
SUVE1CA f. - Iglita.
SUVERENITETCAf. - Tizic rotund din baliga
de vaca.
SVETITEL1 m. - lierarh.
§
§AER n. - Dans. (Th. Holban).
SAFA/ - Masa de bucatarie.
SAFA/ - Blidar (in perete).
SAFA f. - Dulap pentru vesela.
SAFER m. - Prieten apropiat al mirelui.
SAFER m. M-ai in^elat cu minciuni... safer
bdtrin ce esti. (V. Alecsandri). - Mijlocitor,
intermediar.
s
F
SAGA f. Mai schimba din cind in cind cite о
Saga cu tovardsii sai din sat. (N. Gane). Au
ospdtat cu totii impreund tot in sdgi si
porogdnii. (I. Sbiera). Domnul, daca a vazut
cd de saga s-a trecut. (C. Negruzzi). Dar $tii
cd te prea intreci cu saga, Ivane. (I. Creanga).
Ajungd-ti de saga, Cd nu-i bund, draga. (V.
Alecsandri). M-am abdtut si eu citeodatd, cu
vorbe si sagi, la fete rumene. (M. Sadoveanu).
Fetelor, hai! s-a trecut de saga. (I. Creanga).
S-avem iertare, cucoane, n-om putea cd doar
acolo-i greutate nu saga. (I. Creanga). -
Gluma.
SAHTARCAf - Lopata (de fier).
SA1AC n. Toate acestea croite vecinic din
acelasi saiac mdndstiresc. (N. Gane). - Postav
aspru de lina inchisa.
SAICA f. - Haita de ciini, lupi.
SAICA/ - Caldare.
SAICA/ - Taler (la cintarul de mina).
SAICAf. - Forma (tava rotunda) in care se coace
piinea.
SAICA f. - Nas de tinichea.
SAICA f - Luntre.
SAICA DE COPT f. - Tava (dreptunghiulara).
SAICA DE MULS f - $i§tar.
SAIC£ f. pl. - Cintar de mina cu doua talere.
SA1TAU n. - Menghina.
SAL n. - Strea§ina. (Th. Holban).
SALANDRA f. - Luntre cu fundul plat.
SALANDRA/. - Luntre de doi oameni.
SAL^VARI m. pl. - §alvari.
SALAU m. Tu de ier(i gresala altuia, dai un
salau, iara Dumnezeu de iartd gresala ta, iti
iartd о mie de zloji. (Varlaam). Era banarie in
cetatea Sucevei... si facea saldi de arama. (N.
Muste). - Veche moneda moldoveneasca (de
arama) w
SALGAU m. - v. Savgau.
SALEUCA f - Scindura.
SALEUCA/ - Toe la fereastra.
SALEUCA / - Scindura la partea laterala a
cam tei.t
SALGIN1 m. pl. - Salcimi.
SALINCA f - Broboada mare (de lina, de
matase) cu flori la margini, cu franjuri mari.
SALINCA MOCANEASCA f. - Broboada
mare de lina cu flori §i franjuri.
SALINCUTA/ - Basma de bumbac.
SALOANE n. pl. - E§aloane.
SALVAR1 m. pl. - Bemeveci.
SALVIR m. De propusul babei auzisera trei
Salviri... se sfatuisera sa insele biata baba.
(I. Sbiera). Mai tare prepus era pe vornicul
lordachii Deleanul Cantacozino,facindu-l salvir
cu doua feje. (I. Neculce). - §arlatan, punga§.
§AM m. Sepurta... rochie desam. (E. Voronca).
Otichie de sam. (C. Stamati). Ofafd de mindir...
sau un briu de sam de incins. (S. E Marian). -
Pinza groasa de bumbac; damasc.
§AN m. Trdgind ciubotele la $an. (1. Creanga).
- Lemn pe care cizmarul intinde pielea
carimbilor.
§ANCA/ - Traista in care se da mincare (orz,
ovas) la cai.
SANDRAMA f. - Incapere in ograda taraneasca
unde se pastreaza diferit unelte, alimente.
SANDRAMA/ - Bucatarie de vara; cuhne.
§ANDRAMA/ - Strea§ina.
SANDRAMA f - Tavan de scinduri sub
strea§ina.
SANDRAMA f - Umbrar pentru vite.
§ANDRAMA f. Am numarat trei care cu
coviltire de scoarta... Trecura $i se mistuira sub
Sandramaua neagra a hanului. (M. Sadoveanu).
Cerdacuri inaintite sub sandramale lungi,
apdsate, piine de muschi negru-verde. (M.
Eminescu). - Incapere din scinduri cu strea§ina
inaintata pentru unelte, alimente §. a.
SANTALAB adj. - Cu mers greoi (cal).
SANTI adv. - §i de acum inainte; dupa aceea;
§i inainte.
SANT n. - Vai de pamint pentru stavilit apa.
SANT COVATIT n. - Hindichi de-а lungul
gardului.
§APCA f. - Palaria florii-soarelui.
§APCA f. - Capacel de tabla la fitilul lampii.
SARABAN n. - Co§ (la caruta).
SARABAN n. - Bobimac.
SARABANA f. - Caruta mare.
SARABANA/ Cei doi flacai se invirt in jurul
Sarabanei - unui rinduind uneltele, altul
deshamindcaii. (M. Sadoveanu). -Carutamare.
§ARAFAN n. Din cotii cei de lina ip face mama
eopilului о fotd, о fusta p un sarafan. (S. E
Marian). - Jacheta femeiasca.
§ARAF1NCA f. La crisma la Potolinca A vindut
baba salinca $i fldcdul sarafinca! (Folclor). -
Scurteica.
f ARAG n. - §ira de porumb.
§ARAGAN n. - Cere (la plita).
ARAMPOI n. - Stilp de telegraf
SARAMPOI 77. - Stilp de lemn la strea§ina
fesei. л
s_____________________________________293
SARAMPOI n. - Par la corlatele putului.
SARAMPOI77. - Par batut in pamint.
SARAMPOI n. - Pot si numesti si stilp si
Sarampoi. (TD). - Stilp.
SARAMPOI 77. Era un pod cunoscut si vechi...
cu odgon legat de amindoua fdrmurile in
Sarampoi de stejar cit butile. (M. Sadoveanu).
Uite si eu ma credeam timpit, cu capul bun de
batut sarampoi. (N. Gane). Sd i se taie capul si
sa-l puna ia acolo intr-o tapusd de sarampoi
din gardul de primprejurul curtii. (I. Sbiera)." -
Par lung, gros la pod, la gard.
SARAN 772. - Crap.
SARCUSCA f - Razatoare.
$ARF 77. - Broboada de matase (alba, cu flori)
cu franjuri.
SARFh. -Fular.
$ARFA/ - Broboada alba de matase cu franjuri.
SARG adj. Pe-un cal sarg incalecat, Pleaca
vesel la domnie. (V Alecsandri). Cdjehisd sargd,
Tot cimpul aleargd. Coasa. (Folclor). Am doi
mosnegi cu barba sargd, Cind se-ntilnesc, se
trag de barba. Pieptenii $i ciltii. (I. Sbiera). -
Galben-deschis.
SARG 77/. Sargul men sprinten si spornic la mers
alerga acum pe cimpia alba. (N. Gane). - Cal
§arg.
SARLA /. Cinii intrasd in casa, mincasd tot din
covata... Ehei! sarle spurcate ce sinteti...
(DLR). - Gavra, potaie.
SARMANCA/ - Unealta primitiva de treierat
§i de farimitat paie.
SARMANCA/ - Fla^neta.
SARMANCA/ - Minavet.
SARNICA/ - Balama (la u§a, fereastra).
SAT 77. 7 Luft.
SATRANCA / - Covor de casa, mitos, cu
ciucuri la margini.
SATRAR 772. A iesit la poartd ajutorul
pircdlabiei, dumnealui satrarul Neculai Mereutd
de la Pipirig. (M. Sadoveanu). §i pe altii
indemna de fugir-n Tara Lesasca, anume pe
Macrei banul, SiPe Gheorghitd comisul, si Pilat
setrarul, si altii mai mici din cdpetenii. (I.
Neculce). - in Moldova medievala, dregator
domnesc ce avea grija de corturile taberei in timp
de razboi.
SATRA/ - Coviltir (la caruta).
S ATRA f. - Veranda, terasa deschisa in fata casei
cu strea§ina alungita.
SAUA COTIG1I/ - Parte a cotigii pe care se
reazema grindeiul plugului.
294
SAUCUTA DE SARE f. - Solnita (de lemn, pe
perete)e
$AVGAU m. Curteni, $avgai, tirgoveti ... sint
toti egali. (C. Negruzzi). - Lucrator la ocnele de
sare.
SAVRO n. - Crema de ghete.
§AR n. - Rindea de facut jgheaburi la u§i §i la
ferestre.
§AR n. - Paralel de timplarie.
SAGACI adj. Au inceput apricepere boieriniea
cd Mihai voda nu este cum se ardta, blind §i
§agaci cu tofi. (I. Neculce). Unii dintre nieseni,
care sint buni cintareti §i totodata §i §agaci...
incep a cinta cite un cintec glumet. (S. F. Marian).
- Glumet.
SAGALNIC adj. Те-am cunoscut, fine lorgule,
dupa vorbele tale §agalnice, a zimbit ea. (M.
Sadoveanu). Cinta cintece §dgalnice. (I.
Creanga). Au venit... Cititorii cei de zodii fi
fiigalnicul Pepele. (M. Eminescu). Ha, ha, ha!
cd §dgalnic mai efii, arhon sardar. (V.
Alecsandri). - Glumet.
SALVIRIE fi De aici inainte s-au lasat de
fiilvirii. (1. Sbiera). - In§elatorie, §arlatanie.
SCHEAUCA f. - Femeie batrina. (Th. Holban).
SCOADA fi - Paguba. (Th. Holban).
$COL£А/ - Pepiniera.
$ЕАСЩ m. - Orb de un ochi.
§EACtR adj. - Cu un ochi putin inchis.
SEARA/ - Turta de ceara.
SEGATAI (a). Baba iar il §egatae pe mo^neag
sd se sue la Dumnezeu sd ceara sd fie fi ei
imparati. (Folclor). - A cicali, a roade.
SEIAC n. In lungi rase de §eiac... pd^esc
mdicutele spre biserica. (A. Vlahuta). -v. $aiac.
SEICA fi - Parte a plugului care leaga cormana
§iplazul de grindei.
SEICAf. - Baiera la biciu§ca.
SELANT pron. - Celalalt.
SELATA f. - Salata, mincare din diferite
legume.
SELEDZA (a) - A tesala.
SELEDZA (a) - A ciuli urechile (calul).
SELUT n. $i ti-a cumparat §elut de bumbac,
Cum ti-i tie drag. (Folclor). - Broboada.
SER n. - Schija.
SER n. - Tabla, tinichea.
SER/?. - Tabla (de acoperit casa).
§ER n. - Aluminiu.
SER и. - Cere la plita.
SER n. - Pirostrie.
SER/?. - Vatrai.
I_________________________________________________
SER ALB n. - Tabla zincata.
SERARI m. - Tinichigiu.
SERB m. - Rumin. Mai in laturi era о colibd
invelitd cu $ovar, in care traiau doi-trei rumini.
(Al. Odobescu). Fiece rumin sd rdmiie ve$nic la
aceasta stare. (Legatura lui M. Viteazul).
SERBIE f. - Ruminie. Stare de dependents a
taranilor valahi fata de proprietatea feudala a unui
boier.
SERBOVCA fi - Mincare facuta din zar de ca§
cu pasat.
$ERBU$CA fi - v. Serbovca.
SERESTEU DE-O MINA n. - Ferastrau.
SERESTEU MIC n. - Ferastrau.
SERGATOARE fi. - Femeie care marcheaza cu
fire colorate inceputul alesului covoarelor.
SERGHIE fi. - Partea de sus a jugului, care se
pune pe grumazul boilor.
SERIE fi. - Fiere.
SERIE adj. - De culoarea fierului.
SERVAT n. - Basma alba in patru colturi.
SERVAT n. - Broboada alba de matase cu
franjuri.
SERVAT n. - Basma alba in trei colturi.
SESE adj. Nilul mi$cd valuri blonde pe cimpii
cuprinfi de maur Peste el cerul d ’Egipet desfacut
in foe de aur; Pe-a lui maluri galbii, $ese, stuful
create din adinc. (M. Eminescu). - Drepte,
intinse.
SESUREL n. Sd md cati pe §esurele. (E.
Sevastos). - Ses mic.
SEZ n. - Ses, loc drept.
SEZATA f. - Stilp la strea§ina casei.
SEZATOARE f. Ne duceam bdietii fifetele unii
la altii cu lucrul, ca sd ne ludm de urit, ceea ce
la tara se cheamd §ezatoare. (I. Creanga). S-adun
flori in §ezdtoare, De paianjen tort sd rumpa.
(M. Eminescu). Daca, in sfirfit, ne intoarcem
privirile ... la folclor, constatam cd primii
colectori ai poeziei populare fi primii teoreticieni
ai curentului poporan (inca de la 1840) an
aparut in Moldova, unde gasim fi pe cei mai
mari folclorifii, pe S. Fl. Marian fi Tudor
Pamfile - precum fi publicatia cea mai
valoroasa din acest domeniu, batrina
“§ezdtoare ” (revi^ta), a dlui Artur Gorovei, el
insufi un eminent folclorist. (G. Ibraileanu). -
Mica adunare la tara (seara), unde fiecare i§i face
lucrul sau, totodata se spun pove§ti, §agi,
ghicitori.
SEZATORI (a). De harnied, ii tare harmed: о
iarnd a §ezditorit, о primavard a ghilit^i un crac
к-.
fJe iztqana a fesut. (Folclor). - A se lenevi.
§EZtNA/ - Veche moneda moldoveneasca.
,§FAC n. Dupa ce i-o fost pus ffacul in git...
numai ce vine о porunca domneasca pe cum ca
radicat spinzurdtoarea. (CADE). - Lat de
Junie.
§FARA/ - Sfoara.
§FARA f. Gheorghe Chibdnescu a vorbit despre
&presia “a da sfard in (ara ”, lamurind cd vorba
sfoara inseamna fum, deci “a da sfard in (ara ”
fasemna in vechime a da veste de primejdieprin
fiemnalizdrile cu focuri, ce se aprindeau pe
culmi... Eram deprins cu vorba “ffara” in
fyfielesul de fum. Adesea auzisem pe mama -
frofira Ursache depe malul Moldovei din (inutul
ftucevii, - spunind cd s-a umplut bucataria de
$$fara” - fumegare de grasime arsa. (M.
Jjadoveanu, 1936). Se aprindeau in trecut
^ombustibile pe dealuri pentru a vesti in primul
$ind cd navalefte о hoarda de straini. (Al. Graur,
^39). DLR, DEX nici azi nu recunosc vorba
Afford ”provenitd din rus. “fcvara ” cu intelesul
famdfiti necomestibile de grdsimi topite. (Dali)
tF«m- ,
||FARUI (a). Az an si ffaruim titiun. (TD). - A
^i§ira pe sfoara frunze de tutun.
BFARUI (a). Nu-m fedea tocmai rau in
niforma mea de dorobant, cu opincile bine
^faruite. (N. Gane). - A lega cu sfori.
.pFERT n. - Parte a unui impozit in bani, care
mitea fi platita de patru ori pe an.
BFICHI n. A ris fi Dumitru mingiind ffichiul
Vjarapnicului. (M. Sadoveanu). Hi, breazule, nu
ife lenevi cd te stricnesc cu ffichiul de foe. (V.
Mlecsandri). Mof Nichifor avea о biciufca de
fcZe de cinepa, impletita de mina lui, fi cu ffichiul
ж matasd. (1. Creanga). - Pleasna.
BFICHIUI (a). $i afa о ffichiuia Preste cap,
jhreste obraz. (C. Stamati). Taranul ffichiuia cu
tknifte omdtul. (M. Sadoveanu). - A lovi cu
Kciul.
BFICHIUI (a). Tdranii nof tri, glumefi, cum sint
№ ne tot ffichiuiau in treaedt. (1. Creanga). - A
Ka peste picior, a mustra usturator.
FICHIURE f - Biciuire.
FICHIufr fld/.*Lovit, batut cu biciul.
FICHIUITOR adj. - Dureros, caustic,
Saturator.
FORCA f - §iret.
BlAC n. Un comdnac non, imbrdcat in fiac
Kpfeniu. (C. Hoga§). Ce imbracaminte ciudatd!
S rasa de fiac, un comanac negru. (M.
s	295
_r________________________________________________
Eminescu). - v. $aiac.
SICUI (a). Impdrfind oastea pe la hatmani fi
ficuindu-sa, au luat drept pe acea cale. (D.
Cantemir). - A aranja in ordine de lupta.
§INDILA f Ochii de fereastra spartd a unei
case vechi, a edrei strefind de findild era
putreda. (M. Eminescu). Casele sint in mare
parte acoperite cu findild. (CADE). - §ita,
§indrila.
§INDILI (a). Drumul (i l-af findili, Tot cu
findile de fag, Pin la noi, bddi(a-n prag.
(Folclor). S-au apucat de au tocmit fi au dres fi
au f indilit Mitropolia cea veche. (1. Neculce). -
A acoperi cu §indrila.
SINDILI (a). E x p r. A findili fara chiroane =
a face un lucru fara rost, a taia frunze la ciini. -
A trindavi.
§INDILITAf Bradul catrd tei grdia: Cd fi eu
sint lemn de treabd... Cdpe mine ma cioplesc fi
findilite croiesc. (Folclor). - §ita, §indrila mica.
§INUI (a). Gospodarii de la cimp ifi finuiesc
rotile caralor. (M. Sadoveanu). Caruta fi-o
finuia. (§ezatoarea). - A stringe, a fereca finite.
§IP n. Muind condeiul legat cu a(d intr-un fip
colbditde cerneala violeta, ifipregdti mina. (M.
Sadoveanu). In mijlocul tuturor fi mai rdsdrit
decit toate se indl(a ...fipul de rachiu. (C.
Hoga§). Doar n-am baut eu degeaba un fip de
vin, de cel cu dop
u-n pod. (V. Alecsandri). Gasi un fip vioriu plin
de mireazmd fi-fi stropi hainele cu ea. (M.
Eminescu). - Carafa, sticluta, flacon.
SIPCUI (a) - A imprejmui cu gard de §ipci; a
ingradi cu §ipci.
SIPCUIRE/ - Ingradire.
SIPCUIT adj. - Ingradit.
§1POT n. - Bijoi.
§IPUREL n. fi bietele lecurele C-o rdmas in
fipurele. (S. F. Marian). - Sticluta.
§IPU§OR n. Doctorul imi dddu rizind un
fipiifor. (A. Russo). - Flacon.
§IRETLIC n. Polonii il sapau cu ftiutele lor
firetlicuri, fiMovileftii afijderea. (A. Vlahuta).
Negru, coco fat fi lacom, un izvor de firetlicuri.
(M. Eminescu). - §mecherie, vicle§ug.
§IRINCA f. Tot hat se numefte fi cind nu e
brazda, ci о ‘fdfie ”, firined ingusta de pamint.
(T. PaQifile). - Fi§iie ingusta de pamint.
SIRLAU n. - §iroi.
§f$CA f. Nifte paie jacute fifed. (E. Camilar).
- Paie tocate.
§I$CA f. Dar fifea de Joimdrita miroasa bine
296
$i tot §tie ce-au facut ele. (T. Pamfile). -
Vrajitoare.
§I§CORNITA f - Ma§ina de tocat paie.
§I$CUI (a) - A marunti paie.
§I§CUIRE f - Maruntire, tocare.
§I§CUIT adj. - Maruntit, tocat.
§LEAH n. §i cum ajungeau la §leah, prietinii
dadura peste card cu poveri. (M. Sadoveanu).
$i cum ie$im in $leah, pdrerea noastra de bine:
intilnim cipva oameni cu niste card cu dranita,
mergind spre Iasi. (I. Creanga). Era §leahul
ostilor lui prin Tara Lesascd. (D. Cantemir) -
Drum batatorit de care.
§LEAPCA/-§apca.
§LIBOVITA f - Varietate de tuica de prune.
§MOTRI (a). Te dau lui Alisandru Ciobanu si
te$motre$te el. (M. Sadoveanu). Scoteam mitele
de prin ocnife si cotrufe $i le flocdiam, $i le
Smotream... de le mergea colbul. (I. Creanga).-
A mu§trului.
§OFRAC m. - Pasare cintatoare migratoare.
SOLDANI (a). (Cu pu§ca) te-oi solddni dintr-o
chiteala. (V. Alecsandri). - A §oldi.
SOLTIC m. - §mecher.
SOLTUZ m. Acesta-i jupin Savin, soltuzul! (M.
Sadoveanu). - In Moldova medievala, cap al
comunitatii ora§ene§ti, ajutat de un sfat din 6-12
pirgari.
SONT adj. 11 $i prindpe $onful Nataliei... il si
due la post. (E. Camilar). - §chiop, schilod.
SONTI (a) - A ologi.
SOPA f. Ce te-as masura eu cu sopa, ca-n
vremea ienicerilor. (V. Alecsandri). - Ghioaga,
maciuca.
SOPIRCAI n. E x p r. A umbla cu §opircaie =
a umbla cu amageli. $opircai cu cine sopircai,
dar cu Ivan nu sopircai. (I. Creanga). -
In§elaciune.
SOPIRCAI (a) - A umbla cu fleacuri, a face
glume proaste.
SORL1TA f. - Pasare de prada; gaie.
SOROBOTEALA f - §u§oteala.
SOROBOT1 (a) - A §u§oti.
SOSELUIT adj. Trasura lunecd deodata pe un
drum soseluit. (M. Sadoveanu). - Pietruit.
SOTIE/ Nime n-are chip sd se odihneased in
casa asta de raid vostru! Cine oare mi-a facut
§otia? (I. Creanga). Mult ma tern sd nu-mifaca
vro sotie clirononiii boierului. (V. Alecsandri).
Nu era zi... sd nu-i faca fel de fel de $otii. (N.
Gane). Cartea mea mi-afacutsotia asta; in urma
citirii ei am visat atitea lucruri extraordin are.
s
r	_
(M. Eminescu). - Pozna, boroboata, nazbitie.
SOTIOS adj. - Pozna§, nazbitios.
SOTROAGA f. Ciobotele mari, purtate de unui
mic, ciobotele vechi sint poreclite sotroage. (T.
Pamfile). - Cizme vechi, nepotrivite.
SOVAITURA f Atuncea au ie$it un iepure
spdrietsi au rupt-o lafuga... totfacindsovdituri.
(I. Sbjera). - Cotitura, cot.
SOVILC interj. Numai iaca un ciocirlan schiop
se vede viind citseputea si sovilc, sovilc, sovilc!
Se infatiseazd inaintea sfintei Duminici. (1.
Creanga). - Repetat, imita mersul §ovaitor al unui
§chiop; §ontic.
SOVILC1I (a). A dat-o pe sama ciocirlanului
care indatd a si pornit sovilciind. (I. Creanga).
- A §chiopata, a §onticai.
SOVIRNI (a). Am о gisca sovirnoagd $i grdieste
sovirneste. Scripca. (A. Gorovei). - A se mi§ca
intr-o parte §i in alta.
SOVIRNOG^j. Tu, mireasa, ce-ai ales C-asa-
i sovirnog la mers. (S. F. Marian). - Care abia se
tiriie pe picioare; olog, §chiop.
SOVOIT adj. Pe sovoita ulitd. (C. Negruzzi). -
Intortocheat.
SPANCAf. - Soi de ovine cu lina subtire.
SPANCAf. - Lina subtire.
SPANCAf. - Soi de vi§in cu fructe mari.
SPANCEA f. - Toponim pe mo§ia satului
Hijdieni, raionul Giodeni.
SPARLI (a). Negustorii de tinichele >/
bomboane prinserd a striga mai tare, sfadindu-
se cu tardncile, apucind de urechi copiii care li
se bdgau pe sub mind sd le spcirleascd marfa.
(E. Camilar). - A §terpeli, a fura.
SPARLI (a). E x p г. A о §parli = a pleca pc
neobservate, a о §terge. Vdzind ей о vreme ca
asta, am sparlit-o la balta. (I. Creanga). - A о
tuli.
SPERLA f Mutu ridea cu lacrimi si pufnea
linga foe de si-a umplut genele de sperla. (M.
Sadoveanu). In bordei era un mosneag batrin,
care sedea dinaintea focului c-o bucatica de
mamaliga de trei zile, si tot о invirtea prin cea
Sperla, cind pe-o parte, cind pe alta.
(§ezatoarea). - Cenu§a deasupra carbunilor
incin§i; sj>uza.
§PERJLA/ E x p r? A da pe cineva prin §perla
= a se purta rau cu cineva. Cred cd пита vei da
prin sperla si nu~l vei Idsa sd ma batd. (I-
Creanga). - Maltratare.
SPIGAf. - Fata, femeie iute, apriga, vioae.
STEAP n. Sarind gardurile, M-ajungeaU
297
ikeapurile, De-mi indoiau coastele §i-mi
Kngeaupicioarele. (S. T. Marian). - Virf ascutit
Жscindurilor, leaturilor gardului.
.&eAp«. - Tepu§a, ghimpe.
|TERGAR n. Nevestele se piaptana cu conci
$.$e imbrobodesc cu ^tergane lungi. (A. Vlahuta).
ochi negri $i cu $tergane albe. (V Alecsandri).
leg eu ochii $i urechile cu-n §tergar. (I.
greanga). El ^tergarul i-l desprinde $i-l impinge
la vale, Drept in cre^tet о sdrutd ре-al ei par
^aur moale. (M. Eminescu). - Basma, marama.
frfiRGE-O! voc. - Pa$ol. Bate din picior
i'ind: afara! Pa$ol! Ce te strimbi la mine. (I.
?a).
OALNA f. Zvirleam pietrele pe rind in
ilna unde md scdldam. (1. Creanga). Lipsea
ai §tioalna in care se scalda la Humule^ti.
Calinescu). Se arunca acolo unde e apa mai
ca, bundoard intr-o bulboana sau §tioalna.
\ Marian). - Loc adinc in riu, bulboana.
OBILC interj. laca! ...bun!... hu^tiuliuc
Noe, hu^tiuliuc... §tiobilc... s-o dus. (V.
:sandri). - Reda zgomotul caderii unui corp
u) in apa.
fTIOBILCH (a). О spala bine ca sd se faca
if/ba, §tiobilciind-o de citeva ori prin apa.
pezatoarea). - A cufunda cu zgomot in apa.
wIUBEI n. - Trunchi de copac scobit folosit
||oparitul (zolitul) torturilor, pinzei.
||riUBEI n. Avea о casufd curata, о livada §-o
f jsaca de $tiubeie batrin e^ti. (M. Sadoveanu).
г la §tiubeiul albinei ia model §i a^ezare. (C.
fipnachi). - Stup.
wIUBEI n. Se suie iute in pod $i scoboard de
®oZo un §tiubei cu репе ramase de la rdposata
Щасга-sa. (I. Creanga). Am о niita si-un cotei,
fe fasole-ntr-un $tiubei. (§ezatoarea). Am un
sptbei cu mac, §ade cu gura-n jos $i nu se varsa.
»§ul. (A. Gorovei). - Trunchi scobit folosit la
Wstrarea diferitelor obiecte casnice.
WlUBEI n. Mid fintini ai caror pereti sint
Sptu^iti de о scorbura mare de copac, care se
ште^е... §tiubei, nume pe care il imprumutd
ш&г fintina. (T. Pamfile). - Trunchi gaunos
Iposit ca ghizduri la put.
VIULETE (de papu$oi) m. - Cotolan.
»BE f. pl. L-apuca iarna cu slabe §ube.
Ifezatoarea). - Haine.
1WBEICA f. Cite fete cu pieptare Toate-s
wfmbe la spinare... Dar mindra cu §udeica E
Щ)Ь1а ca $ecerea. (Folclor). - $uba scurta.
PGUBAT adj. In cdlatoria ta... sd te fere^ti
-
s
_E_
de omul-ro§, iara mai ales de cel spin - cit ii
putea sd n-ai de-а face cu dintii, cdci sint tare
§ugubeti. (I. Creanga). Atita cit e$ti de
amagitoare, mincinoasd $i §iigubeata, cum te
Dumtezeu rabda? (D. Cantemir). Curat pared
e$ti un cine De ce sai a$a la mine, Tare mai e$ti
§ugubdt, Dai la om chiarfara bat. (E. Sevastos).
- Primejdios, rau.
SUGU1 (a). Hai sa facem trampa: da-mi carul
§i na-ti boii...
- $uguie$ti, mai omule, ori ti-i intr-adins? - Ba
nu §uguiesc, zise Danila. (I. Creanga). Nu te
minie, Gulitd, cd §uguie$te Luluta. (V.
Alecsandri). Cind tdtuca $i mdmuca Se juca $i
§uguia. (C. Negruzzi). - A glumi.
SUGUIALA f. - Glumire.
SUGUIRE f. - Glumire.
§UGUIT n. - Glumit.
$EGUIT6r<7<7/. - Care glume§te.
$UHARIE/ De §uharie scapi trdgind pe nas
apa rece. (§ezatoarea). - Guturai.
§Ш adj. li §ui... n-are toate grauntele-n cap.
(§ezatoarea). Prost ca gardul de rachita, $ui ca
clanta de la u$a. (M. Eminescu). - Care nu-i
intreg la minte, zanatic.
§UI n. M-ai Idsat de risul unui $ui ca Ivan. -
Ticnit, smintit.
§UIE adj. P-un copac inalt sd suie, Pe-ntinsori
de codri negri aruncindprivirea $uie, In adinca
departure el vdizu zare de foe. (M. Eminescu). -
Patrunzator, atintit.
§UIET n. Vijelia §erpuia cu §uieteprelungi. (M.
Sadoveanu). Prin virful bradului trecu un $uiet
domol. (M. Sadoveanu). - Vuiet al vintului.
§UIET n. Vintul din Fundoaia tdcuse, se stinsese
§uietul pomilor. (E. Camilar). In poiand era
pace: deasupra sunau $uiete. (M. Sadoveanu).
- Fo§net, freamat.
§UIET n. Suietele izvoarelor se and
bolborosind, ca nijte glasuri de sub pamint. (A.
Vlahuta). - Susur, murmur.
§ULER m. Care vra sd zied, tu e$ti stapin aici
$i eu is de haimana?... Ghidi, §ider viclean! (V.
Alecsandri). - Persoana care in§eala la jocul de
carti; §arlatan.
§ULERIE/ Incepu a Ilia samapontatorilor sai
§i ii vdzu cd imblau cu furat $i cu §ulerie. (C.
Negruzzi). - In^elatorie.
§UMUEGEL/7. - $umuiag mic.
§UMUEGI (a) - A stringe §umuiag.
§UMUIAG n. - Manunchi, §omoltoc.
§UPUR1 (a). S-a §upurit lingd un alt zid, s-a
298
S-T
catarat cu iscusinta $i pe acela; a sarit intr-o
gradina $i a stat un timp la pinda. (M.
Sadoveanu). les din casa in chip cd ma due la
scaldat, ma §upuresc pe unde pot $i cind colo
ma trezesc in cire^ul femeii $i incep a carabani
la circle in sin, crude, coapte, cum se gaseau.
(I. Creanga). - A se furi^a, a se strecura.
§URAf. - Constructie - anexa intr-o gospodarie
taraneasca pentru pastrarea uneltelor, nutretului.
§URAf. E x p r. A casca о gura cit о §ura = a
deschide larg gura. A avea о gura cit о §ura = a
avea gura mare; a vorbi mult §i zgomotos. - Gura
sparta.
SURUBUi (a). О §urubuie$ti $i о intorci cum
ifi vine fie la socoteala. (I. Creanga). - A
me§te§ugi, a me§teri.
§URUI (a). A zgiriia pielea cu unghiile sau alt
corp ascupt. (§ezatoarea). - A zgiriia.
§U§ANITA/ Pe §и§апце1е depamint din dosul
celor doua §iruri de sentinele, stdteau gramaditi,
putrezind, cdzufii luptelor trecute. (M.
Sadoveanu). Se des chid ea о prisaca prin care
trecea cu larma о $u$dnija de pirau spre iaz.
(M. Sadoveanu). - Fi§iie, parcela ingusta (de
pamint).
§U$NIC n. - Loznita.
§U§ORCA f. - Panu§a.
§VACICAf. - Croitoreasa.
§VAICAf. - Ferastrau mic de timplarie.
§VAICAf. - Nuia, varga.
§VAITUI (a)-A suda.
§VAITZEGEN n. - Ferastrau mic de timplarie.
§VAIZIG n. - Ferastrau mic de timplarie.
§VANAROG n. - §iret la pantofi.
§VAROG adj. - Impietrit, bulgaros (pamint).
§VARTn. - Crema de ghete.
SVIRTOG n. Mai cumdtre, lupule, Nu mi-ai
vdzut oile? - Le-am vazut §i le-am pas cut: Prin
pirloage tot qvirtoage, Prin vilcele - totpelcele.
(Folclor). - Bucata, ciozvirta.
§ViRTOG n. - Clin (de pamint).
§VORINI n. - Cui de fier ce fixeaza jugul de
protap.
SVORiNI n. - Miner la menghine.
§VORNI n. - v. §vorini (cui).
T
TABAC n. - Dovleac.
TABAC ALB n. - Dovleac comestibil.
TABAC BALAN n. - Dovleac alb, comestibil.
TABAC BALAU n. - v. Tabac balan.
TABAC BUN n. - v. Tabac balan.
TABAC GALBEN n. Copiii, cind au auzit de
harbuji, au sarit cu tofii... Cind colo, doamne$
iar doamne, erau tdbaci. (DD). - Dovleac
dovleac pentru vite.
TABAC MOLDOVENESC n. - Dovleac
galben, folosit ca nutret.
TABAC RUSASC n. - Dovleac alb.
TABAC TURCESC n. - Dovleac alb.
TABACA f. - Dovleac galben pentru vite.
TABACA MOLDOVENEASCA/ - Dovleac
alb, comestibil.
TABACHERA / - Corobu§ca.
ТАВАСЮС n. Tabacioc este? (I. Creanga). -
Tutun preparat pentru fumat.
TAB AN n. Ali... s-a descdlfat $i a scos din
tabanul imineilor aurul. (M. Sadoveanu). -
Captu§eala talpii incaltamintei.
TABAN n. - Medina; piele de captu§it caputa
cizmei.
TABAN n. - Plaz (la plug).
TABA$INI adj. - Galben-deschis, ca frunza de
tutun.
TAB£§NITA / - Tabachera.
TABIRCA f. - Par cu care se ridica greutati;
drug.
TABIRGIE f. - Posteuca, pirghie.
TAB1R$EL n. - Parte a cotigii pe care se sprijina
grindeiul plugului.
TABLA / Duzini de candelabre Revarsd-a lor
lumina pe-o masa ce se-ntinde Sub table
incarcate de scule $i merinde. (V. Alecsandri). -
Tava.
TABLA/ - Tava (de servit).
TABLA/ - Fund de tocat varza.
TABLA f. - Fund de mamaliga.
TABLAf. - Cormana (la plug).
TABLA/ - Palarie a florii-soarelui.
TABLA/ - Lama toporului, barzii.
TABLA DE RASARITA/ - Palarie a florii
soareluj.
TABLAU n. - Portret mare in rama.
TABLIER n. - Rindea cu dalta in figuri.
TABUN n. Poprim aid breazul§i dam in schifflb
alt cal din tabunul nostru. (M. Sadoveanu). "
Herghelie.
TABUN n. Ave on om trii feti $-ave on tabun de
cai. (Folclor). - Herghelie.
TABURETCA f. - Masuta cu trei picioare.
TABURETCA/ - Scaun.
TABURETCUTA f. - Scaunel cu spatar pentru
299
R., • •
Jpn.
KBURI w. - Arie de treierat.
KCEANCA f. - Trasura u§oara cu doua sau
Bru roti.
BciCA f - Roaba.
IciCA/ - Saca.
|[ciCA f. - Cotiga.
jtCIUCA f. - Sucitor.
n. - Inchizator de tabla la soba.
ЩОМ n. - Hama§ament.
gCLALE/ pl. Noaptea ne puneam le taclale,
se facea ziua alba. (I. Creanga). Astfel,
wrgind impreund, Peruzescu tot infra la
Ша1е. (N. Gane). - Palavre.
BcsiE f - Vama (la piata).
KcsilA TIRGULUI f - V. Tacsie.
KCU! interj. Barbatu-meu, tacu! Intra sub
watf sa staipina te-oi scoate eu. (Folclor). -
||s t!
KCU m. In tacu traiefi dracu. (Folclor). - Om
But, inchis.
KFLARI m. - Rindea cu dalta in figuri.
BFLHOBIL n. - Rindea cu dalta in figuri.
RFLI n. - Rindea cu dalta in figuri.
KgAdA f. E x p r. A spune cuiva ceva pe
|gada = a spune un secret. - Taina.
HlAU n. - Tepu§a la sanie.
RIAU n. - Fiecare dintre cele patru lemne
Sfticale de la loitre.
BlNITA f A cautat tainita... fiutd numai de
й&а. (M. Sadoveanu). Cunoaf e toate tainitele
9cuprindea о corabie. (V. Draghici). -
fjcunzatoare, ascunzi§.
J^INITA f. - $ira de paie nereu§it cladita.
SlINITA/ - Ripa adinca.
MlTALIC n. - Butuc necioplit pentru plute.
ItLABURiT adj. - Nelimpezit, tulburel (vin).
RLACAI (a) - A trancani.
jALAGHIR n. - Opritoare de metal, se pune
roata carutei.
ilLAGHIRA (a) - A pune talaghirul, a
Ipiedica roata.
&LANINA f. - Slanina.
BLAU n. - Carafa (de vin).
BLCIOC n. Talciocul se numefe tirgul de
Vphituri. Cuvintu-i rusesc f inseamna
wghesuiald. (Gh. V. Madan). - Tirg de vechituri.
BLCIOC n. - Piata de orice pentru oricine.
BLCIOCAR m. - Om rau, scandalagiu.
IkLCIOCAR m. - Vinzator de vechituri la
ipoc.
Blerca/ - Farfurie (intinsa).
TALGER n. - Tava (de servit).
TALGERn.Iara baba... pune-n talger dinainte
Testemelul cu alune. (M. Eminescu). - Blid.
TALGER n. - Farfurie adinca.
TALGER n. - Farfurioara.
TALGER n. - Palaria florii-soarelui.
TALGER DE RASARITA n. - Palaria florii-
soarelui.
TALGER DE TEREDZICA n. - Taler la
cintarul de mina.
TALGER IN LANTUHURI n. - Taler la cintar.
TALGEREL n. - Farfurioara.
TALGERICA f. - Farfurioara.
TALGERUT n. - Taler la cintar.
r 9
TALGIRAS n. - Farfurioara pentru ceai.
TALHAROI m. - Tilhar, hot.
TALIENE f. pl. - Vintir compus din trei vintire
obi§nuite.
TALON n. - Taxa pietei.
TALPAR m. - Papuc de casa.
TALPAR m. - Talpa la sanie.
TALPA f. - Fundament la casa.
TALPA f. - Bima la temelia unei case.
TALP4 f. - Capatii de lemn la butoi.
TALPAU m. - Persoana care poarta pantofi
mari.
TALPIG n. - Plaz (la plug).
TALPUTA f. - Talpa mica.
TALLNG m. - Om inalt, zdravan.
TALZER DE §AICA n. - Taler la cintarul de
mina.
TAMAN adv. Nici mai la dreapta, nici mai la
stinga, ci taman la locul potrivit. (M.
Sadoveanu). Pornefe acum degraba la omul
acela f sa-l slujefi taman trei ani de zile. (I.
Creanga). - Tocmai, exact, anume.
TAMAN adv. - Ba§. A$a-i fata de frumoasa,
Frumoasd e ba$ ca noaptea. (I. Bibicescu).
TAMA$ n. - Piedica ce se pune sub butoi ca sa
nu se rostogoleasca.
TAMAZLIC n. - Prasila.
TAMAZLIC n. - Cird de porci.
TAMAZLiC n. - Vita de soi.
TAMAZLICARI m. - Vacar.
TAMBON n. la vom stringe fine f vecine $-un
tambon de babe batrine. (Folclor). - Gramada.
TAMBUREL n. - Taburet.
TAMPON n. - Mai de batatorit pamintul.
TANANA/.’ §i cind ii giuca tananaoa in caldare,
am sd te intreb: Ce-aifacut cu rdzdfa mea? (V.
Alecsandri). - Dans tiganesc.
TANANICA f Sd joci pe el... tananica. (V.
300
Alecsandri). - Tanana.
TAN AU adj. Se descoperi incd un om muscat:
pindarul de la poarta farinei, un bietsarac, cam
gufat fi cam tanau. (M. Sadoveanu). - Prost,
tont, natarau.
TANCHETCA/ - Sandala de dama cu calciiul
inchis, lat §i inalt.
TANCHETCE/ pl. - Sandale de dame.
TANDA/Expr. CumeTanda a$ae$i Manda
= amindoi de aceea§i minte, cum e unui a§a e
altul. S-a intalnit Tanda cu Manda = a tunat §i
i-a adunat; de aceea§i facatura. Ride Tanda de
Manda = ride hirbul de oala stricata. - Nume
generic pentru indivizi natingi.
TANDELE f. pl. - Ornament de lemn le
strea§ina.
TANDICAf. - Dantela.
TANDICA f. - Panglica colorata cusuta la
poalele fustei, rochiei.
TANDICAf. - Ornament de lemn la fronton, la
strea§ir$, la creasta casei.
TANDER n. - Prispa.
TANDl^R n. - Cerdac (dinaintea u§ii).
TAN DIR n. - Pat de lut intr-o casa veche, in
bordei.
TAN DUR n. $ede toatd ziua pe tandur. (V.
Alecsandri). - Scaun patrat acoperit covoare, sub
care se a§eza un vas cu mangal.
TAN DUR n. Tandurul, adecd lenea, aceasta
drdgalafd divinitate, nu romana, dar
romineascd. (V. Alecsandri). - Lene romaneasca.
TANGA m. Om de tanga = om lene§. - Lene§.
TANGO adj. Chiperi tango. (ALM). - Mare,
gros, rotund (ardei).
TANGOI adj. Chiperi tangoi. (ALM). - Mare,
gros (ardei).
TANTAVAI n. - Cintec vesel de nunta.
TAPAL1GAf - Talpa gi§tii.
TAPANGEA f. Era nevoitd biata mama sd ne
dea citeva tapangele la spinare. (1. Creanga). -
Lovitura cu palma.
ТАРА f. - Vrana la poloboc.
ТАРА/ - Dop cu care se astupa vrana; vrana.
ТАРСА/ - Palaria florii-soarelui.
TAPCA/ - Partea de sus (cu coada) a pepenelui
verde.
TAP$1 m. pl. - Papuci de casa.
TAPUCI/ pl. - Sandale.
TARABAI (a) - A trancani.
TARABANJ (a) - A trancani.
TARABANI (a) - A suna a dogit (butoiul).
TARABANITORI m. - Palavragiu.
TARABICICA / - Trasurica u§oara cu doi^
roti.
TARACANI (a). - A trancani.
TARADAICA/ - Roaba.
TARADAICA/ - Palavragiu.
TARAGANATA adj. - Inclinata (movila).
TARAN m. - Scobar.
TARANTAS n. - Trasura cu patru roti.
TARAS m. - Soi de struguri negri.
TARA§ m. - Tarac.
TARA§CA f. - Caras argintiu.
TARATAICA/ - v. Daradaica.
TARCAT adj. - Carunt.
TARCAT adj. - Ciacir (cal cu ochi de diferite
culori).
TARGA/ - Roaba.
TARHON m. - Cal mare, frumos.
TARPON m. - Om zdravan, mincacios.
TARINBURI n. pl. Copiii au ajuns peste noua
mari, peste noua tarinburi fi acolo trae un
pusnic... (Folcor). - Tarimuri.
TARINCA/. - Baierele sau curmeiele de la
codirla carului.
TARLA/ - Haita de ciini, lupi.
TARLA f. - Desetina de pamint.
TARNITA/ Dupa ce se cumpdnira in tarnitele
naltede lemn... Onofrei fiSamoila iefird desubt
bolta. (M. Sadoveanu). Marti des-dimineata
puse tarnitele fi desagii pe cai. (1. Creanga). -
$a (taraneasca) de lemn.
TARNITA/ Ne scoborim pe partea cealaltd a
Papufii fi scapatam pe о tarnitd intinsa,
descoperita de о iarba subtire, uscata fi
lunecoasa. (A. Vlahuta). - Culme, coama de
deal.
TARNITA/ Era despre seara fi ma dusesem
sa-mi aduc boii... cind la capdtul tarnitei iaca
dihania de urs. (S. E Marian). - Drum de munte
batut de oi, de vite.
TARTACICA / - Dovlecel sau pepena§ verde.
TARTAJ n. La marginea raftului tras?
evangheliile, legate in piele fi de subt tartajd
de la sjirfit scoase doua carti postale. (M«
Sadoveanu). - Scoarta, coperta.
TARTAJ n. Un preot scoase din sin un trataj
latinescfiprinde a citi. (A. Vlahuta). Din buchite
scrise de bddita VaSilepentru fiecare, am ajmjS
la trdtaji, de la trditaji la ceaslov. (I. Creanga)."
Carticica, bro§ura.
TARTALAC m. - Sfredelu§ (pasare).
TAS n. Ucis in feredeu, lovindu-l cu... tasul
ce sd spdla in cap. (D. Cantemir). - Lighean.
SA f - Tava (de servit).
SA/ - Tava dreptunghiulara pentru copt.
SA f - Tava rotunda (de copt).
•MSA f - Tigaie cu coada lunga.
MSCONIE/ - Tescovina (de struguri).
IksiR n. - Satir de bucatarie.
Ж8МА f. Da cuviosului un sfe^toc de busuioc
Aaspdt, legat cu о cocheta tasma neagrd. (C.
^gruzzi). Ti-oi lua de la Folticeni о palariufd
^tasma. (I. Creanga). - Panglicuta.
BSCA/ - Traista in care se da mincare la cai.
*Й§СА f. - Targa de carat pamint.
B§CA/ - Fiecare din cei patru druci care se
pe loitre.
»§CA / Pddurarul acesta era... cu ta$ca
jgfloritd cu alamuri la §oldul sting. (M.
wdoveanu). - Geanta, torba de vinatoare.
TARCA/ - Inflamatie la git.
TARCA f. - Buba mare.
tARCA f. - Hri§ca.
rARNIC n. - Oblijeana.
TA DE CRUCE m. - Nass de botez.
®TA DE PAPURA m. - Tata vitreg.
UCAC1 n. - Pisalog de lemn pentru usturoi.
VA/ - Tigaie (cu coada lunga).
VA f. - Tigaie (fara coada).
VA/ - Tava.
»VA/ - Lighean (de aluminiu).
VA/ - Vas de arama in care se fierbe dulceata.
VA/ - Taler la cintarul de mina.
VA/ - Palaria florii-soarelui.
VA DE SON1$CA f. - Palaria florii-soarelui.
VA CU ZIMTURI f. - Tava rotunda cu
rginea reliefata, de copt piine.
VA LUNGA / - Tava dreptunghiulara de
fct piine.
VAL n. - Tavalug de farimitat bulgarii pe
Bor.
XI n. - Automobil.
Z n. - Lighean de metal (cu torti).
Z n. - Strachina smaltuita.
Z n. - Taler la cintar.
Z n. - Tava de servit.
Z n. - Albie (de spalat).
ВАС DE BOR§ n. - Dovlecel de ciorba.
ВАС DE LUNA n. - Dovlecel.
BANA/ - Medina, piele de captu§it caputa
nei.
BANA/ - Bucata de lemn de brad, lunga §i
usta, pe care se a§eaza olanele; leat.
BARA f. - Taraba.
BACAREASCA / Mai avem noi cu ce trece
301
vremea, cind voiam, tdncu^a, ba tabaccireasca
sau concina. (1. Creanga). - Joe de carti.
TABACEALA / - Piele de captu^it caputa
cizmei; me§ina.
TABACEL n. - Dovlecel.
TABACJjCA/ - Dovlecel.
TABARI (a) - A scoate lucrurile din casa.
TABEICA f. - Sac mic, tabultoc.
TABILCUTA/ - To§ca.
TABILTOC n. Mu^terii mei cu tdbiltoacele,
cinstitilor drumeti, se adund mai pe sard. (M.
Sadoveanu). - Sac pe jumatate plin.
TABIRCI (a). Femeia lui Ipate f cu argatul
tatine-sdu tdbircesc sacul cum pot, il pun intr-o
casoaie pe cuptori dupa horn. (I. Creanga). - A
duce, a purta ceva greu in brate, in spate.
TABLA/ - Tava.
TABLARI m. - Tinichigiu.
TABLIAR n. - Rindea cu dalta in figuri.
TABLITA f. - Fara§.
TABUIATA / - Saculet din pinza alba.
TABUIET n. Fata mopieagului... cu tabuietul
in spate la moara. (1. Creanga). - Saculet.
TABUIET n. - Sac cu merinde.
TABUIET m. La cri$ma cea de piatra Stau
feciorii sd se bata Pentru-n tdbuiet de fata; Stati,
feciori, nu va bdteti, Cd mai vine-un tdbuiet.
($ezatoarea). - Bondoc.
TABULTOC n. Foaie verde iarba lata, Stau
fldcdii sd se bata pentr-un tabultoc de fata.
($ezatoarea). - Om scund, bondoc.
T4BURCI (a) - A cara cu greu.
ТАС1СА/ - Arag la vie, la fasole.
TAFULCA/- Saculet de pinza alba.
TAIA (a). E x p r. A-i taia cuiva baiera = a lipsi
pe cineva de mijloace de existenta. - A saraci.
TAI AG n. - Stinghie de care se leaga loitra la
caruta.
TAIAUA/ - v. Taiag.
TAITORI m. - Cutit la plug.
TAITURA f. - Rumegu§.
TAITURA / - Loc in padure unde au fost taiati
copacii.
TAITURA / - Lama toporului.
TALAN m. - Dalac, antrax.
TALAN ni. - Cal narava§.
TALAN m. — Om mincacios.
TALA$I m. pl. - A§chii ce ramin dupa
prelucrarea lemnului cu rindeaua.
TALABANI (a) - A se legana, a balansa (un
obiect atimat).
TALABURA/ - Mincare prost pregatita.
302
TALAI (a) - A vorbi mult §i fara rost.
TALAL^i (a) - A vorbi mult §i fara rost.
TALALAU m. E x p r. A fl teleleu Tanasa = a
fi zapacit, risipit, prost. Dumnezeu о sa cate sd
te rasplateasca, Tu sa nu fii talalau Tanasa, $i-
i cere raiul. ($ezatoarea). - Bleg, prost.
TALALOG m. - Om neindeminatic, greoi.
TALANCAI (a). §~o pornit carele spre casa,
Boii ragind Din talanca talancaind. (Folclor).
- A suna din talanca.
TALANCAI (a) - A vorbi mult §i fara rost, a
trancqpi.
TALAS adj. - Nating.
TALA§MAN m. - Teleleu.
TALASM AN m. Florica, minindu-l cu tdpoiul:
„Hais, talesman, {a, bourean. ” (V. Alecsandri).
- Haram, epitet pentru boi, cai.
TALAURITA f - lapa.
TALCHIGw.-Podnoja.
TALCHIG n. - Opritoare de fier ce se pune sub
roata carutei.
TALCHIGE f. pl. - Patine.
TALCUROS adj. li talcuros la vorba, bata-l
vina. (Folclor). - Cu tile.
TALMA§AG n. - inteles ascuns.
TALMA§AG n. in mijlocul hohotelor de ris,
provocate de talma^acul cu $ic al negotului, se
desfac cei doi. ($ezatoarea). - Inteles ascuns.
T ALP AGO AS A adj. - Cu talpa mare.
TALPALAR m. - Me§ter de facut talpi la
incaltaminte; vinzator de talpi.
TALPALAR m. - Me§ter de papuci de casa.
TAMAN adv. - Tocmai.
TAMANUT adv. Sa-i scoata un cal de graur
Cu §eua de aur, Cu friu de margarenta$ Tamanuf
ca la boera§. (Folclor). - Intocmai.
TAMA§AG n. Jitiile $i tama^agurile nu mai
aveau capat pin se crapa de ziua. (Folclor). -
Gluma, snoava.
TAMA§ALNIC adj. - Sagalnic, glumet.
TAMIER n. - Enupar.
TAMIIOASA f. - Soi de struguri.
TAMINJER n. - Unealta ciobaneasca: bat
ramificat la un capat cu care se amesteca zerul la
urdit.
TAMINJI (a). Fafa §i minele ce le-s negre, le
mai tdminjesc cu funungine. (E. Sevastos). - A
minji, a murdari.
TAMtRJI (a) - A murdari.
T4.NANAI (a) - A flecari, a trancani.
TAN§1 n. pl. - Tancuri.
TAPALAGOS adj. Dupa се-am imbatrinit...
Hidnumeca mi-a stirnit... Puiu de urs tapalagos
la-1 de cap $i pune-1 jos. ($ezatoarea). - Сц
picioarele mari, cu mers greoi.
TAPCEAN n. - Capac la sicriu.
TAP§AN n. Casele albe ale satelor revarsate
pe tdp^ane, stralucesc printre livezile de pruni.
(A. Vlahuta). Vadurile se aliniau pe tap^anul
grindurilor. (M. Sadoveanu). Vezi izvoarele
zdrumicate peste pietre licurind; ele tree cu
harnici unde §i suspind-n flori molatic, Cind
coboara-n ropot dulce din tap^anul pravalatic.
(M. Eminescu). - Batatura, loc viran, neted.
TAPUSI (a) - A apasa cu lingura sau lopatica
mamaliga coapta in ceaun pentru a 0 indesi,
inainte de a 0 rastuma.
TAPUSI (a) - A amesteca, frecind §i zdrobind,
legume fierte.
TAPUSIT adj. Cartofe tapu^ite. (DD). -
Zdrobit, facut pireu.
TARASA f. - Soi de struguri negri, nealtoiti.
TARASCA f - v. Tarasa.
TARABANA f. - Palaria florii-soarelui.
TARABONT n. - Roaba.
TARABUTE f. pl. - Catrafuse.
TARARAM n. - Dezordine, valma§ag.
TA RAR AM n. - Galagie, taraboi.
TARAS AN IE/ - Dezordine, tirla.
TARASENIE/ - Peripetie, patanie.
TARBACI (a). Marele §tefan... puse pe
Moldoveni, imbracafi in haine le$e$ti, de-i
tarbaci $i-i zvinta din fafa pamintului.
(P. Ispirescu). - A bate crunt.
TARCHIE/ - Fi§iie de piele.
TARCHILA f. - Om greoi, cu burta mare. (Th.
Holban).
TARGOLISTE J. - Dezordine. (Th. Holban).
TARH^NEALA f - Dezordine, tirla.
TARHAT n. - Harna§ament.
T|RMAZUI (a) - A tavali, a murdari.
TARMUS n. - Ma§ina de stropit via, pomii.
TARPAN n. Soacra, cind a aflat, Mina pe
tarpan a pus $i la mire ea s-a dus. (Folclor). "
Unealta de taiat stuf, porumb.
TARPANI (a) - A taia cu tarpanul.
TARPJC n. - Chirpici.
TARS IN m. - Ridichioara uscata. (Th. Holban)
TART АСА f - Pepene verde. (Th. Holban).
TART АСА/ - Tatarca.
TART АСА / - Tidva, teasta.
TARTACUTA/ - Dovlecel.
TASEMCA/ - $iret la pantofi.
TASMA/ - Broboada de matase.
303
ASMAlUTA f. Rochia de vara e... cu acelea^i
tsmalufe pe la gura $i mined. (E. Voronca). -
anglicuta.
ASUELE f. pl. - §ipci de lemn subtiri §i
A§ULCA f. (Avea) in spate, pu$ca incruci^atd
и cureaua ta^ulcei. (M. Sadoveanu). - Ta§ca.
ATAE m. - Tatuca, tata.
ATARCA f. - Vas din dovleac.
ATAEL m. - Tatic, tatuca.
AT AIT adj. - Care vorbe§te peltic.
ATUNE m. - Tatuca.
ATU§EL m. - $tergar mic §i о luminare, pe
ire le tine in mina preotul la inmormintare.
ATU§IE f. - Pinza cu care infa§oara preotul
igiinarea la inmormintare.
Au n. - Hele§teu.
AucAci n. - Pisalog de lemn cu care se
iseaza usturoiul; mujdieri.
AULAN m. - Lozie.
AvALI (a) - A se murdari.
'AvALI (a) - A tavalugi ogorul cu tavalugul.
•AvALI (a). Cu ochii strdlucpi^i murdari, care
avalindu-se pe pamint о priveau c-o ardoare
albatica. (M. Eminescu). - A se rostogoli.
rAvALIT adj. - Murdarit.
rAvALITURA f. - Loc unde s-au tavalit caii.
iAVALUC n. - Vai la put.
?AvALU§A f - Taler la cintarul de mina.
?AvALU§CA f. - Tigaie fara coada.
"AVALUTA f. - Tigaie cu coada lunga.
ПЕАсА f. - Bucati de lemn fixate deasupra osiei
a caruta.
геАньа f. - Unealta de tras obezile.
ЕАРСА/ - Sapaliga.
EAPC A f. - Cazma.
EAP§A f. - Lopatica cu care se tapu§e§te
lamaliga.
EARA f. - Urzeala dintre cele doua suluri.
EARFA f. Din camera sau ruja peste citva
mp ai sd te faci tearfa, din care se face scama.
. Creanga). Arunca-mi о tearfa sd ma acopdr.
)osoftef). - Zdreanta, petec.
EARPUH n. - Ra§pel de lemnarie.
EARPUH n. - Ra§pel de ras copita calului.
EARPUH n. - Ra§pel de cizmarie.
EAs f. - Cratita (cu coada lunga).
EASC n. - Ma§ina de strivit strugurii.
ECIUNA (a) - A mocni (focul).
ECUCI n. - Ispol.
EDGI f. pl. - Lambe la car, caruta.
EDVENCHI n. Cind о vast cuconita atita
roadi, Tedvenchi la slugi о dat, Slugile la
§araban о inhdmat, La tirg la Mojilau au alergat.
(Folclor). - Ordin.
TEHUIAlA f. - Buimacire, zapaceala.
TEHUI (a) - A zapaci, a nauci.
TEHUI adj. Intrardpe rind, repezifipesteprag,
vreo cinci baietana^i, tehui de somn. (E.
Camilar). Neculai se trezi tehui de bautura,
inainte de a pleca doctond. (M. Sadoveanu). -
Buimacit, naucit, ametit.
TEHUIT adj. - Zapacit, naucit.
TEI n. - Fa§ie ingusta de papura.
TEICA f. - Mic vas de lemn infipt in capatul
unei prajini cu care se scoate apa dintr-un put.
TEICUTA f. - Troaca mica de scos apa din put.
TEICUTA f. S-a oprit la о fintind, a scos apa
c-o teicufa infipta intr-o prajina, $i a baut. (A.
Vlahuta). - Teica.
TEIJERicA f. - Tigaita.
TEI§OR - Aglica.
TEJGHE f. - Sertar (la masa).
TEJGHERE f. - Roaba.
TEL m. - Fir stralucitor de beteala.
TELEAGA f. §i spre ei inainta О teleaga
sprintioara, Aurita, dalbioard, Ca un cuib de
zini^oard. (V. Alecsandri). Doi oameni straini
coborird dintr-o teleaga la marginea satului.
(M. Sadoveanu). - Caruta mica.
TELEAgA f. - Trasura cu patru roti.
TELEAgA f. - Caruta cu loitre lungi.
TELEAp, TELEAp interj. Hai, ascufili-vd
dinfii $i porniti dupa mine! §i odata pornesc ei,
teleap! teleap! teleap. (I. Creanga). - Reda tiriitul
picioarelor, mersul taraganat.
TELEA§CA f. - Trasura cu patru roti.
TELEAijcA f - Cotiga (la plug).
TELEBURCA f. - Mincare (ciorba, supa, sos)
prost pregatita.
TELEGAr m. - Minzoc, minz de doi ani.
TELEGUTA f. - Cotiga (la plug).
TELEGUT A f - Trasura cu doua roti.
TELEHUS и. V. Teleu§.
TELELEU m. E x p r. A umbla teleleu Tanase
= a umbla fara rost, fara treaba. Am umblat, ia
a$a, teleleu Tanasa. M-am dus la rai, iar de
la rai la iad, de la iad iar la rai. (I. Creanga).
Zice prostul: Hai $i eu! Hai! Cd tot n-are ce
face, §-a$a umbla teleleu. (M. Eminescu).
Stdricica-^i risipe^te §-apoi umbla teleleu. (C.
Negruzzi). Fusesem pe coclauri ca un mare
naturalist... el dupa buruieni... eu de teleleu
Tanasa. (C. Hoga§). - Vagabond, netrebnic,
304
om fara capatii, umblind fara rost.
TELEME/ - Brinza ungureasca.
TELEU§ n. - Saniu§.
TELINCA f. - Pu§ca cu cremene, sineata.
TEL1NGA f - Haina rea. (Th. Holban).’
TELMITA/ - Lopatica de zidarie.
TEMEL n. - Fundament la casa.
TEMIALA f - Pricina. (1. Neculce).
TEMNIC n. Astdzi maica Evlampia scoate
stupii de la temnic. (M. Sadoveanu). - Adapost
in pamint, unde se tin stupii iama.
TEMNIC n. Slujitorii lui Cantemir, incdlecind,
i-au luat inainte spre temnicurile de osindd. (M.
Sadoveanu). - Temnita.
TEMNIC n. - Groapa folosita ca pivnita.
TEMNIC n. - Inchisoare.
TEMNITA/ §i-n fere-l in fereca $i-n temnifd
cd mi-l da. (Folcor). - Inchisoare.
TEMPLIU adj. О Uniate templie. (V.
Alecsandri). - De templu.
TENCUI (a) - A a$eza in teancuri (marfa).
TENCUI (a). Toate le-a tencuit $i-n corabie le-
a cladit. (E. Sevastos). - A stringe ceva in
teancuri, a impacheta.
TEN ECHEA f - Tava dreptunghiulara.
TENECHEA/ - Cutie de tabla pentru vopsea.
TENECHEA/ - Taler la cintarul de mina.
TENECHEA (. - Tabla.
TENECHELAR m. - Tinichigiu.
TENI£HENERI m. - Tinichigiu.
TEPSIE/ - Tava rotunda cu maiginea reliefata
pentru copt piine.
TEPT1L adj. - Deghizat. (1. Neculce).
TERBELE f. pl. - Haturi.
TERCU§OARA/ - v. Tercuta.
TERCUTA f. - Razatoare (de bucatarie).
TERE/ pl. - Fire groase de bumbac, lina.
TEREAN adj. - Bucluca§, artagos.
TEREAZA f. - Soi de struguri negri, nealtoiti.
TEREAZA/ - Terasa.
TEREBILCAf - Ma§ina de desfacut grauntele
de porumb.
TEREBILCA/ - Marina de tocat paie.
TEREBILjCA/ - Marina de strivit struguri.
TEREDZALE/ pl. - Cintar de mina cu doua
talere. .
TEREDZALE CU COROMiSLA / pl. - v.
Tereza. ,
TEREDZICA/ - v. Tereza.
TERENI m. pl. - Porumbrei (pomi).
TERENI m. pl. - Porumbrele.
TEREPCA / - Marina de desfacut grauntele
de porumb.
TEREPL1C m. - Ata alba rasucita in doua, in
trei fire din care se face horbotica.
TEREZA/ - Cintar de mina cu doua talere.
TEREZOA§E n. pl. - Cintar de mina cu doua
talere.
TERFARI m. - Persoana care stringe cirpe.
TERFARIE/- Rufarie.
TERFELEGOS adj. - Zdrentaros.
TERFELI (a) - A rupe hainele.
TERFELI (a) - A murdari (hainele).
TERFICHI m. Nimic nu pune friu acestor
Neru^inati, terfichi limbufi. (A. Vlahuta). - Om
de nimic, pu§lama.
TERIBI (a) - A desface grauntele de porumb.
TERIBI (a) - A desface grauntele de porumb
cu ma§ina.
TERIBI (a) - A strivi strugurii (cu ma§ina).
TERNEBI (a) - A desface grauntele de porumb.
TERNIAC m. - Spin de prun, de salcim.
TERTCA/ - Razatoare (de bucatarie).
TESAC n. De la moara Girbovului veneau
impotriva lui Caraiman, cu tesace scurte, doi
barbati spdto^i §i rinjifi. (M. Sadoveanu). Sd
judecam, Sd cintarim, Cine-i dintre noi mai
aferim $i mai bun de butuci, Lua-ne-ar dracul,
Eu care tai cu tisacul, Ori tu cu legeapreasfintitei
cruci? (Andrei Lupan). - Sabie scurta; cutit mare,
satir.
TESC n. - Menghine.
TESCONIDA/ - Tescovina.
TESCU1 (a) - A presa strugurii striviti §i
fermentati.
TESLAN m. - Om cu dintii lati. (Th. Holban).
TESLAR m. Pietrarii gdtesc mai intii varul...
iar de pe alta parte teslarii, cioplind grinzile cu
barzile, le suie pe zid §i le a$azd, incheindu-le
una cu alta. (V. Draghici). - Dulgher.
TESLARIE/ Cumpara unelte de teslarie... §i
se apucd de-$iface el singur о drdgutd de racld.
(I. Creanga). Ion s-o alcdtuit cu privighitoriu,
ca sd dureze tot lucru tesldriei, u$ile, ferestrile,
du§amelile, acoperemintu. (V. Alecsandri). -
Meseria de teslar; timplarie.
TESLARIE /. - Obligatie de munca la
prelucrarea lemnului, in timplarie, dulgherie; in
Moldova a fost impu^a din 1650.
TESTA/ - Unealta de curatit copita calului.
TESTEMEL n. - Basma alba in patru colturi.
TESTEMEL n. Le aduna singerinde §i lepune-
n testemel. (M. Eminescu). - Basma.
TESTIMON n. - Atestat.
BfESUIALA/ - Prajina orizontala la corlatele
putului.
КГЕ§СЕ/ pl. -Menghine.
®TE§CHERE/ - Rindea de facut jgheaburi.
|TE$iLA f. E x p r. Cu gindul pe te§ila = cu
lifndoiala, §ovaitor. Plec pe deal peste colina Cu
mndul cam pe tefila. (Folclor). Plec spre bilci
Шира tocila Cu gindul cam pe tefila. (V.
BAlecsandri). - Indoiala, §ovaire.
1TE§ITURA f. Da bici iepelor fi iar mai trage
Шип ropot; cind numai iatd ce ajunge roata de-o
wfiefitura fi iar se rupe capatul. (I. Creanga). S-
b dus la о tefiturd din apropiere a pus degetul
tcel mic pe dinsa. (I. Sbiera). - Ceea ce ramine
№din trunchiul unui copac taiat aproape de pamint.
|ТЕ§МЁС n. - In§elatorie.
BTE$MECHERIE/ Aufugit din Focsani, ca sd
Escape din mina administratorului, fiindcd
^dezbracasera lumea cu te^mecheriile lor. (V.
/Alecsandri). - In§elatorie, punga§ie.
/ТЁТЕA m. - Strabunel.
|TETEA MARE m. - Bunel.
I /ГЕТЕ IA m. - Tata.
|'TE VELINCA/ - Unealta pescareasca de sucit
Ifringhii.
ВГЕХ n. - Cui§or de metal, tinta.
|TEXA f. - Cui§or de metal, lemn.
жГЕХТЫ n. - Cazma.
Stexic m. - Tinta.
ДТЕХТ n. - Cui§or de lemn pentru cizmarie.
WEXTA/-V. Texa.
MTEZECAR n. - Baligar pentru tizic.
pTICAI (a). Tu dorulti-l ajungi defi te ticai. (M.
jEminescu). - A se zbuciuma, a se framinta.
iTlCAIT adj. - Nememic, mir§av. (I. Neculce).
iTlCICA/ - Prajina de batut nucile din pom.
gTICICA/ - Prajina la putul cu cumpana.
iTTCNEALA f. Locurile Dachiei mai cu odihna
jbz mai cu ticneala socotind... scaunulfi §ederea
ffntr-insa fi-au mutat. (D. Cantemir). Dar casa
Wsdracului, In afara-i cu minjala, Din launtru-i
tcu ticneala. (Folclor). - Pace, intelegere, priinta.
fTlCNEALA fi Sdrutd pe ticneala Cd nu-i stau
^boi-n tinjala. (S. F. Marian). - Tihna.
BTICNI (a). Mie sd-mi daipace sd-mi ticneasca
xhodina! (M. Sadoveanu). Las’ ca-i vede tu ce-
щат sa-i fac lui Mogorogea; de i-a ticni ziua de
Razz, pacat sd-mifie. (I. Creanga). Singur la masa
tnu-mi ticnefie. (I. L. Caragiale). - A-i prii, a-i
Bcadea bine, a-i fi prielnic.
ITICNI (a) - A-i prii.
RTICNI (a). Viteii... trebuie sd se pasca numai
pe racoare, caci atunce le ticnefie mine area. (V.
Draghici). Nici masa, nici somnul, nimic nu-ji
ticnefie. (A. Vlahuta). La zile mari, ca sd le
ticneasca veselia, impafieau bucatica de pine
cu orfanii. (1. Creanga). - A-i prii, a avea
multumire in urma unui lucru, a-i placea.
TICNIT adj. El pizmuia acum fi traiul ticnit fi
fara de grijd al oamenilor. (P. Ispirescu). -
Lini§tit, netulburat.
TIDVA fi - Vas facut din dovleac. (1. Neculce).
T1FIN n. - Tunica.
TIFLANA (a) - A bate, a chelfana.
TIFON n. - Tul.
TIGAE f. - Cratita (joasa, 3-4/.)
TIGAE/ - Oala de lut cu toarta.
TIGAE/ - Oala de schija.
TIGAE f. - Cratita de aluminiu cu coada.
TIGAE / - Strecuratoare, dur§lag.
TIGAE/ - Tava rotunda.
TIGAE / Medelnicerul se fi infatifii cu tigaile
acoperite cu capace. (M. Sadoveanu). Scrobul
cu smintina, ce mai forfotefie inceti^or pe linga
buza tigdii, umple incaperea cu un miros placut.
(A. Vlahuta). - Cratita cu doua torti.
TIG AIT A / In geamuri ardeau pe sfirfite
luminarile in tigaifele lor de lut. (M. Sadoveanu).
- Vas special, in care se fixeaza luminarea
aprinsa.
TIHARAE / Pe virful unui deal inalt fi plin de
tiharai se afld vestita Cetatea Neamfului. (I.
Creanga). Da n-am putea noi sd finem cumva
coama dealurilor... fara sd mai tot urcani fi sd
tot coborim la tiharai? (C. Hoga§). Da de unde
sd poata nimeri ea prin tihdraia aceea.
($ezatoarea). - Povimi§, acoperit cu desi§uri.
TIHARAE / $i de atunci dracul §ade prin
tiharaiele de stuh fi papura. (T. Pamfile). - Loc
mocirlos, acoperit cu stuh §i papura.
TIHARIE/ - Tiharie. Spun feciorii cd s-arfi
aflind patru haite fatate in nifie tiharii incilcite
cu spini. (M. Sadoveanu).
TIHNA / Tihna lina plutea in odaia plina cu
miros de flori salbatice. (M. Sadoveanu). Cesa
fac? Vdzui pierduta Cauza Moldovei mele, §e
de-а pururi nimicit Scopulfalnicpentru care fara
tihna am muncit. (A. Davila). - Repaus, lini§te.
TIHNEALA f. - Tihna, lini§te.
TIHUIT adj.- Ticnit.
TIJ adv. Socrii dau fetei caruta cu cal, tij il
impodobesc frumos. (E. Sevastos). Eu de acum
sint a matale de veci. - $i eu matale tij, scumpul
meu Frant. (V. Alecsandri). - A§ijderea, tot a§a.
306
Т
TIJURCA f. - Surtuc.
TINA f. Spuneti ca-i omul о lumina Pe lumea
astaplina de amaruri §i de chin? Nici о scintee-
ntr-insul nu-i Candida $i plina, Murdara este
raza-i ca globul cel de tina. (M. Eminescu). -
Pamint.
TINA f A^tepta in intuneric §i tina, ca dupa о
ploaie. (M. Sadoveanu). In capatul din dreapta
al §antului, in tina, Sta singur la о parte un om
care suspind. (V. Alecsandri). Cd mi-i fafa ca
huma §i inima ca tina. (Folclor). Da, bade, tot
prin gradina, Cd nu-i gasi neam de tina, Ci tot
iarba inverzita. (Folclor). Cdciflamuracearo$d
ca umbra-i de dreptate, Sfinfe^te a ta viafa de
tina $i pacate. (M. Eminescu). - Noroi.
TINDA f. - Spatiu intre doua cercuri la vintir.
TINDECHI n. - Vergea de metal zimtata la
capete, care tine pinza intinsa in timpul tesutului.
TINDILI (a) - A ninge marunt.
TINDUTA f. - Incapere pentru pastrarea
alimentelor.
TINGERICA f - Tigaie cu coada lunga.
TINGERICA f. - Ulcica de schija.
TINGIRE f - Cratita (joasa, inalta).
TINGIRE f. - Lighean (de arama).
TINGIRE f. - Oala de schija.
TINGIRE f. - Tava dreptunghiulara de copt
piine.
TINGIRE f. - Tava rotunda cu margine reliefata
de copt piine.
TINGIRE f. - Fara§.
TINGIRE f - Tigaie, tava de prajit.
TINEREAJA f. - Tinerete.
TINERETII f. - TineretuL
TINERIE f. - Tinerete.
TINICHEA DE GUNOI f. - Fara§.
TINICHEA CREATA f - Tava rotunda cu
marginea reliefata de copt piine.
TINICHEA LUNGAf. - Tava dreptunghiulara.
TINICHERI m. - Tinichigiu.
TINOS adj. Mergea tabdr a, ales cdzdceasca,
cu greu, prin locuri strimte §i tinoase. (M.
Costin). Na^terea mi-i sclipicioasa,
Ingropaciunea mi-i tinoasa. Omatul. (A.
Gorovei). - Noroios.
TIO interj. Tio, haita! fiba, tio... Era sd md
manince haitele dracului. (V. Alecsandri). -
Stricat cu care se alunga ciinii.
TIOC и. - Paharel (100 g).
TIOHAI (a). Leaga de coada unui cine оplosca
§i toti nunta^ii il tiohaiesc. (E. Sevastos). - A
huidui (animale, oameni).
TIOL n. - Val al miresei.
TIORCA f. - Razatoare (de bucatarie).
TIORCAf. - Lopatica de uns peretii.
TIORCA f. - Razatoare mare (de ras sfecla).
TIORCA f. - Lopatica de zidarie.
TIPAR n. - Forma pentru chirpici.
TIPAR n. - Unealta de tras obezile.
TIPA f. - Partea de sus (cu coada) a pepenelui
verde.
TIPARI (a) - A apasa, a indesa cu lingura,
lopatiqa mamaliga.
TIPSIE/ - Tava dreptunghiulara de copt piine.
TIPSIE f. - Strecuratoare (cu ve§ca, cu coada).
TIPTEL adv. - Inceti§or, domol.
TIRAJ n. - Terasa.
TIRAS m. - Soi de poama neagra, nealtoita.
TIREA£A adj. - Negri (struguri).
TIRIZIE f. - Taler (la cintarul de mina).
TIRNISLIVE f. pl. - Corcodu§e.
TIRNOSLIV m. - Corcodu§.
TIRVISI m. pl. - Papuci.
TIRVfSI m. pl. - Ghete barbate§ti.
TISALE f. pl. - v. Tisa.
TISA f. - Menghine.
TISCHIE f. - v. Tisa.
TISCOACE n. pl. - v. Tisa.
TISCURI n. pl. - v. Tisa.
TITIUN n. - Tabac. Foaie verde de tabac. (I.
Bibicescu).
TITIUN n. - Tabac. String buzele plesnite-n
vint $i tac. Li-i ud pina $i pacul de tabac. (N.
Labi§).
TITIUN FARMAT n. - Tabac. l$i buc$ea ndrile
cu tabacul ro^iatic. (E. Grigorovitza).
TIVA interj. E x p r. Tiva baiete = pe-aici ti-i
drumul, tunde-o. I$i ia cojocul intre umere $i
biciul in mind §i tiva baiete! (I. Cranga). Nici n-
a apucat a gati bine vorba $i tiva baiete.
($ezatoarea). - A о lua la sanatoasa.
TIVA interj. Nemaiauzind nici о fo^niturd de
pdpu^oi, nici о scurmatura de gaina, am
odata cu farna-n cap $i tiva la mama acasa. (1.
Creanga). Lua cofifa cu apa §i tiva la ma-sa.
($ezatoarea).-Hai! Fuga! Tunde-o! $terge-o!
TIVDA/ - Teasta.
TIVNIC n. - Bordei (pentru muraturi, cartofi).
TIVNIC n. - Groapa gblosita ca pivnita.
TIUC n. - Balot (de tutun).
TIUCI n. - Schija.
TIUCI n. - Tigaie fara coada.
TIUCI n. - Tava de aluminiu.
TIUL n. - Val al miresei.
307
IULARI n. - Forma pentru chirpici.
IULEI n. - Resturi de paie tocate ramase in
aista.
IULEI n. - Resturi de nutret: fin, paie, ramase
i iesle.
IULIU§ n. - Saniu§.
IULU§ n.-n. Tiuliu§.
IUTIUNARI m. - Cultivator de tutun.
IUTIU§I adj. - Tare mici (gaini).
IUZUI (a) - A curati cerealele de pleava.
ICA m. - Tatuca; tata tatei, bunic.
ILC n. E x p r. A vorbi in tilcuri = a vorbi
gurat, alegoric. Dascalul Simion Fosa din
’ufuieni numai pentru cd vorbefie mai in tilcuri
[ecit altii... cere trei husafipe luna. (I. Creanga).
brbe^ti numai in tilcuri, sd nu te mai priceapd
imeni. ($ezatoarea). - Childuri, inteles ascuns.
ILC n. §i se iau ei ba din tilcuri, ba din
imilituri, ba din picilit, ba din una ba din alta.
1. Creanga). - Gluma, pilda.
ILCUI (a). A lor par ere vrind sd intareasca...
ursul istoriilor fi lucrurilor... intr-atit chip le
\lcuiesc fi le prefac. (D. Cantemir). Cuvintele
ele de svat mai mult se tilcuiesc spre bine decit
pre rau. (Pravila lui Vasile Lupu). El nu leputea
ricepe nici nu le putea tilcui. (I. Sbiera). - A
imuri, a talmaci, a preface.
TLCUIRE f. Tilcuiri fi visuri coordonate
Ifabetic. (M. Eminescu). - Lamurire, talmacire.
ILCUIRE f. - Tilcovanie.
TLHARET n. Tara atunce era stricata rau de
itari fi de moscali fi de tilharit. (I. Neculce). -
Uliari.
TLHARIME f. In putina vreme toata tara...
e tilhdrimea tatarasca au curdfit-o, pre unii
rinzindu-i, pre alfii omorindu-i. (D. Cantemir).
Tilhari.
TLHUI (a). Cind vorfi nefie sofii multe de vor
nea drumul, de vor tilhui sau vorfura, pre tofi
a-i spindzure. (Pravila lui Vasile Lupu). N-au
lai mers la oaste, ce au ramas tilhuindprin fara
e laprisecile oamenilor. (N. Costin). - A tilhari.
iLHySAG n. - Tilharie.
lLi§iM m. - Trintor, lene§.
ilMLA (a). Si timli di ari cochilu sdmn. (TD).
A se intimpla.
TMLA (a). Nunii fi streini si timli. (TD). - A
& nimeri.
IMP adj. Timp nu-i, sepoartdi cateodata ca fi
um arfi in puterea sdnatdtii. (M. Sadoveanu).
'rdsnea era inaintat in virsta, bucher de frunte
timp in felul sau. (I. Creanga). - Timpit.
TIMPLA f. - Deal, ridicatura.
TIMPLATOARE fi - Intimplare.
TINDAL n. - Bucatica de metal de partea opusa
la lama hirletului.
TINDALA fi - Vergea de fier intre coamele
plugului.
TJJNG m. - Scirba.
TINGA/ E x p r. A fl cu inima tinga = a fi
intfistat, amarit. - Mahna.
TINGA/ - Mihnire adinca.
TINGLUI (a) - A netezi, ciopli cu rindeaua.
TINJALA f. Dar plug, grapa, teleaga, sanie,
car, tinjald... nici cd se afiau in casa acestui om
nesocotit. (I. Creanga). Pune-oi boii la tinjald
§-oi scoate gunoiu-afara. (E. Sevastos). Aregrija
sd nu traga unii boi, iar ceilalfi ,,sd se lase pe
tinjald ”, adica sd nu tragd de loc. (T. Pamfile).
- Un fel de protap.
TINJALA/ - Ciomag, bita.
TINJALA fi - Prajina la cumpana putului.
TINJELAR m. De cirligul cotigii... se leaga
tinjelarul, care se mai numefie fi tinjea. (T.
Pamfile). - Tinjala.
tjjnt adj. - Beat.
TIjRA/ De-а tira. (DD). - Tiri§.
TIRCAV adj. - Balta acoperita cu ierburi
putrede.
TIRFALOAGA/ - Femeie desfrinata.
TIRGARI m. - Negustor.
TIRGOVEATA/ - Ora§eanca.
TIRGOVETI / - Precupeti.
TIRHANI(a)-A cara.
TIRIIALA fi - Sos de cartofi.
TIRU? adv. Femeia... impinse in laturi fi tiriif
о poarta lunga. (C. Hoga§). Ifi da drumul tirii$
in ripa. (M. Sadoveanu). Dulaul s-a tras in ripa
fi s-a dus tirii$ dupa stdpin. (M. Sadoveanu). -
Tiri§.
TIRIITORI n. - Opritoare de fier ce se pune
sub roata carutei.
TIRI§\ n. - Tragla.
TIRLICI m. - Papuci de casa.
T^RLA/ - Stina.
TIRLA / - Loc in sat unde se aduna vitele
diijiineata.
TIRLA/ - Gramajoara de gunoi.
TIRLICI m. pl. - Bu§machi.
TIRLIOARA / - Tirla mica.
TIRMOI (a) - A matura curtea cu timul.
TIRMONI (a) - A matura curtea cu timul.
TIRMOZI (a) - A bate.
TIRN n. - Matura de curte.
308
TIRNAT n. In unele locuri din Moldova era
mai demult datind de a scoate mortul dupa
imbracare afarape tirnaf. (S. F. Marian). Casufa
mic$oara... totdeauna curata, paretii aduceau
mult cu albeafa omatului; tirnatul galben
incingea casuta. (DLR). - Prispa.
TIRNAT n. - Prispa.
TIRNAT n. - Lespezi de piatra inaintea prispei.
TIRNAFET m. Parca-i tirnafet cu parul cref.
(DLR). - Individ neingrijit, neglijent.
TIRNASCOP n. - Tesla.
TIRNIC n. - Porumbrel (arbust).
TIRNICHE/ - Tabla de acoperit casa.
TIRNICHE f. - Mertic de masurat vama la
moara.
TIRNICHE f. - Vas de tinichea pentru gaz.
TIRNH (a) - A se hirjoni.
TIRNOMATA/ De cite ori ififi dormit in stroh
fi pe tirnomata, sd am eu atifia bani in punga.
(I. Creanga). - Rama§ite de paie de la treierat,
folosita ca a§temut pentru vite.
TIRNO§CA f. - Scara dubla.
TIROAGA fi. Marita-fi Vladu fata, $i-i dete
averea toata: О caldare in fund sparta... О
tiroaga de bordei. ($ezatoarea). - Cocioaba,
hardughie.
ТЦ1РАТ n. - Stilp ce sustine prispa de scinduri.
ТЩ8А/ - Barba mare incilcita.
TIRSA/ - Rumegu§ (de lemn).
TIRSOAGA f О mulfime de dascalime... Unii
mai tineri, iar cei mai multi cu nifie tirsoage de
barbe cit badanalele de mari. (I. Creanga). -
Barba mare §i incilcita.
TIR§ n. In locul celor mai multe pdduri,
podoabapdmintului, n-au mai ramas decit tirfi.
(E. Sevastos). Sd stringem nifie tirsuri fi sd
facem toata noaptea foe. (I. Creanga). Md iau
dupa tata la deal printre tirsuri, $i brazii md
zgirie, rai fi uscati. Pornim amindoi vinatoarea
de capre, Vinatoareafoametei in munfii Carpafi.
(N. Labi§). - Arbust pipemicit, tufari§.
TIR§I (a) - A ride in hohote.
TIR§I (a se) - A se rascracara.
TIR§f (a se) - A se rinji.
TIR§IT adj. Nas tirfit. (DD). - Turtit.
TIR§IT adj. - Rascracarat.
TIR§IT adj. - Cim.
TIR§ITURA fi - Persoana care sta mereu cu
gura cascata, cu un ris urit.
TIR§UT m. In unelesate... bradulacesta, numit
altminterle fi tirqut se impodobefie cufel de fel
de zahdrele. (S. F. Marian). - Bradut.
TIRTAN n. - Ridichioara.
TjjCTAN CU PATRU PICIOARE m. - §opirla
ТуШТА fi - Coada groasa de oaie, berbec.
riRry/ - Coada groasa de oaie, berbec.
TIjRZiU adj. - Negru, neroditor (pamint).
TIZA-Sita.
TOACA (pe la) f - Ujina. Pe la ujina. ($.).
TOAE f - Haita de ciini, lupi.
TOAE/ Toae se intrebuinfeaza pentru a vindeca
raul copiilor, fierbindu-se cu alte buruieni p
zeama amestecindu-se cu sineaid. ($ezatoare).
- Omag.
TOAIPA fi. Toaipa este о secure mai mare,
mijlocia intre secure fi topor. (T. Pamfile). -
Unealta de dulgherie in forma de secure.
TOAIPA fi - Barda mari§oara.
TOAIPA /. - Topor mare de spart cioturi,
buturugi.
TOAIPA fi - Topor mic.
TOAIPA/ - Topor.
TOAIPA f. - Unealta agricola, ca о sacure, cu
care se taie hlujanii.
TO ANA / - Navod.
TO ANA/ - Stol de vrabii.
TOANCA/ - Virtej intr-o apa curgatoare.
TOARTA/ - Ratez la lada.
TOARTA/ - Partea rotunda a lamei hirletului.
TOARTA LA SINDIC/ - Miner la lada.’
TOATA pron. In toata sara veneau oile
flaminde. (Folclor). - Fiecare.
TOBA§ m. Intr-o zi vdzu pe-o rabla Un toba$
ce lumea cheama. (M. Eminescu). - Tobo§ar.
TOBOCI (a) - A batatori pamintul cu maiul.
TOBULTOC n. - Sac pe jumatate plin.
TOBUS n. - Autobuz.
TOC n. - Cutie de chibrituri.
TOC n. - Miez de pepene verde.
TOC n. - Arie de treierat (in afara de sat).
TOC n. - Icre de biban.
TOC n. - Fatare de treierat cu tavalugul.
TOC interj. Toe, toe, velnita, Cici, cocove biitd-
(Folclor). - Reda sunetui ciocanirii, lovirii cu
ciocul (cu un obiect) in ceva tare.
TOCA (a). E x p r. A-l toca pe cineva cahla ==a
se otravi cu gaz de cahla. - A bate.
TOCA (a) - A strivi strugurii (cu ma§ina).
TOCAL m. - Berfibc fara coarne.
TOCALAUA/ pl. - Bagheta la toba mica.
TOC AN adj. - Terfos.
TOC ANA / - Varza hacuita acra.
TOC AT n. - Poarta.
TOCAELE/ pl. - Clopotei la osia carutei.
309
pC AI (a) - A strunji.
foCAi (a) - A hodorogi (caruta).
pCAI (a) - A bate toaca.
IOCALIE f Voi sinteti tocalii, De speriet pasari
Lyn. (E. Sevastos). - Mori§ca de lemn ce
|cane§te §i sperie pasarile.
gOCANATOARE f - Ma§ina de tocat
|ugurii.
pCATOARE f - v. Tocanatoare.
©CHI (a) - A dubi (cinepa).
jpCHILA f - §ira de paie rau cladita.
jpCHILA f - Loc ingradit intr-un pirau pentru
bit cinepa.
IpCHILA f. Trei surori au piecat cu cinepa la
wiild. (DLR). - Loc ingradit intr-o apa unde
Ipune cinepa la topit.
feCHILA f. - Cinepa pregatita pentru dubit.
toCHITORIE f. - Topila.
bCI (a) - A scurge vinul dintr-un poloboc in
m vas.
KOCIAUCA f, - Tavalug de farimitat bulgarii
ж ogor.
«QCITORICA f - Ulcior de lut cu toarta §i
Bhebulet la gura.
OCIUCA f. - Obiect de lemn sau aluminiu cu
Blatura reliefata pe care se spala rufele.
jfoCMA adj. - Neted, drept.
OCMAC m. - Om care vorbe§te cu sine insu§i.
PCMAC m. - Ciocan mare.
OCMAGI m. pl. - Taitei.
pCMAGI m. pl. Dupa aceste din urma se
Ий/ce zamd cu tocmagi $i apoi sarmale sau
«Zujte. ^S. F. Marian). - Taitei.
BpCMALA f. Batrinii vroiau ,,unire” cu
Шста1а, iar tinerii „unire” fara socoteala. (I.
Breanga). - Chibzuinta, socoteala.
OCMALA f - Ciubote de tocmald. (DD). -
Bbmanda.
OCMAS m. In satele de la $es, cind fac joc,
ш/ivaflacai, numiji tocmagi, arvonesc scripcarii
inainte de sarbatori §i, la timpul hotarit, se
wind la о casa. Ceilalti flacai, dacd vor sd
face, trebuie sd pldteasca tocma^ilor.
Bezatoarea). - Flacai care organizeaza jocul,
Rgajeaza scripcarii.
pDCMAGEL m. - Ciuperca de culoare galbuie.
IOCMEALA/ - Invoiala, acord. (1. Neculce).
PCMEALA/ - Pogoada.
pCMELI f. pl. Tocmeli agricole. (DD). -
kanjamente, chestii, orinduiri ce tin de trebile
pnpului.
PCMI (a). - A orindui, a aranja. (1. Neculce).
TOCMI (a)-Apogodi.
TOCMIRE f. - Reparatie.
TOCNI (a) - A drege, a repara, a corecta (o
gre§eala).
TOCNITURIf. pl. Оfost mari tocnitxiri. (DD).
- Reparatii.
TOFAN m. E x p r. A fi cineva tofan la cap = a
fi nu cu toate acasa. - Handicapat.
TOF^I (a) - A se balaci in apa.
TOFILC adj. - Bondoc.
TOFILCA f. - To§ca.
TOFILTOC n. - v. Tofilca.
TOFLIC m. - Papuc de casa.
TOFLICAf. - Pe§te marunt.
TOFLOGI (a) - A se strica, a putrezi (legume).
TOFOLATIC adj. - Om molatic, greoi.
TOFOLOG m. - Zburatoare.
TOHOARCA f. Cu tohoarca mitoasd in spate
$i cu cinele dupa el, Lepddatu trecuprin zbaterea
fulgilor. (M. Sadoveanu). - Cojoc ciobanesc.
TOI n. Nunta^ii miresei, facind un toi ingrozitor
le ies inainte cuzicalaii. (S. F. Marian). - Galagie
mare, taraboi.
TOI n. Slaba bataefacind, oricind sta cu dintii
la toi putin ceya^i procopsea. (D. Cantemir).
Fiind om viteaz $i cu alfi rohmistri s-au luptat
citva $i au ie$it din toiul tatarilor. (N. Costin). -
Incaierare.
TOI m. pl. S-o pus un rind di toi, ca si §ii mai
puterni^i capriori. (TD). - Bime, grinzi.
TOIG n. - Toiag.
TOLBITAUCAf - Sac pe jumatate plin.
TOLBITO§EL n. - Sac mic pe jumatate plin.
TOLBUTOC n. - Sac pe jumatate plin.
TOLCAI (a) - A explica.
TOLCOASA adj. - Hitra, §ireata.
TOLI m. - Carton gudronat pentru acoperit
constructii.
TOLOACA f. Sfintu Ion de la Suceava, cind
era baiet, pd^tea vitele tatalui sau pe toloaca.
(E. Voronca). $i-au mers, §i-au mers о bucata
bund, $i-au ie$it pe-o toloaca, pe care pd$tea о
mulfime de vite. (1. Sbiera). (Erau) doua vacipe
toloaca, cijiva purcei costelivi, о duzina de gaini
care circiird cu spaima la apropierea lor. (M.
Sadoveanu). - Ogor lasat necultivat, pe care, de
obicei pasc vitele.
TOLOACA/ - Ima§.
TOLOACA / Toloaca ii pan la brazda
Chitcanilor. (TD). - Cimp imparaginit.
TOLOC n. - Tavalug de faramitat bulgarii pe
ogor.
310
TOLOCANEALA f - Trancaneala.
TOLOCANI (a) - A trancani.
TOLOCANI (a). Numai gura lui se aude in
toate pdrtile. Hojma tolocanefte pentru nemica
toata, curat ca un nebun. (I. Creanga). - A vorbi
mult, fara rost.
TOLOCANI (a). Ogoiti-va, ce tolocdniti
baietul; cu fatal sau avefi ce avefi iar nu cu
dinsul. (1. Creanga). Mare luptd avea unia dintre
boierii tineri cu cuconul Alecu Fordscu, care,
una-doud, ii tolocdnea mustrindu-i. (1. Creanga).
- A dojeni, a cicali.
TOLOCI (a) - A tavalugi (ogorul).
TOLOCI (a). Sd rupi {elindi sau toloaca... fi...
sd se pasca de vite... ca sd se toloceasca. (V.
Draghici). - A lasa un teren necultivat (pentru a
fi calcat §i ingra§at de vite).
TOLOGI (a). Cum ajungem la cimp, Trasnea
se tologeftepe un pat. (I. Creanga). Dupa prinz
ne-am dus in gradina fi ne-am tologit subt un
batrin plop. (C. Negruzzi). La pamint о rogogina
pe care se tologeau colegii mei fi jucau cdrfi.
(M. Eminescu). - A se tolani.
TOLOGI (a). (Tatarii) semdnaturile le tologeau
cu caii lor. (§ezatoarea). - A calca in picioare,
semanaturi, iarba; a culca la pamint.
TOLOGI (a) - A batatori pamintul cu valatucuL
TOLOGI (a) - A se tolani.
TOLOGIT adj. Vedi pi pat tologit doi drumeji.
(Folclor). - Tolanit.
TOLOLOI n. - Zarva, taraboi.
TOLO§CAN m. Gasi sotia stind de vorba
despre trebile imparatefti cu un tolofcan de
bdiet. (Folclor). - Copii durduliu.
TOLO§CAN adj. - Grasan, dolofan.
TOLO§CANA adj. Hulpea de aici, din Valea
Morii. Asta-i, alta nu poate fi. Mi-a mincat
optsprezece ratiifte, - tolofcane de patru luni.
(M. Sadoveanu). - Ratu§ca.
TOMA adv. - Tocmai.
ТОМАТ n. - Bulion de patlagele ro§ii.
ТОМАТА f. Mi-afi amestecat cu pamintul
tomatele mele, pe care mi le-a adus special. (M.
Sadoveanu). „DLR - regional; DEX - livresc”.
- Patlagea ro§ie.
TOMNATIC m. - Pui mic pe care l-a prins
toamna necrescut.
TOMNITAf. Urechea... prinse deodatd zvonul
imens fi domol al miliardelor de tomnite care
umpleau noaptea.
(M. Sadoveanu). - Nume dat de moldoveni unor
insecte de toamna.
TOMNIU adj. Citd poama e tomnie, Nice una
nu-i dulcie Ca maicuta cea dintiie. (Folclor).
Tomnatic.
TOMO§EI m. pl. - Taitei.
TON n. Cind о dat trenu un ton, Eu m-am suit
in vagon. (Folclor). - SemnaL
TONAR1 m. j Dogar.
TONCOLiNIE adj. - Cu lina subtire.
TONI (a se) - A se aduna in stoluri.
TONOASA f. S-a facut nebun fi a prins a face
fel de fel de tonoase fi alte blazgonii. (S. F.
Marian). Pepelea se bucura numai de tonoasele
sale cele nimerite. (I. Sbiera). - Pozna, §otie.
TONOS adj. - Capricios, cu toane.
TONTaJ; - Vlad. Baba incepu iarafi sd tocdne
pe vladul dp bar bat. (DLR).
TONTALAU m. Nici lumea-ntreaga n-a ft in
stare sd savirf eased lucrul acesta intr-o noapte
fi iata cd tontdlaul iesta de Ion l-aufacut singur.
(I. Sbiera). - Prostanac, tont.
TOP n. - Bulgare.
TOPANIT adj. $iolan topanit = came topita. -
Topit.
ТОРА f. - Minge de guma, de piele.
TOPCEAC n. - Troliu.
TOPCEAN n. - Pat de lemn.
TOPITURA f. Inghijea felie dupa felie fi
intingea in topitura bucati mari de mamaliga.
(M. Sadoveanu). - Mincare din bucatele de came
prajite in tigaie cu ceapa tocata.
TOPLITA f. In gura piraului se afla о toplita,
unde bolborosea apa scinteind, ca un cuibar al
soarelui. (M. Sadoveanu). - Baltoaca, ochi cu
apa calda.
TOPLITA f. - Noroi mare. (Th. Holban).
TOPLITA f. - Mocirla.
TOPLITA f. - Femeie grasana, neindeminatica.
TOPLITAf - Negura.
TOPOAICA f. - Plop negru.
TOPORAS n. - Trei-frati-patati.
TOPORAS n. - Ghiocel.
TOPORA§ n. - Brindu§a-de-toamna.
TOPORASiU adj. Broderia de aur lasa abia
sd se vada catifeaua toporafie a hainelor sa&
(C. Negruzzi). - De culoarea topora§ului violet.
TOPORI§CA f. - Satir pentru bucatarie.
TOPORI§CA f. -Topor mic.
TOPORI (a). E x p r. A topori minciuni ==a
minciuni. - A spune minciuni.
TOPORHE f. Unele toporii sint impdrtite pri}l
crestaturi in palme, putindu-se masura cu dinsde
ca fi cu stinjenul. (T. Pamfile). - Coada coasd-
т
311
tfORBARI т. - Cer§etori.
rTORBA f. Те trimet cu torba-n sat ca sd-mi
laduci de vinat. (E. Sevastos). - Tolba.
irORBA f. Avea cu el treizeci de incarcaturi
Bgata, о torba noud d о pu$ca de Lepage cu doua
Etevn. (V. Alecsandri). - Tolba, geanta de
jvinatoare.
|torba/: - Tolba; traista.
ITORBA f - Traista de dat mincare la cai.
|t6rba de brindzA - Strecuratoare de
Ipinza.
&OROCHI (a). L-o torochit dintr-o dati. (TD).
I-A dobori.
gTOROCi (a) - A de§ira.
trOROCI (a) - A desface grauntele de pe
fcoceanul de porumb.
&OROI (a) - A trancani.
ITOROMAC m. - Debil, grobian.
ferORONJEL m. - Cocean de porumb cu graunte
pnici.
ITOROPALA f la auzi-i cum se mai fasolesc!
iSd nu-i iei cu toropala? (V. Alecsandri). -
KToroipan.
BTOROPI (a). Citpe ce sd ne toropeasca bradul
flaprins, de nu bdga de sama unui din plde$i. (I.
|Creanga). Imi vine sa-l toropesc. (V. Alecsandri).
A culca la pamint, a strivi (batind, lovind).
pORT n. - Legatura de §aizeci de fire de cinepa
ftoarsa.
jTORTARI n. - Gavanos de lut cu toarta
Ideasupra gurii.
IrORriTA/ - Toarta la ciubar.
|TORTO$iC A adj. - Plinuta (femeie).
|TOSCONEALA f. - Tescovina.
Btosconi LA f. - Tescovina.
koSCONINA f. - v. Tesconila.
pOSI (a) -A strunji.
(a) - A strivi strugurii (cu ma§ina).
IFOSI (a) - A farimita bulgarii cu tavalugul pe
fogor.
ITOSITOARE f. - Ulcior de lut.
fro$ITOARE f. - Cana de sticla.
|TO§ITOARE CU TUFLICf - Ulcior cu toarta
pi cu j^hebulet la gura.
fO§OLCA f- To§ca.
(TOTOLOT n. Se mesteca in lapte ca faina sd
se faca totolofi. (§ezatoarea). - Cocolo§.
₽oto§i m. pl. - Papuci de casa.
|TOVARA§ m. (Hri§a) era o^teanul cel mai tinar
jdintre cei patru tovarad ai lui Vasca. (M.
Eadoveanu). Pentru voi imi voipune capul meu,
Vragilor mei tovardd- (В. P. Ha§deu). - Persoana
considerate in raport cu alta, de care este legata
prin viata sau prin activitatea dusa in comun sau
prin lupta pentru aceea§i cauza.
TOVARA§ m. Calu-i alb, un bun tovard§. (M.
Eminescu). In soba ardefocul, tovara§ mingiios.
(V. Alecsandri). - Fiinta sau lucru ce insote§te
pe om.
TOVARA§IE f. Ar trebui ceva defacut sd putem
scapa de citiva mincai; cdci tovara§ia nu ni se
parea dreapta. (I. Creanga). - Asociere §i
participare la о intreprindere; intovara§ire,
asociatie.
TOVARA§IEf. E x p r. A merge tovara§ie = a
merge impreuna. De aidpina la Calugareni om
merge tovarade. (M. Sadoveanu). - Insotire.
TOVARA§IEf. E x p r. A tine cuiva tovara§ie
= a sta pe linga cineva, a nu-1 lasa singur.
Jupineasa Dochia de obicei ii tinea tovdra^ie.
(M. Sadoveanu). Am venit eu insumi la tine in
pu^cdrie, Trimis de Ldpu^neanul sd-ji (in
tovara§ie. (V. Alecsandri). - Intretinere.
TOVARA§IE/ De cite ori in mjlocul arborilor
mu{i d neclintifi nu ne-am simfitca in tovardda
unor vechi d buniprieteni guralivi. (C. Hoga§).
In tovdrada unui bdtrin comandant plin de
reumatismuri. (C. Negruzzi). - Companie,
societate.
TOVARA§IE f. Cine-a mai dori sd faca
tovara^ie cu tine, aiba-d parte d poarte-fiportul,
cd pe noi diu cd ne-ai amefit. (I. Creanga). -
Relatii intre tovara§i bazata pe raporturi
tovara§e§ti.
TOVARA§ITA f. Trebuie sd marturisesc cd
aceead prefacere о vedeam d w tovara§i(ele
mele de drum. (N. Gane). Chem la mine
tovaradfa ce $tii, $i ne suim in cerdacul ce il ai
drept semn cind vii. (C. Conachi). - Tovara§a.
TOVOD n. Atunci el a luat d d~a uns talpile la
ciubote cu tovod, a luat in spinare о fubarcd de
dogotd и intrat in ograda... (Folclor). - Catran,
dohot.
TRACI n. - Ferastrau de taiat in lung.
TRACICARI n. - v. Traci.
TRACINI (a) - A taia lemne (cu ferastraul).
TRACT n. Moldova se gasea in mare parte
goald pe tracturile cele mari. (M. Sadoveanu).
- Drum mare.
TRACT n. In jurul lespedei d и jgheabului о
mladind, bine framintatd de copite d picioare,
era dovada a tractului bogat d neintrerupt catra
luminatul scaun al Moldovei. (M. Sadoveanu).
- Circulate, trafic de animale §i oameni.
312
TRACTIR n. Teatrul infafaeaza curtea unui
tractir. (C. Negruzzi). Harabagii ne-au dus la
tractirul lui Lazar. Acolo era trii odai di§ arte
insa numai cu doua paturi mid. (M.
Kogalniceanu). - Han, ospatarie.
TRACTIRGIU m. Tocmai atuncea viind $i
tractirgiul, acesta i-au cenit sd pldteascd cele
ce bduse §i mincase. (C. Stamati). - Hangiu,
circiumar.
TRACTIRI n. - Han.
TRACTURI n. pl. - Tractoare.
TRAGE (a) - A intinde (pinzele).
TRAGE (a). A tras-o la melifi (cinepa). - A da,
a bate la melita; a melita.
TRAGE (a), '§-o tras tat $i an grait. (TD). - A
inregistra (pe banda de magnetofon).
TRAGE (a). Decit ibovnic sa-fi faci, Mai bine-
o boala sd tragi. (Folclor). - A zacea, a suferi.
TRAGE (a). (Marina) tragi poama. (DD). - A
strivi strugurii.
TRAGE (a). Trii ani n-o tras la suti. (DD). - A
ajunge, a atinge.
TRAGE (a se). Md trag in pozi. (ALM). - A se
fotografia.
TRAGERE (la judecata) f. - Sprafca.
TRAGIN m. - Umflatura pe corpul calului.
TRAGIN m. - Rana, batatura pe greabanul
calului.
TRAGIN m. - Batatura de jug pe grumazul
boului.
TRAGLA f. - Rana, batatura pe greabanul
calului.
TRAGLAf. - Unealta primitiva de carat paie.
TRAGLA f. - Unealta primitiva cu care se
impinge gunoiul la stina.
TRAGLA f Gunoiul... se scoate... cu ajutorul
unei imelte numite tragla sau traga. (T. Pamfile).
Apoi de-а dura, pe umere, in spate, pe tragle, in
tdraboanfe, se indreptau spre beciuri. (C.
Hoga§). - Unealta primitiva cu ajutorul careia
se transporta greutati, paie, fin.
TRAGLA/ Pe Bistrifa, de la Piatra in jos, se
intrebuinjeazd un fel de talchig numit tragla. (Gr.
Antipa). - Unealta cu care se sperie pe§tele de
sub pietre.
TRAGNA f. - Umflatura pe corpul calului.
TRAITOARE adj. Viaf traitoari. (TD). -
Imbel§ugata.
TRALELA adv. A umbla tralela. (DD). - Leia.
TRAMBANA (a) - A batatori pamintul cu
maiul.
TRAMBON n. - Tulpina de ceapa care face
saminta.
TRAMBON n. - Mai de batatorit pamintul.
TRAMBONf (a) - A batatori pamintul cu maiul.
TRAMBOUCA / - Mai de batatorit pamintul.
TRAMBOV n. - Mai de batatorit pamintul.
TRAMBUI (a) - A batatori pamintul cu maiul.
TRAMP A / Hai sd facem trampd: da-mi carul
$i n-ati boii. (1. Creanga). Aufacut trampa: copiii
s-au dus cuparintele, iar baiatul nostru a apucat
drumul inainte cu mifaorul. (T. Pamfile). -
Schimb.
TRAMPA/ - Fata urita.
TRAMPA/ - Gura urita.
TRAMVAE n. - Soba orizontala.
TRANDAVAE / - Unealta de pescuit din plasa
rara. a
TRANDZALA/ pl. - Curea la capeteala.
TRANISTRA/ Pu$ca $i tranistra-n spate Md
scoate din sdnatate. (Folclor). - Ranita.
TRAPA (a). Cai de frunte se saltd-n loc §i trapd.
(V. Alecsandri). - A merge la trap.
TRAPA^AN m. - §alau mic.
TRASC^U n. - Rachiu tare, basamac.
TRASC|U n. - Vin prost, acru. (CADE).
TRASCAU m. - Vin negru, bun.
TRA§CA/ - Ferastrau de taiat in lung.
TRA§INA/ - Rumegu§.
TRA§NIC adv. lntr-о paduri trannie diparti.
(TD). - Tare.
TRAUCA/ - Lucema.
1JRAUCA/ - Iarba cosita.
TRAUCA/ - Pir-tiritor.
TRAUCA/ - Oblijeana.
TRAUCA/ - Sudoarea-calului.
TRAUCA/ - larba-dulce.
TRABAN n. Om stringi tofi fini §i toate
vecinile... $i un traban de babe batrine, care $tie
harul la pine. (Folclor). - Muitime.
TRAGACIn. - Curea la gura hamului.
TRAGATORI n. - v. Tragaci.
TRAGATOARE / - Miner (la fereastra).
TRAGATORI n. - Miner la sertar.
TRAGATURA/ - Loc in apa unde se trage
volqcul ori navodul.
TRAISTIE / - Trestie.
TRAMBOFCUI (a) - A batatori pamintul cu
maiul.
TRANCAITA/ Mergi la trancaita. (TD). -
Trap.
TRANT m* - Agud (pomul).
TRASATAL n. - Periuta de tras briele.
TRASNI (a se). (Regele) s-o indrdgit intr-insa
т
Ei, dupa cum mai spun amu, s-o trdsnit intr-insa.
[Folclor). - A se indragosti.
If RA SURI f pl. - Altite la ie.
IrREACAT n. Pe acel drum era treacdtul
vurdiilor ce veneau sd pustiiasca (ara.
b§ezatoarea). Apoi tot pe aid treacat spre
мдгтагоасе: la Piatra de duminica mare f la
ffolticeni de Sint-Ilie. (1. Creanga). - Drum de
йгесеге.
pf RE AC AT n. E x p r. In treacat = in fuga, in
feecere. Taranii no^tri glume fi... ne tottfichiuiau,
m treacat. (I. Creanga). A$a ca sd vorbesc in
ifreacat de aceste cusururi, voi zice cd nu era
kene$. (N. Gane). §i-n treacat о cuprinse Un
Wntr-un ungher degraba. (M. Eminescu). Nu
Ьш pociu opri de a spune in treacat citeva
mmanunte care ne-au interesat. (V. Alecsandri).
B- In trecere, pe scurt.
BfREANTA/.’ Dupa ce l-au purtat §i l-au a§ezat
[a umbra cortului pe Mitrea, baba Trigoaia l-a
wivelit c-o trearfia de cojoc.
IfM. Sadoveanu). Cu-n fel de aviditate el lega
wanii intr-o treantd veche f-i puse in sin. (M.
feminescu). - Zdreanta; vechitura.
ITREAPAD n. Sufdr... depinticdrie sau treapad.
fclezatoarea). - Diaree.
iTREAPID n. - Diaree.
|TREAPSE f. pl. - Corlate la pod.
pREAPTA/ - Stepena.
&REBADATORI n. pl. - Rude care servesc
bunta§ii; dregatori.
tREBALUI (a). Unui din ei apuca spre paduri
pa vada de n-a putea trebalui ceva $i pe acolo.
Й. Creanga). Doi slujitori trebaluiau in lemnarie
mbt un §opron. (M. Sadoveanu). Calugarul
iprisdcar trebdluia printre stupi. (C. Hoga§). - A
pee treaba, a lucra, a face cate ceva.
|TREBU§OARA f Ei, cucoane, am mintuit
ttrebu$oara, zise Ipate. (1. Creanga). Mai bine le
place sd se uite in gura oaspefilor decit sd faca
tvreo trebu^oard. (1. Sbiera). Amina din zi in zi...
wceasta pozna^a trebu^oard $i ginga$a in multe
privinte. (1. Creanga). - Ocupatie neinsemnata,
peaba mica.
BTRECATOARE f. - Pirleaz.
pRECLET adj. Treclet sd fiu $i sd am parte cu
prie $i cu luda dacd nu ma supun. (M.
padoveanu). Sd intareased bldstdmul vladica
fStatie... ca sd se prdvale acel treclet in gura
palaurului ghehenei. (M. Sadoveanu). - Afurisit,
pestemat.
FREGHER m. - Hamal.
TREIER n. Cristea ddduse de §tire la primdrie,
la legat snopii §i la treier, datornicii. (M.
Sadoveanu). Udatul... se face seara in aj until
zilei de treier. (T. Pamfile). - Treierat.
TREIERATOARE f - Batoza.
TREIERATOARE f. Caii poarta dupa dintii,
mai ales la treieratul ovdzului, un sul de piatra
cu $ase praguri care se nume^te... treieratoare.
(T. Pamfile). - Tavalug.
TREINI§CA f - Pirostrie.
TREISTA f - Trestie.
TREISTA f - Stuf mare.
TRELA-LELA adv. E x p r. A umbla trela-lela
= a umbla brambura, fara nici un rost. Umbla
trela-lda in puterea iernii. (I. Creanga). - Lela.
TREMURI§/?. Saprivim peffia apei tremuri^ul
de vdpai. (A. Vlahuta). - Tremur.
TREN n. - Plug (de fier).
TRESTIE f - Stuf.
TRESTIE f. Trestiile galbene... fo$neau
atingindu-^i pamatufurile. (M. Sadoveanu).
Acolo-n ochi depadure Linga trestia cea lina...
Vom §edea in foi de mure. (M. Eminescu). - Stuf.
TRESTR1E f. - Trestie.
TRE§ERE f - Pirleaz.
TRETI adj. §-au fugit in Tara Munteneascd...
anume Neculae Costin hatmanul $i frate-sau
Ionita sardar §i frate-sau Patra^co tretii logo fat
§i Vasila^co Cantacozono vel-spatar. (I.
Neculce). - Al treilea.
TRETIN m. Tdtarii cereau voie sd intre in
Zaporoja pentru a negufa asemenea strijnici §i
tretini, iegifi din iepele salbatice. (M.
Sadoveanu). (Calul) rdimine cuparul lins-prelins
f tinar ca un tretin. (I. Creanga). Tretinul cel cu
inimilesta culcat intr-un coif. (M. Eminescu). -
Cal de trei ani.
TRETINA f. - In Moldova lui Stefan cel Mare,
taxa de judecata; a treia parte din suma hotarita
in urma judecarii unui litigiu. (1. Bogdan).
TRETINIC m. - Tretin, minz de trei ani.
TREUCA f. - Uluc de piatra la put.
TREUCA f - Troaca in care se da mincare la
porci.
TREUCA f. - Troaca.
TREUCULITA f -Troaca mica.
TREUNGHI и. - Calcii la plug.
TREZVI (a) - A se de§tepta, a se trezi. (1.
Neculce).
TRIBONT A f - Roaba
TRIBUNA f - Patul la vie ori la bostanarie.
TRIER n. ~ Trior.
314
TRIERA (a) - A alege graunte cu trioruL
TRIERA f. Griu deamu-igata di trieri. (TD). -
Treierat.
TRIHON n. - Cotruta.
TRIHORN n. - n. Trihon.
TRIIARUI (a) - A alege grauntele cu triorul.
TRHDZA adv. - A treia zi.
TRINAf. - Pleava, fin, paie maruntite.
TRIOANE f pl. - Cotrute.
TRION n. - Cotruta.
TRINO§CA f. - Pirostrie.
TRINO§CHI f pl. - Pirostrie.
TRINOSE f pl. - Pirostrie.
TRINOUS f pl. - Corcodu§e.
TRIPIDIN n. - Cle§te de scos cuie.
TRISNIC n. - Strecuratoare.
TRISTH num. Pi tristii ii iube. (TD). - Tustrei.
TRI§CA f Asculta mugetui tunurilor $i tri§ca
lui Vatamanupeprispa. (E. Camilar). Mi separe
cd adie din vale un zvon de tri$ca. (M.
Sadoveanu). Sd mai ascult, pe ginduri, doina,
tri$ca de la tirla. (A. Vlahuta). Clarinetul se
schimba in triced de cimpoi, flautul in bucium
de munte. (C. Hoga§). - Fluier scurt de soc,
trestie.
TRI§CA/ - Canuta.
TRITA f Daca-^i pirle^te cineva parul capului
cu trifa apoi nu se va speria de lupi. (S. F.
Marian). - Luminare de la Iordan sau Boboteaza.
TRIUNGHI m. - Aloe.
TRIVOqi f. - Galagie.
TRIVOJI (a) - A deranja, a stingheri.
TRIMBICER m. - Gornist, trimbita§. (I.
Neculce).
TRIMBITA§ m. - Trubaci. Trubaci gaitdnafi
cu cornul de vinatoare incoldcitsubt umere. (Al.
Odobescu).
TRIND adj. - Trindav.
TRINDOASA adj. - Tare, uscata (piine).
TRINDOS adj. - Bulgaros (pamint).
TRtNOSUVE f pl. - Corcodu§e.
TRINTI (a). Cin an dat s-o ieu la fugi, m-am
trintit di caruji §i m-an lovit. (TD). - A se
impiedica.
TRINTITURA f. - Umflatura in urma unei
lovituri.
TROAHNAf. - Boala a gainilor.
TROANCA f. - Talanca.
TROIAC n. - Pescuit cu trei ori mai multe
navoade odata.
TROICA f Sint zilele luncilor de argint, $i a
podurilor de elector, §i a cailor lucii pe care
lunecd sdnii cu cai in troica. (M. Sadoveanu).
- Sanie (trasura) la care sint inhamati trei cai.
TROICEAC n. - Furca cu trei coarne de lemn.
TROICEATCA f. - Furca cu trei coarne de
lemn.
TROINIC n. - Undita cu trei cirlige impreunate.
TROITA f. - Reunire de trei persoane (trei
lucruri), constituind о unitate.
TROMBACI m. - v. Trumbaci.
TROMPAI (a)-A tropai.
TRON n. - Ulei de automobil.
TRONCA-TRANCA interj. Fele^tiocul $i
posteuca, care se izbeau una de alta cind mergea
caruta §i faceau tronca-tranca, tronca-tranca.
(I. Creanga). - Reda zgomotul facut de doua
obiecte cind se lovesc unui de altul in cadenta
regulata.
TRONCAI (a) - A trancani.
TROPCA f. Nuntatpi seprind la joc... cam cu
urmdtoarele jocuri... tropca, tdpoiul. (E.
Sevastos). - Dans popular de nunta.
TROPOTEL adv. Tropojel pe lingd horn, Am
un fin ca §i un domn. Tropojel pe lingd masa,
Am о find preoteasa. (S. F. Marian). - U§urel,
cu pa§i marunti, de§i.
TROPOTICA f Mai feciori cu spete late, Sd
da(i mina dupa spate, Tropofica s-o batem.
(§ezatoarea). - Dans popular.
TROSC interj. Ajung in padure, opresc carul,
pod pod trosc! se aude in toate pdrtile. (E.
Sevastos). Pic! la timpla dracului cea dreapta
una... Trosc! §i la stinga una. (I. Creanga). Se
auzi un durdt §i dupa aceea un trosc! in tindd
jos cu poloboc cu totul. (I. Sbiera). Арис о
prajina $i... troscpeste cerga. (V. Alecsandri). -
Reda zgomotul produs de о cadere, о trosnitura,
о lovitura. ф
TROSC AL|U n. - Vin tare.
TROSCALAU n. - Rachiu tare.
TROSCAN n. - Soi de struguri cu bobite negre.
TROSCAN n. - Vin din struguri troscan.
TROSCOT n. Un troscot ca de vreascuri
zdrobite... venea deslu$it dinspre padure.
(CADE). - Trosnet.
TROSNI (a), $-am venit, Bind §i chiuind, Din
pistoale trosnind. (Folclor). - A impu§ca.
TRUBA GRAMAFONULUI f. - Crin.
TRUBARI m. - Trubaci.
TRUBA§I m. - Porumbel cu coada evantai.
TRUBA f Afanasie! ii porunci atamanul, pune
truba la gura $i chearna oamenii din ripa. (M-
Sadoveanu). - Trimbita.
TRUBA f. - Burlan (la strea§ina).
TRUBA f. - Hom la fierarie.
TRUBA f - Hogeag.
TRUBA f. - Cahla (la soba).
TRUBA f. - Tulpina de ceapa care face saminta.
TRUBA f. - Instrument muzical; bombardon.
TRUBAI (a) - A claxona.
TRUBCA f - Cahla, astupatoare la soba.
TRUCHINA f. - Tulpina.
TRUCHINA f. - Trunchi.
TRUCHINA f. - Ciot de copac.
TRUCHINA/ - Buturuga.
TRUCHINA f. La truchina de mar dulce
Mindrd hord mi se stringe. (Folclor). - Tulpina.
TRUDA§I m.pl. Truda fi de rind, strajeri de
vreme sumbrd. (Andrei Lupan). - Trudnici,
muncitori.
TRUDA f. Dupa multa truda fi buimaceala...
da de un heletfeu. (I. Creanga). Toate chipurile
' fi toate trudile fi le-ai dat, numai ca sd md vezi
norocit. (M. Kogalniceanu). - Munca grea,
obositoare, straduinta.
TRUDA f - Zoala. Dupa atita zoald-l cuprinse
un somn... de adormi ca mort. (I. P. Reteganul).
TRUDI (a). Md trudesc noaptea ca de moarte,
(Folclor). - A se chinui.
TRUDNIC adj. Pe cit era de trudnica viafiz lui
de negutator, pe atit de bine ii sporeau cifiigurile.
(M. Sadoveanu). - Care cere mult efort, staruinta.
TRUDNIC adv. Nu bagam sama la canfiafii
care se tiriiau trudnic pe un drum desfundat.
(M. Sadoveanu). - Cu greutate.
TRUDNIC adj. Aruncindu-l in nifie trudnice
ginduri, i-au radicat cu totulpofta mincarii. (V.
Draghici). - Chinuitor.
TRUDNIC m. Au traitpina ce au ispravit osinza
pamintului de la Dropii, amestecatd cu lacrimile
fi singele trudnicilor. (M. Sadoveanu). -
Muncitor.
TRUMBACI m. Vrajitoarea... proroci Din a
trimbacilor ceata Unui, zise, va lipsi. (C.
Negruzzi). - Trimbita§.
' TRUNCHER n. - Butuc pe care se cioplesc ori
sparg lemne.
TRUNCHI (a) - A lovi putemic.
TRUNCHI (a) - A ului.
TRUP n. - Tulpina.
TRUP n. - Grindei la plug.
TRUP n. - Curea la ham; care cuprinde partea
din urma a calului.
TRUP n. - Pinza a toporului.
TRUPARI n. - Curea de ham ce cuprinde §i
partea din urma a calului.
TRUPINAR n. Dai fin la cladit cu furca sau cu
jdpoiul fi mai pe urma... cu trupinarul. (T.
Pamfile).Furca, tapoi cu coada lunga.
TRUSCAU n. - Loc unde cre§te mult troscot.
TRUSTREI num. - Tustrei.
TRU§INA (a) - A dezradacina, a defri§a.
TUB n. - Colac de piatra la put.
TUB n. - Ghizdele de lemn la put.
TUB n. - Conducta de apa, pacura.
TUB DE CANALIZARE n. - Conducta de apa.
TUB (CU) PRAF n. - Prisluga.
TUCAN m. Acest mizerabil advocat e silit sd
puie toate intr-o lumina stralucita... pentru a
in$ela, in §coald fi in bisericd, pe tucanii cei
mid care intra abia in scend, asupra valoarei
viefii reale. (M. Eminescu). - Om nepriceput,
ne§tiutor.
TUCAN m. - Persoana naiva, nepriceputa in ale
vietii.
TUCHI (a). Cum ajunse tuchi pielea fi capul
intr-o hirtoapa. (Folclor). Tofi s-au tuchit jos fi
pindeau pe turci. (CADE). - A se tupila, a se
ascunde, a se piti.
TUCHILA (a) - A ciuli urechile (calul).
TUCIE f. - Innourare mare.
TUCMA adv. - Savai. Inainte murgul trece
savai cale de-о prinzare. (Al. Odobescu).
TUCMA adv. - Tocmai.
TUFAN m. Ploind flori mirositoare pe tufani
de trandafiri. (M. Eminescu). - Arbust, copacel.
TUFARI DE GUTAI n. - Gutui.
TUFANICA f. - Vesta barbateasca.
TUFIN n. - Haina barbateasca cu gulerul
deschis.
TUFLARI m. - Rindea cu dalta in figuri.
TUFLE f. pl. - Pantofi de dama.
TUFLE f. pl. - Pantofi barbate§ti.
TUFLEAC n. - Saltea (de fin, paie).
TUFLEAC n. - Saltea (de lina, vata, репе).
TUFLEAC n. - Dovlecel.
TUFLI (a). Ifi imbracau intr-o clipita straiele
albe fi ifi tufleau in cap pdlariile ca ciupercile.
(M. Sadoveanu). El tuflefie сщта pe cap, о
indeasa pe urechi fi habar n-are. (1. Creanga).
Tuflefie-ti, mai, сщта pe-o ureche, punefi о
floare in stinga fi sd nu-fi pese. (1. Sbiera). - A
trinti (in cap) cu§ma, palaria.
TUFLI (a) - A lovi pe cineva.
TUFLIGI (a). - A lovi pe cineva.
TUFLIGIT adj. - Strivit, chiflicit.
TUFLI§OARA f. - Pantofior.
316
TUFTUR m. (Cal) cu coada pina in pamint, Cu
tufturu de matasa, CU mi (i-i vita de groasa.
(Folclor). - Ciucure.
TUHOL m. - Pantof barbatesc.
TUI (a). Ba tu! - Ba tu! - Ian auzi-i cum se
tuiesc. (V. Alecsandri). - A se tutui.
TUIE f. Palindu-l pe baiet tuia insuratului,
trimete pe ma-sa la imparat sa-i ceara fata de
nevasta. (§ezatoarea). - Dor fierbinte de ceva.
TUIE§ adj. Te socot un om cum se cade, cam
tue§, dar sint sigura ca e$ti in stare a face
fericirea unei femei. (V. Alecsandri). - Smintit,
ticnit.
TUI^tzd/. - Ticnit.
TUjf(a)-A lovi.
TUJITORI m. - Batau§.
TUJITORI m. - Grob.
TUJITURAf. - Lovitura.
TUJNI adj. - Ticnit.
TUJURCA f. - Haina barbateasca cu guler
inchis la git.
TULAN adj. - Neghiob, prostalan.
TULA/ - Chirpici.
TULA/ - Caramida.
TULA f. - Olan.
TULA COAPTA/ - Caramida arsa.
TULA VERDE f. - Caramida nearsa.
TULCEANCA/ - Creti§or.
TULCUI (a)-Ase sfatui.
TULEA interj. Pi$c-o! $terge-o! - Exprima
porunca, indemnul de a fugi.
TULFINA/ - Tulpina.
TULGHIT adj. - Flamind (animal).
TULGHIT adj. - Slabit de puteri, dupa boala.
TULPAN n. - Broboada.
TULPAN n. - Haina cu poale lungi. (Th.
Holban).
TULPAN n. - Satir de bucatarie.
TULPANEL n. - Basma.
TULT m. Un tult de vita. (1. Neculce). - Veche
moneda turceasca, a circulat §i in Moldova.
TULUMB n. - Le§ de miel.
TULUMBA/ - Burlan.
TULUP n. - Manta lunga de suman, fara gluga.
TUMA adv. - Tocmai.
TUMAI adv. - Tocmai.
TUMAN n. - Negura.
TUMAN n. - Vintoaica.
TUMANI (a) - A lua mintile; a pacali.
TUMANI (a). Ai ratacitpe-un loczis necurat...
Nu te-o tumanit? (DLR). - A zapaci, a lua mintile.
TUMANIT adj. De cind s-a dat in dragoste cu
fata, umbla tumanit de cap pe toate drumurile.
(T. Pamfile). - Naucit, zapacit.
TUMBUCICA/ - Bufet (mobila).
TUMBUCICA/ - Masa de bucatarie.
TUMBUCICA/ - Noptiera.
TUMBUCICA/ - Miner la sertar.
TUMURUG m. 1st copac e bun de grinzi, ista
de tumurugi. (1. Creanga). - Buturuga, bima.
TUN ARI m. pl. - Aparatori.
TUNCHEALA/ - Ticneala.
TUNCHI (a se) - A-§i pierde inteligenta; a se
nauci; a se prosti.
TUNCHI (a se) - A se toci (toporul, cutitul,
coasa).
TUNCHI (a) - A se potoli (boala).
TUNCHI (a) - A face sa se tuncheasca.
TUNCHINA (a) - A intilni.
TUNCHIRE/ - Ticneala, timpenie.
TUNCHIT adj. - Timpit, debit, neghiob.
TUNCHIT adj. - Cu tai§ul tocit, care taie prost.
TUNCHIT adj. - Natarau, tont.
TUNSATURA/ - Tunsura.
TUNSOARE/ - Obicei de a tunde in cruce un
copii in ziua cind impline§te un an.
TUNZATOR a. - Om care tunde oile.
TUPILU§ adv. Sar in gradina la Costache $i
merg tupilu§prinpapu^oi. (I. Creanga). Hai! iute
dos la fafa $i tupilu§ prin nagaru§. (V.
Alecsandri). - Ascunzindu-se, furi§indu-se.
TUR n. - Izmene.
TURA / De cind sint n-am vazt turaua nici
macar de la petac. (M. Eminescu). - Partea
monedei cu efigia.
TURB m. - Ciine.
TURB n. - Javra.
TURB n. -aCiine fara stapin.
TURB AL AU n. - Ciine mare, rau.
TURBARITA f. - Femeie rea de gura,
mahalagioaica.
TURBA/ - Javra.
TURBA/ - Ciine rau.
TURBACIUNE f. - Ciumafaie.
TURBARAIE/ - Haita de ciini.
TURBINCA/ Blagoslove$te-mi turbinca asta,
ca ori pe cine oi vrea eu, sa-l vir intr-insa. (I.
Creanga). - Sac (soldatesc) de merinde, torba.
TURBUC n. - Unealta de pescuit in forma de
sac cu arc de lemn la gura.
TURCA§ m. Jocul turca^ului... sta in a se
incovoia $i a se clantani, ducindu-se de la u$a
pina infundul casei. (T. Pamfile). - Participant
la reprezentatia populara „Turca”, „Turcii”.
К TURCA f In sarbatorile craciunului in ziua
1 de Anul Nou se umbla cu turca. (S. F. Marian). -
1 Dramatizare populara.
В TURCA/ S-au imbracat in ni$te sumaie$e
j; cu turcipe cap... $i au mers la о casa in cetatea
ft aceea unde era imparatul. (I. Sbiera). - Masca
I cioplita din lemn infati§ind un cap de cerb.
I TURCHINA/:-Tulpina.
J TURCI m. pl. - Papadie. (Th. Holban).
f  TURCI (a) - A preface in turcoaice.
/ TURCIE/ - Turcime.
M TURCII m. pl. Dramatizare populara
ft moldoveneasca, redd momente din viata
В poporului, din istoria luptei lui impotriva
В cotropitorilor straini. (Gh. Spataru). -
Reprezentatie mascata.
ft TUREAC n. - Tureatca.
В TUR1$TE/ - Loc neingradit unde oile, vacile
1' iama sint hranite.
Ц TURLA/ - Liman.
® TURLUBAN n. Trebuie iar sd-mi pun rochia
S cea de catife ro$ie $i turlubanul cel cu репе
В stacojii. (V. Alecsandri). - Turban.
В TURMA f - Muitime (de fumici).
ff TURTA f. - Palaria florii-soarelui.
К TURTA DE RASARITA/ - v. Ihrta.
I TURTA DE SOREANCX/ - v. Turta.
В TURTE f. - Gamalie la cui.
1 TURTI (a) - A strivi strugurii cu marina.
В TURTI§OARA f - Drojdii pentru dospirea
w aluatului.
I TURTITA/ - lopca.
В TURTUR adj. E x p r Mere turture = mere
В acre la gust. Veneam acasd cu sinul incarcat de
В covrigi, mere turture, nucipoleite. (I. Creanga).
К -Acre.
ft TURUMAC m. - Ciine flocos; om nating. (Th.
В Holban).
В TURUNGIU adj. - Galben-inchis.
К TU§A/:-Matura.
В TU§ALA f. - Tuse.
	TU$INA (a) - A tunde oile numai pe pintece $i
К pe picioarele de dinapoi.
	TU§INA (a). Ise zbirlise ariciul barbiipe care
В i-l tu$ina baba Cireada in fiecare saptamina. (M.
S Sadoveanu). - A reteza parul, barba sau musteata.
 TU§INA (a). In urma se tu^ineaza rogojina,
К adicdi i se rateaza capetele firelor de papura,
к spre a se indrepta. (T. Pamfile). - A taia atele,
В capetele unei tesaturi, impletituri.
К TU$1NAT adj. Pletele, tu^inate pe frunte $i la
В ceafci, ii erau unse cu tint. (M. Sadoveanu). -
T	317
_c----------------------------------------
Tuns scurt, retezat.
TU§IT ad[. - §oldit.
TU§ULCA f. - Punga plina.
TUTAC n. - Miner la topori§tea coasei.
TUTUEL n. - Fluera§ facut din cucuta.
TUTUI (a) - A claxona.
TUTUIALA/ - Galagie.
TUTUNARIE f. - Rasadnita de tutun.
TUTUNATURA f. - Plantatie de tutun.
TUTUNEL n. - Planta erbacee multianuala cu
calitati curative.
TUTAm.-Tata.
TUT A m. - Tatuca.
TACA/ - Matu§a tinara.
TACA f. - Sora mai mare.
TAHAI (a)-Alatra.
TAHAN n. Da bani si pun pi tahan, cind omu e
paharu ceal dulci. (TD). - Talger.
TAHAN MARE n. - Farfurie adinca.
f 4HARCAf - Tigara.
TAHIE / Preasfintitul Irimia Trage vinul cu
tahia. (Folclor). - Tub de guma.
TAHLEANCA/ - Forma pentru caramizi.
ТА1СА / lard sora a$a zicea: - Mai, Milica,
draga mea, Decit taica fara mind, Mai bine
singur fara tine. (Folclor). - Femeie tinara.
TAMBRA / - Ghizd la put.
TANABLE/ - Sfredel de timplarie.
TANC n. Soarele batea de catra amiaza, de pe
tancul Magurei. (M. Sadoveanu). - Virf de
stinca.
TANC n. - Stinca.
TANC n. - Virf inalt §i ascutit de stinca.
TANC n. - Virful turturelui de gheata.
TANC n. - Beti§or cu crestaturi cu care se
masoara laptele in galeata.
TANDURA/ - A§chie sub unghie.
TANDURA/ Tandur a de came. (TD). -
Bucatica.
r ’ V	e
TANTA/ - Partea de sus (cu coada) a pepenelui
verde.
TANTO$ adj. Cdpitanului iiplacea sd meargd
oamenii [anto^i, veseli ^i sd bata talpa la pamint.
(M. Sadoveanu). Cuco^ul insa mergea (an(o^,
iarpaserile dupa dinsul. (1. Creanga). - Mindru,
fudul.
TAP m. - Pahar mare de vin.
TAP n. - Musteata la spicul grauntoaselor.
318
ТАРАС п. Pleava си (арас. (TD). - Тара.
TAPAN adj. Divan (арап. (DD). - Lung.
TAPAN adj. От (арап. (DD). - Inalt, voinic.
TAPAN adj. Cal (apan. (DD). - Mare.
TAPAN adj. E x p r. A sta tap an = a ramine
trasnit. - Inmarmurit.
TAPIN n. — v. Tapina.
TAPINA n. - Lemn care inlesne§te ridicarea
unei greutati; posteuca.
TAPOASA adj. - Cu atapuri.
TAPOA$CHE f pl. - Ciubotele.
TAPOC m. - Vatui (pina la un an).
TAPOC n. - Furca cu trei coame, de lemn.
TAPOC n. - Fuscel la scara.
TAPOC n. - Fiecare dintre vergele loitrelor.
TAPOC n. - Musteata la spicul grauntoaselor.
TAPOE§ n. - Proptea la fringhia cu rufe.
TAPOI m. - Tap.
TAPO§ n. - Musteata la spicul grauntoaselor.
TAPO§ adj. De ce se uita la mine, de ce i se
ridica pdrul mai (apo§. (N. Gane). - Care se
ridica vertical.
TAPO§I adj. Fratele cel sdrac... avea §i el о
perche de boi... nalfi la trup, (apo$i la coame.
(I. Creanga). - Cu coame drept in sus.
TAPURI m. pl. - Tapi.
TARAC m. Niresi i-o dat un tarac, cum amu -
о capici. (TD). - Ban marunt.
TARAN m. - Om sarac.
TARAN m. - Om venit cu traiul din alt sat.
TARAN m. Roman e (dranul, eu sint boier
moldovan, exclamau cu mindrie elevii. (V.
Alecsandri). - Roman.
TARAN aservit m. - Rumin.
TARANCA f. - Ocheana.
TARA§ m. - Stilp la gard.
TARA§ rn. - Par.
TARA/ - Tara moldovenilor. - Teritoriu locuit
de populatia unei tari.
TARA f. Tara Moldovei. (Gr. Ureche). -
Teritoriu apartinind Statului Moldovenesc, Tarii
Moldovei.
TARAf A$ei doispre§i bouleni, Cinds-o sculat,
Multi tard-o revarsat, Multi roui о scuturat.
(Folclor). - Tarina.
TARC n. Locul unde trebuie sa-$i adune pinea,
snopii sau strinsura... se nume^te... (arc. (T.
Pamfile). - Arie.
TARC n. Unii gospodari fac un (arc ca о
cotenea(d de gaini, о lipesc cu baliga §i deasupra
acestui (arc cilindric pun leasa cu perjele. Sub
leasd fac foe §i fum. (T. Pamfile). - Loznita
T
r
impletita din nuiele.
TARC n. - Loc ingradit unde se da mincare
numai la pui.
TARC n. - Ocol unde se inchid gainile.
TARC n. - Arie.
TARC n. - Mica constructie pe care se pune
leasa pentru uscat prune.
TARCAf. - Bibilica.
TARCA/ Rdsfoiam volumul... $i ascultam, abia
acum trezit la realitd(ile inconjurdtoare, о (area.
(M. Sadoveanu). Tudoricd Maslina sarea ca о
(area de pe butuc. (C. Hoga§). - Cotofana.
TARCA f. E x p r. A umbla cuiva gura ca la о
tarca (ca la tarci) = a vorbi mult §i fara rost. „Li
imbla gura ca §i la (drci” sau, dupa cum spun
rominii din Muntenia, „ li merge gura ca la о
cojofand ”. (S. F. Marian). - Cotofana.
TARCAf. E x p r. A sta ca tarca in par = a fi
gata de piecare. - Cotofana.
TARCAf. E x p r. A fura ouale de sub tarca =
a fi dibaci, §iret. - Cotofana.
TARCOI m. Barbajelul acestei paseri se
cheama... in Bucovina tarcoi. (S. F. Marian). -
Masculul cotofenei.
TARCU§CA/ - Pruna galbena.
TARCU$E/ pl. - Prune mari ro§ii.
TARIGRADEAN m. - Locuitor al satului
Tarigrad, raionul Drochia.
TARIGRADEANCA f. - Locuitoare a satului
Tarigrad, raionul Drochia.
TARIOC m. - Caras argintiu.
TARNA f. - Tarina.
TART AM n. L-au suit pe un cal cu tacim de
argint inflorit cu (artamuri. (M. Sadoveanu). -
Ciucure.
TART AM n. $tergare cu (artamuri sub(iri.
(DD). - Ciucure.
TARTAMURI a. pl. - Canafuri, ciucuri.
TASALCA f. - Tesala.
TASTA f. - Cap, craniu.
TATACA f. - Veri§oara in virsta.
TATARCA f. - Pepene verde lunguet.
TATA f. - Matu§a tinara.
TATCA f. - Lut ars.
TAVA f. - Cumpana la put.
T|CANI (a) - A ciocani.
ТДЕ f. - Tulpina.
w - Teava cu batatura pe huludet.
ТДНЬА/ - Caramida arsa.
T^lHLA f. - Caramida nearsa.
t|hla/ - Caramida.
TAHLA/ - Chirpici.
319
J^HLA CRUDA f. - Caramida nearsa.
if AH LA PAL1TA f. - Caramida arsa.
TAHNI (a). Alfi copoi in alta parte, au prins a
(fahni, adulmecind alta salbataciune. (M.
Sadoveanu). Cintau §i intr-acolo cornuri
fahneau inabu$it cinii. (C. Negruzzi). - A latra
 cu intreruperi; a chefni.
JTAHN1T n. Tahnitul copoilor se apropia. (M.
i S^loveanu). - Latrat de ciine; chefnit.
’ TANCHI n. - Semn pe о bucata de lemn, metal
infjicind locul de unde trebuie sa se taie.
RANCHI n. La cimp cd i-a scos, Tinchiul cd le-
^a pus. (Folclor). - Semn facut cu hirletul pe
(pamint. 9
TANCO§AT adj. - Tintat (cal).
JANCU§ n. - Ruptura la haina.
TANCU§A f. - Beti§or cu care taranii crestau
, afacerile.
|T4NCU§A/ - Crestatura.
tTANDRE adv. E x p r. A se face tandre de beat
: = a se imbata de tot; a se imbata crita. - Cu totul.
JT^NDURICA/ - A§chie mica.
; TAN JI f. pl. - Tevi (la suveica).
TAP n. - Lant.
5 TAP n. - Poting.
► TAP n. - Opritoare.
^TAP n. - imblaciu.
’TAP n. - Hadarag la imblaciu.
| JAPAN adv. Cum trdieqti? - Japan (DD). -
? Foarte bine.
!jJ4JPALIE/ - Tepu§a de fier
ГТАРСА/ - Fermoar.
j TAPINI (a). El tot s-o fapinit, da de la о vreme
^5-0 unit §i s-o logodit c-o fata. (TD). - A se
[impotrivi.
IjAPOAGA f. - Musteata la spicul
Fgrauntoaselor.
[TAPOA$A f. - v. Tapoaga.
TAPOCOASA adj. - Cu atapuri.
JAPOI n. - Nuia ascutita la virf.
JAPOI n. - Proptea la fringhia cu rufe.
JAPO§ adj. Burefi fdpoqi. (DD). - Intepatori.
IjAPO^OASA adj. - v. Tapocoasa.
^AP§OR n. - Pahar.
CAPULET m. - led.
fAPU$A f. - Unealta de batut firele la alesul
Covoarelor.
WAP USA f - Furca cu doua coame (de fier,
lemn).
JArAnTOC n. - Copii din flori.
Tarcalam n. - Compas de timplarie.
TARCALAM n. - Loc ingradit unde se da
mincare la pui.
TARCALAM n. - Corlate de piatra la put.
TARCALAM n. - Par batut in apa, aratind locul
unde sejwate scalda.
T ARC AL AN n. - Compas de dulgherie.
TARCALAN n. Prin (arcalanele felinarelor se
zarea cernerea ploii. (M. Sadoveanu). Cind luna
are-n juru-i (arcalan (un cere galbui), va vremui.
(§ezatoarea). - Cere luminos in jurul unui astru
(de obicei a lunii) sau a unei surse de lumina.
TARCOTEI n. Spre a feri cldile de Jin de
stricaciunile vitelor, fac... un fare, (arcotei sau
gard de nuiele. (T. Pamfile). - Tare mic.
TARCULET n. - Loc ingradit unde se da
mincare la pui.
TARCUSORrt. -v. Tarculet.
’ w	w 7	’	’
TARLAI (a). Coardele care fdrldiau nervos.
(NJ. Eminescu). - A vibra strident.
JARMURA f. - Pamint cu pietri§.
TARNA J. - Tarina.
TARNUI (a) - A trage tarna la radacina
porumbului.
TARNUI (a) - A trage tarna la cuibul de cartofi.
TARTAM n. - Tart am (la briu).
TARTARA§I m. pl. - Turturi, franjuri.
TARU$TET m. - Taru§ mic.
TATARCA f. - Gainu§a mica neagra.
TAJARCA f. - Bibilica.
TEAIE f. - Teava la suveica.
TEAPA f. - Musteata la spicul grauntoaselor.
TEAPAf. Mieii intregi se intorc in tepe de lemn.
(A. Russo). - Frigare.
TEASTA f. - Musteata la spicul grauntoaselor.
TEAVA f. - Jghebulet la gura ulciorului de lut.
TEGHIE f. - Teava la suveica.
TEGHIE f. - Conducta de apa.
TEHNI (a)-A schelalai.
TEL n. - Tinta (cui).
TELTA f. - Pinza de cort.
TEMFIR n. - Sfredel cu coarba.
TEMFIR n. - Sfredel de timplarie.
TENCU$A f. - Bucatica ce se taie dintr-un
pepene pentru a vedea daca e copt.
TENCU§A f. - Bucatica de lemn; aschie.
TENCU§A/ Afara de asta mai aveam noi cu
ce ne trece vremea, cind voiam; tencu^a... (I.
Creanga). - Joe de -copii.
TENTER n. - Centner.
TENTRAf. - Sfredel de timplarie.
TEVARAE f. - Muitime de tevi (pentru
suveica).
TEVIE f. О (evie de рщеа. (V. Alecsandri). -
320
Teava la pu§ca.
TEVI§OARA f. - Teava mica.
TIB A interj. Tiba Hormuz, na! Balan, nea!
Zurzan; da-ji-va-n laturi. (I. Creanga). - Cuvint
cu care se alunga ciinii.
T1BUHA f. - Tulpina de ceapa care face saminta.
TIC n. - Un fel de joc cu mingea.
TICA f. Apoi bine ca piu a cui epi, mai (ica. (I.
Crean^g). - Adresare: baeta§ule, mititelule.
TICLAU n. Spuneau batrinii cd in ticldul de
linga comuna Tdtdrup demult a fast un balaur.
($ezatoarea). - Virf de stinca.
TICLET n. - Virf de munte.
TICLING n. - Unealta pentru razuirea
parchetului.
TICLUI (a) - A razui parchetul.
TIDELNIC n. - Strecuratoare.
TIDILOC n. - v. Tidelnic.
» , »
TIDULA f. Se aflau scrip pe о tiduld toti caii
din sat. (E. Camilar). Capul vinovatului se
spinzura in poarta curtii cu о tiduld vestitoare
gre^alei lui. (C. Negruzzi). - Bucata mica de
hirtie cu anumite insemnari.
TIFLEICA f. - v. Tifla.
TIGANATIC adj. - Care seamana cu un tigan.
TIGANCU§A/ - Planta erbacee.
TIGANI (a) - A batjocori.
TIGANI (a) - A cer§i.
TIGANIE f. Tigania din Balti. - Mahala
tiganeasca intr-o localitate.
TIGLA f. leqea de la о vatra de jar c-o tigla
lunga de far, in care erau trecuti puii rumeniti.
(M. Sadoveanu). - Frigare.
TIGLAU n. Vini^or de pe toloacd, Cine-l bea
nu se imbatd, Vinifor de pe tiglciu, Eu te beau p
nu mi-i rau. (Folclor). - Coasta de deal, colnic.
TIITOAREf. - Posadnica. Cind bdrbatul are
posadnica in casa sa ... este sloboda nevasta
sa-l despartd. (Legiuirea Caragea).
TIMARA f. Oameni... care nu au nici fanard,
nici stold, nici coroand. (C. Negruzzi). - Blazon.
TIMIN n. - Unealta cu care pescarii sparg
gheata.
TIMTIRIM n. - Cimitir.
TINCAR m. О hotdrit... sd ma cununecu Gulitd.
- Sd te mdrite pe tine... cu fincarul ei ? (V.
Alecsandri). - Copilandru.
TINCA/ - Tabla (de acoperit casa).
T1NGARA/ - Femeie slabanoaga.
TINTAT adj. Avea p el оpereche de boi... tintati
in frunte. (I. Creanga). Boi, bourei, In coadd
cuddilbei, In frunte tintati, In coarne-nfierati. (V.
Alecsandri). Am pe munte Oi mii p sute, Toate
sint tintate-n frunte. Nuielele. (A. Gorovei). -
Cu о pata in frunte.
TINT ARE I adj. Boii bourei, La coadd cuddlbei,
$i-n frunte tintarei. (Folclor). - Tintati.
TINTIRIM n. Mormintul ei, ca al tuturor in
tristele noastre tintirimuri, n-avea nici un semn
p nici о floare. (M. Sadoveanu). $i tintirimul
singur cu strimbe cruci vegheaza, О cucuvaie
surdpe una se apiza. (M. Eminescu). - Cimitir.
TINTITEI adj. - Tintati.
TINUT n. Acest tirg... pe urma ajunsese a fi
capitala de tinut, iar acum nici aceea nu este.
(C. Negruzzi). Gios, pe apa Prutului, In (inutul
Hu^ului, La casele Lupului. (V. Alecsandri). -
Unitate administrativ teritoriala in Tara
Moldovei.
TINUT n. - Unitate administrative in Statul
Moldovenesc medieval. Prima mentiune a
tinutului apare in 1408 (tinutul Bacau). Numarul
tinuturilor varia. In 1566 in Moldova erau 24 de
tinuturi, administrate de pircalabi. In 1741 C.
Mavrocordat, domnitor fanariot in Moldova, a
pus in fruntea fiecarui tinut cite un ispravnic.
TINUTAL adj. Autoritate tinutald. (V.
Alecsandri). - Referitor la tinut.
TINLTTA$ m. Caut sd cipig dragostea
tinutaplor de Roman, facind binepe cit pot. (V
Alecsandri). Cetit-au vreodatd... pe Danila
Prepeleac... casd vadd... cum vorbescp sdmipa
tinutapi de Neanf? ($ezatoarea). - Persoana care
locuie§te intr-un anumit tinut.
TIP-TIPTA interj. - Strigat cu care se cheama
puii la mincare.
TIPIRIG m. In baltipiine de tipirigstateaupina
la piept cai, mestecind lene§ vendeafa careplutea
in manunchiuri pe luciu. (M. Sadoveanu). -
Planta cu frunze lungi cilindrice.
TIRATAf. - Mu§ama.
TIRCULAR n. - Compas de timplarie.
T1RII-TIR1I interj. - Strigat cu care se cheama
puii la mincare.
TITROANA f. - Lamiie.
TITRUGA/ - Unealta cu care se face vrana la
butoi.
TIVLI (a) - A momi pasari cu fluieraturi.
TIBARCA / - Ciubar?
TIBARCA/ La noi mai mult dzic fibarci elicit
galeati. (DD). - Caldare.
TIBARCA fi - Caldare de tinichea (de muls
vaca); §i§tar.
TIBAI (a) - A umbla brambura.
321
TIB^R n. - Albie (de tabla pentru spalat), balie.
TIB^R n. - Vas de tabla pentru imbaiat.
fiB^R n. - Vas din doage pentru imbaiat.
TIB4R n. - Albiuta de scaldat copiii.
TIB4R n. - Ciutura (la put).
TJBAR n. - Ciubar.
TIBCA f - Tulpina de ceapa care face saminta.
flBIRIC n. - Cicric.
JIBIRINA f - Ghizdele de lemn la put.
JIBRENE f pl. - Ghizdele de lemn la put.
TIBRINA f - Colac de piatra la put.
TIBUH n. - Tulpina de ceapa care face saminta.
JIB UH n. - Porttigaret.
TIBURCA f - Vin prost, bulearca.
TIC, TIC interj. - Strigat cu care se cheama
caprele.
JIC n. - v. Ticna.
TIC A m. - Prostanac.
J(CHETURI n. pl. - Tipete.
TTCHI interj. - Strigat care impune tacere.
fiCHIGOI tn. - Pitigoi.
TICNAL n. - Turuiac, fluiera§ mic de salcie, de
lut.
TJCNAL n. - Fluier.
JICNAf. De-а mi$ea ticna. (DD). - Joc de copii.
JIDULAf. E x p r. A plati tidula = a plati vama
la piata. - Taxa.
TIF n. - Stuf fraged, fara frunze.
TIF n. - Tulpina de ceapa care nu face saminta.
TjF n. - Fir de iarba uscata.
TIFLA f. - Virf de stinca.
TIFLOI n. - Tulpina de ceapa care face saminta.
TiFNOS adj. Fata babei era sluta, lene§a,

fifnoasa. $i rea la inima. (I. Creanga). -
Suparacios.
TIFOI n. - v. Tifloi.
I TIFT n. - v. Tifloi.
TIFT A f. - v. Tifloi.
TIGAN m. - Rom.
TIGAN m. - Fierar.
TIGAN m. - Tinichijiu.
TIGAN adj. - Corbiu (cal).
TIGANA§ adj. - Corbiu (cal).
TIGANA§ m. - Danci.
TIGANC m. - Corcodu§.
TIGANCUTA f. - Calendula.
fyiGANCUTE/ pl. - Corcodu§e.
TIG^RETE n. - Porttigaret.
JIGANCI/ pl. - Corcodu§e.
JlGHIR n. - Drojdie de vin amestecata cu apa.
TIGLA f - Deal inalt.
JIGLA f. Pun sldnina in jigld. (DD). - Tepu§a
(de lenjn).
TIGL4U n. - Deal inalt.
TIGLAU n. - Deal tuguiat.
ТТНЫ (a) - A schelalai.
TIHLI§ n. Granguri galbeni speriati se saltau
din tihli^uri, se auzea mai incolo frintura lor de
cintec fluerat. (M. Sadoveanu). - Tufi§ des.
TIITOARE f - Servitoare.
TIJII (a) - A ti§ni.
TIJII (a) - A se scurge ceva dintr-o teava,
conducta.
TIJIIALA f. - Ti§nitura, scurgere.
TTJIITURA f. - Ti§nire, scuigere.
TILINDRU n. - Trior.
TILINDRU n. - Sticla de lampa.
TILINDRUI (a) - A curati griul, secara de
neghina, gozura cu triorul.
TILU§CA f - Codru (de piine).
TIMBRELE f pl. - Ghizdele de lemn la put (la
sujDrafta).
TIMENT n. - Beton.
TINAE f Trag la sor( doi cite doi: cari chici la
finai, std didisupt. (DD). - Joc de copii.
TINC n. - Tabla (de acoperit casa).
TINC m. - Catelu§, cotei.
TINC DE POMINT m. - Cirtita.
TINCAN m. - Flacauan de 14-18 ani.
f INCANA§ m. - v. Tincan.
TINCA f. - Tabla (de acoperit casa).
TINCNER n. - Centner.
TINCO§A (a) - A face 0 taietura triunghiulara
intr-un pepene verde.
TINCO§A (a) - A injunghia un pore.
TINCTIOR n. - Cirtita.
TINCU§A f - Gaura mica la haina.
TINER n. - Centner.
TJNIR n. - Must acri§or (din tescovina §i apa).
TIN§E f pl. - Ba§ici sub limba vacii.
TINT n. - Cui§or de metal.
TINTARA§ n. - Sfredel mic.
TINTARI n. - v. Tintara§.
TIN TAT adj. - Cu botul alb, cu dunga alba pe
bot (cal).
TINTIR n. - Centner.
TINTIRIM n. §i tintirimu ii tot pi Podiqu ista.
(TD). Si due la fintirim fi^ticari. (DD). - Cimitir.
TINTIROC n. - v. Tintralca.
TTNTRALCA f. - Sfredel de timplarie.
f INTROFCA f - v. Tintralca.
TINTUR n. - v. Tintralca.
T1NTAVARA f - Pitigoi.
TIPCI f pl. - Ace la ariei.
322
TIPEUNA f. - Coada de imblaciu.
TIPILEANAf. - Coada de imblaciu.
TJPTOASE f. pl. - Tipatoare.
TITA-VACII fi - Planta parazitara ce create in
junil tutunului.
t(tA-VACII f. - Gindac galben de balegar.
TITA-CAPRII f - Varietate de struguri
timpurii.
TIT AC A f. Tifaca noastra Leona avea nevoie
sd se minie, sd tune fi sa detune in fiecare zi.
(M. Sadoveanu). Ascultd, Gulfia nineacai; hai,
cd ne-afieaptd ffiacele. (V. Alecsandri). - Tata
(diminutiv).
TIT AC A fi - Matu§a tin ar a.
TITAE f. - Matu§a tinara.
TJJANA f. - Tita vacii (caprei).
TITA f. - Pelita pe laptele prins.
TIR n. - Fermuar.
TIR, TIR interj. - Strigat cu care se cheama
puii la mincare.
TIGRAN ARI m. - Paznic de cimp.
TIRAfi Ingdduiti-mi sd mai iau о fira de putere
din plosca. (M. Sadoveanu). Ii viram о fira de
putere lui Gavril. (V. Alecsandri). Hai, fi stind
de vorba о fira, sd mincam pasat cu lapte. (M.
Eminescu). - Putin.
TIRC n. - Compas de timplarie.
TIRCUf (a) - A mulge cu greu, cite о picatura.
TIRC UL AT n. - Compas de timplarie.
f IRCUN m. - Greier.
TIRFilXLA f. - Noroi alunecos.
TIRII-TIRfl interj. - Strigat cu care se cheama
puii la mincare.
TIRICA f. - Putin.
TIRIGAN m. - Om mic de statura.
TIRIIACn. - Greier.
’ Л А Л
TIRIIAC m. - Insecta noctuma ce produce
sunete scurte.
TIRIITURA f. - Tiriit razlet.
TJRIITURA f. - Picatura.
TIRLA/ - Murdarie, gunoi (in casa).
TIRLAI (a). Coardele care firlaiau nervos. (M.
Eminescu). - A vibra monoton.
TIRLIITURA fi Sa-l cuprinda a$a jocul cind
aude о turluitura de fluier. (I. Sbiera). - Cintec
monoton nearmonios dintr-un instrument
muzical.
TIRNIC n. - Chibrit
TIRNIC n. - Cutie de chibrituri.
TIRTIRA (a) - A ploua marunt, a bura.
TIRTIRATA / - Tufa de vie salbatica.
TIRTIRATICA fi - Varietate de struguri cu
bojite mici.
TIRTIRA f. Cindfulgii sint inlocufii prin nifie
bobite, ninsoare ceea se cheama tirfira. (T.
Pamfile). - Mazariche.
TIRUCA f. Ira, ninafide, fi dumneata, badita
Stavar, da stati о tiruca fi cinstifi fi din mustul
nostril. (M. Sadoveanu). - Putin, о clipa.
TIRUCA f. E x p r. Nici tiruca = nici pic, de
loc. Cefolos cd nu-iputere, Nici firuca mingiiere.
(V. Alecsandri). - Dram, putintel.
TISCUI (a) - A ciripi (cu jale).
TI§FOACA f. - Noroi alunecos.
TI§NI (a). E x p r. A-i ti§ni cuiva sufletul = a-
§i da sufletul. - A parasi.
TI§NI (a). E x p r. A munci pina ti$nesc ochii =
a-§i e^uiza puterile. - A se istovi.
ti§P4U n. - Vin prost; bulearca.
TI§PAU n. - Noroi alunecos.
TI§POAGA f. - Vin prost; bulearca
TI§POAGA f. - Femeie desfrinata.
TITIGOI m. - Pitigoi.
TITII (a) - A tremura (de frica).
f IT I§OARA f. - Tita mica.
TITUCA f. Dragul mamei ingerafi Da cum de
mi te indurafi §i ffiuca mi-o lasafi ? (S. F.
Marian). - Titi^oara.
TIU n. - Timacop.
TIU n. - Hadarag la imblaciu.
TIVLI (a) - A scoate sunete stridente.
TIVOAEf. - Tulpina de ceapa care face saminta.
TIVOAE f. - Jghebulet la gura ulciorului.
TIVOAE f. - Jgheab la tease.
TOACA f. - Joe de copii (cu nasturi).
TOALA f. - Tol.
TO AL A f. - Covor (tesut).
TOALA f. - Laicera? (pe laita).
TOALA/ - Traista din care se da mincare (ovas,
orz) la cai.
TOALA INFLORATA f. - Covor.
TOAPA f. - Mirtoaga (cal).
TOAPA f. - Femeie prost crescuta; badaranca;
mitocanca.
TOC m. - Sarut.
TOCAIALA f. - Tocait.
TOCONI (a) - A ciocni (paharul).
TOI n. - Planta erbaceie parazitara care create
in jurul tutunului. x
TOI m. E x p r. Pe toi = pe nevazute. - Furi§.
TOL n. - Paretar.
TOL n. Peste cuprinsul intreg al chervanelor
erau aruncate foluri groase de cinepa. (C.
Hoga§). Stapine, afierne un fol aici, in mijlocid
323
ogrdzii. (I. Creanga). - Tesatura de lina, dar mai
ales de cinepa de a§temut pe jos, pe laiti.
JOLIC n. - Laicera§ pe laita.
JOLIC n. - Covora§ (din tort de cilti) pentru
podea.
fOLICA f Pe pomostinea carului se pune о
rogojind, ori mai curind un fol sau folica. (T.
Pamfile). - Tol.
TOLINA f. Alei, tolina се-mi e$ti, zise fata
imparatului, da bine m-ai vindut. (I. Creanga).
A, folina, auzi се-mi face, Las’c-oi dobzdla-o
eu. (C. Negruzzi). - Nume de ocara pentru femei.
JOLINC n. - Laicera§ pentru laita.
TOLINCA f - Laicera§ cu ornament ales, la
margini cu ciucuri.
TOLINCA f Luara tolincile rupte de pe lavifi
§i invelira pe loana. (M. Sadoveanu). - Tol.
TOLI§OR n. - Procovat (pentru vorniceii
calari).
JOLI§OR n. - A§temut pe podea.
TOLI§OR n. - Tol mic.
TONC n. - Cle§te de scos cuie.
TONTOROI adv. E x p r. A sta (copilul)
tontoroi = a sta pe picioare. - CopaceL
JONTOROI m. Ei, mai nepoate, ce mai zici?
Sint fonforoi ori ba? (V. Alecsandri). -
Nebunatic, zburdalnic.
TOP n. - Pulpa de gaina, §old.
TOP n. - Picior de gaina, scurma.
TOP£N m. - Copii mic, care inca nu vorbe§te.
TOPIC interj. Pe care ulifd m-oi invirti $i la
orifice ceas m-oi afla... el, fopic, inaintea mea.
(T. Pamfile). - Uite, iata, vine.
JOPIRCA f Iaca ma! Nu cumva s-o boierit
fopirca? (V. Alecsandri). - Topirlan.
JORTURI m. - Turturi, franjuri.
TO§CA f - Saculet.
JO§CAf Colinddtorii mai au§i... traistelesau
fo^tele pentru adunat colacii, covrigii $i
poamele. (T. Pamfile). - Saculet, torba.
JO§CA adj. Ii mai intinde $i о punga foqcd de
bani. (I. Creanga). - Plina, doldora.
JOTONAT adj. - Impopotonat.
JUBOC n. - Tulpina de ceapa care face saminta.
TUC, TUC interj. - Strigat cu care se cheama
porcii la mincare.
TUC ALA f. Da nevoia di (ucali Ni-o facut
pindza rari. (TD). - Sucala.
TUCHERCI f. pl. - Bomboane.
TUCH1 n. - Mot de par pe fruntea barbati lor.
TUCHI n. - Fire de lina colorata scoase special
fla suprafata covorului (la miturca, §atranca).
I______________________________________
TUCUJJLANn. - Ba§tina§, mo§tean.
TUFLAU n. - Tulpina de ceapa care face
saminta.
TUFLIC n. - Jghebulet (la gura ulciorului).
TUFLIC n. Unui ara, Doi se miara, Patru-
mping $i la urma un fuflic. Porcul. (Folclor). -
Codita.
’ r
TUFLUC n. - Cirliont, mot de par pe fruntea
barbatilor.
TUG n. Umbli pina acolo о saptamina. Te duci
о vreme cu fugu. Pe urma umbli pe jos. (M.
Sadoveanu). - Tren.
TUGLUI m. - Virf de stog ascutit.
TUGOI n. - Pitigoi.
TUGUE§ n. - Miner la sertar.
TUGUI n. - Virful conic al diferitelor obiecte.
TUGUI n. - Jghebulet la gura ulciorului.
TUGUI n. - Miner la sertar.
TUGUIA (a) - A face sa se tugueze.
TUGZIG n. - Ferastrau transversal; beschie.
TUHAL m. Ace$ti peri... trebuie sa-i puie in
niscaiva fuhali sa-i triniata la alti oameni. (V.
Draghici). Se tinea saracia de el ca scaiul de
oaie. Vorba ceea intra-n casa cu traistuta $i n-o
putea scoate cu fuhalul. (§ezatoarea). Doud card
incarcate cu fuhali suiau drumul iezaturii din
bdtatura morii. (M. Sadoveanu). - Sac mare
(pentru faina, cereale).
TUHAL m. - Sac mare (peste 70 kg).
TUHARI m. pl. - Posmagi.
TUHAI (a) - A sili pe cineva sa lucreze din greu.
TUHAI (a). Cinesescoala mai dimineafa acela
e mai mare in sat la ei, de-i horopse^te $i-i
fuhde^te mai rau decitpe vite. (I. Creanga). - A
hartui, a pune la munci grele.
TUJA f - Saniu§.
TUJULUC n. - v. Tuja.
TULUC m. De-abia mi-i lua pe Gerila de fuluc
$i l-ii purta cu nasulpe la soare, doar s-a incalzi
citu$ de cit. (I. Creanga). - Mot, ciuf.
TUMBURUC n. - Miner la sertar.
TUMBURUC n. - Git la ceainic, la alte vase.
TUMBURUC n. - Gamalie (de ac, de altceva).
TUMBURUS n. - v. Tumburuc.
TUP interj. Cu&nufa mea cu narav... A facut fup
pestegard. (S. F. Marian). Privifi-i... de-abia dafi
afara din slujba §i, fup in opozifie. (N.
Alecsandri). - Exclamatie ce insote§te о saritura,
un salt; exprima о schimbare brusca de atitudine.
TUR, TUR interj. - Strigat cu care se cheama
puiii, gainile la mincare.
TURA (a se) - A se urina (copii bolnavi).
324	Т
TURCAN т. - Greier.
TtJRCA/ - Pana de lemn.
TURCA f. - Beti§or ascutit la ambele capete in
jocul de-а turca.
TURCANEASCA adj. Cea mai mare parte
poartacu^me turcane^ti. (C. Negruzzi). - Facuta
din piele de oaie turcana.
TURCHINAR n. - Tapoi pentru cladirea
stogului.
TURCI f. pl. - Orcicuri (la caruta).
TURLOAE f. - Jgheab la tease.
TURLUI n. - Git lung §i ingust la ulciorul de lut.
TURLUI-TURLUI interj. - Exprima trilul
ciocirliei.
TURLUI (a) - A curge incet §i putin; a se urina.
TURLU§I m. pl. - Cirlionti.
TURTUR m. Crengi de turturi incarcate. (V.
Alecsandri). - Picatura de ploaie (inghetata).
TURTUREL m. - Pui$or (de gaina).
TURTURI m. pl. Stapina de casa... cu capul
slobod invaluit intr-o grimea tot alba $i cu turturi
mici de margele ro$ii pe margine, trebaluia nu
$tiu ceprin cerdacul larg din fa{d. (C. Hoga§). -
Franjuri.
TURUI, TURUI interj. - Strigat cu care se
cheama puiii, gainile la mincare.
TURUI (a) - A $uiera (din turuiac).
TURUIAC n. - Jucarie pentru copii care
produce sunete monotone.
TURUIAC n. - v. Turuitor.
TURUIE§ interj. - Strigat cu care se cheama
puiii la mincare.
TURUITOR n. - Fluieratoare (planta).
TURUNA§ m. - Pui§or (de gaina).
TU§, TU§ interj. - Strigat cu care se indeamna
magarii la mers.
TU$CA f. - Ardei mic, iute.
TU§CA f. - §tergar rasucit §i innodat la un capat
injoculde-a tu§ca.
TU§CA f. - Lina de calitate superioara.
TU§NE f. - Jgheab la tease.
TU§NI (a). Trece-o umbra fugitoare ее (u$nea
sd se ascunza. (M. Eminescu). - A ti§ni.
TUT adj. A ramas tut. (DD). - Sarac gol-golut.
TUTA f. - Catelu§. ’
TUTOI m. - Stuf fraged, fara frunze.
TUTUIAG n. - Sisiiac.
TUTURAN m. - Pui§or (de gaina).
TUTURMAC n. aist tuturmac insamni un
bat mititel ratizat. (TD). - Bat scurt, retezat la
ambele capete in jocul de copii tuturmac.
TUTURUG m. - Copii adorat.
и___________________________________________
TUTURUG adv. Tistarul statea in doua picioare
futurug. (DD). - Vertical.
TUVLOAE f. - Tulpina de ceapa care face
saminta.
TUVOI n. - Jgheab la tease.
TUVULIC n. - Fluiera§ mic din lozie.
TUVUL1C n. - Fluiera$ din salcie sau din lut.
u
UCIDE (a). Dupa ce a strivit toate spicele ...
ucide $i paiele. (T. Pamfile). Voia la d-voastra,
domniqorule, raspunse mo^neagul, scofimd din
ni$te desagi... о capita de usturoi§ipregatindu-
se a-i ucide cdfeii intr-o scdfpd de lemn. (C.
Hoga$). - A strivi, a zdrobi.
UCIDE (a). Dupa ce m-au palit cu vislele in
cap, m-au doborit la mai $i m-au ucis cit au
poftit. (M. Sadoveanu). - A bate, a lovi rau.
UCIDE (a). E x p r. A ucide pe cineva cahla =
a-1 bate cahla. - A ameti.
UCIGAN m. Prapastia ceea era hotarul intre
imp dr dp a uciganilor $i impdr afia zmeilor. (E.
Sevastos). - DiavoL
UCIGAN m. - Drac; vrajma§.
UCIG|IU§ m. - Uciga§.
UCIGANII / pl. - Crime.
UCRAINCAJ. - Camara femeiasca cu altita.
UCRAINIZA (a) - A supune ucrainizarii.
UCRAINIZA (a se) - A adapta limba, cultura
§i obiceiurile ucrainenilor; a deveni asemanator
cu ucrainenii.
UCRAINIZARE f. - Activitate de a face sa
adopte limba ucraineana.
UCUS n. 7 Otet.
UDATOARE f. - Stropitoare.
UDATURA f. Foarne mi-i ... Dac-ai avea
putintica uddtura. (V. Alecsandri). - Mincare
(frugala).
UDATURA f. Uddtura de mincat. (DD). - Fel
de mincare care, de obicei, se serve^te primul:
ciorba, supa.
UDEALA f. - Vreme slotoasa, cind ninge §i
ploua.
UDITA f. - Undita. 4
UDMA f. - Umflatura a ganglionilor limfatici.
UDMAf. - Umflatura pe corpul calului.
UDNITA/ - Undita.
UGILI (a) - A se amari, a se mohori.
UGILI (a) - A face sa se ve^tezeasca, sa se
и
325
ofileasca.
UGILI (a se) - A-§i pierde vlaga §i fragezimea;
a se ve^tezi.
UGILI (a se) - A-§i pierde prospetimea fizica, a
se ofili.
UGILIRE f. - Tristete, amaraciune pe suflet.
UGILIRE f. - Ve§tezire, ofilire.
UGILIT adj. - Care se afla intr-o stare fizica
apasatoare.
UGILIT adj. - Cu smerenie, smerit.
UGNIT adj. Se uita omul ugnit la dinsa, darnu
zice nimic. (T. Pamfile). - Mirat, uimit.
UIMI (a). Md uimefti, daca nu mintui... Ah, ce
fioros de dulce de pe buza ta cuvintu-i. (M.
Eminescu). - A zapaci, a buimaci.
UINITA f. - Undita.
UITIT adj. Nu-nteleg, soro, се-am patit de vreo
doudzeci de ani incoace, sint cam uitit. (V.
Alecsandri). - Uituc.
UITIT adj. Zi mai bine, uitit ca un poet. (V.
Alecsandri). Privind uitit pe apa Prutului, ifi
ndbufe dorul. (A. Vlahuta). Omul se uita spdrios
fi uitit la Dan. (M. Eminescu). - Distrat, dus de
ginduri.
UITUC1E f. - Uituceala.
UJILIT adj. Nemaiputind suferi foamea, incep
a marnai ujilit printre gard. (I. Creanga). -
Umilit, amarit.
UJLUD n. - Ghinda.
ULAMA f. - Ciucure de matase sau de lina (la
peme, perdele).
ULCEALUCA f. - Cana (pentru apa).
ULCELUCA/ - Cana de lut, de metal de baut
apa.
ULCELU§ n. - Cana (de portelan); cea§ca.
ULCICA/ - Ulcior (de lapte).
ULCICA f. Fdcurd о ulcicd cu papard. (M.
Eminescu). - Oala mica.
ULCICA f. - Cana de apa.
ULCICA f. - Cratita (de aluminiu cu coada
lunga).
ULCICA (de schija) - Oala.
ULCICUTA f. - Oala de tuci.
ULCICUTA/ - Cana de lut (pentru apa).
ULCICUTA/ - Cana de portelan.
ULCIOR n. - Virtej de apa.
ULCIOR RATUND n. - Oala (de lapte).
ULCIOR IMBRACAT n. - Damigeana.
ULCIOR IMPLET1T n. - Damigeana.
ULCIOR INGRADIT n. - Damigeana.
ULCIOR MARE n. - Ulcior pentru apa.
ULCIOR CU TEAVA n. - Ulcior de lut cu
9
toarta §i jghebulet la gura.
ULCIOR CU GURA LARGA n. - Ulcior de
lut cu jghebulet la gura.
ULCIOR DE BOR§ n. - Ulcior de dus mincare
la cimp.
ULCIOR DE VACA n. - Ulcior de lapte.
ULCIOR DE VIN n. - Ulcior de lut pentru vin.
ULCIOR CU BURLUI n. - Ulcior de lut cu
jghebulet la gura.
ULCIOR CU TUGUI n. - Ulcior de lut cu
jghebulet.
ULCIORAR m. - Prepeleac; olari.
ULCIORU§ n. - Ulcior (pentru apa).
ULERIE f. - Holera tepoasa.
ULI, ULI interj. - Strigat cu care se cheama
gi§tile, curcile ori hulubii la mincare.
ULICIOARAf. Ulicioara-i strimtd fi, din ziduri
vechi, Vorbe, ris fi plinset suna in urechi. (M.
Eminescu). - Stradela.
ULITURA f. - Pasare de casa, cobaie.
ULITAR m. Eu in cap cum sd пи-fi sar, Daca
efti un ulitar. (S. E Marian). - Haimana.
ULITARNIC adj. Nu e bine sd se duca (femeia)
nicaieri de acasa, ca sd nu se faca copilul
ulitarnic. (S. F. Marian). - Haimana, ulitar.
ULITA f. In piata ne rupem cirduri, apoi ne
despdrpm pe uliti, f-apucdm fiecare spre case.
(A. Vlahuta). Calugarul nostru trece ... prin
lungile fi intunecoasele uliti. (M. Eminescu). -
Strada.
ULITA f. E x p r. A bate ulitele = a umbla
brambura, a hoinari. Durduind veneau caldrii
ca un zid inalt de sultfi, Printre cetele pagine
tree, rupindu-fi large uliti. (M. Eminescu). -
Strada.
ULMA (a). A ulma urmele cuiva. (DD). — A
adulmeca.
ULNITA f. - Undita.
ULUC n. - Troaca (la gaini).
ULUC n. - Co§ la caruta.
ULUC n. - lesle.
ULUC n. - Rindea de facut jgheaburi.
ULUC n. - Rindea cu dalta mica.
ULUC n. - Covata de plamadit.
ULUC n. - Vas special pentru sarat ca§ul.
ULUC DE COPT PINE n. - Covata
ULUC DE SCURS APA n. - Burlan.
ULUCA$ n. - Troaca (la gaini).
ULUCA$ n. - Jgheab la tease.
ULUCEL n. - Teica de baut apa de la un put in
fata.
ULUCEL n. - Troaca (pentru gaini).
326
и
ULUCEL п. - Jgheab la tease.
ULUCEL DE PUS SARE n. - Solnita (de lemn
pe perete).
ULUCI (a) - A prevedea cu un uluc de-а lunguL
ULUI (a) - A se rataci.
ULUI (a) - A-§i pierde cuno§tinta.
UMA f. - Pamint impietrit.
UMAR n. - Greaban (la cal).
UMAR n. - Fiecare din cele patru lemne
verticale la loitre.
UMAR n. - Frintura de ciorchine de strugure.
UMAR n. - Sold la cal.
UMARARI n. - Fiecare din cele doua stinghii
laterale la ferastraul cu rama.
UMARARI n. - Lemne verticale la loitre.
UMARUL OSIEI n. - Opor. Cind se
innamoleqte carul, taranii zic cd s-a innamolit
pina la opor. (Fr. Dame).
UMBARA f. - Umbra.
UMBLATOR adj. - In buestru, cu mers repede
§i leganat.
UMBRA (a). Plopu^or frunza rotunda, lan sd-
mi faci netted umbra, Sd ma umbrez la umbra
ta, Eu cu mindrulita mea. (Folclor). - A face, a
tine umbra.
UMBRARI n. - Umbrela.
UMBRA f. - Umbrar pentru vite.
UMERAR n. - Umera§, cuier.
UMFLA (a), §i-ti ia tot ce-i cade-n mind: Rata,
gisca, daca ai, Ba te umfla $i de chicd. (Folclor).
- A apuca.
UMIZI (a). Cind se umizia de ziua. (C.
Negruzzi). - A se miji.
UMPLUTURA f. - Mu§uroi de tarina la
radacina porumbului.
UNCHIA§ m. Unche§ul Haralambie, fratele
mai mare al mamei, ... venea la tirg, ca sd ma
cerceteze. (M. Sac oveanu). - Unchi.
UNCROP n. Uncropul urmeazd totdeauna a
doua zi dupa masa-mare. (S. F. Marian). In ziua
de uncrop, Chirica zice lui Ipate. (I. Creanga).
Cd la noi sint cununii... §i sarim in hop §i trop,
Cd eziua de uncrop. (V. Alecsandri). - Petrecere
a doua zi dupa cununie sau dupa “masa cei
mare”. (CADE - “Mold., Bucov.,” DLR -
“Reg.”, DEX - “Pop”.).
UNCROP n. Dintii ... dimineata ii incleia de-i
punea in gura, iarsara ii descleia cu uncrop $i-
i punea pe masa. (I. Neculce). Atunci vine $i
imparatul cu о multime de oameni; cu cazmale
ascutite $i cu cazane piine cu uncrop. (I.
Creanga). Au intrat in casa $i au gasit oalele cu
uncrop clocotind la foe. (I. Sbiera). - Apa
clocotita. (CADE - “Mold., Bucov”, DLR -
“Reg”, DEX - “Pop”.).
UNCROP n. - Apa calduta.
UNCROPEALA f. Ti-s draga? - Da! li
raspunse el inchizindpleoapele invaluit in co§ul
pieptului de uncropeala dulce. (M. Sadoveanu).
- Mole§eala, toropeala.
UNCROPELh. Pentru cei ce au be^ica cea rea,
se moaie in uncropel. (S. F. Marian). - Apa
calduta.
UNDA (a). Cind unda caldarea de varsa ... baga
mina in caldare de potolea undele §i nu se
vatama. (Dosoftei). - A clocoti.
UNDA f. E x p r. A da in unda = a incepe sa
fiarba. - Clocot.
UNDELEMNIU adj. - Verde-galben-deschis.
UNDELEMNIU adj. - §aten.
UNDER n. - Prajina cu care se impinge luntrea
in ape mici.
UNDITOARE f. - Patul de unde se pescuie§te
cu undita.
UNDITOR m. - Pescar cu undita.
UNDITA f. - Halau.
UNDREA f. - Decembrie (luna).
UNEL n. - Inel.
UNGE (a). Unge to(i parefii cu singe. (I.
Creanga). - A murdari.
UNGE (a). E x p r. A unge cuiva ochii=a amagi.
- A in§ela.
UNGHE/ - Gheara la pasare.
UNGHER n. Gindurile mele necontenitse intorc
cu drag catre acei pared, cdtre acele unghere
de cari ma leaga copilaria. (N. Gane). Pa$ii il
aduceau, prin soarele auriu, tot spre unghend
zidurilor, la banca vinata de brad. (M.
Sadoveanu). Teancuri de troftoloage aruncate
in nereguldprin cele unghere ... era toata averea
sfinfiei sale. (I. Creanga). In odaie prin unghere
s-a (esut painjenif. (M. Eminescu). - Colt.
UNGHERARI n. - Echer triunghiular de
timplarie.
UNGHET n. Foaie verde de rachita, Ce stai,
lele, ingramadita, ... Gramadita intr-un unghet.
(Folclor). - Ungher.
UNGHIE f. - Cirlig la cange.
UNGHIOARA f. - Dalta de dogarie cu lama
semicirculara.
UNGHITA.f. - Undita.
UNGUREAN m. Generalul cel mai falnic al
dirjilor ungureni, Hroiot, ros de-nver§unarea ce
avea pe moldoveni ... (C. Negruzzi). Se cobor
и
 327
la vale Trei turme de miei Cu trei ciobanei, Unu-
i moldovan, Unu-i ungurean $i unu-i vrincean.
(V. Alecsandri). - Maghiar, persoana din
populatia istorica de baza a Ardealului
(Transilvaniei).
UNJER n. - Ujer.
UNITA fi - Undita.
UNIU adj. - Monocrom.
UNIVA adv. - Undeva.
UNIVAI adv. - v. Univa.
UNSOARE fi - Unt.
UNSOARE f. - Grasime comestibila.
UNSOARE f. - Grasime de pore topita, sleita.
UNSURA (a) - A se murdari, a se pata de
unsoare.
UNTARAS n. - Putinei.
UNTARITA/ - Putinei.
UNTDELEMN n. - Zaitin. Sd nu poftifi sd fifi
pretutindenea zaitin pre apa. (D. Tichindeal).
UNTELNITA f. - Putinei.
UNTITA fi - Undita.
UNTOAICA f. - Putinei.
UNTOAICAf. - Planta medicinala.
UNTURA f. - Slanina.
UNTURA SLEITAf. - Grasime comestibila (de
pasari, de pore) topita, sleita.
UNTURA SLIITA f. - Untura.
UNTUROS adj. Toamna cind oile se hrdnesc
cu frunze uscate... brinza iese mai unturoasa.
(T. Pamfile). - Gras.
UNULITA pron. Chiar n-ai nici о masea
stricata, mo$ Trifan? - il intrebasem odata. -
Nici unulifa, dragu baditei. (DD). - Una.
UNZI (a) - A da cu var, a varui.
UPORCA f. - Vergea de fier intre coamele
plugului.
URAT n. Sd deie colac flacdilor ... cind vin cu
uratul. (§ezatoarea). Cei mari,fldcdii fi oamenii
in virsta umbla... in aceastaseara (deSf. Vasile)
cu uratul sau cu plugu^orul. (S. F. Marian). -
Felicitare, urare la ferestrele gospodarilor in seara
de Anul Nou.
URATURA f. - Uritenie.
URCICA f. - Orcic (la caruta).
URCIUC n. - v. Urcica.
URCIUCAR n. - Lat cu care se prinde §treangul
de orcic.
URDAR n. - Vas in care se face sau se tine urda.
URDAR n. - Unealta cu care se mesteca zerul
la prepararea urdei.
URDAR m. - Cioban care urde§te.
URDA f. - Mincare din seminte de floarea-
soarelui, zahar §i apa.
URDEALA f. Operatia mestecarii ... cu
tdujerul... se cheama urdeala. (T. Pamfile). -
Pregatirea urdei.
URDI (a). Ceaun de urdit. (DD). - A face urda.
URDI (a) - A fierbe zerul pentru a face urda.
URDI (a se) - A se preface in urda (zer).
URDIE/ - Loc unde au fost stini §i se urdea.
URDIE f. $i iar s-au intors la urdie la Tutora.
(I. Neculce). Frafii taie drumuri largi in ordiile
pdgine. (M. Sadoveanu). Bddiule, te fine bine,
Cd urdia-ntreagd vine! Turcii vin gramada
claie...(N. Alecsandri). - Armata, hoarda.
URDIE/ Am adunat sujete Cu ce sd fac sd rida
pre Pan $-a lui urdie. (C. Negruzzi). Ai fi zis cd
imense fi negre urdii de fan tome uria$e urcau,
in rinduri strinse, pe inalte trepte de haos. (C.
Hoga§). - Muitime, gloata.
URDIE f. - Toalpa.
URDINA (a). (Slujitorii) tineau drumul de cai
de olac fi de hrana... cu multa nevoie de turci
ce urdinau in sus fi in Jos. (N. Muste). - A alerga
incoac^, incolo.
URDZI (a). Dupa fi s-o urdzit satu. (DD). - A
se intejpeia.
URDZI (a). Muzica о urdzit о sirbi. (DD). - A
incepe sa cinte.
URDZITOARE/ - Unealta de depanat tortul.
URDZITORI n. - Unealta de depanat tortul.
URDZOAICA f. - Arpagic.
URDZUC A (a) - A urzica.
UREADNIC m. - In Moldova medievala,
slujba^ care cirmuia un ocol.
UREADNIC m. Orinduitor, dregator; dregator
manastiresc; dregator de granita. (I. Bogdan).
Folosit in documentele Cancelariei de Stat a
Moldovei intr-un hrisov al lui Stefan cel Mare
din 12.08.1457: Наш боярин - урядник. -
Dregator, orinduitor.
URECHE fi - Parte a coasei in care se fixeaza
topori§tea.
URECHE fi - Parte a hirletului in care se fixeaza
coada.
URECHE / - Margine indoita a hirletului pe
care se apasa cu piciorul.
URECHE/ - Cirlig la cange.
URECHE/ -Cheutoare de care se prinde toarta
caldarii.
URECHE/ - Muchie a toporului.
URECHE/ - Miner la ferastraul cu coarda.
URECHE/ - Ratez la lada.
URECHE/ - Curea la imblaciu.
328
и
URECHE f. - Lat la capatul unui §treang ce se
leaga de orcic.
URECHERNITA/ - Circaiac.
URECHI f. pl. - Ochelari la capastru.
URECHILA f. - Persoana cu urechile mari.
URET n. - Uratura, haitura.
URGIOS adj. - Urit.
URI (a). El ii ure$ti drum bun. (DD). - A dori.
URIC n. Sd afld un uric al lui Alixandru voda
la manastire la Barnovschii $i serie din vdleat
6906. (Gr. Ureche). Pre noi ne-a adus aici
slavitul §tefan batrinul $i ne-a a$ezat la apa
Siretului, dindu-ne ocina §i uric. (M.
Sadoveanu). Vezi diplomele mele, urice, spite
lungi. (C. Negruzzi). Dovezile §i uricilepot arde
odata cu toate gospodariile razd^imii. (M.
Sadoveanu). - In Moldova in evul mediu: 1.
Mo§ie daruita de domnitor §i care se bucura de
privilegiu ereditar. 2. Act de proprietate sau de
donatie acordat cuiva. 3. Document, hrisov,
diploma, zapis.
URIC AR n. - Culegere de urice, de documente
vechi.
URIC AR m. Uricarul ... i$i subsemna numele
undeva in coadd. (В. P. Ha§deu). Axinte
Uricariul in 1702 devine pisar la cancelaria
domneasca... Nu i se cunoa^te nici numele de
familie, ci numai porecla derivatd din slujba
(uricar, pisar) pe care a practicat-o in tot cursul
vietii: Uricarul. (Istoria literaturii moldovene§ti,
vol. I). - Scriitor de urice, pisar.
URICHELNITA f. - Curea la capeteala.
URIE§ESC adj. Inzestrat cu о inchipuire
urie^easca. (M. Eminescu). Fantomd mindrd,
urie^ eased. (V. Alecsandri). Sun etui unui clopot
urie$esc. (M. Eminescu). - Uria§.
URISI (a) - A afurisi, a blestema.
URI§E n. pl. О vinit ii in Copanca vo trii
cdlugari cu uri^ili §-oprins a gramddi oamenii.
(DD). - Documente, hrisoave. URI (a se) - A se
uriti, a se ofili.
URITURA/ - Uritenie.
URLATURA f. - Urlet razlet.
URLATI m. pl. E x p r. A imbla pe urlati = a
umbla in dodii, a umbla hai-hui. - Oriunde.
URLATI m. pl. E x p r. A se duce pe urlati = a
§terge-o, а о rupe la fuga. Scdpind cu mare greu
din minile lor... a lasat $i bani §i tot §i s-a dus
pe urlati dupa ceilalti. (1. Creanga). - Aiurea.
URLUE§ m. - Uria§.
URLUI (a) - A vorbi mult §i fara rost, a trancani.
URLUIT n. - Urluiala.
URLUIT adj. - Zapacit.
URMA f. Culegim urma. (DD). - Rama^ite de
fructe, legume.
URMATORI n. - Punctator de facut semne pe
metal.
URS m. - Miez de harbuz.
URS m. - Bot de mamaliga imbibat cu brinza
de oaie.
URS m. - Ursoaica (in pod).
URSALIU adj. - Cafeniu.
URSARI m. - Rom, tigan.
URSIOR n. - Ulcior pentru apa.
URSIOR CU TIVOAE n. - Ulcior de lut cu
toarta §i jghebulet la gura.
URSIT n. О murit de ursit. (DD). - Farmece.
URSITA/. - Febra vitulara.
UR§I m. pl. - Stilpi (in apa) de care se leaga
lotcile.
UR§I (a) - A se obraznici.
UR§I (a) - A scinci.
URSI§OR adj. - Cafeniu-inchis.
URSOAICA/ Nu-i un hogeag; eozidirepiezi^d
carese cheama “ursoaica” in Tara-de-Sus. (M.
Sadoveanu). - Co§ mic orizontal sub acoperi^,
care indreapta fumul spre hogeag.
URSOICUTA f. - Cahla (la soba).
URUIOC n. Ata de taiet mamaliga se face din
uruioc. (§ezatoarea). - Capat de urzeala ramas
de la tesut.
USCAT n. - Seceta.
USCAT adj. - Cafeniu-deschis.
USCA^IUME f. - Seceta.
USCATURI f. - Posmagi.
USCATURIf. - Biscuiti de casa.
USNA f. Clopotul cel mare niciodata n-a sunat
intr-o usnd fara sd puie tot ora$ul in mincare.
(C. Negruzzi). - Marginea rasfrinta a unui clopot.
USTENEALA f. Fara de usteneala $i fara de
post §i fara de lacrimi ... vor sd agiunga ceriul.
(Varlaam). - Osteneala.
USTIE f. - Marginea de sus a vasului.
USTIR m. - Platica.
USTUROIE§ m. - Stinjenel.
U§A CEI MARE f. - Poarta.
U§A HARMANULUI f. - Poarta.
U§A OCOLULUI f. - Poarta.
U§AG n. - Toe la fereastra.
U§ANCA f. - Caciula cu urechi.
U§ATCA/ - Co§ de lozie.
U§A/ - Poarta (din scinduri, nuiele).
U$A LA OGRADAf. - Poarta.
U§ARNIC m. - Care umbla printre case (copii).
U-V	329
U$ARNIC m. - Care i§i schimba stapinii (ciine,
pisoi).
U$CA/ - Ravac.
U$C1OR m. - U§or (la u§a).
U§E f. - Cahla.
U$ER m. U$er mare, purtatoriu de grija tuturor
solilor^i talmaci striinilor la jiudet. (Gr. Ureche).
Iferul Amiras inainte de domnia lui Grigore
Matei Ghica ... nuse cuno$tea. (N. lorga). - In
Moldova medievala, dregator de curte, care avea
sarcina de a primi solii §i de a-i introduce la
domn; functie ocupata de acest dregator.
U$ERNIC m. Sco{i sufletul din om cu
obrazniciile tale, uremic ce e$ti! (I. Creanga). -
Hoinar.
U$INIC n. - Ur§unic, catifea.
U§t§OARA/ - Ochi mobil la fereastra.
U$NA/ - Bucata de lemn pe marginea luntrei.
U$ORI m. pl. - Toe la fereastra.
U$ULITA f - U§ita (la cenu§ar).
U$UTA f. La pivnita-o pus щи(а Pe щЩа-о
pus lacata, Deasupra stinca de piatra.
(§ezatoarea). Am о cdsujd $i n-are и§и{а. Oul.
(A. Gorovei). - U§a mica.
U$UTA LA SPIRHATf - U§ita la plita.
UTE$I (a) - v. A ote$i.
UTI, UTI interj. - Strigat cu care se cheama
ratele.
UZOARE / pl. - Altite la ie. '
UZOR n. - Ornament pe tesatura.
UZOR n. Avem uzor, cari ni uitam f culori, cit
boghi trebu, ffeli di floari. (TD). - Model,
izvod.
UZOR n. - Ornament de lemn la strea§ina.
UZOR n. - Model de tesatura sau cusutura,
izvod; infati§area covorului tesut. (DD).
UZOR n. De-atitea ori Fiind spalate, S-a ros
' de-acum uzorul §i, alb, bumbacul, S-a rarit in
.spate $i nu le-a imbracat demult Feciorul. (Gr.
Vieru). - Ornament pe о tesatura, pe о cama§a
din aceasta tesatura.
UZOR INCHEET n. - Desen reliefat, ca un
romb, pe о tesatura in patru ite.
i UZOR NEINCHEET n. Tas tol in patru ite, da
J in uzor. - Ornament ca о linie curba, pe о tesatura
i in patru ite.
J
L
VAC n. Povestea dispri vacu meu. (TD). - Trai,
viata.
VACALIEf. Dop di vacalii. (ALM). - Pluta.
VAC^R m. ~ Mulgator.
VACATIIf pl. - Salcimi.
VADA f. - §antulet prin care vine apa la
instalatia de stropit.
VADEA f. Inteleg sd se deie faranilor pamint
cu un pre^ mai mic §i cu piata in vadele, casdse
simtd omul stapin. (Gh. V. Madan). - Rata.
VADEAf. Ginde^te-te cd mine ii vadeaua birului
§i vine sd ne implineasca. (A. Vlahuta). De batut
nu putea sa-l batd, de alungat iardf nu, pentru
cd nu sosise inca vadeaua. (I. Sbiera). - Soroc,
termen.
VADRA/ - Dans popular moldovenesc, care
se joaca simbata sara inainte de nunta.
VADRA/ - Caldare.
VADRAf. - $i§tar (de tabla).
VADRA/ - Vas in care se incheaga ca§ul.
VADRA/ la Ileana vadra-n mind... §-apucara
prin grddina... Prin gradind La fintina. (T.
Pamfile). - Vas din doage cu toarta de adus, scos
apa.
VADRA f. Add-о vadrd de Cotnar! (V.
Alecsandri). A strigat sd mai scoata о vadrd din
cel vechi. (A. Vlahuta). - Veche unitate de
capacitate egala cu zece ocale; vadra de Moldova
era mai mare - 15,2 I decit cea de Muntenia -
12,88 /; vadra de vin.
VADZONCA f. - Vas de lut cu / pemru flori.
VAGANOS n. - v. Gavanos.
VAH interj. Altii in visuri de indltare Se pling
de-о parte cu ah! §i vah. (V. Alecsandri). - Vai.
VAHA/ - Bara pentru ridicarea unei greutati.
VAHA/ - Cintar de mina (cu doua talere).
VAICAR n. Erau ni$te tipete $i ni$te vaiedre,
de-ti rupea inima dejale. (§ezatoarea). - Strigat
de durere.
VAIERA (a) - A se vaita.
VAJNIC n. - Pirghie pentru ridicarea unei
greutati. >
VAJNITA/ - v. Vajnic.
VAJNICUf (a) - A ridica cu vajnicul.
VAL n. - Gavan la grebla.
VAL n. - Ghivent la §urub.
VAL n. - Tavalug de farimitat bulgarii.
VAL n. - Broboada subtire.
VAL n. - v. Tavaluc (de treierat).
330
VAL n. E x p r. A fi prea in val = a fi prea
framintat, agitat. Era pre in val. (I. Neculce). -
Tulburare.
VAL n. E x p r. A da val = a navali. A$e le da val
cit sd pare cd ar trece turcii cu cai preste dintii.
(1. Neculce). -Navala.
VALAH m. la aceasta voia mea este ca ori cu
cine doriti impacafi-va cu ei §i negustoriti §i
hrdniti-vd, sau cu moldovenii sau cu valahii (c
молдовени или с власи).- Vlad Dracul, domnul
Valahiei (1431). La DRH D 1. Comisia centrald
i$i va avea sediul la Focsani. Ea va fi compusd
din 16 membri, 8 moldoveni §i 8 valahi...
Moldovenii §i valahii vor fi cu tofii egali in fata
impozitului... Moldovenii $i valahii ... se vor
bucura deopotriva de drepturile politice... Nimeni
nu va putea fi alegdtor ... dacd nu este nascut
sau naturalizat moldovan sau valah... (Art. 27,
44,46 §i Anexa Conventiei dintre Puterile garante
privind “Principatele Moldovei §i Valahiei”, Paris,
19.08.1858. - Nume al populatiei de baza a
Valahiei (Ungrovlahiei); roman din 1866.
VALAH adj. Mester valah, azinume defintind...
(N. Labi§). - De origine valaha, din Valahia (azi
Romania).
VALAHA f. - In lucrari de lingvistica pina in a
doua jumatate a veacului al XlX-lea - denumirea
limbii vorbite de valahi (munteni), populatia de
baza a Valahiei (azi Romania): Elementele limbii
daco-romane sau valahe (Gh. §incai, 1905). Intr-
o lucrare aparuta la Paris in 1836 F. G. Eichhof
scria despre “Limba valaha, vorbita intr-un colt
al Turciei europene (Valahia) ... care prin
amestecul ei cu limba slava, a capatat о forma
cu totul speciala”. Pentru ca in 1854 prestigiosul
lingvist german Fr. Diez a scris despre “limba
valaha”, dinsul a fost facut membru al Academiei
romane (1872). inalte foruri conducatoare sint
con§tiente ca limbile est-romanice se numesc
diferit: “moldoveneasca, vlaha etc.” (Zece
programe ale Guvernului roman).
VALA$NIC m. - Veterinar.
VALCUf (a) - A tavalugi ogorul.
VALERA§ n. - Butoia§.
VALIOC n. - Tavalug de farimitat bulgarii.
VALIT n. Inainti jiuca valij (TD). - Vais.
VALMA adv. Prutu era valma. (DD). - In prag
de revarsare.
VALME§ adv. Troiene de spumd argintii Ce
valme$ se rdstoarnd c-o furie turbatd Formind
о avalan^a de cataracte mii. (V. Alecsandri). -
De-а valma.
VALNIC m. - Pisla.
VALNIC m. - Pislar.
VALOC n. - Gavan la grebla.
VALOC n. - Chinga de-а curmezi§ul cracilor
carutei.
VALTURI n. - Gavan la grebla.
VALT n. - Marina de strivit strugurii.
VALUSI (a) - A stringe pinza val.
VALUT n. - Gavan la grebla.
VAM m. Inainti dai uium, da amu dai vam. (TD).
- Varna (la moara).
VAMAR m. Cind la moara ajungea, Pe vamariu
mi-l striga. (Folclor). - Vame§.
VARATIC adj. Pomint varatic. (DD). - Nisipos.
VARELNITA f. - Fructiera.
VARGAf. - Prajina la putul cu cumpana.
VARILA$ n. - Butoia§.
VARNITA/ - Localitate in raionul Anenii Noi.
VARNITAf. - Loc unde se arde varul.
VARNITA/ Sfintul Hariton in varnija aruncat,
s-au sdvir^it. (Dosoftei). Varnita se sapape malul
unei ripi... acolo se face un girlici, pe unde se
vira lemnele. (T. Pamfile). - Groapa de ars var.
VAR$AVEANCA/ - Cintec revolutionar.
VARTA/ §i aflindpe un orheian, anume Bosie,
care au ucis pe tata-sau, Batiste visternicul, l-
au fost inchis in varta, fara qtirea domniei. (1.
Neculce). - Casa unde sta straja.
VARTAB n. - Toe la fereastra.
VARTAG n. — U$or la u§a pivnitei.
VASERVAG n. - Vaterpas.
VASILIOC m. -Albastrita.
r V	’
VAT ALA f. - Miner la ferastraul cu coarda.
VATINA f. - Vatelina.
V ATMAN n. - Hirtie folosita pentru desen.
VATRAf. - Soba orizontala.
VATRA f. - Plita de bucatarie.
VATRAf. - Cenu§ar (la plita).
VATRA f. - Strat de legume, flori.
VAZDOJELE f. pl. - Arnica.
VAZON n. - Vaza.
VAZON n. - Floare (in vaza).
VAZON n. - Oala cu toarta.
VAZON n. - Borcan de sticla de 3 I.
VAZONAR n. - Vas de lut pentru flori.
VAZONA§ n. - Borcana§ de sticla (0,5 /).
VAZONUC n. - Vas de lut cu floare.
VACARET n. Trebuind bani, au scos vacaret,
intde§ data un tult de vita §i doi orti de cal, de
au ramas obiceiu pana astddzi. (1. Neculce). -
Dare in bani pe vite mari comute §i cai impusa
moldovenilor de Constantin Ducain 1693-1695.
V
VACARIE/ - Staul, grajd.
VACO AS A adj. Inainte a fost lumea mai
vacoasa, traia mult. (DD). - Care traiamai multi
ani.
VADAN m. - Vaduv.
VADAN m. - Vaduvoi.
VADANA f. Femeiie-s vddane §i casele pustii.
(V. Alecsandri). - Vaduva.
VADANCA f. - Vaduva.
VADA§ m. - Locuitor din satul Vadul lui Isac,
raionul Vulcane§ti.
V AD ANI (a) - A vaduvi.
VADANI (a). Copiii fi-ai saracit, Casufa le-ai
pustiit, Pe mine m-ai vadanit. (S. F. Marian). -
A vaduvi.
VADANIE f. Surorile au sotie $i ele пи-mi crede
mie Nacazul din vadanie. (T. Pamfile). -
Vaduvie.
VADANIE f. Mor bdrbafii in batdlie, Da
nevestele in vadanie. (Folclor). - Vaduvie.
VADAOI m. - Vaduvoi.
VADAOI m. Fata vornicului din Rddd^eni ...
era mdritatd de curind dupa un vadaoi batrin.
(1. Creanga). - Vaduv.
VADANITA f. - Locuitoare din satul Vadul lui
Isac, raionul Vulcane§ti.
VADENEAN m. - Locuitor din satul
moldovenesc Crutoiarovca regiynea Odesa
(denumirea veche Vadeni).
VADI (a) - A invinui.
VADICEL n. - Vad mic.
VADRAR m. Lacuste mai putin pustietoare
decit... vadrarii, fumdrarii, zapciii. (A. Russo).
- Dregator care stringea vadraritul.
VADRARIT n. Facu §i obiceiu in tara care n-
au fost, cite doi bani de vadra de vin, vadrarit.
(I. Neculce). Sd §tie a-§i numara paralele, cind
va fi rinduit de visterie prin tinuturi cu go§tind,
desdtind $i mai ales vadraritul la Odobe^ti. (C.
Stamati). - Dare de doi bani pentru fiecare vadra
de vin introdusa in Moldova in 1702.
VAGAUNE f. - Pe§tera.
VAICARATURA f. Auzi ni$te vdicdraturi.
(§ezatoarea). - Strigat de durere.
VAIOAGA f. - Vale mica.
VAIUGAf. О baltd neclintitd, lucie ca un argint
nou, se descoperi deodata intr-o vaiuga. (M.
Sadoveanu). - Vale mica.
VAIUGA/ - Dolina.
VAJNICIE f. - Importanta, aplomb.
VAL n. - Broboada subtire, transparent^.
VALARET n. A imbla cu vdldretu. (ALM). - A
umbla, a doua zi dupa Anul Nou, cu muzica pe
la casele gospodarilor, felicitindu-i.
VALATUC и. - Val la put.
VALATUCI (a) - A infa§ura; a face val, sul.
VALATU$f (a) - A treiera cu tavalugul.
VALATU$I m. pl. - Gramezi mici de fin.
VALATU$I m. pl. - Snopi de griu sau secara.
VALATU$I m. pl. - Placinte din aluat dospit.
VALCICA f. - $es.
VALCICA/ - Jgheab la tease.
VALINA§ m. - Pamint care apartinea satului
Valeni.
VALMA$AG n. Au aflat prilej citiva, in
vdlma§agul cela, cu chip a putea scapa. (CADE).
Deodata, tot dintr-acolo, porne§te о imbulzeald
mare, un vdlmd^ag ingrozitor de oameni. (A.
Vlahuta). - imbulzeala, taraboi.
VALMA$EALA f. Valmd^eala zgomotoasd
ocolea coastele sale. (C. Negruzzi). -
imbulzeala, taraboi.
VALUI (a) - A netezi pamintul cu valul
(tavalugul).
VALUI (a) - A stringe pinza sul (val).
VALUI (a). Valurile mi-l vdluie. (DD). - A
valura.
VARA (a) - A smulge, alegind, cinepa cea de
vara.
VARDZARE n. pl. - Placinte cu cire§e.
VARDZARE n. pl. - Placinte cu dovleac.
VARGALUIT adj. Paru-i ro§ietic §i vargaluit,
adici ari dungi pi coasti. (DD). - Vargat.
VARGHIE/ - Bima.
VARVARESC adj. Ucigdtorule! mi-e fried De
varvareasca ta pornire. (A. Donici). - Crud.
nemilos.
V ARV ARIE f. Am pdtimit toate varvdriile din
partea lui, am fost tratarisitd mai rau decit c
slujnicd. (V. Alecsandri). - Barbarie.
VARVARIME f. - Muitime de barbari.
VARZARE f. Sd aducd acasa placinte, varzar,
... turte. (T. Pamfile). Deplacinte ride gura, de
varzare $i mai tare. (I. Creanga). - Placinte
numai cu mere, vi§ini, dovleac, cire§e.
VASCATURA f. - Resturi care ramin dupe
ciuruit.
VATAJEL m. - Vbmic (la nunta).
VATAJEL m. - Slujba§ laprimarie.
VATAMAN m. - In Moldova medievala
conductor al ob§tii dintr-un sat liber.
VATAMAN m. Paznicul, vatamanul f cifivc
nespalap de mazili. (I. Creanga). - Slujba§ h
primarie.
332
V
VATAMATURA / II nacajea tusa, n-avea
poftd de mincare mai ales il chinuia
vatamatura lui veche. (M. Sadoveanu). Cind m-
apucd vatamatura, beau un pahar de rachiu. (N.
Gane). - Boala interna.
VATAMATURAf. - Durere la stomac.
VATRARI n. pl. - Lambe la caruta.
VATUN m. - led.
VAZDU$NIC n. - Ochi la fereastra, mobil.
VECHI adj. Neata e$ti mai vechi, trebu si §tii.
(DD). - Batrin.
VECHI adj. E ii cam vechi. (DD). - Tomnatic
(flacau).
VECHIMITATE f. Din vechimitati = din
trecut. - Timp de demult.
VECIN m. In evul mediu... §erbiise numeau in
Muntenia (Valahia) rumini, in Moldova vecini
§i inArdeal iobagi. (L. $aineanu, 1896).-Taran
aservit, §erb.
VECINI m. pl. In Moldova medievala, categorie
de farani dependenti. Erau obligati sd
indeplineasca in folosul proprietarului funciar
prestatii in naturd, in munca §i in bani, sd
pldteascd dari domniei. - Rumini.
VECIN1E f. - Ruminie.
VEDEALA f. Anita, tiitoarea lui Dumitraqco-
vodd о purta in vedeala intre toata boierimea.
(1. Neculce). - In ochii lumii.
VEDEROASA adj. Cine-i asta a$a frumoasa,
Cine-i asta luminoasa $i a$a de vederoasa?
Asta-i Vera cei frumoasa. (Folclor). - Cu ochi
mari, frumo§i.
VEDEROS adj. - Care se vede bine, expus
vederii.
VEDEROS adj. Om vederos. (DD). - Distins.
VEDRI$OARA f Ilincuta sd sculase...
Vedri^oara $i-o luase $i la fintina piecase.
($ezatoarea). - Vadra mica.
VEL adj. Au lasat zdlog la vizirul pentru acei
banipeApostol Catargiul vel-comis §ipe Tanase
de Soroca. (I. Neculce). Parcd-s buzdugane de
vel-arma§ din vremea domnilor greci. (V.
Alecsandri). - In Moldova medievala, calificativ
precedind un titlu sau rang boieresc-mare.
VELEAT n. Pdrintele Teofd socote§te c-am sd-
mi sfir^esc veleatul. (M. Sadoveanu). Se vede
cd pina acum le-a fast §i lor veleatul. Cu Ivan
§i-au gasitpopa. (1. Creanga). - Soroc de viata.
VELEAT n. Nadajduie^te sd tie tovara^ie
corbului pina la acel veleat. (M. Sadoveanu).
Veleatul 1793 nuputea sd insemne altaceva. (C.
Hoga§). - Soroc; an.
VELEAT n. - Sfir§itul vietii.
VELEAT n. - Durata vietii.
VELICORUS m. - Rus.
VELIN n. - Vai al miresei.
VELVET n. - Tesatura de bumbac asemanatoare
cu catifeaua.
VENI§ adj. - Tare, ciltos (lemn).
VERDE-IARBA adj. - Verde-deschis.
VERDE-MINDRU adj. - Verde-deschis.
VERDE-SCIRNAV adj. - Untdelemniu
(culoare).
VERDE-NOU adj. - Verde-deschis.
VERDEATA-DE-PADURE f. - Piedicuta.
VERDETURI f. pl. - Fructe.
VERDI$OR adj. - Verde-deschis.
VERDUN adj. - Verzui.
VERDUNA adj. - Verde; struguri necopti.
VERDUNCA adj. - v. Verduna.
VERDZATURI f. pl. - Legume.
VERDZE f. pl. - Varza hacuita acra.
VEREGA DE CHIATRA f -.Colac de piatra
la put.
VEREGA CU INEL f. - Inel.
VERETCA f - Tesatura de cinepa ingusta de
attempt pe j)odea.
VERETCA f. - Tesatura groasa de lina sau
cinepa de a§temut pe laita.
VERETCA/ - Tesatura groasa de lina folosita
ca plapoma.
VERETCUTA f. - Laicera§ de a§temut pe laita.
VERGE/ - Gavan la grebla.
VERGEA/ - Sucitor.
VERGEL n. Vergelul taranului, cel putin la
urechea mea cam rustica, sun a mult mai dulce
decit revelionul frantuzesc al ora^ului. (C.
Hoga§). - Petrecere a flacailor §i fetelor la
Craciun sau in ajun de An Nou, cind i§i ghicesc
soarta.
VERGELA (a). Fiecare zice in sine un “tatal
nostru”, apoi incep a vergela. (S. F. Marian). -
A-§i ghici soarta.
VERGELATOR m. Vergelatorul incepe a toca
cu ramurile verzi pe marginea vasului, recitind
о urare care ... se refer a la viata agricola, la
sfir$itul anului vechi §i la inceputul celui non.
(C. Hoga§). - Flacau^are ureaza la vergel.
VERGICA/ Mindra naltd, subtirica, Parcd-i
trasd prin vergica. (Folclor). - Inel.
VERGURA/ De ma poate scapa ceva pe lume.
este numai dragostea ta, vergurd divind §i
senind. (V. Alecsandri). Patruns de dorul
ne^tiutei verguri. (M. Eminescu). - Fecioara.
V
ззз
VERGUT A f. - Verigheta.
VERI conj. Nu fiiu mija veri motan, veri on pui
de figan. (Folclor). - Ori.
VERIC m. — Veri § or.
VERIGA / - Ratez la lada.
VERIGA fi - Zavora§ la fereastra.
VERIGA/ - Cere la plita.
VERIGA/ - Inel.
VERIGA /? - Inel la pripon.
VERIGA/ - Lat la capatul unui §treang pentru
a-1 prinde de orcic.
VERI§CANE / pl. - Prietene.
VERONICA/ - Planta anuala cu frunze opuse.
VERST А/ - Masura de distanta in trecut egala
cu 1,067 km.
VERZE/pl. Dupa aparitia “Atlasului lingvistic
al Romdniei” ideea de a stringe in chingi
definitive о limba in plina dezvoltare fi evolufie
apare ca maregr^ald. Pentru Ardeal fiMoldova
“curechi” fi “moare” sint in general
intrebuinfate pentru “varza” fi “zeama de
varza ”. Linga “curechi ” fi “moare ” se gasefie
fi “verze”, insemnind “choucroute”. (M.
Sadoveanu). - Varza toe ata cu putin morcov §i
murata.
VESELITA adj. Toatd lumea-i veselita, Numai
eu sint necdjita. (Folclor). - Vesela.
VE§CA/ - Palaria florii-soarelui.
VE§CA/ - Colac de piatra la put.
VE§CA (la roata morii)/ - Obod.
VE§CA f. - Ghizdele de lemn la put.
VE§CA / - Gherghef.
VE§CA / - Teasta.
VE§CA f. Impungind cu acul in ghergheful
intins pe ve$ca de sita, alegea un trandafir. (M.
Sadoveanu). - Vacalie.
VE§CA / Riqnita are imprejur о ve$cd, ca sd
nu se iroseasca jaina. (§ezatoarea). - Cere in
jurul pietrelor ri§nitei.
VE§CA DE RASARITA / - Palaria florii-
soarelui.
VE§CALIE f.-N. Ve§ca de rasarita.
VETEANCA/ - Vergea de care se leaga gura
urzlii.
VETEJIU adj. Cal ohotnic, vetejiu, adica
harnic. (DD). - Hamic, tragator.
VETRICA/ - Libelula.
VETRITA f.-v. Vetrica.
VETRITA/ - Strat de legume.
VIALCA/ - Vinturatoare.
VIANCA f. - v. Vialca.
VIARNE/ - v. Vialca.
VICLEIM n. Vicleim, de ce-ai batut la ufi?
Pentru ce ti-ai ardtat obrazul la fereastra?
Vestitorii au piecat mahniti din casa noastra...
(Andrei Lupan). - Drama populara
moldoveneasca.
VICOL n. Ziua-i vicol, noaptea rece. (V.
Alecsandri). - Viscol.
VICOLI (a)-A viscoli.
VICOLNITA/ - Viscolitura.
VICTOREAN m. - Lucrator la complexul
agroindustrial “Victoria”, raionul Hince§ti.
VICTORIE f. - Soi de prune mari, ro§ii.
VICTORINA f. -Joc din intrebari §i raspunsuri
la о anumita tema.
VIDERE/ M-a due cu viderea la mire. (DD). -
Petit.
VIDERNIC n. - Lucama.
VIDETA / - Patul la vie sau la pepenarie.
VIDMA / De ndluciri fi de vidme mintea se
pdinjinird. (C. Conachi). - Fantoma, naluca.
VIDMA/ Poate n-ai fiiintd ce vidmd de fata e
aceea: cind vrea se face pasere maiastrd. (I.
Creanga). - Vrajitoare.
VIE f. Am mincat viepina m-am sdturat. (DD).
- Struguri.
VIE f. - Ciorchine de strugure.
VIE TINARA / - Sad. Acela ce va taia vie
roditoare sau fi saduri, acelui sa-i taie minile.
(Pravila lui Matei Basarab).
VIERS n. Dupa cit bag sama, s-a poticnit cu
voce mai moale Haramin cri^marul, domnia ta
nu efii moldovan de-ai nofiri; dupa viersul
vorbirii pari muntean... Ai ghicit, sint de subt
intorsdtura Buzaului... Am stat ucenic la
episcopie. Iar dupa aia... (M. Sadoveanu). -
Limba, xjprbire, grai.
VIFORI (a) - A ninge cu vint vijelios.
VIFORNITA f - Vifor mare.
VIITORIE / De aifacut un lucru fi vrei ca sa-
l pdstrezi Pentru viitorie... (C. Negruzzi). -
Viitor.
VIIU$CA / - Cahla; inchizatoare de tabla la
soba.
VILIVETCA / - Cama§a barbateasca cu
buzunare §i nasturi de metal.
VIMIR n. - Varna, uium.
VINCHIL n. - Echer triunghiular de timplarie.
VINDEREU m. - Copii obraznic. (Th. Holban).
VINDEREU m. Vestita cetate a Neampilui
strdjuita de ceucele fi vindereii, care au gdsit-o
bund de facut cuiburi intr-insa. (I. Creanga). -
§oim mic.
334
VINEREANA f - Vaca fatata intr-o vinere.
VINET n. - Cununa (pe cap).
VINICER m. Septembrie se numepe rapciune
sau vinicer. (V. Alecsandri).
VINITELE f. pl. - Albastrite.
VINOCHEL n. - Cununa (pe cap).
VINTILA f - Vintir.
VINTILI n. - Echer triunghiular de timplarie.
V1NTIRE f - Diaree.
VIOARA adj. Nistrule, apa vioara, Face-te-ai
neagra cerneala. (Folclor). - Limpede, curata.
VIOARA adj. Prutule, apa vioara, Face-te-ai
neagra cerneala, Spuma ta о mesi^oard, Stuhul
tdu о peni^oard, Ca sd scriu о hirtioard.
(§ezatoarea). - Limpede.
VIOREL adj. - Vioriu.
VIORICAf - Topora§.
VIORICA f. - Tamiioasa.
VIOS adj. Eu m-am vechit, m-am vepezit... iara
acesta nou, vios, vldgos... iaste. (D. Cantemir).
- Viguros, plin de viata.
V1O$ALA f In mijlocul vioqdlei sale, о mind
neagra... il apuca de mineca surtucului.
(A.Russo). - Voio§ie.
VIO$IE f Viopa verdepi imi ar ata cd intru in
regiunea munfilor. (C. Negruzzi). - Prospetime,
fragezime.
VIRTENITA f. - Virtelnita.
VISGAI (a) - A da din coada.
VISTRE/ - Lama cutitului, toporului.
VI$INAPn. Nu te maipricepeai ce era acolo...
lichioruri, vipnapuri, compoturi p о mulfime de
alte marunfipiri. (C. Hoga§). Sd caute de
gospodarie ... sd faca cozonaci, pasca,
pdstrdmuri, dulcef, vutci, vipnapuri. (V.
Alecsandri). - Vi§inata.
VI$NEAC n. - v. Vi$inap.
V1$NITAf - Camiz la fereastra.
VITIN AR/я. - Veterinar.
VITRIPAS и. - Vaterpas.
VIULET adj. Viu-viulet. (DD). - Teafar,
nevatamat.
VIZUNI (a). In acest loc... vizunepe un balaur
cu doudsprezece capete. (I. Sbiera). - A avea
culcu§.
VIZUNIE f Trebuie numai sd mormaiasca p
sd intre intr-o vizunie p-i adevdrat bursuc. (M.
Sadoveanu). - Vizuina.
VIJ m. Fost-au viji p babe-n sat. (S. F. Marian).
- ^4o§neag.
VIJA-VIJA interj. Tropa-tropapecdrare, Vija-
vija prin copaci. (Ploaia). (Folclor). - Reda
у___________________________________________
zgonjotul produs de ploaie.
VIJ^UCA f. - Prajina cu care se bat nucile.
VIJI (a) - A prinde; a fugi. (Th. Holban).
VIJIIALAf - Mori§ca de hirtie sau de lemn.
VIJHT adj. - Ticnit.
VpIITOARE/ - v. Vijiiala.
VIJOC n. - Patul la vie sau pepenarie.
VILO$CA f. - Bucla pe fruntea unei femei.
VINA/ - Pulpa de gaina.
VINATAf - Patlagica vinata.
VINDZOI adj. Jin de-a$eala ... ja$em dintr-insu
p vindzoi, p alb. (DD). - Ro§u.
VINJ n. Doi cai roibi, mdrunti, dar tari p plini
de vinj ca doi zmei. (M. Sadoveanu). - Putere.
VINJ m. - Specie de ulm.
VINJOLI (a se). Cu cine m-am vinjolit toata
noaptea. (I. Creanga). - A se impotrivi, a se
framinta.
VINJO$A (a). A§a de tare ip vinjо pise trupul...
(1. Sbiera). - A intari.
VINOS adj. Intindea gitu-i vinos p lung. (M.
Sadoveanu). Tata m-a luat in brajele-i vinoase.
(C. Negruzzi). - Vinjos.
VINT ARAE f - Vijelie, viscol.
VINT ARAE s. f. — Vint putemic.
VINTE§ adj. - Care se mi§ca repede, ca vintul;
iute.
VINTIRA (a) - A bate un vint putemic cu
ninsoare.
VINTOAICA f. - v. Vijiiala.
VINTOAICA f. - Furtuna, virtej.
VINTOASA f. Vintoasa, voind pared sa-i
pravale din loc, gemea p urla prin hornurele-i
p odaile-i pustii. (M. Sadoveanu). - Vijelie.
VINTOS adj. - Vinturatic.
VINTOS adj. Cuaripivintoase... urla ... mama-
pddurilor. (M. Eminescu). - Vinturos.
VINTRE AL A f. Intr-o joned auritd, pe albastrul
apei line, Cu vintreli de rogojina p cu visle de
sandal. (V. Alecsandri). Din insule bogate
sfipind apa, iese о luntre cu vintrele ce spinzura
sumese. (M. Eminescu). - Vetrela.
VINTUI (a). Puni hirzopu pi budaca di dzar p
al spravali (capd) acolo, pal vintuepi cu minuli
bini§or (TD). - A jintui.
VINTUI (a). Omulpeste care dau vinturile rele
se vintuepe. (§ezatoar£a). - A se sminti.
VINTUIT adj. Bietul nostru imparat... era cam
vintuit. (CADE). - Ticnit.
VINTUIT adj. Calu ii vintuit di tari p-i iuti p
spqrios. (DD). - Narava§.
VINTURA-LUME m. In castelul de la Zips al
palatului Laski, Despot se intilnefie cu alfi
vinturd-lume. (V. Alecsandri). - Aventurier.
VINTURATOR m. О banda de vinturatori de
mare, greci fi maltezi, era, de fapt, stdpind pe
gura Dundrii. (J. Bart). Spuneau ca-i о
vinturatoare ce cutreierd lumea pentruplacerile
ei. (C. Negruzzi). Grecii... vinturatori ai
limanurilor din vremi stravechi. (A. Vlahuta). -
Aventurier.
VINTUREL m. Vitejii vinturei de (ara cuno scuti
sub numele de fefi-frumofi cu parul de aur (V
Alecsandri). - Erou de poveste.
VIRCAT adj. - In dungi, vargat.
VIRC A fi - Dunga.
VIRCOLI (a se). Necontenit ma vircoleam in
trasura fi md strdmddeam lingd mama. (N.
Gane). Hrapefie, suspina fi se vircolefie. (C.
Stamati). Cum se vircolea in brafele mele! (C.
Negruzzi). - A se framinta, a se zbuciuma.
VIRCOLIT adj. - Neastimparat, zbintuit.
VIRSTA (a). Virstez cu virste de calacan. (DD).
- A tese in dungi.
VIRSTA (a) - A pune dungi, virste.
VIRSTA (a). Istoricii... fi gheografii... inzise
sd vristeascd. (CADE). - A deosebi.
VIRSTAC n. - Strung de tras^inele la roti.
ViRSTAC n. - Unealta de daltuit butucul rotii.
VIRSTAC n. - Masa timplarului.
ViRSTAC n. - Menghina.
VIRSTAC n. - Razboi de tesut.
ViRSTAC n. - Tesatura de lina in dungi de
diferite culori.
VIRSTAC n. Privea bucajile de lemn a^ezate
pe virstac - niciodata in viafa lui de lemnar
surcelele nu sdreau a$a departe. (I. Druta). -
Masa de timplarie.
VIRSTAT n. - Parte a plugului ce leaga cormana
§ij31azul de grindei.
VIRSTA fi (Bitlanul are) о virsta de репе care
incepe de la ochi fi seprelungefiepina la partea
inferioara a grumazului. (S. F. Marian). - Dunga,
banda de alta culoare.
VIR§f (a) - A virfui (stogul, capita).
VIRTEJ n. - Involburare de apa.
VIRTEJ n. - Sul de colb ridicat de furtuna.
VIRTEJ n. - Vai la put.
VIRTEJ n. - Miner la vinturatoare.
VIRTEJ n. - Inel la pripon.
VIRTEL n. - Vint putemic cu ninsoare.
VIRTELITA f. - Virtelnita.
VIRTELNIC adj. Nevastuica trece iute torcind
lina din fuioare §i sucind fusul virtelnic ce-o
V	335
atinge la picioare. (V. Alecsandri). - Invirtitor.
VIRTICU§ n. - Sul de colb ridicat de furtuna.
VIRTICIJ§ n. - Inel in jurul priponului.
VIRTITA/ - v. invirtita.
VIRTOS adv. E x p r. Cu atit mai virtosf = cu
atit mai mult. Dacd-i mustrat acuma pentru
faptd, cu atit mai virtos ar fi fost mustrat fi
osindit atunci. (M. Sadoveanu). Ciubotelor nu
le-ar fi pasat nici de potop, cu atit mai virtos cd
aveau turetci. (M. Eminescu). Nime nu indrdznea
a grdi impotriva lui, cu atit mai virtos a lucra
ceva. (C. Negruzzi). - Mult.
VIRTO$NITA f Tarigradu-i ora§ mare Numa
о virto^nifd are. (Folclor). - Fortificatie,
intaritura.
VIRTUTA fi - v. invirtita.
VIRTUTE fi Virtutea ni-o sacat. (Folclor). -
Putere.
VIRV n. Pe virvu virvurilor Mere badea cu lelea.
(CADE). - Virf; virf de munte.
ViRVAC n. - Furca cu doua coarne de fier.
VIRVAR n. In fund, dela apus spre r as drit, se
infird, ca nifie sentinele, uria^ele virvare. (A.
Vlahuta). - Virf de munte.
ViRVAR n. - Tapoi cu coada lunga.
VISCOS adj. - Lutos (pamint).
VISLA fi - Scindura netezita cu care se tine
cirma luntrei.
VI§CA (a). In tdcere, din vreme in vreme, gateje
piriiauprin (ihli^uri fi cite о nalucd neagra vi$ca
prin frunzare. (M. Sadoveanu). - A se mi§ca, a
se umi.
ViZDOJIU adj. - Galben-inchis.
VLADILCA fi - Unealta de fierarie cu care se
neteze§te osia carutei.
VLAGUI (a) - A se umezi, jilavi (pamintul).
VLAGUIT adj. - Umezit, jilavit.
VLAH m. - v. Valah.
VLAH m. - Persoana de origine est-romanica
ce locuie§te astazi in nord-vestul Bulgariei.
VLAH m. - Valah, persoana ce face parte din
populatia de baza a Valahiei (Ungrovlahiei), azi
Romania.
VLAHA adj. - Glotonim, lingvonim; denumirea
limbii est-romanice a populatiei din nord-vestul
Bulgariei.
VLASI m. pl. - Valahi, vlasi, persoane ce fac
parte din populatia de baza a Valahiei
(Ungrovlahiei), azi Romania.
VLA§NITA fi - Groapa cu apa, pe drum.
VLEA§CA fi - Pile de stuf inconjurat de apa.
VOC$TANE f. pl. - Lambe la caruta.
336
V
VOIpron. Voi sinteti, sinior? - zise ea incet...
§edeji in fata mea ... Am sava istorisesc multe.
(M. Eminescu). lubesc un tinar cavaler, tinar §i
frumos, f voi sinteti batrin. (M. Eminescu). -
Dumneavoastra.
VOIpron. - Dumneata, Dumneavoastra.
VOIE adv. Arde focul in voie. (DD). - Domol,
potolit.
VOINICEASCA f. - Craul; stil de inot.
VOINICOS adj. Cit mi-i roibul voinicos $i
Codreanu sanatos. (Folclor). - Vinjos.
VOL n. - Val la mireasa.
VOLBURNE adj. - Verde-inchis.
VOLINTIR m. - Voluntar inrolat in armata rusa
(in razboaiele ruso-turce).
VOLINTIR m. - Voluntar inrolat in
deta§amentele lui A. Ipsilanti.
VOLINTIRIE f - Servici in unitati de volintiri.
VOLNA (DE-A VOLNA) adv. - Destul.
VOLNIC adj. - Vrednic.
VOLOC n. - Co§ de prins pe§te.
VOLOC n. - Traista de dat mincare la cai.
VOLOCU$A f. - Voloc (co§).
VOLOCU$CA f. - Grapa de spini.
VOLOH m. - Nume al stramo§ilor
moldovenilor.
VOLOHI m. pl. Ucrainenii ii numesc pe
moldovenii din satul Novoignatievca (reg.
Donetc, Ucraina) volohi. (ALM A). Ru$ii §i
ucrainenii le zic moldovenilor (din Bairac,
suburbie a Gorlovcai, reg. Donetc, Ucraina)
volohi. (ALM A). - Moldoveni.
VOLONTIR m. - v. Volintir.
VOLOSTE f. - Mica unitate administrative
teritoriala in Rusia (sec. XIX-XX), a divizat §i
Moldova dintre Prut §i Nistru.
VOLO§I (a) - A netezi pamintul arat cu grapa
de spini.
VONI$I m. pl. Mingai-ti, puica, ghini, Cd mai
sint voni$i ca mini. (Folclor). - Voinici.
VORBACI m. - Palavragiu.
VORBALIT m. - v. Vorbaci.
VORBALIU m. - v. Vorbaci.
VORBALNIC m. - v. Vorbaci.
VORBALNIT m. - v. Vorbaci.
VORBANIT m. - v. Vorbaci.
VORBARIT m. - v. Vorbaci.
VORBATIC m. - v. Vorbaci.
VORBA f. E x p r. A avea vorba cu cineva = a
pune ceva la cale, a se sfatui. Fetita ave vorba
cu on flu a lu on bogat. (Folclor). - intelegere.
VORBA/ Vorba, portul §i apucaturile bdtrine^ti
nu li mai venea la socoteala. (1. Creanga). Strain
la vorba §i la port, Luceqti fara de viata. (M.
Eminescu). - Limba.
VORNIC m. - In Moldova medievala, unui
dintre cei mai inalti demnitari ai tarii, vel vomic,
marele vomic, avea atributii judecatore§ti §i,
totodata aplica sentintele pronuntate; membru a
sfatului domnesc. Atestat documentar in 1387.
VORNIC m. - Om de servici la sovietul satesc.
VORNIC DE CURTE m. - v. Vornic de gloata.
VORNIC DE GLOATA m. - In Moldova
medievala, mai marele pe slujitorii curtii
domne§ti.
VORNIC DE TARA DE JOS (de Sus) m.
Vornicul de Tara de Jos, Iosif Murgoceanu,
ridica de pe umeri capu-i de leu cdrunt. (M.
Sadoveanu). - In Moldova medievala, dregator
ce-§i exercita atributiile de mare vomic numai
pe о jumatate de tara.
VORNIC DE TINUT m. - In Moldova
medievala, dregator cu atributii administrative,
fiscale §i judecatore§ti in unele tinuturi.
VORNIC DE POARTA m. - In Moldova
medievala, dregator care judeca neintelegeri mici
§i-§i tacea serviciul la poarta curtii domne§ti.
VORNICEL m. Ba nu pot, cucona^ule, ca-s
vornicel de nunta astazi. (V. Alecsandri). lata
vine nunta-ntreaga - vornicel e-un grierel, Ii sar
purici inainte cu potcoave de ofel. (M.
Eminescu). - Vomic, flacau cu anumite atributii
la nunta.
VORNICI (a). Se pogori pe Prut in directia
Tarii de Jos, in care vornicise Zbiera. (В. P.
Ha§deu). - A executa functia de vomic.
VORNICIEf PrelordachiRuset... l-auslobozit
§i l-au boierit cu vornicia cea mare de Tara de
Jos. (N. Muste). - Demnitate de mare vomic.
VORNICITA f. - v. Dru§ca.
VOROAVA f Cd inca in lume omu n-au nascut
pdna acmu ca acela sd nu trebuiascd voroava
cu sfat. (M. Costin). Tot I-au purtat cu voroave
$i nu i-au mai dat oaste. (I. Neculce). - Vorba.
VORONCIC adj. Negru, da mai dzic $i
voroncic. (DD). - Negru (cal).
VOROVI (a se). Roman voda ... neputindrabda
atita nedumnedzaire a unchi-sdu, s-au vorovit
cu о parte din curtea domneasca. (Gr. Ureche).
- A se intelege, a se vorbi, a pune la cale ceva.
VOROVI (a). Sile^te-te a veni la noi §i apoi vom
vorovi mai multe. (V. Draghici). - A vorbi, a sta
de vorba.
VOROVIRE f - Vorba, intelegere.
337
_______________________________________V
VOSCINAf. - Boltina.
VOSCOBOINA f. - Boltina.
VO$TINA f. - Boltina.
VRACI m. Din boala vraciul te scoate, Iara din
urit nu poate. (V. Alecsandri). - Medic.
VRACI m. - Doctor.
VRAGNITA f. - Poarta.
VRANITA f. - Poarta.
VRASC n. - Vita subtire la curpanul de
castravete.
VRACITAf. Sd rogipe babacul tdu, imparatul,
ca sd aducd vraci $i mai cu sama vracife, sd te
tamaduiasca de asemenea fel de spaime. (M.
Sadoveanu). - Doctorita.
VRACIUI (a) - A lecui, a tamadui.
VRAJMA§ m. - Drac, michiduta.
VRAJMA$NIC adj. la te uita, mail - Saniei
Vrajma^nicd saniei (I. Druta). - Nemaipomenit,
din cale afara (de frumos).
VRANI$OARA f. - v. Vranita.
VRANITA f. - Vrana mica.
VRAVUI (a) - A vintura cereale (griu, secara)
cu lopata.
VRAVUI (a) - A vrafui.
VREAG m. - Vrajitor.
VREDNICITA adj. Cri^mdrita vrednicitd, Sd
dai vin nu chisalita. (§ezatoarea). - Hamica,
§ireata.
VREMEf. E x p r. Fara vreme = chiar acum. A
luat acele doua mere smerene. A dat lui Arghir
pe la sprincene $i l-a adormit fara vreme.
(Folclor). - Imediat, pe data*.
VREMELNIC adj. (Raze$ii) veneau pentru
vechi procese cu multa indoiala fafa dejudecafile
vremelnice. (M. Sadoveanu). La ce dar sd mai
arate $i Anei un vis urit, prin care tree vremelnic.
(A. Vlahuta). Locul hdrazit mie de intimplare
pentru vremclnicul meu popas. (C. Hoga§). -
Temporar.
VREMNIC adj. - Capatiil, vrednic.
VREMUIRE f Oamenii dinparjea ceea a lumii
desfac partea lor de papu^oi... gindesc la
vremuirea vremurilor. (E. Camilar). - Trecere,
schimbare.
VRISTAC n. - Strung de tras §inele la roti.
VRISTA/ Vezi, badifa, cum se poarta Anteriu
cu vrista lata §i cu palaria nalta. (E. Sevastos).
- Dtjnga, banda de alta culoare.
VRISTA f. - Virsta, etate.
VRISTATURA/- Covora§ ingust; laicera§ de
a§temut pe laita.
VRISTE f. pl. - Verste (distanta).
z ____________________________________
VRtSTE f. pl. - Dungi colorate pe covor.
VULCANI m. pl. - Vbinici.
VULTAN m. Vultanii din Razboieni. (V.
Alecsandri/ - Viteaz.
VULTARI (a) - A zbura (ca vulturii).
VURTUNI m. pl. - Porumbei (specie).
z
ZABELAf. - Soi de struguri.
ZABULA f. - Semn in jocul de-а poarca.
ZAC n. Ey nu zac de nici un zac. (DD). - Boala.
ZACALAU n. - Loc neingradit unde stau vitele
la amiaza.
ZACA§ m. - Lene§, trindav.
ZACRAM n. - Despartitura intr-un hambar.
ZACRiMAf. - v. Zacram.
ZACROM n. - v. Zacram.
ZACRUTCA f - Pana cu care se stringe coarda
ferastraului.
ZADATCA f. - Arvona.
ZADI$CA f. - Aprindere la plamini (la cai).
ZADORMI (a) - A adormi (pe totdeauna).
ZADUHA/ - Astma.
ZADU$NIC n. - Curea la hamul pentru caruta
de un cal.
ZADVI$CA f - Zavora§ (la fereastra).
ZAGARA f. - Bordura la palarie.
ZAGARA f. Cu cwpna cu zagara, zagaraua ca-
i boita, Lui Nicu(a daruita. (DLR). - Bordura
de blana la caciula.
ZAHARA f. - Urluiala.
ZAHARAf - Provizii, hrana pentru oamenii §i
animalele unei armate. (I. Neculce).
ZAHARIT adj. Dintr-ai^ti cola$i frumosi Cu
zahar zaharif. (Folclor). - Indulcit.
ZAHAT n. - Gard de piatra.
ZAHAT n. - Perete de piatra (neterminat).
ZAHAT n. - §opron.
ZAHAT n. - §ira de porumb.
ZAHAT DE RAZLOGI n. - Corlate la put.
ZAHATE f. pl. - Ripi, surpaturi pe coasta unui
deal.
ZAH ERE Af. Zahereaua este de pdpu^oi de cite
patru dimerlii pe zi. ($.). - Hrana pentru vite.
ZAHON n. Un zahon di tiutiun, di ordz, di ovds,
di ori$i. (DD). - Lot, lan.
ZAHON n. - Urma sapata de un §uvoi de apa.
ZAHONCA f. - Ferastrau de taiat in lung.
ZAHOROTCA f. - Loc ingradit unde se hranesc
puii.
338
ZAHOROTCA/ - Gogineata de scinduri.
ZAIBAR n. - Vita de vie nealtoita.
ZAIBAR n. - Vin din struguri de zaibar.
ZAIBARA f. - Soi de struguri negri.
ZAL n. - Casa cei mare.
ZALA - v. Zal.
ZALDATOC n. - v. Zadatc*.
ZALIVCAf. - Pinza toporului.
ZALOGI m. pl. - Lozie.
ZALUBITA f - Parte de dinainte, incovoiata a
saniei.
ZALUZI (a). Atita s-a speriat el de rau, cd a
fost mai sa-$i sard din minte, a fost mai sd
zaluzeasca. (T. Pamfile). - A se sminti, a se ticni.
ZAMASCA f - Unsoare cu care se ung rotile la
caruta.
ZAMASCA f - Chit; pasta pentru fixarea
geamurilor in rama ferestrei.
ZAMAf - Ciorba de gaina.
ZAMBA f. 7 Zabala.
ZAMBALIC n. Sirbu-o prdpddit ilicu, Iar
sirboaica zambalicu. (TD). - Jacheta femeiasca
tricotata.
ZAMBARA f - Talger la toba.
ZAMCA f Fie^tecare casa ca о cetate fiind
incungiurata cu zamcd de lut ingradita. (N.
Muste). Numai ce se azizeau tzmurile dind din
ocopuri §i de pin zamci dind. (N. Neculce). - In
Moldova medievala, intaritura; constructie
intarita, cetate.
ZAMOC n. - Parte a plugului pe care se reazema
grindeiul.
ZANAVESCA/ - Laicera§ pe laita.
ZANINS n. - Troian de omat.
ZANOZURI n. pl. - Resteie.
ZANOZURI n. pl. - Bulfeie (la jug).
ZAOR n. - Zavora§ la fereastra.
ZAOZ m. - Imbulzeala.
ZAP AN n. - Sort purtat de pescari.
ZAPAS n. - Parte de plasa sloboda la ave.
ZAPAS n. - Paminturi destinate celor ce se
intorceau din armata.
ZAPASNITAf. - Femeie sotul careia este piecat
la razboi.
ZAPA$CA f. - Lot de pamint in rerzerva.
ZAPA$CA f. - Toponim pe mo§ia satului Larga,
raionul Briceni.
ZAPIS n. - Contract, act doveditor scris.
ZAPLAZ n. Auzi dupa zaplaz un glas strain ce
о chemape nume. (V Alecsandri). Prin indemnul
sau ce mai de pomi s-au pus in {interim, care
era ingradit cu zaplaz de birne. (I. Creanga).
Deasupra zaplazurilor atirnau cite-о jumatate
din ramurile arborilor gradinilor. (M.
Eminescu). - Gard de scinduri.
ZAPLAZ n. - Gard de scinduri a§ezate orizontal.
(DD).
ZAPONCA f. - Ac cu gamalie.
ZAPORCA f. - Portie de nutret pentru cai.
ZAPOROJAN m. $i s-au mai infeles §leahticii
no § tri cu paginii sd ridice prigoana impotriva
zaporojenilor. (M. Sadoveanu). - Cazac din
Zaporojie.
ZAPRA$CA f. - Bulion de patlagele ro§ii prajit
in ulei cu ceapa pentru bor§.
ZAPRAVCA f. - v. Zapra§ca.
ZAPRUT A f. - Pana de lemn cu care se stringe
coarda ferastraului.
ZAR n. - Zavora§ la fereastra.
ZARANIE f. E x p r. A nu fi nici zaranie de om
= a nu fi tipenie de om. - Tipenie.
ZARAR n. - Paguba.
ZARAZIHA f. - Mama-padurilor (planta).
ZAREZCA f. - Fiecare dintre cele doua umere
ere state ale ferastraului.
ZARNACADEA f. Colfii de iarba inverzeau о
paji^te intreaga, pe ici pe colo, la cotituri,
buchete de zarnacadele se indljazi albe ca
zapada, stralucind in soarele diminejii. (M.
Sadoveanu).Era... imbobocita ca о zarnacadea.
(V Alecsandri). - Narcisa.
ZARUBCA f. - v. Zarezca.
ZARZAR FLOCOS m. - Piersica (fructul).
ZARZURAR m. - Zarzar (pom).
ZARZURIE f. - Livada de zarzari, cai§i.
ZASEUCA/ - Zavor.
ZASIC n. - Dispartitura in camara unde se tine
griul.
ZASJC n. - Sisiiac.
ZASIPCA f. - Zavora§ la fereastra.
ZASLONCA f. - Inchizator de tabla la soba.
ZASOVAf. - v. Zaslonca.
ZASTALA f. - Capac la sicriu.
ZASUUCAf. - v. Zasipca.
ZATEA$CA f - $iret la pantofi.
ZATE§I f. pl. - Lambe la caruta.
ZATFIORCA f - $urubelnita.
ZATON n. - Loc in iaz unde se aduna pe§tele.
ZATULCA f. - v. Zaslonca.
ZAUITA (a) - A uita.
ZAUSUCA (a) - A se usca (butoiul).
ZAU$I (a) - A zapaci, a buimaci.
ZAVERUHA f. - Vint putemic cu ninsoare.
ZAVES n. - Balama (la u§a, fereastra).
z
339
ZAVISCAf. - v. Zaves.
ZAVISTNIC m. Pre din$ii am urmat care vezi
in izvod, eipovafa, ei sintpovaja mea, ei rdspund
§i pizma^ilor neamului acestor (ari $i
zavistinicilor. (M. Costin). - Invidios, pizma§.
ZAVISCA/ - v. Zaves.
ZAVIUCA f. - Bucla pe fruntea unei femei.
ZAVOD n. - Prasila; soi.
ZABAJI (a). Vaca sizdbdje^te cu §iocleji. (DD).
- A minca fara pofta.
ZABAJI (a) - A se retine, a nu se grabi.
ZABA^AT adj. - Zabalos.
ZABL^U n. - Plapoma.
ZABL^U m. - Flacau zdravan, hojmalau.
ZABLAU m. Cind a vazut boierul cd vine, au
dat drumul tuturor zablailor ca s-o rumpa. (I.
Sbjera). - Dulau.
ZABLE f. Sd ari zable pentru griu, Sd duci
drumuri prin pustiu. (Andrei Lupan). - Aratura
de^toamna.
ZABLE f. pl. - Bube pe cerul gurii la cai.
ZABOVITOR adj. Te dezvaluie gindul care te
$tie - Zdbovitor de taranite drumuri, Domic de
taifas §i om de omenie. (Andrei Lupan). -
Zabavnic.
ZABRE f. - Grilaj; gard de fier.
ZAC^REf. - Boala grea.
ZAGIRNAf. Unfldcaoan zdravan ... turna intr-
o zdgirna pintecoasd jintitd calda dintr-un ceaun
negru §i cald. (C. Hoga§). - Saculet de pinza de
strecurat brinza; sadila.
ZAGNEATA f. E x p r. A da zagneata focului
= a inteti, a face sa arda mai tare. Dar tu nu sta
degeaba. Cit spun eu, tu da zagneata focului c-
oleacd de stuh. (M. Sadoveanu). - Intetire.
ZAGRAI (a) - A vorbi mult.
ZAHAT n. - Groapa nu prea adinca, unde se
pastreaza iama cartofi, sfecla de nutret a.
ZAHATA f. - Gramada mare de sfecla.
ZAHATA f. - Capita din snopi de griu.
ZAHATAf. - Perete din nuiele pentru a adaposti
vitele de vint.
ZAHAI (a). Tatarii §i cu о sama de turci
cdlarime le-au ie$it inainte §i-i tot zdhdiau prin
pregiurul o$tii. (I. Neculce). - A zadari.
ZAHAI (a). Apoi cilfi, buci§i alte lucrurizahaite
prin celepolifi $i colfare. (I. Creanga). Pieptenele
era prin casa zahait. (A. Donici). - A dosi, a
ticsi, a pune undeva uitind.
ZAHAIALA f. Mai multa zahaiala era turcilor
de dobitoace decit cazacilor. (Gr. Ureche). Nici
moscalii ce^tia dincoace nu treceau la tatari la
ceilalfi dincolo, nicifaceau zahaiala nimica unii
altora. Neculce). - Suparare, zadarire.
ZAHAIT adj. Te-a$ primi in gazda, dar tare mi-
e zahait in casa. (§ezatoarea). - In dezordine,
nedereticat.
ZAHAR£ALA f. - Bomboana.
ZAHARI (a). S-o zdhdrit nerea. (DD). - A se
zaharisi.
ZAHARUI (a). $i ne-o facut un colac Cu zahar
zaharuit Pentru noi, bae( gatit. (Folclor). - A
indulci.
ZAHATUI (a) - A supara, a sicii, a zadari pe
cineva.
ZAHATUI (a) - A pune ceva uitind unde, a ticsi.
ZALANGAIT adj. Tiganul bdtrin a auzit un
zgomot $i un zalangdit de lantuh. (Folclor). -
Zinganit.
ZALOG n. Antioh voda nu s-au timplat la
moartea tatine-sau, lui Cantemir-voda, find
zdlog la Poartd, la Tarigrad. (N. Costin). -
Ostatec.
ZALOGI (a). Daca nu i-a placea sd ma
zalogeasca pentru о suta de galbeni. (M.
Sadoveanu). - A da, a se oferi ca ostatec.
ZALOGURI n. pl. Zalogurli mari, piata mari.
(DD). - Impozite.
ZALUD adj. Mihai voda... atunce ifiparea cd
este un om zalud. (I. Neculce). Ii tinara inca $i
zdludd. (M. Sadoveanu). - Nauc, zapacit.
ZALUZENIE f. О lua inainte pe apa tot cu
zaluzenia in cap. (Folclor). - Buimaceala,
ticneala.
ZALUZI (a) - A se sminti, a se prosti.
ZAMACRI§ n. - Brinza de vaca cu zer,
nestrecurata.
ZAMACRJS n. - Chi§leag.
ZAMCULITA f. Era о zdmculi(a de laturi de
cetate $i de ni§te moscali. (I. Neculce). -
Fortareata mica,
w	’ r
ZAMISLI (a). S-o zamislit pi fa(a pamintului.
(DD). - A apare, a se na§te.
ZAMISLI (a). Tu nu e$ti a lui fiicd; pre tine
Mnemosina Те-a zamislit in sinu-i cu cine §tie
cine. (C. Negruzzi). Zdmislitd e$ti,feticd, Dintr-
un fir de levan(ica. (Gr. Vieru). - A concepe fatul.
z|mislire f. - Sazdanie.
ZAMNIC n. Zamnicu-i пита curat di pamint,
fari girlici, cu scari di lemn, era inainti, amu
nii;S. (DD). - Pivnita de pamint.
ZAMNIC n. - Pivnita de piatra.
ZAMNIC n. Unii, cind dezgroapd la sapdtura
vrunui zdmnic asemenea cioburi, tot la Zaharia
340
le due. (C. Petrescu). - Pivnita boltita.
ZAMORA (a). ifi zamorau sufletul cu ce
puteau. (QD). - A-§i potoli cumva foamea.
ZAMORI (a). Moartea atunci, inghifindnoduri,
pornefie prin dumbravi, lunci fi huceaguri...
incepe cind a roade copaci tineri, cind a forfeca
smicele fi nuiele ... Se zamora fi ea sarmana
cum putea. (I. Creanga). - A-§i potoli cumva
foamea. .
ZAMORI (a). Cu posturi lungi ... ifi zamora
trupul fi-fi curdfa sufletul. (DLR). - A istovi.
ZAMOS m. (Am trait) furind noaptea harbuji
fi zdmofi de prin harbuzarii fi ascunzindu-md
ziua prin copaci ca о gaita. (V. Alecsandri). -
Pepene galben.
ZAMOSEL m. Aldmii prea frumoasa, care
semana chiar cu nifie zdmofiii. (V. Draghici). -
Zamos mic.
ZAMO§ERIE f. - Teren cultivat cu pepeni
galbeni. w
ZAMOZIU adj. - De culoarea zamosului.
ZAMURCA f. El cd i-a dat Mincare sd le-
ajunga, Mai mult zamurca lunga. (E. Sevastos).
- Ciorba subtire; po§irca.
ZANGHERIE f - Diaree.
ZANOAGE f pl. S~am zis verde trei vizdoage,
La cri^muta din zdnoage... (Folclor). - Vilcele.
ZAPACILA m. - Zapacit, buimac.
ZAPACITOR adj. - Care zapace^te,
buimace§te.
ZAPAI (a). Vacile mugesc, cinii zdpaiesc fi
fumul vindt se ridica de pe curte fi de pe sat.
(M. Sadoveanu). - A hamai.
ZAP AIT n. - Latrat, hamait.
ZAPAITURA f Zdpaituri intaritate de dulai
izbucnira. (M. Sadoveanu). - Latrat.
ZAPLAJ n. - Gard de scinduri a§ezate vertical
una linga alta.
ZAPLAJ n. - Gard de §tachete.
ZAPLAJ n. - Stilp la gard.
ZAPLAJ n. - Par la corlatele putului.
ZAPODIE f. tjesuri pufin scufundate fata de
vecinatate. In aceste zapodii apa nu se scurge
in laturi. (T Pamfile). - $es putin acufundat.
ZAP6R n. Se va mintui zaporul fi se vor scurge
puhoaiele. (M. Sadoveanu). - Ingramadire de
sloiuri de gheata; revarsare.
ZAPOR n. Poarta moara cu zapor. ($ezatoarea).
- Apa oprita la baraje.
ZAPSI (a). De-ar fi zdpsit-o Radufu vorbind
incet cu fiacaul Zadoinei... (M. Sadoveanu).
Zapseam pe domnul Georges ca md trage, din
z____________________________________________
cind in cind, ironic, cu coada ochiului. (C.
Hoga§). Avea mare ciuda pe mine de cind md
zapsise in gradina lui la furat mere domnefii fi
pere. (I. Creanga). - A prinde pe cineva asupra
unui fapt; a surprinde.
ZAPSI (a). Cum facea, ce dregea acea fiard,
nimene n-o putea zapsi fi prinde. (M.
Sadoveanu). - A simti, a observa.
ZAPSI (a). De banetul acesta a zapsit unui
Lungoci, care intr-o noapte l-a furat.
($ezatoarea). - A prinde de veste, a afla.
ZAPU§I (a). Buruianul a zapufit рарщошЬ
(DD). - A napadi.
ZARAR m. Pleacd Costea la Galati, Sd ia sare
la mioare ... $i glugi mari La cei zarari. (V.
Alecsandri). - Mulgator.
zArbAlAt m. - Destrabalat.
ZAREAfi Sub poale de codru verde О zdrea de
foe se vede. ($ezatoarea). - Geana de zare.
ZARGHEALA f. - Sminteala, ticneala.
ZARGHENIE f. - v. ZarghealL
ZARGHI (a) - A se ticni, a se sminti.
ZARGHIT adj. Zarghitul de Trdsnea dormea
pe hat, cu gramatica sub nas fi habar n-avea de
frig. (L Creanga). -Smintit, zapacit.
ZARI (a). Sumburii ifiea si-i zarasci. (DD). - A
face sa dispara.
ZARNU§CA fi - Vita de vie salbatica.
ZARZAREA f. - Zarzare mic (fruct).
ZARZAREL m. Zarzdrel, zdrzdrel, Zdrzaricd
zarzarea, Pe la poarta mindrei mele Gheorghtfd
trecea. (Folclor). - Zarzare mic.
ZARZARICA/ - Zarzare mic (fruct).
ZARZARIU adj. - De culoarea zarzarului;
galben-inchis.
ZASTI (a). Printre maluri putrede de frunzi§
inalt, zdstit de veacuri in acea neidrmuritd fi
pa^nica domnie a morfii. (C. Hoga§). - A
ingramadi.
ZASTIMP n. Un zastimp de rasuflet, fi valurile
reincep. (A. Vlahuta). - Rastimp.
ZATICNEALA fi Te-a$ intreba ca ce fel de
zaticneala aiputea sd intimpini dinpricina asta?
(I. Creanga). - Impiedicare.
ZATOACA fi - Brat de fluviu intre mai §i un
ostrov.
ZAtONI (a) - A ingradi cu stuf ori cu nuiele un
loc de apa pentru a prinde pe§te.
ZATONI (a) - A troieni, a acoperi un obiect cu
omat, nisip.
ZATONI (a) - A constringe pe cineva.
ZATONI (a). S-ozatonit, gata, iigalagii. (DD).
z
341
- A se intarita.
ZATRI (a) - A dosi, a pune un obiect la un loc
ferit.
ZATRI (a). Nu m-o laudat ca sd ma creased,
Da m-o laudat ca sd md zatreased. (Folclor). -
A pimici.
ZAUCA interj. - Zau.
ZAUITA (a). Cd de cind eu te-am iubit, Tare cu
drag te-am avut $i nu pot sd te zduit. (M.
Eminescu). - A uita.
ZAU§IT adj. - Buimacit, zapacit.
ZAVOD m. Mioarele au intors boturile au
behdit, iar cei doi zavozi albi n-au latrat. (M.
Sadoveanu). Ograda era mare, imprejmuita cu
zid..., iar la poarta un zdvod voinic §edea legat
in lanf. (N. Gane). Te furi^ezi ca un lup urmdrit
de zavozi. (V. Alecsandri). Din viata noastrd-a
mai trecut un an. Zavozii nu latrau in batatura,
Ci scheunau cu vintulpe sub u$i. Fldcaii nu mai
ajungeau sd ure, Pe la fere^ti, de unde erau du$i.
(N. Labi§p. - Dulau, ciine mare.
ZAVODI (a) - A se enerva, a se infierbinta.
ZAVODI (a). A zavodi marina. (DD). - A pomi
(motorul).
ZAVOI n. Un zavoi mare de plopi §i de anini
seculari umbre^te malurile frumosului riu. (A.
Vlahuta). Dragufule bace! Dd-f oile-ncoace La
negru zavoi, Ca-i iarba de noi §i umbra de voi.
(V. Alecsandri). Ii vina faranii in zdvoae $iprin
munji. (Gr. Ureche). - Padurice, lunca.
ZAVOR n. - Incuietoare la sulul de dinainte al
stativelor.
ZBANCA f. - Ventuza.
ZBANT n. - Ratez la lada.
ZBANT n. - Veriga la lant.
ZBANT n. - Bucata de metal lata cu care se
stringe §ina de obada.
ZBANT n. - Pana de lemn cu care se stringe
coada ferastraului.
ZBANT n. - Bordura covorului ales.
ZBANT n. Calea^ca e gata; mai are nevoie
numai... de citeva zbanturi §i de mai multe
§uruburi. (V. Alecsandri). - Legatura de fier cu
care se string laolalta diferite piese; sau partile
aceluia§i element (§ina).
ZBICI (a) - A se zvinta (dupa ploaie).
ZBIHUI (a) - v. A zghihui.
ZBINCELE/ pl. Foaie verde trei zbinceli, M-
am bucurat la averi. (Folclor). - Smicele.
ZBIC interj. El atunci о luat zbic! pe horn ese
afara $i mind. (Folclor). - Tu§ti.
ZBINTUI (a) - A face §trengarii, nazbitii.
ZBINTUIT m. De zbinfuitul ista al dumitale,
nimic nu sc apa. (I. Creanga). - Pozna§, §trengar.
ZBINTUITURA f. - Copii §trengar, nazbitios.
ZBINTUITURA f. Numai la zbinftiituri fi-i
gindu. (V. Alecsandri). - Zburdalnicie,
§trengarie.
ZBIRCIOG m. Auzi ghiuju! ... Sd se insoare
cind ii batut de bruma ca un zbirciog. (V.
Alecsandri). Viitorul [drii nu e in cocona^ul
Gulitd, care-mi vine de la Paris izmenit, cu
monoclu-n ochi, cu nasul zbirciog, pared tot ii
pute ceva. (A. Vlahuta). - Ciuperca comestibila
cu palaria zbircita.
ZBIRCIOGII-CIOARII m. pl. - Coada-
calului.
ZBIRNOG n. - Bobimac.
ZBORCIC m. - Agent financiar.
ZBOR§I (a). Fa Ileana, ian taci, fa, ce te mai
zbor$e§ti a§a. (TD). - A se rasti.
ZBOR§I (a). Vatdjfele... zbor^esc parul
(miresei) §i о strimba. (S. F. Marian). - A zbirli.
ZBOR§I (a) - A incepe sa fermenteze; a se
inacri.
ZBOR§IT adj. - Inacrit.
ZBOR§IT adj. Dar cine e$ti tu, zise Ivan cam
zborpt, de te lauzi cd §tii toate? (I. Creanga).
Apoi, e$ti zbor^it? (C. Negruzzi). Inapoi,
magarule, tipd zbor^it Cristea, adaugind
poruncii injuraturi spurcate. (M. Sadoveanu). -
Infuriat, inver§unat.
ZBOR§IT adj. Femei zbor^ite, copii in
came^uici rupte, bdtrini cu bdrbi incilcite,
tremurind ca varga, se indesau unii intr-altii.
(E. Camilar). - Zbirlit.
ZBRANCA f. E x p r. A da zbranca = a indeparta
pe cineva, de la sine, a alunga. Daca-i copilul
meu, singele meu, cum l-a$ trimite la pod: pinea
ceea mi-ar arde gitul. Asta s-ar chema sd-i dau
zbranca. (DLR). - Izgonire.
ZBRANCA f. E x p r. A face zbranca = a da
iure§ nimicind, prapadind. A ucis la lifte pagine,
mai, §i le-o taiat lor capetele, §i-ofacut zbranca
prin ele, mai, de i-a mers vestea. (C. Petrescu).
- Prapad.
ZBREHUD adj. - Zbintuit, neastimparat.
ZBREHUI adj. Eram tinar §i zbrehui atuncea
diece; abia plinisem douazeci §i cinci de ani.
(M. Sadoveanu). - Nebunatic, u§uratic.
ZBURATACI (a). Cum incep a zburataci,
scapa din nevoi; flecare i$i ci^tigd pinea lui.
($ezatoarea). De la zece ani, cum incepu baiatul
a se zburataci, batrinulpusepe el neinduplecata
z__________________________________________
de pe coceni.
ZDROBITOARE f. - Ma§ina de strivit
strugurii.
ZDRUMICA (a). Pe maluri zdrumicate de
aiurirea mdrii Cezaru-nca vegheazd la trunchiul
cel piecat Al salciei pletoase. (M. Eminescu). -
A zdrobi.
ZDRUM1CAT adj. Prin mindrul intuneric al
padurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste
pietre licurind. (M. Eminescu). - Zdrobit.
ZDRUNCIN n. Mare zdruncin va fi decipentru
strainatate. (M. Sadoveanu). Tot ce-a mai
ramas... din atita zdruncin zece mii de lire
turcefii. (A. Vlahuta). Tot a$a mergind ei... cu
mare greutate fi zdruncin au trecut peste
nenumdrate (ari fi mari. (I. Creanga). -
Zguduire, zbucium.
ZDRUNICA (a) - A risipi, a impra§tia.
ZDRUNICA (a) - A desface grauntele de pe
cocenii de porumb.
ZDRU§I (a). A fost sapat cu sapa ca sd se
sfarme sau sd se zdru^eased fi cei mai mdrunfi
bolovani. (T. Pamfile). - A sfarima.
ZDUCHI m. - Joc de copii (cu pietricele).
ZDULAP m. - Pumn incle^tat.
ZDUPAI (a) - A tropai.
ZEAMA DE PACEA f. - Zeama de piftie.
ZEAMA (DE PESTE) - Uha.
ZECER m. Un ban de argint, un zecersau taler.
(S. F. Marian). - Zece; cifra, carte de joc, ban cu
aceasta valoare.
ZEGZUBIL1 n. - Rindea cu dalta mica.
ZELAR n. $i deodata se arata Cu zelar, cu
buzdugan. (V. Alecsandri). - Zale.
ZEMBELDEC n. - Limba la clanta u§ii.
ZEMBEREA fi - Clanta la u§a.
ZEMBEREA f. - Limba la clanta u§ii.
ZERARAE f. - Muitime de ziare.
ZERI (a)- A se face ca zerul, a se inacri (laptele).
ZGAITAf. - Gaita.
ZGANCA f. - Crusta pe о buba.
ZGANCA f. Bubele tree uscindu-se fi picindu-
le coarja sau zganca. (T. Pamfile). - Crusta.
ZGANCAf. - Buba.
ZGARDA CASEI fi - Ornament de lemn (la
strea§ina).
ZGARDA/ - Gitar (la capastru).
ZGAROI m. - Ghibort.
ZGAROI m. - Cioara.
ZGARTA/ - Mertic de luat vama la moara.
ZGAIBARA (a). Mita s-a zgaibarat in copac.
(DD). - A se catara.
342
stdpinire. (M. Sadoveanu). - A se infiripa, a
create.
ZBURATACI (a). Fiind cel mai mare, norocul
sau: trebuie sa cautam a-l zburataci, caci nu se
fiiu zilele omului! §i poate vreodata sd fie fi el
sprijin pentru istialalfi (I. Creanga). - A ajuta
pe cineva sa-§i faca rost in viata.
ZBURATACI (a). Gainile dadura zvon,
cotcodacind fi zburdtacind. (M. Sadoveanu).
Rdgeau vacile, nechezau caii, se zburataceau
rdfele fi gifiile. (Sezatoarea). - A fugi, a se risipi.
ZBURATORI m. pl. - Edera.
ZBURATUI (a) - A-§i lua primul zbor.
ZBURDATIC adj. Avea vreme sd fie bucuros
fi zburdatic ca leul cel tinar. (M. Sadoveanu).
Alergpe cai zburdatici. (V. Alecsandri). Femeia
asta... veseld, zburdatica judecind amorul о
trecere de vreme. (C. Negruzzi). - Zburdalnic.
ZDIRLOG n. - Dirlog.
ZDOBNI$I n. pl. - Copturi.
ZDOHNf (a)-A pieri.
ZDOHNITURA f. - Mortaciune.
ZDRABINCA f. - Marina de strivit strugurii.
ZDRAHON m. - Eu sint zdragon. (V.
Alecsandri). - Dragon.
ZDRAHON m. - Flacau inalt, vinjos, voinic.
ZDRAHUEf. - Pelinarita.
ZDRAVENI (a). L-a batutpe Alisandru, de l-a
lasat aproape mort; nevasta sa l-a zdravenit.
($ezatparea). - A se inzdraveni.
ZDRAMTI fi. pl. - Franjuri.
ZDRAVENI (a). Ti-am spus cd nu se poate.
frtfelege-md fi te zdrdvenefie. (A. Vlahuta). - A
se insanato§i.
ZDREALA f. Sd nu puneti mina pe noi cd e vai
fi amar de capul vostru! Асщ vi-l facem tot
zdrele., (S. F. Marian). - Farima, bucatica.
ZDRELCA fi - Burghiu de timplarie.
ZDREMATOS adj. - Zdrenturos.
ZDRENJUI (a). Si te-apufi di zdrenfuit cu
limba melifoiului. (TD). - A bate la melitoi.
ZDREVENI (a) - A bate cu pumnul.
ZDREVENI (a) - A tremura (de frig).
ZDROBEALA f. - Struguri striviti.
ZDROBI (a) - A face, a confectiona.
ZDROBI (a). A pus fer fi otel $i a zdrobit din el
Seceri, seceri mdrunfele. (Folclor). - A fauri.
ZDROBI (a). Peste noud luni di zili iaca cd
Ileana Cosinzana ii zdroghefie un copchil lui
Fat - Frumos(Folclor). - A na§te.
ZDROBILCA/ - Marina de strivit struguri.
ZDROBILCA f. - Marina de desfacut grauntele
ZGAIBARA (a). Mifa zgaibara la fereastra.
(DD). - A zgiriia.
ZGAlBOS adj. - Plin de zgaibe (bubulite).
ZGANCIUI (a) - A rupe cite putin coaja de pe
о rana.
ZGANCUSOARA f. Chemat-am toate
bubu^oarele, Chemat-am toate zgdncu^oarele.
Descintec. (T. Pamfile). - Buba mica.
ZGARCANOS adj. - Aspru, bulgaros (pamint).
ZGARDAT adj. §i in curte trei sute de armasari
in^duaf, trei sute de ogari zgdrdafi. (§ezatoarea).
- Cu zgarda.
ZGHEHUI (a) - A se zbengui.
ZGHEHUI (a) - A zgiltii.
ZGHEHUIALA f. - Zbenguiala.
ZGHEURAT adj. - Galagios.
ZGHIHARDA f. - Fata zbintuita,
neastimparata.
ZGHIHOLI (a) - A viscoli.
ZGHIHORNITA f. - Femeie rautacioasa.
ZGHIHUI (a). Mai ales pe Gerila parca-l
zghihuiau tofi dracii. (I. Creanga). - A scutura,
ZGHIHUI (a) - A tremura (de frig).
ZGHIHUI ALA f. - Scuturatura, zgiltiitura,
zguduitura. (DLR).
ZGHIHUIT adj. - Zapacit.
ZGHIHUIT adj. Vazind cd nu i-i cu putinfd sd
le iaie (merele) au purees zbihuita a§a mai
departe. (I. Sbiera). - Scuturat, zguduit.
ZGHII (a se). Cu gurita ei cind a grai... De cu
tofii s-orzghii. (Folclor). - A se mira.
ZGHILTE f. pl. - Corlate (la pod).
ZGHIOSI (a se). Florica se staruia sd termine,
iar Viorica se zghiosea cu flacdii. (DD) - A se
(a) - A se usca putin dupa ploaie
pamintul).
£GHI§IOLA (a) - A scutura (cinepa de
&GHIVORI (a) - A bate vint puternic cu
linsoare.
&GII (a). Zgie^ti focu, mai baeti. (DD). - A
ascoli.
&GIIOS adj. - Zgiit.
SGIMBOAE / - Musculita.
&GINCILI (a) - A zgindari (o rana, rupind coaja
le deasupra).
£GIN§E/ pl. - Coji uscate pe rana.
SGIRCANI m. pl. - Copacei ghimpo^i.
£GIRCA§I n. - Paralei de timplarie.
SGIRCA/ - Umflatura la piciorul calului.
ZGIRCILA f. - Persoana foarte zgircita.
ZGIRCIOABA f E о zgircioaba de nu mai are
pereche. (M. Sadoveanu). - Persoana foarte
zgircita.
ZGIgCIT adj*. - Ciufut.
ZGIRIE-BRINZA m. $i mo$ Vdsile era un
carpdnos §i un pui de zgirie-brinzd, ca §i mdtu§a
Marioara. (I. Creanga). - Zgircit.
ZGIRIIAC n. - Paralel de timplarie.
ZGIRIIES n. - v. Zgiriitori.
ZGIRIITORI n. - Paralel de timplarie.
ZGITIE f. Smdrdndita popii, о zgitie de copild
agera la minte §i a§a de silitoare, de intrecea
maipe tofi baetii §i din carte, dar$i din nebunii.
(I. Creanga). - Fata tinara, zglobie, §trengarita.
ZGLAVOACA f. Aceste ape limpezi in care
joaca pdstravul §i zgldvoaca, vin din departari
$i adincimi de codri. (M. Sadoveanu). Intr-o
clipd masa fu gata: citeva foi late §i rotunde de
podbal, cu zglavoace §i boi^teni uscafi pe vatra,
citeva masline. (C. Hoga§). - Pe§te mic; baba,
moaca.
ZGLAVOC m. Am samdnat griu de vara §i a
ie$it numai negara, A semdnat busuioc $i a ie§it
numai zglavoc. (Folclor). - Albastrita.
ZGLAVOC m. Cinepa de toamna (femela) este
cea care rdmine verde pina cind se culege; ea
face saminta in zglavoc. (T. Pamfile). - Floarea
cinepii.
ZGOMOTA (a). Zgomotind cu grozave
rasunete, brazii piriiau in codri, ddrimaf ca sub
lovituri de secure. (A. Russo). - A trosni.
ZGORNI (a) - A stimi (vinatul).
ZGRAPTANA (a). Mita zgraptini. (DD). - A
zgiria.
ZGRAPTANA (a). Cinili zgraptaneazi. (DD).
- A scurma.
ZGRAPANA (a se) - A se scarpina.
ZGREABTA/ Cu borona borone, Cu zgreafya
zgrefya. (Folclor). - Grapa (de spini).
ZGREPTANA (a). La ща zgreptanau minile
ranitilor. (E. Camilar). Vulpea... zgreapfana cit
zgreapfdna la radacina copacului. (§ezatoarea).
- A ricii, a zgiria.
ZGREPTANA (a). Onofrei se zgreptdnd la
timpld. (M. Sadoveanu). - A se scarpina.
ZGREBTANAT m. Mai, zgrebtdnatule, da-ti
jios din copac. ^Folclor). - Catarat.
ZGRIPTUROAICA/ In casa о zgripturoaica
de matu^d. (M. Sadoveanu). Cica era baba asta
о zgripfuroaica urita $i bataioasd, §i rea de
mama focului. (A. Vlahuta). - Femeie batrina,
344
zgircita §i rea; cotoroanta.
ZGRIVAT n. Sam-nitam s-a inceput un zgrivaf
о ninsoare mai dihai ca la mijlocul ernii.
(Folclor). - Cjivat.
ZGRINTO§AT adj. - Uscat, bulgaros (pamint).
ZGRUNTOS adj. - Uscat, bulgaros (pamint).
ZGRUNTUROS adj. - v. Zgruntos.
ZGULI (a) - A se face ghem, a se zgribuli.
ZGULIT adj. - Ghemuit, zgribulit.
ZGULIT adj. - Umilit, descurajat.
ZGURI (a) -A prinde zgura (soba).
ZGUROS adj. - Bulgaros (pamint).
ZICA§ m. El mi-i zica§... §i numai de urit se
incearca din cind in cind a §uiera §i el cite ceva.
(1. Sbiera). - Lautar.
ZICALA§ m. Striga nunul catra zicala^i sa
cinte. (Sw F. Marian) - Lautar.
ZICALAU m. Dimineala in ziua cununiei... se
aduna la mire... zicalaii (lautarii), nana^ul §i
nanqga. (S. F. Marian). - Lautar.
ZIDISCA f. - Astma.
ZIGARNICICAf. - Porttigaret.
ZIMATOZ n. - Boala de albini.
ZIMBEREU n. - Clanta la u§a.
ZIMBRU m. Un cap de zimbru era sterna
Moldovei. ($). - Bour.
ZIMBRU m. Aleargd caprioarele-n vapdi, Ca
ni$te umbre deznddajduite, Se fring in scrum,
Moldova, zimbrii tai, Fug pasarile, filfiind
grabite §i doinele se-neaca $i se-opresc §i
basmele se-ascund in ripi ferite. (N. Labi§). -
Bour.
ZIMBRU m. Stefan cel Mare zimbru sombru §i
regal. (M. Eminescu). - Erou.
ZIMBRUI (a) - A alege griul cu triorul.
ZIMCA/ - Griu de toamna.
ZIMINTI (a) - A §ifona.
ZIMT m. pl. Ornament de lemn la strea^ina.
ZIMT m. - Fiecare din crestaturile (dintii)
ferastraului.
ZIMT m. - Tindechie.
* ' r
ZIMTA (a). SI in somn, pe banca veche,
cugetdri se contrazic, Greierulzimteaza noaptea.
(G. Bacovia). - A innoda, a insaila ginduri.
ZIMTAR n. - Instrument de ascutit ferastraiele.
ZIMTUI (a) - A face fileturi.
ZIMTURAT adj. - Zimtat.
ZIMTUROASE adj. Spune-i sa-fi faca seceri
zimfuroase Pentru babe mincinoase. (Folclor).
- Zimtate, cu zimturi mari.
ZINZUBILI n. - Rindea cu dalta mica de facut
fait.
5
z
ZIOBAC n. - Timacop.
ZITIONI (a). Parinfi l-o intrebat di si a$a si
zitione^ti. (Folclor). - A se chinui, a se framinta.
ZIT n. - Scaun cu arcuri la trasura.
ZIZDEI m. La caii no^tri sd ne dafi fin, zizdei.
(DD). -Ghizdei.
ZIDENIE f. Ce zidenie de om ii $i acesta. (DD).
- Caraghios, ciudat.
ZIDIT m. - Zid.
ZILET n. - Manunchi (la secera).
ZIMBI (a). E x p r. A zimbi de ris = a pufhi de
ris. - A izbucni.
Z^MBLA/ - Agrafa.
ZIMTE/ - Dinte la ferastrau.
ZIMTARI n. - Tindechie.
ZIMTARI n. - Zatca.
Л ’	r W	л
ZINI§OARAf. Marioara Florioara, Zini^oara
munfilor, Sorioara florilor. (V. Alecsandri). -
Zina tinerica.
ZIRNA f. Prin grapare, о sumd de buruieni
radacinoase, precum ar fi zerna... (zirna) $.a.
se dezradacineaza. (T. Pamfile). - Planta
vepinoasa cu flori albe.
ZIRNA/ - Vita de vie salbatica.
ZIRNOAICAf. Sub poalele ceriului Unde fata
zmeoaicele, Si s-adun zernoaicele. (V.
Alecsandri) - Vrajitoare.
ZIT interj. - Strigat cu care se alunga mitele.
ZLAMAC m. E x p r. A face zlamac = a zdrobi
pe cineva. Ce sa-l apdr?... Au venitpescarii cu
babaicile §i l-au facut zlamac. (M. Sadoveanu).
- Zdrobire.
ZLAMAC m. - Amestecatura din frunze de
porumb, strujeni §i paie.
ZLATAR m. - Aurar, giuvaiergiu.
ZL AT ARIE f. - Meseria zlatarului.
ZL AT ARIE/ - Atelierul zlatarului.
ZLOATA/ Foaie verde, foaie lata, Anu-a fost
cu mare zloata. (Folclor). - Vreme umeda, cu
multa ploaie.
ZLOATA/ Afara ploua de varsa, Da nu ploua
cum sd ploua, Ci ploua cu zloatd-n doua.
(Sezatoarea). - Grindina.
ZLOGHI m. - Tilhar.
ZLOT m. Sd deie Serghie capitanului Soimaru
doi zloti, bani de drum. (M. Sadoveanu). S-au
purtat viteje^te. Sd It se deie fiecaruia cite
cincizeci de zloti. (C. Negruzzi). - Moneda de
aur care a circulat §i in Moldova medievala.
ZLOTARI m. La zlotari, la meqteri mari Si si'
ni fac-on inelu§u. (Folclor). - Giuvaiergiu.
ZLOTAS m. Tablele vistieriei se lungesc $i se
z
345
umplu: zlotafii se pregatesc sa cuprinda lumea
fi s-o stinga cit a mai ramas, mai rau decit
paginii. (M. Sadoveanu). - In Moldova
medievala, dregator care stringea darea in bani
numita zloti.
ZLOTOS adj. Daca la Sf. Vasile va fi omat fi
stelute cu ger, anul vafi zlotos. (T. Pamfile). -
Ploios
ZLOTI m. pl. - In Moldova medievala, darea
in bani la care erau impuse toate categoriile de
tarani §i locuitorii din hotarele ora§elor. A fost
introdusa in 1629 pe vremea domniei in Moldova
a lui Miron Bamovschii-Movila.
ZMAOAICA f. Hei, zmdoaica afurisita ce-mi
efii, te pricep eu unde vrei s-ajungi. (Folclor).
Hi, zmaoaicele tatei, indemnati inainte. (I.
Creapga). - Zmeoaica.
ZMAU m. - Zmeu.
ZMAULET m. Eu ucid douasprezece suflete
deodata, darnupe un zmaulefca voi. (I. Sbiera).
- Zmeu mic.
ZMEIOS adj. §i vad sub cerul luciu, in zarea-
nflacarata, Zburind о herghelie de armasari
zmeiofi. (V. Alecsandri). - Focos ca zmeii.
ZMINTEALA f. §i a$a am nevoit sd пи-mi fie
grija, de~ar cddea aceasta carte oripe a cui mind
fi din streini, carii de-а maruntul cearca
zmintelile istoricilor. (M. Costin). - Scrinteala,
ratacire, ticneala.
ZMIC n. - Sfoara cu un lat c-o pietricica la un
capat.
ZM1N§I (a) - A se smuci.
ZMIN§ITURA/ - Repezit, smucit.
ZNI§ICA f - Mladita altoita.
ZNI§ICA fi - Vita la tufa de struguri.
ZNI§1C А/ - Dunga de alta culoare pe un covor.
ZNI§ITE fi - Cirlionti.
ZOALA/ - Lapovita.
ZO1NITA/ - Femeie neingrijita, zoioasa.
ZOLE/ - Pingea.
ZOLEALA fi - Apa fiarta cu multa cenu§a.
ZOLI (a) - A tine un timp rufele, torturile in
le§ie, intr-un vas astupat, ca sa se moaie.
ZOLI (a). Apoi le freaca sau le zolefie, ca sd se
spele. (T. Pamfile). - A spala rufele in le§ie.
ZOLIT adj. - Tinut in le§ie.
ZOLNIC n. - $tergar de bucatarie.
ZOLNIC n. - Vas din doage sau scobit dintr-o
buturuga in care se zolesc torturile, albiturile.
ZOLNITA fi Pinzele... se pun intr-o zolnitd
astupata la fund, in care se toarna lefie. (T.
Pamfile) - Vas din doage sau dintr-un trunchi
scobit in care se pun rufele, torturile la zolit.
ZOLNITA f. Li scot din siubar (torturile)...
li pun in zolnitd fi deasupra pun on'tol fi torn
uncropu. (TD). - Vas din doage intrebuintat la
zolit tortul.
ZOLOTEHNIC m. - Zootehnician.
ZOLOTELNIC m. - Zootehnician.
ZOLOTNICI m. pl. - Galbeni, bani de aur.
ZOLOZ n. - Gurma.
ZOLZA f - Gurma.
ZORCAI (a) - A spala rufele la repezeala, de
mintuiala.
ZORFOLEASA fi - Femeie desfrinata.
ZORILCA fi - Tuica.
ZORNET n. S-auzi zornetul de pinteni fi
fognirile de rochii. (M. Eminescu). - Zomait.
ZORNIC adv. Sergentii de zi tropdiau zornic.
(M. Sadoveanu). - Nerabdator, grabit.
ZOROI (a) - A zingani.
ZORSAI (a) - A spala ceva cu deosebita grija.
ZORU (e) adv. - Ii timpul.
ZOTCA fi - Bot (la ciine, cal).
ZOTCA/ E x p r. Inchide zotca= inchide gura.
- Gura.
ZUBILA/ - Dalta de taiat fier.
ZUBRE/ - Boala a gingiilor.
ZUBRILA/ - Dalta de taiat fier.
ZUBZUBILI n. - Rindea cu dalta mica.
ZUGRAGf (a) - A broda.
ZULUCEI m. pl. - Cirlionti.
ZUMBAI (a) - A zumzai, a bizii.
ZUMBAIRE f. In cintecele ascutite ale
scripcilor fi in zumbairile cobzelor. (M.
Sadoveanu). - Zumzaire.
ZUPAjC - Zeama de piftie.
ZUPAI (a). Zupaiau din picioru^e. (M.
Eminescu). - A da iute din picioare.
ZURATAI (a) - A-§i lua zborul (pasarile).
ZURBAGIU m. Muntenii totdeauna an avut in
Moldova faima de zurbagii. (A. Russo). -
Scandalagiu, sfadalnic, certaret.
ZURBAVA f. Povefiile din cri$ma lui tata
Pascali vorbeau despre о multime de lucruri...
zurbave necontenite, petreceri fi serbari. (M.
Sadoveanu). Pdrintii fetei, ca sd nu se mai faca
zurbava... i-o mai dat gin er elui... pe deasupra
zestrei. (§ezatoarea). - Scandal, sfada.
ZURBA f. §tim cita scddere aduc farii
asemenea rautati fi zurbale. (M. Sadoveanu).
Auzise vorba cd este zurba asupra lui voda. (C.
Negruzzi). - Rascoala, revolta.
ZURBA f. In preajma bordeielor nu mai era
346
nici о zurbq. (M. Sadoveanu). - Galagie, zarva.
ZURGALAU m. Erau inhdmafi in $ir patru
cai birjare^ti, voinici, impodobiti cu canafuri $i
zurgdlai. (N. Gane). In vazduh voios rasuna
clinchete de zurgalai. (V. Alecsandri). Zurgalaii
suna mdrunt, impra^tiind in intinderi clinchete
argintii. (M. Sadoveanu). Cu clinchete zglobii
din dunga vaii Rasuna zurgalaii argintii; S-
apropie de geamuri zurgalaii Certindu-se cu
glasuri de qopii. (N. Labi§). - Clopotel.
ZURGALAU m. - Zvonit. Steagul are in cap
un zvonif §i,o chitd de bosioc. (CADE).
ZURGALAU m. -Zvoni§or. Zvoni^orul cu care
zvone^te el in altar... in decursul sf liturghii.
(S. F. Marian).
ZURNA f - Instrument muzical de suflat.
ZURUIRE f. Zinghetul pricinuit prin infocata
atingere a monetelorse schimba incet-incet intr-
o zuruire slabd. (V. Alecsandri). - Zomaire.
ZURUIT n. О undo, de fulgerpatrunde-n odaie,
cu un trdsnet, cu un zuruit de geamuri. (M.
Sadoveanu). Valea... rasuna toatd de zuruitul
zurgaldilor $i de tropotul uscat al cailor. (A.
Vlahuta). M-am sculat iute din patpentru ca sd
cunosc pricina zuruitului. (V. Alecsandri). -
Zomait.
ZURZURII m. pl. $i-a scos un cal graur Cu
$aua de aur, Cu pocldfile de argint, Cu zurzurii
pan la pamint. (Folclor). - Podoabe la
hama^ament.
ZUZET n. Linul zuzet ce din apa se ridica cu
amor... Aduc multa alinare la a inimii durere.
(C. Negruzzi). - Susur, murmur.
ZUZUI (a). Riuleful care l-am trecut de vro trei
ori... profund de о palmd §i abia zuzuind pe
prundi§. (C. Negruzzi). - A murmura, a §opoti.
ZVICII (a). Inima lui Radu ii zvicii ca de
spaima, infioratd de atita noroc. (A. Vlahuta).
- Azvicni.
ZV1NT1T adf - Uscat dupa ploaie (pamint).
ZVIRL1 (a). Imi facura loc la vatra, mai zvirlira
lemne pe foe. (M. Sadoveanu). Cine-a azvirli
buzduganul ista mai tare in sus, ai aceluia safie
banii... - Ian zvirle-l tu intdi, ma dracule! (I.
Creanga). Calul... zvirlipe Genarulpina in nori.
(M. Eminescu). Vintul zvirle-n geamuri grele
picuri. (M. Eminescu). - A arunca ceva printr-o
mincare brusca.
ZVIRL1 (a). Novac la temnifa vinea, Cupumnul
galbeni zvirlea, Turcii cu tofii stringea.
z__________________________________________
(§ezatoarea). Oasele stringea, Сепща-alegea $i-
n vint о zvirlea. (V. Alecsandri). Despre
nepasarea §i risipa се о faceam, zvirlind banul
pe lucruri de nimica, pufin mai aveam de
instrdinat. {I. Creanga). - A risipi, a impra§tia.
ZVIRLITURA f E x p r. Zvirlitura de bat =
distanta la care poate ajunge un bat aruncat. De
acolo §i pina la poala mo§iei padurii nu era decit
о zvirlitura de baf. (CADE). - Distanta mica.
ZVIRLITURA/ M-a datsd invaf psaltichie la
un psalt... peste balta la vreo doua zvirlituri de
piatra departe de satul nostru. (I. Creanga). -
Distanta nu prea mare.
ZVIRLUGA f. lata, se gdsesc aicea boi^teni,
zvirlugi §i рогещоп. (M. Sadoveanu). lute ca о
zvirluga se repezi $i imi sari drept in brafe. (C.
Hoga§). - Pe§te mic cu mi^cari foarte iuti.
ZVOANA f. Cind intrardm la Mofca in codru,
zvoana de glasuri din trasura se potoli ca printr-
un farmee. (M. Sadoveanu). Face in sfinpt о
zvoana atit de mare, incit cu tofii sarim din
paturi. (V. Alecsandri). - Zgomot de glasuri,
galagie.
ZVOANA f. Tot in acea vreme $i la impdiratie
str arnica zvoana s-a facut. (1. Creanga). - Zvon
(care circula).
ZVON n. Fiecare infelegea cd nu-i la mijloc
decit un zvon nebun. (M. Sadoveanu). Auzind
parintele Duhu cd s-a facut zvon prin Ia$i
despre ni$te nazdravanii ca aceste, tied s-a
luat pe ginduri. (I. Creanga). - Veste, §tire.
ZVON n. Era un zvon de glasuri ne-nfelese.
(A. Vlahuta). Pornird pe drum printre salcii,
pina ce zvonul rofilor se stinse. (M.
Sadoveanu). - Galagie, rumoare; zgomot.
ZVONAR m. Zvonarule, n-ai sa-ti mai vezi
livada. (E. Camilar). - Persoana care impra^tie
zvonuri, §tiri false; zvonist.
ZVONI (a) - A suna cu zvoni^orul.
ZVONITA/. In Moldova medievala, turn-
clopotnita; zidarie masiva, monumentala cu
deschizaturi in forma de arcada, in mijlocul
carora de bime groase sint atirnate clopotele;
zvonitele se inaltau in preajma bisericilor. Sint
bine cunoscute prin caracterul lor monumen-
tal zvonita bisericii din satul Boian, regiunea
Cernauti, zvonitaxbisericii manastirii Rudi,
raionul Dondu^eni, zidita odata cu biserica, in
1777. (ELAM). - Clopotnita.
Com. 1061,
tir. 5000
Firma editorial-poligrafica “Tipografia Centrala”,
MD-2068, Chi§inau, str. Florilor, 1
tel. 43-03-60, 49-31-46
Ministerul Culturii al Republicii Moldova
Directia Edituri, Poligrafie §i Aprovizionare cu Cai
Генеалогическое древо индоевропейских языков
Я Absolvent al Universitatii din Chisinau (facultatea
istorico-filologica, sectia limba §i literature
moldoveneasca), unde a avut profesori pe
N. Corlateanu, V. Coroban, T. Vasilieva,
P. Mezentev §i alti dascali notorii,
V. Stati a fost colaborator §tiintific la Institutul
de Limba §i Literature al Academiei de
§tiinte a Moldovei, sectorul dialectologie condus de R. Udler.
In 1972 sustine teza de doctor in §tiinte filologice. Tn 1974 publica
prima monografie „Imprumuturi slave in graiurile moldovene§ti”,
despre care S. Berejan scria ca ,,se deosebe§te in mod favorabil de
lucrarile premergatoare consacrate aceleia§i probleme generale”.
Mentionind ca „tuturor unitatilor de vocabular li se da о tripla
interpretare: istorico-etimologica, lingvo-geografica una lexico-
semantica (aici urmarindu-se cu multa competenta evolutia sensului
fiecarui cuvint in parte)“, S. Berejan conchidea: "Autorul da dovada
totodata §i de reale aptitudini de etimolog (tn afara de cele de
dialectolog): el urmare§te in cuno§tinta de cauza caile de evolutie §i
modificarile formale §i de sens ale unitatilor imprumutate in vederea
stabilirii juste a etimonului, fapt care necesita serioase cuno§tinte
de istorie §i de teorie a limbii” (1974). In 1992 sustine la Moscova,
la Institutul de Etnografie ,,N. Micluho - Maclai” al Academiei de
§tiinte din Federatia Rusa teza de doctor habilitat in §tiinte istorice,
tratind probleme de etno - lingvistica moldoveneasca. Ultimele
lucrari „Istoria Moldovei” (2002, in limbile moldoveneasca §i rusa).
“Dictionarul Moldovenesc-Romanesc” este incununarea unor
preocupari §tiintifice de-а lungul citorva decenii.