Jean RENOIR
RENOIR
ZBUCIUM §1 CREATIE
Traducere si note
de
Ileana §OLDEA
ffi
BUCURE§TI, 1971
Editura UNIVERS
Ч'
Coperta ?i ilustrafiile (prelucrSri fotografice dupS opera lui RENOIR)
sint realizate de Valeria Negoescu.
Redactor Angela Cismaf
Tehnoredactor Victor Ma$ek
Jean Renoir
Renoir
Copyright 1958, 1962 by Jean Renoir
Librairie Hachette, 1962
Toate drepturile
asupra acestei versiuni
sint rezervate
editurii UNIVERS
CITITORUL
Cel pe care ni-l bifdtbati nu e
Renoir, ci propria dumneaooadtra
conceptie ашрга Lui Renoir.
AUTORUL
Bineinteled. Litoria e prin esenta
un gen dubiect’w.

I
fN APRILIE 1915, UN BUN JINTAS BAVAREZ M-A
1 cadorisit cu un glonte in picior. I-am fost recunoscator. Dato-
rita ranii am fost intemat, in cele din urma, in spital la Paris, unde
tata ceruse s3 fie adus pentru a fi mai aproape de mine. Moartea
mamii il doborise de tot ?i starea lui fizica era mai proastS ca ori-
cind. CalStoria asta de la Nisa la Paris il obosise a$a de tare incit
ezita sa ma viziteze la spital. Am obfinut cu u^urinfS permisiu-
nea de a sta la noi acasS in zilele cind nu trebuia sa mi se schimbe
pansamentul.
U?a mi-a deschis-o «la Boulangere», unul din modelele tatii.
Cind a vSzut cirjele, a scos un fipat. Louise-lungana, bucStSreasa
noastra, a aparut ?i ea, venind din atelierul a cSrui u?a era pe ace-
la?i palier cu aceea a locuin|ei. Cele doua femei m-au sarutat ?i
mi-au spus ca « patronul» tocmai picta trandafirii pe care La Bou-
langere ii cumpSrase in bulevardul Rochechouart. Zarisem flora-
reasa sprijinita de roata caruciorului ei, cind am coborit din taxi.
Era aceea?i ca ?i inainte de razboi. Nimic nu se schimbase in apa-
rentS, numai ca, atnnci cind batea vintul dinspre nord, puteai
auzi tunul.
Tata ma a^tepta in fotoliul lui pe rotile. TrecuserS mai multi
ani de cind nu mai umbla. L-am gasit mult mai chircit decit la
plecarea mea pe front. In schimb expresia fefei ii era de о extrema
vioiciune. Ma auzise pe palier ji ochii ii straluceau de-о fericire
malifioasS, pSrind a spune: « De data asta, le-ai scSpat! » I-a intins
paleta lunganei Louise cu о mi^care aproape fireasca ?i a spus:
« Fii atent s3 nu aluneci I PortSreasa, ca sa te primeascS a?a cum
se cuvine, a frecat parchetul cu cearS ji pofi sS-ji fringi gitul!»
Apoi, intorcindu-se spre cele douS femei: « Sa-1 spdlafi bine cu
apa. Jean ar putea sa alunece!» L-am imbrafi^at. Avea barba
umeda. Nu gSseam nimic sa ne spunem. M-am a^ezat pe foto-
liul mamei, un fotoliu mic cu catifea roz. TScerea a fost intreruptS
de hohotele lunganei Louise. Plingea, smiorcaindu-se tare, a?a
cum fac femeile din Essoyes, satul mamii, unde se nascuse ?i ea.
Asta ne-a facut sa ridem ?i a ie?it jignita. Crizele ei de lacrimi erau
un subiect al glumelor de familie. Lor li se atribuia ?i excesul de
sare din supa. Renoir s-a inters la studiul cu trandafiri, «ca sa-i
treaca timpul», iar eu am cercetat apartamentul. Era tare pustiu.
Hohotele de ris ale modelelor ?i servitoarelor se stinsesera. Tablo-
urile fusesera expediate la Cagnes1, perefii $i dulapurile erau
goale iar camera mirosea a naftalina.
Dupa citeva zile, ne-am organizat viafa. Imi petreceam timpul
privind cum picteaza Renoir. Cind se oprea, vorbeam despre
stupizenia acestui rSzboi, pe care il ura. In orele de masa, cerea
sa fie dus in sufragerie; nu avea de loc poftS de mincare dar tinea
la ritual. Fratele meu Pierre, soful actritei Vera Sergine, fusese
reformat din cauza brafului zdrobit de-un glonte. Venea adesea
la prinz cu sofia ?i cu Claude, baiatul lui de doi ani. Incerca sa-^i
reia meseria de actor in ciuda ranii. Renoir inceta sa mai picteze
cind se intuneca: nu avea incredere in lumina electrica. li impin-
geam fotoliul in apartament ?i rSmineam aproape singur cu el,
in cele citeva ceasuri de dinainte ?i de dupa cind. Razboiul schimbase
obiceiurile parizienilor ?i vizitele erau rare. Pentru prima oara ma
aflam in fafa tatii consent fiind ca depajisem copilaria ?i devenisem
bSrbat. Aceasta impresie de egalitate era intarita ji de rana mea.
Nu ma puteam deplasa decit cu ajutorul cirjelor. Eram doi schi-
lozi, oarecum surghiunifi in fotoliu. Lui Renoir nu-i placea sa
joace dame: cartile il plictiseau. Sahul il atragea, dar eu jucam
lamentabil $i ma batea prea u$or pentru ca jocul sa-1 distreze.
Citea pufin, caci voia sa-?i pastreze ochii pentru meseria lui, care
aveau aceea^i precizie ca la douSzeci de ani. Nu ne rdminea decit
discutia. li pkceau povejtile mele din razboi, cel pufin acelea
care scoteau in evidenfa latura grotesca a acestei tragice intim-
plari. lata una care 1-a distrat in mod special: in timpul retragerii,
inspre partea Arras-ului, fusesem trimis sa patrulez, cu vreo ?ase
soldafi. De pe indlfimea unei coline, am zarit ?ase ulani, patrulind
?i ei. Ne-am desfSjurat in linie de bStaie, la interval de vreo doua-
zeci de metri, potrivindu-ne baionetele sub braf pentru atac, in
timp ce nemfii feceau exact acela^i lucru pe colina din fata. Am
1 Sat in apropiere de Nisa unde Renoir avea о proprietate. (N.A.)
8
pornit la pas, aliniafi frumos, apoi in trap, in galop 51, cu vreo
sutS de metri in fafa inamicului, in galop de atac, fiecare dintre
noi foarte ho Writ a-l strSpunge pe cSlareful din fafa. Ne credeam
din non pe vremea lui Francisc I ?i a atacului de la Marignan.
Distanfa se mic?ora. Puteam distinge expresia fefelor crispate
sub ?epci, a?a cum trebuiau sa fi lost ?i ale noastre sub coifuri.
In citeva secunde lupta s-a terminat. Nefiind dornici de a se lasa
strSpunji, caii no^tri, in ciuda zSbalei §i a pintenilor, se indepar-
tara din bStaia baionetelor. Cele douS patrule s-au incrucijat
intr-un galop furios, oferind citorva oi care pSjteau о stralucitoare,
dar inofensiva, demonstrate cavalereascS. Ne-am inters la uni-
tate, pufin cam ploua|i, in timp ce nemfii se intorceau la unitatea lor.
Tn schimbul povejtilor mele de razboi, Renoir imi istorisea
amintiri din tinerefea sa. BSrbatul care credeam ca devenisem
descoperea un Renoir necunoscut. Tatal se folosea de acest prilej
pentru a se apropia de fiu. Acum cred ca i?i simplified gindirea ca
sa fie pe infelesul meu. Reu^ind s-o facS in cursul acelor discufii,
mi s~a deslujit imaginea copilului, a tinarului $i a omului matur.
Vedefi, deci, cS am pentru ce sa-i fiu recunoscStor soldatului
bavarez, despre care am pomenit mai sus, care a inlesnit aceste
intilniri.
Adesea, mi-am facut repro^uri c2 nu i-am publicat marturi-
sirile imediat dupa moarte. Acum nu mai am acest regret. Anii
scur$i fi propriile mele experience imi ingaduie sa-1 injeleg mai bine.
E vorba de unul din aspectele pe care, in vremea aceea, nici nu-1
intrezaream mScar, $i anume, acela privind geniul lui. li admiram
foarte mult pictura, dar era о admirafie oarba. La drept vorbind,
ignoram cu desSvir^ire ce este pictura. Abia ghiceam ce poate
fi arta in general. Nu vedeam decit aparenfele lumii. Tinere|ea e
materialists. Stiu acum ca oamenii mari nu au alt rol decit pe
acela de a ne ajuta sa vedem dincolo de aparenfe, de a ne ujura pu|in
de povara materiei noastre, a ne «debarasa >>, cum ar spune
hindu^ii.
Ofer cititorului acest morman de amintiri ?i de impresii per-
sonale ca pe un rSspuns partial la о intrebare care mi se pune
adesea: « Ce fel de om era tatal dumneavoastra? »
Tata pastrase despre copilSria lui о amintire minunatS. Cu toate
ей bunicii erau oameni saraci. Sint convins ей nu potrivea lucru-
rile fi ca fusese intr-adevar fericit cind era mic. Nu putea suferi
9
vorbSria goak care ii face pe bStrini mai ales sS infrumusefeze
ceea ce nu mai este. Adorase tot ce mai rSmSsese din felul de viafS
al francezilor din veacul al XVIII-lea, fiind perfect edificat in pri-
vinja nestatorniciei orinduirii ?i furiei ciudate a compatriofilor sSi
din cel de-al XlX-lea veac de a-?i toca mojtenirea. Acfiunile
lor ii apSreau ca fazele succesive ale unei sinucideri vesele, dar
sigure, de?i lentS, cSci pacientul era solid. VSrsarea de singe din
1914 era, in mintea lui, unul dintre ultimele acte ale istoriei noastre
nafionale. Din lipsS de actori, reprezentatia avea sS se apropie
curind de sfirjit. Si adSuga, neputind rezista tentapei unui para-
dox, ca nu era de loc supSrat pe razboiul care incerca sa reduce
numarul populapei. « Sintem prea numeroji ca sa nu fim о gloata.
La Atena, erau numai citeva mii... de indivizi. » Cuvintul «indi-
vizi» il pronunfa facind cu ochiul. Ii repro^a insS razboiului ca
face о selectie pe dos, cS-i ucide pe « nobili» ?i-i lasS sa trSiascS
pe «jmecheri». «Nobilii au mania de a se 13sa uci$i, nu din patri-
otism, nici fiindca sint curajoji, ci numai pentru cS nu vor sa ra-
mina datori pentru viaja lor unor inlocuitori necunoscup. Rezul-
tatul: istoria о fac jmecberii... ji ce istorie!» Se infelege cS
nobletea, in mintea lui Renoir, nu era in nici un fel legate de na?-
tere. Voi reveni asupra acestei chestiuni atunci cind va fi vorba
despre originea lui. Asupra parerii sale despre forfa distrugStoare
a razboiului din 1914, trebuiesa mai adaug ca nu avea de loc pre-
tenpa de a fi profet. Temerile ?i le exprima glumind. Erau о formS
a dragostei lui de viaJS. Il ?oca orice fel de distrugere, fie ca era
vorba de oameni, de animate, de copaci sau de lucruri. Nu-i ierta
lui Napoleon acea fraza pe care unii istoriei i-o atribuiau dupa
jertfa de la Eylau: « О noapte la Paris va drege totul ».
Pierre-Auguste Renoir s-a nSscut in 18 il, la Limoges. Fran-
cois Renoir, bunicul lui, care a murit in 1845 la Limoges, pretindea
ca este de vi|a nobila, precizind ca numele de Renoir i-1 daduse
un melter de sabop care-1 adapostise cind era micuf de tot. Se
pare cbiar ca, in 1815, cind s-a intors regele, dupS caderea lui
Napoleon, Francois ar fi fost la Paris ca s3 expunS situapa lui in
fa(a comisiei insdreinate sa examineze dosarele aristocraplor des-
puiafi de Revolujie. Dar fusese trimis la plimbare. Incercase s3
se adreseze regelui Ludovic al XVIII-lea dar gSrzile maiestSpi
sale 1-au dat afarS in mod elegant. In familie, povestea era comen-
tat3 in diferite feluri. La Saintes, socrii bunicului meu Leonard о
credeau. El personal nu facea caz de titlurile de noblefe. Ches-
10
tiunea 1-ar fi interesat dac3 ar fi avut speranfa sa recapete nijte
pdmint. Dar era convins ca cei care-1 stdpineau nu 1-ar ceda far2
lupta. Si ca sS lupfi trebuie bani. Mai tirziu, dupS ce ma nascusem
$i eu, cind ne duceam la Louveciennes ca s3-i vedem pe bunici,
care se retrSseserS in cSsufa lor, chestiunea era din nou pusS pe
tapet. Charles Leray, soful matu$ii mele Liza, credea ca-1 tachi-
neaza pe tata numindu-1 domnule marcbiz. Renoir nici nu-1 auzea
macar. Lumina ?i copacii din Ile-de-France il preocupau mai mult
decit glumele familiei. Cerul il inzestrase cu acel dar pre|ios al
surzeniei oportune. Mul{i о considerau ca pe о lipsS de atenfie.
Era mai curind facultatea de a alege impresiile ?i a rupe contactul
cu ceea ce i se рЗгеа inutil. Nu era dintre aceia care viseaza cu
ochii deschiji, menfionam ca visurile lui se bazau pe о foarte atenta
cercetare a viefii ?i c2, pentru a percepe mai bine aceasta realitate,
i?i limita cercetarea la citeva puncte precise.
Henri Hugon, un scriitor din Limoges, a publicat in La Vie
limousine din 25 februarie 1935, data aniversarii najterii lui Renoir,
un studiu foarte interesant asupra raporturilor dintre pictor ?i
ora^ul in care s-a nSscut, aceste raporturi limitindu-se, de altfel,
aproape exclusiv la faptul de a se fi nascut acolo. Extrag citeva infor-
mafii din lucrarea lui, care vor Umuri genealogia familiei mele.
Domnul Hugon, care cunoajte temeinic Limoges-ul si pe ceta-
fenii de acolo, a facut о anchetS amSnunfita. Il citez: « Sa ajungem
dintr-o data la penultimul scop al cercetdrilor mele, adicS la casa-
toria care, in 24 brumar anul IV (1796), i-a unit la Limoges pe
cetSfeanul Francois Renoir, major ... de profesiune melter de
sabofi..., locuind in Limoges, pe locul numit Colombier, sec-
fiunea Egalite — de о parte — si pe cetateana Anne Regnier,
fiica minora ?i legitima a rSposatului Joseph Regnier, timplar ...
Primul martor era un prieten, ceilal|i trei rude de-ale miresei».
Domnul Hugon gSsise cu u?urin|3 actul de botez al Annei Reg-
nier in parohia din Saint-Michel-des-Lions ?i multe informafii
asupra familiei. I-a fost mai greu sS dea de urma lui Francois
Renoir. Actul de cSsatorie despre care e vorba nu menfioneaza
parinfii sojului. In zadar cercetase registrele tuturor parohiilor
din Limoges ?i din imprejurimi, cind aten|ia i-a fost atrasa de
numele unui preot care, inainte de Revolufie, fusese in serviciul
spitalului public. Acest nume este Lenoir. Injeleg foarte bine ca
numai asemanarea de nume, aceasta potrivire de sunete, aproape
identice, ?i faptul c2 Lenoir $i Renoir rimeaza perfect, au putut
11
trezi curiozitatea cercetStorului. Cu atit mai mult cu cit daduse
peste alt Lenoir in persoana magistratului care-i unise pe cei doi
sop Renoir in 1796. Ip pop inchipui mii de metode diferite pentru
a clasifica elementele care compun universul nostru. De ce unele
dintre ele nu s-ar putea sprijini oare pe sunete fi nu pe idei? Tata,
care nu avea incredere in intelect, ar fi fost de acord. Domnul
Hugon fi-a primit rasplata pentru impulsul sau anticartezian fi
a gasit in registrul catolic al spitalului, unde oficiase abatele Lenoir,
urmStoarea menpune: «In anul de grape 1773 si in ziua a opta
a lunii ianuarie, a fost botezat de mine un baiat nou-nSscut.
I s-a dat numele Francois ...» etc. Domnul Hugon a tras urmS-
toarea concluzie din constatarile sale: «Conform obiceiului, copi-
lul gSsit ?i fara acte de identitate nu capata decit un prenume
caruia adesea ii adauga, mai tirziu, porecla imprumutata de la
bdrbatul doicii». In Limoges existau persoane cu numele de
Renouard. El avea sS fie fi al copilului gSsit, nu se stie pentru care
pricini anume.
Stim cS peste douSzeci fi trei de ani, in 1796, Francois s-a casa-
torit cu о oarecare Anne Regnier. Intocmitorul de acte de la casa-
torii a acceptat numele sopjlui numai pe declarapa verbala fi 1-a
inscris sub forma Renoir. Sopi n-au observat aceasta schimbare
de ortografie. Erau analfabep. $i iata cum fantezia unui copist a
inventat in mod legal numele familiei noastre.
lata, acum, ce spune Vollard, la inceputul celui de al doilea
capitol al carpi sale: Via fa $i opera lui Pierre-Auguste Renoir.
E pus sS vorbeasca chiar Renoir «... Mama mi-a povestit adesea
cum bunicul meu, a carui nobila familie pierise in timpul Teroarei,
a fost gasit, pe cind era copil rnic, fi adoptat de un mefter de sabop,
care se numea Renoir ». Am о foarte mare admiratie pentru cartea
lui Vollard, dar nu trebuie luata ca litera de evanghelie. Mai intii,
pentru ca lui Renoir ii placea, citeodata, sa-i « duca » pe negus-
torii de tablouri fi, mai ales, pentru cS Vollard, acest mare negus-
tor idealist, traia inchis intr-un vis. Tata spunea despre cartea lui:
« Foarte buna aceasta carte a lui Vollard despre Vollard ». О carte
asupra lui insufi i se parea un joc de copii. «Daca asta il distreaza,
nu vSd nici un neajuns.» Si adauga: « Cu atit mai pupn cu cit
nimeni n-o s-o citeasca ». Dar aici se infela.
Imi amintesc de unele cuvinte ale lui Renoir asupra ereditapi:
« Parinpi ii fac pe copii, dar numai dupa ce s-au nascut. Inainte,
sint sute de alte influence ale caror urme sint imposibil de regasit.
12
Geniul lui Mozart se trage, poate, de la vreun pastor grec pe care,
inainte de era crepineasca, il tulbura cintecul vintului printre
trestii. Ma refer, bineinjeles, la acea parte a mopenirii care merita
osteneala. Caci totdeauna ai sa dai de un stramoj pe care sa-1 faci
raspunzator de reumatismul sau de urechile tale clapauge.» Sau:
« Un cal de curse se fabrica in citeva generapi. Refeta de a fabrica
un Delacroix insa este mai pupn cunoscuta». Alta cugetare: «Fun-
cpa parinplor este aceea de-а aduna puteri misterioase, nu numai
pe acelea ale fiinfelor, ci ?i ale padurilor, ale marii, ale viepi aspre
sau ujoare». $i in concluzie: « Un simbure de pruna nu poate da
napere unui mar». Aceasta afirmape era deindata cumpanita de
astalalta: « Majoritatea calitaplor p defectelor copilului i se trag
de la cei care 1-au crescut. Fiul de rege, rapit de pgani, va fura
gaini ca p ceilalp pgani.. . poate insa ca va avea ceva regesc totup
in felul lui de a fura gainile ».
DacS titlurile de noblefe ale bunicului sau il preocupau prea
pupn, se bucura in scbimb ca fusese adoptat de un melter de
sabop: « Ma gindesc, citeodata, ca m-a? fi putut nape intr-o fami-
lie de intelectuali! Cip ani mi-ar fi trebuit ca sa ma dezbar de
toate ideile lor p sa vad lucrurile a?a cum sint ele, p poate ca nici
miinile nu mi-ar fi fost indeminatice».
Vorbea neincetat de « mina ». Pe noii venip trebuie sa-i judeci
dupa miini: « L-ai vazut pe individul asta. . . felul in care p-a
desfacut pachetul de pgari... un necioplit... dar pe femeia
aceea, cum p-а ridicat parul cu о mipare a aratStorului... о
fata buna ».
Mai spunea: miini proaste, miini spirituale, miini de burghez,
miini de prostituata. De obicei privepi in ochii cuiva ca sa-ti
dai seama daca e sincer. Renoir privea miinile. Incetui cu incetui,
vom vedea ca accepta cu greu valorile recunoscute. Ideea superio-
ritapi creierului asupra simpirilor nu era pentru el un punct de
credinfa. Daca i s-ar fi cerut sa citeze diferitele parp ale corpului,
in ordinea importance! lor, in mod sigur ar fi inceput cu mina.
Acasa la mine, in sertarul unui vechi birou, pastrez о perecbe de
manup care au fost ale lui, dintr-o piele foarte fina de un gri-
deschis, p de a cSror masura te minunezi. «Miini peste mSsura
de mici pentru un barbat, cu degete atit de prelungi», spunea
Gabrielle 4 DacS ar trebui sa gasim un stramo? miinilor lui Renoir,
1 Verijoara doamnei Auguste Renoir p modelul pictorului. (N.A.)
13
inainte de a ma gindi la asprul pumn al mejterului de sabofi, nu
ma pot impiedica s2 evoc minufele vreunei nobile doamne, mai
obijnuitS cu clavecinul decit cu spSlatul rufelor. Ma intorc la
informafiile domnului Hugon.
Dupa casatorie, Francois s-a stabilit in Limoges ca melter de
saboji. Tinerii cSsatorifi au avut noua copii. Cel mai mare, Leo-
nard, nascut la 18 messidor, anul VII (1799), a ajuns croitor, §i
a cSlatorit. El s-a casatorit la 17 noiembrie 1828, la Saintes, cu
Marguerite Merlet, croitoreasS. S-a inters ca sa se stabileasca la
Limoges ?i a avut ?apte copii. Primii doi au murit de timpuriu.
Apoi urmarS Henri, Liza, Victor, Pierre-Auguste, tatal meu, ji
Edmond, care s-a nSscut la Paris.
IatS actul de najtere al lui Renoir:
« Asl&zi, 25 februarie 1841, la ora trei dup&-maB&, inainlea noas-
Lrfi, ajutor al domnului primer din orajul Limoges, s-a infafi^at
Leonard Renoir, croitor, in virsti de 41 de ani, locuind in boulevard
Sainte-Catherine, care ne-a prezentat un copii de sex masculin,
n&scut acasa la el azi-dimineafa la ora $ase, al lui fi al Marguerite!
Merlet, sofia lui, in virsti de 33 de ani, c&ruia i-au dat numele
Pierre-Auguste ...»
Strabunicul meu Francois a murit in 1845 ?i bunicul meu Leo-
nard a venit sS se stabileascS la Paris. Tata avea patru ani. A crescut
?i s-a format in capitala. Amintirile din frageda lui copilarie, petre-
cutS la Limoges, s-au jters repede. Renoir se considera un pari-
zian. Pe vremea aceea, esplanada Luvrului, in loc sa se deschida
spre gradinile Tuileries, era inchisa spre palatul cu acela^i nume,
care avea sa fie ars in timpul Comunei. Astazi, locul este impodobit
cu flori, care se schimba dupa anotimp. In 1845, era, in mod ciu-
dat, acoperit de case, iar strada Argenteuil il strabatea pin3 la
chei. Casele fusesera construite de regii din familia Valois, in
secolul al XVI-lea, pentru a adaposti familiile gentilomilor din
garda lor. Capitelurile ciuntite, coloanele crapate ?i rama^ifele
stemelor erau mSrturia originii lor alese. Nobilii proprietari de
la inceput cedasera de multa vreme locul unor urma?i mai pufin
fericifi. Intr-una din aceste case, bunicul meu a gasit un aparta-
ment de inchiriat ?i s-a instalat cu intreaga familie.
Ne intrebSm cum de puteau tolera regii, chiar in nasul lor, aceasta
umila vecinState. Era un intreg carrier cu stradufe care se intre-
tSiau dup3 о nemSrginitS fantezie. Rufele se uscau la ferestre $i
miresmele scapate din bucatSrii tradau originea locatarilor. Aceasta
ultima caracteristici ne-o putem inchipui u?or. Progresul n-a
reu§it sa standardizeze mincarea franjuzeasca. La Paris, miro-
74
surile care scapa din tigai indica ?i azi trecStorului ca un oarecare
burgund a pus fasolea cu slaninS sa fiarba inabujit, sau ca о pro-
vensala tocmai i?i pregatejte aioli-ul.
Tata vedea in indiferenfa familiei regale fa fa de zgomotul mires-
mele poporului о supraviefuire a moravurilor « de dinaintea burghe-
ziei». «Democrafia burgheza a desfiinfat titlurile de noblefe ca sS le
inlocuiasca cu alte distincfii tot atit de puerile.» Ura impSrfirea
orajelor modeme in cartiere pentru poporul de rind, cartiere pentru
burghezi, cartiere muncitorejti etc. « Cartierele frumoase au reujit
sa le faca sinistre. » $i furios deodatS: « Decit sa locuiesc in Passy,
mai bine a? crapa». Passy era pentru el un fel de fap ispS^itor.
« Mai intii, asta nu-i Paris, e un cimitir mare, constant la porfile
Parisului.» Vorbind despre о doamna care venise sa-1 roage sS-i
faca portretul $i c2reia-i facuse vint pentru ca i se parea preten-
fioasa spunea: «Trebuie sa fie din Passy».
Ludovic-Filip — «regele burghez» — nu era chiar atit de
burghez incit s3 se simta stingherit de vecinStatea locatarilor din
casele vechi. Familia Renoir, in ce-o privejte, gasea foarte firesc
sa fie vecina descendenfilor regelui Henric. Pujtimea din cartier
1-a adoptat repede pe micuful din Limoges ?i 1-a primit la jocurile
ei, «de-а hofii ?i vardi^tii» fiind cel mai popular. Jocurile lor
prin curtea Luvrului nu aveau loc fSra fipete ji ciocniri. О droaie
de pujtani se impleticea in picioarele gSrzii palatului. Garda ii
ruga pe pSrinfi s3 aiba grija de odraslele lor. Mamele interveneau
ji aventura se termina cu citeva palme date la intimplare ?i cu noi
explozii de fipete. La Tuileries se deschidea о fereastra ?i о foarte
distinsa. doamna fScea semn pu^tilor s3 se astimpere. Ei se adunau,
in graba, sub fereastra, ca ni^te vrabiufe lacome. Atunci iji fScea
aparifia о alta doamnS ji imparfea bomboane trupei. Era regina
Franfei, care incerca, zadamic, sS-?i cumpere pufina lini^te. О
data imparfeala facuta, doamna de onoare inchidea fereastra,
regina Marie-Amelie se intorcea la treburile ei casnice $i pujtii la
jocurile lor.
Leonard Renoir, sofia lui ?i copiii au sosit la Paris, bineinfeles,
cu diligenfa. De la Limoges la Paris, cSlatoria dura ceva mai mult
de douS sSptamini. Tata nu-?i mai amintea calStoria, dar unchiul
Henri mi-a povestit de citeva ori despre ea. T$i aducea aminte,
mai ales, de cSldura insuportabila care domnea in acea cutie pe
roate, in care aerul nu patrundea decit printr-o ferestruicS, micS
de tot. Inainte de piecare, familia Renoir dobindise nijte bani din
15
vinzarea lucrurilor care nu erau absolut necesare. Plecasera im-
bracaji cu hainele cele mai frumoase. Erau haine pe care le con-
fec|ionase chiar tatal, dintr-un postav gros, in stare sa infrunte
iernile din Limoges. Intr-o zi, cind soarele ardea mai tare ca de
obicei, micufa Liza lefinase. Surugiul о luase afara, lingd el fi,
la primul popas, ii daduse sa bea un pahar de tescovina. Bunica
ajunsese prea tirziu pentru a о feri de aceasta doctorie viguroasa.
La pofta, se adunau cu topi la masa comunS. Un comis-voiajor
povestea, in fiecare seara, aceeafi anecdota: atacul asupra unei diligen-
ce, la care pretindea ca asistase fi el. Bandifii ii obligaserS pe calatori
sa coboare fi le luasera banii, hainele fi bagajele. El scapase de la
soarta comunS fiindca, beat hind, zacea adormit pe dufumeaua
trasurii fi astfel trecuse neobservat. Se trezise dupS un ceas, cind
diligenfa pornise din nou, fi fusese tare surprins aflindu-se incon-
jurat de tovarSfi in costumul lui Adam. Dupa cina, bunica-mea
^i Liza se duceau sa se culce in odaia poftei. Leonard Renoir fi
baiefii dormeau in grajd, pe paie. In Franfa, mai exista citeva
din aceste cladin de poftS. Cunosc eu una foarte frumoasa, putin
mai la nord de localitatea Saint-Etienne, afezata la incrucifarea a
doua man drumuri. Pe dinafara e о cladire mare cu ziduri cenufii,
acoperita cu placi de ardezie formind un unghi drept, strapuns,
la intervale regulate, de nifte ferestruici. Un maiestuos portic,
deschizindu-se spre rascruce, taie virful unghiului. De fiecare
data cind patrund inauntru, sint uimit de frumuse|ea lemnariei.
Grinzile principale se inalfa spre virful acoperifului, ca intr-un
zbor. Celelalte se incrucifeaza ca о dantelS. Ma simt transportat
in interiorul unei mari corSbii rasturnate. Soproanele fi grajdu-
nle ocupa о suprafafa considerabila, dind toatc spre un spatiu
uriaf, acoperit, care constituie pivotul intregii afezari. Parca ar
fi holul unei gari. Caii stateau in fafa ieslei, iar oamenii in sala
comuna, in jurul unui ulcior cu vin de regiune. Cind am innoptat
ultima oara la acest han, activitatea era aceeafi ca fi in trecut.
Numai ca, in mod firesc, camioanele inlocuisera diligenjele. Con-
ducatorii de camioane, acefti ultimi poefi ai foselii, au avut feri-
cita inspira|ie sa adopte locul. Ca fi mine, ifi inchipuie fi ei, fara
indoiala, marile diligence cu rofile incercuite de fier, |ifnind intr-o
fericita harmSlaie, cu cei fase cai care loveau caldarimul cu copi-
tele lor potcovite, facind sa sara scinteile ca-ntr-un foe de artificii,
servitoarele venind degraba cu jupoanele lor proaspSt cSlcate fi
surugiul golind paharul de vin alb, pe care hangiul il |inea la rece,
1G
tribut datorat eroului clipei, aceluia care aducea sStenilor adormifi
impresia fugarS a orajelor pe care ei n-aveau sa le cunoascS
nicicind.
AstSzi, camionul greoi (ijne^te nimbat de noroi ?i fum. Servi-
toarea se ivejte in uja hanului. Drumeful intrevede, prin aceasta
deschizatura, о lume de pace provizorie. Pisica se intinde, sco-
|indu-?i ghearele, ?i se ghemuiejte din nou, colac, pe calorifer.
Omul se a$az£, in urechi staruindu-i inca |iuitul motorului. MS
gindesc la destinul care 1-a facut pe Renoir sa traiasca in douS
perioade absolut diferite ale istoriei lumii. Evident, calea ferata
exista, dar numai pe distance mici, ?i multa lume nu avea incre-
dere in ea. Se vorbea mult despre catastrofa groaznica de pe linia
Paris-Versailles, in care fusesera atitea victime, printre care ji
faimosul Dumont-d’Urvillex. Faptul ca acest navigator a putut
sa strabatS nevatamat cu vaporul cele mai indepartate oceane,
sS descopere pSminturi necunoscute, sa traiascS printre antropo-
fagi, ?i c2 i-a fost destuj sa comita imprudenfa de a se urea intr-un
tren ca sS moara carbonizat era considerat ca un avertisment.
Se zicea ca fumul locomotivelor e dSunStor unor culturi, ba chiar
c2 impiedica crejterea cartofilor.
Marile descoperiri, care aveau sa schimbe fa|a lumii, se fScusera;
metalul se topea in furnale inalte, cSrbunele se scotea din mine
subterane, stofa se |esea mecanic; dar, afarS de Anglia, unde lucru-
rile erau mai avansate, revolufia industrials incS nu transformase
lumea. Jaranul din imprejurimile Limoges-ului, cu excepfia unor
detalii vestimentare sau ale uneltelor, i$i lucra pamintul aproape
la fel ca ?i stramojul sSu de pe vremea lui Vercingetorix. Parisul avea
1.200.000 de locuitori; lumina venea de la lampile cu ulci; ca sS
bei apS, sau s3 te speli, recurgeai la samar; cei saraci se duceau
la fintinS. Fusese adoptat telegraful electric dar se intrebuinfa
doar in chip experimental. Ca sa te incSlzejti, faceai focul cu
lemne in jemineul curSfat de nijte mici co^ari savoyarzi, care se
cafarau direct in coj, purtau un joben vechi ?i crejteau cite о mar-
mota. Zaharul era vindut sub formS de cSpafini $i se sfSrima cu
dalta ?i cu ciocanul. Si de aici vine expresia « a toca pe cineva »
(in sensul de a-1 vorbi de rau). Incendiile se stingeau (citeodatS)
1 Dumont-d' Urville (1790— 1842), cunoscut navigator ?i explorator
francez. A publicat memorii cu caracter jtiinfific interesante jurnale
de cjljtorie.
11
formindu-se un lanf ?i trecindu-se caldarea din mina in minS.
Nu se azvirlea «totul la canal» pentru simplul motiv ca nu exista
canal, oala de noapte era suverana. De abia bogatafii incepeau, fi
nu fara regret, sa renunfe la scaunul gaurit. Legumele crefteau in
gradinifele din spatele caselor sau la zarzavagiul din vecini. Vinul
se servea in ulcioare; sticlele erau un lux; in sticlSrii tinerii le
suflau la capatul unor tuburi lungi; mulfi dintre tinerii muncitori
mureau ofticofi fi nici una din sticle nu era la fel cu cealaltS. Mace-
larii taiau vitele in odaia din spatele pravaliei sau in curte; gospo-
dinele care veneau sa cumpere un cotlet se aflau in fafa unui
jertfitor cu forful fi miinile patate de singe. Era cu neputinfa sa
nu afli ca placerea fi forfa pe care fi le procure carnea vitelor
trebuiau platite cu suferinfa fi moarte. Anestezia nu se cunoftea,
nici microbii fi nici mijloacele de a-i distruge; femeile nafteau cu
dureri, afa cum poruncise Creatorul. Cele sSrace ifi hraneau pruncul
la sin; cele bogate inchiriau sinul unei doici care avea capul impo-
dobit cu minunate panglici multicolore; adesea doicile il neglijau
pe micuful bogat, partinindu-fi propriul copii, inzestrindu-1 astfel
cu un ten palid care era considerat ca о supreme distincfie. Doamnele
din societatea buna erau tuberculoase fi scuipau singe; un ten
frumos fi un piept mare erau socotite de prost gust; numai faran-
cile ifi puteau permite asemenea lucru. Nu se cunofteau sportu-
rile de masa. Cei saraci se jucau cu mingea fi se hirjoneau cu fetele,
cei bogafi calareau. Fumatorii ifi rasuceau figarile cu mina. Incu-
ietorile, arcurile droftilor, uneltele fi rampele se meftereau tot
cu mina. Meseriafii locuiau deasupra pravaliei lor; nu trebuiau
sa faca drumuri lungi cu metroul pentru a merge la uzina. Morile
cu cilindru nu existau; fama pastra vitaminele griului, piinea era
neagra fi hranitoare. Muncitorii lucrau douasprezece ore pe zi
pentru 1 franc fi 50 de centime. Duzina de oua costa о para fi
avea treisprezece oua. О para era о sum3; patru gologani faceau о
para; pentru un gologan capatai о jumatate de briofa; cind iefeau
din biserica, doamnele « bine » dadeau sarmanului lor un gologan.
Aceea care ar fi dat о para ar fi defteptat banuieli asupra cinstei
sale. Ar fi trezit banuiala ca vrea sa-fi insufeasca bunul altuia,
un sSrman fiind socotit о podoabS personala ca evantaiul, umbrela
de matase sau о pereche de manufi. Fonograful nu exista; bogatafii
care iubeau muzica trebuiau sa mearga la concert; mai puteau
invSfa ji pianul; cei sSraci cintau dintr-un fluier de-о para cintecele
lui Beranger. Vara, in circiumi, la porfile Parisului, poporul dansa
18
sub carpeni ?i trebuia sa se muljumeasca cu orchestra in carne ?i
oase; dansul mahalalei era cancanul; bogata^ii descoperisera valsul
in doi timpi; noutate pe care biserica nu о vedea cu ochi buni.
Media de viafa, in Franfa, era de treizeci $i cinci de ani; in ciuda
masacrelor lui Napoleon, Franfa le depajea pe celelalte nafiuni
occidentale in ceea ce private populafia. Algerul fusese cucerit cu
cincisprezece ani mai inainte; arabii il adorau pe ducele d’Aumale1.
Alexandre Dumas repurtase un adevarat triumf la Porte-Saint-
Martin cu piesa lui Napoleon; acest teatru mai poseda afara de ceea
ce are astazi ?i Theatre de la Renaissance ?i putea sa cuprindS patru
mii de spectatori; reprezenta|ia cu Napoleon dura trei seri conse-
cutive. Cinematograful nu exista; nici radioul, nici televiziunea.
Fotografia nu exista. Burghezul care dorea sa-?i faca portretul
se adresa unui pictor; acela^i lucru il facea ?i negustorul care dorea
sa-ji impodobeascS salonul cu interiorul dughenii sale.
Asta era fafa lumii cind, in 1845, tata a descins din diligenfa de
la Limoges.
A murit in 1919. Mai inainte cu patru ani, primisem bre-
vetulmeu de aviator. Cunoscusem rafalelecumplitei Bertha, bombar-
damentele aeriene ?i gazele asfixiante. Satele se golisera in profitul
orajelor, mahalalele Parisului devenisera de pe atunci grozavia pe
care о cunoajtem. Muncitorii lucrau in uzine. Legumele care se
consumau la Paris erau aduse din sud, uneori chiar din Alger.
Aveam marina; tata gasea foarte natural sa se serveasca de ea
pentru a merge de la Nisa la Paris; caktoria dura doua zile. Renoir
avea telefon. Fusese operat ji anesteziat. Francezii erau nebuni
dupa fotbal. Circiumile fuseserS inlocuite cu «dancinguri».
Revolutia comunista se infaptuise. Exista antisemitismul. Aveam
un fonograf; aveam ?i un aparat de proiecfie ji fratele meu mai
mic ii proiecta tatii filme. Aveam un radio cu baterii. Ziarele erau
ingrijorate din cauza raspindirii stupefiantelor printre tineri. Divor-
jul exista. Se vorbea despre dreptul popoarelor de a dispune de
soarta lor. Problema petrolului domina lumea. Psihologia era la
moda. Se vorbea mult despre un oarecare Freud. Femeile i?i
taiau parul. Gospodinele intrebuinfau cu placere cutiile de con-
serve; se spunea: «Mazarea din cutie este mai buna decit cea
1 Henry - Eugene - Philippe - Louis D'Orleans, duce de Aumale
(182£— 1897), guvernator general al posesiunilor franceze din Africa,
autor al unor scrieri cu caracter istoric.
19
proaspata». Impozitul pe venit exista. Pafapoartele devenisera
obligator!!. Serviciul militar era obligatoriu. Inva|amintul era
obligatorily. Domni in virsta fineau conferinfe despre problemele
tineretului. Se fumau |igari gata facute. Baiefi fi fete de vreo cinci-
sprezece ani ii atacau pe trecatorii intirziafi. Drumurile erau asfaltate.
Casa noastra avea incalzire centrala; apa calda fi apa rece, gaze,
lumina electrica, sali de baie.
Era cale lunga de la tinarul Renoir care savura bomboanele
reginei Amelie, in curtea Luvrului, la fiul lui care strabStea drumu-
rile sudului la volanul mafinii sale. Cind a murit tata, revolufia
industrials era un fapt implinit. Omul gindea ca ar putea sa duca
la bun sfirfit aceasta prima incercare serioasa de a scapa de bles-
temul dumnezeiesc. Copiii lui Adam aveau sS sparga porfile
paradisului pamintesc fi ftiinja lor avea sa le permita sa-fi ciftige
piinea fara sudoarea frunfii.
Tata ji cu mine incercam citeodata sa stabilim care fusese mo-
mentul simbolic al trecerii de la civilizafia miinii la aceea a cre-
ierului. Tata admitea ca procesul fusese evolutiv, de la prima arma
de cremene la utilizarea undelor herfiene, dar insista asupra fap-
tului ca accelerarea fulgeratoare, ai carei martori sintem, incepuse о
data cu inventarea fevii.
Jeava ne aduce apa, toate lichidele, gazul. Datorita ei exista
cazanele pentru distilat, se poate distila vinul, orzul. Inainte de
aparipa fevii eram obligafi sa ne imbatam cu vin natural. Ea
ne-a dSruit locomotive fi sali de baie. Datorita ei s-a constant
Montmartre. Pe vremea cind Renoir era doar un tinar, abia incepea
sa cucereasca lumea. Nu se vindea cu metrul, ca macaroanele.
Montmartre era un sat, doar un sat, delicios, pierdut in tufifurile
de maciefi. Montmartre nici nu putea fi altceva decit un sat fiindca
nu existau decit cinci pujuri, fapt care limita numarul consumato-
rilor de apa, О data cu aparifia «(evii», apa s-a adus sus pe colina
fi Montmartre a devenit foarte urit, umplindu-se de case mari
cenufii, adevarate inchisori pentru furnici satisfacute. Eu insumi
venind pe lume prea tirziu pentru a saluta aparijia apei curgatoare,
a gazului de luminat fi a coniacului «trei stele », atribuiam marea
schimbare acestui razboi din 1914 prin care tocmai treceam. Pentru
a-mi intari rafionamentul ii povesteam tatii о anecdota legata de
rana care ma tinea linga el. Aceasta anecdota 1-a surprins.
Fusesem ranit fi eram ingrijit intr-un spital de pe zona. Stiam,
din auzite, ca viafa se schimbase. Dar, in salonul acela mare, care
20
constituia universul meu, nu puteam vedea nimic din lume. Cei
cincizeci de camarazi rSnifi, din jurul meu, erau in aceea^i stare ca $i
mine. Mi s-a anunfat, intr-o zi, vizita cumnatei mele Vera Sergine.
Trebuia sa fie vorba de un caz foarte grav pentru ca unui civil
sa i se permits trecerea in zona frontului. Vera Sergine era una
dintre marile vedete ale vremii ?i va putefi inchipui ce emofie
puternica domnea in spital. Foarte emofionat, comandantul spi-
talului a primit-o in biroul lui, in timp ce infirmierii ?i ranifii
care se puteau mi$ca se grabeau sa facS pufina ordine in dormi-
torul nostru. Eram in luna iunie ?i о sora adusese cbiar un buche-
|el de flori de cimp, prevenindu-ne cS, dupS vizita, il va duce la
destinafie, adicS la capela. In sfir^it, Vera Sergine ?i-a fScut apa-
ri|ia. Avea parul scurt ?i rocbia pina la genunchi. Aceasta (inuta
ni s-a parut ?i mai ciudata deoarece cea care о purta era in doliu.
Venea sS-mi comunice moartea mamii. Vederea acestei fiin|e noi
era atit de jocanta incit mi-au trebuit citeva secunde pentru
a inregistra mesajul ei sinistru. Parasisem fetele cu parul lung.
Ideea voluptSfii feminine era legate, pentru noi, de aceste podoabe
capilare $i, dintr-o datS, ne gaseam in fafa noii Eve. In citeva
luni, i?i azvirlise insemnele servitufii. Sclava noastra, jumatatea
noastra, ne devenise egak, camaradS. О moda, citeva tSieturi
de foarfeci ?i, mai ales, descoperirea ca putea sS incerce me-
seriile rezervate pina atunci domnului ?i stSpinului ei distrusese,
fara putinfS de intoarcere, edificiul social inafiat cu rSbdare de
catre masculi timp de mii de ani.
DupS plecarea ei comentariile nu mai conteneau: « Ii sta bine
fiindca e actrifS ... trebuie sS ne obijnuim ... asta merge la Paris,
dar sint sigur ca acasa la mine, la Castelnaudary, nici maicS-mea,
nici sora-mea...»
Vecinul meu de pat, un plugar din Vendee, a declarat ginditor:
«DacS la intoarcere о gSsesc pe nevastS-mea a?a, ii trag un
picior in fund». Am folosit aceasta anecdota in filmul meu
Iluzia cea mare.
Tata i?i amintea foarte bine de locuinfa din copikrie, mare
cit « о batistS de buzunar». El se refugia in stradS. « Pe strSzile
Parisului m3 simjeam acasa. IncS nu erau automobile ?i puteai
sa hoinSre^ti...»
Najterea lui Edmond, fratele mai mic, ji tot ceea ce |inea de
ea, scutece, vizitele vecinelor, a redus ?i mai mult spatiul rezervat
frafilor ?i surorilor. Din fericire, Henri, fratele mai mare, a fost
21
primit ca ucenic la un aurar, prieten de-al bunicilor. DupS citeva
sSptSmini, datoritS indeminani, a capatat un salariu care i-a ajuns
ca sa-fi poatS inchiria о camera. Tata i-a moftenit patul in camS-
rufa pe care fratele mai mare о imparjise pina atunci cu Victor,
cel de al doilea frate. Mai inainte, Renoir trebuise s2 se muljumeasca
cu « banc »-ul de croitor pe care tatal sau il instalase in « salonul»
in care ifi primea clientii. Pe atunci, tofi croitorii lucrau ca orien-
talii, pe о mica platforms de lemn de cca 1,40 m lungime pe
0,80 m lajime, afezata pe nifte picioare de vreo 40 de centimetri
inSlfime. In mintea lui Renoir mai staruia inc2 imaginea tatalui sau,
cu picioarele incrucifate ca un hindus, inconjurat de suluri de
stole, efantioane, foarfeci, gheme de afa fi pernife din catifea
rofie cu ace fi bolduri, petrecute pe dupa braj cu ajutorul unei
panglici negre. Nu se ridica decit pentru a-fi primi clienfii, pentru
masa fi alte nevoi ale viejii. Tnfajifarea aceea de Buda li se
pSrea copiilor atit de fireasca, incit, atunci cind venea la masa
familiei, aproape ca erau mirafi vazindu-1 umblind ca orice crea-
ture omeneasca. Dupa lucru, Leonard Renoir rinduia cu grij'3
tot ceea ce se afla pe « banc ». Tata aducea о saltea fi pSturi, care
se jineau deasupra unui dulap, fi-fi facea patul. Salteaua nu era
groasS ji scindurile bancului se simfeau al naibii. Lui nu-i pasa
de loc. Somierele faceau parte dintre accesoriile rezervate mai-ma-
rilor acestei lumi. Numai cS-1 stinghereau boldurile pierdute pe
podea fi care-i intrau in talpi, cind uita sa se incalfe la sculare.
Bunicul meu Leonard, grav fi tacut, socotea cS singurul lucru
important in viafa lui era sS-fi inzestreze copiii cu о educate fi
о creftere demne de legenda originii lor. Lucra toatS ziua, dar,
cum era modest fi prefurile lui erau mici, aceasta truda nu-i aducea
bogafie. DacS impresiile din copilarie ale tatii sint exacte, munca
nu-i aducea decit fericirea.
Sufrageria era minusculS, masa rotunda prelungitS cu nada ei
aproape c3 atingea perejii. Nu te mai puteai mifca atunci cind
familia se aduna pentru cina. Marguerite Merlet, bunica-mea,
ifi oprea scaunul de lingS Ufa bucStSriei. BucatSria dsdea intr-o
curte. Tata ura aceasta bucatarie mai ales in anotimpul mazSrii.
Primavara, cSrucioarele precupefilor erau pline de mazare, pe
care о dadeau pe nimica toatS. Cei doi frafi mai mari erau ucenici,
Liza era la fcoala fi Renoir trebuia s-o cureje de coajS. Dupa fapte-
zeci de ani mai simfea incS in degete intregul dezgust pe care-1
avea la curafatul mazarii.
22
Camera pSrinfilor dadea in strada Argenteuil, artera princi-
pals a acelui carrier disparut. Tata i?i amintea un detaliu: contrar
tuturor dormitoarelor familiilor pe care le frecventa Renoir, feres-
trele acelei camere nu aveau niciodata perdele duble. Bunicii
mele ii pkcea lumina ?i aerul.
Cred cS locuinfa era la etajul intii. Scara era de piatra, rampa din
tier forjat. Poarta de intrare a casei era mai ingustS ?i incadratS de
douS coloane in chip de tease. Intr-o ni?3 trebuie sa fi fost о sta-
tuie de sfint, spartS in timpul Revolufiei. Ceilalfi locuitori de-acolo
nu dadeau nici о atenfie acestor splendori demodate. Renoir era
fericit ca a crescut in mijlocul unui asemenea lux. Luxul pentru
el nu insemna trSsuri elegante, mese somptuoase sau iubite pline
de bijuterii. Insemna, mai ales, posibilitatea de a-|i odihni ochii
pe obiecte de valoare. Un obiect era de valoare dacS dezvaluia
personalitatea celui care il facuse. Putea sa fie о sculpture, un
tablou, о farfurie sau un scaun. Putea sS fie cea mai umila unealtS
de bucStarie sau coroana lui Carol cel Mare. Esenfialul era sS
pofi descoperi in piatra, lemnul sau stofa lui, fiinfa care concepuse
$i executase opera. Renoir pretindea chiar cS defectele il interesau
tot atita cit ?i calitafile, josniciile tot atita cit ?i mSrinimiile.
Mai tirziu, cind afacerile i-au mers mai bine, bunicul a inchi-
riat о prSvalie in strada Bibliotecii, la cifiva pa?i de strada Argen-
teuil, ?i bunica a putut sa foloseascS salonul.
A? vrea, inainte de a merge mai departe cu povestea unui oare-
care pujti din Paris, pe nume Renoir, sa vS putefi face о idee asupra
aceluia^i Renoir, a?a cum arSta el la sfir^itul viefii sale.
In gradina mea din California, aproape de u$a bucStariei, este
un portocal. Il privesc ?i-l adulmec. E plin de flori. Nu pot vedea
un portocal fSra sa-mi amintesc de Cagnes. Gindul evocS de indata
imaginea tatii. Acolo ?i-a petrecut cea mai bunS parte a anilor
din urmS; acolo a murit. La el, la Collettes, e acela^i parfum de
portocali ?i bStrinii mSslini nu s-au clintit din loc. Mai ales iarba
ni-1 apropie. Este о iarba sSracS, dar inalta ?i deasa, intotdeauna
cenujie, afarS de mijlocul iemii, un amestec din cele mai variate
specii ?i cele mai frumoase flori sSlbatice pe care fi le pofi inchi-
pui. Un amestec de uscSciune ?i de bel$ug in acela^i timp, cenu^iu
ji colorat, a?a cum sint adesea lucrurile din sudul Franfei. Par-
fumul ei nu te izbejte violent ca in gariga de pe linga Aix-en-Pro-
vence. E mai subtil ji cu neputinfS de uitat. DacS a? fi dus la Col-
23
lettes cu ochii legafi, a? recunoa^te locul numai dupS miros.
Umbra mSslinilor e adesea mov, totdeauna mi^catoare, lumi-
noasS, plina de veselie p de viafS. Daca te lap furat de inchipuire,
pop crede ca Renoir mai e acolo p ca ai sa-1 auzi, pe neapeptate,
fredonind p facind cu ochiul pinzei lui. El face parte din peisaj.
Nici nu-p trebuie prea multa imaginable ca sS-1 vezi cu palaria aceea
albS pusa caraghios pe feasta inalta. Pe fafa tare slabitS staruie
expresia unei glume afectuoase. Exceptind saptSminile de dina-
intea morpi, trupul lui atit de slabit p cu totul paralizat, nu ne
mai impresiona de loc, nici pe Gabrielle, nici pe mine, nici pe
frapi mei sau pe top aceia care traiau pe linga el. Eram obi^nuip
p noi p el. AstSzi, dupa atita vreme, il vad p mai bine. Imi vin
in minte comparapi ujoare. La Alger, europenii ii numesc pe
bStrinii arabi«trunchiuri de smochin » iar in Franpi, scriitorii care
se cred tSrani folosesc bucurop expresia «butuc de vita de vie»ca
sS descrie un |aran uscat p strimb. Aceste imagini se bazeaza pe
asemanarile fizice. Pentru Renoir, comparapa s-ar putea duce mai
departe, amintind minunatele p generoasele fructe pe care smo-
chinul p vpa le extrag dintr-un pamint pietros.
Tata avea ceva de batrin arab p semana foarte mult cu un |aran
francez, numai ca pielea lui, in permanenfa aparata de soare pentru
а-p putea menpne pinza in afara reflexelor « care-ji bat joe de
tine», ramasese deschisa ca de adolescent.
Ochii p miinile ii uimeau pe cei care se aflau pentru prima oarS
in fafa lui. Ochii erau caprui, batind in galben, privirea patrun-
zStoare. Adesea ne arSta, in zare, о pasare de pradS rotindu-se
deasupra vaii de la Cagnes, sau vreo buburuza cSfarindu-se pe
un fir de iarba, pierdut in mulpmea firelor. §i noi, cu ochii nopri
tineri, trebuia sa cautam, sS ne concentram, sa-1 intrebSm. El
vedea dintr-o data tot ceea ce-1 interesa, aproape sau depe.rte. A?a
erau ochii lui, iar ca sa-i cunoapep expresia, inchipupi-va un
amestec de ironie p tandrefe, de gluma p de voluptate. Pareau
ca rid intotdeauna, ca percep intii partea hazlie. Dar era ca un
ris cald, un ris afectuos. Poate ca era о masca, pentru ca Renoir era
foarte rupnos, nepl3cindu-i sa-p dezvaluie emopile care-1 tul-
burau in timp ce privea florile, femeile sau norii de pe cer, a?a
cum fac alp barbap cind ating p mingiie.
Miinile lui erau ingrozitor de deformate. Din cauza reumatis-
mului incheieturile trosniserS p degetul mare se indoise spre
palmS, iar celelalte se fScusera pumn. Vizitatorii care nu erau
24
obi?nuip cu el nu-?i puteau lua ochii de la aceasta schilodire ?i
nu indrSzneau sa-?i rosteascS nedumerirea. «Nu-i posibil. Cu
asemenea miini nu poate picta tablourile astea. E un mister I» Mis-
lead era chiar Renoir, un mister pasionant pe care nu incerc sa-1
explic, in aceasta lucrare, ci s2-l comentez. A? putea serie zece
cSrp, о sut3 chiar, asupra misterului Renoir si nu i-a? da de capSt.
Fiindca sintem la capitolul despre fizicul lui Renoir, dap-mi
voie s3-l completez in fugS. Inainte de a fi paralizat, avea cam
un metru ?i ?aptezeci ?i ?ase de centimetri. La urma, presupu-
nind ca l-am fi putut indrepta ca sa-1 masuram, desigur ca era
ceva mai scund, cSci coloana lui vertebral^ se ingramadise pupn.
Pdrul, care altadata fusese castaniu-deschis, era alb ?i destul de
des la spate. Cre?tetul era chel, dar asta nu se vedea, fiindca luase
obiceiul sS stea cu capul acoperit chiar ?i in casa. Avea nas acvilin
?i energic, о frumoasS barbs albs, ascuptS, pe care i-o ingrijea
unui dintre noi, ?i care, printr-o mi?care ciudata, era trasS nifel
spre stinga din cauzS c2-i pldcea s2 doarma acoperit pina sub
bSrbie.
De obicei purta veston inchis la git ?i о pereche de pantaloni
largi din postav gri in dungi, lavaliera albastrS cu picdfele albe,
potrivitS cu grijS la gulerul cSmSjii de flanela. Mama ii cumpara
cravatele de la un magazin englezesc, cSci la franpiji albastrul
ajunsese la culoarea ardeziei, «о culoare trista, ?i nimeni nu-?i
da seama, fiindca oamenii n-au ochi; vinzatorul le spune: e albastru,
?i ei il cred ». Seara, afara de mijlocul verii, i se punea pe umeri
о ujoara pelerina. Purta ghete mari cu fermoar, din fetru gri in caro-
uri sau maro. Afara, о palarie u?oara de pinza alba il apara de
soare. Tn cas3, prefera о cascheta de pinz3 din acelea demodate,
pe care cataloagele magazinelor de noutap le prezentau la ince-
putul secolului drept « cascheta de ?ofer ». Nu avea infapjarea unui
om din vremea noastra, te ducea cu gindul la un calugSr din Rena?-
terea Italians.
Tntr-o zi, Cezanne i se plingea tatii de obraznicia unui bogSta?
din Aix-en-Provence care nu numai ca-?i impodobise salonul cu
о pinza de Besnard x, « acest pompier care ia foe », dar i?i permi-
tea s3 cinte la vecemii alSturi de Cezanne, ?i mai cinta ?i fals.
Renoir, inveselit, i-a amintit prietenului sau c3 top crejtinii sint
1 Albert Besnard —1934), pictor academist francez, laureat al
Premiului Romei (1874), foarte admirat in vremea aceea, astSzi uitat.
25
frafi. « Fratele dumitale are dreptul sa-1 iubeasca pe Besnard, $i
chiar sS cinte fals la vecemii. Oare nu-1 vei regSsi in ceruri? —
Nu, a raspuns Cezanne. Si a adaugat mai in glumS, mai in serios:
In ceruri, se ?tie foarte bine c3 eu sint Cezanne!» Nu se credea
mai presus de burghezul din Aix, dar se ?tia diferit, « a?a cum
iepurele de cimp este diferit de cel de cas3 1» Si Cezanne adSuga:
« Nici mScar nu sint in stare sa exprim cum trebuie volumele...
nu sint nimic . . . ! » Acest amestec de orgoliu mSref 51 umilinfa,
nu mai pufin mareafd, sint u?or de infeles la Cezanne. Avea $aizeci
de ani ?i inc3 nu cunoscuse marele succes comercial. Nu fusese
niciodata primit in salonul « Domnului Bouguereau »L La sfir^itul
viefii, Renoir, de?i era criticat, defsimat, adesea chiar insultat,
sfirjise prin a se impune. Negustorii se certau pentru operele lui;
marile muzee ii deschiseserS porjile, ji tinerii din toate farile ?i rasele
veneau la Cagnes in speranfa de-а se putea apropia pentru citeva
clipe de maestru. El accepta aceste omagii fara ca ele s2 i se «urce
la cap». Si, cind in timpul discufiei i se aduceau laude, punea
deindata lucrurile la punct. «Genial, eu? Ce glumS bunS I
Cum vine asta?...»
Cind imi povestea despre copikria lui, Renoir sarea fSrS nici
о legSturS de la descrierea plina de entuziasm a frumuse|ilor arhitec-
turale a cartierului s2u la lauda, nu mai pufin entuziasta, a jocu-
lui cu bile. In orice imprejurare ii pkcea sS fac2 economie de
mijloace. Un joe pentru care nu aveai nevoie decit de citeva bile
din stick topita i se p2rea superior vinatorii cu haita^i « .. .pentru
care ai nevoie de cai, de trasuri elegante, de oameni de lume, de
costume ndicole. . . ?i chiar de-о biata vulpe. Toate astea ca sa
nu te distrezi doar cu citeva bile...» Cred, mai ales, cS Renoir
vedea in jocul cu bile un mijloc de « a comunica », de a se aktura
celorlalfi pu^tani din cartierul Luvru, intr-un cuvint: de a-?i satis-
face nesafioasa pasiune pentru semenii sSi. Sa ne infelegem, pos-
tura de cercetStor al omenirii i se pSrea lui Renoir sterik ?i pre-
tenfioasa. El gindea cS dorinja artistului de a se adapa chiar la
1 William Bouguereau (1825— 1905), unui dintre academistii francezi
(laureat al Premiului Romei, 1850) care s-a bucurat de mare succes la
public ?i a dominat viaja artistic.! a secolului al XlX-lea. Coplejit de
onoruri, a imprimat Salonului, denumit « Salonul Domnului Bouguereau »,
un academism oficial, respingind sistematic noile cSutJri ale lui Manet
$i ale impresioni^tilor.
26
izvoarele vie|ii insaji trebuie sa fie inconjtientS. Nu finea atit sa-i
infeleagS pe oameni ci s2 se amestece printre ei, sa-i aparfina mul-
fimii tot a$a cum copacul арафпе padurii. Orice mare creator
transmite un mesaj. Dar in momentul in care i?i da seama de asta,
printr-un fenomen ciudat, mesajul devine zadarnic, pierzindu-?i
valoarea. Profefii ji sfinfii au putut formula adevarurile eterne
fiindcS erau convinji c2 acestea nu erau ale lor, ca ei nu faceau
altceva decit sS transmits cuvintul divin. Altfel spus, cerul nu se
destainuie^te decit celor umili. Renoir desfiinfase din vocabularul
sau cuvintul « artist». El se prezenta ca un meseria^ al picturii.
Eu insS imi voi permite sa folosesc acest cuvint detestat, pentru
comoditatea argumentelor mele. Ii cer iertare tatii pentru asta,
dar folosirea lui este atit de obijnuita acum ca mi-ar fi greu sa-1
evit, ?i chiar ?i el se obijnuise. Mai tirziu, vom vedea, cS tata se
temea de imaginatie, considerind-o ca о manifestare a orgoliului.
«Trebuie sS	fii inzestrat cu	о mindrie afurisita ca sS	crezi cS
ceea	ce iese din creierul tau	valoreaza mai mult decit	ceea ce
vezi	in jur.	Cu imaginafia	nu ajungi prea departe ji lumea
este	atit de	mare. Pofi sS	mergi toata viafa ?i n-ai	sa-i dai
de capSt.»
MSrturisesc cS povejtile lui Renoir ?i imaginile pe care le tre-
zeau in mine erau influenfate, in mod ciudat, de pasiunea noastrS
comuna pentru romanele lui Alexandre Dumas, pe care mi le
recomandase de indata се-am jtiut sa citesc. Un prieten de-al
lui ii atrSsese atenfia cS lucrarile nu erau pentru copii, fiind pline
de aventuri de dragoste, de adultere, de rapiri etc. Renoir,
insS, considera aceste rastalmSciri ale moralei drept simpla ex-
presie a admirabilei sanatafi a lui Dumas-tatal. « Ceca ce e sanatos
nu te poate imbolnSvi.» Oricum ar fi, mi-era imposibil sS-l aud
evocind curtea Luvrului farS sa-1 vad acolo pe d’Artagnan cu
mujchetarii sSi, ji mai ales pe marii nojtri favorifi, personajele
din Doamna de Monsoreau ?i din Cei patruzeci fi cind. Si nu mai
lipsea mult ca sa ne inchipuim cum casa familiei Renoir fusese
construitS pentru unul dintre gentilomii gasconi din garda regelui.
Chicot ?i Bussy d’Amboise calcaserS pe lespezile albe ?i negre
ale vestibulului. In bucStSria in care Renoir curafa mazarea, va-
le|ii ascufiserS sSbiile care aveau sa-1 strapungS pe ducele de Guise.
La fereastra aceea la care tricota regina Amelie, aparuse, palid
$i subfirel, Henric al Ill-lea, machiat caо femeie, leganind bilboquet-
ul ce-1 finea in mina dreapta. In spatele lui, Chicot se juca cu un
27
cSfelu^. In curte, cei patruzeci ?i cinci, a^teptind ordinul, erau
gitui|i de emofie. Fantoma asta palida de-atitea tragedii care
grabeau sfir^itul rasei lui era regele, regele pSmintului... Acest
degenerat emana о grandoare misterioasa. Gasconii il aclamau
cuprin^i de-un mare entuziasm. Strigatele: «Traiasca regele»
se rasfringeau sub boltele palatului, de-а lungul marilor coridoare,
unde cu douS secole mai tirziu gSrzile elvepene aveau sa fie masa-
crate pentru un alt rege. Tn timp ce erau seceraji de marsiliezi,
Ludovic al XVI-lea fugea prin grSdinile de la Tuileries ducind
cu el ramSjifele regalitafii pe care batrina EuropS i$i a^ezase teme-
liile. О frunza moartS a cazut la picioarele regelui. El s-a oprit
ca s-o priveascS ?i о data cu el s-au oprit regina, copiii ?i intregul
cortegiu. Poate cS tata se jucase cu bilele sub acest copac, care
neindoielnic mai exista atunci cind el sosise la Paris. Tata crescuse
in acest cadru, coplejit de istorie ?i de legende. Dar in casa
bunicilor mei, to|i erau cu picioarele pe pSmint.
Era obiceiul ca tatal s2 nu fie deranjat. HarmSlaia copiilor il
enerva. Si cea mai mica dislracfie putea face ca foarfecele sS nime-
reascS alaturi ?i sS strice о bucata de postav din Alengon. Va
puteji inchipui ce drama ar fi fost I $i mai erau ji clienfii. Cind
te duci la croitor, i|i place sS gSse^ti acolo о atmosferS plina de
demnitate ?i reculegere. Pe vremea aceea, confecfionarea unei
imbracSmin|i era un lucru important. Un costum bSrbStesc putea
sS coste pinS la о sutS de franci. DacS ne amintim c2 salariul
obijnuit al unui muncitor era de douSzeci de franci pe luna, ne
putem inchipui ce cheltuiak era. Pufin mai tirziu, cind magazinele
de confecjii incepura sS prezinte marfa lor de gata, putea! sa-fi
procuri un costum cu douazeci de franci. Din fericire pentru
bunicul, in 1845, inca nu exista costumul de un ludovic. Daca
haina era scumpS, in scbimb finea toata viafa $i chiar se prefacea,
pentru a imbraca mai multe generapi.
Tot oficiind cu metrul ?i cu creta in mind, bunicul dobindise,
$i in via|a lui particulars, obiceiul de a nu se dezbSra de о oare-
care solemnitate. Ca ucenic facuse inconjurul Franjei. Pe timpul
Restaurafiei, acest obicei, care avea sS fie pastrat un timp mai
indelungat de catre dulgheri, timplari, dogari — meseriaji ai lemnu-
lui — era comun tuturor meseriilor. Viitoarea calfS pomea pe jos,
purtind costumul profesiunii sale; intr-o desaga ce-o purta in
spate, avea citeva schimburi. Cea dintii grijS, cind iejea din Paris,
era s3-$i ciopleascS un baf de alun, cu care bStea tactul ?i care
2S
ii dsdea о infSfi^are mindra. Cind poposea linga vreo fintina, in-
frumuseja bajul scrijelind cu virful cufitului imagini simbolice.
La popasul de searS, care era de preferinfa intr-un oraj, se interesa
de «maica »; ea era nevasta acelui meseria? care se retrasese din
meserie cu ceva economii ?i care se bucura de stima colegilor. BS-
trinul ii gasea repede ceva de lucru ucenicului ?i, in schimbul
unei sume modeste, « maica» se ingrijea de hrana, de culcuj ji
de atmosfera de familie.
Pina spre sfir^itul secolului al XlX-lea, Franfa era о |ara de
о nemaipomenita diversitate. Calea feratS nu operase incS acea
uniformizare pe care autobuzele, radioul, cinematograful $i tele-
viziunea tocmai le desavirjesc. Obiceiurile, pSrerile, accentul,
citeodata ?i graiul, se schimbau de la sat la sat. Avea multe de
povestit bunicul.
Seara, dupa cina, cifiva vecini se adunau in atelierul croitorului,
redat funcfiei sale de salon. Se consume multa cafea. Unui dintre
musafirii nelipsifi fusese principalul ajutor al faimosului calau
Sanson, din vremea Teroarei. Prima oara cind mi-a vorbit despre
acest personaj mi-a fost greu sa-1 cred pe tata. Mi se parea nevero-
simila alaturarea asta. Dar daca socotejti bine, i|i dai seama ca
era foarte posibil. DacS admifi cS, in 1793, acest ajutor avea vreo
treizeci de ani, in 1843, a^adar avea optzeci ?i doi. Cum spunea
Renoir, exists meserii care te conserve. Intilnirea asta a tatii cu
supraviefuitorul unei alte lumi ma face inca sS visez. Omul asta
cunoscuse Franfa dinaintea Revolufiei. Facuse parte deci din
lumea perucilor ?i a pantalonilor scurji. Gentilomii pe care ii
executase erau incin^i cu spada. El apucase scrisorile cu pecete,
monarhia absolute ?i frumoasele doamne cu pieptanatura «a la
fregate». Ii putuse intilni pe strada pe Voltaire ?i pe Franklin,
il putuse auzi pe Mozart cintind la clavecin, sau asista la reprezen-
ta|iile domnului de Beaumarchais. El insuji dansase gavota, me-
nuetui ?i rigodonul. Vazuse rostogolindu-se in rumegu? capul
mirat al regelui sau, apoi pe acela atit de emofionant al Mariei
Antoaneta, a$a cum il desenase David, cu citeva clipe inaintea
execufiei. In sufrageria noastra din bulevardul Rochechouart,
tata incerca sS mi-1 infSfi^eze sorbindu-^i linijtit cafeaua pe acest
martor al atitor tulburari. Un bStrin inalt, cu pSrul alb, destul
de lung ?i care regreta, probabil, pudra ?i conciul. Era bSrbierit
si foarte ingrijit in finuta ji in vorbS. Se infelegea bine cu Leonard
Renoir. Erau doi meseria^i buni, unui croia postavul, ceUlalt
29
retezase capetele cu aceea^i con^tiinciozitate. Fiecare i?i face mese-
ria, asta-i tot. Pentru ca haina sa fie bine croita, trebuie ca foarfe-
cele sa fie bine ascupt. Acelaji lucru e valabil ?i pentru cuptul
ghilotinei. De altfel, fund de parerea patronului sau, vecinul nos-
tru nu aproba invenpa doctorului Guillotin, cSci dusese de rip3
me^tejugul, facindu-1 prea u?or. U?urin|a atrage amatorii. Inainte,
pentru a taia capul cu toporul, trebuia sa cunojti meseria, fara sa
mai vorbim de talent: ochiul sigur ?i mina care sS nu tremure.
Ce merit ai cind minuie^ti un aparat care face toata treaba? Cit
despre bunicul, din partea lui, el vorbea despre teama de a vedea
Franfa invadata de bainele in serie. In Anglia, se ?i pornise
ofensiva. Reflecpile celor doi barbap erau pline de cel mai au-
tentic bun-simp fund exclusa orice urma de sentimentalism.
Numai lucratorii pro^ti sint sentimentali, croitorii prosti, scri-
itorii prosti, pictorii prosti, calaii projti. Tata era ?i el de ace-
ea?i parere.
Ascultindu-1 pe Renoir, imi pregateam cererea de transfer la
aviape. Din cauza ranii, mi-erau interzise infanteria, cavaleria
?i artileria. Riscam sa fiu trimis la vreun depozit ?i surghiunit la
scriptologie. De pe atunci mi-era groaza de treburile plicticoase;
am facut о mulpme de prostii din cauza acestei aversiuni. Tata
nu era de acord cu mine in privinfa aviapei. El avea о teorie,
ji anume, ca nu trebuie sa forfezi destinul: «Un dop, spunea el:
trebuie sa te lap in voia viepi a?a cum se lasa dopul in voia cu-
rentului unui piriu ». Dar sS ne intoarcem la trecut.
Cele mai neinsemnate amintiri cSpatau in mintea lui Renoir
aceeap importanfd ca p expunerea celor mai profunde convingeri.
Caut sa respect aceasta neorinduiala. El ip amintea chiar felul in
care bunica pregatea excelenta ei cafea. Intrebuin{a о ri^nifa extrem
de fina. Dupa aceea ksa apa sa fiarbS intr-o craticioara, turna
cafeaua p о lua repede de pe foe. Ca s-o serveascS ii trebuia о
strecuratoare. Fiind un fel de infuzie, era nevoie de multa cafea,
dar toata amarala p excesul de cafeind ramineau in zap Renoir
era foarte serios cind dadea refeta asta. El nu credea in procedeele
care incearcS sa obpna din elemente tot ceea ce acestea pot da.
Frumusefea unui atlet i se parea la apogeul ei cind omul nu ridica
decit greutap neinsemnate. Lui nu-i placeau opintirile. Declara
ca armonia e in mod general produsul facilitSpi. Dar, bineinfeles,
teoriile sale erau pentru ceilalp. Nu-?i dadea niciodata seama cS
lucra enorm fara a se opri vreodatS.
30
Ideea de a avea « un scop in viafS », de reusitS sau efec, de ras-
platd sau de pedeapsa, ii era necunoscuta lui Renoir. Evident,
vorbesc de scopul material. Totala acceptare a condifiei umane il
facea s3 considere viafa ca pe un tot, lumea intreaga ca pe un singur
obiect... « Degeaba a nascocit imbecilul de Galileu ca pamintul e
rotund, ?i cS nu-i decit о parte dintr-un sistem vast, toatS lumea
e de acord dar nimeni nu procedeaza in consecin|a. Pensionarul
din Vesinet crede ca gradina lui este un regat cum nu se mai afla
fi c2 trandafirii sai n-au nici о legaturS cu cei ai vecinului. Fie-
care se crede inzestrat cu un destin aparte, о pasare unica in
mica ei lume. De altfel, teoriile fi descoperirile nu schimba lumea
decit prin catastrofe. Omul nu crede in puterea distrugatoare a
pulberii decit atunci cind ii cade о bomba in cap... fi apoi, pe
vremea cind pamintul era neted, asta nu-i impiedica pe egipteni
sa sculpteze Scribal ghemuit fi pe greci pe acea Venera din Arles,
fata atit de buna. .. Ai chef s-o plesnefti peste fund ! Descoperirea
sinilor pietrofi ai unei Cleopatre poate rgsturna orice, la fel ca
descoperirea c2 pSmintul e rotund.» Pentru Renoir nu existau
evenimente mici sau mari, artifti mici sau mari, descoperire in-
semnatS sau neinsemnata. Existau animate, oameni, pietre sau
arbori care ifi indeplinesc funcfia lor, fi aceia care sint « pe alS-
turi». Principala funcfie a unei fiinfe umane este aceea de a trai,
cea dintii datorie — aceea de a respecta via|a. Aceste reflecjii
nu aveau pretenfia de a formula о filozofie. Mai degraba ele fa-
ceau parte dintre recomandSrile practice ale unui tat3 catre fiul
lui, exprimindu-se mai ales prin exemple personale: « Eu trebuia
sS curSf mazSrea fi mi-era groazS de asta. Dar ftiam cS face parte
din viafa mea. Daca n-af fi cura[at eu mazarea, poate ca ar fi facul-o
tata, fi costumul n-ar mai fi fost livrat la timp clientului... fi pa-
mintul nu s-ar mai fi invirtit, spre marea rufine a lui Galileu ...»
Ideea cS viafa este о stare fi nu о intreprindere mi se pare
esenfialS pentru explicarea caracterului, deci a artei lui Renoir.
Adaug ca, pentru el, aceasta era о stare veseU, fiecare etapS fiind
marcatS de descoperiri uimitoare. Fiecare privire asupra lumii
ii procura о mirare sincera, о surpriza pe care nu incerca s-o as-
cunda. L-am vazut pe tata indurind dureri cumplite, nu l-am
vazut insS niciodatS plictisindu-se.
Cititorul care va binevoi sa ma urmareascS de-а lungul aminti-
rilor mele incilcite poate ca va trage concluzia, din cugetarile lui,
ca tata luase о pozifie hotSritS impotriva ftiinfei. Dar Renoir
31

cirtea mai degraba impotriva aplicSrii stingace a descoperirilor
ftiinfifice. Reproful cel mai mare la adresa <<progresului» era acela
de a fi substituit fabricSrii individual, fabricarea in serie. Voi
repeta adesea ca un obiect, din cele mai obifnuite, nu-1 interesa
decit daca era expresia lucratorului care-1 facuse. Din momentul
in care lucratorul devenea о masa, unde fiecare membra se specia-
lize intr-o operate, obiectul devenea anonim in ochii lui Renoir.
« Nu e firesc. Un copii nu poate avea mai multi tafi. Tnchipuie-fi
un copii ale carui urechi s-ar datora fecundSrii unuia, picioarele
altui germen, inteligenfa moftenind-o de la un intelectual f i mufchii
de la un luptator. Chiar daca fiecare parte ar fi perfects, n-ar fi
un om, ci о societate anonima, adica un monstra.» Gindea cS
ftiinfa nu fi-a atins scopul neluptind pentru expresia individului,
ci servind interesele mercantile fi favorizind producfia in serie.
Ideea perfecfionSrii produsului finit, acest ideal al industriei mo-
derne, nu-1 atingea de loc. Ii placea sa repete aceasta afirmafie a
lui Pascal: « Nu exista decit un singur lucra care il intereseazS
pe om ^i acesta-i omul».
Una din trasaturile caracteristice casei bunicilor mei era lipsa
bibelourilor. Bunica-mea detesta micile accesorii omamentale
care par sa fie in general apanajul femeilor. Imbracamintea ei
era severa fi mobila fSra zorzoane. О panglicS pe corsajul rochiei
i se parea de prisos. Ii placea ca obiectele sS aiba о funcfie fi
aceasta sa nu fie mascata. S-a ris mult in familie dupS о vizita
facutS unei cucoane din vecini care decorase sufleul cu panglici
roz.
Marguerite Merlet, chiar la Saintes, in tinerefea ei, nu intre-
buinjase niciodata pudra, nici cremS, nici rofu de buze. Avea
incredere in sSpunul de Marsilia. Spuma abundenta a acestui
ingredient curSfa atit pielea familiei Renoir cit fi podeaua lor cu
ajutoral mSturii de paie. Bineinfeles cS nu aveau baie. Se spalau
intr-un fel de lighean cu ajutoral unui burete mare. Apa murdara
se turna intr-un orificiu de pe palier, anume destinat acestei trebi.
« Les plombs» (Plumburile) — afa se numea acest sistem de
evacuate, care pe atunci reprezenta ultima expresie a confortului,
nume care venea fSrS indoiala de la faptul ca toata fevaria pe care
о vedeai cafarindu-se de-а lungul scSrii era din plumb. Si closetul
fScea parte din instalafia asta. Peria de dinfi era un articol de lux.
Seara fi dimineafa ifi clateai gura cu apS sarata fi dinfii |i-i curSfai
cu un befifor sub|ire de lemn pe care dupa aceea il azvirleai. Cind
33
vreun membra al familiei avea neapSratS nevoie, comanda о
baie. Nu era un lucra ufor. Doi auvergnap trebuiau sS care о
cadS din alamS fi s-o instaleze in mijlocul odSii. DupS un sfert
de ceas se intorceau aducind patra gSlep mari cu apS calda pe
care le dejertau in cads. Fericitul beneficiar al acestei operapi
sfirfindu-fi baia de care profitau fi frapi mai mici, care ifi muiau
picioarele in apa caldufa inca, cei doi oameni se intorceau pentru
a evacua totul sub privirea mustratoare a vecinilor care dezaprobau
aceasta ostentape.
In casS totul se oprea cind un copii era bolnav. Bunicul nu
ezita sa amine comenzile. Viafa normals se relua о datS cu insSnSto-
firea bolnavului. Trebuie sS spun cS inainte de a declara boala,
trebuia ca bunica sS fie convinsS de gravitatea cazului.
Am sS vS mai povestesc despre bunicii mei cS nu aveau datorii
fi cS nu-i frecventau pe cei mai bogap decit dinfii de teama de
a nu se 13sa antrenap in cheltuieli. Erau religiofi intr-un fel mo-
derat. Bunicul nu se ducea la slujba dar ii obliga pe copii sa se
duca. Bunica se impSrtSfea de Pafti, dar nu avea incredere in
preop, pe care ii considera nifte intriganp. In fiecare duminicS,
i?i conducea mica ei familie la alta bisericS, alegind liturghia cin-
tatS, pentru muzicS. Uneori era biserica Saint-Roch; in faja a-
cestei biserici, cu faizeci de ani in urmS, Bonaparte ii secerase
pe regalifti si salvase Republica pentru ca apoi s-o poatS devora
mai bine, ramilia Renoir frecventa fi biserica Saint-Germain-
1’Auxerrois. Bunica nu scSpase desigur prilejul de a le arSta copii-
lor fereastra Luvralui de unde Carol al iX-lea doborise cu ajutoral
archebuzei, in noaptea Sfintului Bartolomeu, mai mulp protes-
tanp care incercau sa se refugieze in casa Domnului.
PrimSvara, cind copacii de pe chei incepeau sa infranzeascS,
ajungeau pinS la Notre-Dame. Plimbarea de-а lungul Senei era
delicioasS. Tinaral Renoir respira Parisul cu toatS puterea, prin
top porii; se imbSta de el. Aeral era incSrcat de emanapile orafu-
lui, de mirosul piefelor, de putemicul miros al prazului amestecat
cu acela timid, dar stSraitor, al liliacului; totu bind mSturat de
briza acids care este, la drept vorbind, aeral Parisului. Nu este
baia de aburi din Normandia, cind soarele dogorefte iarba um-
flata fi cind muftele innebunesc; nici mirosu], ameptor din cauza
uscSciunii, a garigelor din sud, brusc alungat de pumnul mistralu-
lui; nici suflul intSritor al pnuturilor din est, ascupt ca un brici,
pricinuind ratScirea minpi fi accesele de nebunie colectivS. Aerul
34
Parisului, mai inainte ca fevile de e?apament ale ma?inilor s2-l fi
spurcat, era, ca tot ceea ce caracterizeaza acest ora?, fScut din
mSsurS ?i echilibru.
Cind cuno?ti opera lui Renoir, e de prisos sa aminte?ti blin-
defea orizonturilor pe care le descopereau ochii lui de copil. Nimic
nu e brutal in peisajul din Ile-de-France. AstSzi, oamenii incearca
sS-i distruga armonia prin culori fer3 subtilitate, potrivite farilor
nordice. Lumina rece se poate intov2ra?i cu verdele agresiv ?i gal-
benul orbitor; Parisul nu. Din fericire, clima ii apara frumusejea.
Afi?ele jipStoare se intuneca foarte repede in picla dimine|ilor
de toamnS; zidurile lipsite de grape crapS datorita burni{ei persis-
tente. Acest ora? 1-a creat pe Francois Villon, pe Moliere, pe Cou-
perin ?i pe Renoir. $i continue sa creeze pictorii din lumea in-
treaga.
Copiii familiei Renoir nu ?tiau ce inseamna « a te gati cu hainele
de zile mari». Bunica tinea ca ei sS arate bine in toate imprejura-
rile viefii. Cind о ajuta la bucStSrie sau cind alerga pe-afara, bunica
ii dadea tatii sa imbrace о pereche de pantaloni vechi; dar, in
afara acestor imprejurSri periculoase, el purta intotdeauna acela?i
costum. Duminica, atunci cind ie?ea de la bisericS, se uita cu mila
la cumetrele care plesneau in corsetele lor, carindu-?i plozii pocifi
in hainele lor frumoase, ?chiopatind din cauza ghetelor prea strimte.
Cind a venit timpul ca tata sa mearga la ?coal5, i-au cumparat
un ghiozdan de piele pe care-1 purta pe spate, prins in catarame,
ca soldafii. Scoala, condusa de calugarii $colilor cre?tine, era la
citeva sute de metri depSrtare de casS, in dependintele unei vechi
mSnastiri. Printr-un decret al lui Robespierre, din 1793, de pe
vremea Teroarei, se instituisc un sistem de ?coli gratuite ?i tofi
tinerii francezi erau obligati sS invete a citi, a serie, a socoti ?i
citeva notiuni de solfegiu. Prezenta nu era obligatorie in aceste
!coli publice, daca parinpi puteau dovedi ca, prin mijloace particu-
are sau de alt fel, copilul c2p2ta aceea?i educate. Decretul mai
era inc3 in vigoare. Regii pastraserS mo?tenirea asta de la du?-
manul lor. Numai сЗ, о data cu ?colile comunale, ei sprijiniserS
?i subvenponasera ?colile conduse de calugdri. La cSlugdri, tata a
regSsit pe unii din micii lui prieteni din carrier ?i, cu seriozitatea
care-1 caracteriza intotdeauna, a invStat sS citeascS, sa serie ?i sa
socoteascS. InvSfau in sali boltite, foarte intunecoase. Tata i?i
amintea c2 fusese pedepsit de mai multe ori, numai fiindcS nu
putea sS citeasca literele din cartea prost luminata. Drept pedeapsS
35
era pus la coif, ceea ce, cred, se mai obi?nuie$te $i azi, in unele
jcoli primare. Scolarilor distrafi li se punea pe cap о tichie de
hirtie, avind dou3 urechi lungi, $i ei trebuiau sa ingenuncbeze cu
fata la perete. Profesorul nu pSrSsea nicicind о linie de lemn, ale
carei funcfii erau multiple. Cu ea indica litera de silabisit pe ma-
rele alfabet, agafat pe perete, ji restabilea ordinea printr-o ujoarS
bataie intr-un pupitru. Scolarul neatent, prins asupra faptului,
trebuia sa intinda virfurile degetelor, bine alipite, profesorului,
care le lovea, fara mila, cu linia. Pe Renoir il indigna amintirea
acestui obicei, nu pentru ca era contra pedepselor corporale, pe
care le considera mai pufin penibile ?i, in tot cazul, nu atit de in-
jositoare ca morala. Profesorul care reu?e?te sa convinga un elev
ca n-a avut dreptate atunci cind nu ?i-a invafat lecfia este un fals
democrat, caci i?i sprijina argumentele pe autoritatea funcfiei sale.
Biruinfa lui este pentru elev un fel de predare. Renoir nu era de
acord cu loviturile liniei peste virfurile degetelor, pentru c3 riscau
sa-i strice unghiile. Voi reveni adesea la importanta pe care о
acorda el celor cinci simfuri. Centrul principal al pipSitului este
virful degetelor, iar una dintre funcfiile unghiilor este aceea de
aparare a acestui delicat centru nervos. Cind eram copii, imi plScea
si-mi tai unghiile foarte scurt, cSci astfel se micjora riscul de a
m3 lovi, cind ma cafSram pe copaci. Tata, care nu era de acord
cu mine, spunea: «Trebuie sS-fi aperi virful degetelor; daca n-ai
grijS, ri?ti s3-{i diminuezi simful pipSitului $i s3 te lipse^ti in via|3
de mari placeri».
lama, in ciuda focului care trosnea in soba, crapai de frig in
clas3. Smecherii iji asigurasera cite un loc linga soba ?i nu mai
puteau de cald. Tata, ins3, n-avea s3 fie nicicind un ^mecher $i era
muljumit a?a. Pentru el, a fi jmecher era cea mai mare nenorocire.
Mai mul|i biografi au scris ca desena neincetat pe marginea
caietelor. Lucrul pare plauzibil, dar niciodata Renoir nu mi-a
vorbit despre asta. Dupa cite se pare, in copilarie, marea lui des-
coperire a fost cintecul. Pe vremea aceea, se cinta mult in jcolile
franceze. Era reflectarea unui obicei national, din nenorocire as-
tazi disparut. Francezii veacului al XlX-lea inca mai adorau cinte-
cele. E cunoscuta marea faima a lui Beranger, aflat chiar in culmea
succesului. Amintirea epopeii lui Napoleon, reinsufletita de aduce-
rea rSmajifelor lui, izbucnea in cuplete induiojatoare.
In sezonul vinStorii, micul Renoir, care avea pe atunci vreo
zece ani, insotea citeodatS un oarecare vecin la vinatoare. In dumi-
36
nica aceea, se scula cu noaptea-n cap ?i ie?ea din casa in virful
picioarelor, cu pantofii in mina, ca sa nu-i trezeasca pe ceilalfi.
I se ingaduia sa ducS tolba de vinatoare $i sa priveasca. Locul
de vinatoare preferat al vecinului era farina de griu care se intindea
intre rue de Penthievre ?i satul Batignolles. De atunci, gara Saint-
Lazare intregul carrier numit « de 1’Europe » au inlocuit farina.
Se pare ca locul era bogat in vinat, plin de iepuri, mai ales. Daca
vinatoarea era bogatS, vecinul ii dadea ?i micului sSu tovara? un
exemplar frumos care mai sporea masa cea de toate zilele a familiei.
Dupa evocSrile vinatorilor, tata nu scapa nicicind prilejul sa aduca
vorba de Haussmann, care transformase Parisul intr-un chip atit
de suparator. Doar nu locul era cel care lipsea. Parca orajul nu
se putea intinde peste cimpiile monotone ale imprejurimilor, iar
copacii ?i grSdinile sa ramina neatinse? Acuza pofta de cijtig
nesafios, care sacrificase totul dorinfei ca prefurile terenurilor sS
creasca. El ura tagma industriajilor, a bancherilor, a speculanfilor,
care-ji impun voinfa de la cel de-al doilea imperiu incoace. «Ce-au
fScut din bietul meu Paris ! Si mai e ceva! Ceea ce construiesc
pentru uzul lor e urit, dar confortabil. Aerul le lipse^te, dar pufin
le pasS lor de asta, fiindca au $i case la farS. Dar mahalaua...
Casele pe care indrSznesc sa le inchirieze muncitorilor. . . Ce
rujine! Tofi copiii aceia au sa se imbolnSveasca de tuberculozd
inghifind fumul uzinelor! N-am ce spune, va fi о generafie fru-
moasa!» §i trecea la Garnier care a construit Opera: « Cind te
gindejti c2 a scSpat de bombardamentele nemfilor». Cit privejte
pe Viollet-le-Duc, am sa va dau posibilitatea s3 vS facefi о idee
despre sentimentele tarii pentru el. In 1912, tocmai ne mutasem
in acest apartament din bulevardul Rochechouart, unde au loc
discufiile noastre. Contractul era semnat, mobila transportata,
cind tata a observat cS imobilul, a carui intrare era in bulevardul
Rochechouart, fScea colful strazii Viollet-le-Duc. Tn ciuda avantaju-
lui de a avea locuinfa la acelaji etaj cu atelierul, tata voia s3 piece
imediat, declarindu-se incapabil de a suporta vecinatatea acestui
nume. Era numai о butada, al carei fond era insa serios. Viollet-le-Duc
era arhitectul pe care il ura cel mai mult. Si numai Dumnezeu
?tie cit ii ura pe arhitecfi! Nu-i ierta faptul c2 a pocit catedrala
Notre-Dame de Paris ?i catedrala din Rouen. « Ador decorurile
de teatru, dar intr-un teatru. » El pretindea ca Viollet-le-Duc dis-
trusese mai rSu monumentele franceze decit bombardamentele
nemfejti ?i toate revolufiile ?i rSzboaiele trecute ?i viitoare.
37
La 22 februarie 1848, in momentul cind Renoir se ducea la
?coal3, a vSzut sosind о companie a g2rzii municipale care s-a
instalat in fa|a palatului Tuileries. Oamenii s-au incolonat, reze-
mindu-se matinal de perete ?i au inceput s3-$i rSsuceascS (igari.
О vecina a intrebat pe un soldat ce se intimpla. El i-a raspuns
glumind: « E revolufie». Vecina i-a spus bunicii, care s-a intors
la treburile ei, $i tata s-a dus la $coala. La douSsprezece $i-a mincat
piinea unsa cu unturS $i, la patru, s-a inters acasa f2ra sS observe
altceva decit crejterea numarului de soldati in jurul palatului
Tuileries. La cina, Henri ?i Liza au povestit cS vazusera un grup
de muncitori in rue de Rivoli $i pe unui dintre ei ducind un steag
tricolor. Steagul era al monarhiei din iulie ?i nu avea nimic subversiv.
Muncitorii cintau cintecul girondinilor pe care il lansase piesa
lui Alexandre Dumas-tatal. A doua zi dimineafa solda|ii erau
$i mai numero^i. Regina Amelie nu aparuse la fereastra ei, dar
nu era de mirare, caci era iarna ?i frig! Totuji, lui Renoir i s-a
parut ca Henri, Liza ?i chiar tatal lui erau nervoji ?i pronunfau
cuvinte neobi^nuite in vocabularul familiei ca: popor, libertate,
sufragiu universal. Toata lumea il bejtelea ?i-l ura pe marejalul
Bugeaud, inventatorul chipiului ?i eroul faimosului cintec L'as-tu
Vue, la casquette, la casquette 4 Tata se intreba, mai tirziu, cum
de put us г deveni legendar acest personaj sub cbipul unui erou
simpatic. Tntr-adevar, in momentul discufiilor noastre, Bugeaud
devenise in spiritul poporului francez un fel de Bayard1 2 om
vesel. Trebuie sa mai am pe undeva, prin biblioteca, imagini din
Lpinal pe care Gabrielle mi le citea ca sa stau lini^tit, pe cind
aveam vreo patru, cinci ani. Acolo, Bugeaud este reprezentat
in cele mai glorioase imprejurSri, jarjind cu baioneta alaturi de
infanteri^tii sai, asistind la predarea cSpeteniilor arabe, gustind
supa trupei, aclamat totdeauna, aureolat de palSriile agitate,
purtat in triumf ?i imbrafi?at de dragala^ele cetdfene. Aceasta
popularitate postuma, Renoir о punea pe seama redesteptSrii
pasiunii pentru cocarde, care, mai tirziu, avea s2 urmeze infringerii
din ’70. In 1848, eram prea aproape de victoriile lui Napoleon
?i majoritatea francezilor nu avea incredere in gloriile militate.
1 At vazut oare fapca, ai vazut-o?
2 Pierre Terrail senior de Bayard (1473— 1524) supranumit Caoalerul
fara teama fi prihana, tipul cel mai pur al cavalerului francez idealizat
de poefi.
38
Cele trei zile glorioase \ cum au fost denumite cele trei zile
ale revolufiei, au inceput cu cintece. Impufcaturile de pe marile
bulevarde, care au fScut atitea victime, au transformat acest protest,
aproape amical, intr-o lupta singeroasa. Solda|ii regelui au tras in
popor. Poporul a rSspuns alungindu-1 pe rege care, mai norocos
decit Ludovic al XVI-lea, a putut sS fugS in Anglia. Intr-o bund
dimineafa, familia Renoir a bSgat de seamS c3 vecinii lor au renunfat
la lupta fi cS palatul era gol. Le-a pdrut rau dup2 buna regina
Amelie, dar au salutat cu bucurie instaurarea Republicii. Nu
vazusera nimic din revolufia care avea sa zdruncine lumea fi
care se desfSfurase la cincizeci de metri de casa lor. Domni in
redingota au luat locul familiei regale. Luvrul fi palatul Tuileries
au fost numite palatele poporului. Viafa s-a scumpit fi, in conse-
cin|3, bunicul a fost nevoit sS urce fi el preful costumelor. Garzile
palatului au ramas aceleafi. Ecusonul familiei Orleans a dispSrut
fi a fost inlocuit prin cuvintele « Libertate, Egalitate, Fraternitate ».
In ziare, se spunea c3 intreaga EuropS urmase exemplul Parisului.
Au avut loc lupte pe strazile orajelor germane, italiene fi spaniole.
In multe state germane, represiunea se manifesta in chip singeros.
Mii de republican! fugeau din cauza acestor represiuni. Mulfi
au emigrat in America. Aportul cunoftinfelor fi indeminarii lor
profesionale a fost una din cauzele prosperitafii industrial ale
acestei $ri noi. Intreaga mifcare se pomise din Paris care, inca
о data, se afla in central lumii. Parizienii se mindreau cu asta fi
familia Renoir impartSfea acest sentiment.
Intr-o bund zi, i-a vizitat proprietaral, pe care-1 vedeau rar.
Venea s5-i anunfe darimarea casei lui fi a celorlalte care umpleau
curtea Luvrului. Republica dorea sa realizeze un vechi vis al
regilor ji al lui Napoleon — acela de a uni Luvrul cu palatul
Tuileries. Diversele stapiniri au dat inapoi intotdeauna in fafa
cheltuielilor fi in fafa greutafii de a expropria atifia mici proprietari.
Patru zile dupa Revolufia din 1848, guvernul provizoriu, printr-un
decret inspirat de generalul de Cavaignac, a ordonat executarea
unui plan al domnului arhitect Visconti, privind lucrSrile. Planul
era mSref. Dupa curSfirea terenului, aveau sS fie inSlfate construct»
mult mai mari fi mai bogate decit vechiul Luvra fi pe rue de
Rivoli fi de-а lungul Seinei fi aveau sa se uneascS cu palatul Tuileries
ca s2 inchidS careul.
Zilele de 27, 28 ?i 29 iulie— ale revolufiei din 1830.
39
Bunicul locuia in cartier de trei ani. Incepuse sa-fi facS clientele,
gSsise prieteni noi fi privea cu incredere viitorul. Ideea unei mutSri
il teroriza. Vestea ii surprinse fi pe Henri, Liza fi Victor. Parca
plutea deasupra lor ameninfarea exilului. Renoir, dimpotriva,
spera s3 faca о noua cSlatorie cu diligenfa. Pe bunica-mea, vestea
catastrofei n-a tulburat-o de fel. A amintit ca, de la marea revolufie
din 1789, au existat cel pupn douazeci deproiecte de transformare
a Luvrului. Noul plan avea sa ajungS pe rafturile prafuite ale
vreunui minister alaturi de celelalte. lar in cazul unei decizii
hotarite, treburile administrative se vor tSragana atita ca familia
Renoir va avea destul timp ca sa iasa din incurcStura. Ca de obicei,
Marguerite Merlet avea dreptate.
Lovitura din 2 decembrie 1851 a distrus Republica fi, pentru
moment, Luvrul a fost uitat. Prinful prefedinte a devenit
Napoleon al III-lea. Dar vai! in 1854, a dat ordin sa se inceapa
lucrarile fi bunicii au fost nevoifi sa paraseasca locul. Totufi,
ciftigasera jase ani. Daca lovitura din 2 decembrie ii indignase
numai, hotarirea imparatului de a mari Luvrul au considerat-o
ca pe un act despotic. Lui Napoleon al Ш-lea, Liza ii spunea
numai Badinguet. Era numele unui zugrav a carui identitate fi-o
insufise atunci cind compiota pentru intoarcerea lui la putere
?i cind il cauta polifia regelui.
Familia Renoir s-a mutat in rue des Gravilliers din cartierul
Marais. Gabrielle mi-a vorbit de mai multe ori despre casa pe
care a cunoscut-o, caci fusese sa-i duca un dar din partea mamei
matufii Liza, care ramasese in apartamentul familiei impreunS
cu soful ei, gravorul Leray, atunci cind bunicii s-au retras la Louve-
ciennes. Era о casa veche, aproape la fel cu toate celelalte din acel
cartier, care fusese la moda pe timpul lui Ludovic al XHI-lea.
Fatada era simple de tot, strSpunsS de ferestre inalte cu ochiuri
mici. О poartS sculptata dadea intr-un portic, care ducea in curtea
interioara, unde era un castan minunat. In jurul curpi erau
grajduri vechi. In 1854, curtea se prelungea cu о grading de
zarzavaturi pe care matufa Liza о cultiva cu placere. Grajdurile
erau ocupate de caii unui antreprenor care se ocupa de mu-
tSri. In mijlocul porticului, printr-o arcada, ajungeai la о scara
mSreaJa. Gabrielle ifi amintea mai ales de scarS; avea trepte
din piatra de construcpe, joase fi late, atit de tocite cS pSrea
ca о pants, fi о rampS din fier forjat, ale cSrei sculpturi in-
colScite apSreau ca о «dantek». Apartamentul bunicilor era
40
la etajul doi ?i era destul de mare ca bunicul sa poata renunfa
la pravalia din strada Bibliotecii, pufin cam prea departe de rue
des Gravilliers pentru picioarele lui infepenite, ji sa-?i reinstaleze
atelierul de croitorie acasa. Din nenorocire, frumoasa scara ajungea
numai pina la etajul intii. Ca sa urci mai sus, о luai pe-o scara
de lemn, destul de anevoioasa. Bunicul spunea ca vor fi atit de
impresionafi clienpi de prima parte a ascensiunii incit a doua
etapa va trece neobservatS. Copiii aveau chiar un etaj al lor, sub
acoperij, $i de acolo aveai cea mai frumoasa privelijte. Locuinfa
ii fusese recomandata de ni?te prieteni, fabricanfi ji furnizori de
nasturi, al caror atelier era la etajul intii. Fabricantul de nasturi
era finul proprietarului.
lata virsta membrilor familiei, atunci cind s-au mutat in rue
des Gravilliers: bunicul meu Leonard avea cincizeci ?i cinci de ani,
bunica — patruzeci ?i patru, Henri — douazeci ?i patru, Victor —
optsprezece, Edmond — ?apte ji Renoir — treisprezece. Era timpul
sa invefe о meserie. Familia Renoir iji ci^tiga existenfa in mod
onorabil, cu condipa ca fiecare sa contribuie cu ceva. Henri lucra
la David, un aurar din rue des Petits-Champs. Domnul ?i doamna
David il iubeau grozav pentru gustul $i indeminarea lui. Unchiul
meu era ?i el pkcut impresionat de farmecul domni^oarei Blanche
David. Se vorbea despre casatorie. Diferenfa de religie (cei din
familia David erau evrei) nu era un obstacol. Fanatismul religios
dispSruse de multd vreme din paturile micii burghezii pariziene
?i rasismul nu se aratase inc2.
Liza nu avea о meserie bine definite. In principiu, invafase
croitoria cu tata. Dar marea ei pasiune era apararea omenirii
asuprite. Tnflacararea о cuprindea pentru cazunle cele mai dezna-
dajduite; о data i s-a intimplat sS aducd in camera ei un copii
pSrSsit. Si nu s-a lini^tit pina ce n-a gSsit-o pe mama, care in
mintea ei nu era nicicind о nemernica, ci victima unei stari
sociale monstruoase. Atunci cind nu gasea copii de salvat, se ocupa
de ciini sau de pisici. Camera ei era pling de animale, care mai
de care mai schiloade ?i mai riioase. Ii admira pe Saint-Simon,
Blanqui $i Fourier ?i nu lipsea de la intrunirile grupului revolufionar
din cartierul des Gravilliers. Si atunci cind patronul era nedrept
cu vreo biata muncitoare fSra apSrare, Liza ii spunea pe $leau tot
ce gindea. Generozitatea ei n-a sporit bunSvoinfa patronilor dar
i-a atras cSlduroase prietenii. Charles Leray, unui dintre prietenii
ei politici, a ajuns un obijnuit al casei. Era fiul unui chirurg din
41
armata lui Napoleon care, dupa caderea Imperiului, a continuat
sa practice cu succes medicina in spitalele din Paris ?i avea statuie
in piafa primariei din ora?ul sau natal, pe undeva prin Vendee.
Statuia tatalui ii conferise fiului un fel de aureola, care о impresio-
nase pe Liza. Leray era gravor, executase ilustrajiile citorva carfi
$i lucra pentru jurnalele de moda. Asta ii pUcea bunicului. Vizi-
tele tinarului artist erau binevenite ?i plimbarile frecvente — tinerii
adorau balurile — li se ingdduiau, iar comentariile binevoitoare.
Cind tinarul i-a cerut Lizei sS se casatoreasca cu el, ea 1-a bruftuit.
« Sa ne casStorim ca ni^te burghezi! » Asta nu se potrivea cu inva-
faturile lui Fourier; proprietatea inseamna furt; nici cu ale lui
Saint-Simon: totul trebuie sa fie in comun... nu exista nici un
motiv ca о femeie sa-i aparfina numai unui singur bSrbat...
Bunicul о lasa sa vorbeasca. Pe vremea Teroarei, prietenul lui,
ajutorul de caldu, asistase la incoronarea zeifei Rafiunea la Notre-
Dame. Dupa ce trecuse uraganul, aceeaji zeifa Rafiunea, fSra
indoiak fata vreunui comerciant patriot, probabil ca uitase acest
moment de glorie nelegiuita ?i se maritase cu vreun negustor
instSrit. Copiii ei se impSrta^isera ?i nepofii recitau catehismul.
Marguerite Merlet a intrebat-o cu rSceala pe fiica ei de ce nu se
duce sa-ji caute eroul in America. Saint-Simon fondase un falang-
ster in Statele Unite, pe malurile fluviului Mississippi. In acel
paradis pamintesc totul se impSrtea: recoltele, femeile, copiii.
Lene^ul primea la fel ca ?i cel care muncea. Charles Leray, in
ciuda ideilor lui revolufionare, nu indrSznea s2 treacS peste conve-
nience. Tata credea ca Liza nici mScar nu-i fusese amantS. « La ea,
numai imaginafia о luase razna... » Intr-o zi, Leray a pus capSt
vizitelor 91 se plimba ostentativ cu о vara a domnijoarei David.
Liza a declarat ca s-a descotorosit de el, apoi s-a dus sa-1 ajtepte
la ie^irea teatrului Chateau-d’Eau, unde el se dusese cu rivala,
ca sS vadS Campania din Italia. In fa|a citorva mii de spectatori,
induio^afi inca de nenorocirile Josefinei de Beauharnais, i-a tras
iubitului ei о pereche de palme strajnica. Leray cijtigase. Peste о
lunS se cununa cu Liza in fafa altarului. In timp ce se imbrSca
cu rochia alba, Liza spusese: « Eu sint de partea lui Hristos...
numai preofii au terfelit totul. — Are noroc, observase Leonard.
— Cine? — Hristos ». Liza era lipsitS de ceea ce numim astSzi
simful umorului.
Victor lucra la un croitor de pe marile bulevarde. Se descurcase
minunat. Datorita eleganfei, fScuse numeroase cuceriri. Liza spunea
42
despre el cu dispref: « Victor e un afemeiat, e nascut ca sS devina
burghezI»
Henri $i Leray insistau ca tata sa invefe fie gravura, fie desenul
de mods... Dupa prima impSrtSjanie, Renoir incepuse sS deseneze
cu furie. Hirtia era rara $i el desena cu cretS pe podea. Bunicul
constata cu necaz ca ii dispSreau bucafile de tibi^ir. Dar ii fSceau
placere desenele pe care fiul lui le ajternea pe podeaua locuinfei.
Marguerite Merlet era §i ea incintata ?i i-a daruit lui Renoir
caiete ?i creioane. « Auguste о sa faca ceva, are ochi!» Ea nu-i
spunea niciodatS Pierre, cSci gSsea ca erau prea mulfi de r, dacS
intiiul lui prenume era pus inainte de « Renoir ». Auguste prefera
sa facS mai ales portrete. PSrinfii lui, frapi ji sora, vecinii, ciinii
?i pisicile lor, ii lua la rind pe top, a?a cum avea sa faca de-а lungul
intregii sale viefi. De pe atunci considera lumea ?i pe locuitorii
ei ca pe un rezervor de « motive » create anume pentru el.
Nici unui dintre modelele sale benevole, ?i Renoir chiar mai
pufin decit ele, nu-?i inchipuia ca acest mod placut de a-?i petrece
timpul avea sa devina о meserie. «Asemanarea» cu modelul ii
dSdea numai speranfa de-а putea aspira la cariera de lucrStor
in domeniul artei, ca fratele lui Henri, sau, poate, ca desenator
de mods, cum sugera Leray, sau la fabrica de porjelan. Ultima
indeletnicire il ispitea tot mai mult pe bunicul, mindru de renumele
ora^ului in care se nSscuse, Limoges, ?i ar fi fost fericit sS-1 vadS
pe fiul lui reluind aceastS mare tradifie. Renoir, credincios teoriei
sale, incS neformulate, aceea a «dopului», ISsa destinului grija
de a decide ji continua sS~$i umple caietele de zmingSleli.
Solfegia foarte bine ?i avea о voce frumoasS de bariton. Profesorii
nu voiau sS lase necultivat asemenea dar ai cerului. Au obpnut
chiar sS fie primit in faimosul cor al bisericii Saint-Eustache, al
cSrui dirijor era un tinSr compozitor necunoscut, cu numele
de Charles Gounod. Corul era numai de bSiep, in felul acelor
coruri modeme de mici cintSrefi de la Croix de Bois. Multi
dintre ei erau copiii precupefelor din Hale. Cu alte cuvinte, mamele
aveau bani ?i erau, cum se spunea pe atunci, ni^te palavragioaice
obraznice. Pentru aceste negustorese bogate era о cinste sS aibS
un fiu care sS cinte la Saint-Eustache. Arta purS i?i punea astfel
blazonul pe galantarul conopidelor ?i al pSsSrilor. Excluderea
candidaplor nu se fScea fSrS proteste ?i apostrofSri intr-un lim-
baj colorat. Cucoanele cu bijuterii veritabile $i rochii de mStase
strSlucitoare il terorizau pe Gounod. Pentru a-1 ajuta in asemenea
43
Imprejurari i s-a dat ca ajutor un preot batrin care, fiindcS oficiase
totdeauna in cartierul Halelor, cunopea limbajul p-1 folosea.
Gounod a facut о mica pasiune pentru tata. I-a dat lecpi parti-
culare, 1-a invBfat elementele compozifiei muzicale, 1-a pus s3
cinte solo. Cind Renoir imi povestea aceasta perioada din viafa
lui, il simfeam calatorind cu gindul sub bolta vechii biserici. Vocea
lui fragila facea legatura intre top credinciojii pe care el nu putea
sa-i vada. Ii ghicea numai, transportafi de sunetele pBtrunzatoare,
sfipap de vibrapa corzilor lui vocale. Descoperea acea comuniune
intre artist p public care este insap esenfa puterii spirituale, p
asta fara a fi nevoit s3-p infringe groaza pentru exhibipa personala.
« Stam ascuns in spatele orgii mari. Eram singur acolo dep eram
cu ei.»
Repetipile se faceau dimineafa, foarte devreme. Tnainte de
inceperea lucrului, baiepi luau parte la о slujba aproape nocturna.
Biserica era luminata numai de luminarile care ardeau in fa|a
Fecioarei p a sfinplor. Micile pilpiiri se mipau la cea mai slaba
adiere. « Ce bogape ! Si cind te gindepi c3 preopi au inlocuit lumina
asta vie cu aceea moarta a electricitapi.» Referindu-se la modul
acesta de a lumina, spunea: «lumina in borcan, conserve buna
pentru a lumina cadavrele!» In feeria mipBtoare apBreau credinciopi
slujbei matinale: hamali din Hale, pnind in mina imensele lor
palarii, mBcelari din abatoare cu jorpiri patate de singe, vinzB-
toare de stridii cu sabop p fuste scurte, iBptBrese imbrBcate in
alb. Era uimitoare credinfa lor p frumusefea tabloului. « Cbipuri
de oameni a caror meserie este aceea de a omori, trupuri obipiuite
s3 care poveri, bBrbap p femei care piu ce-i viafa p care nu vin
la bisericB s3-p arate hainele de sarbatoare, nici din motive senti-
mentale. Acolo, intr-o dimineafB friguroasB de iamB, 1-am injeles
pe Rembrandt I»
Gounod i-a dat tatii bilete pentru Opera, о loja pentru intreaga
familie. Nu exista incB marea Opera a lui Garnier... « aceasta
briop necomestibila»... ci о incintatoare cladire in maniera
italieneasca, despre care p-ai putea face о idee daca ai vizita teatrul
La Fenice din Venepa, «toata din lemn p numai loji, о caseta de
bijuterii pentru a prezenta fetele frumoase ale Parisului. Teatrul
este astBzi un « exercipu cultural». Arhitecpi au studiat acustica,
un pretext bun pentru tavane geometrice. Italienii cunosc din
instinct legile sunetului, fara a pi sa le formuleze. In teatrele
lor totul se auzea. Un suspin al primadonei te tulbura. Si ro^ul
44

acela, aurul, fi apoi venerele, cupidonii, muzele din lemn pictat I...
Se mai gSsesc fi azi inca unele destul de frumoase, la c21ufei!...
fi bijuteriile pe piepturile mari 1 Ador bijuteriile, dar numai cind
impodobesc un sin. Prefer, bineinfeles, bijuteriile false. Numai
gindul cS ele valoreaza bani scade pu|in din plScere... »
Se juca Lucia di Lammermoor. Artiftii inca nu cunofteau stilul
« realist» fi stateau cu fa|a la public. Chiar atunci cind tenorul
ii declara sopranei dragostea lui, ingenunchea, intorcindu-i spatele,
^i intindea brajele spre fotoliile de orchestra. Familia Renoir era
incintatS, tata nu mai putea de bucurie. Totufi, Liza declare ca nu
e « adevSrat». « In viafa nu se cint2, se vorbeste. » Asta 1-a pus pe
ginduri pe Renoir, farS a-1 convinge ins2. Mai tirziu, avea sS-mi
expunS, in citeva cuvinte, parerile lui asupra teatrului: « Doamna
Charpentier insistase mult sa merg s2 v2d о pies2 de Alexandre
Dumas-fiul. M-am supus ca sS-i fac placere. Nu-mi placea Dumas-
fiul din cauza atitudinii care-o avea faf2 de tatsl lui, care era dis—
prefuit in acea vreme. Era considerat distractiv, ca fi cind ar fi Ufor
s2-i distrezi pe oameni. PisSlogii au noroc. Cu cit sint mai idiofi,
cu atita-s mai admirafi... Ma dusesem deci sa vad piesa lui Dumas-
fiul. Cortina se ridica fi v2d un salon cu un femineu adevarat, cu
foe adevSrat fi un pian adev2rat. Tocmai ma insurasem cu maica-ta
fi, cum ei ii placea muzica, ii daruisem un pian. In fiecare seara,
cind m2 intorceam de la atelier, primul lucru pe care-1 vedeam acasa
era pianul. De ce s2 pierd о sear2 contemplind, afezat prost intr-un
teatru, ceea cepot s2 privesc acasa in papuci fi fumindu-mi pipa?...
Am piecat far2 s2 mai asist la sfirfitul piesei ».
Fac aici о parantezS, inca una, privind adjectivul viguros folosit
de Renoir mai sus pentru a numi pis21ogii. De obicei tata sc exprima
intotdeauna ingrijit fi corect. Nu-i pl2cea graseierea mahalalelor
pe care о socotea afectata; nici acea snoaba imitare a limbii engleze,
cuprinzind fi о UfoarS gingSveaU. Grefelile privind complementul
il agasau. El n-avea nici un fel de accent. Dar ii pkceau adevaratele
accente, acelea provenind din tradi|ie fi, in general, expresiile |2ra-
nefti. Pe cit posibil, evita grosolaniile, pe care le rezerva calificarii
unui num2r limitat de dufmani personal!, Hterafi fi, mai ales, pictori
literafi.
Gounod 1-a trimis pe b2trinul sau prieten, preotul precupefelor
din Hale, in chip de ambasador la bunici. Se oferea s2-i dea elevului
s2u о educate muzical2 complet2. Ca s2-fi poat2 ciftiga existenfa,
1-ar fi virit in corul Operei. Nu se indoia c2 tinSrul Renoir va
46
ajunge un mare cintSref. Oferta era tentanta. Lui Renoir ii pkcea
sS cinte, dar am mai pomenit despre groaza lui de a se afirma. Nu
era timiditate, ci con$tiin|a ca « asta nu e pentru el». Si ghicea
totuji ca sub aparenfa ujurinfei meseriei de actor se ascund mari
forfe destructive, ей faptul de a inceta sa fii tu insup pentru a deveni
Don Juan sau Figaro este о gimnastica spirituals pentru care el nu
era fScut. Daca propunerea lui Gounod ar fi fost singura, credincios
politicii « dopului», ar fi acceptat-o ?i pSrinfii i-ar fi confirmat
hotSrirea. Un prieten al familiei David, domnul Levy, proprietarul
unui atelier de porjelanuri din rue Vieille-du-Temple se oferea
sS-1 ia ca ucenic. Porjelanul, Limoges, visul lui Leonard! Tata
s-a hotSrit pentru porjelan. Foarte emofionat, $i-a luat ramas bun
de la profesorul lui. Gounod i-a spus: « Stii ca tenorul pe care 1-ai
ascultatin Lucia cijtiga zece mii de franci pe an...» Dar inca de
pe atunci, banii nu-1 atrSgeau prea mult pe Auguste Renoir.
Renoir nu putea sa facS ceva ce nu-i placea. Nu putea fizicejte.
Spre exemplu, el n-a putut niciodata sS-i invefe pe al|ii. Era о
excelenta majina care inghifea viafa. Vedea totul, infelegea totul.
Ideea ca fiecare trasatura a pensulei sale inapoia aceste bogafii
insutit nu i-a venit decit foarte tirziu. Si nici mScar atunci! Cind
picta, el uita, ?i totdeauna avea sa uite, ca opera lui ar putea avea
cea mai mica importanfS. Funcpa de profesor constind in « a da »
i se pSrea neverosimik lui, care voia sa « ia totul». Nu-?i cunojtea
generozitatea. Din punct de vedere material era la fel. De mic era
extrem de econom. « Mergeam pe pamintul din mijlocul strazii
de teama s3 nu-mi stric pingelele pe piatra trotuarului». To tup,
nu $ov3ia sS-p cheltuiascS salariul pe оlunS casS i cumpcrcLizci
un guler de dantelS sau tatalui un baston cu mSciulie de aur. Mamii
nu indraznea sa-i facS nici un dar. Se pie ca Margueritei Merlet
nu-i placeau zorzoanele. Ei ii placeau mobilele frumoase, covoarele,
draperiile sclipitoare. Mai tirziu, tata i-a daruit о comodS Louis XIV,
avind о semnSturS intr-un sertar. Renoir uitase numele...« nu era
Boulle.. .ci un nume p mai insemnat dupa parerea mea ! Boulle
cadea uneori in manierism. lar ca sa faca toate comodele care i se
atribuiau, ar fi trebuit sS traiasca trei secole!» Si tata adauga:
« Al doilea Imperiu ar fi putut fi paradisul colecponarilor. Victor
Hugo ii scosese din minp p oamenii nu mai piau sa vada. Plateau
prefuri enorme pentru imitapile proaste ale evului mediu, fotolii
cu sculpturi urite care-p intrau in coaste.. .construiau imitapi
47
de cetSfi feudale, acelea pe care le ?tii, cimpia Monceau e plina de
ele: ferestre cu ogive, geamuri colorate, lipsite de lumina, scSri ca
sS-ji fringi gitul. Foijorul cu meterez adapostejte de obicei cabine-
tele. Si, inauntru, burghezele se credeau Isabela de Bavaria, iar sofii
lor, negustori de fiare vecbi, se credeau Francois Villon. In acest
timp, cu minunatele mobile {aranejti ?i cele ale orajenilor din seco-
lul al XVIII-lea se facea focul.»
Renoir $i-a inceput cariera de pictor de porfelanuri cu entuziasmul
calculat, pe care-1 avea fa|a de orice lucru. Se indoia insa, in fundul
sufletului, ca produsele patronului ar putea reprezenta idealul
frumusefii plastice. Erau imitatii dupa porjelanurile de Sevres sau
de Limoges, vase impodobite cu ghirlande delicate, farfurii cu
arabescuri fine avind totdeauna un motiv central: pastori Louis XV
facind curte pastorifelor, acvile imperiale, portrete istorice. «Nu
erau grozave dar erau cinstite. Si-apoi, fiecare obiect facut cu mina
are ceva deosebit. Cel mai timpit dintre lucrStori gasejte mijlocul
de a-?i Usa amprenta personala. О trasatura de penel stingace iji
poate dezvalui visul lui ascuns. Si eu il prefer pe timpit unei majini.»
Renoir ji-a facut debutul pictind cbenarele ujoare. Datorita
dibSciei a fost trecut curind la portretele istorice. Liza, care ?i
dupa casatorie continue s3 se ocupe de interesele celorlalfi, ?i-a dat
seama ca fratele ei facea munca unui decorator, in calitatea lui de
ucenic. S-a dus la patron ?i 1-a facut exploatator, ameninfindu-1
ca avea sa-1 mute pe « Auguste » la concurentul din fa|a. Omul cel
de treaba finea la noua lui achizi|ie,« un baiat politicos ji care nu
facea gSlagie ». Dar nu se facea sS-1 plSteasca pe pu$ti ca pe un
barbat, « ... un barbat cu nevastS ?i copii...» Repeta mereu
cuvintul «cuviincios» $1, fara indoiala din timiditatc, i$i puncta
spusele cu smiorcSieli discrete. Tata il descrie cu precizie: un om
mic, foartemiop, cuo imperial^' enorma,care-i conferea, penedrept,
о infafi^are energica. Tn cele din urm2, s-a oferit sa-1 plateascS pe
Renoir cu bucata. « О sa-1 tree la farfuriile pentru desert, doua
parale bucata ?i trei parale pentru profilul Mariei Antoaneta.» « Pro-
filul Mariei Antoaneta !... natinga asta care se credea de^teaptS
jucindu-se de-а ciobanifa... » Tata a pictat-o de sute de ori. La
urma ar fi putut s-o faca ji cu ochii inchiji. Lucra a?a de repede
ca buzunarul i se umplea de parale. Patronul iji rasucea mustafa
smiorcSindu-se: «Un pu$ti...s3 cijtige atita bSnet!... nu-i
1 Barbi a la Napoleon al Ill-lea. (N.A.)
48
cuviincios ! » I-a propus lui Renoir sS-l angajeze cu anul, plStindu-i
lunar un salariu enorm, de douazeci de franci. Renoir, care visa
acea siguranfa la care n-a ajuns nicicind, ar fi acceptat. Dar Liza
a refuzat ji a rSmas mai departe «cu bucata ». A profitat de succesul
cu Maria Antoaneta ca sS-1 induplece pe patron sa-1 lase sS incerce
noi motive decorative. Omul cel de treaba s-a ingrozit. Dar nevasta-
sa, careia-i plScea sa mingiie parul castaniu-deschis al tinarului
meseria?, areujitsa-l convinga. Renoir a incercat sa copieze nuduri
dintr-o carte pe care i-o daruise maica-sa, Zeii Olimpului vazufi
de pictorii mart. Cartea era ilustrata cu gravuri dupa pictorii ita-
lieni ai Renajterii. Am avut multa vreme acasS un vas impodobit
cu о Venera pe un fond de nori. Era deja un Renoir. In ciuda bana-
litafii obiectului ?i a dorinfei evidente de a lucra «comercial»,
se ghicea mina unui maestru. Vasul a disparut de la mine de-acasa
in timpul ultimului razboi. Dea Domnul ca noul proprietar sa se
bucure de el din plin.
Doamna Levy era о bruneta inalta. La inceput il ingrozea pe
Renoir. NiciodatS, incS, nu luase in brafe о femeie. «... Dupa cite
mi-aduc aminte, arata destul de bine, cam osoasS, avea picioare
mari, braje mari, un piept frumos...» Cobora adesea in atelier,
locuin|a patronului era la etajul intii, ?i-l privea pe tata cum lucreaza,
suspinind: «Sint a?a de singur3...mS plictisesc». Renoir tragea
concluzia: « Trebuie sa fi citit Doamna Bovary, tirfa asta sentimen-
talS... Nu ma-ncredeam in ea. Aveam altceva de fScut! La drept
vorbindinsa era о fata buna, care nu voia decit sS-mi facS servicii.»
Pe Renoir il fascina latura materials a meseriei lui. In ciuda
protestelor domnului Levy, care ar fi vrut sS vada ingr2madindu-se
farfuriile cu Maria Antoaneta, caci se vindeau din ce in ce mai bine
(« .. .asta se datora ghilotinei... burghezii adora martirii... mai
ales dupa un prinz copios, stropit din beljug cu lichioruri... »),
tata a invSJat sS muleze vasele ?i sa le fasoneze. BStrinul lucrator
care se ocupa de cuptoare a prins drag de el ji i-a dezvSluit secretul
arderii, care se mai facea inca cu lemne. Peste pufin, Renoir a jtiut
sa regleze intensitatea focului ji s3-?i dea seama de temperatura
dinauntru dupS culoarea emailului in topire, pe care-1 putea urmari
printr-o gaurS in perete. Sorbind cite pufin din vinul ames-
tecat cu apS, batrinul fochist nu mai contenea cu sfatu-
rile: «Trebuie sa bei... dar nu vin curat. DacS nu bei,
ai sS te usuci din cauza caldurii cuptoarelor. Am cunoscut
eu unui, era a?a de uscat, ca nu mai avea carne de loc... numai
49
piele fi oase... inima, plaminii nu mai puteau funcfiona... erau
prea inghesuite... a murit! Nu trebuie ca vasele s3 treacS prea
repede de la rofu-intunecat la rofu-deschis. Si nu trebuie sa lafi
focul s3 se stinga, caci s-ar produce stricSciuni». Arderea dura
douasprezece ore. Prinzul celor de la cuptoare il aducea patroana:
« MSnincS, dragul meu... ji-am fScut о supa buna... » Dar Renoir
era fermecat de trecerea vaselor de la rofu la oranj fi patroana nu
se alegea cu nimic. Batrinul lucrgtor se distra grozav: «Tu efti
prea tinSr fi eu prea bStrin. N-are noroc!»
Tata imi destainuia amintirile intr-o incilceals fara nici un fir.
Cred di am reufit sa adun faptele care privesc federea lui la patronul
de porjelanuri, dar fara precizie cronologica. Mi se pare ca aceasta
perioadB a durat aproape cinci ani. Deci evocSrile se pot referi
atit la un pufti de treisprezece ani cit fi la un barbat de optsprezece.
In acefti cinci ani, Renoir avea s3 invefe ceea ce este esenfial
in viafa, arta fi dragostea. Privind cea de-а doua entitate, ar trebui
s3 spun mai degraba «femeile». Adaug c3, facind abstracjie de
unele excepjii inevitabile, se poate afirma c3 la Renoir ele repre-
zentau, mai inainte de orice altceva, о materializare a artei.
Renoir tSgSduia, fi pe buna dreptate, c3 e un intelectual. « Nu
ma intereseazS ce se petrece in capul meu. Eu vreau s3 pipai...
тЗсаг s3 vad... ! » Pentru el, expresia « arta », pe care in cele din
urmB a trebuit s-o accepte, « c3ci folosefti limbajul timpului t3u »,
a trecut de la abstract la concret, intr-o zi cind pafii 1-au purtat
pe lingB Fintina Inocenjilor. N-o vedea pentru intiia oarS, cBci se
vorbea mult pe atunci despre ea. Cu mare greutate, guvernul s-a
hotarit sa-i facS din nou monumentului un cadru demn de el. Lui
Napoleon al Ш-lea ii intrase in cap sa infrumusetczc fi sa curcfc Pa
risul, fi, afa cum avea sa se vada о data cu executarea planului Haus-
smann, n-a fOvSit sa taie in carne vie. Copil bind, Renoir aproba aces-
te schimbari, bind fara indoiafa sub influenza Lizei, care era pentru
progres. Mai tirziu, regretul pentru vechile cartiere disparate
aparea deseori in convorbirile noastre. Despre asta am mai vorbit
fi-am sa mai vorbesc incB. « Nu-fi pofi inchipui cit era de frumos
fi de amuzant Parisul!... $i oricare ar fi parerea unui Haussmann
fi a altora pornip sa dSrime, era mult mai sSnStos decit acum. StrBzile
erau inguste; poate c3 girla din strada nu mirosea intotdeauna
prea frumos, dar becare casa avea in spate cite о grading. О mulfime
de oameni aveau inca placerea de-а scoate faptuca din grSdina
chiar in momentul in care о mincau.»
50
Fintina Inocenfilor era de pe vremea lui Carol al IX-lea. Fusese
construita in mijlocul vechiului cimitir al Inocenfilor, celebru
odinioarS pentru cele patru osuare; afa erau denumite gropile
comune in care se azvirleau cadavrele necunoscufilor. Lucrarile
incepuserS cu pufin inainte de masacrul din noaptea Sfintului
Bartolomeu. In timp ce artizanii migaleau delicatele ornamente
ale fintinii, cadavrele protestanplor se ingrSmadeau in gropi. Revo-
lufia a hotarit sa desfiinfeze cimitirul Inocenfilor, vestigiu al tim-
purilor trecute, fi sa-1 inlocuiasca cu о piafa rezervata zarzavagiilor
ji cultivatorilor din satele Charonne, Montreuil fi in general peri-
feriei din nord-est. Momentul nu era prielnic distrugerilor inutile.
О data cu victoria armatelor sale, republica devenise mai toleranta.
Destinderea e comuna tuturor revolufiilor, «chiar fi revolufiei
creftine », spunea Renoir. Oricum, fintina a fost transportata, cu
piofenie, piatra cu piatra, intr-un coif al terenului. Cei care
voiau sS-i admire basoreliefurile, puteau ajunge acolo, cro-
indu-fi drum prin mulfimea baracilor de lemn, a carucioa-
relor fi diferitelor dobitoace mgrSmadite de negustori. In
1855, toata mulfimea asta galagioasS a fost imprSftiata, cate-
gorisitS fi rinduita in noua organizare a Halelor care luau fiinfS
fi in care locurile aveau sa fie distribute dup2 categoria mSrfurilor.
Terenul vechiului cimitir a fost curSfat fi fintina readusS in mij-
locul acestui spa|iu liber. In locul barScilor fubrede din piafk,
deasupra grSmezilor de schelete, au apSrut copacii frumofi ai unui
scuar. Spiritul de contradic|ie al lui Renoir mergea pinS acolo incit
regreta harababura piefii vechi. « Nu-mi place ca opera de arts
sS-mi fie servitS pe tava. Cu catedrala Notre-Dame au facut la fel,
secole intregi a stat foarte bine in mijlocul vechilor fandrainale.
DacS e vorba de arts, eu spun ca nu se poate arta fSrS viafa. $i
dac3 distrugi viafa... atunci se duce dracului tot! $i asta numai
din cauza maniei noastre moderne de a face totul in mod ,,distins“.
Nevestele burghezilor nu mai suporta mirosul de peste.»
Intr-o dimineafa, deci, tinSrului Renoir i-a venit ideea sa se
opreasca in fafa Fintinii Inocenfilor. El s-a gindit cS basoreliefurile
ar putea sS-i furnizeze excelente motive pentru farfuriile lui de
porfelan. A doua zi, s-a inters cu carnet fi creion. A deosebit foarte
repede lucratura lui Jean Goujon de-а celorlalp sculptori. Apoi
a cerut kmuriri cumnatului s3u, Leray, care i-a spus povestea
fintinii. Tata fi-a pus atunci о intrebare de primordial^ important,
« Femeile acelea sint aproape toate la fel. Fete frumoase cu corpuri
51
plScute; desigur nevasta sau iubita sculptorului. De ce oare cele ale
lui Jean Goujon sint mai excitante decit cele ale lui Lescot? De ce
oare pot sS stau ceasuri intregi ca s3 le contemplu pe cele dintii,
in timp ce de celelalte ma plictisesc intr-o clip3? » Si Renoir tragea
conduzia: « Prea ar fi comod, dac3 am cunoa^te raspunsul».
Sint tare infumurat dar cred ca eu cunosc raspunsul. Fiindca
Renoir, in mod inconjtient, se simfea din aceea^i plamada cu Jean
Goujon. « Noi sintem din acela^i singe, tu ?i eu », spunea Mowgli
in Ccirfilejunglei, pe care tata le recitea adesea. Tntre fiinfe din acela^i
singe, discufia este u^oara. Pun aici intreaga problema a difuzarii
operelor de arta. Pot participa la discufie numai aceia care se ridica
la nivelul artistului. Numarul lor, prin forfa imprejurarilor, este
limitat. Atunci muzeele de ce ?i-au deschis larg porfile mulpmii
nejtiutoare? Renoir raspundea la intrebarea asta c3 singura metoda
buna de-а invafa о limba straina era aceea de-а merge in fara respec-
tiva ca s-o asculfi cum se vorbejte. Unica speranfa de-а ajunge la
infelegerea picturii este aceea de-а privi pictura. « §i daca numai
unui, dintr-un milion de vizitatori, este deosebit de impresionat,
tot e destul ca sa justifici existenfa muzeelor.»
Pe vremea cind Renoir imi vorbea despre Fintina Inocenfilor,
nu sesizam de loc importanfa acelor destainuiri. Tn atelier se insera.
Povestirea tatii era intrerupta, din cind in cind, de privirile piezije
pe care le arunca pinzei sale neterminata, a?a cum facuse in ajun
$i cum avea sa fac3 a doua zi. Mai avea sa treacB un timp pina ce
zapdceala, pricinuita de moartea mamii, sa se prefaca intr-un fel de
resemnare. Pentru moment, n-avea inca curajul s3 inceap3 un portret
sau sa ias3 pentru un peisaj. Cufundat in fotoliul s3u, a^tepta s3 se
iimopleze. Cred ca-i facca bine sa-mi vorbeasc3 despre copil3ria sa.
« Ar trebui sa te duci sa revezi Fintina. Eu nu ! E-atit de complicat
cind trebuie sa m3 mijc !... Da-mi о figarB. Nici macar nu-s in
stare sa-mi rasucesc о figara!» $i-?i privea miinile schilodite de
reumatism. « Tig3ri gata facute... parca a? fi о femeie intrefinuta ! »
Comparafia asta il amuza ?i-o folosea adesea. Ma surprinsese, cu
cifiva ani mai inainte, cind mama ii cumpBrase un automobil.
« latB-ma acum ?i in ma$in3, ca о cocotB de lux!» $i iar sarea in
trecut. « Femeile astea ale lui Jean Goujon au ceva de pisica. Sin-
gurele femei care conteaz3 sint pisicile, cele mai amuzante de pictat.
Si totu^i mi-aduc aminte de-о capra mare, о fata superba ! Si pechi-
nezele mi-a placut mult sa le pictez! >> Ii placea s3 asemuiasc3
fiinfele umane cu animalele. « Darwin nu pricepea nimic. De ce
52
numai maimufele. Cutare (numea un mare negustor de tabloun)
se trage din maimu|a. Dar Victor Hugo avea cu siguranfS un anrSsar
printre stramojii sai. Si cite femei nu seamSna cu gi^tele! Asta
nu le impiedicS sa fie incintStoare. Gisca e tare dragu|a !... »
Crezind сЗ-i voi face tatii pUcere, am cumparat de la Muzeul
Luvru mici copii dupa basoreliefurile lui Jean Goujon. Dar el
abia s-a uitat la ele. In schimb 1-a incintat reproducerea unei Fecioare
din secolul al ХП-lea. О luasem farS sa ma gindesc. Ma atrasese
corpul ei prea lung, chipul fScut cu stingacie ?i, mai ales, unnevero-
simil Isus copii, prea mic, |eapan, cu privirea fixa de papula ieftinS.
Comentariul lui Renoir mi-a largit orizontul: « Cita grafie la aceasta
franfuzoaica ji cita pudoare! Ei aveau noroc. Vorbesc despre
cioplitorii de piatra ai catedralelor. Sa ?tii ca toatS viafa ai sa lucrezi
acela^i motiv. Fecioara cu pruncul, apostolii, cei patru evanghelijti.
Si nu m-ar surprinde ca unii sa se fi limitat mereu la unui ?i acela^i
subiect. Cit3 libertate ! Sa nu mai fii nevoit sa te preocupi de poveste,
pentru ca a fost spusS de sute de ani. Important e sa scapi de
motiv, sS evifi de-а fi literar, ?i pentru asta sa alegi ceva cunoscut
de toata lumea; mai bine chiar farS poveste!» Tot vorbind, i?i
privea tabloul. «E prea intuneric, am sS las trandafirii Sjtia.
Cheam-o pe Louise-lungana.» Tata era extrem de meticulos in
tot ceea ce privea meseria lui. Paleta ?i pensulele ii erau intotdeauna
extrem de curate. Pufine persoane s-au bucurat de increderea de-a
se ingriji de ele. Mama ?i Gabrielle meritasera aceasta incredere,
lar acum, Louise-lungana. Spunea, cu nelipsita-i figarS aprinsa:
« Ginde?te-te cS n-avem aici decit о reproducere din ipsos. Nu-i
urit ipsosul, dar ii lipsejte noblefea. Jean Goujon are mult talent,
dar trebuie sS fii foarte puternic sS rezi'ti la о reproducere».
Intr-o zi, l-am auzit pe tata spunind unui grupdeprieteni, printre
care erau Vollard, negustorul de tablouri ?i Gangnat, colectionarul:
« De la catedrale incoace am avut un singur sculptor »; ?i adSugS:
«Sculpture e grea ! Pictori se mai gasesc citeodata, literati ji muzi-
cieni sint cu duiumul. Dar ca sa fii sculptor, trebuie sS fii un sfint.
S3 ai puterea de-а scSpa de cursa superficialitSfii, ji, pe de alta parte,
de-а nu cSdea in capcana falsului rustic. Si repeta visitor: De la
Chartres, nu mai v3d decit un sculptor... pe Degas». Aceasta
declarable surprinzatoare nu-i uimea decit pe jumatate pe ascultS-
torii lui Renoir. Erau persoane care depSjisera unele din acele bariere
care jin mulfimea in cercul iluziilor admise. Renoir trSgea concluzia:
« Sculptorii catedralelor au reufit s3 redea ideea etemitBfii care era
53
marea preocupare a vremii lor. Degas gSsefte mijlocul de-а exprima
boala contemporanilor noftri, care este mifcarea. Noi avem
mincarime, iar omulefii, caii lui Degas se mifca. Inaintea lui numai
chinezii mai gSsiserS secretul mifc3rii. In asta stS mSrefia lui Degas:
mifcarea intr-un stil francez».
Ca dovada a incapacitafii lui Garnier, el aducea faptul cS-i incre-
dinfase lui Carpeaux executarea Dansului pentru OperS, in locsa-i fi
cerut asta lui Degas, uitind cS Degas pe-atunci nu era decit un tinerel.
Elogiul acesta al mifcarii mi se pSrea in contradicfie cu unele
pareri exprimate mai inainte de tatal meu. I-am amintit comenta-
riile lui asupra sculpturilor expuse la Muzeul Luxembourg:
«... Barbafii f i femeile acestea atit de incordafi par f rinf i de obosealS.
Stau in ecbilibru pe-un picior, sau invirtesc sabia intr-o mina cu
toata puterea mufchilor. Asemenea eforturi nu pot fine о eternitate.
Facuta din piatra sau bronz, materiale de nedistrus, sculpture
trebuie sa fie vefnica asemenea lor. Ifi vine sa le spui acelor soldafi
murind sau acelor mame urlindu-fi durerea: Putin calm, va rog,
luafi un scaun fi afezafi-va ».
Amuzat, Renoir mi-a raspuns : « Mifcarea poate fi vefnica, la fel
ca nemifcarea, daca corespunde echilibrului naturii, daca este
expresia funcfiunii eterne a unei fiinfe. Zborul unei rindunici
este vefnic, ca fi liniftea Scribului ghemuit. Statuile de la Luxem-
bourg se agitS datorita unor motive intelectuale, acelea ale literatului.
Rindunica spinteca aerul ca sa prinda о musculifa fi sa-fi astimpere
foamea, nu ca s2 proclame principii». Negafia valorii motivelor
nefizice era frecventS la Renoir. E interesant de amintit cS
autorul unor asemenea reflecfii prefera sa crape de foame decit
sa renunte la proprule sale principii
Exceptind Fintina Inocenfilor fi alte citeva descoperiri despre
care о sa va povestesc peste о clipS, Renoir vorbea rareori despre
formafia lui ca pictor. SeparecS totul s-a petrecut foarte firesc,
?i ca el n-ar fi putut sa faca altceva. Diferitele etape care aveau sa-1
facasaajunga aici nu sedatorau unei intimplSri fericite sau nefericite,
erau drumul normal fi obligatoriu pe care trebuia sa-1 strabatS.
Chiar inainte de-а afla el insufi, mina lui era fScutS ca sS picteze,
a?a cum limba e facuta ca s3 vorbeasca. Nu-i о mare descoperire
si-fi dai seama ca scopul final al picioarelor este acela de-а putea
umbla. Copilul se tirSfte fi, intr-o bund zi, merge. Renoir umblS
la fcoals, cinta, decoreazS porfelan; intr-o buna zi picteaza, fi
asta-i tot I
64
Tata cunojtea Muzeul Luvru. Bunicul ji bunica, mai ales, il
dusesera acolo de mai multe ori. Erau oameni cu gust, « aja cum
exists citeodatS in Franja». Dar sensul profund al picturii nu avea
sSi se dezvaluie decit mult mai tirziu. « Ideea asta a lui Rousseau
cS oamenii se nasc jtiind totul este о idee de literat. Ne najtem fSra
sa jtim nimic. Avem in noi о multime de posibilitafi, dar cit trebuie
sa muncejti ca sa le descoperi! Mie, mi-au trebuit douazeci de ani
ca sa descopSr pictura. DouSzeci de ani ca sa privesc pictura ?i,
mai ales, sa merg la Luvru. $i oare pot spune ca am descoperit-o !
Sint inca la inceput ?i-mi petrec viafa incercind s-o patrund. Luafi
untarandin Essoyes ?i punefi-1 sa asculte capodopera capodoperelor,
Don Juan-u\ lui Mozart; are sa se plictiseasca de moarte si о sa
prefere о arie de cafe-concert — ?i asta in ciuda ipocritului de
Jean-Jacques Rousseau. Aja cae foarte simplu, trebuie sS incepi
cu cafe-concertul, numai sa-1 alegi pe cel bun.» La inceput a fost
entuziasmat de Watteau ji de Boucher. « Visam sa-i copiez pe far-
furiile mele de porfelan. Dar patronul se temea ca aceste motive
complicate s2 nu-mi ia prea mult timp ji randamentul sa fie
mai scSzut. Degeaba ii atrdgeam eu atenfia asupra faptului ca el nu
pierde nimic, cSci m3 platea la bucatS. LucrSrile mele erau foarte
solicitate ji cererea trebuia satisfScutS. Eram destul de mindru de
asta.» Renoir pretindea chiar c3 succesul lui de pictor-muncitor
de porfelan ii facuse mai multd pkcere decit complimentele ?i
onorurile cu care admiratorii lui aveau sa-1 coplejeasca mai tirziu.
« Un pujti caruia patronul ii spune cS are nevoie de el! E amejitor !
Mergeam pe strada inchipuindu-mi c3 trecatorii m2 recunosc.
”E tinSrul Renoir, cel care a pictat-o pe Maria Antoaneta a noastr3.“
Acum jtiu bine ca asta nu inseamna nimic. Publicul trece nepSsStor
ji la bine ?i la rau. Dar dupa о sutS de ani de romantism smiorcait,
francezii au devenit sentimentali.» Facea aluzie la о pinza care
tocmai se vinduse pe о avere la Londra, la licitafia de la
Sotheby. « Ticdlojii Sjtia de negustori de tablouri jtiu foarte bine
ca publicul e sentimental. I-au trintit un titlu dezgustStor bietei
mele fete, care nu se poate impotrivi, dupS cum nici eu nu pot.
Au numit-o Glndirea.» Aducindu-ji aminte de asta, fa|a i se posomora.
Apoi ochii ii strSluceau jiret privindu-ji interlocutorii: «... Dar
modelele mele nu gindesc».
Renoir luase obiceiul ca, la prinz, in loc sS ia masa cu camarazii
la laptSria din col|, sS meargS la Luvru. « Alaturi de Watteau ji de
Boucher 1-am trecut pe Fragonard, cu portretele lui de femei mai
55
ales. Femeile lui Fragonard !... distinse farS a fi incetat sa fie fete
bune. Le auzi vorbind franceza pSrinfilor no^tri, graiul acela aspru,
dar totuji cu adevSrat distins. Frizerii incS nu erau coafori 51 cuvin-
tul garce1 era numai femininul de la gargon. Stiau sa dea drumul
unui pirf in societate, dar, in acelaji timp, jtiau sS facS ?i
acordul participiului. Astazi, francezii nu mai trag pirfuri, dar vor-
besc ca nijte analfabefi pretenfio?i. »
Cum patronii lui Henri, familia David, lichidase negotul, el a
intrat la Odiot, celebrul aurar din piafa Madeleine. Asta avea sa
grSbeascS cSsatoria lui cu domnijoara David ?i sa-1 punS in contact
cu о clientelS mai eleganta. Odiot era furnizorul impSratului.
Chinezii erau la mods. Guvernul imperial se gindea sa creeze о
colonie franceza pe coasta Indochinei ?i intreaga curte descoperea
Extremul Orient. Henri 1-a luat cu el pe tata la о expozifie de
obiecte IScuite ?i de porfelanuri, aduse de о misiune pe jumS-
tate diplomatics, pe jumState comercialS. Renoir a admirat politicos
vasele cu forme complicate ?i statuetele cu zimbet misterios.
« GSseam totul foarte frumos, foarte iscusit, dar nu mS emofiona.
Era prea rafinat! Eu, prea tinSr ca sS-mi dau seama cS imbecilii
aceia aleseserS obiectele care reprezentau decadenfa unei imense
civilizafii. DeodatS, am descoperit intr-un coif oale minunate cu
forme atit de simple cS m-au emofionat profund, cu tuje
largi de oxid de cupru, acel verde care-fi poartS gindul la valuri,
porfelan tratat grosolan, ca о faianfS, porfelan gros pe care-1
pofi pipSi fSrS riscul de-al strica. Fratele meu nu-mi infelegea
entuziasmul. El finea cu moda. Si totuji era un gravor minunat.
Dar moda nu te iartS. Те impiedicS sS vezi ceea ce e etem.»
Oalele cbinezesti an fScut sa creasca indoiala lui Renoir asupra
valorii obiectelor fabricate de patronul lui de porfelanuri. Dar
profesiunea de artist-pictor i se pSrea incS mai presus de el,
izolatS intr-un fel de Eden, care nu-i era la indeminS. «$i-apoi
imi ci^tigam bine existenfa cu porfelanurile. Putusem sS-i ajut
pe pSrinfi sS-?i cumpere casa de la Louveciennes. A? fi putut chiar
sS trSiesc separat. Nu-i a?a de rSu pentru un tinSr de cincisprezece
ani. Dar imi plScea sS stau de vorbS cu mama seara. Era о femeie
foarte cumsecade. Ea credea cS a§ putea sS pictez, dar mS sfStuia
sS-mi fac о economic ca sS am din ce trSi un an, inainte de-а mS
lansa.»
1 Sensul actual: tirfa, stricati.
66
$coala de la Fontainebleau triumfa. Tata, urmind gustul publi-
cului, ip manifesta admirafia pentru pictorii naturii. « Rousseau
m3 uimea, Daubigny de asemenea. Am priceput ca marele meper
e Corot. N-o sa moarS nicicind. EI n-a fost la modi dar nici Vermeer
din Delft n-a fost. Il detestam pe Millet. Jaranii lui sentimentali
m3 fSceau s3 m3 gindesc la nipe actori deghizafi in fSrani. Si il
iubeam pe Diaz. Era pe infelesul meu. Tmi spuneam c3, dacS a? fi pic-
tor, mi-ar fi placut s3 pictez ca el p poate ca a? fi putut s-o fac.
$i-apoi imi place cind despre un peisaj cu pSdure poti spune c3
simp p apa acolo.Si adesea, la Diaz, simp mirosul ciupercilor, frun-
zelor moarte p mufchilor. Tablourile lui mi-aminteau de plimbSrile
mele cu mama prin pSdurea de la Louveciennes p de la Marly.»
Mai tirziu, Renoir avea sa-1 cunoasca pe Diaz. Cind imi povestea
despre acest episod, era inca foarte emoponat. Era din nou tinarul
plin de zel, foarte stinjenit de-а se gasi in prezenta maestrului.
IatS cum a avut loc intilnirea. Renoir nu avea inca douazeci
de ani. ParSsise popelanul, in imprejurari pe care о sa vi le fac
cunoscute mai tirziu, dar continue sa-p cipige existence tot ca
decorator. Cind ip putea permite, se ducea la |ara ca s3 picteze
dupS naturS. Intr-o zi, in pSdurea de la Fontainebleau, tocmai
cind ip « prinsese motivul», a fost inconjurat de о banda de parizieni
« jmecheri», baiep de prSvalie p grizete cu chef care p-au b3tut
joc de bluza lui de muncitor. « Spre marea disperare a bunicului
tau, confecpile cipigaserS partida p oamenii incepeau sa semene
cu nipe manechine. Vezi tu, in confecpi grav e faptul c3 eleganfa
e pe mSsura tuturor pungilor, о eleganfa de comis-voiajor. Pentru
25 de franci p cincizeci, muncitorul e deghizat in domn. Cind
eram copii, muncitoris erau mindri de profesiunea lor. Chiar p
duminica, dulgherii purtau pantalonii largi de catifea p briul de
flanelS albastrS sau rope, zugravii, bereta p lavaliera. Au dat min-
dria mepejugului lor pe vanitatea imbecilS de-а semana cu burghezii.
lata rezultatul — strazile Parisului par populate de figuranpi unei
piese de Dumas-fiul». Si tragea conduzia: « Toate astea sint numai
din vina englejilor ! »
Dar s5 ne intoarcem la episodul din padurea de la Fontaine-
bleau, unde Renoir s-a prefacut cS nu aude observapile glumefilor
p a continual s3 picteze. Unui dintre ei, iritat de aceasta tScere,
s-a apropiat de el p i-a trintit paleta cu piciorul. V3 putefi inchipui
cum s-au distrat prietenii. Renoir s-a aruncat asupra lui. Indat3
a fost trintit jos de-о jumatate de duzina de tineri voinici. Fetele
57
il loveau cu umbrela «... peste fa|3 cu virful de fier, ar fi putut
sS-mi scoata un ochi!» DeodatS, dintre tufijuri, a |i?nit un om
de vreo cincizeci de ani, inalt p puternic, purtind ?i el uneltele
de pictor. Avea un picior de lemn p tinea in minS un baston
greu. Noul sosit s-a descotorosit de scule p a sarit in ajutorul
confratelui sau mai tinar. Cu lovituri zdravene de baston ji cu
piciorul de lemn i-a imprajtiat repede pe atacanp. Tata se putuse
ridica si lua parte la lupta. Fetele }ipau ca nipe gi?te p se agafau
de barbapi lor. Cei doi pictori au cucerit terenul foarte repede.
Fara a asculta muljumirile protejatului sau, omul cu piciorul de
lemn a ridicat pinza p a privit-o cu atenfie. « Nu-i rau de loc.
Ai talent, mult talent. Dar de ce pictezi atit de intunecat? » Renoir
i-a raspuns ca multi dintre maeprii pe care-i admira pictau intunecat.
« Chiar p umbrelele frunzipilui au lumina, a rSspuns necunoscutul,
privepe trunchiul acestui fag. Bitumule conventional. Nupoaterezis-
ta. Cum te cheama? » Cei doi bSrbap s-au apzat pe iarba p Renoir
i-a povestit despre viata lui p despre modestele lui ambitii. Necu-
noscutul s-a prezentat p el. Era Diaz. « Vino sa ma vezi la Paris.
О sa mai stam de vorba. » Cu toatS admirafia lui, Renoir n-a raspuns
niciodatS acestei invitapi amabile. « Am fi stat de vorbS, am fi
schimbat idei. Eram tinar, dar piam de pe atunci ca unele trasSturi
de creion pretuiesc mai mult decit cele mai mari teorii. Cel pupn
pentru mine. Niciodata n-am lasat sa treaca о zi fSra a schifa ceva,
fie p-un mar pe-un carnet de schite. Mina ip pierde atit de repede
obi^nuinfa.» Aceste motivari ale tatii nu m3 satisfac. Inclin sS
cred, mai degrabS, ca instinctul, pe care admiratia lui nu-1 inabupa
de tot, ghicea cS Diaz p el nu erau cu totul din aceeaji pkmada.
Progresul 1-a silit pe Renoir sS renunte la meseria de pictor de
portelan. Asta s-a intimplat in 1858, cind avea japtesprezece ani.
Tocmai se perfecponase arta de a tipari pe faianfa 51 pe portelan.
Portretul Mariei Antoaneta, executat о data pentru totdeauna,
putea fi reprodus mecanic de mii de ori. Acesta era sfirjitul acelei
meserii frumoase. Patronul a cugetat multS vreme, mascat de
imperiala lui impresionanta. Pentru achiziponarea mapnilor de
imprimat era nevoie de multe parale. Vag, ip dsdea seama c3
vremea acelor mici antreprenori ca el trecuse. De-acum inainte
faianfa p portelanul aveau sS se fabrice in uzine cu cuptoare man,
cu rop care se invirtesc, cu birouri p cu secretari purtind gulere
tari. Muncitorul-patron, cu bluza lui alba p cu apartamentul
despar^t de atelier printr-o scarS in spirals, avea sa fie de domeniul
68
trecutului, laolalta cu perucile vechiului regim 51 cu luminarile
de seu. S-a hotarit sa-?i vinda localul ?i sa se retragS la farS. Il
interesa mai cu seamS cultura pepenilor. Nevasta-sa, bruneta
cea fnimoasS, regreta aceasta hotarire. Se temea c-o sS se plicti-
seasca la tara. Ea nu se putea lipsi de viafa atelierului. Ii placea
sa urmareasca efectul pe care-1 avea asupra lucratorilor glumep о
rochie noua, cind le povestea c3 pe-o asemenea caldurS nu mai purta
corset. Tinarul Renoir nu se mai sfia sa-i priveasca admirativ
decolteul, atunci cind doamna Levy se apleca peste lucrul sau.
« Incepuse sa-mi creasca mustafa. Asta о facea sa rida »; ?i el adS-
uga:« Ferejte-te de cei pe care un sin frumos nu-i emoponeaza ...»
Ea a fost de partea lui atunci cind, de acord cu tovarajii sai, el i-a
prezentat domnului Levy о propunere uimitoare. La japtesprezece
ani i s-a intimplat ceea ce avea s3 i se-ntimple pina la moarte:
confrapi lui il considerau un maestru. De comun acord, ?i-au incre-
dinfat soarta « domnului Rubens», caci asta era porecla afectu-
oasa cu care-1 impopofonasera pe tata. El a propus crearea unei coope-
rative. Chiria localului avea sa fie platita din beneficii. Muncitorii
?i-ar imparp restul in pSrp egale. Ideea tatii era sa se ia la intrecere
cu mapnile care le suprimau mijlocul de trai. Doamna Levy 1-a
implorat pe soful ei sa accepte. A fost convins, aminind cultura
pepenilor pentru mai tirziu. Oare nu trebuia sa ajute noua coope-
rative in chestiunile comerciale? S-au pus pe lucru. Cu о repezi-
ciune de necrezut, Renoir s-a apucat sa umple vase ?i farfurii de
Venere cu sini pietroji. Era vorba sa bata « progresul» pe teren
propriu, sa facS dovada ca « mina » unui artizan parizian valora mai
mult decit rople ?i pistoanele stralucind de dohot. Ajutat de domnul
Levy, s-a dus s3-?i propunS marfa unor angrosijti din strada Para-
dis. La el, preful de cost era mai mic decit acela al' produselor deco-
rate mecanic. Dar vai! acejti comercianp n-au manifestat decit
prea pupn interes. Ceea ce le placea la farfuriile de serie era faptul
ca toate semanau intre ele. « Am fost invins de dragostea pentru
monotonie, atit de puternica la oamenii din vremea noastrS. A
trebuit sS renunp » Renoir avea aproape optsprezece ani. Lichi-
darea atelierului de porfelanuri n-a fost atit о lovitura pentru el cit
mai ales un fel de plictiseala. « Totdeauna pop sa-p cijtigi existenfa.
Dar mi-e groazS sS iau hotariri. Dopul... ?tii...» Am mai fScut
eu aluzii la teoria asta a dopului: « Те la?i dus de curent...
aceia care vor sa pluteascS impotriva curentului sint nebuni sau
orgolio^i, sau, ji mai rau, nijte nimicitori. Din cind in cind mai
69
mi^ti drugul de la cirma cordbiei la dreapta, la stinga, totdeauna in
sensul curentului.» Eu nu eram convins ?i i-am amintit tatii ca
numele lui era legat de acela al revolupei impresioniste ?i сУ era
considerat drept cel care schimbase insSji conceppile artei moderne.
El m-а privit zimbind ironic. A? vrea sa va putep face о idee despre
fafa lui cind il distra cite ceva, ceea ce se intimpla adesea. Ai fi zis
ca veselia respira prin top porii. Chiar barba parea sa se zgirceasca
sub efectul risului interior. Ochii lui caprui-deschis, atit de vioi
de obicei, deveneau scinteietori. Expresia asta a fost compromise,
dar in cazul Renoir ea e justificata. Ochii ii scaparau de luminS.
« De la Victor Hugo incoace francezii nu mai ?tiu s2 vorbeasca
simplu. Se pare ca eu sintun revoluponar. Ce-o fi vrind sa insemne
asta? » Dupa teoria lui, pe care acum о infeleg, top oamenii care
au facut ceva de pref au acponat nu ca nijte inventatori, ci ca
ni^te catalizatori ai forfelor existente $i inca necunoscute oamenilor
de rind. Oamenii mari sint pur ?i simplu aceia cari $tiu sS priveasca
$i sa infeleagS. Il cita pe Saint-Just. Ideea lui de a impune un sistem
metric nu era о idee revolutionary. Era numai perceppa unei nece-
sitSp a lumii moderne care avea sa devina о lume de tehnicieni,
?i pentru asta avea sa aspire la о anume universalitate, universa-
litate a fizicii, a chimiei ?i a ^tiinfelor naturale. Si de aici nevoia
unui sistem de greutap ?i masuri simplificate, pentru a fi accesibile
tuturor. Nimicitorii sint aceia care, nefiind in pas cu vremea, vor
s2 aplice solupi vechi la probleme noi. «Eu, de exemplu, cred
cu tSrie сУ un pictor ar fi mai cijtigat frecindu-ji culorile singur,
sau daca i le-ar freca un ucenic. Dar, cum nu mai sint ucenici,
?i mie imi place mai mult sa pictez decit s2 free culorile, le ситрУг
de la prielenul meu Mullard, negustorul de culori din capStul strizii
Pigalle, care le freacS pentru mine. Daca mi-a? pierde vremea cu
frecatul culorilor, a$ fi tot atit de nebun ca ?i cind, pentru a picta,
m-a? deghiza in Andrea del Sarto. A? uita esenpalul p anume ca
Andrea del Sarto traia intr-o vreme cind era timp berechet ?i ca
el avea ucenici, pe care nu-i platea, ceea ce fScea ca frecatul culo-
rilor sS fie foarte ieftin. Deci eu accept culorile in tuburi — iarap
dopul! Si sint rasplatit pentru pasivitatea mea. Culorile astea in
tuburi usor de cSrat ne-au dat posibilitatea sS pictam numai dupa
nature. гУгУ culorile in tuburi n-ar exista Cezanne, nici Monet,
nici Sisley, nici Pissarro, nimic din ceea ce gazetarii aveau зУ nu-
measce impresionism. Asta nu тУ impiedice зУ-i regret pe ucenici,
nici зУ detest sistemul metric care a substituit о creape a minpi
60
unor mSsuri bazate pe fiinfa umanS: jchioapa, piciorul, cotul ?i
leghea galicS, corespunzind atit de bine cu ceea ce poate strabate
un drumef obi^nuit, nu un fenomen, intr-o orS, fSrS a se obosi
prea tare.
DacS am pictat luminos, am fScut-o pentru c2 trebuia sa pictez
luminos. Nu era rezultatul unei teorii, era о nevoie, о nevoie care
exista in aer, in mod inconjtient la toatS lumea, nu numai la mine.
Pictind luminos, eu nu eram un revolufionar, eram dopul. Si pic-
torii oficiali cu bitumul lor erau nebuni. Trebuie s2 fii nebun ca
sS vrei sS oprejti mersul timpului. De altfel, aceia care pretind ca
respects tradifiile sint cei care le distrug. Sa nu-mi spui cumva ca
domnul Bouguereau este urma^ul lui Chardin I » Oricum, « do-
pul » s-a vSzut nevoit sa-?i aleaga о meserie, pentru ca porfelanul
il nSrasise.
In momentul acela, situafia familiei era destul de infloritoare.
Bunicul nu mai lucra mult, dar i?i pastrase о clientele de obi?-
nuifi. Copiii se descurcau. Henri ?i Sofia lui, Blanche David, erau
fericifi in lini^tea lor. Lui Henri ii era groaza de aventuri. $tia ca,
la casa Odiot, i?i avea asigurata о existenfa onorabila pinS la sfir-
jitul zilelor, ?i nici nu-i trebuia mai mult. Familia Henri Renoir
n-a avut niciodata copii ?i ?i-au putut satisface toata viafa cele
doua pasiuni: animalele ?i cafe-concertul. Cind eram mic de tot,
am cunoscut ?i eu in casa lor un fox-terrier pe care-1 chema Le
Roi ?i care, intr-adevSr, era regele casei, 51 un canar, numit Mayol,
in onoarea cintSrefului. MStu^a mea Blanche avea pasiunea lici-
tafiilor ?i a ocaziilor. Intr-o zi, s-a intors acasa urmatS de un hamal
incSrcat cu cincizeci de umbrele. Era о ocazie, doua parale umbrela.
$i ca nu rczistasc.
Victor о ducea foarte bine, era maestru de croit la un croitor
de pe marile bulevarde. Se imbraca cu mult gust si, mai ales, era
foarte amuzant. Fetele se prapadeau dupa vorbele lui pline de
haz ?i avea multe aventuri. Bunicul nu era de acord cu dinsul.
Pentru el, viafa nu fusese о aventura, ci un drum foarte incet, adesea
foarte plScut, strabatut cu toata increderea al aturi de-о tovarajS care nu
1-a pSrSsit nicicind. El insista asupra «increderii»in raporturile dintre
barbafi ji femei. Si increderea nu pofi s-o ai decit intr-o singura
persoana, pentru cS ea trebuie sS fie reciproca. Fara incredere,
legatura devine о luptS ?i in general pierde barbatul, caci femeile
sint« strajnic de pricepute ». Bunica-mea, Marguerite, era mai degra-
bS mindrS de succesele lui Victor, dar copilul ei preferat era tata.
61
Liza si sojul ei locuiau cu pSrinfii. Adesea i?i aduceau prietenii
la cind. Bunica statornicise о tradipe pe care pSrinfii mei aveau s-o
urmeze $i ei. In fiecare simbSta, ea pregatea un rasol imens $i
prietenii erau binevenifi. N-aveau nevoie sS se anunje. Daca nu
venea nimeni, toata saptamina aveau sa manince rasolul de vaca
rece, fapt care il bucura pe tata din cauza castravefilor murafi-
Toamna, bunica mobiliza to|i copiii si chiar prietenii, la nevoie, ca
s-o ajute la pregatirea castraveplor. Printre mesenii de la cina de
simbSta exista unui pe care-1 cunosc mulfumita Gabriel lei. Era
un pictor pe nume Oulleve. Reproduc povestirea Gabriellei: « Tu
erai mic ?i pozai in atelier. Eu incercam sa te fac sa stai oarecum
lini^tit. Deodata patronul a intrerupt $edin|a $i m-a strigat: ”Ia
bani din buzunarul meu“. Avea totdeauna citeva hirtii in buzunar,
in caz ca ar fi avut nevoie. Pentru el era о adevarata problema sa-?i
cumpere о cutie de chibrituri. Dar pentru alfii... scotea pe loc
о mie de franci ca nimic. Patroana ?tia foarte bine dar se facea ca nu
$tie nimic. Si totuji nu era|i bogafi. Aveafi tot ce trebuia, de cea
mai bunS calitate, dar nu eraji bogafi. Eu am luat hirtiile ?i le-am
dus domnului Oulleve, in strada Blomet. Patronul imi spusese:
’’Numai de-ar primi! E un om tare cumsecade, un pictor bun,
mi-a dat multe sfaturi cind eram pujti. M-a incurajat ?i mi-a reco-
mandat sS-i copiez pe antici“. M-am dus in strada Blomet ?i am
vazut un domn tare bStrin, care nu injelegea cum de Renoir aflase
ca era aproape orb $i c2-i era greu s3-$i plSteascS chiria pe trimestru.
Plingea, gindindu-se la tinarul Renoir. ”$tiam ca va fi un mare
pictor, ji era atit de vioi, argint viu, nu alta.“ Mi-a dat un castron
de supS pentru patron, un castron alb de faianfS veche de Paris.»
Reiau vorba Gabriellei. Am avut castronul de supa in fafa ochilor
pina la rSzboiul din 1939. Cind m-am reintors in apartamentul meu,
disparuse. Dar destul despre Oulleve, unui din invita|ii bunicii.
Alt amator de rasol era pictorul Laporte. Nu stiu cum a devenit
comeseanul bunicilor. Si el gasea ca tinarul Auguste e talentat,
de?i prea pornit sa neglijeze expresia. Temperamentul ?i maniera
lui de a picta il situau in partea opusS tatii $i totu^i il incuraja mereu.
Atitudinea lui i-a influenfat mult pe bunici, cind au trebuit sS
admits cS fiul lor era gata sS «treacS Rubiconul». Probabil cS lui
Laporte i-a arStat tata primul lui tablou mare, о EvS pe care о
ispitea un jarpe incolScit in jurul unei ramuri de copac. Intreaga
familie ajtepta verdictul maestrului, care a contemplat tabloul
multa vreme. In cele din urma, a declarat cS tinSrul Auguste e
62
un pictor $i nu avea dreptul s2 rfimind surd la chemarea vocafiei.
Mai tirziu, cind Renoir ajunsese celebru, 1-a revSzut pe Laporte,
care i-a spus: « Tinere, daca ai fi rSmas credincios bitumului, ai
fi ajuns un Rembrandt». Tata era foarte mijcat de acest compliment
sincer, dar emojia n-a avut puterea sS-1 faca sa revina la bitum.
Dar s2 ne intoarcem in rue des Gravilliers.
Liza tot mai a^tepta Seara cea Mare. Bunicii $i Renoir i$i bateau
joc putin de ea. Soful ei, pe care jurnalele il plateau bine, incepea
sa-^i amestece vinul cu apa. Edmond i$i urma studiile. Invafa cu
mare u?urin|a tot ce tinea de istorie ?i literature. Pe tarim politic
se infelegea foarte bine cu Liza. Scria povestioare realiste, ?i toata
familia $i prietenii ii admirau stilul. I s-au publicat chiar citeva
poeme intr-un ziar studenfesc. Era mai inteligent decit Victor. In
timp ce Victor se muljumea cu glumele care distrau fetele, Edmond
era in stare sa observe partea ridicola $i s-o sublinieze printr-o trasa-
tura ascufitS. Tata spunea despre dinsul ca era « caustic ». El ins3
nu avea incredere in vorbele de duh. « Pentru о asemenea vorba,
pofi strica о prietenie. Cuvintele sint foarte periculoase. Te atrag
in direcfii grejite ?i mai ales i|i ascund esenpalul.»
Lunile treceau ?i banii puji de-о parte de Renoir, pe vremea
cind lucra la atelierul de porfelanuri, scadeau intr-un chip ingri-
jorStor. Pentru nimic in lume, Renoir n-ar fi vrut sa imprumute
de la pSrinp. Imi spunea cu mindrie cS niciodatS nu fusese dator
vreun ban. « Si n-am murit de foame nicicind. » Intr-o zi, a zarit
un bilefel in galantarul unei pravSlii. Se cSuta un pictor specializat
in decorarea storurilor de pinza impermeabila. S-a prezentat patro-
nului, care ar fi putut fi frate cu patronul de porfelanuri. Era inalt in
loc sa fie scund §i purta favonfi u la Loms-Philippe in locul impe-
rialei. Dar avea aceeaji bluza ji aceea^i vorba a^ezata a mejte^uga-
rilor parizieni care fineau sS marcheze prin atitudinea lor distanfa
care ii despartea de oamenii de rind. Renoir i-a spus c3 el
cunojtea bine tehnica picturii pe storuri $i a?a a fost angajat.
Patronul i-a fixat intilnire pentru a doua zi $i a disparut in
incaperile atelierului. Tata a profitat de asta §i a poftit un
lucrator s3 bea un pahSrel la « cri^marul» din apropiere — inc2
nu se spunea bistrot — ?i i-a povestit ca habar n-are de mese-
rie. LucrStorul aceia, un tinar cu fata luminoasa, i-a spus ca e
cumnatul patronului, fapt care 1-a facut pe Renoir s2 aiba indoieli
in privinta viitorului sau in industria storurilor. Dar cumnatul era
un om de treabs. « Vino la mine dupa lucru. О sa-ti arat. E foarte
63
simplu.» Cind imi povestea asta, tata nu-fi putea ascunde naiva
lui vanitate. In mintea acestui om care toata via|a s-a 13sat dus,
minciuna asta nevinov atS il inrudea cu Machiavel. Mi-a spus numele
acestui cumnat, dar 1-am uitat. Au ajuns foarte buni prieteni.
Nevasta-sa, о femeie mica, blonda, palids, era chinuita de pasiu-
nea gospodariei. Tn locuinfa lor se sim|ea tot timpul mirosul
rufelor spalate cu lefie fi te udau izmenele care se uscau pe frin-
ghii. Aveau о fetifa cSreia Renoir i-a facut mai multe portrete,
pierdute astazi. Il admirau pe tata fi-1 indemnau sa ajunga un
« artist adevarat». Dar el se impotrivea, speriat de ce mai avea indi
de invafat, fovaind sa parSseasca о meserie fara griji. Cei mai buni
clienfi ai casei erau nifte misionari din Extremul Orient. Subiec-
tele erau din Sfinta Scriptura fi se pictau pe hirtie stravezie. Sto-
rurile urmau sa inlocuiasca vitraliile in capelele simple pe care
cSlugarii le construiau in Indochina. Patronul a infeles foarte
repede ca avea sa traga numai foloase daca-1 lasa pe noul lucrator
sS-fi urmeze propria inspirafie « numai sa ramina intr-un cadru
inalfator ». Tata ii folosea din plin ingaduinfa. « Gasisem о ?me-
cherie, inmulfeam norii (fi imi facea cu ochiul), injelegi, un nor
il faci din citeva trasSturi de penel.» Fabricantul de storuri cu
favori|i a la Louis-Philippe era ingrijorat. Avea aceleafi principii
ca ^i patronul de porjelanuri. « Indeminarea asta nu-i a bund. S2
ciftigi atita banet fara sa te chinui prea mult, odata fi-odata tot о
s-o pafejti.»
Tata era foarte rufinos. Si eu eram foarte timid cind ii povesteam
experienjele mele cu femeile.
Citeodata ni se intiinpla sa depafim aceasta bariera, eu mai
ales, atunci cind simjeam cS povestirea mea il distreaza. Ni s-a
intimplat chiar sa ne spunem istorii farS perdea, cu vorbe pe fleau.
Dar acestea se refereau la necunoscufi. Le consideram un mijloc
de distracfie fi nu povestiri reale. Totufi, dupS о masa bunS, stropita
de citeva pahare cu vin din Essoyes, i s-a intimplat s3 intredeschidS
о portifa asupra viejii lui sentimentale. DacS adaug la asta confi-
denfele facute numai pe jumatate, sfaturile deghizate pe care mi
le dadea, alunecind spre amintiri sau anecdote (« Cum sS indraz-
nefti sS dai sfaturi altora, cind tu insufi cazi in capcanS?... »)
pot sa-mi fac о vaga ideee asupra celor dintii raporturi cu fetele.
Cinind о data la cumnatul patronului care finea magazinul
de storuri, Renoir a intilnit-o pe Berthe, о blonds plesnind de
64
sandtate, «una din acele fete vesnic nepieptanatd, care-fi tree
vremea potrivindu-ji cocul...» Venise la Paris din Picardia,
provincia ei natala, ca sd ajute о rudd la gospodarie. О parasise
foarte repede pe ruda ei pentru un domn bdtrin care о instalase
intr-o locuinfS. Cumnatul ji nevasta lui о admirau fdra s-o invidieze
pentru minunata ei reujitd. « Are noroc dar il merita... la ea nu
gdse^ti un fir de praf.» Prietenul, un om bolndvicios, ii Idsa destul
timp liber ?i ei ii pldcea sd se distreze. Ea 1-a invitat pe Renoir
la bal. El a dus-o in pddurea de la Meudon. Sd fi fost ea oare prima
lui amanta? Tata mi-a vorbit de doua-trei ori despre ea, dar n-a
precizat nimic ?i eu n-am indrdznit sd insist. Stiu ca a pomenit
numele Berthei intr-o discupe despre gelozie cu prietenul sau
Lestringuez. Oare facea aluzie la propria lui experience atunci
cind i?i batea joc de tinerii care nu $tiu sd aprecieze voluptatea de-a
fi inchi^i intr-un dulap, in timpul vizitei amantului titular?
Mai multe luni, Renoir i-a ddruit Berthei timpul pe care-1 fura
studiului picturii. Storurile ii aduceau destui bani ?i i$i putea
pldti fantezia asta.
La petrecerile din bulevardul Rochechouart, sau mai tirziu
la Collettes, ideile lui privind educafia tinerilor ii surprindeau
pe interlocutor!. « Prostiile le faci cind e?ti tinar. $i n-au nici un
fel de importanta, pentru cd incd nu ai rdspunderi. Mai tirziu,
e?ti nebun daca-ti pierzi vremea cu tirfele ordinare in loc sd te
distrezi pictind. Evident sifilisul exista I... » Sfatul de « a-ti face
de cap » inainte de cdsdtorie era acela^i ?i pentru fete. « Inainte,
faci ce vrei. Dupa, о datd ce ti-ai dat cuvintul unui tovara?, inseamna
tradare. Si se termind prost... » El era convins ca faimosul leac
«ifi strica placerea de-а mai petrece». Се-ar fi spus oare despre
penicilina? «Nu-i chiar atit de amuzant sd-p petreci noaptea cu
о cocota. Ceea ce e mai bun, e inainte. Dupd, e sinistru. Atita
doar cd ri^ti. Si riscul e cel care dd savoare unei aventuri.»
Probabil cd pe Berthe a interesat-o un alt iubit ?i i-a redat tatii
libertatea. Aja presupun, funded tata m-a sfdtuit de citeva ori
ca eu sa nu nip niciodatd. « De unde pop sd §tii cd dreptatea e de
partea ta? Te enervezi ?i nu mai pi eont de nimic. Pe urmd
ip pare rau. Te simp vinovat. Toate femeile au momente cind sint
insuportabile... ?i noi la fel...»
Altd data md sfdtuia: « Desparte-te de sopa ta deseori, dar nu
pentru multd vreme. Dupd о scurta absenfa, о revezi cu pldcere.
Dupd una lungd, rijti sd p se pard uritd, fi tu sd-i pari ei urit.
65
Cind imbatrine$ti impreuna nu-p mai dai seama. Ridurile $i
grSsimea dispar. Dragostea inseamnS о mulpme de lucrun, $1
eu nu-s in stare sa le explic, dar mai inseamna ?i obijnuinfa».
Cred c3 dupa plecarea Bertbei, a avut loc un eveniment foarte
important in viafa lui Renoir. « Si-a cumparat» prima cutie completa
de culori, cu paleta, jpacluri, godete p primul lui jevalet, un mic
jevalet pliant. Charles Leray 1-a ajutat sa fac3 cumparaturile.
Pina atunci folosise drept paleta о farfurie veche p amestecase
uleiul de in cu esenja de terebentinS intr-o ce?cu|a. Din vremea
aceea dateazB citeva pinze care mai exista inca: un portret al bunicii,
unul al bunicului p mai multe capete de fete.
« Inca nu $tiam sa umblu, dar iubeam femeile. » Si-mi vorbea
despre maica-sa pentru a suta oarS. Nu-i vorba aici de « complexul
lui Oedip ». Renoir era copilul cel mai normal, a$a cum mai tirziu
avea sa fie barbatul cel mai normal. Trebuie sa mai ?tim c3 in
limbajul lui cuvintele ip pastrau sensul lor propriu. « Nu aveam
incredere in Victor Hugo. » Cind Renoir spunea: « lubesc femeile »,
afirmapa era departe de acele subinfelesuri desfrinate cu care barbapi
din secolul al XlX-lea inzestrasera cuvintul dragoste. «Au о
mare incredere in ele inple. AUturi de ele lumea devine extraor-
dinar de simple, c3ci reduc totul la valoarea justa ?i $tiu foarte bine
c3 spSlatul rufelor e tot atit de important ca p constituirea imperiului
german. AlSturi de ele te simp in siguranfS !» Nu-i era greu sa
m3 faca sa infeleg dragostea cuibului calduf din copildria sa; eu
insumi crescusem intr-o atmosferS asemanStoare.
Casa noastra era о casa de femei. Mama, Gabrielle, toate fetele,
servantele, modelele care umblau prin casa ii imprimau un stil
hotSrit antimasculin. Accesornle de croitorie erau nsipite pe mese.
« TinSrul Germain mi-a recomandat un fecior in casS. Un bSrbat
la mine... care-o sS-mi fac3 patul p о s3-p uite mucurile de tigara
pe colpil jemineului!» Germain despre care-i vorba, fiul unui
mare financier, a fost un bun prieten al tatii pe la inceputul
secolului. Despre aceasta prietenie trebuie s3 spunem, cel pupn,
cd era neajteptatd, lucru frecvent la Renoir, care era tagada vie a
proverbului cd « cei de-о seamd se intilnesc ». Germain era prepos,
de-о cochetdrie bolndvicioasd, parfumat. Avea un u?or accent
de la Oxford p era atit de efeminat сЗ pdrea о glumd. Tata ii kuda
maniera de-а aprecia lumea p de-а clasa fiecare om p fiecare
lucru intr-un fel neajteptat, dar care se adeverea a fi logic dupa
oarecare chibzuinfd. De exemplu, vorbind despre catedrala Sfintul
66
Petru din Roma, spunea: «0 reu^ita industrials perfects, о uzinS
pentru a raspindi religia in serie ». Tata i-a facut un portret, ji-mi
vin in minte frinturi de conversafie din atelier dupa jedinfa de pozat.
«Domnule Renoir, care joc v3 placea cind erafi mic? — Imi
placeau bilele. — Mie-mi plSceau florile ! »
La sugestia lui de~a angaja un fecior in casS, Renoir raspundea
evaziv, incercind sa nu-1 jigneasca pe Germain. Cind raminea
singur, repeta: «La mine nu suport decit femeile». §i femeile
ii daruiau din plin afecfiunea lor. La colegiu, aveam un coleg a
carui bunica il cunoscuse pe tata. Intr-o zi, m-a oprit in curte ?i
s-a uitat lung la mine. « Nu-i semeni de loc. Probabil cS semeni
cu mama.» Intilnirile ei cu Renoir se situau cam inainte de razboiul
din 1870. « Daca ai ?ti cit era de iubit», mi-a spus ea. Si batrina
doamna increfea pleoapele intr-un fel de zimbet. Eu aveam vreo
zece ani 51 nu vazusem niciodatS atitea riduri. Nu puteam crede
ca batrina centenara fusese о fetifS cu obraji trandafirii. « .. .Era
iubit pentru ca se simfea nedemn de aten|ia noastra.» A adaugat
ca nu voia sa-1 revada pe tata pentru ca « asta nu servejte la nimic,
mai bine sa traiejti din amintiri!» Dar tata nu trSia din amintiri.
Era mult prea ocupat ca sa prindS prezentul $i sa-1 fac3 nemuritor.
§i e de netagaduit c3 prezentul care-1 interesa era un prezent
in jupoane. Renoir a gasit prieteni minunafi printre barbafi,
dar s-a bucurat mai mult de prieteniile feminine, atit de rare ?i
fragile, totdeauna pe punctul de-а se transforma intr-un alt sentiment.
Totuji, nu trebuie sa credem cS admirafia lui era oarba. De
altfel nici nu era о admirafie. Era mai degraba constatarea unei
stari de lucruri favorabile. Unii se simt bine in farile calde; altora
1c place viafa mondena. Renoir inflorea, atit fizic cit ?i moral,
in societatea femeilor. Vocile masculine il oboseau. Vocile femeilor
il odihneau. El le obliga pe servante sS cinte, sa rids, sS faca zgomot
in jurul lui. Si cu cit erau mai naive cintecele, ba chiar stupide,
cu atita il incintau mai mult. De cite ori nu 1-am auzit intrebind:
« La Boulangere nu cinta? Trebuie sS fie bolnava. Sau s-o fi certat
proasta cu iubitul ei!» Printr-una din acele ciudate contradicfii,
care faceau ca gindurile s3-i fie atit de greu de patruns, i?i marca
afirmafiile asupra superioritafii femeilor cu batiocuri la adresa
noii lor dorin|e de independents ji de instruire. In prezenja mea
i s-a vorbit despre о avocatS. « Nu m3 vad impfirfind patul cu un
avocat.» Mai spunea: « Le iubesc atunci cind nu ?tiu sa citeasca
?i-?i ?terg ele singure pruncii la fund ». La Renoir nu era un ecou
67
al acelui bun-simf burghez exprimat atit de clar de Moliere in
Prefioasele ridicole sau in Femeile savante. Era, о data mai mult,
о revolta contra valorilor admise. Secolul al XlX-lea credea in
«elite» $i-si baza credinfa pe cuno?tin|ele acestor elite. Renoir
credea in descoperirea lumii, reinnoitS neincetat printr-un contact
direct cu elementele acestei lumi. Si cu cit sint elementele mai
la indemina noastrS, cu atit e mai important^ descoperirea. « Este
foarte dragufa descoperirea legii cSderii corpurilor a lui Newton.
Dar asta nu impiedicS о mam3 sS descopere cum trebuie finut
un copii.» Cind i se spunea c2 Napoleon avea geniu, el rSspundea
ca faranca, daca facea brinzS buna, avea ?i ea geniu. « De ce sa
le invafam pe femei acele meserii plicticoase pe care barbafii le fac
atit de bine: avocafi, medici, savanfi, ziari^ti, cind ele sint atit de
inzestrate pentru о treabS la care bSrbafii nici macar nu pot
sa viseze: sa facS viafa suportabilS.» Ii spunea prietenului s3u
Lestringuez: « Ceea ce se ci^tiga de-о parte, se pierde de cealaltd.
Noi nu sintem nijte genii universale. Poate cS ceea ce femeile
cijtiga instruindu-se pierd in alt3 parte. М3 tern cS noile generafii
nu vor ?ti sa iubeasca. Ar fi foarte grav, mai ales pentru aceia
care n-au pictura...» Nelini^tea lui dinadins prea sloboda nu
era simulate. El pretindea c3 lipsa de exercifiu fizic, « ?i e foarte
bine ca о femeie s3 se apiece ca s3 curefe podeaua, s2 aprindS focul
sau sa spele rufe, caci burta ei are nevoie de aceste mijedri», are
s3 le faca pe tinere incapabile sa guste din plin bucuria impreunSrii.
« Ai sa gSsejti din ce in ce mai pufine fete frumoase care s3-?i
piarda capul daruindu-se cu totul.» Renoir detesta aspectul
fiziologic al chestiunii... ap3rindu-se ins3 ca de ciumS de expli-
cafia romanlica sau intelectualS. «Lucrunle sint a$a cum sint.
Analiza singelui nu m-ajutS s3 redau cu penelul ideea circulafiei.»
Poate ca se ferea de precizSrile fiziologice ca urmare a credinfei
lui in necesitatea de a se indepSrta, de « a-?i lua avint», pentru a
prinde insaji esenfa unui motiv.
Era ferm convins c2 victoriile principiilor nu sint decit aparenfe
?i provoacS chiar о contralovitura imediatS. « Pe vremea cind femeile
erau sdave, atunci erau intr-adev2r stdpine. Acum, cind incep s2
aib3 drepturi, i?i pierd din importanfS. » Credea in forja celor slabi
?i in distrugerea prin succes. « Burghezii se cred jmecheri fiindcS
si-au proclamat triumful prin bulevardul Haussmann, OperS ?i
Expozifia Universal^. Ei nu ?tiu c3-$i sap3 groapa. Muncitorii vor
cijtiga. Si numai pentru motivul ca trSiesc in cocioabe ?i lucreaza
68
sub pdmint. » Condifia de viafd a minerilor i se parea de neacceptat.
« О sd pldtim pentru asta », spunea el.
Dar sa ne intoarcem la femei, cdrora Renoir le cunojtea ?i defec-
tele. Un lucru care-1 irita era supunerea lor la capriciile modei.
Inceputul cultului pentru talia subfire a coincis cu debuturile tatii
in viafd. Desigur, Berthe ii cerea s-o ajute sd-$i stringa corsetul.
Pentru ca rezultatul sd fie bun, trebuia sd ridice un genunchi la
indlfimea feselor victimei, care astfel proptita putea rezista la tra-
gerea jireturilor cu toata forfa celor doud miini ale sofului sau
iubitului. Renoir se revolta impotriva acestui chin. « Li se stringeau
coastele ?i incetui cu incetui se deformau. lar cind erau insdrcinate...!
Il pling pe sdrmanul copii... ! Cind e vorba de moda, nu mai au
creier. $i toate astea numai ca sd-1 imbogdfejti pe fabricantul de
corseturi, care ar trebui sa fie inchis !» Incdlfdmintea prea ingusta
?i tocurile prea inalte il suparau ?i ele. Chilofii cu dantele numifi
pantalettes ?i mulfimea jupoanelor il amuzau. Compare dezbra-
catul unei femei cu acele numere ale clovnilor care-^i scot in chip
solemn о jumatate de duzina de veste. « Iji acopera fesele ca ?i
cind am fi la polul nord, ?i mai sus se decolteazd pind la buric. »
Sldbiciunea femeiasca ce-1 irita cel mai mult pe Renoir era coafura.
« In loc sd-ji lase pdrul in pace, il sucesc, il chinuiesc, il ard, il
increfesc ca oile sau se transform^ in salcie pletoasd ! » A rupt prie-
tenia cu о fatd funded ea i$i petrecea zile intregi ca sd-?i aranjeze
pdrul deasupra frunfii. Era vorba sd ajungd la о buck care trebuia
mdsuratd cu milimetrul. Cum i?i intorcea capul, coafura se strica
$i ea о lua iar de la inceput. « A? fi omorit-o. »
Si trdgea concluzia: « Asta-i reversul monedei. De ce sd le cerem
logica aceea care ii face pe bdrbafi odio^i !»
Vorbeam citeodatd de «prostituate». Renoir nu impdrtajea
entuziasmul romantic al«literafilor » pentru aceste «fete blestemate».
Mai intii, pentru el nimeni nu era blestemat, nici binecuvintat.
Fiecare avea rolul lui de jucat ?i asta era tot. Rolul prostituatelor
intr-un sistem bazat pe mojteniri i se pdrea evident. « E о chestiune
de bani. Seniorul nu voia ca nevasta sd-1 injele fiindca ar fi putut
rdmine castelul sdu unui bastard. De aici Centura de castitate !...
Si de aici prostituatele, funded daca te distrezi sd-i torni copii
vecinului, nu-i nici un motiv ca el sd nu |i-i toarne pe-ai tai.»
Glumea pe socoteala vanitafii barbafilor privind copiii, cind tatal
se umfk in репе la najterea unui fiu: « Mie imi seamdna. Si trebuie
sd-1 vezi ce mutra are!... Pentru citeva clipe pocitania se crede
69
ducele Burgundiei care a cUruit un mojtenitor ducatului ». Si ad2uga:
« De altfel, nu se ?tie niciodatS. Femeile care sint atit de puternice
au pe neajteptate momente de slabiciune inexplicabile. Si e destul
sa treacS pe-acolo un pejte frumos !... » Preconiza in mod serios
transmiterea numelui de familie de catre femei. « A?a ai fi sigur. »
Un prieten, care calatorea, i-a vorbit despre obiceiul matriarhatului
din sudul Indiei. El era cu totul de acord. « Impozitele vor aranja
asta. Curind nu vor mai fi mojteniri, femeile legitime i?i vor face
de cap peste tot, ?i meseria de ,,cocot3“ va dispare, strivitS de concu-
renfa. Pacat!»
Pe vremea fabricantului de storuri, о prostituata din Hale i-a
facut tatii avansuri fara jena. « Erau minunate fetele din Hale, ?i
prospere, pline de bijuterii. О data cu Haussmann, se ci^tiga bine
cu alimentele, $i hamalii cijtigau pina la 10 franci pe zi. » Fetele
astea erau in urmS cu moda. Multe erau imbricate ca regina Amelie,
ca pe vremea tinerefii lui Renoir; ji aveau decolteu. Nu cazuserS
incS prada acelui val depudoare care venea din Anglia, pastrind acel
incintStor obicei al secolului al XVIII-lea de-а lasa sinii sa se iveasca
din rochie. « Trebuie sa spun ca cele din strBzile Montmartre ?i
Reale, pe unde treceam in fiecare zi spre lucru, erau foarte tinere.
Prinzind curaj, s-au instalat ?i pe rue Saint-Denis. Cele bStrine
se refugiau in strazile mici, care dadeau pe cheiuri, ca sa sfirjeasca
sub poduri. Fetele din Hale faceau parte din peisaj. Rochiile lor
in culori vii se potriveau foarte bine cu galantarele macelarilor ?i cu
gramezile de dovleci mari. Intr-un salon din cartierul Saint-Ger-
main, ar fi fost deplasate. Totul e sS respecfi raporturile. Si apoi, in
harababura din Hale ma distram, in timp ce in cartierul Saint-
Germain probabil ca m-a? fi plictisit. »
Fata care se interesa de Renoir era о « fata vesefa de tip spaniol».
Le teroriza mai mult sau mai pufin pe tovarS^ele ei de trotuar,
acaparind numai pentru ea locul cel mai bun, foarte aproape de
sobi|a vinzatorului de castane. Pejtii acestor doamne о respectau.
Al ei fusese omorit intr-o incaierare, « cBzuse pe cimpul de onoare ».
Intr-o zi, 1-a agSfat pe Renoir, care a urmat-o cSci « arata bine ?i
nu voiam sa am incurcaturi. » Plecind de la fata, s-a dus la un medic
prieten cu Liza. Medicul i-a explicat c3 sifilisul era singura boala
venerica intr-adevar periculoasS. « Sora dumitale te considera un
mare pictor. Multe genii au fost sifilitice. Poate ca ar trebui sS-fi
urez sS fi luat boala.» Tata i-a mulfumit, foarte nelinijtit. Totuji
s-a dus s3-5i vada din nou cucerirea. « Nu voiam s-o jignesc nedu-
70

cindu-mS la intilnirile cu ea. » Manierele discrete ?i politicoase ale
acestui tinSr, atit de diferite de ale clienplor ei obi?nui|i, au impre-
sionat-o intr-atit, incit i-a propus s3-l intrefinS. « In loc sS mergi
sa pictezi storurile tale ai sS-mi faci portretul.» Renoir era in mare
incurcaturS. « Nu pentru cS a? disprefui meseria de pejte. Dimpo-
triva. О invidiez. Dar pentru asta trebuie timp ?i trebuie sa fii
inzestrat.»
Probabil cS Renoir a inventat anecdota asta intr-o searS ploioasS
cind La Boulangere uitase sS aprindS lampa in apartamentul din
bulevardul Rochechouart. Sau, cel pupn, a infrumusefat-o mult.
In ceea ce privejte femeile imi vine in minte una din cugetarile lui.
«Il plingpe barbatul intrepnut. Ce meserie I Zi $i noapte pe baricade,
nici un moment de rSgaz! Am cunoscut pictori care n-au facut
nimic bun, fiindcS in loc sS le picteze, le seduceau.»
Tata imi vorbea adesea de « miopia» oamenilor. « Sentimenta-
lismul lor ii impiedicS sS vads femeile.» Era foarte ISudatS frumu-
sefea unei verijoare a nevestei lui Henri, Blanche David. Doamna
se imbrSca in voaluri negre ?i se pudra ca о paiafS. PSrul ei negru
fi ochii enormi completau deghizarea. « Ochi de spaniolS », spunea
Charles Leray. Spania era la mods. «Ochi de vifel», spunea Renoir.
Ea se interesa de tinSrul artist. Ar fi vrut ca el s-o picteze goals,
sub clar de lunS, pe о stincS iejind din ocean. «Prin voaluri ii vedeam
sinii lasap. Lipsa stincii ?i a oceanului imi serveau drept pretext. »
Ea ii aducea carp. El n-a citit altceva decit clasicii francezi. Pe
Ronsard il ?tia pe dinafarS ?i pe Victor Hugo il ignora. Preferatii
lui erau Rabelais ?i Francois Villon. Doamna cu voaluri ii dezvalui
tainele romanticilor. Din toatS harababura pe care a inghipt-o,
« din fericire, citeam foarte repede, altfel a§ fi pierdut prea multa
vreme... » a repnut douS nume: Theophile Gautier ?i Alfred
de Musset. « Acejtia imi plSceau pe de-a-ntregul. Sint о tovSra^ie
pkcuta ?i vorbesc un limbaj pe care-1 infeleg.» Amintirea acestei
candidate inspiratoare il incita sS-$i formuleze pSrerile asupra
lecturii in general: « Poate sS devinS un viciu, mai rSu decit alcoolul
sau morfina. Nu trebuie sS te captu$e$ti, ar trebui sS citejti numai
capodoperele. Marii maestri ne apropie de natura. Romanticii ne
indeparteaza. Ar fi ideal sS cite^ti о singurS carte toatS viafa. Asta-i
jmecheria evreilor cu Biblia ?i a arabilor cu Coranul. Eu a? lua
Rabelais I» Aceleia?i doamne tata ii datora faptul cS a fost destul
de des la teatru. « Trebuia sS о scot la plimbare ?i fratele meu mai
mic Edmond, nu ?tiu cum, imi procure bilete.»
72
Aproape toate teatrele erau adunate pe marile bulevarde, intre
actualul Cirque d’Hiver fi Les Varietes care erau considerate ca avan-
garda marfului spre vest. Place de la Republique nu exista. Bule-
vardul Beaumarchais intilnea L’Ambigu care era pe vremea aceea
unui din cele mai moderne fi mai luxoase teatre din Paris. Constru-
irea Operei fi a strSzii cu acelafi nume, cijiva ani mai tirziu, au
deplasat central plScerilor. Aceste bulevarde unde stSpineau teatrul,
circul, muzica erau numite bulevardul Crimei, din cauza melo-
dramelor singeroase care se fSptuiau in fiecare searS, spuneau unii,
din cauza atentatului lui Fieschi \ spuneau al|ii. Orice-ar crede
batrinul meu prieten Riviere, lui Renoir nu-i plScea melodrama.
« La spectacol burghezul din cartier plinge din cauza nenorocirilor
sSrmanei orfane. Se intoarce acasa plingind cu lacrimi fierbinti
?i alungS servitoarea fiindca e insarcinati.» Nu-1 tolera decit pe
Alexandre Dumas-tatSl, « acest adevSrat poet care a inventat Istoria
Franfei.» Afirma, f2r2 s2 rids, ca «pisdlogul de Michelet il copiase
pur ?i simplu pe Dumas-tatal, fScindu-1 plicticos. Cind ii faci sS
cafte, oamenii te iau in serios ».
Ceea ce-i pUcea mai mult lui Renoir pe bulevardul Crimei erau
reprezentafiile pe strada. Acelea ale circului, inainte de a fi luat
fiinfS Circul de iamci, erau celebre. Mai erau vinzStorii de lofiuni
pentru par fi aceia care vindeau leacuri pentru bdtSturile de la
picioare. Dentiftii extrSgind dinfii in public fi doctorii adminis-
trind leacul universal dispSrusera. FlacSrile jucSufe ale gazului,
din cauza curentului, rSspindeau о luminS pilpiind pe cSlSrefele
acrobate fi dansatoarele in tutu, «fete indesate, pufin cam greoaie,
bine infipte pe nifte picioare de luptdtor, cambrate cu mindrie pe
falelc mediate de dublul leotard, pnind in fold о minufa antrenatS
sS nu scape bara de la trapez... fi sS curefe morcovii fi prazul
pentru sup2 ».
§tia oare Renoir c3 intr-o zi va fixa pe pinza aceste impresii fugare?
Pentru moment, acumula cu toata puterea simjurilor sale. Acest tinSr
atit de cuviincios, a cSrui finutS abia se distingea de aceea a
celorlalfi artizani din Paris, se fi lansase in cursa care avea s3-l facS
sa picteze marile Baigneuses1 2 de la Luvra, sau ultimele lui anemone.
Viafa lui Renoir ma face sa ma gindesc la zboral pSsarilor cSlStoare,
1 Autorul unui atentat contra lui Ludovic-Filip. (N.A.)
2 Tablou de dimensiuni mari reprezentind femei care se odihnesc
dupa scaldat.
73
aceastS reufita de neinfeles, care bate de departe cele mai subtile
invenpi omenefti. Nu exista busola sau radar care sa poata depafi
precizia instinctului fi тсЗрЗ^пагеа unei rafe salbatice. Gradina
mea, primavara, e plina de pasSrele cenufii, rude apropiate ale
vrabiilor. Eu ji nevasta-mea le numim jucatorii de cricket, din cauza
caschetei lor cu dungi negre fi albe. La data precisa, venind de pe
alte meridiane, aterizeaza sub maslinul meu. Nimeresc drept in
farfuria cu gr3unfe care le afteapta. Far3 ezitare, se cocoafa ca s3
doarma pe creaga pe care-o tintisera plecind de la un punct aflat
la mil de kilometri depBrtare de mine. Aceasta precizie menfinuta
pe asemenea distante, ca fi cind un magnet ar atrage pasarile spre
scopul pe care natura 1-a hotarit, ne poate ajuta s3 infelegem acfiu-
nile lui Renoir. Am min|i daca am spune ca voinfa lui nu participa.
Sub aparenfa nepasarii, dopul lupta din rasputeri pentru a-fi
menfine direcfia. Adevarul este ca instinctul sau era destul de puter-
nic pentru ca intelectul sa nu intervina decit intr-o directie con-
forma cu destinul sau. Putea s3 faca ocoluri, sa se opreasca, uneori,
chiar in ciuda teoriei sale, sa incerce sa mearga impotriva curentului,
dar se intorcea totdeauna pe drumul care-1 ducea la descoperirea
lumii sale. Intrebuinfez anume posesivul, revelafia fiind intotdeauna
marcata de personalitatea fiinfei aleasa de zei ca intermediar. $i eu
sint foarte convins ca aceasta direcpe, la piecare, era tot atit de
neprecis exprimata de Renoir cum aceea a gradinii mele trebuie
s3 fie pentru vrabii. $i eu mai cred c3 daca Renoir n-ar fi putut
s3 picteze, daca ar fi fost, sa spunem, ciung sau orb, ar fi urmat
totufi aceeafi cale. Ne-ar fi spus ceea ce trebuia sa ne spuna intr-un
alt mod. In loc de culori fi forme, ar fi intrebuin{at cuvinte sau
sunete. Literati, cum spunea tata vorbind despre artiftii care
permit imaginable! lor sa-i indep3rteze de viafa, au inventat о mul-
fime de motive ca s3 explice formarea talentului. Se spune c3 Tou-
louse-Lautrec n-ar fi pictat decit pentru a gasi un paleativ durerii
pricinuite de diformitatea sa fizic3. Ramas pitic din cauza acciden-
tului din tinerete, femeile din inalta societate ferindu-se de el, ifi
gasea refugiu la prostituate fi in pictura. Este fi ceva adev3r aici,
obstacolele te ajuta, dar ele nu sint suficiente. Sau poate ca sint
suficiente in activitaple minore, ca afacerile fi politica. Rockefeller
ar fi un produs al stomacului s5u bolnav fi Franklin D. Roosevelt
al paraliziei sale. Chiar fi aici am indoieli. Rockefeller trebuie sa se
fi nascut cu geniul banilor fi Roosevelt cu о viziune asupra istoriei.
Un teren bun fi ingrijiri speciale pot face dintr-un copac plapind
un stejar mSref. Dar la inceput a fost ghinda. Nu cresc trandafiri
din rasad de varzS. Apropo de Toulouse-Lautrec, am vSzut unele
desene din copiUria lui, facute inainte de accident. Si in ele il
ghiceai deja pe Toulouse-Lautrec.
Gabrielle il cunojtea bine. Cind eram mic ?i ea ma purta in
brafe, ne duceam amindoi s3 facem comisioanele in prdvaliile din
apropierea casei pirintejti de pe butte Montmartre. Toulouse-Lau-
trec trona la fereastra cafenelei din colful strazii Tbolose $i al strazii
Lepic. Eram prea mic ca sa mi-1 mai amintesc, ?i-l v3d prin poves-
tirile Gabriellei. El ne chema ?i ne a?eza linga dinsul, intre cele
doua prietene ale sale din Montmartre, deghizate in algeriene $i
impopojonate cu nume exotice. Ele dansau dansul pintecului la
Moulin-Rouge. Am intrebat-o adesea pe Gabrielle: «Tu, care-1
vedeai deseori, ai impresia ca-I jena imfirmitatea lui? — De loc.
Se distra tot timpul. Nu contenea sa ceara ve?ti despre patron, ?i
ochii ii straluceau de afecpune. Desigur, il iubea mult pe patron ! »
Sa ne intoarcem la tinarul care nu indrSznise inca sa se numeasca
artist-pictor. Intr-o zi, Renoir oprindu-se sS manince un corn intr-o
cafenea din Hale, a auzit fara sa vrea о discu|ie intre proprietar $i
un antreprenor de picture. Era vorba sS se decoreze din nou cladirea,
dar preful рЗгеа exagerat « proprietarului cafenelei ». DupS plecarea
antreprenorului, Renoir s-a apropiat ?i a propus sa faca el treaba.
Proprietarului cafenelei ii venea greu sS creads cS pujtiul acela ar
fi in stare sa-i decoreze cafeneaua. «§i daca-mi strici perefii ? »
Renoir 1-a convins, propunindu-i sS nu fie platit decit la terminarea
comenzii. «Tu nu-{i pofi inchipui ce-nseamna sa acoperi osuprafafa
mare. E ame|itor.» Renoir a infeles foarte repede ca marea dificul-
tatc in dccorafia murala e faptul cS nu poti privi de la distanfa.
«E?ti cu nasul in motiv. Cind pictezi pe jevalet ai putinja sa te
indepartezi. Dar acolo ejti infepenit pe schela.» Aja incit sarea de
pe schela, alergind tot timpul la capStul celalalt al cafenelei, pentru
a verifica proporjiile. Intreaga familie a proprietarului cafenelei
venise sS asiste la acest spectacol de acrobafie. «О veverifa», spunea
omul de treaba, pe care grasimea il resemnase la о demnitate lenta.
Si s-a declarat incintat de lucru. Tata executase in doua zile ceea
ce un antreprenor ordonat ar fi fScut intr-o saptamina. « Alesesem
ca motiv pe Venus iejind din ape. Pot sa te asigur ca nu facusem
economic nici de verdele Veronese nici de albastru de cobalt.»
Au venit numero^i dienti s-o admire pe Venus $i sa-^i inghita
fapii cu bere, iar Renoir a avut ji alte comenzi. « Am pictat vreo
75
doufizeci de cafenele in Paris, imi spunea tata ingimfindu-se.
A? vrea sS mai pot face decora|ii de felul acesta, ca Boucher, sS
transform pereji intregi in Olimp, ce vis !... sau mai degrabS ce
prostie ! Qci nici mScar nu m3 pot scula din fotoliul Ssta ».
Dintofi perefii decorafi de Renoir n-a ramas nici unui. Nu ?tiu dacS
pe atunci arhitectul care construia Folies-Bergere i-a propus tatii s3 se
ocupe de decorafie. Renoir n-a putut sS primeascS din cauza lipsei de
bani pentru schele, salariile ajutoarelor ?i toate cheltuielile enorme de
care ar fi fost nevoie la о asemenea treabS.« Nu-mi pare r3u. A? fi fost
nevoit s3 las execufia fondurilor pe seama tovarajilor mei ?i eu aveam
inc2 de pe atunci mania de a face totul singur.» Oricum n-ar fi
fost nepkcut sa ai in Paris Folies-Bergere decorat de Renoir !
Din toate aceste amintiri pe care incerc s2 le regdsesc ?i despre
care sper s2 va dau, in locul unei transcrieri literale, о idee destul
de exacts, unele lucruri vor pSrea destul de naive. VS amintesc cS
nu am alt scop decit aceia de a prezenta cititorului un om pe care
acesta il admira deja pentru realizSrile lui. Ceea ce este esen|ial
la Bach se alls in muzica sa. Ceea ce este esen|ial la Socrate se afla
in dialogurile adunate de Platon. Ceea ce este esenfial la Renoir,
tot ceea ce e mai profund, este in mod evident in pictura lui. Cu
toate acestea, dacS pe linga culegerea lui Platon, vreun martor
oarecare ne-ar fi transmis reacfia lui Socrate apucat de о durere de
din|i, noi am fi foarte muljumifi.
Renoir, tot umplind circiumile din Paris cu divinitSji ?i cu sim-
boluri, i?i cocea planul. Ideea lua proporfii, se preciza, se intSrea
cu fiecare comandS care mai rotunjea mica lui agonisealS. Avea de
gind sS ia lecfii adevSrate de picturS intr-o jcoala adevSratS. Altfel
spus, Renoir trecea Rubiconul ?i se hotara sa devinS un <' artist-
pictor ». Avea ceva mai pufin de douSzeci de ani.
DatoritS unui fenomen obijnuit oamenilor de-о anumita virstS,
lui Renoir ii placea sa se intinds asupra tinerejii ?i sS sara peste
amintirile de mai tirziu. Eu nu voi incerca sS umplu lipsurile poves-
tirii mele referindu-ma la alte lucrSri. N-a? vrea sa alterez imaginea
pe care mi-am facut-o despre tata in profitul unui adevSr care nu
are nici un motiv in plus de-а fi mai adevarat decit al meu. Voi
continua, deci, sS m3 sprijin numai pe discufiile mele cu Renoir
sau pe cele cu martori care au facut parte din lumea lui Renoir.
La douMzeci de ani tata era un om matur. Fusese nevoit s3-?i
ci?tige existence, avusese prieteni, poate chiar iubiri. Ii mai rSminea
76
sS facS cuno^tinfa cu mizeria, pe care n-o cunoscuse datoritS afec-
fiunii grijulii a parinfilor $i datorita nemaipomenitei sale dib&cii.
Diferitele meserii $i ?edin|ele de pictura pe care ?i le ingSduia pe de
kturi, legSturile cu baiefii 51 cu fetele, interesul pentru familia sa
1-au facut s3 treaca printr-o perioada agitata din istoria Franfei fSrS
ca aceasta s3-l preocupe de loc. Proclamarea Republicii in 1848 a
fost urmatB de tulburSri ingrozitoare. Au avut loc lupte pe strSzi,
baricade. Garzile regale devenite gSrzile republicane continuaserS
s3-?i descarce pujtile asupra poporului ca ?i in trecut. Franfa cunos-
cuse imensa speranfa a atelierelor nafionale — piine pentru to|i —
?i disperarea unui e?ec singeros. Prinful-prejedinte, in numele
libert£|ii ji al democrafiei, restabilise imperiul, reinviase curtea,
imbrScase din nou armatele cu uniforme stralucitoare, inainte de-a
le trimite s3 moara pe indepartatele cimpuri de lupta. Francezii,
dupa cipva ani de sacrificiu pentru cauza infra|irii universale,
deveniserS patriotarzi ?i pasionafi de uniforme. Ordinea era asigu-
rata. Burghezii, dupa ce i-au lichidat in mod con^tiincios pe nobili,
se instalau in castele, hotarifi sa nu se mai lase scoji de-acolo.
Ei descopereau viafa ujoarS. Erau pregatifi pentru Offenbach.
Unii dintre ei aveau sa se arate pregBtip chiar pentru Renoir;
erau excepfii, bineinfeles, un mic sacrificiu adus la ceva ce ar putea
fi marea arta de miine, ceva aducind cu rugaciunea de dimineafB
pe care n-o uita unii desfrinaji, care insB nu se putea compara cu
succesul nemaipomenit al curtezanelor la moda, al marilor croitori
$i al curselor de cai. Contrar prietenilor s3i, Renoir aproba aceasta
nebunie ce-i antrena pe noii stapini in acest virtej al pkcerilor.
« Asta ii formeazS. Incep cu о femeiu^cB de strada, apoi femeiusca
dore^te о casa mare cu un Watteau. E destul sa aiba un pe?te ni(eluf
artist. Si, cine jtie? dupa Watteau poate ca-?i va dori un Manet I »
Convingerea lui era c3 distrugerea valorilor acelui secol alXVIII-lea,
pe care il adora, era inevitabila. «Trebuia ca inlocuitorii s3 se imbo-
gateascS. Un mijloc bun era acela de a construi uzine in locul grSdi-
nilor. Inaintea lor, Г Ile-de-France era un pare de trandafiri. Si dacB
ji-ar fi construit numai uzine! О uzinB, cel pufin, nu are pretenfii
arhitecturale. Dar mai e ?i Opera, ?i Place de la Republique, pentru
a sfirji cu bulevardul Raspail ?i le Grand Palais ! »... Una din
ideile lui Renoir era aceea c3 dintr-o asemenea explozie de prost-
gust se va ivi in mod sigur ji ceva bun. « In tot cazul, nu descen-
denfii cruciafilor aveau sa cumpere tablouri de la noi. Trecuse
multa vreme de cind nu se mai interesau de asta. Eram prea mul|u-
77
mifi ca ne rSmSsesera burghezii. Singura fansa pe care о mai aveam. »
IncS о data dopul avea dreptate. In curentul care entuziasma noua
societate, el avea sa gSseascS un vast material pentru pictat, si in
ciuda unor momente penibile din punct de vedere material, mijlocul
de-а nu muri de foame niciodata. « De altfel, gustul care se mani-
fests in operele secolului al XVIII-lea era probabil inconftient.
Reufitele oamenilor sint totdeauna inconftiente !... » Si cita poves-
tea despre doamna Du Barry, care il ingrozea, spusS de regina Marie
Leckzinska fi intreaga curte, care poruncise sa fie retufatS Venus
din Arles, pe care о gasea prea grasa. « S-o retufeze pe Venus din
Arles ! Bine-au fScut iacobinii ca i-au taiat capul acestei idioate.1
О merita de о suta de ori I »
Privind luxul insolent al societafii pariziene de dupa Comuna,
el spunea: « Imi plac stofele frumoase, mStSsurile sclipitoare,
diamantele care scapSrS scintei... A? avea oroare sa ma gStesc eu
insumi. Si atunci le sint recunoscStor celor care о fac... cu condipa
sa ma lase sa-i pictez ! » Si adSuga, cu о intoarcere de 180°, atit de
frecventa la el: « De altfel imi place tot atit sS pictez sticlarie
fi stambe de doua parale metrul. CSci pictorul il face pe model».
Apoi, dupa un timp de gindire: «... Da f i nu... Aveam nevoie
sa simt mifcarea in jurul meu — fi totdeauna voi avea nevoia asta ».
Dupa ce Renoir fScuse cunoscutS intenfia lui de a urma cursurile
unei fcoli de picture, prietenii sSi «artiftii», Oulleve, Laporte
fi cumnatul sau Leray, i-au recomandat cu to|ii atelierul Gleyre,
unui dintre cele mai bine cotate din capitals.
Mai intii, Renoir voia sS inveje sS deseneze figuri. « Desenul
meu era precis, dar sec.» L-am intrebat dacS socotea cS fcoala
il invSJase ceva. «... Mult, fi asta in ciuda profesorilor. Obligajia
de a copia de zece ori acelafi ecorjeu este excelentS. E plicti-
sitor, ?i, dacS n-ai plSti pentru asta, n-ai face-о. Dar ca sS invefi
intr-adevSr, nu rSmine decit Luvrul. Si pentru mine, in perioada
atelierului Gleyre, Luvrul era Delacroix. »
Din aluziile lui Renoir referitoare la aceastS perioadS mi se pare
cS reies douS fapte importante. Tragerea unui numSr bun la recru-
tare fi intilnirea cu Bazille 2. FSrS norocul de-а fi scos acel numSr
bun, Renoir ar fi trebuit sS rSminS fapte ani in armata francezS.
1 Adicil doamnei Du Barry, amanta lui Ludovic al XV-lea.
2 Pictor impresionist francez (1841—1870), prieten intim al lui Renoir.
(N.A.)
18
Intr-adevar, sistemul de recrutare militara se baza pe «tragerea
la sorti ». CiftigStorii acestei loterii erau scutiti de serviciu, cei care
pierdeau trebuiau sa-fi petreaca fapte ani in cazarma. Am intrerupt
povestirea tatii, ca sa-1 (elicit pentru norocul de-а fi putut evita
aceasta incercare. « Nu se ftie niciodata. Poate ca af fi ajuns pictor
militar. Trebuie sS fie amuzant sa pictezi asedii de orafe, cu corturi
multicolore fi mici nori de fum.»
Intilnirea cu Bazille marcheaza intrarea lui Renoir intr-o lume
noua, trecerea de la provincie la Paris. « Citi parizieni sint provin-
cial! fi n-o ftiu.» L-am intrebat pe Renoir daca facea aluzie la
cei pe care ii frecventam in cartier. « Dimpotriva, in cartierul tau
poti patrunde pina in adincurile lucrurilor. E cea mai buna metoda
de a scapa de provincie. Provincia inseamna s3 n-ai discernamint,
sa spui: Bouguereau fi Cezanne sint doi pictori, ca fi cum ei ar
avea ceva comun! La Paris, alegi, discerni, nu crezi in verbul a
ajunge ?i te intilnefti cu cei care cred in acelafi lucru fi preferi sa
mori de foame decit sa cedezi I»
«Ah, daca 1-ai fi cunoscut pe Bazille! » Un zimbet induiofator
lumina aceasta evocare. Renoir se revedea la douSzeci de ani
intrind pe Ufa atelierului Gleyre, о camerS mare, goala, tixita de
tineri aplecati asupra fevaletelor. Printr-o Ufa de sticla, situata la
nord conform regulilor, se revarsa о lumina cenufie peste un model
nud — un barbat. «Mo? Gleyre il obliga sa poarte indispensabili
ca sS nu descurajeze clientele femininS.» In clasS, erau trei fete
dintre care una era englezoaicS, micS, dolofanS, plinS de pistrui.
De fiecare data, ea cerea ca modelul s3-?i scoatS «indispensabilii
scurfi». Gleyre, un elvefian puternic, bSrbos ?i miop, nu admitea.
Englezoaica ceru s3-i vorbeascS in particular. Ceilal|i elevi pretin-
deau cS ?tiau ce-i spusese: « Mister Gleyre, eu cunosc chestia, am
oun amant». §i Gleyre i-ar fi rdspuns: « Dar eu dzin sS bazdrez
clientela din fopurgul Saint-Germain!» Renoir, о ?tim, purta la
lucru bluza lui alba, lungS, de pictor muncitor. Ca ?i mai tirziu, cind
cu Diaz ?i baiefii de prSvSlie, aceasta imbrScSminte provoca glumele
celorlalji elevi, in general fii de oameni avufi care fSceau pe «artis-
tul» 1 Erau chiar cifiva care arborau vestonul din catifea neagrS, fin3,
?i bereta. Renoir nu se simfea bine in acest mediu atit de diferit de
acela al artizanilor parizieni, care fusese pina atunci al lui. Dar
batjocura nu-1 atingea de loc. El era acolo ca s2 invefe s3 deseneze
figurile. Acoperea hirtia cu trasaturi de cSrbune ?i, foarte repede,
modelul unei pulpe sau curba unei miini il absorbeau cu totul.
Frecventa ?coala cam de-о sSptSmina cind intr-o searS, la ie?ire,
un elev s-a apropiat de el. « Mergi in direcfia Observatorului, eu
locuiesc in rue Campagne-Premiere. » Atelierul Gleyre fiind
pe malul sting al Senei, tata inchiriase о camera in cartier. Il remar-
case ?i el pe interlocutorul s3u, un tinar frumos, «intr-adevSr elegant,
avind eleganja acelora care ii pun pe valefii lor s3 poarte pantofii
noi pentru a-i uza». Au mers impreunS ?i au traversal grSdina
Luxembourg. О raz3 a soarelui de toamnS insuflefea peisajul. Erau
acolo copii, mame, fete tinere, soldafi, multe culori care contras-
tau cu cenu?iul straturilor auiul fiunzelor. Bazille spune cS cl
chiar asta ar voi sa ajunga s3 redea in picturS.« S-a terminal cu marile
compozifii clasice. Spectacolul viefii de toate zilele este mai pasio-
nant.» Renoir n-a rSspuns. Atenfia lui se concentrase cu totul asupra
unui copila? care urla, uitat in ciruciorul lui. Cifiva pa?i mai departe,
doica asculta vorbele dulci pe care i le spunea un gornist husar.
« Copilul asta are s3 se in2bu?e.» Nemaiputind sa indure, Renoir
s-a apropiat ?i a zgilfiit timid cBruful. Copilul n-a mai plins. Aceasta
lini?te nea?teptata a trezit in doicB simful datoriei. VSzind necunos-
cutul aplecat asupra copila?ului, a inceput sa |ipe. Husarul s-a
legat de Renoir. Mame amenin|Stoare se apropiau. «Hof de copii 1»
Un gardian din grSdina Luxembourg a intervenit. Noul prieten
al lui Renoir a explicat cum stStea treaba, a scos cartea sa de vizita
80
Iuindu-1 foarte de sus. Gardianul, zdpScit de aparenfa bogata a
tingrului, I-a salutat inclinindu-se foarte adinc ?i i-a spus tatii:
« S3 nu te mai prind ! » Cei doi prieteni nu ?i-au putut stapini risul.
« Hai s3 bem о bere», a spus Bazille. Au luat loc la Closerie des
Lilas. «Ce te-a facut s3-mi vorbejti ? a intrebat Renoir. Felul
cum desenezi, a rSspuns Bazille, cred c3 tu e?ti cineva.»
Intrerup povestirea acestei intilniri pentru a reveni asupra unui
aspect al incidentului cu copila^ul. Tata mi-a vorbit adesea despre
groaza lui de mul|ime ?i despre ostilitatea mulpmii fa|3 de el. Mi-a
dat mai multe exemple de nein|elegeri. Cunoajtem incidentul cu
Diaz ?i vinzStorii. Cum se explicS aceasta ostilitate a necunoscufiior
in contradictie cu pasionata afecfiune pe care i-o aratau cei care il
cunojteau? Inca о data trebuie s3 revin la ciudSfenia involuntarS
a lui Renoir. Tinuta lui modesta nu ajungea sa ascunda aceasta
anomalie, monstruoasa pentru cei neobi?nui|i, care este geniul.
Те obifnuiefti cu tot. Те obifnuiai foarte repede fi cu Renoir.
Dar primul foe era surprinzStor. Persoana lui era tot atit de pupn
convenfionala ca fi pictura lui. Este eterna poveste a rafoiului
neascultator. lata un alt exemplu al raporturilor dintre Renoir fi
mulpme. Cam tot in aceeafi vreme, intr-o zi cind se plimba printr-un
cartier in plina construcpe, a simtit о imperioasa nevoie de-а se
izola. In jurul lui nu era nimeni. S-a hotSrit sa profite de о deschi-
zatura intre doua scinduri ca sSse ufureze. S-a descheiat fi s-a lipit
de acea descbizStura. DeodatS a simpt о prezenfa in spatele lui.
S-a intors ?i a vSzut un trecStor cu un aspect inofensiv. IndatS
ce acesta a vSzut fafa lui Renoir a scos ppete man: « Un satir !...
arestap satirul! » S-a cafarat pe о gramadd de materiale fi s-a
adresat unui grup de mame fi copii, pe care tata nu-i vSzuse
fi care se jucau de partea cealaltS pe fantierul parasit pentru
moment. Trecatorului nu i-a fost greu sS-i convinga ca acest « indi-
vid mirfav » se deda unui exhibitionism precugetat. Tata abia s-a
putut incheia la loc fi a fters-o cit a putut de repede. О ceatd de
cetafeni indignap, care «...pareau iefip din pamint», il urmSrea.
Din fericire avea picioare bune. A alergat astfel un kilometru care
nu se mai sfirfea, dar ceilalp nu-1 slabeau de loc. A zarit lanterna
unui post de polipe. A intrat inauntru fi a cerut protecpa agenplor.
Comisarul i-a fScut morala fi 1-a retinut pina cind adversarii lui,
obosip, au renunfat sa-1 linfeze fi s-au impraftiat.
Dar sa ne intoarcem la Bazille. Acest nou venit in viafa tatii
era dintr-o familie bogata, din vechea burghezie pariziana. Parinpi
lui il cunofteau pe Edouard Manet. El fusese primit de mai multe
ori de maestru in atelierul sau. « Infelegi, Manet este tot atit de
important pentru noi cum au fost Cimabue fi Giotto pentru ita-
lienii din Quattrocento. Pentru ca Renafterea e pe cale sa vina.
§i trebuie sa fim fi noi acolo. Il cunofti pe Courbet? »
Bazille fi Renoir visau sa creeze un « grup » care ar fi dus fi mai
departe cautSrile acestor maeftri. Ei intrevedeau impresionismul.
Convertirea lor la cultul naturii era pe drumul cel bun. Nu mai
ezitau sa fure muzeelor timpul pe care-1 petreceau contemplind
feeria frunzelor de toamna. Cind auzeau vorbindu-se de vreun tinar
pictor pe care «il framintau ideile noi», alergau dupa informapi.
De fiecare data erau dezamagip fi dadeau peste «literap », pictori
care ifi mai inchipuiau ca pictura e facuta ca sa spui о poveste.
« Cind vrei sa spui о poveste, iei tocul fi scrii. Sau te afezi in fa|a
unui femineu, intr-un salon, fi о povestefti!» Mi-era greu sa-i
82

smulg tatii citeva crimpeie referitoare la marea lui prietenie cu
Bazille, la visurile lor, la lucrul lor. « De ce sS vorbim despre visurile
a doi tineri exaltap ? Ceea ce conteaza la un pictor este ceea ce pune
pe pinzS. Si asta n-are nimic a face cu visurile. Este culoare de cali-
tate buna cu ulei de in ?i cu pufinS esenfS de terebentinS.» Alteori
imi spunea: «Trebuie sS hoinSre^ti ji sS visezi. Atunci cind nu
faci nimic, lucrezi cel mai mult. Inainte de-а face soba sS duduie,
trebuie sa aduni lemnele ». Incercap deci sa-1 urmSrip !... « Impor-
tant e, adSuga el, cS Bazille aveamult talent.. .?i curaj. Si trebuie
sS ai curaj, cind ai bani, ca sa nu devii un om de lume ! Descoperirea
naturii ne zapScea. » In schimb, ii pkcea sS se intindS asupra anec-
dotelor care mi se pdreau neinsemnate. Una dintre ele era vizita am-
basadorului Olandei la atelierul lui Gleyre. Fiica acestui diplomat voia
sa invefe pictura. Gleyre era foarte emofionat. Persoana lui puternica
facea mici plecSciuni $i gesturi amical respectuoase. « О elefS din
dzara lui Remprandt $i lui Rupens, ge onoare pentru atelier ! » Elevii
uitaserS, ca din intimplare, foarte vizibile linga perete, portrete ale
modelului masculin, caruia ii suprimasera in mod voit indispensabilii
scurfi. Ba chiar ii inzestraserS pe omul cel cumsecade cu avantaje
care 1-ar fi facut gelos pe Karaghioz. Si Gleyre, ro?u tot, se grSbea sa
intoarcS pinzele, indreptind vizitatorii spre biroul s2u personal, pe
care-1 credea ferit de glumele de prost gust. Biroul era de partea cea-
lalta a gradinifei. Se ajungea acolo printr-un peron care avea in fa|3
trei trepte de piatra. Un elev pozna? luase obiceiul sS punS pe ultima
treaptS unul din acele obiecte din faianfa smSlfuita imitind la per-
fecjie un excrement omenesc. Gleyre nu-i mai dsdea nici о atenfie,
multumindu-se sa-1 indepSrteze cu piciorul. Ambasadorul, nevasta-sa
$i fiicS-sa, nefiind la curent cu acest obicei, s-au opnt nedumerip
in fata acestui obiect insolit, tronind glorios pe peron ?i care рйгеа
cS vrea sS le bareze calea. « Nu dap atenfie, a spus Gleyre, о
simbla varsS. » Si a luat obiectul in mind pentru a dovedi ambasa-
doarei ca era vorba de о imitafie. Dar, in acea zi, printr-un mister
care n-avea s3 fie kmurit niciodatS, era unul adevUratl
Renoir mi-a confirmat povestea bine cunoscutS a lui Gleyre,
care, oprindu-se perplex in spatele lui ?i privind indelung la ebo?a
sa, a spus in cele din urmS: « Dinere tumneata ejdi foarde inte-
minatec, foarde dalentat, dar s-ar sice ей tumneata piedeizi bentru
a de amuza. — Evident, a raspuns tata, dac3 nu m-ar amuza, n-a?
picta ! » Acest raspuns a fost considerat, pe drept cuvint, decatre mai
mul|i autori ai lucrSrilor asupra lui Renoir ca о declarable de principii.
84
I
Bucuria pe care Renoir о simfea pictind nu-1 impiedica s3 fie un
excelent elev. El a trecut in mod strSlucit examenele de anatomie,
de perspective, de desen, de asemSnare. S-a clasat printre primii
la examenele finale. Fantin-Latour, pe atunci in culmea gloriei
fi care vizita citeodatS atelierul lui Gleyre, proclama sus fi tare
admirajia lui pentru acest elev « a cSrui virtuozitate ne duce inapoi
la Renafterea italianS». L-a invitat la el fi i s-a akturat lui Gleyre
pentru a-1 punein garda contra «cultului nemSsurat pentru culoare».
Renoir aproba, totdeauna politicos. Ca sS-i faca plScere lui Gleyre,
« un director de pension dar un om cumsecade », i-a pictat un nud
dupa toate regulile, «un nud de acadea fijnind dintr-un bitum
negru ca noaptea, о lumina slaba invSluindu-i umdrul fi cu expresia
chinuita care insojefte crampele de stomac». Gleyre a fost mai
intii inmarmurit, apoi focat. Elevul lui dovedea ca ftie sa
picteze «dramatic» fi totufi continue sS reprezinte oamenii
«afa cum sint in fiecare zi de viafS». «Tumneata izi badzi
joe de lume ! »
Bazille a adus la atelier un tinar pictor tot atit de hotSrit ca fi el
« sa dea foe pompierilor ». Era Sisley. Tatal s2u era un comerciant
englez care se insurase cu о franfuzoaicS fi se stabilise la Paris.
Dupa fiecare ?edin|3, cei trei prieteni se duceau sa bea о bere
la Closerie fi se Msau prada discufiilor. Renoir era cel mai tinar,
Sisley fi Bazille erau cu doi ani mai in virstS decit el. In sfirfit, a sosit
Monet ca sa intSreasca cohorta. Virsta lui il plasa intre tata fi ceilalfi.
DatoritS indrSznelii a ajuns curind feful grupului. Frank Lamy
?i alfi cifiva elevi ale cSror nume n-au ajuns pina la mine au venit
s3 ingroafe rindurile tinerilor «intransigent ». Pissarro n-a lucrat
niciodala la atelierul lui Gleyre. Bazille 1-a intilnit la Manet fi
1-a adus la reuniunile de la Closerie. Mof Gleyre sim|ea c3 sub
birnele fcolii batea vintul revoltei. A surprins-o pe tinSra engle-
zoaicS cu pistrui aplicind о tufa de vermilion pur pe sfircurile
sinilor « figurii» sale; Gleyre a rofit. « E intecent! » Copila i-a
r3spuns: «Eu sint pentru amorul liber fi domnul Courbet!»
Pissarro fi Monet erau cei mai fanatici. Ei au fost primii care au
proscris cu totul studiul maeftrilor, inv3{ind numai de la naturS I
Corot, Manet, Courbet fi fcoala de la Fontainebleau lucrau numai
dupS natura. Dar ei transpuneau, urmind prin aceasta invafStura
batrinilor. « Intransigent! » aspirau sa fixeze pe pinza percep|iile
lor directe, fara nici о transpunere. Ei considerau orice explicate
picturala ca о abdicate. Renoir ii urma, dar cu unele restricti.
86
El nu putea sS uite femeile lui Fragonard. Voia s2 $tie daca Frago-
nard, in portretele sale, pictase « ceea ce vedea el», sau aplicase refe-
tele mo^tenite de la predecesorii sai. Dar curentul era irezistibil.
$i, dup3 о scurta perioada de ezitare, «dopul»se scufunda cu entu-
ziasm in acea baie de impresii naturale care constituia crezul noii
picturi. Chiar inainte de a parasi $coala, Renoir se gasea fa{5 in fafS
cu dilema intregii sale existence. Datele celor doua propuneri
contrare aveau sa evolueze dar erau totuji acolo, impiedicindu-1
sa mai doarma. In timpul atelierului lui Gleyre, era vorba sa aleagS
intre befia percepfiei directe $i extazul auster al invafSturii mae?-
trilor. Foarte repede, dilema avea sa devina mai tehnica ?i s2 se
situeze intre lucrul dupa nature cu toate neorinduielile, capcanele
luminii soarelui $i lucrul in atelier, cu precizia rece a unei lumini
disciplinate. Adevarata problema, aceea care poate fi considerate
tema centrala a povejtii vietii sale, problema subiectivismului
impotriva obiectivismului, Renoir va refuza intotdeauna sa ?i-o
puna. Poate ca reflecfiile ?i amintirile adunate in aceasta carte il
vor ajuta pe cititor sa dea in locul lui un raspuns problemei.
Totul il indemna sa-i urmeze pe «intransigent!», dragostea lui
pentru viaja, nevoia de a se bucura de toate percepfiile simfurilor
sale, ve?nic treze, ?i talentul tovara^ilor sai. Scoala oficiala, imitarea
imitSrii maejtrilor, era moarta. Renoir ?i tovarajii sai erau foarte vii.
Lor avea sa le revinS sarcina sa reinsuflefeasca pictura franceza.
Reuniunile «intransigenfilor» erau pasionate. Ei ardeau de
dorinta de-а comunica publicului descoperirea adevarului. Ideile
fi^neau, se incrucijau, declarafiile curgeau. Unui dintre ei a propus
foarte serios sS se arda Luvrul. Tata a sugerat sa fie pSstrat pentru
a se adSposti copiii in zilele ploioase. Convingerile lor nu-i impie-
dicau pe Monet, Sisley, Bazille $i Renoir sa fie foarte sirguincioji
la cursurile lui mo? Gleyre. Cultul naturii nu este incompatibil
cu studiul desenului. Monet il « epata » pebietul om. Epata de altfel
pe toata lumea, nu numai prin virtuozitatea, ci $i prin manierele sale.
La aparifia lui in atelier, elevii gelo$i pe superba lui aparenfS 1-au
poreclit« dandy »-ul. Chiar tata, atit de modest ca {inuta, era incintat
de somptuoasa eleganfa a noului sau prieten. « N-avea un ban dar
purta camaji cu manjete de dantela.» A inceput prin a refuza
taburetul care i-a fost dat la intrarea sa,«... bun ca sa mulgi vacile !»
In general, elevii pictau in picioare, dar aveau dreptul la un taburet.
Pina atunci nimeninuavusesedegind sa discute despre aceste tabu-
rete. Bravul Gleyre, ca sa faca recomandSri elevilor, obi^nuia sa se urce
87
pe prelungirea micii estrade pe care poza modelul. Tntr-o zi, 1-a
g3sit pe Monet instalat pe locul lui. « Am nevoie s3 m3 apropii
ca sa prind grenul pielii. » In afara prietenilor din « grup », Monet
ii considera pe ceilalfi elevi ca pe о mas3 anonimS. « BScani. » Unei
eleve, destul de drSgufS, dar vulgarS, care ii f3cea avansuri, i-a spus:
« Iart3-m3, dar eu nu m3 culc decit cu ducese.. .sau cu servitoare.
Media dintre aceste dou3 categorii imi face grea|3. Idealul ar fi
servitoarea unei ducese ». Pissarro era foarte diferit. Era cu zece ani
mai in virsta decit Renoir. NSscut in Antile, se exprima incet, cu
un accent ufor cintat. Jinuta lui era neglijentS, dar cuvintele fi le
alegea cu grij3. El avea sa devinS teoreticianul noii fcoli.
Renoir a fost nevoit s3 p3r3seasc3 atelierul lui Gleyre fi s3 se
intoarcS la lucrSrile lui de decorate. Nu mai avea un ban. Dar
numai pentru asta, nu p3r3sea « marea picturS » fi rSminea un mem-
bru fidel ?i activ al grupului. Familia era dezolatS v3zindu-l luind
о direcfie atit de riscantS. « E un artist, dar are s3 moar3 de foame»,
spunea bunicul. Chiar Liza il sfStuia s3 fie prudent f i s3 fac3 portrete.
« Chiar asta f i fSceam. Numai c3 modelele mele erau prieteni f i c3 por-
tretele erau gratuite.» S-a ivit un ap3r3tor chiar in sinul familiei —
Edmond, fratele cel mai mic. Nu renunfase la visul lui de a deveni
scriitor. De fapt fi era. La optsprezece ani, colabora la ziare. El a
scris primul articol despre fratele s3u, descriind reuniunile de
la Closerie fi anunfind о nou3 mifcare printre unii tineri
pictori.
Tnainte de a parSsi acest capitol din viafa lui Renoir, s3 mi se
permits s3 dau citeva extrase din cintecele pe care elevii lui Gleyre
le lansau pe stradS pentru a afirma calitatea lor de artifti.
La peinture a I’huile
C'est plus difficile
Mais c'est bien plus beau
Que la peinture a I’eau.
(Pictura in uleil E mult mai grea/ Dar mai frumoasa e/ Ca pictura cu apa.)
Sau pe aria cintecului: Prends ton fusil, Gregoire (la-fi pu$ca
ta, Grigore).
Prends ton pinceau Gerome
N’rate pas le train pour Rome
88
N’oublie pas I’jaune de chrome
Ces messieurs sont partis
A la chasse au grand prix.
(la-fi pensula ta Ger6me/ Sa nu pierzi trenul de Rom’I Sa пи-fi uiji gal-
benul de cram/ Domnii-aceftia au plecat/ Dupa premiul cel mare la vinat.)
Ger6me1 avea vreo patruzeci de ani 51 mergea glorios pe urmele
« pompierilor » $i tocmai primise marele premiu al Romei. Georges
Riviere i-a adus aminte lui Renoir de fafa cu mine aceste naivitafi.
Tata a ridicat din umeri: «Asta nu i-ar face rau nici unei
mu?te!»
Cind Renoir a pdrdsit decorapa de tot, s-a dus sa locuiascd la
Monet. Executarea portretelor unor mici negustori pe care Monet
avea dexteritatea sa-i descopere le dddea posibilitatea sa trdiasca.
Pentru un portret li se platea cincizeci de franci. Li se intimpla
sa treaca luni fard sd fi primit vreo comanda. Asta nu-1 impiedica
pe Monet sd poarte tot cdmdjile lui cu dantela p sd fie clientul celui
mai bun croitor din Paris. Nu-i pldtea nicicind, rdspunzind la
facturi cu marepa condescendenta a lui Don Juan primindu-1 pe
domnul Dimancbe. « Domnule, dacd mai insistap imi voi retrage
clientela. » Si croitorul nu mai insista, plin de mindria de-а fi cro-
itorul unui domn cu asemenea maniere. « Se nascuse mare senior ! »
Top banii celor doi prieteni erau ingbipp de chiria atelierului,
de salariul modelului ?i cdrbunii pentru soba. Pentru brand,
procedau in felul urmator: funded fata care poza goald avea nevoie
de sobd, puteau s-o intrebuinfeze $i ca sd-p gdteased mincarea, care
era de-о simplitate spartand. Unui din clientii portretelor era bacan
$i-i pldtea in naturd. Un sac de fasole pnea cam о lund. О datd ce
se golea sacul, ca sd varieze, treceau lalinte. Si-a?a mai departe,
mdrginindu-se la legume, care fierbeau singure ji nu trebuiau
supravegbeate. L-am intrebat pe tata dacd nu era greu de digerat
1 Jean-Leon Gerome (1824— 1904), pictor francez. Profund impresionat
de ciktoriile ficute in Egipt Orient, a incercat sS redea atmosfera,
plinS de pitoresc ;i de culoare, a locurilor vdzute. De?i bun desenator,
intreaga sa opera pjstrcazj о anumitd viziune fotograficS, lipsitS de poezie,
de un realism mediocru. Membru al Institutului, a fost timp de 40 de
ani profesor la Ecole des Beaux-Arts; nu i-a infeles pe novatori, le-a
fost ostil ?i i-a considerat pe impresioni^ti ca bind « dezonoarea artei
franceze ».
89
fasolea la toate mesele. « NiciodatS in viafa mea n-am fost mai
fericit. Trebuie sa spun c3 din cind in cind Monet facea rost de-o
invitafie la cinS fi ne ghiftuiam cu curcan impanat cu trufe, stropit
cu chambertin. »
Din acea vreme au ramas citeva opere, scSpate prin minune de
mutSrile, distrugerile autorului, uitarile prin poduri fi alte cauze
de disparifie. Renoir a pictat atit de mult, incit opera sa rezista
cataclismelor naturale cit fi celor umane. Daca privim cu atenfie
aceste opere salvate: portretul bunicii, acela al bunicului, al domni-
foarei Lacaux, femeia adormitS, Diana la vinatoare, infelegem c3
francezii de acum о sutB de ani lasasera pentru mai tirziu criticile
lor insultatoare. E о pictura buna, urmind buna tradifie franceza.
MS mir numai ca n-au ghicit acel ceva care este la drept vorbind
semnul geniului. Cum de n-au fost izbifi de seninatatea modelelor,
care le inrudefte cu modelele lui Corot, sau cu acelea ale lui
Rafael I
Un critic, mi-a spus tata, a crezut ca discerne in Diana la vina-
toare ceva din acea descoperire a naturii care avea sa-i faca sS urle
pe parizieni zece ani mai tirziu. A vorbit despre justefea tonurilor
fi a intrebuinfat chiar expresia «dragoste pentru carnafie». Asta
1-a flatat grozav pe tinarul Renoir. « Ma credeam Courbet. » Renoir,
persoana in virsta care imi spunea povestea, vedea lucrurile altfel.
« Am oroare de cuvintul ,,carnafie“, care a devenit pretenfios. De ce
nu carne, daca tot sintem la asta. Mie imi place pielea, pielea unei
tinere, trandafirie fi facindu-te sS banuiefti о fericita circulate a
singelui. Imi place mai ales seninStatea.» El revenea mereu la
« acea facultate pe care о au femeile de a tr3i numai in prezent.
Vorbesc despre femeile care fac gospodarie, care lucreaza. Celor
trindave le umbla prea multe idei prin cap. Devin intelectuale,
ifi pierd simful eternitSfii fi nu mai sint bune de pictat». Apoi
insista: « ... fi miinile lor devin stupide, inutile, ca acel faimos
apendice, pe care chirurgii moderni au mania sa ni-1 scoatS !»
Tn 1863, Renoir a prezentat la Salon о Esmeralda dansind. Tabloul
a fost acceptat fi acest eveniment considerabil a fost primit ca un
triumf de toata familia. Edmond Renoir a scris chiar un articol
despre asta, ale cSrui urme au disparut cu desSvirfire. Renoir era
neincrezStor. « E foarte frumos sS fii primit la Salon. Dar am fost
primit in urma unei neinfelegeri. Ghiceam de pe atunci ca oficialii
se vor intoarce contra noastra. In acel moment, mai aveam inca
indoieli.»
90
Tnainte de rSzboiul din 1870, se situeazS cuno^tinfa cu Arsene
Houssaye 1 ?i cu Theophile Gautier, care 1-a ajutat pe tata s3 « pla-
seze » citeva peisaje ?i s2 faca primele vizite familiei Charpentier,
dovada portretul doamnei Charpentier-mama, pictat in 1869.
Prezentarea la marele editor a fost facutS prin intermediul lui
Theophile Gautier. In fine, a avut loc intilnirea cu Cezanne. « Din
primul moment, inainte chiar sS-i fi vazut pictura, infelesesem ca
era genial. » Prietenia dintre cei doi bSrbap avea sa fina toata viafa.
Ea se prelungejte ?i la descendenfi. Paul Cezanne fiul a fost pentru
mine mai mult decit un prieten; nici nu mi-ar fi trecut prin minte
s3-l socotesc altfel decit ca pe un frate. A murit dupa ce a trecut
prin ocupafia nazistS. Si astazi inca, familiile noastre nu sint decit
о singura familie, cu certurile $i afecpunile care nu au loc decit
in cadrul ingust al limitelor unei anume intimitafi. Cita diferenja,
totu?i, intre cei doi bSrbafi 1 Cezanne nu avea decit doi ani mai mult
ca Renoir, dar parea mult mai in virsta. « SemSna cu un arici !»
Mijcarile lui pareau limitate de о carcasa exterioara invizibila;
vocea de asemenea. Cuvintele ie^eau prudent din gura lui, marcate
de un accent din Aix, neverosimil, un accent care nu se potrivea
de loc cu manierele controlate, exagerat de politicoase, ale tinarului
provincial. Citeodata acest control scirfiia. Atunci pronunfa cele
doua injurSturi preferate: « castrat» ?i « drace ». Preocuparea con-
stants a lui Cezanne era « s2 nu lase pe nimeni sa puna stapinire pe
viafa lui». Era neincrezStor. Renoir era tocmai contrariul sau. Nu
ей ar fi fost un « nerod ». Era departe de a crede in bunSvoinfa univer-
sal. Dar el socotea ей pentru neincredere ai nevoie de timp. « Mai
mare daraua decit ocaua ! Се-mi puteau lua. N-aveam nimic.»
Mi-a spus chiar, de mai multe ori, ей trebuie sa ?tii sa-i laji pe ceilalfi
sS te fure. « Daca nu te aperi, ii dezarmezi. Si ei devin amabili.
Oamenii adorfi s2 fie amabili. Numai ca trebuie sa le dai
ocazia.»
Cezanne n-a fost nicicind un membru foarte activ al grupului
de prieteni care se lega din ce in ce mai strins in jurul lui Monet
?i Pissarro. « Era un solitar !» Dar le impfirtS^ea ideile ?i speranfele.
El credea in «judecata poporului». Totul era sfi obfii sa fii expus,
s3 forjezi u^ile «Salonului Domnului Bouguereau», ?i atunci
1 Xrsene, Housset numit Houssaye (1815 —1896), scriitor francez; a publicat
?i lucrSri de istoria artei, printre care: Istoria picturii flamande si olandeze,
Salonul din 1844, Leonardo da P'inci.
91
meritul tinerei picturi avea sS fijneascS de la sine. Napoleon al 11 I-lea,
«care la urma urmei eraun ticSlos cumsecade», cum spunea Cezan-
ne, a dispus infiinfarea unui Salon al refuzafilor. Acest Salon n-a
corespuns speranfelor novatorilor. Publicul nu s-a interesat de el
$i jurnalele l-au pomenit ca pe-o initiative amuzantS a maiestSfii
sale impSratului. Cezanne sosind la Paris contase mult pe prietenul
s3u Zola, pentru a-1 ajuta sS «se impunS ». Cei doi concetSfeni din
Aix fuseser2 impreune la colegiu. Intin^i impreune pe iarbe, sub
pinii inalfi din Tholonet, visasere Parisul; impreune schifasere
primele lor peisaje ?i rinduisere intiile lor rime. Zola era primit in
familia Charpentier. Cezanne, prea selbatic pentru a frecventa
societatea, prefera tovere^ia pictorilor ?i mai ales singuretatea
atelierului siu. « Pictez naturi moarte. Mi-e frice de femeile model.
Ticeloasele sint aici numai ca se pindeasce un moment de slebiciune.
Trebuie se stai tot timpul in defensive ?i ip scape motivul! » Spera
ce prietenul din tinereje «va vorbi pentru el». Dar Zola socotea
ce protejatul lui nu era «ince copt». Era pe de-а intregul de partea
picturii oficiale, aceea care spune ceva. Cind Cezanne ii vorbea
despre preocuperile lui de « a gisi volumele », el incerca se-i demon-
streze dejerteciunea unei asemenea ceuteri. «Ejti talentat. Dace
ai vrea numai se ai grije de expresie. Personajele tale nu exprime
nimic ! » Intr-o zi, Cezanne s-a superat. « Dar fundul meu exprime
oare ceva? » N-a fost о cearte ci о recire de care Zola a fost incintat,
ceci ii era cam ru?ine de prietenul seu. Pictura lui era pictura unui
nebun ?i accentul il fecea insuportabil. Cezanne, lipsit de protecpa
lui Zola, pierduse incetui cu incetui speranfa de a-i putea interesa
pe amatori. Continue se picteze contind pe « posteritatea care nu
poate se se injele ». Intr-o zi, a sosit strelucind de bucurie in atelierul
pe care Renoir il imperjea cu Monet. « Am un amator! » Il gesise
in rue de La Rochefoucauld. Cezanne se intorcea pe jos de la gara
Saint-Lazare, dupe ce fusese « la motiv » la Saint-Nom-la-Breteche,
?i ducea sub braf peisajul. Un tiner il oprise ?i ii ceruse se vade
tabloul. Cezanne sprijinise pinza de pereteleunei case, in umbre,
pentru a evita reflexele. Necunoscutul se extaziase, mai ales in fafa
verdelui copacilor: « Se simte гёсоагеа lor! » Cezanne spusese
repede: « Dace ve plac copacii mei, luap-i. — Nu pot se-i pletesc.»
Cezanne insistase ?i amatorul piecase cu pinza sub braf, ksindu-l
pe pictor tot atit de fericit ca ?i el. Era un muzicant numit Cabaner.
Cinta la pian in cafenele ?i n-avea para chioare. Mania de a-?i executa
propriile sale opere fecea se fie dat afare de fiecare date. Tata il
92
gSsea foarte talentat. « Necazul lui era ей apSruse cu cincizeci de
ani prea devreme.» Si Rivifcre mi-a vorbit despre el ca despre о
fiinfa foarte talentatS, «in mod prematur abstract». Intr-o vreme
cind toatS lumea se extazia pentru Meyerbeer, el nu recuno$tea
decit doi compozitori: Bach ?i pe sine insuji. Privind aspectul lui
exterior, tata spunea: « Putea fi luat drept un notar de provincie ».
Rivifere, dimpotrivS, mi 1-a descris ca pe un boem extravagant in
obiceiuri ?i finutS. Trebuie sS spun ей insuji Rivifere era mai« notar »
decit e normal. Мй intind asupra lui Cabaner pentru ей numele lui
revenea adesea in povestirile lui Renoir. Curind n-a mai p3r3sit
grupul tinerilor pictori. latfi citeva cuvinte pe care le-a spus lui
Charles Cros, poetul inventator, care il intreba, ca sS-l incurce, dacfi
era posibil зй exprimi йсегеа in muziefi: « Mie mi-ar fi ujor, dar
pentru asta mi-ar trebui concursul a trei orchestre militare!» Tot
el spunea: « Tattl meu a fost un tip in genul lui Napoleon, dar mai
pufin timpit». Mai tirziu, in timpul asediului din Paris, se plimba
о datfi cu pictorul Goeneutte1 de-а lungul intfiriturilor care se indlfau
in locul actualului bulevard Exelmans. Citeva obuze au cdzut la
vreo sutfi de metri de cei doi hoinari. «Се-i asta? a intrebat Cabaner.
— Obuze, a raspuns Goeneutte. — Cine le trimite oare? — Prusacii I
Cine vrei зй le trimitS? >> Si Cabaner a dat acest rdspuns admirabil,
insofit de un gest vag: «Stiu ji eu? alte popoare!»
Bazille, care nu rupsese complet relafiile cu lumea mondenfi,
aducea din cind in cind pe unui dintre prietenii sSi la reuniunile
pictorilor de la cafenea. Era tindrul print Bibescu. Parinfii sSi erau
intimii imparatului $i ai impdrdtesei. Noul venit a manifestat о
anumitS simpatie pentru Renoir. A cumpdrat ni?te pinze ?i 1-a
facut зй vindй altele ?i mai ales « ne-a scos pufin la lumina. Vine
un moment cind trebuie эй te mai cioplejti pupn ». Tata nu credea
in pictorul om de lume, care la ora ?ase dupfi-masfi iji schimba
haina de catifea cu finuta de зеагй, care freeventeaza lojile dansa-
toarelor, face curte duceselor, dimineafa se рНтЬй сй1аге in Bois
de Boulogne sau face зептй la Gastyne Reynette. « Picteazfi intre
doua dueluri, cind are timp. » El nu credea nici in pictorul ursuz,
a carui hainfi de catifea in dungi este un repro? la adresa finutei
de зеагй ?i al ейгш accent voit {йгйпезс иг!й sus ?i tare ^йШгПе
lui cu « farina ». Тпсй о expresie de care Renoir fugea ca de ciuml
«Asta тй face зй тй gindesc la Millet!» Бй nu se considere
1 Pictor ?i gravor (1854—1894), prieten 51 model al lui Renoir. (N.A.)
93
aceste infepSturi la adresa « unui badaran in mod voit» drept о
aluzie la Cezanne. GrosoUnia acestuia avea totala aprobare a tatii:
«El, cel pufin, nu se preface fi manierele sale exprimS intreaga
finefe a sudului! »
Dar Renoir i-a fost recunoscStor lui Bibescu de a-1 fi dus sa vadS
« umeri goi», cum i-a fost fi lui Cezanne pentru cS i-a destSinuit
severitatea gindirii mediteraneene, lui Monet pentru befia generoasa
a nordicilor, lui Pissarro pentru transpunerea in teorie a propriilor
sale cSutari. Fiecare dintre prietenii sSi contribuia la imbogSfirea
unei comori comune de care Renoir, poate mai pStrunzator decit
ceilalji, profita in mod sigur mai mult decit ceilalfi. El ftia sa se lase
influenfat, raminind totufi el insufi. Darul lui Sisley era blindefea.
« Era о fiinfa delicioasa. » Indeosebi femeile erau mifcate de sincera
lui dorinja de-а le descoperi drumuri farS spini. Drumul lui Sisley
avea sa ajunga un calvar. BunStatea lui avea sS-i joace feste. 0
privire de recunoftinfS, о stringere de mind il tulburau. «Nu era
in stare s3 reziste unei fuste. Mergeam pe stradd, vorbeam despre
ploaie ji vreme buna. DeodatS, Sisley disparea. Il descopeream
facind pe amorezul. » Sa zicem cS alegea bine. Tata ifi amintea de
servitoarea unui han din imprejurimile Parisului, la marginea unei
paduri. « О fata superb^; eu о pictam, poza ca un inger. Sisley nu
se multumea s-o picteze. Ea era nebunS dup3 el. Nu mai stiu cum
s-a terminat povestea. Eu m-am inters la Paris inaintea lui. Treceam
printr-o criza.» Stim despre ce criza vorbea Renoir. Ea avea sa-1
duca la indrSzneala expozifiei din 1874, la insultele criticilor fi ale
publicului fi la afirmarea geniului sSu.
Exista la muzeul din Colonia un portret al sotilor Sisley facut
de Renoir, care i|i sugereaza о idee despre fermecatoarea atitudine
a lui Sisley nu numai fafa de sofia lui, ci fa|3 de toate femeile. Nu
numai expresia fefei, ci fi intregul trup al doamnei Sisley spune
mai mult decit explicable mele despre increderea fericita care
raspundea atenfiilor acestui barbat galant. Doamna Sisley era un
model care pozase atit pentru tata cit fi pentru viitorul ei so}.
Tata о respecta mult. « О mare delicatete, foarte bine crescuta.
Poza pentru ca familia ei se ruinase nu mai ftiu cu ce. » S-a imbol-
navit de-о boala care nu iarta. Sisley i-a fost foarte devotat, inmul-
findu-fi atentiile, petrecindu-fi zilele linga fotoliul in care ea incerca
sa se odihneasca. « Si banii se duceau ! » A murit, dupS о suferinfa
groaznica, de cancer la limba. « Frumosul ei chip era schimonosit
de tot. Nu trebuie mult pentru asta I... »
94
Unele reflectii nuanfate de admirape fi melancolie ma fac sa
presupun cS intre tata fi Judith Gautier, fiica scriitorului, se intimplase
ceva. Mi-o descria cu entuziasm pe aceasta « amazoand », alura ei,
vocea, felul de-а se imbraca fi de a-fi mobila casa. « М3 primea
intr-o camera in stil arab, a carei podea era acoperita cu piei de
leu. Si ftia sa nu fie ridicola in acest decor. Era regina din Saba... ! »
Admitea, cu melancolie, ca о femeie prea strSlucitoare nu-i facuta
pentru un pictor. «Meseria noastra e facuta din rabdare, din
respectarea anumitor reguli, asta nu se potrivefte cu marile izbucniri
ale romantismului. Din cite ftiu de la Renoir, ghicesc neinfelegerea,
ar trebui sa spun prapastia: din partea lui, admirapa nemSrginita
pentru autenticitatea acestei adevarate fiice a tatalui ei. Din partea
Judithei, descoperirea geniului, un geniu cu atit mai pasionant cu
cit era bine ascuns sub aparenje neinsemnate. Dar Renoir, infeleptul,
a priceput ca о asemenea femeie trebuie sS fie « urmata », ca e nascutS
ca sa domine. El insufi nu voia sa domine; avea chiar oroare de
asta. Dar ftia bine ca singura lui fansd de-а ajunge la un fel inca
nedefinit, dar spre care il ducea intreaga sa fiinfa, era aceea de-a
nu fi dominat.
In 1866, Renoir a pictat Cabaretul matu$ii Anthony la Mariotte.
Atita mi-a vorbit despre acel sat fi despre federile lui acolo cu
Sisley, Bazille, Monet, Frank fi citeodata Pissarro incit, dupS
moartea lui, am cumparat acolo о casa. Paul Cezanne fiul a venit
dupa mine fi s-a instalat intr-o proprietate care ii aparpnuse lui
Jean Nicot, cel care raspindise tutunul in Franfa, la sfirfitul seco-
lului al XVI-lea. Plimbarile noastre in padurile fi poienile unde
intransigenpi ifi incepusera cariera mi-au ingaduit sS pot situa
cu precizie unui din decorurile importante ale nafterii impresionis-
mului.
II
Theodore rousseau, millet, diaz, daubigny,
Corot lucrasera mult in jurul padurii Fontainebleau. Millet locuia
tot anul la Barbizon, la marginea de nord a pddurii, acolo unde
incepe ?esul cultivat in mijlocul cdruia i?i plasa acei fdrani senti-
mentali care-1 agasau pe Renoir. «Лп^е/ц51-и1 pledase mai mult
impotriva religiei decit toate discursurile comunarzilor», ?i se
contrazicea imediat: «Sint un prost, uit cd oamenii adora cdrfile
postale. Legenda auritd le-ar inspira fried!»
$i Diaz pictase la Barbizon, ?i fdra indoiald in apropiere de acest
sat, care incepuse a fi freeventat de parizieni, avusese loc incidentul
relatat mai inainte ?i care-1 scosese pe Renoir in fafa lui. Monet
?i tata, care explorau regiunea in cdutarea « motivelor », fusesera
insdreinafi de catre ceilalfi ?i cu misiunea de-а descoperi о « crijma »
pldcuta, cu citeva camere. Sisley addugase: « Nu uitafi sa privifi
servitoarea 1» Cei doi avangardi^ti au hotdrit sd pdrdseasca Barbi-
zonul « unde te izbeai la fiecare coif de stradd de luerdrile lui Millet».
Locuitorii mindri de marele lor om luau infafi^area personajelor
din tabiounle sale «ca pariziencele in vacanfa in Bretania, care
se cred obligate sa se gateased cu о bonetd de danteld, pentru a
avea culoare locald ». Tncd о du^mand intima a tatdlui meu aceasta
faimoasd culoare locald «inventatd totdeauna de cei strdini de loc ».
El voia ca tofi oamenii sd pard ceea ce sint ?i critica fata din Douar-
nenez care, numai ce coborise in gara Montparnasse, cd se ?i
deghizase in parizianca. Nunfile fardnesti, care se fdeeau adesea
incd in costumele regiunii inainte de rdzboiul din 1870, il umpleau
de bucurie. Scripcile viorijtilor din sat il emofionau nespus de
mult. Dar el voia sd fie autentic. Teama lui de deghizare se intindea
1 Cunoscuta pinzi a lui Francois Millet reprezentind fdrani rugin-
du-se pe cimp la auzul clopotului de vecernie.
96
5i la arhitectura. Conacele normande ?i vilele italiene^ti din impreju-
rimile Parisului, departe de Normandia Italia, il suparau. Eu
obiectam ca Versailles-ul, cu care era de acord, e о i mi tape de
palat italian. Fara ezitare, mi-a adus scuza acestei abateri de la
tradipa geografica ?i a tuturor abaterilor de acela^i gen de la Luvru
la Potsdam. Asta din cauzS c2 timp de secole toate perfecponSrile
ne-au venit din Italia. Italienii au inventat tavanele, parchetele,
incuietorile, drugii de la ferestre, ferestrele cu geamuri, scaunele,
furculifele, mdtasurile care le imita pe cele chineze^ti, muselina
la fel ca aceea din Mossul, muzica, teatrul, opera, toate formele
posibile de viafa in societate. Era normal ca Ludovic al XlV-lea
cind si-a construit castelul sa se ia dup2 moda |arii celei mai avan-
sate din punct de vedere tehnic. Grav e cind arhitectul unei fSri
avansate din punct de vedere tehnic, pastrind avantajul aceste’
tehnici, se-apuca sa copieze aparenfa exterioarS a stilurilor nu
atit de evoluate. Stilurile bazindu-se la inceput pe utilitate, orna-
mentele nefiind mai intii decit fericita prezentare a accesoriilor
indispensabile, arhitectul in cauza e prizonierul accesoriilor care-au
devenit urite din cauza inutilitSpi lor. De altfel, Renoir iubea
Versailles-ul cu rezerve. «Nu e Partenonul.» Pentru el, marea
arhitectura franceza inseamna catedralele de la Chartres, Vezelay,
mai ales Maison des Hommes1 din Caen $i biserica din Toumus.
« Cladiri care sint universale, raminind in acela^i timp franceze.»
Nu mai e nevoie sS adaug ca aceste divagapi arhitecturale erau о
nimerita ocazie de a-1 pironi la stilpul infamiei pe Viollet-le-Duc,
mai periculos decit Victor Hugo. « Jgheaburile pe care le-a refScut
sint de-un sentimentalism care behSie ! »
Sfirsitul viepi lui Renoir a coincis cu inflorirea stilului « hotelier».
Ii venea greu sa ma creada, cind ii descriam acest triumf al deghizarii.
Albert Andre2, fratele meu Claude ?i eu 1-am dus intr-unul
din acele temple ale gastronomiei, «inca un cuvint care nu-mi iese
din gura». Ridea ironic in fafa naivitapi decorului, a birnelor
false de pe tavan, scobite in dosul scindurilor subpri de
placate, perepi, impodobip cu grinzi false, cu tencuiala falsS,
cu crapaturi false, lasind pe alocuri sa se vada cSramizi false.
Chelarul 1-a facut sa fie in culmea bucuriei. Bluza lui albastra
1 Abbaye aux Hommes (sau Abbaye Saint-Etienne) avind nava din
secolul XI iar transeptul, corul ?i turnul din secolul XIII.
2 Pictor (1869— 1954), cel mai zelos dintre prietenii tineri ai lui
Renoir. (N.A.)
97
de adevarat podgorean ?i boneta de bumbac erau о capodopera.
Ne-a cSpStuit cu un Vosne-Romanee care ne-a costat о avere.
Renoir ar fi preferat un simplu vin alb. Dar renunfarea la haina
de seara nu ?tirbise de loc autoritatea personajului ?i am fost
ferici|i ca am scapat a?a de ieftin.
Aceasta iejire m-a adus din nou la Barbizon. Monet mi-a poves-
tit despre un prinz pe care 1-a luat cu tata in acest sat. Aparenjele
il fSceau s2 parS un loc modest, dar о tSbli|a nou-noufa ii proclama
funcfia cu superbe litere rojii: Restaurantul artijtilor. «Ar fi
trebuit sa ne ferim. Cuvintul artist ascunde totdeauna ceva dubios ! »
I-a primit о femeie batrina. «Sint singura. Copiii s-au dus la
Melun. » Calea ferata intre Melun ji Barbizon exista ?i a$a se
explica afluenfa turijtilor in aceasta parte a padurii. « Putefi sa
ne facefi о omleta? » a intrebat Monet. Batrina a inceput sa cotro-
baiasca prin bucStarie. Umbla tare greu ?i nu mai termina. In
sfir^it a descoperit citeva oua. « Nu-s sigura ca-s cele bune. Copiii
pastreaza unele pentru cloaca. » A deschis un dulap in perete jegos
unde erau trintite claie peste gramadS pahare nespSlate, rufe mur-
iate, borcane cu dulceafa incepute ?i a scos un rest de slaninS.
Cei doi pictori, dupa ce au aruncat о privire ingrijoratS la bucata
de slanina a cSrei culoare parea bizara, au ajutat-o sa aprindS focul.
CSpStind incredere, batrina a inceput sa povesteasca despre nenoro-
cirile ei. LepSdase nenumarafi copii ?i unii se nascuserS morfi.
Si fiica-sa avusese aceleaji accidente. Pentru asta se dusese la Melun,
sa-1 consulte pe medicul de la spital. Tncetul cu incetui, Monet
$i Renoir au fost cople^ifi de tristefe. Batrina a trebuit sS se a?eze
?i ei fi-au terminat omleta singuri. Si povestea continua sS ingra-
mSdeascS nenorocire peste nenorocire moarle peste moarte.
In timp ce atacau omleta, batrina a trecut la cei vii: о fetifa mutS,
о nepoata cretina, un baiefel victimd a unui accident de cale
feratS. Ouale nu erau proaspete ?i slanina mai tare ca о bucata de
talpa. Monet ?i Renoir erau cit pe ce sa-?i dea farfuria la о parte,
dar cite un nou dezastru ii impiedica de fiece data. I?i spuneau,
din priviri, ca era imposibil sS mai adauge ?i aceasta jignire la un
asemenea morman de nenorociri. Au mincat eroic intreaga omletS
cu slanina, au platit, ?i-au luat in spate uneltele de pictori $i s-au
dus la Mariotte. Pictorii din vremea aceea aveau stomacuri solide
?i picioare bune. NumSrul de kilometri strSbatufi pe jos de Renoir
?i prietenii sSi este neverosimil. Adesea tata mergea pe jos de la
Paris la Fontainebleau. Sint ^aizeci de kilometri, totu^i. Ii fScea
98
in douS zile, oprindu-se sa doarma intr-un han la Essonnes.
Monet ?i Renoir au gSsit la Mariotte, la doamna Mallet, un
talent culinar care avea sa-i faca sa uite prinzul sarmanei batrine.
Au gasit ?i paturi bune, motive « cu toptanul ?i la indenting » $i
о servitoare a carei prospefime avea sS incinte ochii prietenului
lor Sisley. Acesta ii ajunse din urma foarte curind, insofit de Pis-
sarro. Bazille ii urma. Chiar Cezanne, salbaticul, a venit ?i el s2
picteze «aceste poteci de padure unde nu lipseau decit zinele».
11 interesa grozav povestea lui «Sylvain Collinet», veteran din
marea armata care, neputindu-se consola de infringerea impSratu-
lui, se retrasese la Fontainebleau pe timpul Restaurafiei. Incetui
cu incetui, a trecut de la cultul lui Napoleon la cultul pSdurii;
visari in la cour des adieux1 cu lungi plimbSri in aceasta pSdure
cunoscutS atunci numai de braconieri. El $i cu cifiva tovara?i
facusera potecile pe care mai umblam inca ?i botezasera locurile
din padure cu aceste nume romantice care il incintau pe Cezanne:
Valea ladului, Grota lui Kosciuszko, Masa Regelui, Balta Zinelor.
Tot la Mariotte situez un alt cabaret, acela al matu$ii Anthony.
Georges Riviere, care venea adesea la ginerele s3u Paul Cezanne
fiul, era convins de exactitatea acestei atribuiri, dar nu putea afirma
nimic, deoarece il cunoscuse pe Renoir abia in 1874. Gabrielle
venise prea tirziu la noi pentru a putea ?ti. Pe Monet am uitat sS-1
intreb. Martorii viefii lui Renoir se raresc.
Mariotte se compunea din citeva case de farani, presarate la
incruci^area drumurilor dintre Fontainebleau ?i Montigny la
Bourron. Padurea se sfirjejte linga cele dintii case, acelea dinspre
nord. Cele din sud patrund in valea riului Loing, un riu fermecStor,
curgind destul de repede ca sa nu fie monoton, cu maluri umbnte
de arbori maiestoji. Corot a imortalizat malurile riului Loing.
Renoir $i tovarS^ii sai aveau sS picteze mult acolo. La Mariotte,
le-a sporit, daca a?a ceva mai era cu putinfa, simful realita|ii poe-
tice ?i voinfa lor de a nu lucra niciodatS altfel decit dupS naturS.
Dar nici unui dintre ei nu avea sa faca inca pasul care-i ducea
spre impresionism. Mai erau, intre natura ji ei, destule amintiri
ji destule tradipi. Numai dupa razboi, conform expresiei lui Monet.
1 Aluzie la momentul istoric al despSrfirii dintre Napoleon, in clipa
abdicSrii (aprilie 1814), si comandantul gSrzii, in curtea de la Fontaine-
bleau, moment care 1-a inspirat pe Horace Vernet in una din cele mai
cunoscute pinze ale sale.
99
aveau « sS capteze lumina ?i s-o azvirle direct pe pmzS ». Tn tabloul
pictat la mStuja Anthony, il recunoa^tem pe Sisley in picioare
?i pe Pissarro din spate. Personajul ras este Frank Lamy; in fund,
din spate, о distingi pe doamna Anthony, iar in primul plan, in
stinga, servitoarea Nana. Corcitura de canij culcat pe podea se
numea Toto. T?i pierduse unul din picioarele dinapoi intr-un
accident de marina. Tata incercase s2-i confecponeze un picior
din lemn. Dar lui Toto nu-i plScea. Se descurca foarte bine cu
trei picioare.
Acum Mariotte e pingdrit de vile pretenpoase, fortSrefe din
pietre de moarS care au crescut ca ciupercile in mahalalele Parisu-
lui, mari sau mici. Totuji, mai sint inca destule case farane^ti
vechi, care s2 justifice un pelerinaj. Porticurile mari ale fermelor pe
care Renoir le admira sint incS acolo ji curple frumoase pardosite
cu pietrele pe care fdranii se duseserS sa le fure in timpul Revolu-
pei de la « pavajul regelui». Nu s-au mulfumit numai cu pavatul
curplor, ci ?i-au construit din ele ?i anexe la casele lor. E gresie,
piatra care crapa u?or la gerurile mari. Din cauza asta casele din
Mariotte sint tencuite. Lui Renoir ii placea tencuiala, coloratS
citeodatS in roz sau albastru-deschis, «inainte ca acestea sS fi
ajuns culori ,,distinse“, care sS-1 impresioneze pe vecin ». Hotelul
Mallet de azi, stabiliment important, nu este acela in care traiau
pictorii. Dar cUdirea din vremea aceea exists inca. Pe cind locuiam
la Mariotte, casa ii aparpnea domnului Guillot, care inchiria cai
?i trSsuri. E neschimbatS, avind curtea interioara in colful unei
stradufe ce se terming in cimp. Exceptind ghivecele cu mu^cate
?i reclamele de bauturi, te-ai putea crede in vremea tinerepi lui
Renoir. Adesea m-am ksat in voia imagmapei, ajteptindu-ma
sS-I vad |i?nind la colpil strSzii, imbracat cu bluza de pictor, ducin-
du-?i cutia, jevaletul ?i pinza, mergind repede, rSsucindu-^i bar-
bijonul jaten-deschis, cu gestul nervos pe care i-1 jtiam, plin inca
de prezenfa zinelor care-i pnusera tovarajie in penumbra padurii.
De ce aveau oare pictorii secolului al XlX-lea о adevaratS pasiu-
ne pentru pSdurea de la Fontainebleau? La romantici a fost urma-
readescopeririiliterare a naturii inceputS in secolul al XVIIl-lea.
Ei aveau inc3 nevoie de о naturS dramatica. Renoir ?i prietenii
sSi erau pe cale de-а constata cS lumea, sub aspectul ei cel mai
banal, e о feerie neciintitS. « Dap-mi un mSr intr-o grSdina de peri-
ferie: mi-e destul! N-am nici о nevoie de cascada Niagarei I»
Totuji, tata admitea cS latura teatrala a acestei paduri ii exalta
100
a?a cum ii exalta pe top cei contemporani cu ei. Dar pentru «intran-
sigent », acest teatru nu era decit о trambulinS care avea s3 le
permita s3 se apropie de insS^i structure lucrurilor. Dincolo de
efectul ieftin al razelor de lumina strSpungind frunzijul, ei desco-
pereau esenfa ins3?i a acestei lumini. In reprezentarea pSdurii,
omiteau orice efect sentimental, orice chemare melodramatica,
orice povestire, a?a cum fSceau $i cu reprezentarea fiinfelor omenejti.
Copacii lui Renoir nu gindesc mai mult decit modelele sale. Aceasta
rigoare nu-1 impiedica pe Renoir ?i pe tovarSjii sSi sa admire
«trunchiurile atit de drepte ale fagilor ?i lumina albastrS strecurin-
du-se prin frunzi^ul in chip de bolts. ji se рЗгеа ca e^ti in fundul
marii in mijlocul catargelor corabiilor scufundate». Am folosit
aproape textual aceste expresii ale tatii intr-o piesS de teatru pe
care am intitulat-o Orvet.
Dincolo de aceasta literature, Renoir descoperea ceea ce avea
sS-1 duca la esenfial — mi^carea unei crengi, culoarea unui frun-
zi? — observate cu aceea^i stSruinfa egoistS ca ?i cind ar fi privit
cu luare aminte aceste fenomene dinauntrul copacului. Tntr-asta
mi se pare casta una din explicable posibile ale geniului sau.
El nu-?i picta modelele vazute dinafarS, ci se identifica cu ele ?i
proceda ca atunci cind i?i picta propriul s3u portret. Prin model
infeleg nu numai unui dintre copiii sSi, ci ?i un trandafir. IncS
de pe vremea inceputurilor sale, a avut loc la Renoir povestea asta
lungS de contopire cu modelul care avea sa se termine cu apoteoza
ultimelor sale opere. « Crede-m3, totul se poate picta. Bineinfeles
ca e mai bine sa pictezi о fata frumoasa sau un peisaj pkcut. Dar
totul se poate picta.»
Lui Renoir ii placeau pove$tile cu zine. Dar nu avea nevoie
de Pielea de Magar ca s3-?i imbrace modelele cu rochii de culoarea
zilei. Pentru el viafa de toate zilele era о poveste cu zine. « D3-mi
un mar intr-o grSdinS de periferie !. . . »
Cind picta, Renoir era atit de absorbit de subject incit nu mai
vedea ?i nu mai auzea ceea ce se intimpla in jurul lui. Intr-o zi,
Monet, in panS de figSri, i-a cerut ceva de fumat. Neprimind
r3spuns, a cautat in buzunar unde ?tia сЗ-ji fine prietenul s3u pache-
tul cu tutun. Aplecindu-se, a gidilat cu barba obrazul tatii care
a privit vag fafa aceea la cifiva centimetri de-а lui, $i nu s-a mirat
de loc. « A ! tu e?ti» ?i a continuat sa mijte pensula, abia re|inut3.
A?a se intimpla ?i cu animalele in padurea Fontainebleau.«Cerbii
$i ciutele sint tot atit de curioji ca ?i oamenii I» Se obi$nuiser3
101
cu acest vizitator tScut, aproape nemifcat in fafa favaletului sSu,
fi ale cSrui mifcSri pareau ca mingiie suprafaja pinzei. MultS
vreme Renoir habar n-a avut de prezenta lor. Cind se departa ca sa cin-
tSreascS efectul, era un iuref. Zgomotul facut de copitele lor stri-
vind mufchiul, la una din aceste retrageri, le-a descoperit prezenfa.
Renoir a facut imprudenfa sa le aduca piine. « Erau tot timpul in
spatele meu, ma impingeau cu botul, imi suflau in spate. Citeo-
datS, trebuia sa m3 supar... Avefi de gind sS ma fasafi s3 pictez,
da sau ba ? »
Intr-o dimineafa, pe cind ifi afeza fevaletul intr-o poianS, nelinif-
tit din cauza unui nor care venea «sS-mi schimbe lumina», 1-a
mirat lipsa obifnuifilor sai tovarafi. Poate cS fuseserS impraftiafi
de vreuna din acele groaznice vinatori cu haitafi: «Am chef s3
trag in acefti imbecili cu haine rofii. DacS exista infernul, eu
ftiu care leva fi pedeapsa: vor fi urmSriji de cerbi pina la istovire !»
Cind eram la capitolul suferinfei fizice, indiferent daca victimele erau
animate sau oameni, imaginafia lui facea ca discujia sa-i devinS
insuportabila.
Dup3 о clipS, Renoir a ftiut care era cauza indepSrtSrii animale-
lor. Fifiitul unor frunze in tufifuri i-a descoperit un vecin neobif-
nuit. Simfindu-se descoperit, un personaj cu aspect nu prea atrS-
gStor, fi-a facut aparifia. Hainele ii erau bojite fi minjite cu noroi,
ochii inspaimintaji, gesturile brufte. Tata a crezut cS era un nebun
care scSpase. A apucat bastonul ca pe-o armS, hotSrit sS se apere.
Povestirea acestui incident era insojita de sfaturi practice privind
minuirea bastonului in caz de atac. « Ss nu ridici niciodatS bastonul
deasupra capului. Te descoperi si celalalt poate sS profite ca sS-ji
dea о loviturS de cujit in burtS. Slujeste-te cum te-ai sluji de-o
sabie, lovind cu virful. О loviturS cu virful in burtS ii taie respirajia
?i in timpul Ssta tu poji s-o intinzi. » Cind Renoir ifi pSrSsea lumea
lui de luminS fi de forme, singura adevSratS, apropierea de pro-
blemele vulgare putea sS parS de о naivitate nemaipomenita acelora
care se supun obifnuinjelor momentului. Exists mods pentru toate.
Pentru a face nodul unei cravate, a petrece vacanjele, cit fi a te
apSra de un atac armat. Pe contemporanii tatii, care nu credeau
decit in boxul francez sau in savatS1, i-ai fi uimit grozav dacS le-ai
fi spus cS peste cincizeci de ani vei trinti la pSmint un adversar
cu о figurS de judo. Gindiji-va cS lovitura cu virful bastonului
1 Lupti cu picioarele.
102
nu-i chiar atit de inocent3 pe cit pare. Dar sa ne intoarcem in pddu-
rea Fontainebleau. Necunoscutul s-a oprit la ci|iva pa?i de tata
?i i-a spus cu о voce tremurinda: « VS implor, domnule, mor de
foame I » Era un gazetar republican urmarit de polifia imperiului.
Le scapase agenplor care veneau sa-1 aresteze sarind pe balconul
apartamentului de-alaturi ?i fugind pe scara imobilului vecin.
Se urease, la intimplare, in primul tren care pleca in gara Lyon
?i coborise la Moret-sur-Loing. De doua zile ratacea prin padure,
f2r2 hrana. Sfir?it, prefera s2 se predea decit sa mai continue.
Renoir a alergat in ora? ?i s-a intors cu о bluza de pictor ?i о cutie
de culori. « О sS trecefi drept unul dintre ai no?tri. Aici nimanui
n-o sa-i vina ideea sa va interogheze. "piranii ne vad sosind ?i
plecind ?i nu se mai mira.» Raoul Rigaud a petrecut mai multe
sSptSmini la Mariotte impreuna cu pictorii. Pissarro a gasit pri-
lejul sa-i previna pe prietenii fugarului din Paris. Ace?tia au luat
mSsuri ca sa-1 poatS trece in Anglia unde a a?teptat caderea celui
de-al doilea imperiu.
Asta e prima parte a poveftii. lata ?i urmarea: trecusera cifiva
ani. A venit razboiul, infringerea, fuga lui Napoleon al Ill-lea.
Voi povesti mai departe despre existenfa lui Renoir in timpul
acestor evenimente. El s-a intors la Paris inainte de sfir?itul Comunei.
Succesul lui Courbet, ajuns mare om politic, ?i darimarea coloanei
Vend6me, considerate de catre pictor drept о reu?ita a destinului
sau, nu i se urcasera la cap tindrului confrate. Comuna, imparat
sau republica, asta nu spulbera ceafa care se a?terne intre nature
?i ochii omului. Si Renoir continue sS lucreze numai la aceasta
tema care il interesa: risipirea cefii. Picta. Intr-o zi, cind i$i a?e-
zase ?evaletul pe malunle Senei, cifiva soldafi din garda naponala
s-au apropiat de el. Nu le-a dat nici un fel de atenfie. Timpul era
minunat. Un soare splendid de iarna, galben-auriu, scotea in evi-
dence in apa riului culori necunoscute pina atunci. Zgomotul
indepartat al obuzelor versaillezilor cazind in bastionul din Muette
abia tulbura murmurul apei zbatindu-se de chei. Dintr-o datS
un soldat din garda a devenit bSnuitor. Pictorul asta care a?ternea
pe pinza semne misterioase nu putea fi un pictor adevarat. Era
un spion versaillez. Si tabloul lui era un plan al cheiurilor Senei
destinat pregatirii unei debarcari a forfelor inamice. §i-a destSinuit
bSnuiala unui alt soldat din garda. Noutatea s-a raspindit ca о
dirS de pulbere. TrecStori ie?i|i ca din pamint 1-au inconjurat pe
Renoir. Unul dintre ei insista sa-1 azvirle in riu. «Baia asta rece
103
nu m3 incinta de loc. Dar degeaba protestam! Soldatul din
garda nationals a propus sS-l duc3 pe spion la primSria celui
de-al Vl-lea arondisment unde aveau s3-l impure. « Poate c3 are
ceva de mSrturisit.» О cucoanS bStrinS tinea тоф? s3 fie inecat.
« Puii de pisicS ii inecSm. Si ei nu sint atit de vinovati ca el. »
Din fericire, a cijtigat soldatul ?i tata a fost tirit la primaria
celui de-al Vl-lea arondisment. Un pluton de execute era perma-
nent de serviciu. Renoir ji pornise spre locul executiei cind 1-a
vSzut trecind pe protejatul s3u de la Mariotte, mSret, cu о ejarfa
tricolors peste pintec ?i urmat de un stat major imbrScat in uni-
forme mSrete. A reujit sS-i atragS atentia. Raoul Rigaud a alergat
la dinsul ?i 1-a imbrati?at. Atitudinea multimii s-a schimbat
imediat. Printre soldafii din garda nationals, care prezentau onorul,
tata 1-a urmat pe salvatorul lui pinS la un balcon ce dsdea in piata
tixitS de curio^ii care veniserS sS asiste la executia spionului. Raoul
Rigaud 1-a prezentat multimii. «Cintati marsilieza pentru cetS-
teanul Renoir. » Il vad ?i acum pe tata inclinindu-se stingaci ji
fScind cu mina gesturi timide drept rSspuns la aclamatiile care
veneau spre el.
A profitat de ocazie ca sS cearS un permis prietenului sSu ?i
astfel a putut sS se ducS sS-?i vads familia care se refugiase la
Louveciennes, in casa de la tarS a bunicului. Rigaud ii spusese
inainte de a-1 pSrSsi: « DacS te prind cei din Versailles sS nu le
arSti permisul. Те-ar impujca pe loc». Celslalt prieten al lui
Renoir, printul Bibescu, avea mare influents in tabSra adverse.
El a aflat din intimplare cS tata era la Louveciennes, a venit sS-1
vada ?i i-a facut rost de un permis versaillez. Renoir я ales un copac
scorburos intr-o grSdina pSrasitS din capStul strazii Vaugirard,
acolo unde se sfir^eau regimentele reactionare ?i unde incepeau
cele revolutionare. Inainte de a trece peste granitS, ascundea in
copac actul compromitStor ?i-l inlocuia cu cel valabil, fScind exact
aceea^i operatie la intoarcere. Cind imi spunea povestea asta,
Renoir nu uita niciodatS sS citeze versurile lui La Fontaine:
« Inteleptul spune, urmind oamenii: TrSiasca regele, trSiascS
liga !»
Bubuiturile de tun nu mai conteneau. Dar pictura era mai
puternicS decit prudenfa. Renoir incepuse un tablou cu un model
la Paris ?i mai multe peisaje la Louveciennes. « Ei, drScie, lumina
se schimbS atit de repede 1 >>
104
Episodul cu Raoul Rigaud m-a adus pina la Comuna, sarind
peste rSzboiul din 1870. Infringerea n-a influenfat cu nimic des-
tinul lui Renoir. La drept vorbind, n-a influenfat destinul nimSnui,
afara de imparat, bineinfeles, ?i de cei cifiva politicieni care lui ii
datorau situafia lor. Consolida pur ?i simplu cultul vifelului de
aur, acest zeu nemarturisit al secolului al XlX-lea. Oamenii din
vremea aceea il numeau prosperitate. Incepea epoca de aur a
mijlocitorilor, a vinzatorilor, a jmecherilor. Negustorii de tablouri
aveau s3-?i pSraseascS in curind pravSliile pentru a se stabili in
«galerii ». Aristocrapa industriajilor, care luase locul nobilimii
de vifS, avea sa lase sa treaca inainte elita celor care ?tiu sa prezinte
marfa. Soarta acelora care о execute nu avea sa se schimbe in mod
simfitor. Tata gSsea lucrul acesta foarte firesc. « Noi avem placerea
de-а picta tablourile. Daca, pe deasupra, ne-ar mai umple ?i de
aur, prea ar fi frumoasa soarta noastra!»
Renoir nu-mi vorbea despre razboiul din ’70 decit pentru a-mi
demonstra inca о data superioritatea politicii « dopului». Povesti-
rea lui era departe de-а fi mareafa, era marcatS de-о imensa melan-
colie. Amintirile din vremea aceea ii readuceau in minte de fiecare
datS de-о mare pierdere despre care am sa va spun indata.
Cu toate c3 nu facuse serviciul militar, trebuise sa se prezinte
la centrul de recrutare de la H6tel des Invalides. Acolo a fost
dedarat apt pentru serviciu. Prinful Bibescu, pus la curent cu
aceasta situate, a insistat foarte mult sa primeascS a fi repartizat
la statul major al generalului du Barrail, al carui aghiotant era el
insu?i: « Ai sa-fi aduci cutia cu culori ?i ai sa te ocupi de pictura.
Nemfoaicele, cu parul lor blond ?i cu obrajii ro?ii, vor fi pentru
dumneata ni?te modele excelente. Evident, Berlinul nu e un ora?
prea amuzant, dar poate ca garnizoana noastra va fi in Munchen.
О sa ne plimbam pe lac ?i о sa bem bere buna ». Tata a fost foarte
hotarit. Obligafia de-а merge sa se bata nu-i suridea. « Mi-e tare
frica de detunaturi! Dar nu puteam suporta ideea ca un altul se
va duce sa ia locul meu la lupta in timp ce eu voi face pictura cu
generalul du Barrail. Daca acela ar fi fost omorit, eu mi-a? fi pierdut
somnul pentru tot restul viepi. I-am spus lui Bibescu ca fineam
mult sa fiu trimis acolo unde va decide soarta.» Bazille a acceptat
propunerea lui Bibescu, nu cu gindul de-а se distra pictind, pe
cind ceilalfi vor jarja cu baioneta, ci amefit de perspective de-a
calari pe-un cal frumos, de-а se strecura printre ?uieraturile gloanfe-
lor, mindru de-а purta mesajul care va decide soarta bStfiliei.
105
Renoir se temea c3 nu va fi chiar a?a: « I-au batut pe austrieci ?i,
dac2 judec dup2 austriecii pe care i-am cunoscut, noi le semSnSm
mult».
Curentul a indreptat mai intii «dopul» spre un regiment de
cuirasieri. Dar statul major francez tocmai hotarise sa mSreasca
cadrele cavaleriei. « A?a vom ajunge mai repede la Berlin ! » Deci
trebuia sa dresam caii. Cu admirabila logics a armatei, tata, al
carui dos « nu atinsese nicicind un cal», a fost trecut la depozitul
de remonta din Bordeaux. A stat tot timpul razboiului in acest
ora?, apoi la Tarbes, departe de detunaturile care il fSceau sa
tresarS.
Ajungind la escadron, i-a marturisit sincer sergentului de cava-
lerie cS nu ?tie sa calareasca « riscind sa fiu trimis la infanterie,
dar fineam sa fiu cinstit». Subofiferul 1-a trimis la locotenent,
care 1-a trimis la capitan. Acesta nu s-a mirat de loc. « Care fi-e
meseria? — Artist pictor. — Ai noroc cS nu te-au facut artilerist.»
Era un om cumsecade, cavalerist de profesie, adorind caii ?i adinc
mihnit de ideea ca in curind va trebui sa se desparta de ei, pentru
a-i trimite la « casapirea aceea inutila ». Pe fiica lui о pasiona pictura.
« О sS-i dai lecjii. — Poate ca a? putea s3 invaf sa calSresc. — E о
idee ! » Se nimeri ca Renoir sa aiba talent pentru calarie. In citeva
luni a ajuns un cSlaref desavir?it. Capitanul ii rezerva caii cei mai
nervo?i. « Renoir se descurca foarte bine cu ei. Ii lasa sa facS ce
vor. Si pina la urmS fac ei ce vrea el.» Tinarul calaref avea pentru
acele animate aceea?i ingaduinfa ca pentru modelele sale. « Eram
foarte fericit. Capitanul ma primea ca pe-un copii de-al casei.
О priveam pictind pe micuta si, in acelafi timp, ii fSceam portretul.
Avea о piele admirabila. Ii vorbeam despre pnetenn mei de la
Paris. Curind ea a fost mai revolufionara decit mine. Spunea c2
trebuie arse tablourile lui Winterhalter1. »
Capitanul a fost trimis la Tarbes ?i 1-a luat cu el pe tata pe care
noua meserie il pasiona din ce in ce mai mult. « Trebuie sa cuno?ti
caii din Tarbes; pentru mine sint cei mai buni cai, puternici ?i
avind singe arab atit cit sa le dea noblefe. Numai unui mi-a dat
de furca. GSsise о ?mecherie. Se sprijinea cu toata greutatea lui
de peretele de lemn al manejului, incercind sa-mi striveasca piciorul.
Am incercat crava?a, mingiierile, bucafica de zahar — degeaba.
Nu-i de mirare, calul avea fruntea lui Victor Hugo ! »
Pictorul oficial al curfii lui Napoleon al Ill-lea. (N.A.)
106

Indata ce-a fost demobilizat, Renoir s-a inters la Paris, numai
bine sS prinda Comuna. S-a apucat sa-?i caute prietenii. Aproape
tofi pSrasisera capitala, asediata de alfi francezi, cred, afarS de
Pissarro, Goeneutte si bine infeles muzicianul Cabaner care,
trSind de pe-o zi pe alta, nu-^i putea ingadui luxul unei calStorii.
Unui dintre ei i-a comunicat tatii moartea lui Bazille. Fusese
omorit prea tirziu, atunci cind infringerea era evidenta, nu galopind
pe-un cimp de lupta a la Delacroix, ci prostejte, cu lovituri de tun,
la Beaune-la-Rolande, pe un drum plin de noroi pe care nemfii
il umpleau de obuze pentru a mari zdpaceala printre fugari. Bibescu,
din fericire ranit cu citeva zile inainte, scapase. Ni?te farani il
ascunsesera intr-un hambar ?i-l ingrijisera.
Renoir avea numeroase cuno?tin|e printre revolutionary Stim
cit il admira pe Courbet. Si totuji a refuzat orice fel de pozifie
oficialS. « Dopul! » Dar mai ales convingerea ca funcfia unui pictor
este aceea de a picta. <<M-am dus s2-l v2d pe Courbet de mai multe
ori. El nu se gindea decit la coloana VendOme. Fericirea umanitSfii
nu tinea decit de prabu^irea acestei coloane.» Incerca sa-mi faca
о idee despre ilustrul batrin imitindu-i accentul sisiit: « Coloana
asta ne distruge ! »
Renoir prefera sa nu se intinda asupra acestei perioade. Din
pricina amintirii lui Bazille «atit de pur, un cavaler, prietenul
tineretii mele ! » ?i pentru ca in timpul Comunei ?i dupa, mai ales,
« se cam exagerase cu impu^cSturile ». lubea prea mult viata pentru
a nu se terne de spectacolul mortii. «Erau oameni cumsecade,
jlini de intentii bune, nu trebuie sa ne intoarcem la Robespierre.
£rau cu optzeci de ani in intirziere. De ce sa arzi palatul Tuileries.
4u era grozav, dar nu era atit de pocit ca ceea ce avea sa
urmeze I»
La Louveciennes, Liza facea apologia Louisei Michel1 ?i a
petrolistelor 2. Fara dorinta de a fi ironic, tata i-a propus s-o ia
cu el cind se va intoarce la Paris: « Clemenceau te va prezenta !»
Dar Leray a protestat energic: « Locul sofiei este la casa ei ». MultS
vreme avea sa se faca glume in familie pe socoteala Lizei, numind-o
« revolutionary in camera ! »
1	Louise Michel (1830— 1905), institutoare, a luat parte activS la lup-
tele Comunei din Paris.
2	Nume dat femeilor care in timpul Comunei provocau incendii cu
ajutorul petrolului.
10S
Comuna a fost infrintS. Versaillezii au intrat in Paris. Execupile
reacponare le-au inlocuit pe cele ale tribunalelor poporului.« Singura
execupe pe care о admit este aceea a lui Maximilian din tabloul
lui Manet. Frumusefea negrilor scuza brutalitatea subiectului.»
Courbet a fost arestat si s-a vorbit foarte serios de impu^carea lui.
Oare intervenpa lui Bibescu, prevenit de catre prietenii sai pictori,
1-a salvat? Posibil. Inainte de a parasi Comuna, citez inca о cugetare
de-а lui Renoir: « Erau ni^te nebuni, dar aveau acea mica vapaie
care nu se stinge ». Nu avea sa mai traiasca destul ca sa vada acea
mica vapaie ajungind о mare lumina.
Numele cafenelei Guerbois unde tinerii pictori se adunau, in
jurul lui Manet, dupa '70, era rareori pomenit in discutiile noastre.
In schimb acela al cafenelei La Nouvelle Athenes revenea adesea.
Paul Cezanne fiul m-a dus intr-o zi ca sa luSm о « romana » inainte
de razboiul din ’14. Pejtii ji fetele din Place Pigalle ii inlocuisera
pe Manet, Cezanne p Pissarro. Tncercam sa mi-1 inchipui pe Van
Gogh, adus de fratele sau, a?ezindu-se la masa la care Gauguin p
Frank Lamy discutau despre pictura cu cutitul. Era greu sa substitui
fefele barboase ji insuflepte ale tinerilor pictori ai secolului trecut,
fefelor barbierite, solemne p ingrijorate ale noilor clienp. Astazi
decadenja e complete, prabuprea fara scapare. La Nouvelle Athenes,
sub alt nume din fericire, p cu decorapa refacuta in intregime, a
ajuns о circiuma a pedera$tilor. $i nici chiar asta nu garanteaza
viafa acestor perep vizitap de umbre ilustre. Ultima incercare de
salvare se prezinta azi sub forma unui « monoprix » 1 al strip~tease~
ului. Douazeci de trupuri goale la prepil unui bilet de cinema.
Sarmanele fete defileaza, expunindu-ji farmecele lor obosite, in
locul de adunare al acelei ?coh franceze care purificase nudul, il
eliberase de orice gind desfrinat. Imi spun citeodata: « Се-ar fi daca
tata ar vedea asta 1 » Evocarea lui Renoir ma readuce de indata
la о justa apreciere a lucrurilor. Stiu bine се-ar fi spus el: « Locul
e plin de curent. Bietele fete au sa capete guturai».
Mai mult decit discupile patimaje de la cafeneaua La Nouvelle
Athenes 1-au interesat pe Renoir, in perioada dinaintea casatoriei
sale, intrunirile de la familia Charpentier. Cuno^tea aceasta familie
deoarece, in 1869, pictase portretul mamii. Dar frica de-a «se
introduce p a trece drept un arivist» il impiedicase sa reia vizitele.
Reluarea relapilor s-a datorat unei expozipi organizate, la cipva
1 Pref unic (fr.).
109
ani dupa razboi, la Hotel Drouot de cStre tata, Berthe Morisot
fi Sisley. Berthe Morisot era cumnata lui Manet, care era el insufi
un bun prieten al lui Charpentier. Acesta a venit s3 vada expozifia
?i a cumparat de la Renoir « malul unui riu cu un pescar », pentru
о suta optzeci de franci. Luind tabloul, a insistat ca tata sa vina
la intrunirile care facusera celebru « salonul » doamnei Charpentier.
Reputafia nu fusese ftirbita. Aceasta autentica fi distinsa doamna
reufise minunea de-а reinvia spiritul saloanelor din vechiul regim.
Tofi cei care aveau un mime in literatura se imbulzeau la primirile
de vineri. Soful ei publica lucrarile celor mai buni autori ai tinerei
fcoli. El ii sprijinea pe naturalifti, cum ii sprijinise pe neoromantici.
Maupassant, Zola, fratii Goncourt, Daudet erau credinciofii tova-
rafi de masa ai casei. Chiar Victor Hugo aparea citeodata acolo.
In pictura, Charpentier era ferm de partea «intransigenfilor»,
inainte chiar ca ei sa devina «impresioniftii». Dintre politicieni
invita pe Gambetta, Clemenceau, Geffroy, pe to|i aceia care fusesera
adversarii imperiului fi ai lui Mac-Mahon. A infiinfat fi un ziar,
La Vie Modeme, a carui conducere, redactare fi editare fi le-a
asumat unchiul meu Edmond fi al carui scop principal era apSrarea
tinerei picturi. Si-a dat sprijinul la deschiderea unei galerii in care
s2 poata fi expuse operele impresioniftilor. Aceasta ultima intre-
prindere s-a dovedit prea deficitara. A fost nevoit sa inchidS galeria.
Relafiile dintre Renoir fi familia Charpentier ne apar foarte
clar in tablourile pe care tata le-a pictat in mijlocul acestei familii.
Nu numai ca era placut sa-i frecventezi pe acefti mari burghezi,
dar era fermecator sa-i pictezi. « Doamna Charpentier imi aducea
aminte de iubirile mele de adolescent, modelele lui Fragonard.
Fetifele aveau gitul plin de gropi|e. Mi se faceau complimente.
Uitam ofensele ziariftilor fi aveam modele gratuite fi pline de
bunSvoin|a. » La familia Charpentier, Renoir 1-a cunoscut pe Berard,
care i-a devenit un prieten devotat. Tata a petrecut multa vreme
in castelul familiei Berard, in finutul Caux. Si acolo a gasit о mulfime
de modele benevole. Picta neincetat. Cind nu mai avea pinza sau
hirtie, picta ufile fi peretii, spre marele necaz al bunei doamne
Berard care nu impartafea admirafia « oarba » a sofului ei pentru
pictura invitatului lor. Sederile si lucrarile lui Renoir la familia
Charpentier fi la familia Berard au fost descrise mai bine decit
af putea-o face eu de catre moftenitorii acestor doua familii:
Renoir la Wargemont, pentru relafiile cu familia Berard, fi Renoir-
Copii, pentru debuturile la familia Charpentier. Sa-mi permitefi
110
s2 extrag fapte generale fi inca о data sa tree la anecdota. Pe asta
о ftiu de la mama, care о ftia de la Berard. Tata, pe cind picta in
padurea din Marly, fi-a amintit deodata ca era invitat la un mare di-
neu la familia Charpentier. Acolo avea sa-1 intilneasca pe Gambetta,
atotputernic pe-atunci. Charpentier voia sa-1 convinga pe primul-mi-
nistru sa-i incredin|eze lui Renoir decorarea unui mare panou pentru
noua primSrie. Tata ifi adunase repede lucrurile, le ISsase la bunici
la Louveciennes, fi alergase, cum ftia el, la gara din Marly unde a
ajuns tocmai la timp ca sa asiste la plecarea trenului spre Paris.
Seful garii, care il cunoftea, i-a permis sa sara intr-un marfar care
urma sa treaca indata. Trenul acela 1-a lasat la triajul din Batignol-
les. Tata a iefit fara nici о greutate de acolo fi a alergat ca un nebun
in acel cartier care pe atunci era о periferie indepartata. In sfirfit,
о birja pindind clienfi 1-a cules de pe drum fi 1-a adus acasS, unde
s-a imbrScat intr-o clipita. Fasoanele astea cu finuta pentru serate
il agasau, fi, ca sa ciftige timp, in loc sa-fi schimbe camafa, se
mulfumea sa aranjeze in graba о combinafie ciudata dintr-un
guler fals fi un plastron « care faceau treaba ». Acest obicei era de
altfel destul de raspindit. Ajuns la familia Charpentier, i-a intins
solemn valetului jobenul, fularul, manufile. Apoi fi-a scos pardesiul
fi a intrat in salon, inainte ca omul uimit sa fi avut timp sa-1 opreascS.
Aparijaa lui a fost primita cu un nesfirfit hohot de ris. In grabs,
uitase sa-fi imbrace haina fi era in camaja. Charpentier, amuzat,
fi-a scos fi el haina. Tofi barbapi 1-au urmat. Gambetta a dedarat
cS era foarte «democratic». Si dineul a continuat cu obifnuita
veselie.
Charpentier i-a dezvaluit cu sinceritate lui Gambetta ideile
sale privitoarc la dccorafic. «Acest tinar artist poate sa reinvie
fresca. Ce glorie pentru Republica dumneavoastra.» Tribunul 1-a
luat pe Renoir deoparte. «Noi nu putem sa va dam comenzi.
Nici dumneavoastra, nici prietenilor dumneavoastra. Guvernul
ar risca sa cada. — Nu va place pictura noastra? — Dimpotriva,
e singura pictura care conteaza, fi cei carora le dam comenzi n-au
nici о valoare. Dar asta-i! — Cum, afa? — Sintep revoluponari! »
Tata nu se dumirea. N-a putut sa se stapineasca sa nu i-o intoarcS:
«Pai, dumneavoastra? Ce sintefi oare? — Tocmai de aceea, a
rSspuns Gambetta, trebuie sa ni se ierte originile fi pSrerile, fi
sS impunem legile noastre democratice sacrificind ceea ce nu e
prea important. E mai bine sa vedem Republica traind cu picturS
proasta decit s-o vedem murind cu arta mare ».
Ill
Tata imi vorbea adesea despre slabiciunea pe care о aveau
femeile pentru Gambetta « cind era la putere ». Care mai de care
se lupta sa ajunga sa se a?eze pe un taburet la picioarele lui. Il
vedeai apSrind numai dintr-o corola de umeri goi. El era sensibil
la aceastS parada. Acest meridional voinic ji paros se aprindea
repede. « Ele о jtiau, ticSloasele, ji in fiecare zi decolteurile erau
mai provocatoare. » Si apoi a urmat prabu^irea. In ciuda simbriilor
date pictorilor pompieri, ministerul a cazut. Tata 1-a intilnit pe
Gambetta la familia Charpentier citeva zile mai tirziu: «Е ingro-
zitor 1 Nici о ti{a ! »
Inc3 un incident foarte nevinovat, dar care-1 distrase mult pe
Renoir, ji ne da posibilitatea de-а ne face о idee despre caracterul
«de treaba» al seratelor de la familia Charpentier. Unul dintre
obijnuipi salonului era Charles Cros, « un individ extraordinar».
Prietenii lui pretindeau ca inventase telefonul cu doi ani inaintea
lui Graham Bell, dar cS bancherii francezi fuseserS prea timizi
ca sa se intereseze de aceasta inventie. El insu^i se socotea drept
un poet ratScit din curiozitate in chimie ji fizica. Tocmai i se
publicase la Charpentier un volum de versuri intitulat Caseta de
Santal. Il adora pe Cabaner, care ii punea versurile pe muzica.
L-a adus cu el la о reuniune muzicala la editor. Cabaner trebuia
sa interpreteze citeva din compozipile sale pe versurile lui Cros.
Era un foarte bun pianist. Avea о voce destul de bund ca sa-p
pop face о idee despre melodie, sau mai degraba despre lipsa de
melodie, deoarece Cabaner rupsese relapile cu aceasta «fata a
tuturor ». Totul a mers bine pina la о anumita bucatd in care se
descria furtul unei mierle. Dar Cabaner avea un mic defect de
pronunpe din cauza caruia ii era gfeu sa pronunfc litcra I. La el
ajungea d. Va dap seama ce-a ie^it din mierla. AscultStorii se
priveau incremenip crezind ca era о indrazneala a poetului. Gros
era foarte nenorocit. La terminarea bucapi, a spus: « Nu e vorba
de ceea ce credep dumneavoastra, ci de acea pasare atit de obij-
nuita in satele noastre ?i numita in mod vulgar mierla. — Pacat, a
raspuns Villiers de Г Isle-Adam, care in seara aceea se hotarise
sa-?i plimbe fafa-i chinuita in marea societate, precizarea dumnea-
voastrS rape^te operei orice sens ezoteric».
Am acasa la mine un medalion de bronz reprezentind profilul
unei tinere femei. A fost turnat pe motivul central al unei rame
de oglindS pe care Renoir о sculptase pentru casa Charpentier.
Pentru aceasta incercare decorative, intrebuin|ase о invenpe engle-
112
zeasca pe care un funcfionar al galeriei Durand-Ruel credea c-o
poate lansa in Paris, cimentul Mac Leash. Era un amestec de ghips
si de gelatins cleioasS care avea preten|ia sa inlocuiascS marmura.
Rama a fost distrust, acum ci|iva ani, la darimarea palatului
Charpentier. Medalionul a putut fi scos. El imi amintejte neobo-
sita activitate a tatii, gata totdeauna sa «incerce orice », cu riscul
de-а se intoarce apoi la paleta ?i pensulele sale. Cimentul Mac
Leash a trebuit sS cedeze locul « stucaturilor italiene», mai u?or
de intrebuinjat ?i mai ieftine.
In evocarea anilor care au precedat ?i au urmat rSzboiului din
1870, am trecut sub tScere prietenia strinsS a lui Renoir cu douS
personaje care au jucat un rol in formafia sa, pictorul Lecceur
?i Liza, о tinarS femeie incintatoare care i-a pozat lui ?i altor pictori.
Imi lipsesc informafiile directe asupra relafiilor acestui trio. Tot ceea
ce $tiu este ca Renoir ji Lecoeur s-au dus sS locuiasca pentru
citeva luni la parinfii Lizei, in Ville-d’Avray.
Unui dintre motivele pentru care descrierile limbajului ?i al
comportarii lui Renoir se deosebesc la diferi|ii autori este cS el
insufi se schimba, cel pu|in in aparen|a, dupS persoanele cu
care avea de-а face. SemSnind intr-asta cu personajele lui Shakes-
peare, limbajul ?i comportarea lui se adaptau interlocutorului
sau. Hamlet nu se exprimS in acela^i fel cind se adreseaza regelui,
actorilor sau groparului. §i, totuji, cita statornicie in acest personaj
obsedat de о singura idee. Renoir, tot atit de statomic ca Hamlet,
ca Goya sau Pascal, socotea de prisos sa-?i cheltuiascS energia
atacind unele pSreri care nu atingeau ceea ce pentru el era princi-
palul. Acest barbat « care nu era de fel incfipajinat», cum spunea
el insuji, i?i urma calea cu statomicia unui pelerin care se duce
la lerusalim. Nimic nu-1 putea abate de la scopul sau real. In
mod ciudat, dac3 anumite chestiuni i se pareau c2 pot fi trecute cu
vederea, de pildS tot ceea ce finea de politica ?i de interesele sale
particulare, unele amanunte capStau in mintea lui о importanfa
care ii surprindea chiar pe cei din intimitatea sa.
Lumea lui Renoir nu era impdrjita in felul cum о impSrfeau
ceilalfi. Asta e explicafia c3 a putut trece prin Comuna $i multe
alte evenimente foarte insemnate fSra a fi tentat sa participe.
Recunojtea existence etichetelor, chiar unele forme diferite ale
recipientelor, dar nu credea c2 aceastS prezentare poate influenza
113
mult calitatea confinutului. Recunoftea ей exists accent nemfesc,
accent marsiliez, ipocrizie protestantS, habotnicie catolica, grandi-
locvenJS republicana, orbire monarbistS, dar aceasta haina exterioarS
acoperea indivizi pe care el ii clasa cu totul altfel. Eu ghicesc
unele clasBri. Stiu, de pilda, ca internaponala fetelor «a caror
piele nu respinge lumina» constituia о categoric a lumii lui mai
insemnata decit categoria germana sau franceza, decit diviziunile
politice sau religioase. Granina mare pentru el era intre cei care
percep fi cei care judeca. Nu credea in « fantezie » f i era in mod
hotarit de partea instinctului, in opozifie cu inteligen|a. Far a a
infelege о iot3 din limba lui, s-ar fi simpt frate cu un olar chinez
din secolul II. Se simfea insS strain fa|3 de mulp francezi.
In ce privefte religia era de-о toleranfa absolute. Ii era greu
зй admita ей un sfert de miliard de hindufi n-ar putea avea dreptate
de patru mii de ani. De ce ar fi dreptatea de partea noastra,
ji nu de partea lor? Oare cum ar fi putut Dumnezeu sa ia hota-
rirea arbitrara de-а se arata locuitorilor de pe malurile Senei fi
de-а se ascunde celor de pe malurile Gangelui ? «Si-apoi, daca
eu am chef sa ador un iepure aurit, de ce oare mi s-ar interzice.»
Zimbea amuzat. « De altfel, religia iepurelui aurit e tot atit de
Ьипй ca oricare alta. Ii fi vad pe marii preop impodobip cu urechi
lungi.» Era in mod hotarit pentru folosirea limbii latine la catolici
« nu numai pentru ca e о limba universal, dar mai ales pentru ca
nu о injeleg credinciofii. E foarte important sS fii obligat sa te
adresezi lui Dumnezeu intr-o limba secreta, о limbs diferita de
aceea in care cumperi de dou3 parale cartofi prajip». Apara fi
spovedania: «о necesitate, о supapa de siguran|a asemanatoare
cu acele ciuperci man care se vad pe locomotive. Sa te pop spovedi
unui necunoscut, cuiva a cSrui fafa este ascunsa fi care n-o sa
se ducS зй-р repete confidence nevesti-si, pe colful pernei! Asta
poate impiedica crime! »
Renoir intra rareori in biserica, asta ca зй nu spun niciodata,
dar el nu era convins de explicapa materialista a universului.
Acest univers raminea pentru el, in ciuda analizelor fi a micros-
coapelor, plin de forfe misterioase. « Ni se spune ca un copac nu-i
decit о combinape chimica. Mie imi place mai mult sa cred
ей 1-a creat Dumnezeu fi ей in el locuiefte о nimffi.» Il umplea
tristefea cind trebuia зй considere apa verde, care se izbefte de
stincile din Antibes, drept un cocteil de oxigen, de hidrogen fi
de с1ошгй de sodiu. « Oamenii incearca эй-i suprime pe Neptun
114
fi pe Venus. Zadamic insa. Ea este acolo pentru vecie! aja cum a
pictat-o Botticelli.» Alta pozifie foarte fermS de-а lui Renoir era
aceea cu privire la virginitatea Mariei. Pentru el, aceasta credinfa
era simbolul perfect al economiei de mijloace, principiu al conduitei
acfiunilor sale in pictura ca fi in viafa. In jargon ftiinfific nu-i
altceva decit teoria venitului.
Unii bucStari au rezultate excelente datoritS unor cheltuieli
mari, kilograme de unt in tocane, litri de coniac in sosuri. E bun
dar greoi, fi-1 trimite pe client drept la spital. La pSrinfii mei
se faceau tarte minunate cu о « nucfoara de unt» in aluat. Era
mult mai bun fi usor de digerat. Mama cunoftea acest mod de-a
gati de la Marie Corot, care nu era ruda cu marele pictor, dar
ii fusese bucatareasS pe cind traia. « Ea gatea a?a cum picta Corot. »
Muntele care nafte un foricel era pentru Renoir simbolul perfect
al metodelor de producfie moderne. Preferinfele lui erau fSra
inconjur pentru mufuroiul de cirtifS care ar fi nascut un elefant.
Se despaduresc munfii, se distrug pSdurile, ca sS le dai oamenilor
un ziar dimineafa in care adesea nici un rind nu merits sa fie citit.
Sint pagini fi iar pagini, care reprezintS moartea mSrefilor pini
din Canada sau din Oregon fi toate astea pentru reclame copik-
refti care elogiaza calitatea unui cosmetic sau al unui produs
pentru lecuirea batSturilor de la picioare. Montaigne, in citeva
volume, reprezentind numai sacrificiul citorva cirpe vechi, spunea
mai mult decit douSzeci de asemenea ziare. Unii pictori acumuleazS
culorile pe paleta lor. Fiecare nuanfS a tabloului este obfinutS
dintr-o culoare scoasa dintr-un tub diferit. Aceste culori, datoritS
chimiei moderne, sint de-о stralucire fi de-о bogSfie necunoscute
color batrini. $i cu toate astea, rezultatul cheltuiehi, al intregii
ftiinfe, rSmine tern. Renoir picta cel mult cu vreo zece culori.
Erau mici gramSjoare aranjate frumos pe о paletS foarte curata.
Din sarScia asta apSreau matasurile lui sdipitoare fi carnafiile acelea
luminoase. Pentru el, povestea tinerei evreice din Galileea care,
fara sa se fi pingarit, fara sS-fi piardS nimic din prospefime, nSscuse
totufi un Dumnezeu, constituia un mesaj de care el socotea cS
va putea profita. Marea impSr^ire a lumii lui Renoir era poate
intre respectul pentru mijloacele pe care natura le pune la dispo-
zifia omului fi risipirea acestor bogatii, intre dorinfa de a nu schimba
opera Creatorului f i incercarea orgolioasa de a rastuma acest echilibru.
Deoarece sintem la capitolul religiei, dafi-mi voie sS adaug
citeva cuvinte cu privire la Renoir fi ateism. Mul(i dintre prietenii
115
sai, unii foarte dragi ?i foarte intimi, erau atei. Ei erau convinji
cS Renoir e de-ai lor. Li se pSrea imposibil sa faci picturS atit
de revolutionary ?i in acelaji timp sa crezi in Dumnezeu. Dimpo-
trivS, alfi prieteni, catolici fervenfi, nu puneau la indoiala, habot-
nicia tatii. Lui ii era atit de fricS sa nu-i supere pe oameni, incit
evita sa-i contrazicS, fiecare il credea pe Renoir de partea lui,
nebSnuind ca el, in sinea lui, considera cearta lor ca pe о flecareak
zadarnicS. Totuji, intr-o zi, dupa ce inghifise о demonstrate prea
lunga, dupa parerea lui, despre inexistenja lui Dumnezeu, i-a
spus oratorului: « Cred cS dacS a? avea de ales intre dumneata
?i preofi, a$ alege preofii». Celalalt a scos un jipat de spaimS
crezind ca tata glumea. Dar Renoir a continual: «Preofii au о
uniforma. E mai cinstit 1 Aja, cind il vad pe unui, о ?terg. DacS,
vrei sa predici, ar trebui ?i dumneata sa porfi о uniforms. A?a,
am fi preveniji! »
Pesemne ca-1 scosese din rSbdari, ca sa-?i permits asemenea
vorbe. Sau trebuia ca victima sS fi fost un prieten foarte drag.
Numai atunci cind avea deplinS incredere ajungea sS izbucneascS.
FarS indoiak cS asemenea incredere avea in copiii sSi. DatoritS
acestui noroc il infeleg mai bine decit scriitorii care au incercat
sS-l prezinte pinS acum. Ms gindesc la descrierea lui Michel
Georges-Michel in cartea sa De la Renoir la Picasso. Acolo, Renoir
ajunge un fel de caracter rabelaisian. Autorul, fSrS indoialS,
impresionat de robustefea nudurilor pictorului, se apucase s3-l
trateze in genul « cam slobod». Si tata, ca sS nu-1 decepfioneze,
ii pnuse isonul. Rezultatul pentru cititor: un Renoir uimitor,
vorbind numai despre fese ?i |i|e, un fel de Silen JSran, traind
intr-o continue chermesa a unui Jordaens imaginar. Chiar Riviere,
tovarSjul credincios al anilor de la Moulin de la Galette, ?i-a
construit un Renoir mai mult sau mai pu|in dupS chipul sSu, opusul
lui Michel Georges-Michel, un Renoir foarte cuminte, insuflefit
numai de preocuparea de a nu ie?i din cadrul tradi|iei najionale
?i de a nu se 13sa influenfat de strainii care locuiau in Paris ?i de
alfi straini, care au jurat sa distrugS civilizafia franceza. Vollard,
pe cind i?i scria cartea, incerca in mod cinstit sa se documenteze
chiar la izvoare. Informatiile pe care le-a spicuit ji contactele lui
personale au dat in cele din urmS monumentul tendencies pe care
il cunoajtem, ?i asta cu cele mai bune intenfii $i cel mai mare
talent. Intr-o zi, cercetarile sale 1-au dus la descoperirea unui
116
zugrav bStrin care, destul de multS vreme, luase prinzul la aceeafi
laptSrie cu tata. Ifi amintea foarte bine de el, « un tinSr cuviincios,
totdeauna bine imbrScat, totdeauna grSbit, slab fi indeminatic,
ca о pisicS. Il luam drept un muncitor din cartier ». Dar ceea ce
pSrea cS-l izbise mai ales pe bietul om era ca: « atunci cind aveam
rasol, Renoir pretindea intotdeauna cS e rindul lui la osul cu
mSduvS». Vollard i-a povestit tatii anecdota, de fafS cu mine,
luindu-o ca argument pentru a-fi intari teoria ca oamenii din popor
nu sint in stare sa-i recunoasca pe «cei care nu-fi dau ifose».
El avea convingerea ca gloata e tare neroadS; nu о ura, de altfel,
avea numai dorinfa de-а о vedea rSminind la locul ei. « Cei multi
nu infeleg decit reclama. Pentru ei, Sarah Bernhardt e о mare
artiste fiindca se vorbefte de ea in ziare. » Mai tirziu, tata mi-a spus
povestea osului cu mSduvS in felul lui, care trebuie s3 fie cel adevarat:
pentru parizieni, osul cu maduva este «о rara delicatesa».
De mai multe ori, bStrinul muncitor, de care-fi amintea foarte
bine, « un om cumsecade, doritor numai de-а face altora pfacere »,
pusese prefiosul os cu mSduvS in farfuria vecinului sau, privindu-se
el insufi ji crezind ca-i face un mare dar. Acesta, distrat, mincase
maduva farS a se gindi sa-fi manifeste plScerea. « La drept vorbind,
nici nu-mi place afa de mult mSduva!» BStrinul muncitor era
foarte trist din cauza asta. Pentru a fterge aceasta impresie proastS,
tata, din cind in cind, se facea cS smulge osul din farfurie, restabi-
lind astfel о veche credin|3: cS ceea ce e pufin trebuie s3 fie si
bun. Osul cu maduva e bun fiindca nu-i decit unui intr-un rasol.
Batrinul muncitor era liniftit, fericit. Putea din nou, facind cu
ochiul, sa punS « delicioasa bucata » in farfuria tinSrului sau prieten:
s Azi osul e plin de maduva... Dar mi 1-afi mai dat fi icri...
— Crezi ? Ei fi, cu atit mai bine! Dumneata efti tinSr, ai nevoie
de for{e fi mSduva contine fier».
Tot in vremea aceea, Renoir facea portretul amantei unui baron
R... pe care i-1 prezentase Berard: « FatS bunS, tot Parisul trecuse
prin patul ei. Acum nu-1 infela pe amant decit cu peftele ei».
Cel dintii nu-i cerea decit un lucru, sS se poarte cu el ca fi cind
i-ar fi fost alesul inimii. Cind peftele suna la ufS, ea il ascundea
pe amant intr-un dulap in perete. Intrusul, jucindu-fi rolul,
facea о scenS groaznicS. injurind-o pe necredincioasS, facindu-se
c-o bate. Amantul titular era fericit. Si ce bucurie, dupS plecarea
brutalului personaj, s-o poatS consola pe frumoasa scSldatS in
lacrimi. Ei bine, s-a intimplat ca peftele, luindu-fi rolul in serios,
777
sa nu se poat3 opri s3-i trag3 о palma adev<Srat3
prietenei sale. Ea a raspuns. Lupta simulata s-a pre-
fScut intr-o bStaie adevSrata. Pejtele a fost mai tare.
Scirbita de aceastS sl&biciune, frumoasa 1-a dat afara,
1-a scos din dulap pe cel care о intrefinea ji i-a spus
ca « se distrase destul». De acum inainte infelegea sa
se «cuminfeascS». In acest moment a sosit Renoir.
Intilnise invinsul pe palier $i acesta ii ceruse ajutorul.
Domnul cel serios, dinspre partea lui, il rugS staruitor
s3-$i spuna parerea. Oamenii ace^tia il asimilau viefii
lor, il credeau de-ai lor, ca §i clienfii laptariei. Renoir
era acasa peste tot. A propus sa inceapS jedinfa de pictat
ca §i cind nu s-ar fi intimplat numic. Neorinduiala
din imbracamintea doamnei i-a sugerat chiar ideea
unui al doilea tablou pe care s-a apucat sa-1 schiteze.
Ceilalji i! priveau cum picteaza ®i curind omrJnnL
lor pSrasind cearta au inceput sa urmareasca mij-
carile pensulei pe pinza. Cind Renoir s-a oprit, « caci
lumina se schimbase §i salonul devenise sinistru»,
ei erau impacap.
Pozind, fata «i?i povestea via|a ». О incepuse foarte
de tinSra. « La cincisprezece ani am parasit atelierul. »
Marturisea cu sinceritate cS facuse trotuarul. In mo-
menta! portretului avea douazeci ji opt de ani ?i era
de-о prospetime delicioasS. La cincisprezece ani trebuie
sa fi fost adorabila. Renoir i-o spuse. Ea zimbi.
« Nimeni nu m3 dorea. Eram prea fericita cind gaseam
un prostanac care-mi d3dea doi franci.» In ziua in care
a ajuns intrefinuta unui prieten bogat, tot Parisul a
alergat dupa ea.
Tata trage? concluzia: « Infelegi, Jean, e ca ?i cu osul
cu maduva. Oamenii nu judeca cu mintea lor. Este po-
vestea oilor lui Panurge, Rabelais e foarte «mare»! Dis-
cutia asta avea loc la ora prinzului. Louise-lungana
a venit sa ne spuna ca masa e gata. L-am dus pe tata
pina in sufragerie. Aveam cotlete §i piure de cartofi.
« Dintii mei» a spus Renoir. I-am adus accesoriul in
chestiune pe care $i 1-a potrivit in gura. «Ji-e foa-
me? » I-am raspuns ca mi-era tare foame. « Mie nu
mi-e, a spus el. Maninc pentru ca a?a se obi?nuie-
$te! » Ii taiam carnea. A continuat: « Noi sintem
oile lui Panurge. Pictorii mai ales. E greu sa-i stu-
diezi pe maestri fara sa-i copiezi. Si, totuji, trebuie
«а-i copipyi ся sa-i Jnjeipgi. Si-apoi, la dracu ! latS-ma
fScind teorii. Nu §tiu ce spun, carnea asta-i tare ?i
eu imi pierd proteza ».
Doamna despre care e vorba avea о pereche de
basefi pe care Renoir ii iubea mult. Ca^elul se numea
Peter ?i cafelusa Daisy. Intr-o dimineata, Renoir $i-a
gasit modelul cu fafa obosita « avea pungi sub ochi,
pielea verde ». A trimis-o la culcare. Ea i-a cerut sa-i
plimbe pe Peter ji pe Daisy. « Nu pot sa-i incredin-
|ez femeii de serviciu, e prea distrata §i Daisy e in
calduri. » Tinea mult la virtutea lui Daisy, un animal
pe care platise о avere. I-a spus despre cafelele care
grejesc ca rSmin infierate pentru totdeauna. Zimbetul
4
tatii a facut-o sa rida cu hohote «о fatS bunS». Ca s3
sublinieze aluzia, a adaugat. «Din fericire pentru noi, barbafii
sint mai ingdduitori decit ciinii. Peter este de о gelozie feroce.
Daca un alt ciine s-ar apropia de Daisy, 1-ar sfi?ia I» Renoir a
piecat finindu-i pe cei doi base|i de zgards, о frumoasa zgarda
de piele ro?ie care se despSrfea in dou3. Au avut loc citeva intilniri
dificile. Un cani? era sa-i scape stSpinuIui sau ?i s3 se repeadS
la Daisy. Peter era nebun de furie, aratindu-?i colfii, strangulindu-se
in zgarda lui. Tata a ajuns la Bois de Boulogne ?i a pomit pe о alee
singuraticB. Era frumos. Cei doi ciini se linijtiserB. Peter nu mai
gemea ?i n-o mai imbrincea pe Daisy. О bancS te invita la meditafie.
Renoir s-a a?ezat acolo ?i s-a cufundat in obi?nuita-i reverie, din
care a fost smuls de un zgomot neobi?nuit. О frumoasS corcitura
era pe cale s-o acopere pe Daisy ?i Peter, foarte fericit, contempla
spectacolul dind din coada.
Ceea ce m3 surprindea in povestirile tatii era numarul mare de
oameni pe care ii cunoscuse in intimitate. Oameni de lume,
precum Caillebotte, pictor el insu?i, ?i care avea s3 deschida tinerei
picturi porjile Luvrului lasindu-?i prin testament colecfia statului.
Doctorul Bellio, un homeopat roman, prieten cu Bibescu, care
>are s3 fi disparut el insuji din viafa tatii in acea vreme. Familia
Darras, pe care о asociez in mintea mea cSpitanului din Bordeaux,
amilia Caben, din Anvers, de bancheri bogafi, familia Catulle-
\4endes, extraordinarul domn Choquet1 ?i negustorul Durand-Ruel,
« mo? Durand ». Artiste ca adorabila Jeanne Samary, Ellen Andre
doamna Henriot si fiica ei. Renoir cita atitea nume c3 mi se incil'
ceau in memorie. $i toate modelele: multele Nini ?i Margot, Suzanne
Valadon, !ucr3toarele pe care le oprea pe strada. Cu el intilnirilc
se prefaceau in cald3 prietenie. Spun ?i am sa mai spun c3 era iubit.
Martorii tineretii lui, pe care i-am cunoscut, erau foarte emo|iona|i
cind imi vorbeau despre el. Doamna Henriot mi-a povestit despre
moartea fiicei sale, artista la Comedia Franceza, c3reia Renoir i-a
facut mai multe portrete. Tntr-o searS, fratele s3u, Edmond, a
nSvSlit in atelier in momentul cind se culca. «Arde Comedia
Francezd I О explozie de gaz ! » Tata ?i-a tras о haina ?i a zbughit-o
pe rue Saint-Georges. A ajuns la locul nenorocirii cind flacarile
cuprinsesera о mare parte a ckdirii. Un grup de prieteni 1-a
descoperit ?i 1-a condus la doamna Henriot. Fiic3-sa se urease
1 Colecponar, funefionar la vam&. (N.A.)
120
din nou in loja ei ca s3-?i caute cSfelul ?i nu mai apBrea. Partea
dsdirii in care era situate loja pSrea sB fi scapat de incendiu.
Renoir s-a repezit. Cu tot fumul, a gasit о scarS ?i s-a urcat |inindu-?i
batista la gurB. DupB cifiva pa?i s-a sufocat ?i a trebuit sB se agafe
de rampS. Un pompier 1-a scos de-acolo. DupB citeva minute,
flScBrile au cuprins scara. Cind Renoir imi povestea despre incident
— ?i asta s-a intimplat de citeva ori — eram uimit de contrastul
dintre dispreful pentru primejdie arStat cu acel prilej ?i prudenfa
lui obi?nuit3. DupS patruzeci de ani, pierderea « micufei Henriot»
il umplea incS de emofie. « Idioata !... pentru un ciine !... un
pechinez groaznic pe care-1 numea Toto, din cauza cani?ului de
la cabaretul m3tu?ii Anthony, despre care ii vorbisem eu. Era
subfire, de?i toate formele ei erau rotunde. Una din acele fiinfe
privilegiate pe care zeii au scutit-o de oroarea colfurilor ascufite!
Poza ca un inger! » Teama de-а deveni « sentimental» il facea sa
treacS brusc la un sfat formulat cu glas ragu?it: « DacB te-apucS
focul, trebuie sB te ferejti de fum. Sa moi о batista in apa?isB
respiri prin ea. Mai ales sB nu alergi. Fiecare gest trebuie sB fie
gindit. Daca-fi pierzi cSpSfina, e?ti pierdut».
In discufiile noastre revenea mereu numele lui Paul Durand-
Ruel. « Mo? Durand » e curajos; mo? Durand e un cfilator neobosit;
mo? Durand e bigot. Renoir era de acord cu aceasta caracteristicB.
«Aveam nevoie de un reacfionar, care sa apere pictura noastrS
pe care cei de la Salon о numeau revolufionara. El, cel pufin,
nu risca sa fie impu?cat drept comunard!» Dar parerea pe care
о formula cel mai adesea era: « Mo? Durand e un om cumsecade ! »
DupS aceea, aveau sa intre in viafa lui Vollard ?i familia Bernheim,
?i Cassirer din Berlin ?i mulfi alfi mari negustori, preocupafi mai
mult sB faca cunoscuta о picture in care ei credeau decit sa ci?tige
bani. Paul Durand-Ruel a fost primul. « FfirS el, noi n-am fi supra-
viefuit. » Cind imi spunea asta, Renoir nu se gindea la supraviefuirea
artei, ci la aceea a trupului. « Entuziasmul e admirabil, dar cu asta
nu se umple stomacul I» Eu il impingeam pe tata la precizBri:
« Vrei sB spui cS fara Durand-Ruel tu ai fiincetat sB pictezi? — Nu
spun asta, rSspundea el agasat; pretind numai ca fSra el chilipi-
rurile ar fi fost ?i mai rare ». Pe vremea acestor discufii eram prea
tinSr ca sB am simful umorului. Acum, numai la ideea cB Renoir ar
fi putut parSsi pictura, nu m3 pot impiedica sB rid. El insista,
pSrSsind cu totul subiectul, pentru a dovedi cele spuse. « La Expo-
zifia universak din 1855, Durand-Ruel nu avea incS douSzeci ?i
727
cinci de ani ?i-l apara pe Delacroix impotriva imparatului, cSruia
nu-i placeau decit cei de-о seama cu Winterhalter. « Tata se intre-
rupea о secundS, amuzat de-о idee: « Trebuie sa spun ca Durand
este un fost ?uan $i era foarte devotat contelui de Chambord, pe
care se ducea sa-1 vadS in Olanda!»
Durand-Ruel ii urmSrise pe «intransigent » de la inceputurile
lor. « Era destul de jmecher ca sa miroasa ca acolo era ceva de fScut.
Si cred ей iubea in mod sincer pictura noastrS, pe Monet mai ales.»
A organizat mai multe expozifii cu operele noii jcoli in galena
lui din rue Le Peletier. Tata mi-a explicat ей, in urma unei asemenea
incercSri fara rezultat (« nici urmS de client!»), Monet, Sisley,
Berthe Morisot ?i el se hotSrisera sa incerce о vinzare la о licitafie
in sala Drouot. Publicul a fScut о manifesta|ie. Un domn a fScut-o
pe Berthe Morisot« dezmajata ». Pissarro i-a tras un pumn obrazni-
cului. S-a lasat cu bstaie. A intervenit polifia. Nu s-a vindut nici
un tablou. Renoir i?i amintea de un articol, deosebit de rSutScios,
al lui Pierre Wolf din Le Figaro cu privire la una din expozi|iile
de la Durand-Ruel. О prietenS de-а mea mi 1-a gasit. Transcriu,
din el, esenfialul.
Strada Le Peletier are ghinion. Dupa incendiul de la Opera,
iat3 ей un nou dezastru se abate peste cartier. Tocmai s-a deschis
la Durand-Ruel о expozifie, care se spune ей e de picturS. TrecS-
torul pa?nic, atras de drapelele care decoreazS fafada, intra $i
ochilor sai ingrozifi li se oferS un spectacol crunt. Cinci sau ?ase
smintifi, printre care ?i о femeie, un grup de nenorocifi atinji
de nebunia ambitci, ?i"au dat intilnire ca sa-$i cxpuna
operele.
Sint oameni pe care ii pufnejte risul in fafa acestor lucruri.
Mie mi se stringe inima. Acejti a?a-zi?i artijti se intituleaza Intran-
sigent!; ei iau pinze, culori §i perii, azvirle la intimplare citeva
tonuri $i semneazS totul. Tot astfel, la ospiciul din Ville-Evrard,
spirite ratacite aduna pietricele pe drum ?i i?i inchipuie ей au gasit
diamante. Groaznic spectacol al vanitafii omenejti rStScindu-se
pina la nebunie. Facet-1 pe domnul Pissarro s3 infeleaga ей arborii
nu sint violet. cerul nu are culoarea untului proaspfit, ей in
nici о fara nu se vfid lucrarile pe care le picteaza el ?i ей nici о
minte nu poate admite asemenea rStaciri. E ca ?i cind ai pierde
vremea vrind 8Й-1 faci эй injeleaga pe unui din pensionarii docto-
122
rului Blanche \ care se crede papa, c2 locuiejte la Batignolles
?i nu la Vatican. Tncercafi sS-1 convingefi pe domnul Degas;
spunefi-i c3 exista in arts citeva calitSfi, care au nume: desenul,
culoarea, execufia, voinfa: о sS v3 rida-n nas ?i о sa va trateze
drept reacfionar. Incercafi sa explicafi domnului Renoir c3 torsul
unei femei nu e о grSmadS de carnuri in descompunere, cu pete
verzi-violacee, care aratS starea de complete putrefacfie intr-un
cadavru. Este ?i о femeie in grup, ca de altminteri in toate bandele
faimoase; se numejte Berthe Morisot ji e foarte interesantS de
urmSrit. La ea, gra|ia femininS se menfine in mijlocul revarsBrilor
unui spirit in delir.
Si grSmada asta de lucruri grosolane e expusa in public fara
sS ne gindim la consecinfele fatale care le-ar putea urma. leri,
a fost arestat in rue Le Peletier un biet om care, iejind din aceasta
expozifie, ii mujca pe trecStori.
L-am intrebat pe tata daca acest articol 1-a descurajat. « Dimpo-
triva. Noi n-aveam decit о singura idee: s3 expunem, sa arStSm
pinzele noastre pretutindeni, pina cind am fi gasit adevaratul
public, acela care nu era abrutizat de arta oficiala $i care trebuia
sa existe pe undeva. » Batjocurile care n-o crufau pe Berthe Morisot,
« aceasta adevBratB mare doamna », il indignau. Ea ridea de ele.
Monet gasea foarte fireasca neputinfa de a infelege a criticilor.
«De la Diderot, care a inventat critica, explica el, s-au injelat
cu to|ii. I-au defaimat pe Delacroix, pe Goya ?i pe Corot. Daca
ne-ar umple de elogii, ar fi ingrijorator.»
Pissarro i-a convins pc camarazii sai de neccsitatea unei expo-
zijii organizata chiar de catre pictori. Cezanne li s-a alaturat.
«Criticii sint nijte scopiji $i ni$te natarai!» Insusi Degas, atit
de rezervat, se apropiase de grup. Un nou venit, Guillaumin, a
sosit sa ingroaje rindurile. Pissarro ?i Monet voiau sa limiteze
expozanfii la cei care au luptat de la inceput. Nu aveau incredere
in Degas — un burghez. Renoir raspundea: «A facut mai mult
pentru a-1 distruge pe domnul Ger6me decit oricare dintre noi!»
Degas a acceptat cu о condipe: aceea ca expozifia sa nu aiba un
caracter « revolufionar » $i sa aiba drept paravan un nume mare.
Edouard Manet incepuse sa fie acceptat de oficiali ?i de ziari^ti.
1 Celebru psihiatru francez, mort in 1852. (N. A.)
123
Dar a refuzat. « De ce a? merge cu voi, tinerii, cind sint primit
la Salonul oficial, care este cel mai bun teren de luptS? La Salon
adversarii mei cei mai inver^unap sint obligati sa defileze prin
fafa pinzelor mele. » Avea dreptate. Nu s-a mai insistat. Alp artijti,
semi-oficiali dar destul de liberi ca s3 recunoascS cS «la intransi-
gent e totup ceva », au propus sa se uneascS cu ei pentru expozipe.
Tata a insistat sS fie acceptap. Adeziunea lor scadea cota parte
din cbeltuielile care reveneau fiecaruia. Citez, printre ei, un virstnic
pe care el il respecta, Boudin. A fost inchiriat localul fotografului
Nadar, din boulevard des Capucines, fapt care i-a sugerat lui
Degas ideea de a propune « La Capucine » ca titlu al grupSrii lor,
dar a fost refuzat.
Deschiderea expozipei a avut loc cu citeva zile inaintea deschi-
derii Salonului. Rezultatul il cunoa^tem. Un nou dezastru!
« Singurul lucru cu care ne-am ales de pe urma acestei expozipi
e eticbeta de «impresionism» pe care-o detest!» Vina о purta
un mic tablou de Claude Monet, reprezentind un peisaj cefos
sub un soare de iamS. FSrS sS se gindeascS la rau, pictorul il
numise Impression (Impresie). Un anume Leroy, critic la Charivari,
il evidenpase in articolul sSu, agSpndu-1 in chip ironic tuturor
expozanplor. Si avea sa le rSminS. Publicul se arStk a fi la inglpmea
ziarelor. Batjocurile, glumele, insultele plouau. Se mergea la
expozipe pentru « a petrece ». In fafa personajelor lui Degas, lui
Cezanne, chiar in fafa delicioaselor fete de Renoir, oamenii i?i
repneau cu greu furia. Tn special Loja era vizatS. « Ce mutre!
unde $i-o fi gasit modelele? » Acestea erau unchiul meu Edmond
?i incintStoarea Nini! Paul Cezanne fiul pretindea ca un vizitator
indignat scuipase pe Bdiatul cu jiletca ro$ie a tatalui sau,
aceea$i pinzS care a atins un pref astronomic la о licitape din Londra
91 pe care ziarele din lumea intreagS au reprodus-o cu entu-
ziasm. E lung drumul din 1874 pin3 in 1959 ! Tn timp ce Renoir
?i tovarSjii sai trebuiau s3-?i piece capul sub vintul infringerii,
un american pUtea trei sute de mii de franci pentru un Atac al
cuirasierilor de Meissonier \ adicS echivalentul a mai mult de о
sutS de mii de dolari de azi.
Am in fafa mea citeva tSieturi de ziar din anul 1874. E sfijietor.
1 Jean-Louis Ernest Meissonier (1815—1891), pictor de gen, a carui
opera (a pictat indeosebi scene din viafa military) a fost rjsplatita cu
toate onorurile in timpul viepi dar cu dcsavirjire uitata dupa moarte.
124
La Presse. Miercuri 29 aprilie.
tNAINTEA SALONULUI. EXPOZITIA REVOLTATILOR.
.. .Aceastd fcoalci suprima douS lucruri: linia, f&rS de care e
imposibil si reproduce forma unei fiinfe insuflefite sau a unui lucru,
fi culoarea, care da formei aparenfa realitdfii.
Murddrifi cu alb fi negru trei sferturi dintr-o pinzci, frecafi restul
cu galben, impanafi la intlmplare cu pete rofii fi albastre, о sd
aveji о impresie a primdverii in fafa careia adepfii vor cddea in
extaz.
Mizgdlifi cu gri un panou, punefi aldturi, la intimplare fi de-a
curmeziful, citeva trdsdturi negre sau galbene, fi vazindu-le inspirafii
vd vor spune: « Hei, ce bine ifi dd impresia pddurii din Meudon ».
Cind e vorba de chipul unui от, e cu totul altceva, scopul nu e
acela de-а reda forma, modelul, expresia, e destul sa redai impresia
fara linie hotaritd, fara culoare, fard lumini fi fara umbre. Pentru
a infaptui о teorie atit de extravaganta, dai intr-o harababura
nesabuitd, nebuna, grotescd, fdra precedent in artd din fericire, fiindca
e о negare fard inconjur a celor mai elementare reguli ale desenului
fi picturii. Schifele in cdrbune ale unui copii au о naivitate, о sinceri-
tate care tefac sa zimbefti, orgiile acestei fcoli te scirbesc sau te revoltd.
Faimosul Salon al Refuzafilor pe care nu fi-l pofi aminti fard
sd rizi, acest Salon in care vedeai femei de culoarea tutunului
din Spania, pe cai galbeni in mijlocul padurilor cu copaci albaf-
tri, acest Salon era un Luvru in comparafie cu expozifia din
boulevard des Capucines.
Examinind operele expuse (recomand vizitatorilor mai ales numerele
54, 42, 60, 43, 97, 164), te intrebi daca nu e acolo о mistificare necu-
viincioasd la adresa publicului, sau rezultatul unei aliendri mintale
pe care n-am putea decit s-o deplingem. In acest al doilea caz, aceasta
expozifie n-ar mai fi de resortul criticii, ci de acela al doctorului
Blanche.
Deschid о parantezS pentru a preciza ce erau numerele in cauza:
54, Examen de dans de Degas; 42, Casa Spinzuratului din Auvers-
sur-Oise de Cezanne; 60, Repetifie de balet pe scend de Degas;
43, О Olympia modernci de Cezanne; 97, Boulevard des Capucines
de Monet; 164, О livadd de Sisley. Renoir nu avusese nici mScar
onoarea de-а atrage trasnetele scriitorului.
125
Ei bine, nu! Totul e serios, fdcut cu seriozitate, discutat cu serio-
zitate, recomandat ca о innoire a artei. Velazquez, Greuze, Ingres,
Delacroix, Th. Rousseau sint banali, ei n-au infeles niciodata nimic
din naturd, tipicari care fi-au trait traiul fi ale cdror opere conserva-
torii muzeelor ar trebui sd le azvirle in pod.
§i sa nu ni se spuna cd exagerdm, noi i-am auzit discutind pe acefti
pictori, pe ei fi pe admiratorii lor, la Hotel Drouot, unde tablourile
lor nu se vind, la negustorii din strada Lafitte, care ingrdmddesc
ebofele lor tot sperind sd dea о loviturd norocoasd care, cu siguranfd,
nu se va intimpla nicicind, noi i-am auzit dezvoltindu-fi teoriile,
privind ai superbd compdtimire operele pe care sintem obifnuifi
sd le admirdm, disprefuind tot ceea ce studiul ne invafase sd iubim,
repettndu-ne cu un nemdrginit orgoliu: «Dacd afi infelege ceva din
avintul, geniului, l-afi admira pe Manet fi pe noi, care sintem
discipolii sai!»
Emile GARDON
lata acum un articol favorabil:
Le Single, 29 aprilie 1874.
.. .Acum ctfiva ani s-a rdspindit zvonul prin ateliere cd s-a ndscut
о noud fcoald de picturd. Care-i era obiectul, metoda, cimpul de obser-
vafie? Prin ce se deosebesc producfiile ei de fcolile precedente fi ce
forfe aduceau activului artei contemporane? A fost greu la inceput
sd-fi dai seama. Membrii juriului, cu defteptdeiunea lor obifnuitd,
fineau sd pund befe-n roate noilor venifi. Ei le inchideau ufile Salonului,
interzicindu-le intrarea in lumea publicd fi, pe toate glasurile de care
dispun prostia, egoismul, imbecilitatea sau invidia, care hotdrdsc pe
lumea asta, se sileau sd-i facd de rts.
Persecutafi, alungafi, oedrifi, osindifi de arta oficiald, pretinfii
anarhifti au format un grup. Durand-Ruel, pe care prejudecdfile
administrative nu-l tulburd, le-a pus la dispozifie una din sdlile sale
fi, pentru intiia oard, publicul poate sd aprecieze tendinfele celor
numifi, nu ftiu de ce, «japonejii» picturii. De atunci s-a mai scurs о
vreme. Trnbogafiti cu un numdr oarecare de noi adeziuni, incurajafi
de aprobdri importante, pictorii despre care vorbim s-au constituit
intr-o Societate cooperativd, au inchiriat fostul local al atelierului
126
lui Nadar, din boulevard des Capudnes fi acolo, intr-o casS a lor fi
aranjatS cu propriile lor miini, au organizat prima expozifie, chiar
aceea despre care vrem sS-i intrefinem pe cititorii nofiri.
.. .la sa vedem pufin ce anume ne vestesc acefii adevSrafi revo-
lutionari atit de monstruos, atit de subversiv pentru ordinea socials.
Jur pe сепща lui Cabanel1 fi a lui Gerome ca aid e vorba de
talent, incS de mult talent. Acefii tineri au un mod de-а infelege
natura care n-are nimic plidicos sau banal. E viu, sprinten, usor;
e indntStor. Ce rapids infelegere a obiectului fi ce factors amuzantS !
E sumar, ce-i drept, dar cit de juste sint indicafiile !
...Care e meritul acestei noutafi? Constitute oare о reVolufie?
Nu, pentru ca fondul fi, in mare mSsurS, forma rSmin aceleafi. Oare
pregStefie о nouS $coalS? Nu, pentru ca о fcoals exists prin idei
fi nu prin mijloace materiale, se distinge prin doctrinele ei fi nu prin
procedeele de execufie. Daca nu constituie о reVolufie fi nici germenul
unei fcoli, atunci ce este? О manierS fi nimic mai mult. Dupa Courbet,
Daubigny, Corot, nu se poate spune ca non-finitul l-au inventat
impresioniftii. Ei il lauda, il exalts, il inalfS la rangul de sistem,
fac din el bolta de susfinere a artei. fl inalfS pe un piedestal fi il
slSvesc; asta-i tot. AceastS exagerare este о manierS fi, care este,
in arta, soar t a manierelor? Aceea de a rSmine insufirea fireascS a
celui care о inventeazS sau a grupului care о adopts, aceea de a se
restringe in loc sS se intindS; de a se imobiliza fSrS a se reproduce
fi de a pieri curind pe loc. DupS cifiva ani, artifiii grupafi azi in
boulevard des Capudnes vor fi impSrfifi. Cei mai puternici, aceia
rasafi fi de soi, vor fi recunoscut cS dacS exists subiecte cSrora le
convine starea de impresie, mulfumindu~se cu aparenfa ebofei, sint
fi altele, in nurnSr mult mai marc, care cer о expresie holarita, о
execufie precisS; cS superioritatea pictorului constS tocmai in a
trata fiecare subiect conform modului care i se potrivefie, in consecinfS
anufi de loc sistematic fi a alege fSrS ocol forma care trebuie sS dea
ideii intregul relief. Aceia care, urmindu-fi calea, fi~au perfecfionat
desenul, vor ISsa baits impresionismul, devenit pentru ei о arts
1 Alexandre Cabanel (1823—1889), unul dintre pictorii care a f2cut
mare vilvtt la sfirfitul secolului al XlX-lea. Laureat al Premiului Romei
in 1845, s-a bucurat de prefuirea lui Napoleon al Ill-lea, a fost coplefit
de comenzi, onoruri fi recompense oficiale. Membru al Institutului
(1863), el a fost aceia care, impreung cu Bouguereau, s-a ocupat de
organizarea Salonului oficial, men}inindu-i cu strSfnicie acel academism
« pompieresc * care-1 caracteriza.
127
intr-adevdr prea superficiald, Cit despre ceilalfi care, neglijind sd
cugete fi sd invefe, vor fi urmdrit excesiv impresia, exemplul domnului
Cezanne (O Olympie moderns) le poate ardta de pe acum soarta
care ii afteaptd. Din idealizare in idealizare, vor ajunge la acel grad
de romantism fdrd friu, unde natura nu mai e decit un pretext de
visare 5i unde imaginafia ajunge la neputinfa de-а mai formula altceva
decit fantezii personale, subiective, fdrd ecou in motivul general,
pentru cd sint fdrd control ft fard о posibild verificare in realitate.
CASTAGNARY
Se infelege ca aceasta bunSvoinfa dezarmantS i-a mihnit adinc
pe expozanfi. Renoir, comentind articolul in cursul discupilor
noastre, imi spunea cit i se pSrea astazi de puerile indignarea lui
de neofit. « Sa indrSznejti a ataca impresionismul, ce murdarie!
Eram ca Polyeucte care voia sa-i rastoarne pe idoli. Dupa patruzeci
de ani, sint de acord cu Castagnary in privin^a impresionismului.
Dar turbez inca la gindul ca el n-a infeles ca О Olympie modemd
de Cezanne era о capodopera clasica, mai aproape de Giorgione
decit de Claude Monet, ?i cS avea in fafa ochilor exemplul perfect
al unui pictor care pSrSsise impresionismul. Si mania asta a litera-
|ilor care nu vor infelege nicicind cS pictura e о meserie 51 ca mai
intii posezi mijloacele materiale. Ideile urmeazS dupa aceea, cind
tabloul e gata I Cum sa mai crezi dupa asta cS este loc pentru
picturS in Franfa? » Dar optimismul lui era mai putemic. « Francezii
fac pictura dar n-o iubesc. » §i mai spunea: « Noi nu lucrSm pentru
critici, nici pentru negustori, nici macar pentru amatori in general,
ci pentru jumatatea de duzinS de pictori care pot sS aprecieze
eforturile noastre, fiindcS ei in$i$i picteaza.» Aceasta afirmafie
parindu-i-se prea restrinsS, tata se corecta: «PictSm ji pentru
domnul Choquet, pentru Gangnat ?i pentru trecStorul necunoscut
care se oprejte in fafa vitrinei unui negustor ?i, timp de douS
minute, are placerea sS priveascS unui dintre tablourile noastre I»
Continui cu un extras al « cronicii» din La Patrie din 21 aprilie
1874.
Eu, cel care am onoarea de-а vd vorbi, am о poftd nebund sd deschid
о expozifie in plin boulevard des Italiens. Am acasd citeva statuete...
128
[...] Nu exists oare un precedent? Am Vrut sS vizitez ieri,
in boulevard des Capucines, о expozifie de picture!; vreo sutS de
tablouri fi desene, aranjate pe perefii a trei sau patru sSli. Printre ele
vreo zece pe care juriul Salonului le-ar fi acceptat; defi pentru
unele ar fi trebuit sa se arate foarte indulgent...
Dar celelalte pinze!... Nu, cei care nu le-au vSzut nu vor putea
crede niciodata in ce masura e mistificat vizitatorul.
V3 amintifi de Salonul Refuzafilor, de primal, de acela in care
se vedeau femei goale avind culoarea lui Bismarck indispus, cai galben-
aprins, copaci albastru Marie-Louise. Ei bine! acest salon este Luvrul,
este Palatul Pitti, este Galeria Uffizi, comparat cu sSlile expozifiei
din boulevard des Capucines.
La primele ebo$e (ar trebui sS scriu debase 1J dai din umeri, la
celelalte te pufne§te risul, la ultimele ajungi sS te superi fi-fi pare
rSu cS n-ai dat unui sSrac francul pe care a trebuit sS-l plStefii ca
sS pofi pStrunde inSuntru.
Te intrebi dacS acolo e vorba de о mistificare, cu atit mai necuviin-
cioasS cu cit mistificatorul ifi scoate profitul, sau e о speculate de-o
delicatefe indoielnicS. Nici protesta nu pofi mScar, deoarece fi s-ar
arSta rarele pinze, mai mult sau mai pufin bune, mai mult sau mai
pufin cuminfi — care fac excepfie — fi fi s-ar spune: « Vedefi cS
sint fi lucrSri serioase; dacS exists unele care nu sint pe gustul
dumneavoastrS, nu e din vina societSfii care expune, arta e liberS,
fi sintefi oare sigur, de altfel, cS nu avefi in fafa ochilor incercSrile
unor genii neinfelese, a unor novatori indrSznefi, a unor pionieri
ai picturii viitorului?» Observafi cS am pus «vi s-ar spune».
Nu vi se spune. Ar fi foarte nerufinat acela care ar indrSzni sS
VorbeascS astfel.
In tot cazul, eram acolo ieri dimineafa, cu vreo cincisprezece
vizitatori, bSrbafi fi femei, fi din tofi acefii comistificaji care nu se
cunofieau intre ei, unii rideau (pufin cam silit) strigind: « Binejucat! »
ceilalfi se pierdeau in supozifii, care de care mai ciudate fi mai
gratuite.
Reproduc aid citeva din ele.
«Direcfia Belle-Artelor a organizat aceastS expozifie pentru a
justifica atitudinea juriului de admitere. Cind publicul о sS VadS
toate lucrurile astea ifi Va spune cS juriul are dreptate sS refuze
asemenea orori.
1 Joe de cuvinte in limba francezS: ebanche = schifS 51 debauche = desfriu
129
— Pardon, i)3 infelafi; aceste lucruri n-au putut fi refuzate de
juriu, nefiindu-i supuse spre examinare, aceasta e о expozifie liber3.
— Atunci, poate Drain glumef de prost-gust s-a distrat sd-fi inmoaie
pensulele in culoare, sa mizgaleascd о mulfime de metri de pinz3
fi sa semneze cu diferite nurne.
— IncS о datS, afi grefit, sSrmanS doamn3. Numele acestea
nu sint nicidecum inventate.
— Trebuie s3 credern atunci ca sint elevii domnului Manet.
— Afi nimerit~o de data aceasta; da, probabil ca sint elevii lui
Manet; dar refuzafii acestui maestru.
— Dumnezeule I Refuzafii lui Manet! Ce-o fi pe-acolo !
— Privifi in jurul dumneavoastra ca sa vedefi.
— Dar domnul Manet nu face oare parte el dintre refuzafii
acestui an?
— Tntr-adevar, a$a e. Asta nu-l impiedica insa sa aibS dreptul
sS refuze fi el, la rindul sau, operele acelor elevi care exagereaza
cu realismul. lata, privifi numarul 42. (Casa Spinzuratului de Ce-
zanne.)
— Nu credefi oare, domnule, ca e mai degraba о criticS in genul
lui Manet? Ar fi foarte spirituals.
Nu cred de loc. Tntrebafi-i pe autorii acestor mizgSleli, vS vor
rSspunde cu о superba compatimire fi va Vor spune: « DumneavoastrS
nu infelegefi nimic din avintul geniului, din reinnoirea artei; ramolifi
batrini, о sa putrezifi in rutina fi in marginire alSturi de Rafaelii
voftri fi de Murillo. Vechea fcoalS fi-a trait traiul, ne-am saturat de
ea. Loc pentru realism, loc pentru tineri! Traiasca Manet fi jos
Luvrul! Jos cu rococoul Renafterii!»
§i totufi, sint de buna crcdinfa. Asta nu-i impiedica sa picteze tn
asemenea fel incit cea mai ingrijita opera a lui Manet poate sS fie
un Correggio, un Greuze in comparafie cu ceea ce fac ei.
A.L.T
Continui cu aceasta nota foarte pariziana!
La Patrie. Joi 14 mai 1874.
C R 0 N I C A (extras).
(Vorbind de diverse expozifii deschise.)
[...] Tn boulevard des Capudnes, s-a deschis expozifia Intran-
sigenfilor, s-ar putea spune a nebunilor: despre asta v-am mai vorbit.
130
DacS Vrefi s3 VS distrafi fi avefi un sfert de orS de pierdut, nu fovSifi
sS trecefi pe-acolo.
A.L.T.
Si pentru a trage concluzia, articolul lui Leroy.
Le Charivari. 25 aprilie 1874
EXPOZITIA IMPRESIONISTA de Louis Leroy
О! Ce zi grea a fost aceea in care m-am dus la prima expozifie
din boulevard des Capucines, intovSrSfit de domnul Joseph Vincent,
peisagist, elevul lui Bertin, premiat fi decorat sub mai multe guveme.
Nesocotitul venise acolo fSrS vreun gind ascuns, credea c-o s3
vadS pictur3 din aceea care se vede pretutindeni, bun3 fi proastS,
mai degrab3 proast3 decit bun3, care nu atenteazS ins3 la bunele
moravuri artistice, la cultul formei fi la respectul pentru maeftri.
Ah ! forma. Ah ! maeftrii. Nu mai avem nevoie de ei, dragul meu I
Noi am schimbat totul.
Intrind in prima sal3, Joseph Vincent a primit о prim3 loviturS
in fata dansatoarei domnului Degas.
— Ce p3cat, mi-a spus el, c3 pictorul, avind oarecare infelegere
a culorii, nu deseneazS mai bine! Picioarele dansatoarei sale sint
tot atit de sc3mofate ca fi voalul jupoanelor.
— V3 gSsesc prea aspru cu el, i-am spus eu. Desenul acesta este
dimpotrivS foarte strtns.
Elevul lui Bertin, crezind ca eram ironic, se mulfumi sa ridice
din umeri, farS a-mi mai raspunde.
Atunci, incet, incet, cu aerul cel mai naiv, l-am condus in fafa
Cimpului arat al domnului Pissarro.
La vederea acestui peisaj formidabil, bietul om a crezut cS i se
murdSrise sticla ochelarilor. I-a fters cu grijS fi i-a pus din nou pe nas.
— Pe Michalon, a strigat el, ce-i asta?
— Vedefi doar, о brumS pe brazdele sSpate adinc.
— Astea sint brazde? Asta, brumS! Astea sint resturi cSzute
de pe paleta, afezate uniform pe о pinzS murdarS. N-ате nici cap,
nici coadS, nici sus, nici jos, nici inainte, nici inapoi.
— Poate, dar impresia exists.
— Ei bine, e foarte caraghioasS impresia asta!... О I... fi
asta?
131
— 0 livadd a domnului Sisley. V<1 recomand micul copac din
dreapta, e vesel, dar impresia...
— Slabifi-тй cu impresia dumneavoastra... Asta nu e nici fdcut,
nici de fScut. Dar iatd о Vedere din Melun a domnului Rouart,
unde se vede ceva in apa. la te uitH, umbra primului plan e foarte
hazlie.
— Vibrafia tonului Vd mird?
— Spunefi spoiala tonului, fi-o sd vi infeleg mai bine. Ah ! Corot,
Corot, cite crime se fac in numele tau. Tи ai adus la moda aceasta
facturd neingrijitd, aceste frotiuri, aceste improfcari in fafa cdrora
amatorul s-a infuriat treizeci de ani pe care nu le-a acceptat decit
constrins fi forfat de incdpdfinarea ta linifiitd. Incd о data, pictura
a strdpuns stinca.
SSrmanul om vorbea alandala, a$a, in linifie, nimic nu ma
putea face set prevdd supdrdtorul accident care avea set rezulte din
vizita lui la aceastd expozifie plina de violenfe.
El a suportat chiar, fdrd prea mare ocard, vederea acelor Luntre
de pescuit ie^ind din port ale domnului Monet, poate fiindca l-am
smuls de la contemplarea aceea periculoasa inainte ca micile figuri
vdtdmdtoare din primal plan sci-fi fi fdcut efectul. Din nenorocire,
am facut imprudenfa de a-l prea lasa mult in fafa lucrarii aceluiafi
pictor — Boulevard des Capucines.
— Ah I ah I a rinjit el, ce reufit e asta ! Asta impresie, ori пи тй
pricep eu. Numai ca vd rog sd-mi spunefi ce reprezintd aceste nenu-
mdrate li^ete negre in partea de jos a tabloului ?
— Dar, am rdspuns eu, acefiia sint oamenii care se рНтЬй.
— Atunci eu semdn cu afiia cind ma plirnb pe boulevard des Capu-
cines? Mii de tunele! Va balefi joe de mine?
— Vd asigur, domnule Vincent...
— Dar aceste pete au fost obfinute prin procedeul care se intrebuin-
feaza pentru spoitul pietrelor de fintind. Trosc... pleosc... tronc...
fleonc /.. Merge de la sine. E nemaipomenit, ingrozitor. О sa m-apuce
apoplexia, cu siguranfd.
Incercam sd-l calmez aratindu-i Canalul Saint-Denis al domnului
Lepine fi La Butte Montmartre a domnului Ottin, amindoua destul
de fine ca ton; Verzele domnului Pissarro l-au facut sd se opr eased
fi, din rofu, s-a fdcut stacojiu.
— Sint Verze, i-am spus eu cu Vocea domoald, convingdtoare.
— Ah ! nenorocitele, cit sint de pocite. Nu mai Vreau sd maninc
varzd toatd viafa mea.
132
— Totufi, nu-i о gre^eald dacd pictorul...
— Tncetafi sau fac о nelegiuire.
Deodatd a scos un fipdt, zdrind Casa Spinzuratului a domnului
Paul Cezanne. Impastarile prodigioase ale acestei mid bijuterii
sfirfird opera inceputd de lucrarea Le Boulevard des Capucines:
mo? Vincent delira.
Nebunia lui a fost, mai intii, destul de liniftita. Situindu-se pe
punctul de vedere al impresioniftilor, era cu totul de pdrerea lor.
— Boudin are talent, mi-a spus el, in fafa PlSjii acestui artist,
dar de ce ifi migSle^te atita marinele?
— Ah ! gdsifi ca pictura lui e prea pigdlita ?
— Fdrd indoiald. Domni^oara Berthe Morisot 1... in schimb.
Aceastd tinara persomd nu-fi pierde Vremea pictind detaliile de prisos.
Cind are о mind de pictat (Lectura), trage in lung de atitea ori cite
degete are, gata treaba. Neghiobii care mizgdlesc prea mult cu mina
nu pricep nimic din arta impresionistd, fi marele Manet i-ar alunga
din republica lui.
— Atunci dornnul Renoir merge pe calea cea buna, nu-i nimic
de prisos in Seceratorii lui. Л? indrdzni chiar set spun ca figurile
sale...
— Sint incd prea studiate.
— Ah! domnule Vincent, privifi, vd rog, aceste trei tu§e de culoare
care vor sd reprezinte un от in griu.
— Doud sint in plus, una singura era de ajuns.
L-am privit pe elevul lui Bertin, chipul i se fdcuse ro^u-inchis.
Catastrofa mi se paru iminenta domnului Monet i-a fost hardzit
sd-i dea lovitura de grafie.
Ah! iata-l! Ah! iatd-l! strigd el in fafa numdrubti 98.
Ce reprezintd aceasta pinza? Vedefi in catalog.
— Impression, soleil levant (Impresie, soare rasarind).
— Impresie, eram sigur. Trebuie sd fie fi Vreo impresie acolo.
§i ce libertate, ce facturd щоага! Hirtia pictatd in stare embrionara
tot e mai lucratd decit pictura asta.
— Oare се-ar fi spus Bidault, Boisselin, Bertin in fafa acestei
pinze impresionante?
— Nu-mi pomenifi de acefii mizgalitori hidofi, a urlat mo;
Vincent.
Nenorocitul ifi renega zeii.
Tncercam, zadamic, sd-i inviorez judecata, care se stingea, ardtindu-i
Trezirea elejteului a domnului Rouart, edreia ii lipsefie foarte pufin
133
ca s3 fie perfects, un Studiu de castel la Sannois al domnului Ottin,
foarte luminos fi foarte fin, dar pe el il atrdgea oribilul. Spaldtoreasa
atit de prost spdlatd a domnului Degas il fdcea sd scoatd strigdte de
admirafie.
Chiar Sisley i se pdrea drdgdla$ fi prefios. Ca sd-i flatez mania
fi de fried sd nu-l irit, cdutam ceea ce era bunicel in tablourile de
impresie fi recunofieam fdrd greutate cd piinea, strugurii fi scaunul
din Dejunul domnului Monet erau buedfi de picturd bune.
Dar el respingea aceste concesii.
— Nu, nu, striga, Monet slabefie acolo. Face concesii zeilor
falfi ai lui Meissonier. E prea lucrat, prea lucrat, prea lucrat. Vorbifi-
mi despre Olympia modema, a$a mai inf eleg. Fail sd mergefi s-o
vedefi. О femeie aplecatd edreia о negresd ii ridied ultimul vdl ca
s-o arate in toata urifenia ei privirilor incintate ale unui mufunache
cafeniu. Vd amintifi de Olympia domnului Manet? Ei bine, era о
capodoperd de desen, de corectitudine, de finisare, in comparafie cu
aceea a domnului Cezanne.
Tn sfirfit paharul s-a revdrsat. Creierul clasic al lui mo$ Vincent,
atacat in acelafi timp din prea multe pdrfi, se smintea de tot. S-a oprit
in fafa gardianului din Paris care vegheaza asupra tuturor acestor
comori fi, luindu-l drept un portret, s-a apucat sa-i facd о critied
foarte energied.
— E destul de prost, fdcu el, ridicind din umeri. Din fafd are
doi ochi, un nas fi о gurd. Impresionifiii n-ar fi fdcut atitea sacrificii
pentru detaliu. Din toate lucrurile inutile pe care pictorul le-a fdcut
acestei fefe, Monet ar fi fdcut doudzeci de gardieni din Paris.
— Се-ar fi sd circulafi pufin, i-a spus portretul.
— Tl attzifi? Nici vocea nu-i lipsefie mdcar. Multd vreme i о
fi trebuit pedantului care l-a migdlit ca sd-l facd! Si, ca ^ea
esteticii sale seriozitatea potrivitd, mo$ Vincent se apued sd joace
dansul scalpului in fafa gardianului, strigind cu vocea sugrumatd:
Hu! Eu sint in impresia care merge, cufitul de paletd rdzbunStor,
Boulevard des Capucines de Monet, Casa Spinzuratului fi О Olympie
moderna de Cezanne! Hu! Hu! Hu!
Mi-a trebuit о vreme ca sS infeleg c2 articolul era ironic. La
inceput, luam provocSrile autorului catre prietenul s3u pictorul
oficial drept elogii sincere. Acesta era aja-numitul spirit de bulevard
care s-a intilnit cu teatrul purtind acelafi nume, cu corsetele fi
134
mobilele imitafii Henric al II-lea. Renoir spunea: « Umorul englez
este tot atit de superficial ca spiritul parizian, dar cel pufin cei care
se afl<5 de partea cealaltS a canalului Minecii ifi spalS din cind in
cind picioarele». Nu citez articolele elogioase, care au fost scrise
de prieteni ca Riviere sau Edmond Renoir.
Acela dintre expozanfi care iefea cel mai rau era tata, hind cel mai
pufin insultat. Era considerat prea neinsemnat pentru a-1 ataca.
« Nu eram luat in seamS. E foarte ingrijorator sS nu fii luat in
seama!»
Dupa expozifie, s-au rSrit comenzile de portrete din care traiau
pictorii. Cine ar fi indraznit sa expuna in salonul lui operele artif-
tilor atit de aspru criticafi de minfile luminate ale vremii ? Si parti-
zanii credinciofi din familiile Choquet, Charpentier, Caillebotte,
Berard fi Gachet aveau perefii plini de operele tinerei fcoli. О altS
vinzare publica a unor opere de Renoir, Sisley fi Pissarro le-a adus
trei sute de franci. Cu toate astea, pictorii oficiali vindeau foarte
scump tablourile lor, erau plini de onoruri fi decorafii fi locuiau in
case somptuoase, in stilul Renafterii. « Sa nu mi se spunS c3 toate
astea veneau numai de la stat, de la Belle-Arte fi de la Institut.
Publicul se delecta cu aceste kturi.» Tata s-a gindit un moment
s2 se intoarcS la decorarea perefilor de cafenea. Dar de data asta
« dopul » se sborfi « Gustasem din fructul oprit. Nu mai puteam
da inapoi.»
Din fericire, exista Monet. §i el a reacfionat intr-un mod uimitor.
Neacceptarea efecului fi a altor efecuri care au urmat in chip
nemilos s-a concretizat intr-o acfiune atit de neasteptata incit tata
mai ridea inca, dupS patruzeci de ani. Mai cu seama peisajul
s3u, Impresie, fusese calul de bStaie pentru ca « nu se vedea nimic
in el». Monet, semef, ridica din umeri: «Biefi orbi care vor sa
precizeze totul prin pick 1» Un critic ii declarase ca picla nu e
subiect de tablou. « De ce nu о lupta de negri intr-un tunel ? »
Aceasta neinfelegere ii fScuse chef sa picteze ceva fi mai neguros.
Intr-o dimineafS, I-a trezit pe Renoir cu un strigat de triumf.
«Am gSsit... gara Saint-Lazare! In momentul plecSrilor, fumul
locomotivelor e atit de gros, incit nu se mai distinge aproape nimic.
E о incintare, о adevSratS feerie.» Nu infelegea s2 picteze gara
Saint-Lazare din memorie, ci s-o prinda pe viu, cu jocul soarelui
trecind printre aburi. «Vor trebui sa intirzie plecarea trenului
135
de Rouen. Lumina e mai buna ia jumdtate de or2 dup2 plecarea
trenului. — E?ti nebun ! »
In adevar «impresionijtii» nu mai aveau ce minca. TrSiau
din citeva invitafii la masa. Tata nu se mai ducea nici macar la
ISptaria lui obi?nuita, a carei proprietareasa, dragufa doamna
Camille, i-ar fi dat pe datorie. Se temea cS n-o sS-i poata pkti
nicicind. Fratele sau Edmond a trebuit sa-?i amine pentru mai
tirziu doua proiecte importante, casStoria ?i publicarea revistei
L’Impressionniste, in intregime consacrata noii picturi. Cezanne
se intorsese la Aix. Degas se ascunsese in confortabila sa locuinfa
din rue Victor-Masse. Monet era mai presus de aceste imprejurSri.
S-a imbrScat cu cele mai frumoase baine, ?i-a infoiat dantelele
la mineci ?i, jucindu-se negligent cu un baston de trestie cu maciulia
de aur, ?i-a trimis cartea de vizita directorului gSrii Saint-Lazare.
U?ierul, uimit, 1-a introdus imediat. Inaltul personaj 1-a poftit
s3 ?ada pe vizitatorul care s-a recomandat foarte simplu: « Sint
pictorul Claude Monet». Directorul in cauza habar n-avea de
pictura, dar nu indraznea s-o spunS. Monet 1-a ISsat sS se bilbiie
citeva clipe apoi a binevoit sa-i spund marea veste. « M-am botarit
sa pictez gara dumneavoastra. Am jovait multa vreme intre gara
de Nord ?i gara dumneavoastrS, dar cred, in sfirjit, cS a dumnea-
voastrS are mai multa personalitate.» A obfinut tot ce-a dorit.
Au fost oprite trenurile, evacuate persoanele, s-au umplut loco-
motivele cu cSrbuni pentru a le face sa scoatS fumul de care avea
el nevoie. Monet s-a instalat ca un tiran in gara, a pictat zile
intregi intr-o totala reculegere ?i a piecat, in cele din urmS, cu
mai bine de jumatate de duzina de tablouri, salutat pina la pSmint
de intregul personal, in cap cu directorul. lar Renoir incbeia:
« Si eu care n-a? fi indraznit sa ma instalez nici macar in fafa vitrinei
bacanului din coif ! »
Paul-Durand Ruel a cumparat lucrarile cu « gara Saint-Lazare »
?i a facut in a?a fel ca sa le dea nijte avansuri protejafilor sai. Aceasta
dovada de vitalitate a noii ?coli le-a fost tuturor de folos. Dar nu
numai Monet avea incredere in el ?i in prietenii sai. Cbiar ?i la
Scoala de Belle-Arte, tinerii erau pentru impresioni?ti. Cu ocazia
reinalfarii coloanei Vendome, ei inbunatSfiserS cintecul pe care-1
cunoajtem:
Monsieur Courbet a dit a Cabanel (bis)
Cabanel
136
Pourquoi peins-tu avec du caramel
Que penses-tu, Gerome
De la colonne Vendome
Ca n'vaut pas I’jaune de chrome
Faudra la demolir
Pour an... Г empire.
(Domnul Courbet i-a spus lui Cabanel (bis) I Cabanel I De ce pictezi
cu caramel I Ce crezi-tu, Gerome I Despre coloana Vendome
I Nu face cit galbenul de crom I S-o darlmtim va trebui / Pe stfiplnire-a
— a necciji.)
In fiecare zi, venea cite un tinSr pictor sS-1 vada pe Renoir.
« Domnule Renoir, am vrea sa facem ca dumneavoastra, dar nu
putem ! — Nu-i cine ftie ce; e destul sS privefti. » Altul: « Domnule
Renoir, pina acum credeam ca pictura inseamna Delacroix. Acum,
cred ca pictura sintefi dumneavoastra I» Tata comenta: « Ca fi
cind n-ar fi loc destul pentru Delacroix... f i sute din ceilalfi
printre care fi sluga voastra... intr-un colfifor ! » Si tata adSuga:
Cit efti de entuziast la douazeci de ani ! oare de ce ne schimbSm
?i ajungem domni cu jobene fi doamne cu corset! <' A venit sS-l
caute о delegate... Erau vreo jumatate de duzina. « Domnule
Renoir, noi am aruncat toate tuburile de negru in Sena.» Tata
s-a ingrozit. « Negrul este una dintre culorile cele mai importante.»
El le-a demonstrat existenfa negrului in naturS. Grefeala « pompie-
rilor » era aceea de-а nu vedea decit negru fi incS negrul pur. Natura
insa nu poate suferi puritatea. Pe timpul cind era dresor de cai
la Bordeaux fi la Tarbes, tata aflase c3 pentru un calaref adevSrat
nu exists nici cai negri, nici cai albi. Infanteriftii intrebuinfeaza
asemenea expresii. Caii care le par negri sint « murgi» fi cei pe
care ei ii vad albi sint numai « suri». Pielea lor are perii amestecafi.
Ansamblul tonurilor da impresia de negru la parul calului. Si printre
acefti peri, chiar aceia negri trebuie sS fie compufi din pigmenfi
diferifi. « Afa incit trebuie sa folosim negrul, dar sa-1 amestecam
ca in natura ! » Mai tirziu, Renoir avea sS foloseasca, totufi, negrul
pur, dar cu prudenfS « ftiind ceea ce facea, sau aproape ftiind,
cSci invefi in fiecare zi cite ceva ».
In timpul anilor grei, Monet nu numai ca i-a incurajat pe tova-
rafii sSi, fi pe tata mai ales, dar le-a dezvaluit fi principiile comer-
ciale care aveau sS ajunga temelia insafi a existenfei picturii in
137
vremea noastra. Incerc sa transcriu esenfa rafiunii sale,
a?a cum mi-o expunea tata: calea ferata a inlocuit trasurile
particulare, о recunoajtem. NimSnui nu i-ar fi venit ideea
s2 se duca la Lyon cu о trSsurS. Mai intii pentru ca nu mai
exists trasuri. Atunci de ce pictorii incearca sa trSiasca facind
curte unor mecena, atunci cind nu mai exista mecena? Ce
putem scoate de la protectorii no^tri? Un nenorocit de portret,
din cind in cind, datorita cSruia trSim opt zile ?i iar incepem sa
tragem mifa de coadS. A$a cum cSlatorim in trenuri ale caror
perne umplute cu linS ?i gSri monumentale sint platite de sute
de calatori, tot a?a trebuie sa vindem unor negustori, ale cSror
locuinfe somptuoase vor fi platite de sute de clien|i. A trecut vremea
micului negof individual, al trocului. Sintem in era comerfului
mare. Si, in timp ce negustorii nojtri se vor ocupa de amatori, noi
vom face pictura, departe de Paris, pretutindeni, in China sau Africa,
acolo unde vom gasi motive care sa ne imboldeasca.
Impresionijtii ?tiau bine ca singurul mare negustor in stare
sS impuna pictura lor era Paul Durarid-Ruel. Tata, practic, adSuga
cS el era probabil singurul care se interesa de ei. Dilema sta in
citeva cuvinte. Sau se acorda un fel de monopol protectorului
lor, sau continuau sa vindS cu bucata, avind toate decepfiile celui
care e dator sS stSruie. Renoir prevedea ca prima solufie, inevi-
tabila de altfel, era о portifa descbisS speculafiei. Un negustor
atit de indrSznef ca Durand-Ruel era, chiar din cauza curajului
sSu, un speculant. Cu zece ani inainte nu incercase oare sS acapareze
toate lucrarile lui Theodore Rousseau? Cu noul sistem, negustorii
avind monopolul marfii, puteau sS urce sau sa-i scada valoarea.
Ca sa influcnfczc piafa, nu aveau decit sM inchida sau sa deschidS
stSvilarele. §i, cine jtie? amatorii se vor apuca poate sa cumpere
tablouri pentru a face afaceri, nu numai ca sa le aga|e in sufrageria
lor, ?i sS aiba plScerea de a le privi. « Ei ?i!... raspundea Monet.
Oare esenfialul nu e sa ne continuam cSutarile? » De altfel, argu-
mentele pro sau contra nu erau decit vorbSrie goala. Sistemul
era in progres ?i Paul Durand-Ruel avea s3-l inzestreze cu о forja
creatoare nemaipomenitS. El a fost inventatorul unei noi profesii.
Geniul lui comercial s-a adSugat geniului creator al pictorilor, ca sS dea
Parisului о strSlucire artisticS nemaiatinsa de la Renajterea italianS.
Impresioni^tii acordau important dezvoltSrii fotografiei din
vremea lor. Prietenul lor Charles Cros vedea in asta un mijloc
de a studia problemele descompunerii luminii ji de a impinge mai
138
departe experienfa impresionismului. Seurat, pe care tata 1-a
cunoscut destul de pufin, credea in studiul mi^carii prin fotografie.
Il interesa pu$ca fotografica a lui Marey. Renoir considera foto-
grafia ca pe un mare bine ?i ca pe un mare rSu. « A$a cum e cu
toate invenfiile de cind e lumea lume.» El ii era recunoscStor lui
Niepce ?i lui Daguerre de-а fi «eliberat pictura de-о mulfime de
treburi nesuferite, incepind cu portretul de familie. Acum, negus-
torul cumsecade care dorejte un portret se duce pur ?i simplu
la vecinul lui, fotograful. E cu atit mai rSu pentru noi, dar cu
atit mai bine pentru picturS ». Dimpotriva, fotografia, dupS parerea
tatii, risca sa compromitS existenfa pictorilor amatori. «Toate
acele domnijoare care picteaza cu acuarele, de-fi vine sa plingi
de prostia lor, dobindesc totuji о vag2 idee de ceea ce inseamna
pictura. Ca sa-1 apreciezi pe Mozart, e bine sa cinfi pufin la pian.
Ca s3-l apreciezi pe moj Corot, fi-e de folos sa fi incercat ?i tu sS
faci peisaje. Fotografia va distruge pictorul amator ?i indirect pe
amator pur ?i simplu, poate va distruge chiar pictura, care trSiejte
prin amator.» Aici tata «i$i vira degetul in ochi», cum ar spune
el singur dacS ar fi acum ca sa constate inflorirea de necrezut a
cavalerilor pensulei.
S3 sfirsim aceste reflecfii fotografice cu un rautScios joc de cuvinte
pe care Renoir il atribuia lui Degas. Aceasta gluma trebuie sa fi
fost concluzia unei discufii dintre celebrul fotograf monden Nadar
?i pictor, cel dintii demonstrind celui de-al doilea superioritatea
fotografiei fafa de picturS, in ceea ce privejte asemanarea. Nadar,
crezind c2-?i desfiinfeazS adversarul, adSugase: «De altfel ?i eu
sint pictor ». Si Degas, cu un voit accent golanesc, contrastind in
mod comic cu infSfijarea lui de burghez conservator, ar fi rSspuns:
«Ei, a?, prost artist, prost pictor, prost... ograf!1»
Expozifia din 1874 nu a fost singura. In discufiile noastre,
Renoir nu fScea aluzie la aceste incercari decit pentru a data intil-
nirile prietenilor pe care ii iubise. Mulfi dintre ei erau funcfionari.
Se pare cS administrafiile publice franceze au fost un teren deosebit
de prielnic pentru dezvoltarea gustului artistic ?i literar. Numele
lui Lestringuez revenea adesea. Asta ma interesa, c2ci il cunoscusem
cind eram mic. Fiica lui, Marie, a ramas о bund prietena de-a
mea ?i fiul lui, Pierre, mi-a fost tovarS? de lupta in multe din
1 Joc de cuvinte in limba francezS: Va done, eh, faux artiste, faux
peintre, faux... tographe (faux = fals).
139
aventurile mele cinematografice. Cind eram copii, ne duceam adesea
sa prinzim la familia Lestringuez, la Neuilly. Aveau о casa frumoasS,
bine aranjata, mirosind frumos a ceara fi piele. Aceste mirosuri,
in imaginapa mea de baiefel, erau simbolul eleganfei absolute.
Ce contrast faja de casa noastra, unde tata interzicea sa se dea cu
cearS pe podele de fricS « sa nu-fi raneasca copiii vreun genunchi»
?i unde se simfea mai ales mirosul terebentinei. Domnul Lestrin-
guez ma impresiona din cauza barbii sale rofcate fi mai ales a
ocbilor inteligenp fi a unei Ufoare deformari a coloanei vertebrale;
dar in special pentru ca copiii sai ii spuneau «dumneavoastrS»
fi nu vorbeau in timpul meselor. Doamna Lestringuez nu-1 intre-
rupea niciodata pe sopil ei. Ne incinta mania ei de a poci numele.
« Imi dap voie sa va prezint pe domnul Goujon... — Scuzap-ma,
doamna, numele meu e Veron... — Domnul Merlan se intoarce
dintr-o lunga calStorie... » Desigur ca о fScea anume. Glumele
erau facute pe tonul acela detafat care este apanajul parizienilor
bine crescup. Totul in casa din Neuilly indreptSfea comentariul
Gabriellei: «Sint oameni fic». Eu ii gSseam dragup dar pupn
cam afectap. Afa incit mare mi-a fost surpriza cind tata mi-a
vorbit, mai tirziu despre tinarul Lestringuez ca despre un extra-
vagant. Marea lui pasiune, pe vremea impresioniftilor, fusesera
ftiinjele oculte. Cunoftinfele lui in acest domeniu erau imense.
Tmpreuna cu Villiers ae 1’Isle-Adam se deda la experience pericu-
loase. Renoir refuzase totdeauna sa ia parte la ele. 11 interesa
prea pupn ce era dincolo. «О sa vedem dupa aceea. Calitatea
de-а fi mort imi va da poate mijlocul de-а ma bucura de moarte.
Pina atunci, in calitatea mea de om viu, ma muljumesc sS m3
bucur de via^a.» DimpotrivS, demonstrapile de hipnotism ale
prietenului s3u il distrau la nebunie. « Era in stare sa te adoarmS
intr-o clipS. Intr-o searS, 1-a hipnotizat pe Frank Lamy, i-a dat
ordin sa se dezbrace fi 1-a trimis sa se plimbe pe strada in chilop. »
Era funcponar la Ministerul de interne fi pretindea ca putea sa
rSstoarne Republica hipnotizindu-i pe top fefii de serviciu din
administrapa sa. « Ma abtin, spunea el, pentru ca nu am pe nimeni
cu care s3-l inlocuiesc pe Mac-Mahon. Singurul rege care m3
intereseaza e Carol al IX-lea fi el e mort.» Predilecpa pentru
Carol al IX-lea о avea din cauza noppi Sfintului Bartolomeu,
« о incercare intr-adevar serioasa pentru a stavili crefterea populapei,
cel de-al doilea mare pericol care ameninfS sSrmana noastra
omenire». Cel dintii pericol era, dupS Lestringuez, pictura cu bitum.
140
Lestringuez il aducea cu el adesea pe prietenul sau, compozi-
torul Chabrier. Mama mi-a vorbit despre el de mai multe ori
pentru ca, din cauza lui, luase hotarirea de a nu mai cinta la pian.
Bineinjeles, о iau inainte. Primele vizite ale lui Chabrier au avut
loc inainte ca tata s-o fi cunoscut pe mama. Dar mi-e greu sa
pescuiesc in dezordinea amintirilor mele ?i sa pastrez о ordine
strict cronologica. Prefer sa urmez acel fir misterios care se numejte
asociafie de idei. Deci mama cinta la pian, ca о mulfime de alte
fete tinere. «Mi se faceau complimente. Renoir imi cerea sa-i
descifrez melodii de Schumann. El о cunoscuse bine pe doamna
Schumann inaintea razboiului din ’70. Apoi a venit Chabrier ?i,
ca sa-mi faca placere, a cintat compozifia sa Espana. Ai fi zis ca
s-a dezlanfuit un uragan. Batea 51 iar batea in pian. Era vara.
Fereastra era deschisa. Mi-a venit ideea sa privesc in strada.
Era plina de lume, care asculta vrajita. Cind Chabrier a cintat
ultimele acorduri, am jurat sa nu ma mai ating de pian. Un amator
e ridicol. La fel ca oamenii care il cunosc pe Renoir ?i vor sa picteze.
Cum pot oare? « Si mama a adaugat: «De altfel, Chabrier rupsese
mai multe coarde ?i pianul nu mai putea fi folosit».
Renoir il admira pe Chabrier, in viaja de toate zilele mai ales.
« Draguf, generos ?i frumos !... frumos ! Asta 1-a pierdut. lubea
prea mult acele doamne de la Opera. Si nu numai pentru vocea
lor ! » L-a revazut, mai tirziu, cu ocazia reluarii unuia dintre orato-
riile sale. Cei doi barbafi aveau aceea^i virsta. Tata, subtirel ca
un fir, mai sprinten ca niciodata, continue sa se cafere pe trepte,
sari nd din patru in patru; Chabrier, ingra^at, imbatrinit, mergea
cu greutate, cu ajutorul unui baston. « M-a recunoscut $i a plins
de bucune. Dar nu iji-a recunoscut muzica. A intrebat chiar:
« De cine e? » §i Renoir tragea concluzia: «Ticaloasele I E mai bine
sa le pictezi !»
Sa ne intoarcem la intrunirile din jurul lui Renoir, inca celibatar.
Ele se fmeau in atelierul sau din rue Saint-Georges la numarul 35,
in care s-a instalat in 1873, la ultimul etaj, deasupra apartamentului
unchiului Edmond, ajuns campionul atitrat al impresionismului.
In ciuda neincrederii generale, Edmond reu^ea sa-^i plaseze arti-
colele. «О inteligenfa stralucitoare $i о autontate uimitoare»,
spunea despre el Renoir, care mi-a povestit urmatorul lucru,
ilustrind foarte bine diferenfa dintre cei doi frafi. Asta se intimpla
pe Promenade des Anglais la Nisa, fara indoiala dupa 1900. Ardea
Cazinoul din golf ?i о multime de gura-casca se inghesuiau
141
ca sa vada spectacolul. Tata iejea dintr-un hotel din cartier,
unde se dusese sa-1 vada pe prietenul sau Camondox.
Incerca sa iasa din mulfime («Mulfimea e proastS! Poate sa te
inSbuje, sa te calce in picioare privindu-te cu ochi rotunzi 51 goi 1»),
cind atenfia i-a fost atrasa de о voce care, dominind diversele
zgomote, dadea ordine precise ?i logice. «Cunosc vocea asta»,
i?i spunea tata, pe care vecinii il imbrinceau fara mils. Vocea
continue. Docili, oamenii ascultau, se injirau pe trotuar ca s3-i
lase pe pompieri sa treaca, eliberind intrarile cladirii in flScSri
din care iocatarii ie$iau in ordine. Intr-adevBr, erau unchiul meu
Edmond. Cocofat pe acoperijul unei majini, conducea benevol
operafiile. Foarte firesc, ?eful pompierilor, prefectul, sergenfii,
primarul veneau din nou la el dupa ordine $i el le dadea tot atit
de firesc. О clipa, Renoir a avut ideea sa mearga la el. Dar la
comanda acestui ?ef improvizat, grupul curio^ilor s-a dat inapoi
pentru a Usa cale liberS ambulanfelor. Si tata, maturat de viltoare,
a fost tirit departe!
Georges Riviere a fost desigur unul dintre prietenii nelipsifi
ai lui Renoir intre 1874 si 1890. Functia lui de la Ministerul de
finance ii lasa timp liber pe care el il consacra tatii, pe de-а intregul.
Mai tirziu, a fost numit $ef de birou, apoi jef de cabinet al ministrului,
s-a cSsatorit ?i a avut copii. Aceste diferite sarcini 1-au tirit departe
de cartierul Montmartre al tinerefii sale. Dupa cum vom vedea,
avea sa revina mai tirziu. In cartea sa, Renoir ji prietenii sai, el a
reprodus un tablou reprezentind cifiva obijnuifi ai atelierului din
rue Saint-Georges, in 1876. Se vede acolo Lestringuez, Cabaner,
Riviere insu$i, Pissarro ?i Corday, un pictor care a fost unul dintre
cei mai credincioji tovarasi de tinerefe ai lui Renoir. Cred chiar
ca trecuse prin atelierul lui Gleyre ?i ca-1 cunoscuse pe Bazille.
Tata il admira fiindca « picta bine» ?i pentru ca lucra dupa un
program bine stabilit. Corday compare bucuros pictura cu gimnas-
tica. « Pictorii, ca ?i gimnastii, trebuie sa se menfina in forma.
Trebuie sa pastreze privirea limpede ?i gesturile precise; ?i picioare
bune ca sa iasS la peisaj...»
Pissarro, care raminea « creierul tinerei picturi», trasese citeva
concluzii dupa expozifia din 1874. Mai intii ca este inutil s3 faci
concesii. Loja lui Renoir, pictata ca de un clasic, fusese disprefuita,
aproape ignorata. A doua lecfie: publicul, in care impresionijtii
1 Isaac de Camondo, colecfionar celebru. (N.A.).
142
aveau о incredere oarbS, nu era judecStoru! infailibil pe care-1
sperau ei. A treia lecfie: trebuie sa se adune cei de-о seama.
Amestecul intransigentilor cu cei cSldup nu adusese nici un client
in plus.
Renoir era pe de-а intregul de acord cu Pissarro a cSrui « judecatS
des2vir$it3» о admira fara rezerve. Asta nu-1 impiedica s3 aiba
parerile sale proprii. Exista adevaruri generale ?i mai e ?i adaptarea
individului la circumstance. « Mai ales aprecierea justa a ceea ce
po|i sS faci ?i a ceea ce nu po|i sa faci. Niciodata nu trebuie « sS
pregatejti о lovitura ». « E ceva aici din filozofia « dopului ». I-am
atras atenfia lui Renoir, care a raspuns cu un « De ce nu? » ironic:
« Loviturile de picior in fund nu fac rau nicicind. Ceea ce-i mai
caraghios e faptul ca nu |i se aplica niciodata atunci cind trebuie.
Dar te trezesc, ji asta-i esenfialul». Criticii Lojei erau nedrepfi
si Renoir $tia asta.« Poate ca e vanitate, dar cred ca era bine pictata I »
dar lovitura 1-a facut pe Renoir sa cerceteze din nou eterna dilema
dintre nature ?i atelier. « La urma urmei, un tablou e facut ca sa
fie privit intr-o casa inchisa, cu ferestre care adesea dau о lumina
falsa. Deci trebuie adaugat lucrului dupa natura ?i pu|in lucru
in atelier. Trebuie sa te indepartezi de befia luminii adevSrate
?i sa-fi digeri impresiile in cenujiul unei locuinfe. Apoi te intorci
ca sa te imbeti de soare. Te duci, te intorci $i pina la urmS va ie?i
ceva ! » Concluzia e^ecurilor expozifiilor de debut: Renoir s-a
intors in muzee, mai tirziu a vizitat Italia, Spania, Flandra, impingind
cit mai departe contactul intim cu mae^trii trecutului.
Un alt tovara? al senior din rue Saint-Georges a fost Lhote.
Era funcfionar la agenda Havas $i a venit sa-1 vada pe Renoir
fiindca iubca pictura. Nu-^i putea permite sa cumpere lablouri
fiindca n-ar fi $tiut unde sa le agafe. Era un nomad. Strabatuse
toata Europa pe jos. Fusese 51 ofifer de marina comerciala ?i navi-
gase pe coastele Africii de Sud $i ale Asiei: putea sa-i descrie cu
precizie lui Renoir, care inca nu parasise Franfa, operele lui Velazquez
de la Prado sau pe cele ale lui Giotto din Florenta. In lipsa tablou-
rilor, fScea colecfie de aventuri feminine. Tata 1-a indragit mult
pe acest bSrbat atit de diferit de el. Lhote ii era ?i el foarte devotat.
Au f3cut impreuna citeva calatorii in insula Jersey, unde au petrecut
mai multe saptamini, unui pictind, ceklalt privindu-1 ?i incercindu-ji
norocul la cele citeva fuste care impodobeau orajelul. Locuiau
la un pastor englez. Lhote era foarte miop. Intr-o zi, cind о necajea
pe fiica pastorului, о blonda dragufa de optsprezece ani, ea 1-a
143
respins atit de violent cS i-au cazut ochelarii ?i nu i-a mai putut
gSsi. Bijbiind, a trecut in camera alaturata, un mic salon, ca sa
ceard ajutorul tatii, care lua cafeaua cu pastorul. Camera era intune-
coasa ?i Lhote nu mai vedea aproape nimic. Pastorul s-a ridicat
sS-1 ajute. Lhote s-a izbit de el fi a crezut ca e fata. L-a imbrafifat
galef fi a inceput sa-1 sarute. Mirat, bietul om nu putea decit
s3 repete: «Please, mister Lhote1. In Anglia, barba|ii nu se
sdruta intre ei». A doua zi, fiica pastorului 1-a tirit pe Lhote
intr-un col| al gradinii fi 1-a sarutat drept pe gura. « Nu gasefti
ca e mai placut cu mine decit cu tata? » DupS citeva zile, Renoir
iefind la peisaj, printre stinci, i-a surprins pe indragostifi intr-o
pozifie cu totul neechivoca. Jenat, s-a indepartat fSrS zgomot.
Cei doi n-au observat prezenja lui fi fi-au continuat jocul. Tata
a putut s-o auda pe fata murmurind in extaz: «0! Domnule
Lhote! Се-ar zice tata daca ar fti ca-mi faci curte!»
,,In|elegi tu, e foarte frumos sa te induiofezi gindindu-te la trecut.
Firefte ca regret farfuriile facute cu mina, mobila timplarului din
sat, vremea cind fiecare lucrator putea sa se lase in voia imaginafiei
sale fi sa-fi pun2 pecetea personalitapi sale pe cel mai mdrunt
obiect de trebuinfa zilnica. Astazi trebuie sa fii artist ca sS ai aceastd
pUcere fi s2 semnezi, ceea ce eu nu pot suferi. Dar pe de alta parte,
sub Ludovic al XV-lea, af fi fost obligat sa pictez subiecte. Si
ceea ce mi se pare a fi cel mai important in mifcarea noastra e
faptul ca am eliberat pictura de subiect. Pot sa pictez flori fi
s3 le numesc foarte simplu « flori », fara ca ele sa aiba о poveste. »
Ii pldcea Bach pentru ca muzica lui nu spunea nici о poveste.
Era muzica pura, ca pictura pe care el voia s-o faca. « $i apoi,
nu te pop schimba. M-am nascut in epoca mea fi reaeponez ca
un om al epocii mele. $tii dupa се-mi dau seama? Dupa private ! >>
Astfel numeau tata fi francezii din copilaria mea «latrinele»,
altfel spus ceea ce ascundem astazi public sub expresia straina
water-closet. Cu toate ca eram obifnuit cu comparepile neafteptate
ale tatii, folosirea acesteia pentru a simboliza trecerea timpului
tot m-a surprins. Totufi ea se bazeaza pe observapa exacta a schim-
barii obiceiurilor care au urmat inceputului erei tehnice. Renoir
se afla in situapa de-а ciftiga ufor. Exemplele nu lipseau: Ludovic
VS rog, domnule L.liote. (in lb. engl.)
144
al XlV-lea, primindu-ji curtenii a?ezat pe scaunul gBurit, nu se
jena de loc sa-?i facB nevoile in fa|a unei mul|imi. Ceea ce-1 izbea
cel mai mult pe tata in modul celor bStrini de a trata aceasta funcfie
naturala era lipsa totak a dezgustului. IncS in secolul XVIII,
in toate hanurile din Franfa, locul in chestiune era о simpla gaurS
deasupra cSreia erau citeva scinduri, pe care clientul era nevoit
sS-$i pastreze echilibrul. Hirtia foarte mStasoasS era inlocuita
de о cordicS care atirna de sus ?i era aceea^i pentru to|i cei care
о foloseau. « Numai asta, spunea Renoir, ji compenseaza urifenia
Operii lui Garnier!... Si mirosul? Ce se intimpla cu mirosul?
Aveau oare nasul mai astupat decit al nostru ? » Explicafia asta
nu-1 satisfacea de loc. Dimpotriva, credea ca inlesnirile progresului
ne fac sa ne pierdem folosirea simfurilor, a?a cum automobilul
ne face sa nu folosim picioarele. « De altfel, trSim in nijte mirosuri
groaznice ?i ne deprindem foarte bine cu ele. Putoarea majinilor
ne otrave$te (се-ar fi spus el acum!), pe toate scarile din Paris
miroase a gaz ?i asta incS nu-i numic. Avem ?i paciuli I» acest
nume exotic era aceia al unui parfum la mods dupa care erau nebune
femeile de la sfirjitul secolului 51 pe care Renoir nu-1 putea suferi.
« E destul de grav cind о blonda nu se spala, dar daca aceea^i
blonds se parfumeazS cu paciuli te poate face sS lejini!... Jean,
deschide ferestrele cS miroase a unturS arsS.» Eu nu simfeam
nimic, deschideam ferestrele ?i mS duceam sS vSd la bucStSrie, unde
intr-adevar о gSseam pe la Boulangere prSjind bucafi de slSninS
pentru iahnia de fasole. Nasul nelinijtit al lui Renoir, ca ?i ochii
sSi, ca toate simfurile lui, prindea totul. Sensibilitatea acestei
ma?ini de inregistrat imi dSdea complexe.
Pentru a incheia cu « privatele», Renoir exprima о judecatS:
anume, cS acest confort, aceastS curSfenie, aceasta folosire perma-
nents a apei, riscS sS ia locul unui element al viefii pe care el il
considera indispensabil: luxul. « Am о baie de care nu m-a? mai
putea lipsi. Totul e s-o pot pSstra fSrS a pierde plScerea pentru
о ramS Ludovic al XV-lea, sculptatS cu dalta ?i poleitS cu foife
de aur. In ziua in care mS voi mulfumi cu о ramS din ghips auritS
cu pensula muiatS in culoare sinteticS, voi fi plStit, poate, prea
scump pentru baia mea ! »
Un alt nume legat de amintirile perioadei din rue Saint-Georges
este aceia al lui Lascou « un judecStor de instrucfie cSruia-i intrase
in cap sS mS facS s3-l iubesc pe Wagner. Trebuie sS spun cS reujise,
la inceput I» Ca impotriva lui Wagner se invoca de obicei
145
$i un fals sentiment national il entuziasma ?i mai mult pe tata.
El, atit de calm de obieci, a injurat pe unii, ba chiar s-a batut cu
bastonul, cu adversarii maestrului german. « E idiot, dar sandtos.
Este bine sa te pasionezi, din cind in cind, pentru altceva decit
pentru ideea ta fixa. ».Nu ?tiu in care teatru din Paris se intimpla
asta, dat probabil ca Renoir se distrase bine. «Jobenul, acest
instrument grotesc, s-a dovedit un foarte bun protector contra
loviturilor de baston. Coridoarele erau pline de ele.»
Mai tirziu, Lascou avea sa-1 prezinte pe tata lui Wagner. Rezul-
tatul a fost portretul pe care-1 cunoajtem ?i doua-trei schife, totul
executat in trei sferturi de ora de poza. Numai atita a putut obfine
Renoir de la compozitor. Cred ca asta s-a intimplat la Palermo,
adica la sfirjitul perioadei din rue Saint-Georges. In acest scurt
timp, Wagner a gasit mijlocul de-а emite pareri asupra picturii
care « erau anapoda ! 1 La sfirjitul jedinfei, il gaseam mult mai
pufin talentat. Ba in plus, Wagner ii detesta pe francezi pentru
ostilitatea pe care-o manifestau fafa de muzica lui. In timpul
acestei jedinfe, a repetat de mai multe ori: francezilor nu le place
decit muzica evreilor.. muzica evreilor germani! » Renoir, plictisit,
i-a facut, pictind, elogiul lui Offenbach «pe care il adoram ! ?i
Wagner incepuse sa ma plictiseasca!» Spre marea surpriza a
a tatii, Wagner a facut о mijcare de aprobare. « E о muzica « migd »
dar nu proasta. Daca n-ar fi evreu, Offenbach ar fi un Mozart.
Cind vorbesc de evreii germani, ma gindesc la Meyerbeer al
dumneavoastra I»
Renoir a asistat, mai tirziu, la о reprezentafie cu Walkyria la
Bayreuth. « N-ai dreptul sa-i inchizi pe oameni timp de trei ore
in intuneric. E un abuz de incredere.» Tata era impotriva salilor
de teatru neluminate. «E?ti obligat sa privejti singurul punct
luminos, scena. E о tiranie! Poate ca am chef sa privesc о femeie
frumoasa intr-o loja. $i-apoi sa firn sinceri. Muzica asta a lui
Wagner e foarte plicticoasa ! » Aceasta schimbare nu 1-a impiedicat
sa continue a-1 vedea pe Lascou. « Ma uimea. Ginde?te-te la un
judecator de instrucfie care calatore^te prin toata Europa cu pianul
lui propriu, in vagonul de bagaje, aja cum alfii calatoresc cu lenjeria
lor!»
Tata a revenit adesea la intunericul teatrelor. « Pentru mine,
spectacolul este in acela^i timp pe scend $i in said. Publicul e
tot atit de important ca ?i actorii- » Imi spunea ca in Italia, in secolul
al XVIII-lea, unde balcoanele erau toate numai loji, oamenii
146

considerau teatrul ca un loc de intilnire. Nu te duceai numai s3
vezi о pies3, ci ?i s3 te intilne?ti cu aljii. Loja, precedatS adesea
de un budoar minuscul, era о prelungire a salonului din « palazzo ».
Acolo serveai ceaiul, fumai, stSteai de vorbS. Cind tenorul sau
contralto incepea un duet strSlucitor, taceau ?i ascultau cu religio-
zitate. Dar nu erai format de nici un fel de jmecherie de lumin3.
« Ceea ce ma plictisejte la teatrul modern e faptul ей a ajuns solemn.
Te crezi la biserica. Cind am chef s3 merg la slujb3, m3 due la
о bisericS!» MSrturisesc, in calitate de autor de piese $i filme,
c3 nu imp3rt3$esc entuziasmul tatii pentru spectators care vorbesc
in timpul spectacolului. Cind proieefia vreunuia din filmele mele
este punctata de scrijnitul pu^tilor mincind arahide, sint foarte
nenorocit. Asta, fara indoialS, fiindcS motivele care m3 leag3 de
teatru nu sint aceleaji ca ale tatii. Tin3r hind, nu scSpase nici
una din operetele lui Offenbach. Il urmarea ji pe Herve. Dar
ceea ce-1 bucura era faptul c3 se simfea intr-o anume stare de mulfu-
mire, care incepea la u?a salii. Latura «sarbatorii» era foarte
importantS pentru el. Noi mergem la teatru ca s3 urmSrim о
intriga, sau desfSjurarea anumitor caractere, de care tatii nici
nu-i p3sa. El se ducea la teatru a?a cum te duci la plimbare duminica
la farS, ca s3 te bucuri de aerul curat, de flori, ji mai ales de bucuria
celorlalfi care se plimba. Si avea darul de-а se putea concentra
asupra unei impresii, in mijlocul a zece impresii diferite.
Artista lui preferatS era Jeanne Granier. «Un glas plSpind,
dar atit de curat, atit de precis, de spiritual». Prinjul de Galles,
viitorul rege Eduard al VH-lea al Angliei, nu sc3pa nici о reprezen-
tafie a Jeannei Granier de la VarietSfi, cind se afla la Paris.
Pubhcul era convins ca admirafia lui pentru stea nu finea numai
de domeniul artistic. La sfirjitul unei arii, cind izbucneau aplau-
zele, ele se adresau cintSrefei $i prinfului. Toata sala se intorcea
spre el ca pentru a-1 felicita pentru gustul lui. Si viitorul rege al
Angliei, bSiat bun, saluta mulpmea, nefiind jenat de loc de aluzie,
savurind aceastS intimitate care era, printre multe altele, о insu-
jire a Parisului.
Offenbach locuia intr-o frumoasS cas3 boiereascS in capStul
de jos al strSzii La Rochefoucauld. Din cind in cind tata cobora
dealul colinei ?i venea s3 fumeze о figarS dup3 ?edin{a de lucru,
tirziu dupa-masa. Cei din cas3 abia setrezeau. Pentru familia Offen-
bach atunci erau zorile. Compozitorul inghifea о сеа^сЗ de cafea cu
lapte ?i un corn, prinzul lui adevarat hind supeul de la miezul
148
nopfii. Citeodata Renoir il insofea la Varietdfi. « Cel mai frumos
teatru din Paris. Acolo ejti fericit chiar inainte de ridicarea
cortinei. De altfel, un teatru care nu e zugrSvit in alb, roju ?i
auriu nu este un teatru adevSrat I Hortense Schneider era regina
locului... Bund fatS I»
Intr-o zi, cind in loja ei Zola ?i unchiul meu Edmond vorbeau
despre «tema in pictura», Renoir, pe care teoriile il plictiseau,
s-a intors spre Hortense Schneider, care, ?i ea, i?i ascundea cu
greu cSscatul. ’> Sint frumoase toate astea, a spus el, dar hai sa
vorbim de lucruri serioase. Pieptul dumitale se menfine bine?
— Ce intrebare!» a raspuns diva rizind. A desfacut corsajul,
dindu-i astfel о stralucitoare dovada a tSriei nurilor ei. Pe tata,
pe fratele lui ?i pe Offenbach i-a pufnit risul. Zola s-a fScut « ro?u
ca un bujor», a bilbiit ceva de neinfeles $i a fugit cit a putut de
repede. «Era un provincial. ►> Renoir il admira dar ii ierta cu
greu neinfelegerea lui cu privire la Cezanne. «Si-apoi, ce idee
caraghioasa sa fii numaidecit ca muncitorii sa spunS rahat!»
Sa vorbim despre Jeanne Samary. Am in fafa ochilor о repro-
ducere dupS marele ei portret. Ce pacat ca n-o cunosc! Ea e
tot teatrul; se simte la ea acel amestec de autoritate nobila si de
umilinfa in fafa publicului. О ghicejti $i facindu-$i piafa dimi-
neafa, in rue Lepic, cu co?ul plin de praz. Probabil cS pipSia
discret pepenii galbeni ca sS vada daca-s copfi ji prefuia din ochi
prospefimea merlanilor. Seara, in frumoasa ei rochie alba, sub
machiajul de scenS, era о regina, о regina dr3g31a?a, durdulie,
al carei corp te invita la dezmierdari. Mai inainte de orice era un
Renoir. Ea fScea parte din acea mare familie care se intinde de la
mama pina la Nini, trecind pe la micufele Berard, Gabrielle, Suzanne
Valadon ji noi ceilalfi, copiii Renoir. Noi semSnam cu topi. Privesc
portretul Jeannei Samary cum a? privi portretul unei surori moarte.
Renoir о intilnise la familia Charpentier, dar parinfii ei fusesera
aceia care venisera s3-l caute. « DacS va trebuie un model...
Jeanne v3 admira aja de mult.» Cum sa rezijti, mai ales cind
injiji negustorii se indoiesc de tine? Oare nu venise unui s3-i
propun& lui Renoir sa facS falji Rousseau I «Cu indeminarea
dumitale, oamenii nu-ji vor da seama I» Acest от « cinstit» fusese
impresionat de citeva peisaje, de dinainte de '70, putemic influ-
enfat de Diaz ?i de jcoala de la Fontainebleau. Deschid о paran-
tezS la acest subiect — inc3 una. Atunci cind a inceput sa fie
« comercial», tata a vizitat colecfia unui amator londonez. Englezul,
149
foarte mindru, 1-a condus intr-un mic salon unde un superb Rousseau
se bucura de о lumina specials. « Acum vedefi capodopera colec-
|iei mele, un Rousseau foarte pu|in cunoscut. — 11 cunosc foarte
bine », a raspuns Renoir, care se gSsea in fata unuia dintre peisajele
sale din tinerete, cSruia i se schimbase semnStura. S-a abtinut
insS sS-i strice pkcerea colectionarului. «S-ar fi imbolnavit 1»
Renoir nu-i dezamSgea niciodatS pe proprietarii de falsuri. « Una
din doua, ori cumpSrS pictura pentru a о specula ?i, in acest
caz, cu atit mai rau pentru dinjii, ori iubesc tabloul. Atunci de
ce sS le creem indoieli?»
Familia Samary locuia in strada Frochot. Acum, cind scriu
aceste rinduri, locuiesc ?i eu in acest cartier. Din locuinfa mea
pot sS vad spatele casei lor. La ce etaj locuiau? La al doilea?
unde ghicesc acum о tinSrS pereche care-ji pregSteste cina. El
ascute un cufit, ea pune masa. §tiu ei oare cS una din cele mai
fermecStoare femei din secolul trecut s-a aplecat, inaintea lor,
pe fereastra pe care au acum о mujcatS? Sau poate sus de tot,
la al patrulea etaj, acolo unde un domn bStrin i?i fumeazS pipa
privind porumbeii. El trebuie sS ?tie. Singuratatea ii lasS timp
pentru anumite curiozitafi.
Acest Montmartre care a fost regatul tatii ?i al prietenilor sSi
s-a schimbat mult. Industrie de placeri 1-a fScut trist. Dar unele
fantome, ca aceea a Jeannei Samary, ii inlSturS acea mantie de
falsa demnitate care inabujS cartierele din vestul Parisului. In
strada, intilne^ti incS fete ie^ind de la cursurile de dicfiune ?i
murmurind versuri de Molifere, care vor ajunge poate ?i ele alte
Jeanne Samary.
Ca sa mearga s-o vada, Renoir urea pe strada Henri-Monnier,
traversa strada Victor-Masse ?i, dupa ce dadea bunS ziua portS-
resei, urea in grabs scSrile ?i suna. Actorul Dorival jtia de la
Mounet-Sully, care^tia de la Samary, cS Renoir e a$a de grSbit
sa picteze cS nu spune nici buna ziua mScar. Lumina nu era buna
decit intre unu $i trei. Locuin|a dadea spre apus si rasSrit. Dar
camerele dinspre rSsSrit erau foarte mici. Salonul, dimpotrivS,
devenea imposibil dupS ora trei, fiindcS razele soarelui apunind
ajungeau sS-1 lumineze direct. De ce se incSpa|ina oare sS picteze
in condifii atit de proaste? FSrS indoialS cS era о fazS a luptei
sale intre natura §i atelier, nevoia de-а prinde modelul in dezor-
dinea intimitafii, cum ii pkcea sa-1 observe in artificiul meseriei.
Tata freeventa ?i Comedia FrancezS. «Trebuia sa am chef s-o
160
vSd. DacS exists vreun loc unde nu te distrezi, asta-i!... Din feri-
cire, se juca destul de des Musset!» Renoir a facut mai multe
schife dupS Jeanne Samary la parinfii ei. Probabil ca tot acolo a
pictat ?i micul portret din colecfia Comediei Franceze. Pentru
marele portret care se afla in Uniunea Sovietica, a obligat-o sa
vinS la atelierul din rue Saint-Georges. « Acasa la ea erau prea
atenji cu mine. Mama ei avea mania unor prajiturele cu care ma
indopam dupS ?edin|3, ascultind-o pe Jeanne care ?tia sa flecSreasca
agreabil. E atit de draguja vocea unei femei cind nu e pretenfioa-
sa! NiciodatS n-a fost vorba de casStorie.» « Renoir nu-i fScut
pentru cSsStorie, spunea Jeanne Samary, el mSrita toate femeile
pe care le picteaza__cu pensula lui.»
Un bun prieten al tatii pe vremea din rue Saint-Georges a fost
«mo? Cboquet». Renoir il numea« cel mai mare colecfionar
francez, de la regi incoace, poate chiar din lume de la papi incoace ! »
Precizez cS pentru tata papii insemnau luliu al II-lea «care ?tia
sS-1 facS sS picteze pe Michelangelo ?i pe Rafael 13sindu-i in pace >>.
Domnul Choquet era funcfionar la vama. Avea о leafa mize-
rabilS. De foarte tinar, facea economii la mincare ?i imbracSminte ca
sS-fipoatScumpSraobiectedearta, mai ales din secolul al XVIII-lea
francez. Locuia intr-o mansarda, umbla in zdrenfe, dar avea pendule
semnate de Boulle. De mai multe ori era sa fie dat afarS de superi-
orii sSi fiindcS demnitatea unui funcfionar al statului nu se potrivea
cu minecile lui gaurite. Dar avea un protector, a carui indentitate
tata nu mi-a precizat-o niciodatS ?i care intervenea de fiecare
datS. « Noroc ca mai exists protectori, altfel viafa ar fi prea nedreap-
tS I» Choquet a dobindit о mojtenire, a consimfit sS poarte
haine cuviincioase ?i ?i-a instalat comorile intr-o locuinfa frumoasa.
El a fost dintre cei dintii care a infeles cS Renoir, Cezanne ?i
tovar3?ii lor erau mo?tenitorii direcfi ai acelei arte franceze pe
care Ger6me ?i pictorii oficiali о tradau sub pretextul de-а о continue.
«E ca-n politics. PSstrezi etichetele ?i falsifici marfa», spunea
Choquet. El compare picture marilor maestri cu acele guverne
republicane care impu?c3 muncitorii sub pretext cS apSrS cauza
poporului. Domnul Choquet era un «incSpafinat »> ?i protectorul
lui trebuie sS fi fost foarte putemic pentru ca Vama, care nu glu-
meste cu convenien|ele, sa pSstreze acest personaj nedorit.
Curind, la Paris, s-a stimit interesul pentru domnul Choquet.
Renoir atribuia aceasta popularitate faptului cS prefurile operelor
lui Watteau crescusera. Choquet avea mai multe tablouri ale
151
acestui maestru. PlStise pentru ele citeva sute de franci intr-un
moment cind nu le cumpara nimeni. Se vorbea ?i despre scrinurile
lui, despre oglinzile, lustrele din vremea lui Ludovic al XV-lea
si al XVl-lea. Anticarii incepuserS sS capete importance in lume.
Snobii, plictisifi de goticul d la Victor Hugo, aveau chef sS se
joace « de-а Trianonul». Si in special prefurile « urcau... urcau ! »
Daca ar fi vrut sa vinda, mo? Choquet ar fi ci?tigatoavere. Funcfio-
narul disprefuit ajunsese un infelept a carui tovarSfie era cSutatS.
Era о onoare sS fii primit in casa lui. El profita de aceasta
ciudSfenie ca sS expuna cit mai la vedere lucrSrile care le avea de
la Renoir ?i Cezanne «in rame Ludovic al XV-lea autentice».
Cu toate c3 pentru picturile lui Cezanne considera cS ramele
Ludovic al XlV-lea sint acelea care le pun mai bine in valoare
volumele.
Tata mi-a povestit de mai multe ori cunoscuta anecdota despre
Choquet “?i Dumas-fiul. Dumas-fiul foarte preocupat de-а fi «la
curent», a vrut s3 viziteze colecfia Choquet. Era in momentul trium-
fului sSu cu Dama cu camelii. Sigur cS tinSra lui glorie ii va deschide
toate u?ile, s-a prezentat farS sa se anunfe dinainte la Choquet.
Micufa servitoare bretona 1-a rugat s3 ia loc in vestibul, i-a luat
cartea de vizitS ?i i-a dus-o stapinului. Dar acesta il cunoscuse
bine pe celalalt Dumas, « adevaratul», autorul celor Trei mufche-
tari, ?i era supSrat pe fiu cS refuzase, la moartea tatSlului sSu,
mojtenirea, ca sa nu-i plSteascS datoriile, de altfel destul de mari.
Choquet ar fi spus: « TatSl era un copii ?i fiul un b&trin. Singura
scuzS a Damei cu camelii ar fi fost aceea de a plati datoriile Doamnei
de Monsoreaub. A apSrut in fafa lui Dumas-fiul cu fafa ingindu-
rata, morfolind cartea de vizita in minS. « Citesc pe aceastS carte
de vizitS numele bStrinului meu prieten, Alexandre Dumas. El a
murit. Sintefi un impostor. — Dar... eu sint fiul lui! — Ah I...
Are deci un fiu ?... »
Renoir ?tia de la Choquet о altS poveste despre Dumas-fiul.
Foarte tinSr pe atunci ?i inainte de-а avea succes, a intrat intr-o
zi, pe nea?teptate, in salonul tatalui sau ?i 1-a gSsit foarte ocupat,
sSrutind pe gurS о tinSrS femeie complet goals, a?ezatS pe genunchii
sSi. « TatS, a spus fiul, e nedemn ! — Fiule, a raspuns tat31,ar3tindu-i
u?a cu un gest mindru, respecta pSrul meu alb I» Poate c3 scena
asta a avut loc in casa mea din avenue Frochot. Unii amatori de
pove?ti din batrinul Paris pretind ca a fost constants de Alexandre
Dumas-tatal, pe vremea primelor sale succese. Zidurile intSri-
152
turilor din Paris separau acest grup de case, un fel de colonie
de artijti, de actuala piafS Pigalle, pe atunci о piafS de sat. Dumas
ji prietenii s3i obpnuserS permisiunea autoritSplor militare sa
strS pungS о usa secrets in acest zid de care era nevoie pentru a
putea merge la vingtoare in stufarijul colinei din Montmartre.
Dac3 aceastS presupunere e adevSratS, Dumas trebuie sS fi avut
cabinetui de lucru la etajul pe care fratele meu Pierre il ocupa
in momentul morpi sale.
Lui Renoir ii pSrea r3u c3 nu-1 cunoscuse mai bine pe bStrinul
Dumas. « Ce viafa a avut! Sa fii fiul unui bSrbat care era in acelaji
timp ?i generalul lui Napoleon ji negru, asta ip apfa imaginapa !»
El admira pnuta impunatoare a rasei negre. « Au noroc, jtiu incS
s3 meargS. Sint singurii care jtiu sa poarte uniforma cu maiestate.
Othello trebuie s3 fi fost m3re| 1 Dar Dumas-tatal, ce om cumse-
cade 1 Se pare c3 a plins in ziua in care a fost nevoit s3-l ucida
pe Porthos 1»
Tata mi-a vorbit о data sau de douS ori de parterul unei case
din strada Moncey unde a locuit. A fost oare inainte de rue
Saint-Georges sau in acelaji timp? Inclin pentru a doua versiune.
In vremea aceea о locuin|3 modestS se inchiria cu о sumS extrem
de mic3. Cind il pasiona un motiv, ii plScea sS trSiascS « cu nasul
acolo ». Aja avea sa se duc3 in strada Cortot ca s3 picteze Le Moulin
de la Galette ?i multe alte pinze ale colinei din Montmartre.
Moblia lui consta dintr-o saltea ajezatS chiar pe podea, о mas3,
un scaun, un serin din lemn alb ji о sob3 pentru model. Cind iji
schimba adresa, pSrSsea aceste cinteva lucruri. Atelierul din rue
Saint-Georges era permanent ?i ii servea drept magazie pentru
tablourile care se adunau. E posibil sS se fi dus in strada Moncey,
fiindcS unchiul meu Edmond, a cSrui activitate jurnalisticS era
mare, ii aducea prea mulp musafiri. Lui Renoir nu-i plScea s3
fie deranjat inainte de « dupS jedinfa ». Poate c3 trecea ?i printr-una
din acele crize in care «nu mai puteam s3 v3d un plastron...
vederea unei slugi m3 imbolnSvea». Fuga, disparipa erau metode
foarte intrebuinfate de el ca sa nu se «lase mincat».
Tmprejurimile strSzii Moncey aveau о proasta reputape. Bariera
de la Clichy era locul de intilnire al apajilor. Acolo unde ast3zi
se bifurcS avenue de Clichy ?i Saint-Ouen, se intindea о porpune
cu bar3ci mici, locuite mai ales de peticari ji de insoptori care
nu prea sint de recomandat. Acolo proxenepi purtau japca,
pantaloni strimp, ghete scilciate ji cirlionp. Fetele se plimbau
153
in fuste scurte de mStase lucioasa, foarte strimte, $i-$i ascundeau
banii in ciorap. « Te-ai fi putut crede intr-un cintec de Bruant.»
Angele, modelul sau, ii vorbise despre о locuinJS mica, ieftinS, cu
о grading in care ar putea picta. Renoir se dusese sS vadS. Un mar
batrin de care atirna un leagSn de copil il cucerise ?i о inchiriase
farS se se sinchiseascS de vecini. Intr-o searS, cind se intorcea
acasS, fusese atacat de vagabonzi. El a incercat sS fugS, dar in
ciuda picioarelor lui bune, fusese prins ?i {intuit de-о bariera.
DeodatS unul dintre ticSlo^i 1-a recunoscut. « E domnul Renoir !»
Tata se umfla in репе, foarte mindru de-а fi a?a de celebru. CelS-
lalt a spus: « V-am vSzut cu Angfele. N-o sS-1 jefuim pe-un prieten
al Angelei... » ji a adSugat: « Cartierul nu e prea sigur. Vs into-
vSrSjim pina acasa!» Angele, deliciosul model din femeia cu
pisica (« Poza ca о zei|a »), fScea parte din aceea^i societate. Ea avea
pentru Renoir un devotament induio^Stor. Sim|indu-1 fSrS bani
in ajunul plS|ii chiriei, i-a propus « sa meargS sS facS un tur pe
bulevardul exterior». Tatii i-a fost foarte greu sa refuze acest
ajutor nea^teptat. In timpul Dejunului visla$ilor, a « pescuit» un
tinar de familie buna care s-a insurat cu ea. DupS ci|iva ani, a
venit sS-i facS о vizitS « patronului». Soful о insofea: о adevSratS
pereche de burghezi provincial!, imbrSca|i in haine inchise, fanfo^i,
cu graiul pretenfios. DupS un moment, Angele s-a dezgbefat.
« Armand ?tie cS pozam goals ?i (rojind)... ?tie cS aveam legSturi
proaste ! » Tn timp ce Armand incremenise in contemplarea unui
tablou, ea s-a aplecat la urechea tatii: « Dar nu jtie cS spuneam
rahat I»
Pentru tot timpul cit a durat execufia lucrSrii Moulin de la
Galette, Renoir s-a instalat intr-o cocioabS veche din strada Cortot.
« CSzusem cu totul in doaga schijei dupS naturS, a?a cum fScuse
Zola cind se plimba in caleajcS pe cimpurile cu griu din Beauce
inainte de a serie PSmintulI » Nu ?tiu pinS la ce punct impinsese
Zola intimitatea lui cu (Sranii din Beauce, dar $tiu cS tata, ca peste
tot aiurea, s-a ISsat absorbit pe de-а intregul de satul Montmartre
„care nu ajunsese incS pitoresc ». Popula|ia se compunea din mici
burghezi atra?i de aerul curat ?i de chiriile neinsemnate ale locuin-
felor; din cifiva plugari ?i mai ales din familii de muncitori ale
cSror fete ?i bsiefi coborau in fiecare dimineafa dealul ca sS meargS
« sS-ji mSnince plSminii» in noile uzine din Saint-Ouen. Existau
circiumi ?i in special le Moulin de la Galette, unde veneau sS
danseze simbStS seara ?i duminica midinetele ?i bSie|ii de prSvSlie
164

din cartierele de nord ale Parisului. Cladirile de azi de la Moulin
nu existau. Era un simplu hangar, construit in grabs, in jurul a
douS mori de vint care tocmai i?i incheiasera lunga lor carierS de
distribuitori de fainS. Cojurile mari inlocuiau incetui cu incetui
plaiurile de griu ale cimpiei Saint-Denis, ?i morile din Montmartre
nu mai aveau ce sa macine. Din fericire, aparifia limonadei a
salvat de la distrugere acest incintator vestigiu al trecutului. Renoir
adora acest loc tipic, reprezentind latura « copildroasa » a poporului
din Paris, in felul lui de-а se distra. « AceastS libertate niciodatS
desfrinatS... aceastS nepSsare niciodatS ordinary I »
La inceput, pujtii 1-au privit curios pe acest domn totdeauna
grSbit, mergind repede pe ulicioarele prost pavate ji oprindu-se
brusc, pierdut in contemplarea unei vife sSlbatice cifSratS pe-un
zid vechi sau a unei tinere muncitoare care lua de indatS acea atitu-
dine, fals indiferentS, a femeilor care se $tiu observate. Prima
care a oprit-o i-a raspuns prin fraza clasicS: «Domnule, eu nu sint
dintr-alea». Fata era grafioasa. «Miini adorabile, cu virfurile
degetelor pufin umflate din cauza infepaturilor de ac. » Ca sS intre
in materie, Renoir a intrebat-o: « Ejti croitoreasS? — Da, dar
locuiesc cu mama ?i ma due acasS in fiecare searS ». Pe cit se pare,
Renoir ii pkcea tinerei din Montmartre, care il privea cu ochi
candizi fSrS s3-?i ridice privirea. El era tare incurcat. « Cum s-o
fac sa infeleagS ca aveam chef s-o pictez $i nu voiam altceva.» A avut
о inspirafie. « PrezintS-ma mamii.» Descoperise metoda care avea
sS-i aducS atitea modele « fSrS a trece drept un satir». Mama
Jeannei a fost flatata de vizita acestui tinar « foarte bine ». Preful
pe care-1 oferea pentru pozat «ii va aduce un ban in plus ». I-a
mai propus-o §i pe fiica ei Estelle, о fetifa bruna cu urechi frumoase.
« Imi treceam vremea spunindu-i sa-?i ridice parul.» Mama era
spSlStoreasS «о meserie grea care nu prea aducea bani». Fetele
fSceau croitorie dar nu lucrau regulat. Tatal era zidar, dar о
binecuvintatS hemie il fintuia intre zidurile circiumii din
coif cu rue des Saules. Citeva pahare de piccolo (a?a se nu-
mea incS vinijorul acru de pe dealurile Parisului) au pecetluit
infelegerea.
Montmartrezii au adoptat foarte repede acest personaj « viu ca
argintul viu», dupS expresia unuia dintre modelele sale. Hainele lui
gri in dungi, lavaliera albastrS cu picSfele albe ?i pakria mic3 din
fetru au devenit trSsSturile caracteristice ale cartierului. Mamele
veneau gramadS, laudind calitSfile fiicelor. Una dintre ele, crezind
156
ca-1 impresioneazS pe Renoir, i-a spus: « Hortense a cSpatat un
premiu la matematicS cind avea zece ani». Savanta ajunsese о
prSjina de optsprezece ani, plats ca о plosnifa $i cu privirea sa$ie !
Amabil, Renoir a admirat interminabila demonstrate a diverselor
operajii. S-a prefdcut foarte pasionat de-о inmulfire complicate
urmati de о proba cu noua. A promis s-o prezinte pe nenorocita
« cSreia un succes din jcoala risca sS-i strice toata viafa » lui Lhote,
care avea poate зй-i gaseasca un loc de secretara la agenda Havas.
Dar s-a intimplat ca Lhote, « miop ca о cirtiffi », s-a indragostit
de sluta. A fost angajata datoritS lui ?i ji-a luat-o ca amanta.
Damicela, foarte mindti ей sedusese un domn atit de bine, a
devenit indrazneafS ji a inceput sa fac3 pe femeia fatala. Curind
intreaga agenfie Havas iji fScuse cheful cu ea. Lhote spunea
despre dinsa: « О adevarata rogojina ». Dupa ci|iva ani, maica-sa
a venit sa-1 caute pe Renoir, care a primit-o pufin cam nelinijtit. Venise
зй-i muljumeasca. « Fata mea e cu un poet simbolist. Nu mai freeven-
teaza decit intelectuali. Cind te gindejti ей 1йгй dumneavoastrd
s-ar plimba ?i azi numai cu baiefi care fac grejeli de ortografie! »
Datoritd mamelor, Renoir ?i-a putut aduna modelele de care
avea nevoie pentru lucrarea sa Moulin de la Galette. Barba^ii
care dansau erau tovarajii s3i obi^nuifi, unchiul meu Edmond,
Rivifere, Lhote, Lestinguez, Lamy, Cordey.
Casa din strada Cortot era скгйрйпай, fapt care nu-1 stinjenea
nicidecum pe Renoir, dar in schimb avea о gtidina mare care se
intindea in spate, cu о privelijte minunata spre cimpia Saint-Denis.
« О griidind misterioasa $i nobik ca aceea a lui Zola, rama§ifele
unei locuinfe de soi. » In aceasta оагй a pictat numeroase subiecte,
dtei nu lucra niciodata numai la unui singur. «Trebuie зй §tii
sa pui о plnzd deoparte ?i s-o laji зй se odihneasc3.» El repeta
adesea: « Trebuie sa ?tii зй hoin3re^ti ». Prin a hoinari tata infelegea
acea intrerupere in timpul careia aspecte esenfiale ale unei probleme
fi^nesc din planuri ascunse pentru a ie$i la lumina. Viafa pe
care о observa Renoir cu atita pasiune i se prezenta aja cum se
prezenta execupa tablourilor sale curiojilor care-1 priveau pictind:
ca un ansamblu din care sensul nu se desprindea decit foarte
incet. « Prea fericifi dacfi puteau ghici ce va ieji de-acolo.» Si mai
spunea: « Ca зй vezi inainte ar trebui зй fii Dumnezeu tatii. Dac-o
iei cu bucafica nu ajungi nicaieri. Chiar $i buaSfica este compusa
din nenuntirate elemente». Renoir ar fi fost incintat зй afle ей
atomul se poate 1трйф, ?i ar fi susfinut cu siguranfd credinfa
157
lui in posibilitatea diviziunii fiecarei particule nSscuta din aceastS
rupturS. Cit private important relative a acestor diviziuni, simful
lui de egalitate ii sugera reflecfii amuzante. I?i imagina microbii
guturaiului sSu considerind sistemul lor solar, adic3 interiorul
nasului sau, drept centra al lumii. $i sugera chiar ca noi inline
eram, farS indoiala, microbii vreunui corp imens a c3rai substanfS
ne scapS. Apoi tr3gea concluzia felicitindu-se de-а fi un simplu
muritor. « Nu m-ar distra s3 pictez о femela microb.» CiteodatS
il irita incetineala cu care percepea. «La inceput vad motivul
ca printr-o cea|3. Stiu c3 tot ceea ce voi vedea mai tirziu e acolo,
dar asta nu reiese decit cu timpul. Citeodat3 tocmai lucrurile
importante se aratS ultimele.» Alteori credea c3 aceastS incetineal3
e in avantajul sSu. Reamintesc cititorului c3 incetineala lui Renoir
era mai mult decit relative si c3 el lucra cu о vitezS de necrezut.
Мй sfatuia s3 nu m3 reped nicicind oricare ar fi meseria pe care
mi-o voi alege cind acest « rSzboi idiot» se va sfirji ji rana mi se
va vindeca. М3 punea in gard3 contra hotSririlor pripite, luate
mai inainte de-а fi cint3rit bine lucrurile. Era de ajuns s3-l privejti
pictind ca s3 ai о demonstrate a manierei lui de-а observe ji de-a
pStrunde subiectul. Unii pictori, de pildS Valloton, incepeau s3-?i
lucreze tabloul dintr-o parte a pinzei, progresind cu toate detaliile,
cu toate valorile echilibrate din primul moment. Cind ajungeau
la partea cealaltS, tabloul era gata. « Il invidiez pe Valloton, spunea
tata: cum de are mintea atit de limpede? » La Renoir, tabloul
incepea intr-adev3r prin tuse de neinfeles pe un fond alb, nici
m3car forme. CiteodatS lichidul — uleiul de in ?i esenfa de tereben-
tin3 — era atit de abundent fa|3 de culoare, incit curgea pe pinz3.
Renoir il numea « zeama ». DatoritS acestei zemi, putea s3 stabi-
leasca о prob3 a tonalitafii generale numai din citeva tr3s3turi
de penel. Cu asta acoperea aproape intreaga suprafafS a pinzei,
mai degrab3 intreaga suprafafa a viitorului tablou, c3ci Renoir
13sa adesea о parte din fondul alb neacoperit. Aceste pete consti-
tuiau pentru el valori indispensabile. Trebuia ca acest fond s3
fie foarte pur ?i foarte neted. Am pregStit adesea pinzele tatii cu
alb de argint ?i un amestec f3cut din о parte de ulei de in ji dou3
p3rfi de esenfS de terebentinS. Apoi erau 13sate s3 se usuce citeva
zile. Dar sa ne intoarcem la execufia tabloului. Incetui cu incetui,
se amestecau tr3s3turi roz sau albastre intr-un perfect echilibru.
De obicei, galbenul de Neapole ?i garanfa nu interveneau decit
mai tirziu, $i la urm3 de tot negrul de ivoriu. Tata nu lucra cu
168
unghiuri 51 drepte. Scriitura lui era rotunda, ca ?i cind ar fi urmat
conturul unui sin tingr. «Linia dreapta nu exists in natura.»
In nici unul din momentele execufiei, tabloul nu avea nici cel
mai mic semn de dezechilibru. De la primele trasaturi de penel era
о pinza complete, bine echilibrata. Poate ca pentru Renoir problema
consta in a patrunde subiectul fara a pierde prospefimea primei
uimiri. In sfirjit, apSrea din ceafa corpul modelului sau peisajul,
cam in felul in care ar fi aparut dintr-o placa fotografica cufundata
in revelator. Puncte neglijate cu totul la inceput capatau important.
Stapinirea complete a motivului nu se sfirjea de altfel fara
lupta. Atitudinea lui Renoir in timp ce picta te fScea uneori sa
te ginde^ti la un fel de duel. Se parea ca pictorul, atent la mi$c2-
rile adversarului, pindea cea mai mica slabiciune in apararea sa.
Nu inceta sa-?i harfuie motivul, a?a cum un indragostit harfuie
fata care se apara inainte de a ceda. Mai era in comportarea lui
$i ceva de vinatoare. Rapiditatea nelini^tita a trSsaturilor sale
de penel, cu imediate prelungiri, precise, fulgeratoare, ale privirii
sale patrunzStoare, ma fSceau s2 m2 gindesc la zigzagurile unei
rindunici inhafind musculife. Imprumut dinadins comparafia din
ornitologie. Penelul lui Renoir era tot atit de legat de perceppile
sale vizuale cum e legat ciocul rindunicii de ochiul acestei pSsari.
Incercarea mea de descriere nu ar fi complete daca aj omite la
Renoir pictind un anumit aspect salbatic care m2 impresiona de
multe ori cind eram mic.
CiteodatS formele ji culorile nu se precizasera inca la sfir^itul
primei jedinfe. §i numai a doua zi se ghicea ce are sa fie. Aveai
tulburatoarea impresie ca motivul, invins, disparea ?i c2 tabloul
ie§ea dinauntrul lui Renoir. La sfir^itul viepi lui, el elimina mai
repede « fleacurile », mergind mai direct la esenpal. Dar pina la
moarte a continual sa « mingiie ?i sa loveascS motivul», a^a cum
mingii $i lovejti о femeie ca s-o aduci in starea de a-?i mSrturisi
intreaga iubire. Clci de asta avea nevoie Renoir, de acea nepasare
a modelului care sa-i permita sa atingS fondul naturii umane
eliberata de preocupari, de prejudecaple momentului. Renoir picta
trupuri far2 haine si peisaje fara pitoresc. Sufletul fetelor ?i bsie-
plor, al copiilor, al copacilor care populeaza lumea pe care a
creat-o el este tot atit de gol ?i de pur ca ?i trupul Gabriellei. §i in
cele din urm2 ie^ea la iveala ?i el insuji in aceeaji goliciune.
Dimineafa, ajutat de vreun tovar3$ credincios, tata cara marea
pinza cu Moulin de la Galette ?i picta. Cind modelele nu puteau
159
s2 vinS, picta altceva. Asta se intimpla adesea. Mai erau fi momen-
tele de «hoinareala» despre care v-am vorbit. Sint numeroase
pinzele executate in perioada din Montmartre.
Uneori m-am dus la restaurantul de la capatul de sus din rue
des Saules unde tata a lucrat Leagdnul. Vai! frumoasa gradina
a fost inlocuita cu о terasS din stick. Montmartre pktejte scump
gloria de-а fi gSzduit pe cifiva dintre cei care au influenfat mijcarea
artisticS de la sfirfitul secolului trecut. Turijtii, chiar cei care nu-1
cunosc pe Renoir sau pe Toulouse-Lautrec, se imbulzesc cu
pkcere in locurile idealizate de trecerea geniilor. ImbrScamintea
lor fipatoare, facanitul aparatelor de fotografiat fac cartierul destul
de greu de suportat. Cu toate astea, trupa lor zgomotoasS n-a
reufit incS sa goneasca fantomele nenumSratelor Angele, Jeanne
fi Estelle. Pofi sa le intilnefti pe strSnepoatele lor pe treptele de pe
Butte, machiate ceva mai mult decit strSbunele lor din faimosul
tablou, ceva mai pufin increzStoare in sosirea vreunui FSt-Frumos,
resemnindu-se la disciplina unui birou f i la lungile stafii in metrou.
Ele au pierdut nebunia nepSsatoare a strSbunelor, atit de sSrace totusi.
Cu ceva mai mult confort, vremurile moderne le-au adus grija zilei
de miine.Cu toate astea, zimbetul lor fi stralucirea fireataa ochilor ar
face din nou sS batS inima unui Renoir dacS am avea norocul sS se mai
intoarca vreunui prin Butte.
Renoir descoperea lumea neincetat, in fiecare clipS a existenfei
sale, cu fiecare suflare de aer proaspSt pe care о absorbeau pkminii
sSi. El putea sS picteze de о suta de ori aceeafi fata, acelafi ciorchine
de struguri, fiecare incercare era pentru el о revelafiefi о uimire. Ma-
joritatea adulfilor nu mai descopera lumea. Au impresia ca о cunosc
si se mulfumesc cu aparenfele. Or, aparenfele le cercetezi repede.
§i de aici vine acea plaga a societafii moderne — plictiseala. Copiii,
insa, traiesc din neincetate uimiri. О expresie neprevSzutS pe fafa
mamei lor le sugereazS existenfa unor nesfirjite ginduri misteri-
oase, a unor senzafii inexplicabile. Si pentru cS avea aceeafi curio-
zitate pasionata ca ei, Renoir ii iubea atit de mult pe copii. Emofia
lui in fafa unui trup de femeie era legatS, poate, de ideea mater-
nittfii. Era о emofie foarte purS. Totufi, nu cred cS el s-a gindit
la akptare in fafa unui piept frumos, sau la naftere in fafa unui
pintec foarte rotund. A ksat acest naturalism «intelectualilor».
Cred cS tata cSpStase darul sa-fi exprime toate emofiile prin tslma-
cirea picturii. Voluptatea sa bSrbSteascS se prekcea in voluptate
de pictor. La sfirjitul viefii, 1-am auzit dind urmStorul rSspuns
160
unui gazetar care se mira de deformapa miinilor sale. « Cum putep
picta cu asemenea miini — Cu c...ul meu», a rSspuns Renoir,
grosolan $i el о data. Asta se intimpla in sufrageria de la Collettes.
Vreo ?ase vizitatori erau in jurul lui. Butada n-a facut pe nimeni
s3 rida, c3ci raspunsul era surprinzatoarea expresie a adevarului,
una din rarele marturii, atit de rar formulate in istoria lumii, ale
miracolului transformarii materiei in spirit.
Fetele din Montmartre care ii pozau lui Renoir nu erau toate
un model de virtute. Moravurile cartierului erau departe de-а fi
severe $i copiii fara tata mi^unau pe-acolo. Cind mamele lucrau
« sau faceau altceva » bunicile se ocupau de droaia de copii. Dar
adesea ele erau nevoite sa lipseasca, sS deretice pe undeva sau sa
mearga la spSlatorie. Copiii erau in strada, mucoji, neingrijip,
citeodata ?i fSra mincare. Tata i?i petrecea vremea imparpnd
lapte, biscuip «$i mai ales batiste, care ajungeau invariabil in
buzunarul tatalui. A doua zi il gaseam pe pu?ti plin de muci!»
Il nelini^teau in special cei mici de tot ramaji singuri in leagSn.
«Daca ar fi fost vreun incendiu !» Il teroriza ideea ca о pisica
putea sa se culce peste un copila? ?i sa-1 inabuje. Cartierul era
plin de pisici. Ii intrase in cap sa fondeze о institute unde femeile
f3rS lucru ar fi avut grijS de sugarii pe care mamele erau nevoite
sa-i paraseasca pentru moment. Locul s-ar fi numit «cre$a».
A pornit о campanie ?i a obpnut de la proprietarul lui Moulin
de la Galette permisiunea sa dea un mare bal costumat in beneficiul
noii opere. Domnul Debray era un om de-о bunatate rarS, « nu
era pretenpos pentru consumapi, dind ujor tartinele micufelor
care crSpau de foame ». La serata avea sa aiba loc $i un spectacol.
Ni$tc cintareti §i-au dat concursul. Dansatoarelor li s-au distri-
buit palarii de pai impodobite cu о panglica din catifea rojie care
era semnul balului. Ajutat de toate fetele din cartier, tata iji
petrecuse mai multe zile cu confecponarea palSriilor. A fost un
mare succes. Moulin de la Galette nu ajungea sa cuprinda top
dansatorii. Orchestrele benevole faceau minuni, numerele din
program erau aclamate. Petrecerea s-a prelungit toata noaptea.
A doua zi, a facut socoteala cu Riviere, Lbote ?i ceilalp prieteni
nedesparpp. Cu banii string n-au putut decit sa plateasca trata-
mentul pentru flebita unei biete fete, cSpatata in urma pierderii
unei sarcini. Si au contribuit cu topi ca sa cumpere citeva scutece
?i paturi unor nou-nascup deosebit de nevoiaji. Asta din cauzA
ca mulpmea entuziastS de la bal se compunea mai ales din tineri
161
de condifie modesta. La intrare ^tiuserS s5-?i induio^eze prietenii
ins3rcina|i cu vinzarea biletelor. Pentru moment, Renoir a fost
nevoit s2 renunfe la cre$3. Mai tirziu, i-a vorbit despre asta doamnei
Charpentier care a adunat fondurile necesare ji a infiinfat intr-adevSr
о creja pentru sugari in Montmartre, acolo unde visase tata s-o
faca. Mi se pare cS asta s-a intimplat in timpul primei sale caktorii
in Italia. A primit vestea acolo ?i a fost incintat. « Ce-i greu cu
micu|ii ajtia e faptul ca fac pipi in scutece. DacS nu-i schimbi,
pot sa faca pneumonie — ca tine. Si totuji, numai Dumnezeu
jtie cit de bine te ingrijeau maica-ta ?i Gabrielle!»
Malurile Senei intre Chatou ?i Bougival au fost tot atit de priel-
nice inspirafiei lui Renoir ca Montmartre, mai ales in anii de dinaintea
casatoriei sale. Marele tablou Dejunul vtsla§ilor care este la Washing-
ton incoroneaza о lungS suita de tablouri, studii, desene, executate
in La Grenouillere. Succesul locului se datora caii ferate din
Saint-Germain. Gara de la podul Chatou era la distanfa de douSzeci
de minute de Paris ?i ckdirea din insula Chatou era la citeva
minute de mers din gara. IncS inainte de rSzboi, Bibescu il luase
pe tata cu dinsul acolo. IndrSgostifii descoperisera locul ?i le
pkcea sS se piarda sub plopii inal|ii. Si mai era 51 sportul care
incepuse s2 pStrunda in obiceiuri. Unui hangiu din Bougival,
domnul Fournaise, i-a venit ideea sa mareasca о cocioabS pe care
о avea pe insulS, unde vindea limonads celor care se plimbau
duminica. A adaugat ?i un debarcader. Si lui ii placea sa se plimbe
cu barca $i a ?tiut s2 aleagS bSrcile pe care le inchiria parizienilor.
Se gaseau $i yole, subfiri ca andrelele, care puteau merge cu mare
vitezS, ?i pe care nu le incredinfa decit amatorilor antrenafi.
Curind, restaurantul Fournaise a ajuns un fel de club nautic. Curba
Senei, mai sus de restaurant ?i mai jos e lina. Renoir a pictat acolo
incepind din 1868. Numele de la Grenouillere nu venea de la
numeroasele batraciene care populau imprejurimile, ci se dgdea
unor broajte dintr-o spefa foarte diferita. Astfel erau numite
femeile de moravuri ujoare; nu chiar prostituatele, ci mai curind
acea categorie de fete libere, caracteristice moravurilor pariziene
ale vremii, schimbindu-ji u?or amantul, ingaduindu-$i о fantezie
and aveau chef, sarind fara a se mira dintr-o somptuoasa cas3 din
Champs-Elysees intr-o mansarda din Batignolles. Ele au jucat
un mare rol in anii de dinaintea ?i dupS caderea Imperiului. Lor le
datoriun amintirea unui Paris stralucitor, spiritual, amuzant.
Renoir le e dator pentru numeroase modele benevole. « Broajtele »,
162

dupS pSrerea lui, erau adesea « fete bune ». Avind acea placere
pentru amestec, care a fost din totdeauna una din trasaturile socie-
tafii franceze, artiste, femei de lume, burgheze serioase frecventau
fi ele restaurantul Fournaise. Tonul il dsdeau tinerii sportivi
in maiouri cu dungi. Fiecare se caznea sa visleascS, s2 batS recor-
duri, sS ajungS un expert in canotaj. Atunci cind Bibescu 1-a adus
cu el pe Renoir in la Grenouillere prima data, era insofit de un
camarad de la regiment, capitanul baron Barbier. Era un barbat
incintator, neftiind nimic despre picture, fi pe • care-1 interesau
numai caii, femeile fi vapoarele. El a ajuns un bun prieten al tatii.
AfarS de frumusefea locului fi de abundenfa modelelor, un
avantaj practic care il atragea pe tata in la Grenouillere era apro-
pierea de Louveciennes. Neobosita lui activitate nu-1 facea sa-si
uite mama. О iubea fi-o admira din ce in ce mai mult. « Imbatri-
nind, ea devenea tare ca otelul. » Populatia din Louveciennes se
compunea din gradinari bogafi. Perele din Louveciennes sint fi
astSzi vestite fi impodobesc mesele cunoscStorilor din Paris.
Alaturi de acefti bogStani, nifte cerfetori traiau de azi pe miine,
fi-fi ciftigau existence lucrind uneori prin livezi, dar mai ales
din pomeni. Cocioabele lor se infirau de-а lungul margin» paduni
din Marly, nu departe de bunicii mei. Marguerite Merlet, spriji-
nindu-se in baston, se ducea in fiecare zi sa viziteze baracile, impar-
find cu gesturi repezite ici о bucatS de slanina, colo un rest de
prdjiturS. In schimb ii silea pe finci sa se spele. Lor nu le plScea
sS se spele, dar le era frica de batrina doamna. Nu pleca decit
dupa ce le facea inspecjie la urechi fi la unghii. Mania asta a
curafeniei era felul ei de a-fi manifesta afecpunea pentru copii
pe care, fSra indoiala, i-a transmis-o fi fiului sau. « Au sa te omoare »,
ii spunea bunicul. Intr-adevar, intr-o zi, unul din locuitorii baracilor
s-a suparat. Nu voia ca copiii lui sa se spele. El insufi traia in
murdSrie fi se simfea bine. Spunea intr-una: «Cind efti sSrac
fi n-ai palton, jegul iji fine de cald ! » S-a indreptat ameninfStor
spre bunica-mea, cu mina in sus. Dar ea fi-a ridicat bastonul
fi omul s-a dat inapoi. Foarte cuminfi, copiii s-au dezbracat fi
s-au muiat in hirdaul cu lefie.
Marguerite Merlet incetase sa mai urmareasca cariera fiului
ei. La inceput, inainte de « impresionifti », tablourile lui о incintau.
Dar, de cind « punea albastru peste tot», о depSfea. « 0 sa fie
nevoie de cincizeci de ani ca oamenii sa te poata infelege. Si tu
ai sS fii mort. Si la ce-o sa-fi foloseasca atunci ! » Apoi adSuga:
164
« Oamenii nu-s mult mai de?tep|i ca mine ?i eu nu infeleg nimic
dintr-asta ». Alteori mai spunea: « Eu sint din secolul trecut, tu
e?ti din cel care vine. Eu ramin la Watteau ji la farfuriile tale cu
Maria Antoaneta!» Dar era de acord ca tata s2 continue. «Cind
te maninca, trebuie sa te scarpini. Si la urma urmei, dacS tu vrei
sa crapi de foame, te privejte ! »
De la Louveciennes, Renoir ajungea in mai pu|in de-о ora in
la Grenouillere. Se imprietenise cu familia Fournaise. Doamna $i
domni^oara Fournaise figureazS in mai multe tablouri. Si domnului
Fournaise i-a fScut un portret. Rareori ii prezentau nota de plata.
« Ne-afi lasat acel peisaj...» Tata insista asupra faptului ca pictura
sa nu avea valoare. « Va previn ca nimeni n-o dorejte.» « Ce-mi
pasS mie, e frumos. Si trebuie sa pui ceva pe perete ca s2 ascunzi
petele de umezeala.» Tata zimbea amintindu-?i de acei incintatori
circiumari ?i-mi spunea: « Dacd tofi amatorii ar fi a?a ! » Le lasase
citeva tablouri care, mai tirziu, au ajuns de valoare. Cazul familiei
Fournaise nu era unic. A? putea cita о mulfime de familii impor-
tante care datorita tablourilor uitate de Renoir la ele au avut posi-
bilitatea sa treaca peste un hop greu, chiar s2 evite ruina. « Am
noroc, spunea el, fac un serviciu prietenilor ?i nu m2 cost2 nimic ! »
La Fournaise, tata il intilnea uneori pe Maupassant. Cei doi
barbafi se simpatizau dar erau de acord asupra faptului ca nu
aveau nimic comun. Renoir spunea despre scriitor: « Vede totul
in negru !» $i scriitorul spunea despre pictor: «Vede totul in
roz!» Se potriveau numai intr-un singur punct. «Maupassant
e nebun ! » spunea Renoir. « Renoir e nebun ! » spunea Maupas-
sant.
InLr-o zi, pe cind picLa о tinara femeie a^ezata intr-o barca,
cineva s-a apropiat de el 51 i-a pus miinile pe ochi in chip de gluma.
Era baronul Barbier, sosit chiar atunci din Indochina « fara nici
о lefcaie », cum spunea el. Guvernul Republicii il numise primar
la Saigon. Consemnul era sa placa mandarinilor. Or mandarinii
adorau jampania $i consulul englez ii ineca in jampanie. Era in
joc prestigiul Franfei. I?i cheltuise intreaga lui avere. La ultima
sticla de ^ampanie i?i d2duse demisia ?i se intorsese s2 traiasca
in Franja, unde, din fericire, avea о pensie de pe urma ranilor
cap2tate in Algeria, Reichshoffen ?i Crimeea. Tata a fost incintat sa-I
vada ?i i-a vorbit de proiectul lui de-а picta un mare tablou reprezen-
tind un dejun al vislajilor pe terasa restaurantului Fournaise...
Barbier s-a oferit sa se ocupe de regia lucr2rii, s2 treaca b2rcile
76'5
in fund, sa adune modelele. «Nu m3 pricep de loc la picturS
?i mai pujin chiar la pictura dumitale, dar m3 bucur sS-fi fac
placere.» Ca s3 «coacS» proiectul i-au trebuit lui Renoir mai
mul(i ani. Lucra la mai multe tablouri deodatS ?i schifele subiec-
tului nu-1 satisfSceau de loc. In vara anului 1881, s-a hotSrit.
« О s3 m3 apuc de dejun », i-a spus el lui Barbier care i-a adunat
imediat pe credincio^ii lui Renoir. Nu am certitudinea identit3|ii
tuturor modelelor. Este acolo sigur Lhote, in fund, cel cu jobe-
nul, Lestringuez, aplecat spre un prieten care e, poate, Riviere.
TinSra femeie rezematS cu coatele de balustrade este Alphonsine
Fournaise, frumoasa Alphonsine, cum о numeau obijnuifii resta-
urantului pSrinfilor ei. A murit in 1935, in virstS de 92 de ani,
ruinate de tot fiindc3 iji plasase to|i banii in acfiuni rusejti. Aceea
care bea e micufa Henriot, aceea care il privejte pe Lestringuez
trebuie s3 fie Ellen Andre. Aceea care mingiie un ciine, in prim
planul din stinga, e mama. Am fost s3 vizitez aceste locuri anul
trecut. CitS tristefe 1 Uzine, grSmezi de cSrbuni, ziduri innegrite,
ap3 murdara. Lepra industriei moderne a ros boschetele $i iarba
verde. Muncitori din nordul Afridi, girbovifi sub povara destinului
lor, descarcS trist balerci metalice dintr-o ?alup3 innegritS de
pScurS. Baronul Barbier, vislajii, frumoasele fete nepSsStoare au
pSrSsit malul Senei. Ele trSiesc acum, pentru vede, in imaginafia
amatorilor de picturS care se due sS viseze la vremurile trecute
in fa|a Dejunului visla^ilor de la muzeul din Washington.
Stim c3, pinS atunci, Renoir reujise s3-?i reducS la minimum
necesitSjile viefii sale materiale. «Totdeauna trebuie s3 hi gata
sS pomejti in cSutarea motivului. F3r3 bagaje. О perie de
din^i §i о bucata de sSpun.» Purta barbs, nu fundca-i placea, d
pentru a evita s3 piardS timpul cu rasul de diminea|3. T?i fScea
haine de comandS din postav bun englezesc, dar avea pufine. Tn
prindpiu pSstra trei rinduri. DouS, aproape totdeauna gri cu dungi
drepte ?i regulate, cel mai vechi servindu-i ca sS meargS la motiv,
ji un rind de haine de searS. N-a purtat niciodatS smoking, nici
redingotS « buna pentru inmormintSri», nici jacheta « care te-arat3
ca un funefionar de bancS », sSrind de la pnuta de lucru la fmuta
de searS. Nici chiar atunci cind era sSrac de tot n-a purtat c3m3?i
de bumbac.« Prefer о cSma^a de in in zdrenfe decit una din bumbac
noua.» Cit privejte hrana, v-am spus povestea cu fasolea ?i cu
Monet. Tn general, minca la prinz intr-o ISptarie. Cind nu picta
in Paris, locuia in acele mici hanuri, ca al maicii Anthony, care in
166
vremea aceea mai erau inca fermecStoare in Franfa. La Paris,
i?i facea patul, iji aprindea focul ji-ji mStura atelierul. Cind «era
prea mult jeg », mobilize un model, sau mai adesea pe mama unui
model, parSsea atelierul pentru patruzeci ji opt de ore, lasind-o
cu consemnul « s3 fac3 totul lun2». Nu pastra nici о vechiturS.
Cind la cel de-al doilea costum gri se vedea urzeala, sau cind
incSlfgmintea era prea scilciatd, le dSruia unui sarac. Aja cum
am mai povestit, cu mobila fScea la fel. Trecea prin viafa avind
fermecfitoarea senzafie cS nu poseda nimic. « Cu miinile in buzu-
nare.» Chiar tablourile ji le semSna. $i aprindea focul cu desenele
?i cu acuarelele sale. La asta vom reveni mai tirziu, cu Gabrielle.
In timpul iernii din ’81 insa, a ajuns sS aiba indoieli asupra avan-
tajelor absolute ale libertSfii. « E foarte bine f3ra nici о legatura,
dar aja ceva nu exista. Legatura mea erau dineurile in societate.
Pufin, dar cind ejti singur serile sint ingrozitor de plictisitoare.»
LaptSria la careseducea tata cel mai des era in fafa atelierului
sau din rue Saint-Georges. Dar ar trebui poate sa explic ce se
infelege prin laptarie. Aceste mici dughene, finute de obicei de
cite о femeie, nu se limitau numai la vinzarea smintinii, laptelui,
untului ji oualor. In camera akturatS erau trei sau patru mese
unde clienfii puteau servi « specialitatea casei». Intr-un coif, pe
un mic cuptor, care incalzea ji incSperea, camea de vifel se frigea
in tigaie, se inSbujea tocSnifa de berbec sau fierbea rasolul. Acest
din urm3 fel era gatit adesea, caci nu cerea prea multS atenfie.
Desertul se compunea bineinfeles dintr-o bucatS de brinzS. Clienfii
se duceau s2-ji cumpere sticla cu vin de la negustorul din fa|3.
Erau aproape totdeauna obijnuifii casei, care se intilneau cu tofii
la ora mesei, asa cum se intimpla ji in familie. Erau de condifie
modesta, ca ?i prefurile mincSrurilor. ProprietSreasa laptariei din
rue Saint-Georges era о vaduv2 de vreo cincizeci de ani. Avea
doua fete care lucrau una la croitorie, cealalta intr-un magazin
de incalfaminte. Doamna Camille visa s-o mSrite pe una din ele
cu Renoir. Si nu mai jtia ce sS-i faca sa-i intre in voie, punindu-i
de-о parte brinza de brie cea mai buna « nici prea moale, tocmai
potrivitS ». Lui ii pkcea grozav brinza asta, « regina brinzeturilor,
pe care insS n-o pop minca decit la Paris. DupS ce treci bariera,
nu mai face doi bani 1» Fetele, foarte mindre de talentele lor
culinare, ii strecurau in buzunare dulciuri fScute chiar de ele cu
dragoste ji-i calcau batistele. Mama, in proiectele ei matrimoniale,
se gindea poate mai mult la tata decit la fetele ei. « Un barbat
167
atit de cuviincios, care nu e in stare s2 se apere ! Si atit de slab
ca-fi face mila. Nu pofi sa-1 la$i singur in viafS. Are nevoie de-o
femeie!» Nu banuia ca Renoir о fi gasise chiar in 12ptaria ei,
unde era о comeseanS credincioasa. Si dacS n-o spunea inca,
era pentru ca nu se credea in stare sa-i asigure о viafa cuviin-
cioasa tovarSfei sale fi copiilor. Ideea unei sofii « care sa lucreze
in afara caminului», prea pufin acceptata pe-atunci, ii era nesufe-
ritS lui Renoir. Tata imi repeta mereu: « Daca te insori, s-o fii acasa
pe nevastS-ta. Adevarata ei meserie efti tu fi copiii tSi, dac2 ai sa ai!»
Doamna Camille era de prin Aube, situat la hotarul dintre
Champagne fi Burgundia. Locuitorii acestei regiuni se deosebesc
printr-un foarte pronunfat accent burgund. Au un fel de-al spune
pe r care nu te inf eala. Va inchipuifi ce bucurie a avut in ziua cind
a descoperit, locuind in rue Saint-Georges, la doi pafi de ea, о
vecina care-1 pronunfa pe r tot atit de sonor ca fi ea. Doamna
Charigot, Melanie pe numele ei de botez, fusese pSrSsita de soful
ei fi traia din croitorie. Avea о fiica, tot croitoreasa, cu prenumele
Aline. Sint foarte emofionat cind povestesc despre asta, caci e
vorba de mama mea.
Ea este aceea care se pregatefte sa urce in barca, intr-un mic
tablou pictat cu mult inainte de Dejun. Renoir о cunoftea afadar
de mai mulfi ani. Ea poza pentru el, cind avea timp, aproape
totdeauna in afara orafului, fara indoialS in timpul vacanfelor.
LucrStoare harnica, ciftiga bine la о croitoreasa de pe Butte.
Aceasta doamna ifi instalase atelierul intr-un mic mezanin, avea
trei lucratoare fi copia rochiile din rue de la Paix, pentru negusto-
resele din cartierul Notre-Dame-de-Lorette. Le lucra fi unor
femei de moravuri ufoare din cartierul Pigalle, dar fara cntu-
ziasm: « Indeparteaza clientele distinsa». Era din Dijon f i avea
un accent tot atit de pronunfat ca fi mama, careia ii prezicea un
viitor stralucit. « Daca mergi inainte tot afa, ai sa ajungi departe.
Cind am sosit la Paris, eram fi eu tot atit de lipsita ca tine.» Dar,
in mintea acestei femei de treaba, casatoria era condifia reufitei.
Soful ei, un comis-voiajor in sectorul matasii, о ajutase sS se insta-
leze.« Sa-1 iei bogat fi nu prea tinSr ! N-o sS-fi fie greu cu mutrifoara
ta dragufa!» Dar Aline Charigot nu se gindea decit la pictorul
din rue Saint-Georges, fSra indoiala nu tinar fi fara nici о para.
« Si cind avea bani, ii dSruia I » El avea patruzeci de ani, ea nouaspre-
zece. Ea ar fi vrut ca el sa-i ceara sa pozeze tot timpul. « Nu ma
pricepeam de loc, dar m3 incinta sS-1 v3d pictind.» Doamna
168
Camille fi fetele ei sfirfira prin a ghici ceea ce se intimpla. Au
renunfat la speranfele lor fi, foarte draguf, au incercat sa sprijine
dragostea asta care se naftea. Parizienii au pasiunea intrigilor
amoroase, ca martori, bineinfeles, fi confidenfi mai ales. lar cind
aceste aventuri sint nelegitime, e о adevaratS desfatare. Doamnele
nu mai conteneau sa-i puna intrebari tinerei lor prietene fi sS-i
dea sfaturi. « "fi-a vorbit? Fa-1 sa te invite la teatru. Ar trebui
sa-i cirpefti ciorapii, sa-i faci curafenie fi sa-i gatefti. Trebuie
sa-1 ingrafi, sa-i demonstrezi ca nu mai poate trai ca un boem;
la virsta lui trebuie sS se insoare, pe urma va fi prea tirziu. Si, mai
ales, nu-i spune nimic mamei tale, ea ar strica tot.» Bunica din
partea mamei era intr-adevar insuportabila. Foarte sigura de
calitafile ei de gospodina fi de femeie onorabilS, nu-i scapa nici
cea mai micS slabiciune la ceilalfi. « Avea un fel de-а zimbi cu
subinfeles cS-fi venea s-o omori! » Intr-o zi, contrar obiceiului,
patrunsese in atelierul lui Renoir, intovSrafindu-fi fiica pentru
« punerea la punct» a unui tablou pictat pe malul Senei, se infip-
sese in fafa pinzei, dind din cap ironic. « Din asta trSiefti dumneata?
Ei bine, ai noroc !» Aline nu era о fatS care sa-fi piardS cumpatul.
I-a poruncit maica-si sS iasS ameninfind-o ca, daca n-o asculta,
are sa pSstreze tot salariul numai pentru ea. Doamna Charigot,
cu capul aplecat, s-a supus din cauza ameninfarii hotarite fi a
parasit atelierul, jelindu-se cum obifnuiesc femeile bStrine din
Burgundia, spunind intr-una: O, Doamne, ce de necazuri am I»
Tata imi spunea: « La maicS-ta, nimic nu era grosolan. Ea nu
era nicicind sentimentala». El regasea la ea acea demnitate pe
care о admira la mama lui «cu deosebirea ca maicS-ta era lacomS! »
Slabiciunea asta il incinta. Omul acesta sobru ura regimul, consi-
derind aceste sacrificii voluntare drept nifte semne ale egoismului.
Lipsurile ii erau indiferente, dar ftia sa aprecieze lucrurile bune.
Ii placea in special sS se simtS inconjurat de oameni bine hranifi.
О data pe saptamina, stSpina laptariei ifi invita prietenii la о iahnie
de fasole pestrifS cu slanina, delicioasa mincare a burgunzilor.
Ea cerea sa i se trimitS boabele de fasole de la Dijon, adevSratS
fasole din vie, crescutS printre pietricele, nu fasole din aceea care
crefte pe cimp, ca griul sau lucerna. « Era о placere s-o vezi
mincind pe maica-ta. CitS diferenfS intre ea fi femeile la mods
care ifi ingusteazS stomacul ca sa rSmina subfin fi palide I »
Din cele mai vechi amintiri despre mama mi-aduc aminte cS
era plinufS. Mi-o pot inchipui la douazeci de ani, foarte durdulie,
169
dar avind un «mijloc de viespe». Tablourile in care figurcazA
ea ma ajuta sa precizez imaginea asta. Am mai pomenit despre
predilecfia lui Renoir pentru tipul «pisicii». Aline Charigot
atingea perfecfiunea acestui gen. « Aveai chef s-o scarpini pe git» !
Aluzi’le pudice ale tatii onvind acea perioada din viafa lui m3 fac
sa-m, inchipui c mare dragoste reciprocA. Dupa Rivifere «el
ajungea sa-ji lase paleta ji s-o priveascS in loc s-o picteze, spunindu-ji
,,De ce s3 te mai obose?ti?“ caci exista deja ceea ce voia el s3
realizeze!» Dar « neinsemnata crizS literara » trecea repede. Asa
incit о vedem pe mama intr-o mulfime de tablouri.
Se pare ca indrAgostifii au trait aproape numai pe malul Senei.
Rostaurantul Fournaise era locul lor de intilnire. Le era ujor
s3 ajunga acolo. Cobori pe rue Saint-Georges $i prin rue Saint-
Lazare §i ajungi in cinci minute la gar3. Din jumAtate in juma-
tate de orA era о cr.rsS pentru Saint-Germain, cu opriri la podul
din Chatou. Regaseau la Fournaise banda obi^nuifilor care pareau
sA vegheze asupra idilei lor cu о afecfiune induio^atoare. Pictorul
Caillebotte avea grija de Aline ca de-о sor3 mai micA. Ellen Andre
$i domnijoara Henriot о adoptasera ji-$iviriser3incap s3«ciopleasca
faranca asta fermecatoare ». Ea asculta mi^cata de aceste semne
de prietenie, dar nu fAcea decit dupa cum о taia capul. «Nu voiam
s3-mi nierd accentul §i s3 ajung о falsA parizianca.»
Locul era minunat! In continuS sArbatoare. Adora s3 visleascA
$i era tot timpul pe apa. Renoir ii admira dibAcia. «Avea miini
170
care ?tiu sa faca treabS.» El a invafat-o sa inoate, la inceput agS-
findu-se de-о geamandura. Prudent, tata rSminea totdeauna,
prin apropiere, finind de capatul unei sfori cu care о legase. « Nu
pofi $ti niciodatS. In cazul unei congestii, a? fi tras.» Curind sfoara
a lost uitatS. « Tnota ca un pe^te.»
Seara se gasea intotdeauna un voluntar care sScinte la plan pentru
ca prietenii sS poata dansa. Mesele de pe terasa erau impinse intr-
un coif. Pianul era intr-un salona? ?i muzica se revarsa pe fereastra
deschisa: « Maica-ta valsa minunat. Eu о cSlcam pe picioare. Barbier
era marele dansator. Cind о invirtea pe maicS-ta, toata lumea se
oprea ca sS-i priveascS.» CiteodatS Lhote, acompaniat de domni-
foara Fournaise, fredona refrenul lui favorit: cintecul eroicului
soldat din Mamzelle Nitouche de Herve. « Fin’ca era — fin’ca
era — fiindcS era din plumb.» $i toata lumea il relua in cor.
Voi incerca sS vS dau о idee despre proporfiile fizice pe care
Renoir le considera ideale la un chip: ochii plasafi la jumStatea
distanfei intre crejtetul capului si barbie. In cazul cind partea de
deasupra arfi depart linia median^, era pentru el semnul unei
hipertrofii a creierului «creierul unui megaloman, sau numai
creierul unui intelectual, farS a mai pomeni de hidrocefali.» Cind
partea de deasupra sa era mai micS, insemna pentru el о bunS ?i
cinstitS prostie. 0 barbie prea mare insemna incapSfinare. « Sa
nu te insori niciodatS cu о femeie cu bSrbia mare, s-ar 13sa mai
degrabS tSiatS in bucSfele decit sS recunoascS un adevSr I» Ii
plScea ca femeile sS aibS tendinfa de-а se ingraja, spre deosebire
de bSrbafi, pe care ii prefera subfiri. Prefera nasurile mici celor
mari ?i nu-?i ascundea preferinfa pentru gurile destul de man,
cu buze cSrnoase, fSra sa fie «groasc», dinfii mici, tenul dcschis,
pSrul blond. « Gura cu buze strimbe denotS infumurarea iar buzele
subfiri neincredere I» DupS ce formulase aceste legi, insistind
mai ales asupra medianei de separate in dreptul ochilor, tata
adSuga: «Astea fiind spuse, trebuie sS te la?i condus de instinct.
Cu prea multe legi pofi s-o pSfejti. Am cunoscut fete minunate
care aveau bSrbia fuguiatS ?i tine nesuferite ale cSror trSsSturi
erau nijte capodopere!» S-a nimerit ca Aline Charigot sS nu fie
din acestea, iar trSsSturile ?i corpul ei sS corespundS canoanelor
lui Renoir, ochii ei pufin migdalafi sS ?tie a-?i transmite impresiile
unei minfi echilibrate ?i umbletul sa-i fie sprinten. (« Cslca iarba
fSrS sS-i facS vreun rSu»); avea vigoarea acelui vintulef din rSsSrit
care mSturS dealurile pe care s-a nSscut; ?tia s3-$i indrepte о juvifa
171
a pSrului, strins intr-un coc ingrozitor de prost facut, cu un gest
pe care Renoir il privea cu placere fiindca era « cu adevarat rotund. »
LSsindu-se in voia amintirilor, bAtrinul meu tata, schilodit de reu-
matism, privea micul fotoliu de catifea ro?ie unde ii placea s3 se
a?eze celei care disparuse, in timp ce el picta. Fotoliul exista inca.
Este la mine acasa alaturi de canapeaua care a impodobit salonul
diferitelor noastre apartamente, incepind cu Chateau des Brouil-
lards pina in bulevardul Rochechouart. Alaturi de manujile tatii
bilboquet-u\ $i citeva batiste, face parte din covoarele mele fermecate
pe care zbor spre acei ani pe care incerc sa-i retraiesc !
Ajung acum la punctul cel mai important al intilnirii celor doua
fiinfe, la misterul, inexplicabil minfilor pur jtiinfifice, clar ca buna
ziua celor patrunji pufin de misticism. E vorba de faptul c3, din
momentul in care Renoir a pus mina pe о pensula, poate chiar ?i
inainte, in visurile lui de pujtan, cu treizeci de ani inainte de-а о
cunoa^te, Renoir fScea portretul Alinei Charigot. Venera care
figura pe vasul disparut de la mine din casa sub ocupafia nazista
este mama mea, intruchipata cu zece ani inainte de najterea ei. Si
faimosul profil al Mariei Antoaneta, pe care tata 1-a pictat de atitea
ori in atelierul de portelanuri, avea nasul mic. Patronul ii spunea:
«Ai grija! Clienfii nu-?i vor recunoajte idolul. Ar trebui sa-i lun-
ge?ti nasul. » Desigur ca Renoir a fScut ?i portrete reprezentind
femei cu un fizic diferit. Interesul pe care-1 avea pentru orice fiinja
umanS il obliga sa fac3 portretele asemanStoare modelului; dar
de cum picta subiecte alese de el, nimerea caracteristicile fizice
care erau, prin esenfa, acelea ale viitoarei lui sofii. Oare i?i alegea
modelele avind acel tip, sau imaginafia ii cSlauzea mina? Oscar
Wilde, pe care 1-a cunoscut mai tirziu, ar fi dat о explicate mult
mai simpla, repetind uimitoarea sa butada privindu-1 pe Turner:
« Inainte de el nu exista ceafS la Londra.» Aceasta teorie despre
artistii care creeaza lumca gasejte in Renoir о demonstrate $i mai
evidenta. Caci nu numai mama avea sS se nasca modelatS dupa
tablourile lui Renoir ci ?i noi, copiii I El ne-a facut portretul inainte
de-а fi pe lume, inainte de zamislirea noastra fizica; ?i asta de sute
de ori; la fel cu portretul tuturor copiilor, tuturor fetelor cu care
avea s3-?i populeze, in mod inconjtient, un univers care avea sa
fie al lui. CSci nu mai exista nici о indoialS in privinfa najterii
lumii lui Renoir. Neincetat m3 opresc parinfi care imi prezintS
copiii lor spunindu-mi: « Nu g3si|i c3 e un mic Renoir? » Siextra-
ordinar e faptul сЗ-i adevSrat 1 Planeta asta care inaintea lui era
172

populate de figuri prelungi ji palide, de la tata incoace e plinS
de mici fiinfe rotunjoare cu frumosi obraji ro^ii. $i asemanarea
e intregita de gustul pentru culorile imbr3c3minfii. Si asta tot
de la el se trage. Contemporanii sSi au clevetit destul pe seama
«zorzoanelor jipatoare cu care i?i impopofona bucStaresele care
ii serveau ca modele». Aceasta critica a unui ziarist uitat mi-a
lost spusa chiar de tata. El ii lasa sa vorbeasca. Atunci cind plas-
muie^ti о lume plinS de sSnState ?i de culoare, e$ti mai presus de
critici. « Las litera|ilor pasiunea pentru anemie ?i pentru femeile
clorotice.» Si apoi preciza: « Chiar dacS m-ar plati tot nu m-a?
culca cu Dama cu camelii I» Dar ar fi protestat daca i s-ar fi spus
ce anume inseamna treaba pe care о indeplinea atit de umil. A
crea, chiar ?i numai un capejel de lume, era treaba lui Dumnezeu
tatsl, nu aceea a unui melter bun de porjelanuri ajuns un bun lucra-
tor de picturS. DimpotrivS, tata era convins ca lumea il crea pe el,
iar el nu facea decit sa reproduce viafa care il incinta ca mSsurile
unei mari simfonii. « Dopul era in voia curentului.» Singura lui
dorinfa era aceea de-а fi intermediarul fidel intre aceste minunafii
pe care el le distingea clar $i acei oameni care, pentru a le ghici,
aveau nevoie de oarecare deslujire. Ar fi fost furios dac3 i s-ar fi
spus ca via{a pe care о ajternea atit de generos pe pinza о crea el.
S-ar fi sim|it tot atit de insultat ca ji cind 1-ar fi facut intelectual.
El nu incerca decit sa fie о marina care ia ?i reds ji, ca s3 reujeascS
avea grija sa nu-^i risipeasca puterile, sS-ji pastreze privirea precis3
?i mina sigurS. «Daca ar fi ceva de la mine, ar fi о create a creierului
meu. Este atit de urit un creier gol! Nu prejuie^te decit prin ceea
ce intra in el.» Alte reflecpi asupra aceluiaji subiect: «Pentru ca
un artist sa se poata exprima, el trebuie sa se ascunda. Privejte
la actorii din Grecia anticS, aveau majti.» Sau: «Autorul anonim
al acelei Fecioare din secolul al ХП-lea care e la Muzeul Cluny
nu s-a semnat. Asta nu m3 impiedica sa-1 cunosc mai bine decit
dac3 mi-ar vorbi». Intr-o zi ma c3zneam sa descifrez la pian о
sonata de Mozart. Ca orice pianist prost, execufia mea era ingre-
unata de «sentiment». Tata m-a intrerupt, nelini^tit. «De cine e?
— Mozart. — Ma lini?te?ti. Asta imi place, о dipa m-am temut
sa nu fie acel imbecil de Beethoven !» Cum eu m3 miram: «Beethoven
se destSinuie cu indecentS. Nu ne scutejte nici de necazurile
lui sentimentale, nici de digestiile lui anevoioase. Si eu am chef
s3-i spun: Се-mi pas3 mie c3 ejti surd! De altfel e foarte bine
lit
pentru un muzician cind e surd. Asta il ajuta, ca orice obstacol. Degas
a pictat cele mai bune lucrSri ale sale cind nu mai vedea ! Mozart,
care a lost mult mai nenorocit decit Beethoven, are pudoarea sa-?i
ascunda grijile. El incearca s3 ma distreze sau sa ma induiojeze
cu note pe care le crede departe de el. Si-mi spune mai multe despre
el decit Beethoven cu suspinele lui zgomotoase. Am chef sa-1 iau
pe Mozart in brafe ?i s3-l mingii. Dup3 citeva minute de muzica
ajunge cel mai bun prieten al meu ?i conversapa devine intima.»
Renoir era convins de existence unei contradicpi fericite ?i con-
stante care restabile?te echilibrul distrus de prostia celor orgolioji.
«Artistul, care vrea sa apara gol de tot in fafa publicului sau, nu
exprima, in cele din urma, decit un personaj conventional, care
nici mScar nu este el insuji, ci romantismul cu spovedanii, plinsete,
agonii, «in realitate deprinderi de cabotin ! » In schimb se intimpla
citeodatS ca un Rafael care n-a cSutat decit s3 picteze fete cumsecade
cu prunci, cSrora le dSdea numele de « fecioare », s3 ni se infafi-
?eze cu о sfijietoare intimitate.»
In momentul acestor discupi, Renoir putea sa exprime asemenea
principii esen pale cu о oarecare siguranfS. Pentru a descoperi
eterna minciunS care ne ascunde esenfa lucrurilor, el se baza pe
experienfa unei viep indelungate, plinS de tot felul de incercSri.
Avea grijS, de altfel, sa ma previnS ca adevSrul lui era departe de
adevSrul pur. «Imi petrec viaja virindu-mi degetul in ochi. Cind
e?ti batrin, ai avantajul de-а baga de seama mai repede gafele.»
El imi mai spunea: « Nu exista fiin{3, peisaj sau motiv care sa nu
aiba originalitatea lui... citeodata foarte bine ascunsa. Cind un
pictor descopera aceasta comoara, celelaite cahtap fac s3 apara
frumusefea motivului. Mo? Corot ne-a dezvaluit malurile riului
Loing, un riu ca toate celelaite, ?i eu sint sigur ca peisajele japo-
neze nu sint mai frumoase decit celelaite. Numai ca pictorii japonezi
au ?tiut s3 le dezvaluie comorile ascunse.» Aceasta cugetare m3
face s3 m3 gindesc la Vestul american pe care atitea spirite luminate
il socotesc « carte po?tala », 13sindu-le turijtilor obi?nuip placerea
de-а admira maiestuo?ii sequoia ?i Marele Canyon. Eu gasesc Vestul
american foarte frumos. Nu-i lipse?te decit un grup de pictori
de valoarea italienilor din Quattrocento sau a impresioni?tilor
francezi care s3 descopere, dincolo de cartea po?tala, elementele
vejniciei.
175
Ce poate fi mai trist decit periferia moderna a Parisului. De la
Utrillo ?i de la acei cinstiti pictori de duminica, ftim ca aceste
str^zi lipsite de grape au о netagSduita poezie. Evident, in actuala
organizare a viefii americane e prea pufin timp pentru meditate
fi asta poate intirzia nafterea unui grup de tineri destul de liberi
ca sS se consacre studiului neftiintific al naturii.
In momentul intilnirii lui cu mama, Renoir trecea printr-o criza:
« Nu mai ftiam ce-i cu mine, ma inecam !» Dupa zece ani de lupta,
de incercari contradictorii, el se indoia tot mai mult de impresionism.
Aline Charigot privea lucrurile mult mai simplu. Cu bunul ei sim|
de fSranca, ea ftia ca Renoir era facut sa picteze, asa cum vita e
fScuta ca sS dea vin. Trebuia deci ca el sa picteze, bine sau rau,
cu succes sau fara, dar mai ales nu trebuia sa se opreasca. Ce poate
fi mai sfifietor decit о vie paraginita, fi cit trebuie sa asuzi ca s-o
desfelenefti. De ce nu s-ar duce amindoi s2 locuiasca la Essoyes,
satul ei. Acolo viafa-i ieftina, Renoir s-ar putea ocupa numai de
cautSrile lui, fara sa fie tulburat de podgoreni, care aveau altceva
de facut decit sa hotarasca soarta picturii. Doi dufmani s-au opus
acestei hotariri, doamna Charigot, care i-a interzis fiicei sale sS-fi
lege pentru totdeauna viata de acest« amorez care crapa de foame »
fi Renoir insufi, care mai avea inca nevoie de atmosfera de lupta.
« Ca sS te izolezi trebuie sa fii strafnic de puternic !» Aline Charigot,
disperatS, s-a intors la patroana ei fi 1-a evitat pe Renoir cit a putut
ea. Tata a piecat in Algeria unde a descoperit о lume uimitoare.
A petrecut vara la Wargemont, la familia Berard. Dar nici splen-
doarea Orientului, nici merii din Normandia nu 1-au facut s-o
uite pe mama, pe care a revazut-o in septembrie.
Cind ii ceream mamii detalii asupra acestei perioade din viafa
ei, imi diidea raspunsuri vagi: nu pentru ca ar fi vrut sa-mi ascunda
ceva, ci pentru ca traia in prezent, ca toate fiintele intr-adevar
puternice. Alegerea unui ingrSfamint pentru portocalii de la Col-
lettes о interesa mai mult decit amintirile. Dupa moartea ei, sin-
guratatea 1-a facut pe tata intr-un fel sa se destainuiasca. Datorita
povestirilor sale pot sa reconstitui oarecum ceea ce s-a intimplat.
Aline Charigot nu se gindea la cSsatorie decit cu condifia sa aiba
copii de care sa se ocupe chiar ea. Asta insemna plinsete, griji,
scutece la uscat, nopfi albe. Toate astea nu se potriveau cu exi-
gence unui domn care picta cu furia acelui sihastru stilpnic care
ifi ciiuta mintuirea in virful stilpului sau. Cei doi au hotarit sa
176
ramina « buni prieteni.» Ea ifi -virise in cap sa-1 uite fi-1 sfatuia
sa mai calatoreascS. Din partea lui, el simfea absolute nevoie s2
vada operele marilor maestri din trecut in patria lor, pe VelAzquez
la Madrid fi pe Titian la Venefia. Nu renunfa de loc la pSrerea
lui c3 tablourile « nu trebuie plimbate » fi ca trebuie vazute sub
cerul sub care se aciuasera autorii lor. In 1881, a inceput
pentru Renoir о perioada de pasionante cSlatorii, al cSror rezultat
au fost nifte hotariri importante atit pentru viafa lui particular^
cit ^i pentru pictura sa.
Ill
Renoir cAlAtorea cu clasa a treia de
nevoie. Dar chiar daca ar fi dispus de mijloace materiale, tot ar
fi evitat cheltuiala in plus pentru clasa intiia. Confortul dosului
nu merita diferenja de pref. La sfirfitul viefii, a fost nevoit din
cauza starii sanatafii sale sa calatoreasca in vagon de lux. Asta ii
displacea. Sau mai degraba ii displaceau caldtorii acelui vagon.
«De-abia instalafi, cS fi deschid un ziar financier. Si privesc pe
sub gene ca sa-1 cintareasca pe vecin, sa ftie in ce categorie sa-1
treaca ! Cei mai preten|iofi sint cei care calatoresc pe degeaba.»
Ridea in sinea sa de eforturile unora dintre ei de-а pSrea mai mult
decit sint, cu {inula lor gravS fi pujin plictisita, cu atitudinea lor
de milionari covirfifi de grijile pe care |i le da gestiunea unei averi
prea mari, sau ca aceea a unui diplomat cunoscind secrete groaznice.
« La clasa intiia, ma simfeam un intrus cu cutia mea de culori ?i
cu umbrela, intocmai ca un carbunar care s-ar fi strecurat din
grefeala in defilarea unor manechine de moda.» Clasa a doua
i se parea fi mai rea lui Renoir, pentru ca cei ce-o foloseau erau
fi mai«infepafi» deoarece nu-f i puteaupermite sa calatoreasca cu a in-
tiia. « Si citadistincfie ! » Daca, din intimplare, vreun calator « artist »,
remarcindu-i ustensilele, aducea vorba despre picture, atunci
trebuie sa fi fost foarte amuzant. Tata, atit de amabil, placindu-i
atit de mult sa vorbeasca, ftia tot atit de bine sa devinS ursuz.
Cind era iritat devenea caustic. Intr-o caktorie, un vecin de com-
partiment il plictisea ingrozitor cu Meissonier. Mama era insSr-
cinata cu Pierre fi din cauza asta luasera bilete la clasa intiia. Ama-
torul de picture military ii tot dadea inainte cu prejurile pe care
le plateau americanii. Agasat, Renoir i-a raspuns cS el ignore marea
picturd, fiind specializat in picture pornografica. Ca lucre pentru
bordeluri, fi marele lui succes se datora faptului ca era iscusit
in reprezentarea organelor de sex masculin. Mama era foarte jenata.
Ei nu-i prea placeau asemenea glume.
118
Renoir c313torea intotdeauna in mici etape. Nu infelegea graba
contemporanilor sai. « De cind sintem in ci^tig de timp, mi se
pare ca producem mai incet. Mi s-a povestit despre un anume scri-
itor care, avind marina de scris, a creat о carte in trei ani. Moliere
sau Shakespeare, cu о рапа de gisca, i|i faceau о piesa in opt zile
ji era о capodopera.»
Trenul de persoane avea darul sa-1 cufunde pe Renoir in cele
mai autentice manifestari ale viefii. « faranca care se duce sa-?i
vinda brinza in capitala judefului vecin ramine ea insaji. Cind ia
expresul pentru о calatorie lungd, i$i pierde identitatea, ajunge acel
animal anonim care este numit un calator. » Tata vorbea rareori
despre acea ciuperca a locurilor nemuritoare care se numejte turist.
Acejtia erau inca rari $i din fericire aproape totdeauna de napo-
nalitate engleza, adica destul de discrefi.
Renoir nu pleca singur. Stiu ca Lhote 1-a insofit intr-una din
calatoriile sale in Italia. S-au oprit la Dijon, au ramas citeva zile
acolo, hoinarind pe strazile vechi. « In Burgundia imi plac acope-
rijurile. Au un aer chinezesc, cu marginile pufin ridicate.» Il
iubea pe Carol Temerarul.« Ingerii bisericilor sale sint pufin manie-
ri^ti, dar e un manierism cu care m-a$ impaca foarte bine. » Regreta
acea civiliza^ie intermediara intre Franca $i Germania, care avea
sa se intinda la flamanzi. « Pacat ca s-a pierdut. Elvefienii ne-au
facut bucata.1 » Se oprea din motive neprevazute: vecini suparatori,
cheful de-а vedea de aproape о biserica de sat a carei clopotnifa
i se parea cS-1 cheamS. Descoperirile sale vizuale se dublau cu
acelea culinare. Obi?nuifii clasei a treia sint adesea genero^i. Care
mai de care se oferea sS imparta « merindea » pe care о avea la el
cu Renoir. О cumatra ii spunea, privind cu compatimire tartina
pe care о scosese din buzunar: «Asta-i tot prinzul dumitale ?
Nu-i de mirare ca ejti atit de slab ! » Unii plecau cu atitea provizii,
de parca aveau sa faca inconjurul lumii. De-а lungul drumului,
tata trecea de la placintele burgunde la friptura provensala, de
la vinijorul nou de pe Coasta de Aur la rose-ul generos de pe
malurile Rh6ne-ului, toate astea insofite de considerafii asupra
recoltei, asupra necazurilor din familie, a impozitelor, razboiului
din Tonkin ?i supliciul corsetului « cind nu e?ti obi^nuita cu el!»
Du pa primele imbucaturi, se intimpla ca faranca planturoasa,
1 Aluzie la victoria elvepenilor asupra burgunzilor in 1476. (N.A.)
179
nemaiputind rezista, s2-fi cearS scuze, s2-fi descheie corsajul fi
sS cearS vecinei sS-1 desfaca la spate. Qjrnurile, astfel descfitufate,
se puteau lasa in voie fi pateul de iepure putea fi savurat fi el.
Accentul se scbimba dupa regiune. Vorba tarSgSnata a « copiilor
din Lyon inlocuia burgunda rostogolitS a podgorenilor, ca sa dis-
part la rindul ei in fafa provensalei zgomotoase a zarzavagiilor
din Durance. Gheafa se spargea repede fi acest parizian amabil.
care calStorea cu nifte unelte ciudate, era repede adoptat. Se spuneau
multe povefti. Tata incerca s3-fi aminteasca unele frinturi. El
ifi aducea aminte de un dragon, pe care-1 incurca sabia, casca,
?i о cutie enorma in care era rochia de mireasS, cadoul sofiei c2pi-
tanului sau pentru logodnica lui. Coletul il deranja cu atit mai
mult cu cit in acea vreme era interzis unui cavalerist in finutS de stradd
sa duca pachete. Ii promisese capitanului sS-1 expedieze prin pofta,
dar dragonul, faran stringator, preferase sS rifte a fi pedepsit fi
sS pSstreze pentru el banii de expedite. « Daca vreun subofifer
ifi vir2 nasul prin Ufa cupeului, sa-i spunefi ca-i al dumneavoastra »,
i-a spus el unei tinere femei care-fi alapta copilul. Se ducea la
Blaisy-Bas, un sat nu departe de Dijon. Pronunfa numele acelei
localitSfi cu un accent nemaipomenit, legind toate silabele fi exagera
gravitatea lui « bas ». Si ajungea ceva cam ca « Bzibaaah. » In cele
din urmS, un alt burgund a avut ideea sS intrebe dac3 acest Blaisy-
Bas nu era alaturi de Blaisy-Haut. Raspunsul afirmativ al dragonului
a risipit misterul geografic. Atunci doamnele au vrut sa vada rochia
de mireasa. Dar omul nostru a refuzat s2 desfaca pachetul. « El e
mai frumos, spunea intr-una, pachetu e cel mai fuumos I» Pentru
a le consola pe calatoare de decepfie, le-a povestit о istorie, de
neinfeles pentru tata, dar foarte caraghioasa desigur, caci tol com-
partimentul se prapadea de ris. Renoir ridea fi el, de bucuria de
a-i vedea rizind fi pentru ca risul e contagios. Era о poveste de nuntS,
una din acele nunfi burgunde care fin multe zile fi nopfi. Am fost
fi eu invitat la aceste marefe chefuri: trei zile fi trei nopfi la masa;
nu te scoli decit atunci cind nu te mai pofi fine, fi nu te oprefti
decit atunci cind masa buna fi vinul bun ifi incbid ocbii. Dupa
citeva ceasuri de placutS inconftienfa pe paiele din pod, te refaci.
Nunta despre care povestea dragonul era aceea a sora-si. Maica-sa,
care era zgircitS, incercase sa profite de moment ca sS strecoare un
cocof batrin, imposibil de mincat, printre pasSrile ospafului. Acest
cocof tare, pronunfat « cocotarre », nu p2c21ise pe nici unul dintre
comeseni care fi-1 treceau unul altuia cu aluzii la activitatea amoroasa
180
a acestui stramo$. In cele din urma, mama a fost nevoita sa se sacri-
fice $i sa manince ea « cocotarre ». Tata adora acest gen de povestiri.
Alta poveste de calatorie: Tn tovarajia lui Lhote, Renoir vizitase
catedrala din Brou in Bourg-en-Bresse. «Era deja decadenfa,
dar cit era de grapoasa. Cum sS nu te indragostejti de acea Marga-
reta de Austria? Deviza ei, ,,Noroc-Nenoroc“ repetatSin jurulbise-
ricii ca un laitmotiv ne duce departe de secolul nostru de bScani! »
Trenul era ticsit. Au fost nevoip sa renunfe la scumpa lor clasa
a treia ?i sa se instaleze intr-un compartiment de clasa a doua,
ocupat de vreo §ase domni, top citind ziarul. Dupa ce ?i-au aranjat
ustensilele de pictor cum au putut mai bine in plasa, cei doi prieteni
s-au strecurat incet pe bancheta. Vecinii, cufundap in lectura,
se fSceau ca nu-i vSd pe noii venip, care schimbau priviri cu infeles:
« N-o sS ne prea distrain ! » Lhote a avut ideea sa repete о gluma
inceputa la bufetul garii, unde Renoir, distrat, mincase ultima
felie de brio$a, neksindu-i nimic lui Lhote, care statea de vorba
cu casiera. Pe vremea aceea, erau tratap drept « elvepeni» oamenii
care beau singuri, se distrau singuri, pe scurt care nu impartajeau
bucuria cu cineva. О aluzie, fara indoiala, la neutralitatea napunii
elvepene. Lhote, lipsit de micul dejun, il facuse pe Renoir « elvepan
scirbos». In speranpi de-а descrep frunple vecinilor severi, el
a mai spus un: « Aida de, elvepan scirbos ! » Efectul n-a corespuns
ajteptarilor glumeplor veseli. Priviri reci ca de ghea|a au fi?nit
din dosul ziarelor, disecindu-1 pe sarmanul Lhote ca ?i cind ar
fi fost о insects. Deodata tata a observat ca ziarul pe care-1 citeau
acei domni era La Gazette de Lausanne. Ca sa-?i previna prietenul
pe care miopia il impiedica sa remarce acest detaliu, 1-a lovit
discret in fluierul piciorului. Lhote a luat acest gest drept о con-
tinuare a jocului p a repetat voios: « Aida de, elvepan scirbos !»
insopt de strimbaturi cu atit mai graitoare cu cit loviturile de picior
deveneau mai violente. In cele din urma, unul dintre domni i
s-a adresat lui Renoir. « Nu va nelini^tip, nu sintem elvepeni!»
Erau fabricanp de ceasuri din regiunea Besangon. « Poate ca orlo-
geria ne face sa avem aerul ca sintem locuitori ai Genevei», a
adaugat vecinul lui. Conversapa a devenit generala, ajungind la
ceasurile plate ?i la cele greoaie, rubine, regulatoare; la sfirfitul
zilei, tata nu ignora nimic din orlogerie. «Oameni incintatori,
adevarap burghezi din secolul al XVIII-lea.»
Adesea Renoir i?i intrerupea brusc povestirea ?i raminea tacut
un moment. Intunericul patrundea in atelierul din bulevardul
181
Rochechouart, favorizindu-i cSlatoria in trecut, Profitam de aceasta
pauza ca sa-1 ridic, susfinindu-1, in timp ce Louise-lungana ii umfla
din nou « colacul » de cauciuc. Apoi, cu multiple precaufii, il a$ezam
la loc, incercind sa-i gasim pozifia cea mai buna. «Cauciucul,
ce materie scirboasa!... Da-mi о figara.» Tragea citeva fumuri
?i о lasa sa se stinga. Nu era un adevarat fumator. Nu tragea fumul
in piept ?i nu-i placeau figSrile de lux care « ard singure. О la?i
sS cada, о uifi $i arzi un covor de Buhara ». Presupun ca daca covorul
imaginar ar fi fost mocheta vinduta cu metrul, Renoir ar fi fost
mai pufin impresionat de accident, cu toate ca respectul lui pentru
lucruri, chiar urite, era egal cu respectul pentru oameni ?i animate
« chiar pocite ».
Intr-o seara, privea visator о cutie de biscui|i pe care era repre-
zentata uzina unde erau fabrica|i. «Bineinjeles, burghezii sint
raspunzatori de urifenia orajelor moderne. Goana lor apriga dupa
ci^tig distruge tot. Lor le datoram о lume de hornuri $i cocioabe.
Dar poate ca insu^i omul, nu numai о clasa, trece printr-o perioada
jroasta. La urma urmei, о mulfime de burghezi sint nijte parvenifi.
Daca n-ar fi fost mai jmecheri decit ceilalfi ar fi ramas saraci.
Deci banii au fost aceia care au dus la construirea Operei ?i la achi-
zifionarea operelor lui Jean-Paul Laurensx.» Tata mi-a citat о
conversable care a avut loc la un prinz cu Clemenceau, Geffroy
?i alfi «literati». Tofi tabSrisera pe burghezi. Tata le-a spus:
« Noi nu sintem aristocrat fiindca nu purtam un titlu ereditar.
Nu sintem muncitori, fiindca nu muncim cu miinile. A^adar ce
sintem, dacS nu tot burghezi ? » Geffroy a rSspuns: « Sintem inte-
lectuali!» Renoir a fost ?ocat. Acest termen prodamind in mod
cinic supenontatea lui homo sapiens asupra lui homo faber facea
un zgomot insuportabil pentru urechile lui. « Prefer mai degrabS
sS fiu un burghez », a spus el spre consternarea celorlalji comeseni.
«Dar, a adaugat, la urma urmelor eu lucrez cu miinile mele.
Ajadar sint un muncitor. Un muncitor al picturii. »
figara i-a adus aminte de о glumS care il incinta ?i care se inca-
dreaza mai bine in povestea cSlatoriilor sale: «Eram in Spania,
inca foarte bine dispus de vizita facuta operelor lui Velazquez. Am
intrat intr-o prdvSlie ca sa-mi cumpar |igari. Un nobil spaniol semef
tocmai i$i alegea о |igara de foi. Deoarece nu vorbeam spaniola, nu
puteam injelege decit dou2 cuvinte din conversafia lor. Aceste dou2
Pictor de scene istorice (1838—1921) in manierg academistg. (N.A.)
182

vorbe reveneau neincetat ?i erau Colorado ?i claro. A fost о
revelafie pentru mine. Colorat ji clar, gSsisem secretul lui
Velazquez !»
Am incercat sa aduc discufia pe tSrimul artei. Eu n-aveam sa
vizitez Italia decit mult mai tirziu, dar aveam oarecare cunojtinfe
datoritS reproducerilor. Tata raminea surd la insinuarile mele:
« Pictura nu se povestejte, se prive^te. Cu ce-o sa te alegi tu dacS eu
am sa-fi povestesc ca pe curtezanele lui Titian ifi vine sa le mingii.
Intr-o zi, ai sa te duci ?i tu sa vezi operele lui Titian, ?i daca n-are
sa-fi faca nici о impresie, inseamna ca tu nu infelegi nimic din picture.
$i asta eu n-am s-o pot scbimba ! » Mai spunea, aparent in contra-
dicfie cu declarafia precedents: «Pictura nu se privejte. TrSie^ti
cu pictura. Ai la tine un mic tablou. Nu-1 prive^ti decit rareori ji
mai ales niciodata nu-1 privejti analizindu-1. Si el ajunge о parte din
viafa ta. Are influenza unui talisman. Muzeele sint tot ceea ce poate
fi mai rSu. Cum vrei tu sS te impresioneze un tablou in mijlocul
a douSzeci de vizitatori care murmura mSgSrii? Ai oarecare $anse
numai daca te duci foarte de dimineafS !»
Rareori era in dispozi|ia de-а formula о judecata. Cind i se intim-
pla, о fScea in termenii cei mai dari. « Leonardo da Vinci ma plic-
tiseste. Ar fi trebuit s3 rSminS la majinile lui zburatoare. Apostolii
?i Hristos, pictaji de el, sint sentimental!. Sint sigur ca ace^ti pescari
evrei de treabS jtiau sa-^i rijte pielea pentru credinfa lor fara a se
crede obligafi sS ridice ochii spre cer, in a?a fel incit nu li se mai
vada decit albul ochilor» ! DimpotrivS, lui Franz Jourdain, arhitectul
magazinelor La Samaritaine, care 1-a intrebat daca Rembrandt
ii plScea mai mult decit Rubens, i-a raspuns: «Eu nu dau
premii.»
S-au scris numeroase lucrSri asupra calStoriilor lui Renoir in
Italia. Unele foarte documentate. Din discufiile noastre, pSstrez
impresia cS entuziasmul lui de la inceput pentru arta Italians a
Rena^terii a mers descrescind, in timp ce admirafia pentru poporul
italian contemporan a crescut pe mSsurS ce-1 cunojtea mai bine.
« Noblefe in mizerie, oameni care ?tiu sS lucreze cimpul cu ati-
tudinea unor impSrafi I» §i, prin intermediul acelor imparafi,
el pStrundea in intimitatea artei care ii exprimS cel mai com-
plet, aceea a primitivilor: « о frescS intr-o bisericS de sat, a unui
necunoscut, precursorul lui Cimabue sau al lui Giotto, о colonadS
din secolul al ХП-lea, acoperijul modest al unei mSnSstiri care-1
adSpostise pe vreun discipol al Sfintului Francisc. Pentru mine,
184
Italia inseamna Fioretti1 fi nu exagerarile teatrale! Nici mScar
acei stupizi impSrafi romani!»
I-au pUcut in special oamenii din sud. « Poate fiindca, ajungind
la Neapole, incepusem sa prind citeva cuvinte. »In oraful acela
a avut revelafia artistica, aceea « care a justificat intreaga calatorie ».
Prin picturile de la Pompei, expuse in muzeul din Neapole. « Ma
obosise indeminarea unor Michelangelo fi a unor Bernini; prea
multe drapaje, prea multe falduri, prea mulfi mufchi I Imi place
in picture tot ceea ce pare etem !... dar fara a о spune; о eternitate
de fiecare zi prinsa la coljul strazii din apropiere; servitoarea
oprindu-se о clipS din frecatul cratifelor fi devenind lunona in
Olimp!» In personajele frescelor, pastrate in chip miraculos.
el regasea pescarii fi vinzStorii de pefte din Sorrento. «Italienii
n-au avut nici un merit c2 au facut picture mare. N-aveau decit
sa priveasca in jurul lor. Strazile italiene sint ticsite de zei pSgini
fi de personaje din Biblie. Fiecare femeie care ifi alapteaza pruncul
e о FecioarS de Rafael! » El revenea adesea asupra acestei impresii,
induiofat hind de rotunjimea unui sin brun fi de minufa grasulie
care il pipSia. Picturile de la Pompei il impresionau pentru cu totul
alte motive. «Aceia nu se incurcau cu teoriile. Nici cu cAutarea
volumelor, fi totufi volumele exista. Si ftiau sa scoatS atita bogSfie
din pufin ! » Simplitatea paletei acelor pictori il minuna. Paminturi,
culori vegetale, destul de fterse, intrebuinfate izolat, dar strSlu-
citoare in contraste. «Si se simte ca nu era vorba sa creeze
capodopere. Un negustor sau о curtezana ifi decora casa, pictorul
incerca in mod cinstit s3 aduca pufinS veselie pe un perete gol — fi
asta era tot! Nu e vorba de geniu ! Si nici de stari sufletefti!»
Slim ca Renoir, pe masura ce imbalrinea fi ftia mai multe, avea
s2-fi simplifice paleta. Probabil ca la Neapole, in fafa picturilor
de la Pompei, a inceput aceasta schimbare.
« Nenorocirea Italiei, mi-a spus el intr-o zi, e ca e prea frumoasa.
De ce sS pictezi cind e atit de pUcut sa privef ti ? » Se gindea:« Pa-
cat ca sint batrin f i bolnav. Acum a? putea picta in Italia sau in Grecia,
sau in Algeria. Stiu destule pentru asta. Ca sa rezifti la ceea ce-i
frumos, ca sa nu te laji coplefit, trebuie sa-fi cunofti meseria.»
Ii urmSream gindul pe fafa subfiata, trasa in mod ciudat intr-o
1 Fioretti di San Francesco — opera unui anonim toscan din secolul
al XlV-lea, in care se infafi^eazS viafa Sfintului Francisc ?i a celor
dintii franciscani. Simplitatea formei ?i naivitatea stilului confers operei
un farmee deosebit.
186
parte, din care cauza avea fi cuta din barba. In ochii lui simfeai
cit il distreaza sa suspna un lucru iar apoi sa-1 contrazica: « De
altfel, un mar pe colful acestei mese e prea destul. Cezanne a facut
capodopere cu un mar fi cu nifte modele pe care eu nu le-af primi
nici mScar ca sa-mi mature curtea ! » Jocul continua in mintea lui.
« Totufi in Italia s-a pictat mai bine ca oriunde; fi acum, la Paris,
se picteaza mai bine ca oriunde. Poate ca e ceva in aer ! » $i alunga
ideea asta cu un gest al miinii sale deformate. « Nu! amatorii sint
cei care fac pictura. Pictura franceza e opera domnului Choquet.
Si pictura italiana este opera vreunui Borgia, Medici sau a
altor tirani carora Dumnezeu le-a dSruit placerea pentru
culoare!»
La Neapole, Renoir a locuit intr-un mic han frecventat mai ales
de ecleziafti. «La masa, in jurul farfuriei cu spaghetti cu sos
de rofii, eu eram singurul care nu purtam negrul. » Avea lungi
discupi teologice cu vecinul sau, un preot, slab fi cu un nas enorm.
Tata, conform tradrfiei franceze a lui Pascal fi a janseniftilor,
apara ideea harului absolut. « Ca sa pictezi Nunta din Cana, trebuie
sa ai har, tot afa cum ai nevoie ca sa pictezi acele fresce pdstrate
sub cenufa prin bunavoinfa divina ! » Preotul raspundea c3 autorii
frescelor din Pompei nu puteau avea har fiindcS erau pagini. Ca
sa-i dovedeasca tatii ca harul era opera omului, acest italian spiritual
fi paradoxal i-a spus povestea Sfintului lanuarie fi a generalului
Championnet. Iat-о in citeva cuvinte. Sfintul lanuarie nu este
numai patronul fi protectorul Neapolului, dar ifi da cu pdrerea
pe fleau asupra marilor evenimente care intereseaza destinul ora-
fului, de doua ori pe an, in mai fi in septembrie. Pupn singe strins
dupa decapitarea sa este pastrat in doua vase de sticla depose
intr-o capela a catedralei. Acest singe curge daca Sfintul lanuarie
e de acord fi ramine inchegat dac2 Sfintul nu e de acord.
Generalul Championnet cucerise Neapolul in 1799, cu citeva
zile inainte de minune. Banuia ca slujitorii bisericii voiau sa-1
mobilizeze pe sfint contra francezilor revoluponari fi necredinciofi.
Intr-adevar, in ziua cu pricina, о mulpme de oameni se adunase
in catedrala fi singele martirului raminea coagulat. Strigate ostile,
ameninfari de moarte incepeau sS se auda. Era iminentS о rSzvrS-
tire a poporului. Championnet a transmis episcopului ей, dacS
minunea nu se producea, el va avea regretul sa dea ordin sa-1
impufte. Singele s-a topit indata fi napolitanii i-au aclamat pe
francezi.
186
Preotul aceia era din Calabria fi descrierile asupra finutului
sau i-au facut pofta lui Renoir sa-1 viziteze. A piecat inarmat cu о
scrisoare de recomandare a episcopului, pe care i-o procurase prie-
tenul sau. Pe vremea aceea, in Calabria, calea ferata fi drumurile
erau rare. Tata a facut о parte din drum cu о barca de pescari de la
un mic port la altul fi о parte din drum pe jos. Scrisoarea episcopului
ii deschidea toate Ufile caselor parohiale. Adesea, preotul care nu
avea decit un pat pacatos i-l ceda fi se ducea sa se culce pe paie
alaturi de magarul sau. Era impresionanta saracia regiunii. Dar
care mai de care se intreceau sa-1 primeasca pe caUtor. Mesele
erau mai mult decit simple. In unele sate, oamenii traiau numai cu
fasole, nu cunofteau nici un fel de paste fainoase, mincare despre
care strainii cred ca exists din abundenfa in Italia de sud. Lui
Renoir i s-a intimplat de mai multe ori sa se gaseasca in fafa unor
piriiafe uinflate de ploaie fi care, neavind poduri, erau imposibil
de trecut. Intr-o zi, о faranca, vazindu-i incurcatura, a chemat
fi alte femei care lucrau la cimp. Vreo douazeci de femei au alergat
rizind, 1-au inconjurat pe Renoir, explicindu-i intr-o calabreza
volubila lucruri pe care el nu le infelegea. In cele din urma, au
intrat in riu, 1-au apucat pe tata cu bagaj cu tot fi, azvirlindu-1
de la una la alta ca pe о minge de rugby, 1-au trecut pe malul cela-
lalt. El facea tot ce putea ca sa le mulfumeasca pentru aceste gene-
rozitaji. Nu avea bani multi, dar pentru acefti fSrani care trSiau
numai din schimburi cea mai mica moneda era о raritate. Le placea
mai ales cind facea portretul lui bambino T. Intr-un sat de munte
Renoir a refacut frescele bisericii stricate de umezealS. « Nu prea
ma pricepeam la fresca. Am gSsit la zidarul din sat citeva vopsele.
Ma intreb dac-o fi jinut! » Eu voiam sa ftiu daca n-a intilnit pe
cifiva din celebrii bandifi calabrezi. « I-am scapat», mi-a spus.
El refuza sa creada ca acei oameni in afara legii puteau fi fiorofi.
«Toti calabrezii pe care i-am intilnit erau darnici fi atit de
veseli in mizeria lor, incit te intrebi daca mai are vreun rost
sa ciftigi bani !»
« In Algeria am descoperit albul. » Tata reufea in chip admi-
rabil sS ma faca sa infeleg acea befie a ocbilor pe care aveam s-o
simt fi eu insumi, mai tirziu, in cursul federilor mele in Africa de
Nord. «Totul e alb, burnuzurile, zidurile, minaretele, strada.
$i alaturi e verdele portocalilor fi cenufiul smochinilor. » Il extazia
1 Al copilului (it.).
187
mersul si inbracamintea femeilor « destul de ?irete ca sa cunoascS
valoarea misterului. Pe о fafS voalatS, un ochi intrezarit doar
devine admirabil.» Infelegeam incetui cu incetui ca Renoir aspira
in mod constant spre о lume de aristocrat! si ca aceastd aristocratic
о gSsea din ce in ce mai pufin la compatriotii sai din Occident.
« Mersul unei femei arabe, purtind un ulcior pe cap, este acela
al lui Ruth ducindu-se la fintina.» A pictat pufin in Algeria, pre-
ocupat mai mult sa priveasca о lume cu a carei distrugere se inde-
letniceau cei care se pretindeau civilizafi. Daca n-ar fi fost vorba
decit de uzine, de tramvaie ?i de birouri, treaca-mearga. Mai
rSmineau pSstorii din munfi care pastrau inca infafi?area prinfilor
din О mie una de nopfi. « Dar culmea e ca li se dau lecfii de arta
araba, li se trimit specialist! de covoare si teoreticieni ai ceramicii! »
Renoir visa о lume in care animalele ?i plantele sa nu fi fost defor-
mate pentru nevoile omului, iar omul sa nu fie umilit de nevoi
sau obijnuinte injositoare. « Nu e injositor s2 fii cerjetor: dar e
injositor sS cumperi sau sa vinzi acfiuni ale Suezului!» Pentru el,
culmea josniciei о constituia imbracamintea occidentalilor. Gulerul
tare, mai cu seama, ii stirnea batjocura. Ideea neverosimila de
a-|i inchide gitul intr-un cilindru rigid era pentru el simbolul
perfect al vanitSfii «oamenilor bine». Lega moda asta de « simful
distrugator al securita|ii de catre societSfile moderne. Iji viri
gitul in laf si asta se potrive?te cu asigurarile.» Prin asigurSri
infelegea intr-adev2r societSfile de asigurari, ciuperci monstru-
oase ale societafii moderne. Se intreba daca noblefea arabilor nu
li se trage din nepasarea pentru ziua de miine. Un alt factor al
acestei mindre infStisSri st3 in sim|ul egalitSfh pe care-1 au musul-
manii, о egalitate greu de explicat, pentru c2 nu se bazeaza nici pe
echilibrul situafiilor, nici pe cel al averilor, ci mai degrabS in satis-
facfia de-а aparjine unei religii privilegiate. Fusese de mai multe
ori martorul unor discu|ii intre un musulman bogat si unui in
zdrenfe. « Harun-al-Rasid se intrefinea cu un cersetor; stia c3 la
Allah nu prejuia mai mult! » Mai tirziu aveam sa verific exactitatea
acestor impresii. Din discu|iile noastre reiesea, inca о data, convin-
gerea cS etichetele nu acoperS neapSrat adevarata marfa. Egalitatea
noastrS ascunde inegalitati flagrante, si inegalitatea arabilor ascunde
uneori un si mJ real al fraternitSfii.
Nu stiu unde se afla Renoir cind amintirea Alinei Charigot a
inceput sa-I « siciie.» Fiecare zi ii aducea convingerea ca viata farS
188
еа е pustie. I-a sens fi s-a inters. Ea il af tepta la gar2. Si nu mai aveau
sa se despartS niciodata.
Multe i-a daruit mama tatii: liniftea sufleteascS, copii pe care
putea sa-i picteze fi-un bun pretext de-а nu mai iefi seara. « Imi
dadea putinfa s2 gindesc. Stia s2 menpnd in jurul meu о activitate
care se potrivea cu preocupSrile mele.» Era vorba de preocupari
importante. Se punea problema impresionismului. Erau incerc&ile
de-а trasa un contur precis cu creionul subtire, care sS defineasca
formele, ca «domnul Ingres», altemind cu aplicSrile de culoare
intensa, cu intrebuintarea cutitului, apoi, pe neafteptate, poate
chiar in aceeafi zi, un laviu delicat care abia sa acopere pinza ca
un fel de acuareU.
La inceput, menajul s-a stabilit in atelierul din rue Saint-Georges.
Doamna Charigot s-a oferit sa se ocupe de gospodarie. Mama a
acceptat de teamS cS nu va putea fi la inalfimea sarcinii. Meseria ei
de croitoreasS nu-i prea ISsase timp sa invefe sS gSteascS. In schimb
bunicamea era experta in pregStirea acelor «mincSruri farS pretent ii».
Totul a mers bine la inceput. Renoir se delecta cu sufleuri, blanchet
de vitel, creme facute de soacra-sa. Ar fi preferat о mincare mai
«tSraneasca» dar era totufi sensibil la rafinamentele bunei doamne.
Din nefericire, о data cu talentele culinare, aceasta nu se putea
impiedica sa-fi dea pe fata trasaturile caracterului ei de nesuferit.
« Nu mai vrei blanchet de vitel? Poate vrei pateu de ficat! » Ploua
cu aluzii privind dificultatile financiare ale ginerelui ei. « Asta moare
de foame si vrea s3 manince pateu de ficat! » Preocupat, citeodata,
tata se scula de la masa fi se ducea sa mai noteze ceva cu carbunele:
« Si se mai crede binecrescut! » Mama se mulfumea s3-i arate Ufa
bucatanei cu un aer ameninfator. Batrina ifi lua farfuria fi se ducea
sS manince singurS linga cuptor. Renoir nu vazuse nimic din scena
asta fi Aline Charigot, drept impacare, ii cumpSra bunicii mele
castane zaharisite care ii placeau la nebunie. Povestea о ftiu de
la bunica, ea adaugase: «Daca af fi fost necinstita, af fi avut
castane zaharisite in fiecare zi».
Tata voia s3-i impSrtSfeasca mami entuziasmul sau pentru
Italia. Au vizitat impreuna Sicilia. Renoir fi-a pierdut portofelul.
Afteptind ca Durand-Ruel s2 le poata trimite din nou bani, au
locuit la nifte fSrani in apropiere de Agrigento. Mama ifi ajuta
gazdele la munca cimpului. Cind au venit banii, a incercat s2-i
faca sa primeascS о rSsplatS. Dar ei s-au supSrat. Renoir fi nevastS-sa
nu aveau talent pentru limbile strSine fi se intelegeau prin gesturi.
189
In cele din urma, mami i-a venit ideea sa-i ddruiasca farancii un
medalion cu Sfinta Fecioara pe care-1 purta la git. Desparfirea
s-a facut intr-un « potop de lacrimi. »
Cu pufin inainte de nafterea fratelui meu Pierre, mama 1-a sfatuit
pe tata sa inchirieze о locuinfa separata de atelierul lui. « In felul
asta, noul nSscut о sS poata bizii in voie.» A gasit о locuinfg cu
patru camere fi о bucatarie mare in strada Houdon, un atelier in
rue de I’Elysee-des-Beaux-Arts, fi о locuinfa mica pentru mama
ei pe Butte « la о bucata buna de mers. » Fata cea mare a doamnei
Camille, proprietareasa laptariei din rue Saint-Georges, о ajutase
sa descopere aceasta locuinfa. Ca sa se consoleze ca nu-1 cucerise
pe Renoir, ea-fi alesese un negustor de incalfaminte din capatul
de sus al strazii Lepic fi trona intr-o pravalie frumoasa. Sora ei
se maritase cu un ceasornicar de care imi amintesc foarte bine,
domnul Mahon, instalat intr-o strada aproape de Elysee. Il vSd
clar pe acest rabdator indragostit de ceasuri aplecat la masa lui
de lucru, cu lupa fixata sub sprinceana ca un apendice. Mulfi
ani ceasurile noastre au purtat semnStura lui Mahon.
Mama nu voia ca doamna Charigot sa se joace « de-а copilul
mic fi sa faca din micuf un alintat». Se temea mai ales de mania
de-а legana pruncul indata ce plinge. Gasea ca slabiciunea fafa
de copii e о crima; in tot cazul le faci un prost serviciu. << E placut
sa cedezi unui capriciu, dar cite decepfii nu le pregatefti in viafa.»
Lui Renoir ii parea rau ca nu putea instala micuful intr-un fare,
ca pe un minz, fi sa-1 lase sa creasca singur. Ifi dadea seama repede
de latura utopica a acestei propuneri. « Cum noi moftenim reuma-
tismul, bronfitele, anemiile fi constipafiile, am muri in mijlocul
natuni. Avem nevoie de paturi de lina fi de supl la ore fixe. »
Se gindea la о pneumonie de care era sa moara in 1882 fi de care
1-au scapat doctorul Gachet, colecfionarul din Auvers-sur-Oise,
fi mai ales ingrijirile afectuoase ale viitoarei sale sofii, ajutata de
patroana cumsecade a laptariei fi de fetele ei.
lata citeva extrase dm notele gasite printre hirtiile tatii. Ele
exprima cu tarie credinfa lui nestramutata in necesitatea « cerce-
tarii cu dragoste a naturii». Ele sint poate fi ultimul sau omagiu
adus impresionismului. Erau destinate pregStirii unei Gramatici
pentru uzul tinerilor arhiteefi. $tim ca Renoir considera urifenia
cladirilor de la sfirfitul secolului al XlX-lea, vulgaritatea obiectelor
de uz curent, ca pe о primejdie mai mare decit razboaiele. « Te
obifnuiefti fi nu mai vezi ca e urit. Cind о sa ne obifnuim cu totul,
190
atunci va fi sfirjitul unei civilizapi care ne-a dat Parthenonul ?i
catedrala din Rouen. Oamenii se vor sinucide de plictiseala sau
se vor omori intre ei din placere!»
Note de Auguste Renoir
— Tot ceea ce numesc eu gramatica sau primele nopuni despre
arta se poate rezuma intr-un singur cuvint: lipsa de exactitate.
— Pamintul nu-i rotund. Portocala nu-i rotunda. Nici una din
feliile ei nu are nici aceeafi forma, nici aceeafi greutate. Desfacep
aceste felii, ele nu vor avea nici macar acela^i numar de simburi
ji nici simburii nu vor fi top la fel.
— О frunza din copac... luap о suta de mii de frunze din aceea?i
specie, ale aceluia^i copac, nici una nu va semana cu cealalta.
— lata о coloana... daca о indrept eu cu compasul... i?i
va fi pierdut principiul vital.
— Sa explici inexactitatea prin exactitate... valoarea exacti-
tatii ochiului... non-valoarea exactitapi compasului.
— Admitem ca trebuie sa te inchini in fafa frumuseplor (evidente)
ale artei grecejti. Restul nu are nici о valoare. Ce farsa! E ca ?i
cum mi-ар spune ca о bruna e mai dragufa decit о blonda $i viceversa.
— Sa nu restaurezi, ci sa faci din nou parple stricate.
— S3 nu crezi ca se poate lucra ca in alta epoca.
— Artistul care se va folosi cel mai pupn de ceea ce numim
imaginape va fi cel mai mare.
— Pentru a fi artist trebuie sa inveti sa cuno^ti legile naturii.
— Singura rasplata care ar Irebui sa-i fie oferita unui artist
ar fi aceea de a i se cumpara operele.
— Un artist trebuie sa manince putin $i sa renunte la felul de
viaja al celorlalp.
— Delacroix n-a capatat niciodata vreun premiu !
— Cum se face oare ca in epocile numite barbare arta a fost
infeleasa si ca in epoca noastra de progres e tocmai contrariul?
— Sa fi ajuns oare arta un lucru inutil?... oare se apropie
curind de moarte?... un popor nu-p pierde numai о trasatura
sau о pSrticica din valoarea sa. Totul se sfir?e?te in acelaji timp.
— ... Daca arta e de prisos, de ce s-o purtam ca pe-o povara
sau sa ne prefacem c-o purtam... eu nu vreau decit un trai tihnit.
Atunci imi comand mo'oila de lemn obi^nuit, о casa fara podoabe...
191
strictul necesar... Daca a$ putea sS ajung la acest rezultat, a? fi
un om de gust. Dar acest vis de simplitate este aproape irealizabil.
— Cauza acestei decadence stS in faptul cS ochiul ji-a pierdut
obipuinfa de-а mai vedea.
— Artijtii exista dar nu pirn sa-i gasim. Un artist nu poate face
nimic daca cel care il face sa product e orb... Vreau sa deschid
ochii celor care piu sa se bucure.
— Nu se bucura cine vrea.
— Sint unii care nu ajung nicicind sa se bucure, dep ip dau
toata silinfa.
— Unui dintre prietenii mei a capatat un tablou semnat de un
maestru, era incintat ca are in salonul lui acest tablou incontes-
tabil p-1 arata tuturor care veneau sa-1 admire. Intr-o zi a alergat
la mine... era in culmea bucuriei. Mi-a mSrturisit cu naivitate
c2 de-abia in dimineafa aceea infelesese de ce era frumos tabloul;
cS pinS atunci nu facuse decit ceea ce facea mulfimea admirind
semnStura. Prietenul meu incepuse sa pie sa se bucure.
— ... E imposibil sa faci intr-o epocS ceea ce s-a facut in alta.
Conceppile nu sint aceleap, nici ideile, nici uneltele, nevoile,
tup pictorilor...
— Un domn, bogat de pupna vreme, vrea sS aibS un castel.
Cauta sa afle care e stilul cel mai la mods. E stilul Ludovic al
XII I-lea. Fie! Va gasi firepe un arhitect care sS-i faca un fals
stil Ludovic al XIII-lea. Cine trebuie blamat?
— Ca sa ai un palat frumos trebuie sa fii demn de asta.
— Pe amator trebuie sa-1 instruiepi. Lui trebuie sa-i acorzi
premiul... p nu artistului caruia pufin ii pasS de el. Pictorii de
porfelan nu lucreaza decit dupa luciari... nici unui nu se va gindi
sa priveasca la canarul pe care-1 are in colivie, ca sa vada cum sint
facute picioruple.
— Ar trebui create hanuri ieftine in locuri luxuriante, pentru
decoratori. Spun hanuri. Scoli, daca vrefi, dar fSra profesor.
Nu vreau ca elevul meu sa fie cura|at mai mult decit о doresc
pentru gradina mea.
— Trebuie ca tinerii sa se obi^nuiascS sa vadS ei inpp, fara
sa ceara sfatul nimanui.
— Privifi maniera in care japonezii au pictat pasSriie p pepii...
Sistemul e foarte simplu. S-au dus la Jara p s-au uitat multS vreme
cum zboara pasarile. Tot uitindu-se, au sfirpt prin a le infelege
miparile; cu pepii au facut la fel.
192
— Privifi fSrS teamS la marii maestri de odinioara. Ei
au creat inexactitatea in exactitate... San Marco: bine propor-
tional in ansamblu; nici un detaliu la fel.
— Un artist, care poate fi dat uitarii, trebuie sa aiba incredere
in el insufi ji sS nu asculte decit de adevaratul sau maestru, care
este natura.
— Cu cit va luafi unelte mai bune, cu atit sculptura voastra va
fi mai plicticoasa...
— Japonezii due inca acea existenfa simpla care le da posibili-
tatea sS iasS afara ca sa contemple natura. Privesc inca cu pasiune
un firicel de iarbS, zborul pasarilor, minunatele miscSri ale pejtilor
fi se intorc acasS plini de idei frumoase pe care le transpun fSra
greutate pe obiectul care trebuie decorat.
— Ca sS vS facefi о idee despre decadenfa, n-avefi decit sa vS
ducefi sa luafi un tap de bere pe bulevard fi sa priviti la oamenii
care tree pe acolo. E foarte comic. §i ce ziceti de magistrafii cu
favoriti! Pofi oare privi la un domn tatuat in asemenea hal farS
sS mori de ris?
— Catolicii care, ca tofi ceilalfi, au cazut in doaga metalului
aurit fi a statuilor din strada Bonaparte о sa va repete ca in afara
religiei catolice nu exista mintuire. S2 nu credeti nici о iota. Religia
e pretutindeni. Ea este in fire, in inimS ji in dragostea pe care
о punefi in tot ceea ce faceti.
— Dar sS nu va gindifi sa faceti avere! De-afi dobindi-o v-afi
plictisi de moarte I
— Cred cS sint mai aproape de Dumnezeu cind ma umilesc
in fafa acestei splendori (a naturii), acceptind rolul care mi-a fost
harazit sa-1 joc, onorind aceasta maiestate fara vreun intcres fi
mai ales fSra sa cer nimic, pe deplin convins ca ziditorul n-auitat
nimic.
— Eu cred, a^adar, fara sa vreau sa inteleg. Eu nu vreau sa
dau nici un nume si mai ales nu pe cel de Dumnezeu unor statui
sau picturi, c2ci el este mai presus de tot ceea ce se cunoaste.
Tot ceea cese face in acest sens este dupa umila mea parere un fals.
— .. .Bolnavii fi infirmii ar trebui sa fie hranifi f3ra a fi nevoiti
sa cerseascS intr-o tara ca Franta.
— Ducefi-v2 s3 vedefi productiile celorlalfi, dar s3 nu copiati
niciodata altceva decit natura. E ca fi cum afi dori sa patrundefi
intr-un temperament care nu va aparfine fi nimic din се-afi face
n-ar avea personalitate.
193
— Cel mai mare dujrnan al muncitorului $i al artistului industrial
este in mod sigur majina.
— Arhitectul modern este in general cel mai mare dujman al
artei.
— Noi ne bucurBm de renumele bStrinilor nojtri maestri, de
imensa cantitate a operelor de arta pe care le-a produs aceasta
minunata farS, dar nu trebuie sS facem ca nobilii aceia care nu
prefuiesc decit prin strSmojii lor $i-?i cheltuie ultimii bani ca sS
li se spunS «domnule baron» de catre chelnerii de la cafenea,
ceea ce-i costs, de fiecare data, douSzeci de franci!
— Deoarece iubifi Republica, de ce oare nu vad republic! la
fel de frumoase ca acele Minerve ale grecilor? 0 iubi|i deci mai
pu{in decit iji iubeau cei vechi zeii?
— Exists oameni care cred ca po|i lucra, farB sa suporfi con-
secinfele, in felul evului mediu sau al Renajterii... Nu jtim decit
sS copiem, iatS parola. Si cind aceasta micS distracfie s-a sfirjit,
ducefi-va la izvoare. О sa vedefi cit sintefi de departe.
— Dumnezeu, regele artijtilor, era neindeminatec.
— Nu numai cS nu vreau ca un capitel sa semene cu un alt
capitel, dar nu vreau nici ca acest capitel sa semene cu el insuji,
sa nu facS parte din ansamblu, a?a cum nu seamSnS intre ele capetele,
picioarele ?i miinile pe care le-a creat Natura. Nu vreau ca
о coloana sa fie rotunda, dupa cum nici copacul nu e rotund.
— Ajadar, sint obligat sS le spun tinerilor: stricafi compasele,
caci de nu, arta nu exists.
— Privifi la marii maestri ai veacurilor trecute... Stiau cS exists
douS exactitSfi: aceea a ochiului $i aceea a compasului. Pe aceea
a compasului au rcspins-o.
— Propun crearea unei societBfi. Aceasta societate ar avea ca
titlu Societatea Inexac|ilor... Inexactul trebuie sS ?tie ca
rotundul nu trebuie sS fie niciodatS rotund.
Principiile care exists in aceste note poartS in chip de netS-
gSduit pecetea vejniciei $i sint exprimate cu о logics simplS, care
le face sS fie la indemina tuturor. Dilema stS in aplicarea lor. Mai
tirziu, Renoir avea sa-mi spunS cS in politics, la fel ca ?i in arts,
adesea cei mai inver^unafi adversari sint de acord asupra teoriilor.
RSzboiul izbucnejte acolo unde se trece la practicS. Aici Renoir
predicS invSfStura mae^trilor, dar recomandS sS nu fie copiafi.
Numai natura trebuie copiatS. Acesta e impresionismul. Curind
194
va reveni la atitudinea modestS a tinerefii sale, anume ca, pentru
a asimila invafatura maejtrilor, trebuie sS-i copiezi. Percepfie
directa, alaturi de tradifie, о chestiune de metods ?i nu de principiu,
pe care se grefeaza aceea a lucrului dupa natura akturi de acela
in atelier. Ajungi in cele din urmS la marea intrebare, cea mai
grava, aceea a prezenfei artistului in opera de arts. VS cer scuze
ca repet, dar acestea sint problemele care il chinuiau pe tatal meu
a?a cum ii chinuie, cum i-au chinuit ?i cum vor chinui marea
majoritate a creatorilor. Acest chin, la Renoir, inceta de altfel,
de indata ce se afla in faja jevaletului.
Monet il compara cu un duelist timid, care simte cum ii dispare
teama de indatS ce se aflS cu sabia in mina in fa|a adversarului.
lar in ceea ce prive?te copierea maejtrilor, am in fa|a mea un mic
peisaj de Corot... facut de Renoir. Aceasta copie e о operSdelicioasS
?i care deschide nesfirjite orizonturi problemei imitSrii maejtrilor.
Ceea ce discemem in dosul copacilor cenujii ?i al cerului diafan
este tocmai un portret al lui Corot facut de umilul sSu admirator.
In acest exercifiu nepretenfios, tata afirma marele adevSr pe care
modestia lui nu vrea sS-l recunoascS in notele sale: anume cS
opera de arts este expresia naiva $i adesea inconjtienta a personali-
tS^ii autorului ei. La capStul viefii sale, atunci cind fratele meu
$i cu mine ne ocupam de ceramics sub indrumarea lui, el ne vorbea
despre grejeala artei moderne care incerca sS copieze natura fara
a о digera. Ne cita stingScia intrSrilor metroului din Paris, inspirata
direct din liane ji flori, in comparafie cu covoarele persane, stilizSri
mSrefe, cu farfuriile din Delft, imitate dupS chinezi. Ne amintea
cS Cezanne ?i-a pictat buchetele dupS flori artificiale. Era obligat
sa admits cS exists geniu. « Exista popoare, grupuri, indivizi care
au focul sacru. Ei ni-1 impSrtSjesc, pretextul e fSrS important.»
Si cadea pe ginduri, privind о farfurie de ceramics din Urbino,
agSfatS pe perete. « DacS insS artistul jtie cS are geniu, e pierdut 1
Ar putea fi salvat numai daca ar lucra ca un muncitor fSrS ca
succesul sS i se urce la cap.»
As putea cita la nesfirjit declarafii de-ale lui Renoir care tindeau
sS afirme fie supunerea lui la impresiile directe, fie respectul pentru
regulile clasice ?i lucrul in atelier. DacS ar fi sS ne luSm dupS
declarable sale, ar trece cind drept un impresionist indirjit, hotSrit
sS urmeze aceea^i cale ca ?i prietenul sSu Claude Monet, cind
drept un clasic intransigent, discipol incSpS|inat al domnului
Ingres. Tn proiectul pentru fondarea Societafii Inexacjilor, asupra
196
cSruia a revenit de mai multe ori, sint enunfate in mod grandios
elementele eterne ale crezului lui Renoir. In amanuntele privind
aplicarea el reprezinta prima tendinfS, aceea a impresionismului.
Prefafa la cartea lui Mottez asupra lui Cennino Cennini, scrisS
la sfirfitul viefii tatalui meu, reprezintd mai pufin sincer a doua
perioada, aceea a clasicismului. Dupa intoarcerea lui din Italia,
dupa casStorie fi dupa ce fi-a intemeiat о familie, aceasta a
doua tendinfa pare sa ciftige terenul in vorbele fi in operele sale.
Un lucru e sigur, in cele mai diferite perioade ale creafiei sale,
lumea din afara fi mijloacele tehnice spre care il atragea neobosita-i
curiozitate au jucat un rol imens in modul lui de a crea.
Renoir era de acord cu necesitatea repartifiei lucrului intre specia-
lifti in lumea moderns, dar n-o accepta pentru el insufi. Te dor
picioarele, chemi un pedicbiurist; te dor dinfii, te duci la un dentist,
ai о greutate pe suflet, te destainuiefti unui psihanalist. Intr-o
uzinS, un muncitor infurubeaza piroane, un altul regleaza carbura-
toarele, un fSran cultiva mere, numai mere, un altul seamana
griu. Randamentul e maref: milioane de carburatoare, sute de
kilograme de griu. Merele sint mari ca pepenii. CalitSfile hrani-
toare, disparate о data cu dezvoltarea prea mare, sint inlocuite
cu vitaminele potrivite. Si totul merge foarte bine. Oamenii
maninca mai mult, se due mai des la cinema, se imbatS mai des.
Viata oamenilor s-a prelungit fi femeile nasc fara dureri. Intreaga
operS a lui Renoir, plina de vitamine naturale, este un strigat de
protest contra acestui sistem; insafi viafa lui a fost un protest.
Lumea lui Renoir e un intreg. Roful macilor determine atitu-
dinea tinerei femei cu umbrela. Albastrul cerului se potrivefte
admirabil cu cojocul tinarului pastor. Tablourile lui sint demon-
strafii de egalitate. Fondurile au tot atita importance ca fi prim-
planurile. Acestea nu sint flori, chipuri, munfi, afezate unele
linga altele, ci un ansamblu de elemente care alcatuiesc un intreg,
amalgamate de о infelegere mai puternica decit deosebirile lor.
Cind este evocat Renoir, totdeauna se ajunge la acest punct. In
lumea lui, spiritul se desprinde din materie, nu ignorind-o, ci
pStrunzind-o. Floarea de tei fi albina ce se imbata de ea urmeaza
acelafi curent ca ?i singele care circula sub pielea fetei afezata
pe iarba. Este acelafi curent pe care il urmeaza faimosul «dop »,
atit de bine cunoscut noua. Lumea e un intreg, teiul, albinele,
fata, lumina fi Renoir fac fi ei parte din el. lar alaturi de ei, oceanele,
orafele, vulturul de pe munte, mineral din mina, Aline Charigot
196
aldptindu-1 pe micul Pierre. In acest ansamblu compact, fiecare
dintre gesturile noastre, fiecare dintre gindurile noastre ifi are
repercusiunea lui. Focul din padure va avea drept urmare inun-
dafia. Copacul refScut in hirtie, apoi in cuvinte, ii va azvirli pe
oameni intr-un razboi, sau va duce la cunoaf terea a ceea ce e frumos
fi maref. Renoir avea credinfa ca-1 pofi omori pe mandarinul chinez
de la distanfa, fdcind la Paris in mod inconftient gestul ucigator.
Cu pufin inaintea razboiului din 1914, intr-un bistro din Montpar-
nasse, doi emigranfi rufi ifi impartSjeau parerile. О jumatate de
veac mai tirziu intregul sistem social care pdrea totufi solid este
zdruncinat de discufiile celor doi oameni. Sub impSrafi, foarte de-
parte de Roma, un agitator din Galileea e condamnat la rastignire. Si
imperiul roman se prabufefte, are loc revolufia universale, apare li-
turgbia cintata fi catedrala din Chartres. Cum sa credem ca intr-o lu-
me atit de bine inchegata, ca interiorul unui ou, Renoir ar fi putut
refuza sa fie martor, mai mult chiar, sa participe; ca ar fi putut sa
se gindeasca sa traga obloanele, sa se afeze in fafa unui perete gol
?i sa-fi zSmisleasca singur tablourile in care fiecare trasStura de
culoare reprezinta tocmai о afirmare a acestei dependence? Adeva-
rul este ca stomacul lui era ca acela al strufului. Digera totul,
motivul, temperature, presiunea atmosfericS, guturaiul, durerea
lui de picior, mufchii, maruntaiele fi oasele sale fi, mai tirziu,
durerile sale. Totul in el fi in afara lui, chiar fi invSfatura maeftrilor,
contribuia la transmiterea secretului sSu, impartSfindu-1 acelora care
vor sa-fi dea osteneala sa-i priveasca pictura. Chiar fi inteligenfa lua
parte, cu toate ca nu avea incredere in ea fi о plasa mai prejos de
simfuri. Iar memoria о considera ca pe о facultate de distrugere.
Daca admitcm existcnfa unui absolut care cuprinde tot ceea ce
exista, trebuie sa credem ca echilibrul e prima insufire a acestei
entity. Exista un echilibru intre rotafia unui satelit in jurul
unei planete necunoscute fi suspinele de dragoste ale unei tinere
fete, intre jertfa din abatoare fi citeva note de Mozart, intre migrafia
berzelor fi о operate de matematica pura, intre acfiunea de desprin-
dere a atomului fi extazul Sfintului Francisc din Assisi. Cifiva
oameni mari au atins in treacat starea de echilibru dintre materie
fi spirit fi s-au apropiat de punctul in care cunoafterea pStrunza-
toare a materiei ifi permite sa scapi de ea. Nu de tot, caci am iefi
din omenesc. Am edita din nou aventura lui Lucifer. Au incercat
s-o fac2 о mulfime de intelectuali care fi-au spart capul fiindca
uitasera ca noi nu sintem altceva decit о bucaficS de lut. La el,
197
toate pretextele exterioare se combinau ca sa declan^eze mecanismul
creafiei, ?i printre aceste pretexte trebuie s2 le admitem ?i pe cele
tehnice. Ma intorc la teoriile lui de care m-am indepartat cu digre-
siuni pe care nu le regret. Aceste teorii ii serveau ?i ca trambulinS,
ji ca incercfiri tehnice permanente. Incerca oare s2 obfinS prin
contraste un anurnit ro?u? Sau fiindcS declarase pentru moment
rSzboi negrului de ivoriu, i?i indica umbrele cu albastru de cobalt?
Umbra asta albastrS determine compozifia tabloului, chiar ?i
motivul. Renoir alegea acel coif de farS pentru c3 acolo umbra
era albastrS, ?i mesajul care se degajS, in cele din urmS, din acel
tablou nu a fost motorul inifial al operei, ci acel albastru de cobalt.
Pentru a recunoa?te mai bine procedeul creafiei lui Renoir,
ii citez cuvintele: « Eu nu sint Dumnezeu tatSl. El a creat lumea
asta pe care eu m3 mulfumesc s-o copiez ». Si, ca sS precizeze mai
bine c2 in realitate nu era vorba de о copie in sensul strict al cuvin-
tului, ne povestea anecdota lui Apelles. La un concurs pe Acropole,
un artist, rival al maestrului atenian, prezentase un tablou care
trebuia sa depaseasca toate celelaite opere expuse. Tabloul repre-
zenta struguri. $i strugurii aceia erau atit de bine imitafi, ca pSsa-
rile cerului veneau sa-i ciuguleascS, crezind c3 erau struguri
adevSrafi. Apelles a spus, fScind cu ochiul in chip semnificativ:
« $i acum о sa vedefi ceva ce n-afi mai vazut», a?a ?i-a prezentat
el capodopera. « E ascunsa dupS aceasta draperie.» Judecatorii au
vrut s2 ridice draperia. Zadarnic, caci ea era chiar subiectul tabloului.
Imi pare rSu ca nu pot reproduce risul lui Renoir in chip de
concluzie la aceasta poveste. Cea cu cizmarul il distra mai pufin.
Eroul era tot Apelles. Iat-о: In timpul expozifiilor, maestrul se
ascundea dupa tabloul sau ca sa-i auda pe cntici. Un cizmar,
facind observafia cS sandaua unuia dintre personaje nu era exacta,
Apelles s-a aratat, i-a mulfumit cizmarului $i a corectat gre^eala.
A doua zi, acela^i cizmar a gSsit c3 gamba piciorului era prea
slabs. « Cizmarule, i-a spus Apelles, vezi-fi de incSlfSmintea ta ! »
Renoir adSuga cS probabil grecii nu cunojteau decit pictura murala
$i pictura de statui ?i cS povejtile astea erau numai invenfii de-ale
«literafilor ». El mai spunea ?i cS in ziua in care pictorii vor reuji
sa dea ?i iluzia unui peisaj de pSdure, cu tot cu mirosul mu^chiului
?i susurul riului, nu va mai exista picturS. Amatorul, in loc sa
cumpere tabloul, se va duce intr-o padure adevarata.
Ceva mai inainte am facut aluzie la doi refugiafi politic! ruji
despre care avea sS afle о lume intreagS. Unui dintre ei era Lenin.
198
Tata nu 1-a cunoscut. Gabrielle mi-a vorbit adesea despre el.
La inceputul anului 1914 ea tocmai se casStorise cu Conrad Slade \
Amindoi mincau la prinz in Montparnasse, la Rosalie, unde veneau
?i Apollinaire, Modigliani, Picasso, Braque, Jean Marchand,
Leger $i mulfi al|ii. Adesea, sofii Slade au stat la masa rujilor.
« Nu vorbeau mult, mincau pufin $i nu beau de loc. Dar se vedea
cS erau persoane ,,grozave“. Mai ales cel blond.» Cel blond era
Lenin.
Afirmafia mea cu privire la importance circumstanfelor exterioare
in pictura lui Renoir e valabilS pentru to|i marii arti^ti, chiar ?i
pentru Picasso, Braque sau Klee. Pare sit contrazicS ceea ce am
spus despre Toulouse-Lautrec. Nu cred asta ?i-mi mentin parerea
c3 accidentul din tinerefe n-a jucat decit un rol secundar, sau chiar
nici un rol, in expresia acestui pictor. Norocul lui a fost, inainte
de orice, uimitoarea personalitate a modelelor sale. La aceasta
personalitate s-a adSugat bineinfeles ?i personalitatea lui fantastic^
precum ?i propriile sale observafii, care inchid ciclul ?i afirma
in mod indirect cS lumea asta nu e un imobil burghez in care
locatarii diferitelor apartamente se prefac ca nu se cunosc. Chiar
fara sS fi avut accidentul, Toulouse-Lautrec ar fi gSsit modelele
necesare inspirafiei sale. «Harul» lui, mai mult decit diformitatea,
1-ar fi indreptat spre cafenelele din Toulouse sau chiar la Moulin-
Rouge. Vreau sa spun ca, lipsit de chipurile lor patetice, i-ar fi
fost mai greu sS se regSseascS pe el insuji.
Mai importanta decit teoriile a fost, dupa pSrerea mea, trecerea
lui Renoir de la starea de celibatar la aceea de om insurat. Acest
agitat, incapabil de-а sta locului, sarind intr-un tren cu speranfa
de-а se putea bucura de lumina voalata din Guernesey, sau de-a
se pierde in reflexele roz din Blida, uitase dupa plecarea sa din rue
des Gravilliers sensul cuvintului camin. Si iata c3 dintr-o data
se gasea intr-o locuin|a alaturi de-о femeie; mese la ore fixe, patul
facut cu grija ?i ciorapii cirpifi. Si la toate aceste foloase avea s3
se adauge in curind ?i un copil. Sosirea pe lume a fratelui meu
Pierre avea sa fie marea revolufie in viata lui Renoir. Teoriile
de la «Nouvelle-Athenes» au fost depS^ite de gropifele din
coapsa unui nou nSscut. Tot desenindu-$i cu furie fiul ji, ca
s3 nu-^i trSdeze ideile pornind de la preocuparea de a
1 Pictor american. (N.A.)
199
transpune pielea aceasta catifelata, proaspSta, Renoir i?i recladea
lumea lui interioara.
Renoir tragea citeva fumuri de pgara, i?i cauta о pozipe mai
confortabila pentru jalele care-1 dureau ?i, gasind-o intr-un fel,
se pierdea intr-o reverie pe care eu nu indrazneam sa i-o tulbur.
Dintr-o data, fare tranzipe, declara: « Durand-Ruel era un misionar.
Noi am avut noroc ca pictura a fost religia lui. »Temindu-sede
convenponalul desavirjit al unei asemenea declarapi, se corecta
imediat: « I se intimpla ?i lui sS jovSie. De fiecare data cind
incercam ceva nou, regreta maniera veche, mai sigura, adoptata
dej’a de amatori. Pune-te in locul lui. In ’85 era cit pe-aici s-o
pafeasca — ?i cu el ?i noi top». DupS Renoir, singurul defect
al lui Durand-Ruel era dorinfa de-а monopoliza. « Ar fi vrut sa
aiba toata pictura noua in mina lui. Aja sint cei blinzi.» Renoir
mai spunea despre Paul Durand-Ruel: «Acest burghez ajezat,
so| bun, tata bun, monarhist credincios, crejtin cucernic era ?i
jucator. Numai ca juca pentru о cauza dreaptS. Numele lui va
ramine ! Pacat ca nu avem politicieni ca dinsul. Ar putea fi un
prejedinte de republica perfect! De ce nu ?i un rege al Franfei?
De?i curtea ar risca sa fie prea plicticoasa, din cauza austeritapi
viepi sale.» Il compare cu Clemenceau « care e foarte puternic,
dar care rSmine un politician. Crede in vorbe». Un prieten ii
spusese povestea lui Roland Garros, pilot remarcabil, inventatorul
tregerii la pnta prin elice, care, doborit de nemp ?i luat prizonier,
reusise sa evadeze. Acest ofifer era cunoscut mai ales pentru cali-
tatile lui de antrenor al tinerilor piloti. « In Germania, 1-ar fi
pus in fruntea unei ?coli, ca s3 formeze noi aviatori de care armatele
moderne au atita nevoie. «Tigrul» nu rezistase dorinfei de-а fi
autorul unei maxime istorice ?i-i spusese lui Garros, plin de orgoliu
?i de recunojtinfa: « E?ti un erou. Ip dau voie sa te intorci pe
front». Eroul nostru a fost doborit ?i ingropat cu onoruri militare
spre folosul ziari?tilor specializap in patriotism. «Mo? Durand
nu i-ar fi spus niciodatS a?a ceva lui Monet sau mie. Lui ii pkcea
mai mult sa ne vada facind tablouri decit sa ne citeascS necrologul
in ziare, chiar daca datorita morpi noastre prefurile tablourilor
pe care i le vindusem ar fi crescut.»
Marile epoci artistice nu-i grupeazS numai pe marii arti?ti, ci
?i pe marii amatori ?i, de cind comercianpi le-au luat-o inainte
200
1
luptdtorilor, pe marii negustori. Acest sfir?it al secolului al XlX-lea
francez, care egaleaza Rena?terea italiana, i?i datoreaza, in parte,
extraordinara sa producjie apropierii unui Cezanne ?i a unui Choquet,
unui Renoir ?i a unui Caillebotte ?i uimitoarei patrunderi a unui
Durand-Ruel, cdruia va trebui curind sd-i aldturdm pe
Vollard ?i familia Bernheim. Despre Durand-Ruel se cuvine sa
mai amintesc ca avea о nemaipomenitd mobilitate, neintrecuta
decit de aceea a lui Renoir. Pentru о nimica toatd zbura la Londra,
la Bruxelles, sau in Germania — pretutindeni unde spera sa
provoace interesul pentru aceastd pictura pe care о iubea ?i pentru
al cdrei succes i?i inchinase banii ?i viaja.
Tata imi vorbea adesea despre cdlatoria lui Durand-Ruel la
New York. Expozifia lor din acel ora? a marcat о cotiturd im-
portanta in viaja impresionistilor. «Poate ca americanilor le
sintem datori cd n-am murit de foame.» In acela?i an, in 1885,
(tata spunea citeodatd 1886) au avut loc doua expozifii, una la
Galeria Georges-Petit, la Paris, ?i cealaltd la New York. Tn cele
doud expozifii, figurau tablourile acelorasi pictori, ?i anume:
Manet, Monet, Renoir, Pissarro, Sisley, Mary Cassatt, Berthe
Morisot ?i Seurat. Lionello Venturi indicd drept sala a expozifiei
de la New York pe aceea de la American Art Association. Renoir
era convins cd avusese loc la Madison Square Garden, bdtrinul,
cel care se afla intr-adevdr pe Madison Square. Asta il incinta.
« Oamenii veneau sd-mi priveascd tablourile intre doud meciuri
de box.» §i mai spunea: « Noi, francezii, sintem sau о elita, sau
о masd inertd, ingrozitd de cea mai neinsemnatd noutate. Publicul
american nu e mai iste| decit cel francez, dar nu se simte obligat
sd rinjeascd atunci cind nu inhdege ceva». Tata incerca sd-si
inchipuie fetele frumoase ?i tare blonde, cu obrajii roz ?i cu picioare
bine infipte in incdlfdri care nu le deformeazd, « nijte fete a?a cum
imi place mie sd le pictez», privind tablourile cu mici strigdte
cdrora Renoir incerca sd le imite chiar ?i accentul: « A6h, ce ro?u
drdguj !... A6h, ce verde incintdtor !...» T?i inchipuia cd ideea
expozifiei fusese a Maryei Cassatt. T'nea mult la ea, de?i nu avea
incredere in femeile care picteaza «... Cu excepfia Berthei Morisot,
atit de plind de feminitate, incit putea sd fie pizmuita de Fecioara
cu iepurele!» 0 datd picta aldturi de Mary Cassatt in Bretania.
« l?i cdra jevaletul ca un bdrbat.» Tntr-o zi, i-a spus: « Ador brunul
umbrelor dumitale. Spune-mi care-i secretul... — Atunci cind
dumneata il vei pronunja pe r», a fost rdspunsul tatii. Revenea
202
adesea la r-ul englezesc in discupile noastre. « Trebuie s3 fie in
legSturS cu razele soarelui. In Italia ?i la Toulouse, r-ul se pronunfS
cum ai bate toba. La Paris se mai atenueazS. Treci canalul Minecii,
dirdii de frig in cefurile lui Turner ?i dintr-o data r-ul dispare.
Ii aminteam de spilcuifi \ care, imitind accentul negrilor, nu mai
pronunjau de loc aceasta litera. Aja cum se cinta in Madame
Angot: Il faut avoi’ peuque blonde et collet noi’ I» (Trebuie si
ai регией blonds fi guler negru). « Inca о dovada ca toate teoriile
sint false », raspundea Renoir.
Seara, la han, Mary Cassatt discuta cu el despre amestecarea
culorilor, in fa(a unui ulcior cu cidru. Deodata i-a spus:« Dumneata
ai impotriva dumitale un lucru. Tehnica dumitale e prea simpla.
Publicului nu-i place asta ». Observafia 1-a m3gulit. Mi-1
inchipui smiorcaindu-se, frecindu-ji nasul ji pipaindu-ji nervos
vestonul, in timp ce-i zimbea jmecherejte Maryei Cassatt. « Fii
liniftita, a raspuns el, amuzat: teoriile complicate pot fi totdeauna
inventate dup3! »
Un incident, poate inchipuit, care-1 incinta pe Renoir era modul
cum «mo$ Durand» potolise neincrederea vamejilor americani
la debarcare. Negustorul se temea ca unii funefionari sa nu ia
drept altceva nudurile lui Renoir ?i cauta zadarnic un argument
in stare sa-i convinga c3 reprezentarea acestor persoane tinere
fara valuri era arta ?i nu pornografie. Nu era un lucru ujor, caci
unde se afla oare limita exacta dintre cele doua categorii? Tata
ar fi spus ca ceea ce este frumos este pur, ji ceea ce este urit este
imoral. Ca Venera lui Botticelli este morala ji ca portretele lui
Winterhalter, in ciuda rochiilor care асорегё trupurile femeilor
cu rigiditatea armurilor din evul mediu, sint pornografice. $i
ca ceea ce e curat sau terfelit, injositor sau inalfator, se datoreaza
spiritului care insufleJ:ejte aceste trupuri. Dar Renoir nu era la
New York ca sa-1 ajute pe Durand-Ruel sa le pledeze cauza.
Durand-Ruel a avut о inspirafie. Descoperind ca jeful serviciului
de care depindea intrarea lucrarilor era catolic, a facut in aja fel
ca sa-1 vada duminica dimineafa, a asistat la slujba impreuna cu
dinsul ji a dat in mod ostentativ о suma mare la cheta. A doua
zi tablourile au iejit din vama.
1 In fr. les incroyables — simpatizanfi ai regalitifii (in timpul Directo-
ratului), care afijau о mare afectare in felul de-а vorbi §i de-а se
imbrica.
203
Expozifia de la Paris, din Galeria Georges-Petit, a fost un nou
ejec. Urile, care pareau ca se lini^tiserS, s-au trezit din nou. Renoir
explica aceasta primire printr-o renajtere a mi§carii revan?arde.
Eram in plin boulangism1. Domni?oara Amiati, steaua de la
Scala $i de la Eldorado, triumfa cintind Boulanger, maitre decole
en Alsace2, drapata intr-un peplum tricolor. Mounet-Sully3
declama in fata unei mulpmi emoponate Le Reve du General
(Visul generalului). Deroulede era considerat bardul national.
L'air est pur, la route est large
Le clairon sonne la charge
Les zouaves Vont chantant
Et la-hant sur la colline
Dans la foret qui domine
Le Prussien les attend.
( Aeru-i pur fi calea lata, I Goarna suna atacul I Zuavii se due cintind I
§i sus acolo pe colina I In padurea ce domina I li afteapta prusacul.)
Paulus, cintaret de cafe-concert, avea un succes care depa^ejte
cu mult succesele de astSzi ale unui Chevalier sau Sinatra. In
speranta de a-i atinge numai pulpana redingotei, fetele se aruncau
in fa|a cailor trasurii sale, nscind sa fie strivite. Cind era recunoscut
pe stradS, i se facea manifestape. Autografele nu erau inca la moda,
din fericire pentru Paulus, caci altfel ar fi luat-o in permanenfa
la fuga. Erau inlocuite de sarut. Femeile se aruncau asupra lui ?i-l
sarutau. Aceste povestiri il ingrozeau pe Renoir. Lui sentimentele
manifestate in public ii erau nesuferite. « Bietul Paulus. Lini§tit
c3 smintitele erau in rindul intii ca sa-1 sarute. » Delirul avea sa
almga culinea atunci cind vedeta a lansat in Gai’s et contents, nous
aliens a Longchamp (Veseli §i mulfumiti, ne ducem la Longchamp),
faimosul En reVenant de la revue (Cind Venearn de la parada).
Alcazar, cafeneaua unde cinta el, ajunsese un fel de templu al religiei
boulangiste. Acest cult nu se limita numai la cintece. Peste tot dadeai
de efigia generalului, imprimata pe batiste, sculptata pe maciulia
bastoanelor, pe sapunul de bSrbierit, pe turta dulce, pe acadele,
pictata pe farfurii, pe vase. Pe stide era reprezentat fie bust, fie
1 Partid politic avindu-1 in frunte pe generalul Boulanger (1837—1891),
care urmSrea rSsturnarea regimului parlamentar.
2 Boulanger, investor in Alsacia (fr.)
3 Jean-Sully Mounet (1841— 1916), societar al Comediei Franceze,
celebru actor de tragedie.
204
in intregime, cu bicornul de general in chip de dop. Ciocul lui
domnea pe firme, pe ziare, pe portofele, pe presse-papiers-uri.
La cea mai mica banuiala de accent nemfesc, cetafeni curajosi
se azvirleau asupra presupusului strain, invirtindu-^i bastoanele
ca pe ni?te sabii. Tata mi-a citat cazul unui Catalan francez al cdrui
grai ciudat a fost agravat de faptul cd el ceruse un fap de here brund
pe terasa unei cafenele de pe bulevard. Atacat de ceilalfi consu-
matori, acolo ar fi ramas daca prezenfa lui de spirit nu i-ar fi dictat
о idee extraordinary. « Sint alsacian, le striga el adversarilor sai.
Traiascd Alsacia franceza!» Furia s-a preschimbat in entuziasm.
A fost purtat pe braje ?i i s-a oferit ^ampanie intr-un cor de « Jos
Bismarck ! » Tata imi rezuma climatul epocii fredonindu-mi unui
din refrenele de pe strada al carui inceput nu 1-am uitat:
As-tu vu Bismarck
a la port' de Chatillon
qui battait sa femme
a grand coups de baton I
(L-ai vazut tu pe Bismarck! la intrarea-n Chdtillonl cum batea neVastal
cu strafnice lovituri de ciomag !)
Printr-o inldnfuire de idei explicabila, tot ceea ce nu era, aparent,
in tradipa patriotica franceza, nu prezenta incredere. §i ace^ti
impresionifti care pictau altfel decit arti§tii de la Salon, care se
prefaceau ca reprezinta flori, riuri ?i fete tinere odihnite, in loc sd
reprezinte atacurile cavalerijtilor sau doamne in tunici grece^ti
cu fefele crispale, purlind drapele, erau in mod sigur agenp ai
strainilor... poate chiar nemp deghizap. Antisemitismul nu patrun-
sese incd in mase, altfel prezenta in grup a lui Pissarro faptul
ca Renoir frecventa $i picta familia Cahen din Auvers, ca era
prietenul lui Catulle Mendes, s-ar fi adaugat argumentelor. « Gudat
era insa faptul ca pictorii eroici de la Salon n-aveau nimic comun
cu tradipa francezd. Ce legaturd exista intre Meissonier ?i Clouet
intre Cormon1 ?i Watteau?»
In privinta politicii, prietenii lui Renoir aveau poate tendinje
diferite, dar erau mult prea ocupap cu pictura ca sd le acorde vreo
1 Pictor francez (1845—1924), distins cu marea medalie de onoa-
re. (N.A.)
205
important. Manet era tipul desSvirpt al marelui burghez liberal.
Pissarro era pentru ComunS. Degas ar fi fost monarhist dacS ar
fi avut timp pentru asta. Renoir iubea prea mult oamenii ca sa
nu-i aprobe pe top la un loc. El pnea la Comund din cauza lui
Courbet p la Biserica din cauza papii luliu al II-lea p a lui
Rafael.
Pentru ca sintem la politick, p ca sa sfirpm cu aceastd cbestiune
foarte secundard pentru Renoir, tree imediat la afacerea Dreyfus.
§tim cd nedreapta condamnare pentru spionaj a unui cSpitan de arti-
lerie evreu a impSrpt incS о data Franfa in douS tabere. « Eternele
tabere, spunea Renoir, cu nume diferite, conform secolului respectiv.
Protestanpi contra catolicilor, republicanii contra monarhipilor,
comunarzii contra versaillezilor. Vechea ceartS se trezepe din nou.
Epi dreyfuzard sau antidreyfuzard. Eu a? vrea sS incerc sa fiu
pur p simplu francez. De asta sint pentru Watteau, contra domnului
Bouguereau !» Astazi cearta se intinde in toatd lumea p este pe
punctul de a se sfirp. Unul din cei doi medici ip va impune
metoda, numai de n-ar fi cu prepil viepi celui bolnav. Renoir
pia ca era gravd chestiunea, dar mai pia p ca atunci cind aceasta
se va pune, rezolvarea nu va intirzia. $i se temea ca rSspunsul
sa nu fie о mipare antisemite! mic-burghezS. Tp inchipuia armate
de bacani mSrunti, imbrgcap cu glugi, tratindu-i pe evrei asa cum
Ku-Klux-Klan-ul ii trateazi pe negri. Era de parere cd trebuie sa
stai linipit p sa apepp sa treacd p asta. « Imbecilul Ssta de
Deroulede a facut mult rau!» Pissarro era pentru aepune,
Degas era p el, dar intr-un sens cu totul contrar. Renoir ii admira
pe amindoi. Il stima pe Degas p afeepunea lui pentru Pissarro
era foarte puternica. A facut in ap fel ca sa nu se ccrte cu nici
unul dep cu Degas « era cit p-aci sS se certe !» « Cum pop sa-1 mai
freeventezi pe acest evreu? » intreba cu mirare Degas.
Trecind pe la atelierul lui Renoir, 1-a felicitat pentru un mic
peisaj al Mapnii din Marly1. Tata, incintat, 1-a rugat sa-1 primeasca
in dar. Degas i-a oferit in schimb un pastel cu cai. Tn aceeasi
vreme, Pissarro i-a cerut tatii s3 expund impreuna cu el, cu Guil-
laumin p cu Gauguin. « Doar n-ai s3 faci una ca asta? » 1-a in-
trebat Degas, sincer nelinipit. « Eu s3 expun alaturi de Pissarro,
Guillaumin p Gauguin, о bands de evrei p de socialipi, epi
1 Un sistem construit sub Ludovic al XlV-lea care aducea la Versailles
apS din pinzele subterane de la Croissy-sur-Seine. (N.A.)
206
nebun! Mi-e prea fried sd nu md compromit! » a rdspuns
Renoir care avea chef « sd-1 dued pe Degas ». Acesta
s-a supdrat tare de tot. A doua zi dimineaja, un comisio-
nar i-a adus lui Renoir micul sdu peisaj. Renoir i-a dat un
bac?is bun omului ?i 1-a trimis la Degas cu «caii». De altfel,
in cele din urmd, tata n-a mai participat la expozifie. Adevaratul
motiv a fost ca « nu puteam sd sufar pictura lui Gauguin. Bre-
tonele lui au un aer anemic ».
Continui cu politica. Renoir le repro^a occidentalilor ca sint
ipocrifi. Sau admifi sistemul castelor cu care hindu§ii isi rezolvd
treburile de patru mii de ani. Fiecare i?i poate satisface vani-
tatea fiinded totdeauna gasejte о castd inferioara, ?i cei slabi sint
protejafi de toate legile care limiteaza practicarea unei meserii.
Este un sindicalism ereditar, о concepfie ce poate fi aparata. Sau
pretinzi ca e?ti crejtin ?i democrat. To{i oamenii s-au nascut
egali. Dacd e a?a, nu trebuie sa-1 trimifi pe negru sa incarce
cazanul din fundul cordbiei, in timp ce albul se Idfaie in foto-
liile capitonate ale cabinelor de lux.
Era preocupat de problema impozitului pe venit. Georges
Riviere il ajutase pe ministrul Caillaux sd facd proiectul. El
incerca sd-i demonstreze tatii cd era mai drept sd pldtejti dupa
salariu sau dupd venit decit dupd numarul de u$i ?i de ferestre ale
casei tale. «Cel caruia ii place aerul §i are ferestre mari e ne-
dreptdfit», spunea Riviere. « Imi place mai mult sd Eu nedrep-
tdfit decit spionat», rdspundea Renoir. Un alt lucru care il te-
roriza erau fijele. Era indignat cind se gindea cd о polifie secreta
pastreaza urme despre tot ceea ce faci. «E sfir^itul libertdfii,
imposibiiitatea pentru un asasin de a inceta sa mai He un asasin,
deoarece i se lipe?te pe frunte eticheta de asasin I » Tata voia
ca pedeapsa sd ?teargd grejeala « pentru cd noi nu ?tim ce este
о gre^eald ». Credea in justifia imanentd ?i in pedeapsa de care
nu scapi. Afirma cd «infernul incepe pe pdmint, mult inainte
de ceea ce numim moarte». Era contra pedepsei cu moartea ?i
partizan al biciului. Celebra frazd: «Suspendarea pedepsei cu
moartea? Ca domnii asasini s-o ia de la inceput, nu-i a?a?»
i se pdrea idioata. « Ghilotina nu-1 va invia pe rentierul asasinat.
Pe cind о bdtaie stra^nied cu biciul!... nu te omoard, dar te
face sd reflectezi.»
Tn timpul rdzboiului din 1914, tata avea solufii tot atit de simple
ca sd rezolve conflictul: « Sa se suprime armele de foe §i sd he
207
inlocuite cu sdcule^e cu piper. Se azvirle cu piper in ochi, asta
ifi da dureri dar nu e?ti in pericol ?i ii costs mai pupn pe con-
tribuabili decit artileria grea. Lupta trebuie sd ia sfirjit caci lup-
tdtorii sint prea ocupap cu frecatul ochilor.» Propunea ca avi-
oanele sd fie inlocuite cu baloane care, neputindu-se aprinde,
s-ar putea folosi in siguranfd.
NiciodatS nu ?tiai daca era serios sau glumea. Probabil $i una
$i alta. Renoir nu era mai precis in sentimente decit in pictura sa.
Cu pupn inainte de-а muri, tata mi-a fdcut urmdtoarea de-
clarape: «Ceea ее о sd vd rdmind de la mine putep sd primip
fard vreun gind ascuns. N-am ci^tigat nici un ban pe spinarea
cuiva. Nu am acpuni la uzine. Niciodatd n-am trimis, nici mdcar
indirect, un miner sd piara in incendiul provocat de gazul din
mind, la о sutd de metri sub pdmint».
Bursa i se parea ceva monstruos. In evul mediu, biserica ii
excomunica pe cei care imprumutau bani cu dobinda, ca ?i pe
cei care luau bani cu imprumut, pldtind dobinda. «Bancherii
ajungeau in infern; acum ajung in rai, cu aripi ?i nimbul sfin-
Jeniei.» Tata credea cd deschizind porple nopunii de venit, bi-
serica a impins lumea spre vulgaritate. «Asta e trecerea artei
romanice la cea goticd, apoi la goticul flamboyant, о artd ferme-
catoare, dar mai greoaie, care s-a cam prostituat!»
Sd ne intoarcem la detaliile materiale ale subiectului nostru.
Insuccesul expozipei de la Georges Petit a fost greu de digerat
pentru Renoir $i prietenii sdi. Nu mai erau tineri. Loviturile
se uitd u?or cind e?ti la inceput. Dar atunci cind, dupa doud-
zeci de ani de eforturi ?i de privapuni, ip dai seama cd n-ai
convins publicul in care credeai ca intr-un judecator suprem,
e?ti indreptapt sa te intrebi daca n-ai face mai bine sa renunp.
« Dar ce altceva a? fi putut face ? Eu nu ?tiu sa fac decit un singur
lucru, sd pictez.» Aceasta descurajare nu 1-a indepartat pe Renoir
de la ?evaletul sau. « N-a trecut nici о zi fdra sd pictez sau mdcar
sa desenez. Trebuie sd-p pdstrezi mina.» Disperarea romanticd,
retragerea departe de lumea incapabila sa infeleagd «marea
artd » nu era in obiceiul lui. « Continuam sa merg pe calea mea.
De altfel, in viatd, nu ai altceva de facut. §i о forjd de neinvins
ma impingea. Tp aminte§ti de dop?... Numai cd, imbatrinind,
?tii prea multe lucruri $i direcpa curentului este mai greu de
prins! Maicd-ta ma ajuta... fdrd sd spund nimic. Teoriile n-o
interesau.» Aceasta blonda fermecdtoare, cu pielea mai delicata
208
decit о ducesa, cu setea ei de burgunda pentru vinurile bune
cu pofta ei pentru mincarea aleasd, putea trai cu о coaja de
piine fi gasea mijlocul de-а fine casa curata «intre doua fedinje
de pozd, fdra ca eu sa observ ceva». Mama cunoftea ura lui
Renoir pentru «gospoddrie». Se mdturau podelele, se faceau
paturile, fdra ca el s3 observe ceva. Indatd ce trecea de coljul
pietii Pigalle, cind se ducea la Durand-Ruel ca sa afle daca afa-
cerile merg ceva mai bine, pared la semnul unei bagbete magice,
se deschideau ferestrele locuinjei, cearfafurile atirnau la ferestre,
iar izmenele fi prosoapele se aliniau pe о sfoard din bucatarie.
Cind se intorcea Renoir, ifi gasea sojia curajind morcovi. Cu
asta era de acord. Sd-i hranefti pe oameni e nobil I Sa impingi
praful cu о maturd face rau la pldmini. Se afeza linga ea, lua
un cujit fi incepea sd rada un morcov. Fericitd, mama cinta,
destul de fals, mi-a spus mai tirziu. Tata lasa cujitul, scotea un
carnet fi ii schija portretul.
Pentru a trage conduzia acestor informajii, vai 1 foarte suc-
cinte, asupra perioadei care precede sosirii mele in aceastd aven-
tura, ma intorc la expozijia de la New York. Americanii cum-
parind citeva opere de Renoir, printre care fi Dejunul Vtsla$ilor,
aflat acum la Washington, i-au facut un dar depdfind cu mult
preJul tablourilor. I-au redat increderea in el, care se cam spul-
berase. « Americanii mi-au dat senzajia cd am depafit granijele.»
Tata n-avea nevoie de asta ca sa meargd mai departe. Dar suc-
cesul i-a fdcut mai pldcutd exercitarea meseriei sale. I-a liniftit
cugetul. « Nu pot sa pictez daca ceea ce fac nu m3 distreaza, fi
cum sa te distrezi cind te gindefti ca joaca ta ii face pe cei-
lalji sa serifneasca din dinJi ? » Acest succes avea sa-i permita
mami sa menjina in jurul sojului ei о atmosferd de senindtate,
Jelul ei principal in viaja.
Oricit de entuziaste au fost prieteniile de care era inconjurata,
oricit de insistente solicitarile, mama nu s-a Idsat nicicind antrenata
in viaja mondend. Acesta e marele ei merit. Exuberanta ei tinereje
indrdgea spectacolul, fi am vdzut-o dansind fericitd pe terasa
vislafilor. Dar ftia cd sojul ei are nevoie de somn fi ca lumina
diminejii il incintd.
Sa n-o luaji pe mama drept una din acele femei, ingrozitor
de bune organizatoare, care fac orice ca sd mareasca randamentul
sojului. Ar fi fost foarte fericitd sd-1 vadd pe Renoir stind degeaba;
probabil chiar mai fericitd, fiinded atunci 1-ar fi avut numai pentru
209
ea. Fericirea omului pe care il iubea Find aceea de a picta, mama
fdcea totul ca el sd poata picta liniftit. $i tot privind-o, iubea si
injelegea pictura lui Renoir. Ifi exprima parerea asupra unui
tablou in citeva cuvinte foarte simple. Evita cu grijd sd fie « sope
de artist». finea sd rdmind ceea ce era, о fatd de podgorean, care
ftie sd taie un pui, sd ftearga un copil la fund fi sa curefe vi|a.
Cind frapi mei fi cu mine eram mici, mama ne ducea adesea la
culesul viei in Essoyes, satul in care se nascuse. Aveam fi noi
cofulepil nostru pe care-1 purtam in spate ca bdrbapi, plin de cior-
chini taiap chiar de noi cu un cosoraf adevdrat. Varsam incdrca-
tura in « putind» fi urmdream operatiile pina la fermentarea in
hirdaiele mari, de la tease pind la degustarea mustului. Acest
laxativ puternic ne trimitea repede in spatele unui tufif, spre
ufurarea burplor noastre. Familia Charigot nu mai avea vie.
Afa cd ne duceam la culesul viei vreunui var. Pentru ideile fi
chipul ei de pisica i-a placut mama lui Renoir. Pentru trupul
uscat, nervozitatea lui afectuoasd fi pentru pictura lui i-a pldcut
el Alinei Charigot. Era о cdsatorie excelenta.
V-am povestit cum mama incetase sd mai cinte la pian dupa
ce 1-a auzit pe Chabrier. Cinele in intimitatea unor causeuri stra-
lucip ca Lestringuez, Mallarme, Theodore de Wizeva, Zola,
Alphonse Daudet, Catulle Mendes, Odilon Redon, Claude Monet,
Veraine, Rimbaud, Villiers de 1’Isle-Adam, Franz Jourdain,
Edmond Renoir fi alp prieteni permanent, sau treedtori, ai sofului
ei au invafat-o sd tacd. Neputind opune cunoftinfele ei despre
vierit paradoxurilor strdlucitoare ale invitaplor la masd, mama s-a
hotdrit sd le rdspundd prin calitatea bucatelor. A inlocuit leepile
de pian cu leepile de gatit. Profesori i-au fost mai intii soacra,
Marguerite Merlet, pe care se ducea s-o vada la Louveciennes
cind avea timp, dar mai ales Renoir. Mai tirziu, fi tot in tovdrdfia
sojului, avea sd consulte fi alte surse de informape. Interesul
tatii, care abia atingea mincarea, pentru « haleald » era surprinzdtor.
Curind, dineurile doamnei Renoir au fost Idudate. §i astdzi
incd, la prietenii cei mai dragi ai familiei mele, la familia Cezanne sau
la urmafii familiei Manet-Morisot, se vorbefte despre bouillabesse1-^
gatita de mama. Cind se rdreau banii, puiul cu ciuperci ajungea
sa fie hrana zilnied. Chiar in cele mai grele momente, mama fdcea
1 Mincare provensale, un fel de ciorbs din mai multe feluri de pepe,
fieri in ap4 sau vin, cu mirodenii.
210
in afa fel incit sa-i primeascd foarte bine pe prietenii sofului ei.
Raminind intr-un domeniu pe care-1 ftia bine, mama a ciftigat
admirafia tuturor cunoftinfelor. Exercitarea cu bucurie a trebu-
rilor gospoddriei a ridicat-o la rangul de mare doamnd. Degas,
cdruia nu-i scdpa nimic din ceea ce era ridicol, о stima mult. La
deschiderea unei expozifii la Durand-Ruel, privind cu atenfie
rochia simpld a mamii fi imbrdcdmintea tipdtoare a celorlalte
femei, i-a spus tatii: « Sofia dumitale are aerul unei regine vizi-
tind nifte acrobate ». A mai addugat о cugetare cu vocea lui gravd
$i serioasd, contrastind fericit cu fipetele celorlalfi! «Pe lumea
asta, cel mai mult m3 tern sd iau о ceafcd de ceai la ora cinci, intr-o
cofetdrie la modd. Te-ai putea crede intr-un cotef de gdini. De
ce oare ifi dau femeile atita osteneald ca sd se facd urite fi vulgare ? »
Renoir nu raspundea nimic. Cunoaftem preferinfa lui pentru
« miinile care ftiu sd facd treaba ». Dar tata iubea prea mult femeile
fi oamenii in general, ca sd nu le vadd mai intii latura placuta,
chiar dacd apoi ridea de defecte fi de cei ridicoli. Unii oameni
sint buni funded sint profti. Tata era bun pentru cd era istef.
§i Degas era istef. Poate cd atitudinea lui de pore ghimpos ascundea
о reald bundtate. Sub redingota neagrd, gulerul bine scrobit fi
jobenul lui, nu se ascundea oare artistul. pe de-а intregul revolu-
tionar al noii picturi?
Nu ftiu dacd la aceeafi expozifie chiar Renoir a surprins urmd-
toarea conversafie intre Degas fi Forain. Acesta din urmd era
foarte mindru de-а se numdra printre primii parizieni care aveau
telefon.
Degas: «$i... merge? — Foarte bine, invirfi о maniveld, la
capatul celdlalt al firului suna о sonerie in aparlainentul persoanei
edreia vrei sd-i telefonezi. Ea vine, ridied receptorul fi vorbifi tot
atit de simplu ca fi cind ati fi in aceeafi inedpere ». Degas s-a gindit
о clipa, apoi a spus: «§i afa e fi invers? Cealaltd persoand poate
fi ea sd invirtd о manivela ca sd sune in apartamentul dumitale?
— Bineinjeles, a rdspuns Forain inveselit. — Si atunci cind se
aude soneria, dumneata te scoli fi te duci? — Da... desigur. —
Ca un servitor», a tras concluzia Degas.
Ceea ce 1-a mirat pe tata in aceastd poveste a fost faptul cd Forain,
mare caricaturist, om talentat fi plin de duh, s-a Idsat « dus » fdrd
sd ghiceascd unde voia sd ajungd Degas. Asta md face sd amin-
tesc о trdsdturd caracteristicd a acelei societdfi pariziene de la sfir-
fitul secolului trecut. Celor de-atunci le pldcea « sd-i dued» pe
211
alfii. « Mistificarea», cum se mai spune la $coala normals, juca
un rol important in viaja de toate zilele. De la tinSrul recrut,
la regiment, pe care batrinii il trimiteau sS caute cheia de la cimpul
de instrucfie, pinS la Jules Ferry care jinea un discurs in onoarea
eroului luptei din Tonkin, numit Gastambide, fi cSruia un secretar
poznaf ii comunicase о notS numindu-1 Gaston Bide. Ministrul
i^i sublinia elogiile pentru opera colonials a Franjei, adresind compli-
mente eroicului sergent Bide, fi se mira cS asistenja se prSpadefte
de ris. In cele din urmS, cu un frumos accent din Perpignan,
sergentul 1-a intrerupt pe orator fi i-a spus:« Scuzafi-mS, domnule
prefedinte, dar numele meu e Gastambide ! » Gluma nu avea prea
mult baz, dar tafii noftri, fi mai ales al meu, se distrau cu pujin. Mai
e fi gluma lui Charles Cros fi Cabaner care, dupS ce imprumutaserS
douS caschete de la elevii fcolii de canto din cartier, s-au instalat
pe marile bulevarde, cam in dreptul teatrului de Variety, au scos
un metru din buzunar fi au inceput sS mSsoare foseaua. I-au dat
ordin sergentului de serviciu sa opreascS circulafia. Impresionat
de cascbetele lor, omul a ascultat fi fi-a anunjat fefii, care au mai
trimis о duzina de sergenji. S-a organizat un baraj. Curind mafinile
s-au adunat de ambele parji, oprind circulafia pe marile bulevarde,
la est pinS la porte Saint-Martin fi la vest pinS la Chaussee d’Antin,
in timp ce farsorii, bine apSrati de polijie, urmSriji de о mulfime
respectuoasS, mSsurau, notau, reluau calcule imaginare, cu о
gravitate care se potrivea unei funcfii atit de misterioase ca mSsu-
ratul strSzii.
SS mi se ierte faptul cS mS opresc la asemenea nimicuri. Ele
mS ajutS sS-mi amintesc altele mai importante. E vorba de mirosul
podelei ceruite amestecat cu aceia al tocanei de berbec de pe scara
apartamentului nostru, de felul cum se toceau la virf pensulele
tatii cind se stricau fi cum li se lustruia coada de atita frecat cu
mina, de exclamafiile, bombSnitul, risetele, suspinele care punctau
discufia lui Renoir, de zgomotul stins care venea din stradS. Sint
amintiri din vremea lui Renoir dar fi din timpul in care, in aparta-
mentul din bulevardul Rochechouart, Renoir mi le-a destSinuit
in mare parte. Mi~aduc aminte fi de soliditatea obiectelor. Cheile,
butoanele de la usi, prizele electrice erau mult mai mari decit
acum. Cum sS va dau posibilitatea de-а vS face о idee despre toate
astea dacS nu ISsindu-mS in voia amintirilor nestrunite?
VS dezvSlui un obicei al sofilor Renoir pe care-1 ftiu de la mama.
Li se intimpla totufi sS meargS din cind in cind la teatru. Precursor!
212
ai baby sitting 1 -ului american, pSrinfii mei il liisau pe micul Pierre
in grija unei vecine tinere. Era о fata foarte serioasd in care aveau
toata increderea. Cu toate astea, la fiecare pauzS, sdreau intr-o
trSsura ^i veneau sd contemple citeva dipe somnul copilului.
N-o faceau din sentimentalism. « S-ar fi putut sA ardd casa, ori
sa fi uitat eu deschis robinetui la gaz !» spunea Renoir. Acelafi
lucru aveau sa~l faca mai tirziu fi cu mine, defi rSmineam in grija
scumpei noastre Gabrielle.
In timpul unei discufii evocind vremea din strada Houdon,
tata a fScut aluzie la moartea lui Van Gogh: « un eveniment nu
prea magulitor. Nici mof Durand nu 1-a prea infeles ! » Indiferenta
asta fa(a de un geniu stralucit insemna pentru tata condamnarea
« acestui secol de flecari». L-am intrebat dac3 el credea in nebunia
lui Van Gogh. Mi-a raspuns ca trebuie sa fii pufin nebun ca sa
faci pictura. «Daca Van Gogh e nebun, atunci sint fi eu. Iar
Cezanne trebuie pus in cSmaf a de forfS 1... §i a adSugat: Papa
luliu al II-lea trebuie s3 fi fost fi el nebun. De aceea injelegea
atit de bine pictura I »
Naful lui Pierre era unui dintre cei mai credinciofi prieteni
din cifi a avut Renoir intr-o viafd care s-a sprijinit din plin pe
numeroase prietenii dezinteresate. Se numea Caillebotte fi era
dintr-o familie de bancheri. Fratele lui, Martial, urmase traditia
parinteascS. Gustave prefera pictura. Picta cu aceeafi pasiune ca
fi ceilalfi membri ai grupului impresionist. S-au cunoscut in
1874. Caillebotte expunea cu Renoir fi avea fi el parte de batjocuri
fi injurii. Tabloul lui de la expozitia din 1876, de la Durand-Ruel,
reprezenta zidari. Era pictat intr-o manierS foarte realista. Renoir
il felicitase. Barbatul acela modest rofise, cSci ifi cunoftea foarte
bine propriile limite: « Tncerc sS pictez in mod cinstit ca sS ajung
sS fiu expus in anticamera salonului in care vor fi Renoir fi Cezanne >>.
Sofia lui, Charlotte, iubea pictura tot atit de mult ca fi el. Poate
c3 asta a apropiat-o de mama, pentru care avea о afecfiune discrete.
Ǥtiu c3 dumneata ai altceva de fdcut decit s3 stai de vorbS cu mine,
fi eu nu pot sS te ajut sS calci scutecele lui Pierre. Le-af arde.»
0 distra pe mama cu un fel de duh oarecum obosit, subliniindu-fi
efecurile cu о expresie de resemnare comicS: «Aveam locuri
foarte proaste pentru premiera piesei Puterea intunericului. Din
fericire, piesa este de-о plictiseak de moarte. » Lduda prietenilor
1 Supravegherea copiilor de cStre persoane platite cu ora.
213

bouillabaisse-a doamnei Renoir. « Am un bucdtar care a fost in
serviciul prinfului de Galles ?i care ?tie pe de rost toate tratatele
de bucate. Doamna Renoir dd citeva vagi indicafii unui model
de-al sofului ei, care are grijd de mincare intre doud ?edinfe de
pozd: ?i bouillabesse-а mea nu se poate minca iar a doamnei Renoir
e delicioasa I »
Caillebotte a adunat pe atunci cea mai important^ colecfie a
operelor prietenilor sdi. Achizifiile lui entuziaste picau adesea
la fane. Cite momente grele « de la sfir^itul lunii » n-au fost ujurate
de istefimea lui generoasd. « Avea $i el planurile lui... era un
fel de Jeanne d’Arc al picturii!... »
Caillebotte a murit in 1894, dupS ce il fdcuse pe Renoir execu-
torul sdu testamentar. Era о treabd grea, edei i?i Idsa colecfia
muzeului Luvru, cu speranta cd statul nu va indrdzni s-o refuze
!i cd aceastd primire va marca sfir^itul ostracizdrii oficiale care
ovea incd fcoala modernd francezd. Acesta era « planul lui».
Tata s-a pomenit in fafa unui anume M. R. inalt funefionar
la Artele Frumoase. Un om cumsecade, foarte plictisit de-а fi
nevoit sd ia о hotarire. Se plimba de la un capdt la celdlalt al
biroului sdu de la Luvru. Renoir privea ujile sculptate ?i,
in cele din urmd, nu rezistd ispitei de-а pipdi mulurile.
« Frumoasd u^d ». Cu о voce plingdreafd, M.R. 1-a intrebat:
« De ce dracu prietenul dumneavoastrd s-a hotdrit sa ne trimita
acest elefant alb? Punefi-vd in locul nostru. Daca acceptdm, tot
Institutul ne va sari in cap. Dacd refuzdm, au sd se repeadd la
noi cei care sint pentru progres. Vd rog sd md intelegefi, domnule
Renoir, eu nu sint impotriva picturii moderne... eu cred in
progres... Sint socialist, asta explica totul!... » Renoir i-a sugertat
sa treacd de la teorie la fapte ?i sd se dued sd vada tablourile.
Lucrdrile lui Manet §i cele ale lui Degas, afara de doud sau trei,
i s-au pdrut acceptabile lui M.R.... Era de acord cu Le Moulin
de la Galette, fiinded era о scend populard. « lubesc poporul.»
Dar cind a ajuns in fa(a lucrdrilor lui Cezanne, a protestat cu
inver?unare. «Sa nu-mi spui cd Cezanne e pictor. Are bani,
tatdl lui a fost bancher, ?i picteazd ca sa-i treacd vremea... Nu
m-ar surprinde nici dacd ar picta ca sd-$i batd joc de noi! » Povestea
о cunoa^tem. Doud treimi din aceastd eoleepe, unicd in lume,
au fost refuzate. 0 treime, care a fost acceptatd, n-a pdtruns
la Luvru, ci a fost depozitatd la Luxembourg. La moartea Charlot-
te! Caillebotte, operele refuzate au ajuns pe mina unor mojteni-
215
tori care le-au vindut imediat. Respinse de Franfa, operele au
fost bine primite in strSinatate. Multe din ele au fost cumparate
de americani. Tmi place sa amintesc povestea asta prietenilor mei
care ii acuzS pe americani de-а fi golit Franfa, cu ajutorul dolarilor,
de capodoperele ei.
In 1889, doctoral Gachet, trecind pe strada Houdon, a avut
ideea sa urce ca sa ne salute. Tata era la Cezanne, La Aix,
ca sa picteze un Munte Sainte-Victoire. Gachet a gasit ca fratele
meu era putin cam palid din cauza aeralui din Paris. La propus
mamii sa-i ia pe amindoi cu el la Auvers, unde ii placea atit de
mult micului Pierre. Mama a refuzat de frica apei. «Daca
Renoir $i-ar ?ti copilul pe malul riului Oise, fara ca el sa He acolo
sa-1 supravegheze, n-armaiavea somn.» Gachet a piecat reinnoin-
du-^i oferta amicala. A doua zi, mama s-a dus s-o viziteze pe
fiica doamnei Camille in magazinul ei de incSlfSminte din strada
Lepic, pufin mai inainte de place du Tertre. Prietena ii vorbise
nu de mult despre о casufa libera, un col| din Montmartre ramas
« ca la fara». Prevenit, Renoir s-a intors la Paris, a gasit ideea
excelenta, $i a?a se face ca familia mea s-a mutat la Chateau des
Brouillards, in strada Girardon la numaral 13.
Citeva scrisori
Toate, afara de cea de-а treia, care nu §tiu nici de cine e scrisS
nici cui a fost adresatS, au fost adresate lui Murer, cofetaral-pictor
amator de arta.
31 decembrie 1887
Dragul meu Murer,
Imi pare de doua ori гаи ей nu pot profita de amabila dumitale
invitafie: slujnica noastrd ne игеагй un an bun pierzind un copil
la noi in casa $i sintem in cea mai mare incurcdturd: ne e imposibil
s-o trimitem undeva sintem fintuifi acasd р1пй cind vom putea s-o
transportam. Imediat ce va trece acest necaz, voi veni sd te vad.
Probabil ca $tii ca pentru Alger exista bilete dus-intors pentru
trei luni la jumdtate de pref, dar iama a cam trecut, zilele au s<5
se mdreasca. Cele mai triste luni sint noiembrie $i decembrie.
216
Voi Veni curind sd stau de Vorbd cu amabila dumitale sora
sd te mai vdd pe dumneata.
Plnd atunci, mii de salutdri de la tofi, multe ginduri bune.
Salutdri.
Renoir
2 ianuarie 1889
Am primit scrisoarea dumitale in care imi dai de veste despre
accidental surorii. Sper ей, daca am infeles bine, atunci cind Voi
Veni sa vd vdd nu se Va mai zdri nici о игтй. Trebuie sd-i fi fost
tare fried. Plec la Paris miine sau poimiine. Sint tare necajit, cred
ca am un abces la ureche. Md doare destul de гйи. Sa scrii in strada
Houdon la numdrul 18.
Drojdia a piecat azi; am putut, in sfirfit, face toate formalitdfile.
Uf I Am sd-fi trimit butoiul men cind va fi gol. Sd-l fii astupat.
Nu fi-l ddruiesc funded e о treabd, nu gluma, sd fad un butoi. Trebuie
sd afiepfi pind ce un podgorean ifi strecoard drojdia ca sd-l spele
cu rachiu, apoi incd о datd cu alt rachiu etc., lucru pe care nu-l pofi
face decit in acest anotimp. Dacd nu se procedeazd intocmai, rachiul
are un miros de lernn fi nu-i bun.
Am pus: Domnul Cordier, proprietor la Essoyes. A$a era scris
in autorizafie fi n-am mai schimbat nimic. Dau toate aceste explicafii
ca dumneata sd fiii cd-fi vine butoiul dumitale fi nu altul; este
rachiu curat din anul trecut, de 21 ° cred.
Salutdri,
Renoir
Arcacbon, 21 iulie 1893
Vd comunic in taind rdspunsul pe care-l primesc de la Renoir in
acest moment. Mi se pare ей oferindu-i 600 de franci il vefi mulfumi.
Put eft, de altfel, intra de acum inainte in legdturd cu el: este un
от timid, dar nu cunosc un altul mai dezinteresat ca el, nici mai sigur.
217
13 octombrie 1888
Dragul meu,
Efii tare driguf, dar eu sint furios din cauza lipsei de timp fifiindcS
nu pot termina studiile incepute. Imi petrec vremea pindind soarele.
Daci nu-l pindesc intr-o zi, sint sigur ей timpul va fi frumos ей
eu Voi fi foarte nenorocit.
Imediat ce voi termina, voi veni 5й te vйd, nu-i nimic daai florile
vor fi uscate. Voi avea plteerea ьй тй g&esc intre doi prieteni,
sora dumitale fi dumneata.
Multe sahMri,
Renoir
Strada Girardon nu e departe de strada Houdon. Mai intii
traversezi Place des Abbesses. Groaznica bisericS Notre-Dame-
des-Briques \ cum о numesc oamenii din cartier, care desfigu-
reazS acest triunghi incintator, nu se construise incS. О iei la
dreapta, urci scSrile strSzii Ravignan, cobori pe strada Norvins,
?i te treze?ti dintr-o data in fata la Moulin de la Galette. О iei la
dreapta ?i la capatul strazii Girardon, inaintea scarilor cu care
se sfir?e?te strada, dai de locul numit Chateau des Brouillards.
Aceasta parte din Butte este о panta lin3, un fel de platou care se
termina in panta abrupta drept in jos. Cind eram mic, nu existau scarile.
0 poteca se pravalea pe povirni? pin3 la place de la Fontaine-du-But.
Cind ploua, puteai avea norocul sa cobori pe fund. Persoanele mari
faceau un ocol prin rue des Saules la capatul careia, mai jos de a^ezarea
actualului Lapin Agile, erau ni?te trepte care se puteau folosi mai mult
sau mai pupn. Acum place de la Fontaine-du-But se nume?te Place
Constantin-Pecqueur. « Ciudata idee», ar fi spus tata.
Chateau des Brouillards se afla la capatul strazii Girardon,
intr-un echilibru nu prea stabil, la marginea platoului humos.
La nord, in partea de jos a acestei faleze, incepea cartierul Cau-
laincourt, inca necunoscut de arti^ti $i de bistrouri, freeventat
aproape numai de muncitorii din cimpia Saint-Ouen. Dar con-
structorii il ochisera ?i nu ajteptau decit о ocazie.
Un gard din maracini inconjura domeniul compus din mai
multe construcpi ?i dintr-o gradina. Indata ce treceai de poarta
1 Este vorba de biserica Saint-Jean-Г Evangelists construiti intre
1894— 1904 din beton armat, numiti de cei care loeuiese in Montmartre
Nolre-Dame-des-Briques din cauza fajadei din cirimizi aparente.
218
cu grilaj, ajungeai pe о alee prea ingustS ca sS poatS trece о
mafintJ. La stinga, urmele dependinfelor unui cast el, din care nu
mai rdmSsese decit amintirea, о «nebunie», cum se spunea in
secolul al XVIII-lea, о addposteau pe doamna Brebant, о bStrina
semSnind cu un personaj din povejtile lui Perrault, ?i pe fiul ei,
care i?i construise un perete de cdrdmizi in mijlocul casei, pentru
a se feri de tirania mamei sale. Cum aripa lor nu avea decit о
singura u?tl, pe care ?i-o pdstrase bdtrina, fiul intra ?i ie?ea din
casS pe fereastrS. Domnul ?i doamna Guerard, proprietarii, lo-
cuiau ?i ei acolo ?i aveau о u?d spre strada Girardon. Nifte copaci
frumo?i, cei ai parcului de-odinioara, inconjurau acest pavilion.
« Nebunia » fusese dSrimatS pe vremea Revolufiei. Verdeafa cres-
cuse in locul ei ?i pietrele fuseserd probabil folosite la construirea
cocioabelor din cartier. Tot in stinga, aproape de intrare, era
loja portdresei ?i fintina de unde luam apa. In dreapta aleii cen-
trale, un dreptunghi mare cu trei etaje, impdr}it in mai multe
locuinje, domina cartierul Caulaincourt. De ce se nume?te Cha-
teau des Brouillards aceastd minuscuU aglomerafie, cocojatd dea-
supra negurii pariziene? Exists prea multe explicafii diferite ca
s-o nimeresc. Mi se pare cd cea mai convingdtoare este denu-
mirea ironicd, acest castel neavind nimic comun cu un castel.
Oricum ar fi, cei care locuiau acolo, string induntrul gardului
viu care inconjura totul, de?i separafi unii de alfii prin gar-
durile grddinifelor lor, constituiau о lume aparte, ascunzind sub
aparenfe provinciate о nesfir?itd fantezie. Aceastd «nebunie»,
din care nu mai rdmdsese nici mdcar о bucatd de zid, le afifa
imaginafia. Unora le pldcea sd creadd cd fantomele familiei Roues,
cu peruci albe, ?i cele ale iubitelor lor in rochii grele de satin
mai veneau inca sd viziteze boschetele care addpostisera serbdrile
lor galante. Asemenea visuri le dddeau acelor burghezi boemi
ai secolului al XlX-lea о senzafie vaga cd se deosebesc atit social
cit $i moral de ceilalp parizieni. Cum pofi sd le ceri unor oameni
care trdiesc pe locul ImbarcHrii spre Citera1 sd ducd aceeaji viafd,
cu Idptarul din colful strdzii Lepic?
De-а lungul ingrdditurii crefteau trandafiri care se salbdticiserd.
Dincolo era livada lui mo? Grids, unul dintre ultimii cultivator!
din Montmartre. Simt insd gustul perelor lui, mai rotunde decit
acelea ale negustorului de fructe, mici, foarte tari ?i foarte acre.
Titlul uneia din capodoperele lui Antoine Watteau.
219
Aveau asupra limbii efectul unui astringent. Gabrielle fi mama
spuneau ca perele fuseserd altoite pe gutui.
Casa noastra, ultima din marele dreptunghi, avea in pod о
fereastra care dadea spre vest. Prin ea vedeai muntele Valerien
fi dealurile din Meudon, pe cele din Argenteuil fi din Saint-
Cloud fi cimpia din Gennevilliers. Prin ferestrele de la nord se
vedea cimpia Saint-Denis f i pddurea din Montmorency. Cind era
senin, distingeai bazilica din Saint-Denis. Erai intr-adevdr in cer. La
sud, dincolo de cSsufele proprietarilor, ale familiei Brebant fi ale por-
tarilor, se intindea locul sadit cu trandafiri al domnului Geoffroy, un
personaj misterios pe care-1 ghiceai in spatele frunzifului, scormonind
pdmintul, fumind fi tdind. Mai era fi о pdfune cu vaci. Gabrielle
md lua cu ea sa cumparam lapte la cdsufa de-acolo. Eu md te-
meam grozav de vaci. Putin mai departe, le Moulin de la Galette
ifi indfia aripile spre cer.
Parizienilor, acest mic paradis cu liliac fi trandafiri li se pdrea
capdtul lumii. Vizitiii refuzau sd urce, oprindu-fi trdsura fie in
place de la Fontaine-du-But, fi atunci erai nevoit sd te caferi
pe povirnif ca sa ajungi acasd, fie chiar in rue des Abbesses, pe
partea cealaltd a colinei din Montmarte, in capatul primei portion!
a strazii Lepic, acolo unde mai mifund incd amuzantii negustori
ambulanti care te ataca cu tipetele lor fi astupa strada cu tdrd-
bile. In asemenea caz, о tdiai prin strada Tholoze, dreaptd, ane-
voie de urcat fi care sfirfefte cu о scard ce dd in strada Lepic,
drept in fata intrarii de la Moulin de la Galette. Drumul greu
era compensat din plin de preful scdzut al chiriei, de aerul curat,
de vaci, de liliac fi trandafiri.
Tata primise incuviintarea proprietarilor de a darima un perete
sub acoperiful locuinfei, in pod, fi de a-fi face un atelier. Pentru
lucrdrile lui mari ca Femeile la sciildat, executate pentru doctorul
Blanche, inchiriase un alt atelier in strada Tourlaque. Atelierul
ii fusese indicat de un vechi camarad pe саГе-l cunoftea de pe
vremea cafenelei la Nouvelle Athenes, pictorul Italian Zando-
meneghi. Tata il iubea mult pe acest mufchetar, pufin diform,
cel mai bun om din lume dacd nu-i zginddreai orgoliul national.
La cea mai micd provocare, se indlfa pe virful picioarelor lui mici
f i spunea cu un accent uimitor f i о impresionantd taragdnare a r-ului:
« Noi vrem sa avem intiietatea in Mediterana ». Tata ii rdspundea
impdciuitor: «Eu v-o dau». Tn schimbul acestei concesii, ieftinefi
foarte sincerd de altfel, Zandomeneghi era cel mai serviabil vecin.
220
Cele doud ateliere ale lui Renoir erau incdlzite de cite un godin;
in camere se fdcea focul in femineu. Focul trebuia sa nu se stingd
de loc, altfel mureai de frig. Intr-o zi, tata, ca sd se distreze, imi-
tind gestul unui luptator cu sabia, a fintit cu bastonul in perete,
de fafa cu tindrul Guerard, fiul proprietarului. Spre marea lor
surpriza, cei doi bdrbafi au vdzut bastonul dispdrind pinS la
miner. S-au aplecat afara. Bastonul trecuse prin zid fi se ivise
afara, in felul unei bare care ar fine о firmd. « Nu face nimic ! a
spus tindru] filozof, se repard cu mai multe rinduri de tapete !... »
Ar fi grefit sd credem cd Renoir, imediat dupa casdtorie, s-a
izolat in mijlocul familiei sale. Numai ca acum, in loc sa se simtd
acasa pretutindeni fi nicaieri, avea un loc de care era legat. $i
era aceia unde о gdsea pe mama, oriunde s-ar fi aflat ea. De acum
inainte, tata n-avea sd mai pardseascd acest port decit provizoriu,
pentru scurt timp, afa cum pdsarile ifi pdrdsesc cuibul pentru
a prinde insectele, cu gindul odihnitor de-а se intoarce foarte
repede. Dorinja de a-fi imbrdfisa Sofia, de a-i simfi mireasma
pielii fragede, sd spunem lucrurilor pe nume, de-а face dragoste
cu ea, il aducea acasd. §tim cd, la sfirfitul viefii, ajunsese sa poata
descoperi lumea in cei cifiva metri patrafi din jurul lui. Inainte
de-a md nafte eu, terenul lui de experience era incd vast. Avea
drept capitals Chateau des Brouillards, dar pe lingd asta mai
era Provenja lui Fragonard fi comitatul din Nisa; Burgundia
din Essoyes fi Bretania micilor porturi, Normandia pescuitorilor
de midii fi Saintonge. Renoir alerga sd picteze portul La Rochelle
pentru ca il pictase Corot. Nu pentru cd ar fi vrut sd-1 imite pe
Corot. Dar voia sd cunoascd secretul pe care turnurile indicate
impotriva lui Richelieu i le incredin(asera batrinului maestru.
Se repezea pind la Jas de Bouffan cu Cezanne, la Mezy cu Berthe
Morisot, strdbdtea Spania cu Gallimard, ifi petrecea iarna la
Beaulieu fi vara la Pont-Aven. Mama cdldtorea cu el, atunci cind
i se pdrea ca nu-1 obosefte prea mult pe micul Pierre. Dar s-a
impotrivit sd piece in Spania. De altfel, aceastd expedifie a fost
scurta. «Cind vezi operele lui Velazquez, nu mai ai chef sa
pictezi. Ifi dai seama cd totul a fi fost spus !» Adesea mama,
care ura hotelurile, fdcea in afa fel incit sd inchirieze о cdsuja,
care se transforma imediat intr-un domeniu Renoir. Parinfii mei
aveau darul de-а se simfi acasa pretutindeni fi de a-fi insufi cele
mai ciudate locuinje. « Cu condifia sd fie case fdranefti. » Vederea
mobilelor de palisandru, a vitrinelor fi bibelourilor 1-ar fi impie-
221
dicat pe Renoir sa picteze. Prietenii care ii vizitau in Bretania,
in Provenfa sau la ferma din Normandia in care Oscar Wilde
locuia in timpul iernii, aveau senzafia cd familia Renoir ocupa
acel adapost de totdeauna. $i asta tinea de un vas de doi bani
pe care mama §tiuse sd-l aleagd la piafa, de bucata de stamba
viu coloratd agafata la fereastrd $i mai ales de tablourile care foarte
repede impodobeau peretii, fdra rame, bineinfeles, caci Renoir
nu putea suporta decit ramele vechi, cioplite cu dalta in lemn
tare, in «care se simte mina me^terului». Gustul lui Renoir in
privinfa ramelor, ca in toate de altfel, ii surprindea pe oamenn
care pretindeau a avea «bun-gust». Expresia asta il irita ?i,
ca о reacfie, ii pldcea sa-?i declare in mod solemn « prostul-gust. »
In imbrdcamintea femeii sint admise astdzi culorile vii, in parte
poate ?i datorita lui Renoir. Dar pe vremea aceea, numai fa-
rancile le purtau. Lumea « bine» se imbraca in culori sobre. Acela?i
lucru se intimpla si cu ramele ?i cu mobilele vechi, a cdror cali-
tate era admirata, dar a cdror culoare ?i mai ales aurul trebuia
sa fie $ters. Tata amintea cd, la origine, ramele fusesera noi si
concepute sa luceascd « precum aurul». De mai multe ori 1-am
vazut permi{indu-?i luxul de-а pune sa fie poleita cu foife de
aur о rama care ii pldcea. A?a s-a intimplat cu rama portretului
meu in chip de vindtor, care, poleit cu aur acum cincizeci de
ani, il ?ocheazd incd pe vizitatorul de « bun-gust». E a rama ita-
lieneascd de la sfirjitul secolului al XVII-lea. Renoir a ales-o
el insufi la un anticar din Nisa, crezind cd are nevoie de ea ca
sd izoleze tabloul. « Mai ales intr-un salon din sud, unde privirile
sint atrase de atitea lucruri...»
Alla amintire de calatorie; Renoir picta la Beaulieu, sub mas-
lini. Era frumos. Prinziserd la un han $i se simfea bine, « patrunfi
de fericire», spunea mama care avea о digestie pldcutd. Peisajul
se inchega u?or. Tata avea senzafia cd fixeazd pe pinzd ceva din
stralucitoarea lumina care ii invadase. Deodata, dinspre gara din
apropiere a sosit о trupd de « parizieni». Gata I Pdldriile de pai
ridicole, bluzele fipdtoare, piuitul fetelor, glumele baiefilor stri-
caserd feeria. « Omul modern e vulgar. Asa era ?i omul de pe
timpuri. Dar vulgaritatea se limita la nobili ?i la burghezii care
ii imitau pe nobili. Ceilalfi nu aveau mijloacele necesare. » Adesea
md intrebam daca acest gen de reflecfii nu ascundea la Renoir
о oarecare mizantropie, dezminfitd in acelaji timp de faptele ?i
mai ales de pictura lui. Astdzi sint sigur cd nu era a$a. Tata nu
222
se indoia citusi de pufin de valoarea speciei umane, dar avea cer-
titudinea cd progresul injose^te fiinfa umana crufind-o de mun-
cile materiale, mai necesare spiritului decit corpului.
Parizienii 1-au inconjurat pe Renoir ?i, luindu-1 drept un pictor
local, 1-au sfdtuit sd se ducd sd studieze la Paris. Pdrinfii mei erau
obi^nuifi cu asta. N-au raspuns nimic ?i ceilalfi s-au plictisit.
Atunci, о fata a zdrit un cimp cu anghinare. «Oh! anghinare
sdlbaticd !» a spus ea aratind cimpul, cultivat cu grijd de un
tdran migdlos. Au ndvdlit acolo ?i ceea ce n-au smuls a fost
calcat in picioare. Renoir, indignat de aceastd salbdticie ?i mama,
al carei singe de fdrancd clocotea de minie, au vrut sd intervina,
dar au fost bombardati cu anghinare $i au fost nevoifi s-o ia
la goand.
Eu m-am nascut la Chateau des Brouillards, in 15 septembrie
1894, pufin dupd miezul nopfii. Moa?a m-a ardtat mamii, care a
spus: « Doamne, ce urit e ! Ia-1 de-aici ! » Tata a spus: « Ce gurd !
Un cuptor ! Are sd fie un mincdcios.» Vai! aceastd precizare avea
sd se adevereascd. Abel Faivre, care venise sd stea noaptea cu
Renoir, a declarat cd pentru el eram un excelent model. Era un
caricaturist celebru. Avea un adevdrat cult pentru tata ?i, pe linga
caricaturi, incerca sd picteze cu acelea^i culori deschise. Confratele
lui, Forain, il poreclise «Renoir ?i strugurii». Un alt martor
al evenimentului a fost vdrul Eugene, fiul unchiului meu Victor,
sergent in armata coloniald. Doctorul Bouffe de la Saint-Blaise
mi-a prezis о sandtate de fier §i a spus ca mama suportase admi-
rabil na^terea. A tras un pahar de tescovind din Essoyes ?i s-a
dus acasd. Gabrielle, care urmdrea toate astea fdra a avea dreptul
sa intervina, a spus: " Ei bine, eu gasesc cd-i frumos 1» Toata
lumea a ris. Avea cincisprezece ani, era о vara de-а mamii, ?i
venise de la Essoyes cu citeva luni inainte, ca sd fie de ajutor
cind aveam sd ma nasc eu. Mai tirziu, cind aveam amindoi pla-
cerea sd ne intoarcem in trecut ?i cind imi spunea pentru a suta
oard ce prune minunat fusesem, nu uita sa adauge: «Pacat cd
te-ai schimbat!» §i mai spunea: « Numai gura ta se auzea. Intr-
asta nu te-ai schimbat, e§ti la fel.» Apoi, intorcindu-se spre Sofia
mea: «О-ho, ce greu era sd-1 faci sd tacd 1»
Ideea de a te duce sd nasti intr-o clinicd li se pdrea barbard
francezilor din acea vreme. Copilul trebuia sd se nased inconjurat
de senzafii, mirosuri ?i zgomote familiale. Spiritul sdu incd mlddios
trebuia sd se formeze dupd obiceiurile, chiar defectele, supersti-
223
pile alor sai. Un copil, luind contact cu lumea in atmosfera rece
a unei clinici, risca sd ajunga о fiinj:d oarecare, sa nu mofteneascd
durerile de cap ale mamii sau pldcerea pentru cdldtorii a tatii.
Tata era pentru nafterea acasa fiindcd gasea clinicile urite. « Sd
deschizi pentru intiia data ochii ca sa vezi un perete dat cu lac,
ce ghinion!»
Afara de frumusefea mea, pe care numai ea singura о afirma,
Gabrielle ifi mai amintea cd in ziua nafterii mele mama ii ceruse
doamnei Mathieu 1 sd faca rofii la cuptor dupS rejeta pe care о
ftia de la Cezanne. « Numai sa nu te zgircefti la untdelemnul de
masline», ii spusese ea. Faivre nu gustase nicicind asemenea
mincare. A fost atit de incintat, cd a mincat-o toatd fi matufa
Mathieu a trebuit sa mai faca о oala. Tatii nu-i era foame. Era
tare ingrijorat, nu din pricina copilului, ci din pricina sotiei.
Intre Pierre fi mine, mama pierduse un copil. «S-o aduc pe
Aline in halul asta... pentru un moment de placere !» Faivre,
cu gura plina, i-a rdspuns: « Nu te necaji, patroane, ai s-o iei iar
de la inceput!» Vdrul Eugene a dat ufor din umeri, nu prea
brusc, caci se temea de eforturile musculare care «te obosesc»
fi fi-a terminal rofiile pe care le savurase cumpatat. Apoi, dupa
ce fi-a cldtit gura cu jumatate de pahar de vin amestecat cu apa,
fi-a intins picioarele fi a inchis ochii. Era un bdrbat frumos, cu
trasdturi regulate, cu mustajd de militar, si о mused sub buza de
jos. Admirapa tatii pentru imperturbabilul calm al nepotului
indreptafeste о mica descriere.
Cititorul ifi amintefte, poate, cd unchiul meu Victor, cu cinci
ani mai mare ca tata, se facuse croitor. Un mare duce rus,
mulfumit de jachetele sale, 1-a luat in Jara lui, unde s-a casatorit
si a avut un Hu. Tata pretindea cd nepotul lui era mai rus decit
Rusia. Victor a ajuns mare croitor la Petersburg, a ciftigat bani
mulp, a avut ealeafea vara, sanie iarna, fi о casd la (ard. A um-
plut-o pe nevastd-sa de bijuterii. Era о femeie frumoasd, care
trindavea toatd ziua in fezlong fi se hrdnea cu focolatd cu lichior.
Micul Eugene traia pe lingd servitori fi un preceptor 1-a pus sd
invefe pe dinafard tot Eugene Sue. Ca sd va putefi face о idee
despre atmosfera inocentd in care a crescut, transcriu о poveste
pe care vizitiul i-o spunea adesea micului Eugene. Un print,
prieten de-al farului, a angajat un bucatar francez, Bertrand pe
Spiditoreasa fi bucitireasa noastri. (N.A.)
224
numele lui, ?i poreclit « m3 indbu^e sosul», fiindcd sosurile lui
erau atit de bune incit te indopai pina te inabujeai. Aceastd
familie aleasa locuia intr-o casa mare, la fara, in imprejurimile
Petersburgului. Intr-o noapte, fiica printului, о blonda ferme-
catoare de optsprezece ani, a vazut cu groaza cum bucatarul intra
la ea in camera. A vrut sa strige, dar el i-a acoperit capul cu о
pernd. Apoi a dat cearjaful la о parte ?i a violat-o. Intre timp,
ea reu?ise sa dea perna la о parte ?i sa urle: « Md inabu?e sosul,
md indbu§e sosul!... » Tatdl a auzit-o din odaia lui, din cea-
laltd parte a casei, ?i a raspuns pe jumdtate adormit: « N-aveai
decit sa nu mdninci atita».
Costumul taior de dama 1-a pierdut pe unchiul meu. Moda
asta i-a atras о clientele feminind careia nu i-a putut rezista.
Nevastd-sa, dupd fiecare infidelitate, minca tot mai multd §oco-
lata ?i nu se mai scula din §ezlong $i din cauza asta a murit.
Victor ?i-a pierdut top banii cu frumoasele lui diente, a fost
nevoit sa-$i vindd casa ?i s-a intors in Franca cu Eugene. Era
bolnav ?i el. Icrele negre ?i vodca ii fdcusera tot atita rdu cit
aveau sa-i faca jedinfele de picturd sub lapovija din martie ?i
ploile de toamnd fratelui sdu mai mic. Mama 1-a instalat pe
Victor la ni?te {drani din Essoyes, unde a trdit fericit cipva ani.
Grozav ii pldcea sd stea in pat §i in cele din urmd nu 1-a mai
parasit de loc. Mi-aduc bine aminte de el, de asemdnarea lui
cu tata, de enorma plapumd de puf ro?ie, plina de репе. Trebuie
sa mdrturisesc ca-mi amintesc ?i de mirosul de pipi. Nu-i pldcea
sd se scoale ca sa meargd intr-un anumit loc $i folosea oala de
noapte ascunsa in noptiera de linga pat. Pe vremea aceea era
un lucru obi^nuit, dar pdrinpi mei nu si-1 ingdduiau. Spuneau
cd trebuie sd fii tare bolnav ca sd nu te pop scula noaptea. Asta
ii fdcea sd treaca drept ni?te excentrici. De altfel, cind stabilesc
in amintire mirosurile din tinerejea mea, sint obligat sd remarc
cd acest miros acru exista $i in dormitoarele hotelurilor §i chiar
in luxoasele case particulare. Uncbiul meu Victor a murit fdra
sd fi suferit prea mult, plins de proprietarii lui, caci se ata?aserd
de acest om «care-?i facuse de cap». In ceea ce-1 privejte pe
varul Eugene, mamii ii intrase in cap sa-i gaseasca о meserie.
L-a dus sa-?i faca ucenicia la un negustor de pinzd ?i §asiuri
pentru pictori, furnizorul lui Renoir. Dupd opt zile, acesta i-a
cerut mamii sa-?i ia nepotul acasa. La fel a fost 51 cu un ramar,
un croitor $i, in cele din urmd, cu un bacan. Eugene a preferat
225
sa-i previna cinstit pe parintii mei ca avea sa facS la fel peste
tot. De mic, contemplindu-?i mama, grafios intinsa pe ?ezlongul
ei, se jurase solemn sa-i urmeze exemplul ?i sa nu lucreze nici-
odatS. Mama a incercat sa-1 faca de ru?ine. Un tinar de optsprezece
ani, sanatos ?i cu educate, trebuia sa-?i ci?tige existenfa. Dar a
dat gre? ?i cu amorul propriu, ?i atunci i-a vorbit despre mizerie.
Eugene dadea din cap, zimbea incapafinat ?i, cu vocea lui tarS-
ganata ?i u?or fornaita, repeta: « Matu?a, am jurat sa nu lucrez
niciodata». Adauga ca nici pe departe condifia de cer?etor nu i
se parea dramatica. La capatul argumentelor, mama a avut о
idee geniala: armata. Fara a mai ajtepta raspunsul, 1-a carat la
cazarma Pepiniere ?i 1-a pus sa semneze un angajament pe cinci
ani. Eugene a ajuns repede subofijer, dar a refuzat sa urmeze
?coala de ofiteri, aceasta activitate bind contrara principiilor sale
de lene organizata. S-a mutat in armata coloniala ?i din rean-
gajare in reangajare, a ajuns la virsta pensionarii cu о pensie
modesta dar sigura. Afara de harfuieli, batalii ?i debarcari, care
il distrau, Eugene ?i-a consacrat cea mai mare parte a timpului
imbunatafirii refelei de drumuri din indepartata jungla. Culcat
intr-un hamac, fara a fi de loc jenat de zgomotul cazmalelor ?i
de strigatele ajutoarelor, indemna cu un gest obosit cohortele
soldafilor de diferite culori sa-?i lase sudoarea pentru gloria civi-
lizafiei occidentale. De altfel, ace?tia il adorau, pentru ca nu tipa
niciodata. Nu s-a casatorit niciodata, caci о femeie inseamnS
cheltuiala ?i, ca sa faci fafa, trebuie sa munce?ti. 0 singura data
a fost ispitit sa se insoare. Femeia visurilor sale era о vaduva
dintr-un trib din Africa Centrala ?i era de-о negreala fara nici
un amestec, frumoasa ca о bucata d₽ abanos. Din nenorocire,
religia ei nu-i ingaduia sa se recasatoreasca decit dupa cinci ani
de la moartea sotului. Eugene a fost trimis in Indochina ina-
inte de a se sfir?i aceasta perioada ?i in cele din urma a uitat-o
pe Venera congoleza.
Era foarte lene? ?i lenea ii intarea curajul. In cabana unde locuia,
in jungla Indochinei, se instalase о cobra. Eugene ocupa partea
de jos a locuinfei, cobra era sub acoperi?ul din ramuri de palmier.
« Un camarad de camera care nu ma supara, din contra, datorita
lui n-aveam ?obolani! Ii auzeam cum о ?terg cind ?arpele se
intorcea seara. Se a?eza pe grinzi deasupra patului meu. Ne pri-
veam о clipa ?i eu stingeam lumina. Dimineata, ?arpele pleca la vina-
toare ?i zgomotul pe care-1 facea imi pnea loc de ceas de?teptator.»
226
AfarSde rusa p franceza, Eugene vorbea curent chineza, can-
toneza p mai multe dialecte din Indochina. Cind a parasit armata,
unul dintre prietenii sai i-a incredintat reprezentanta unei impor-
tante marci de ^ampanie pentru intreaga Siberie. Ii plSceau mult
calatoriile cu sania. «Acoperit bine cu bUnuri, nu ti-e frig, p
poji sa dormi.» Dar trebuia sa le dai explicapi clienplor p asta
insemna « s3 muncejti». A$a ca a renunjat la aceastfi ocazie. In
1914, trecut de cincizeci de ani, s-a reangajat in armata coloniala
p a luptat sub comanda lui Mangin. A luat parte la mai multe
atacuri cu baioneta p a fost ranit la Verdun. Mai am inca medalia
lui militara, cea mai frumoasa decorape franceza, in tot cazul
singura care n-a fost terfelita.
Am fost botezat la biserica Saint-Pierre din Montmartre. Na?ul
meu a fost Georges Durand-Ruel, unul dintre fiii lui Paul Durand-
Ruel. Jeanne Baudot mi-afost na§a. Avea pusprezece ani p era
fiica medicului $ef de la Compania cailor ferate din Vest p, spre
marea mirare a parinplor ei, care se simjeau ca nipe gaini care
docisera о rapi, facea pictura p il admira pe Renoir.
Acum sa patrundem in casa noastrS din Chateau des Brouillards,
apt cum era la nafterea mea. Apoi voi descrie vecinii.
Casa era pavilionul numarul 6 din strada Girardon, numarul 13.
Avea doua etaje p podul transformat in atelier. Gradina era plina
cu trandafiri p avea un pom fructifer. Avea cam cincisprezece metri
lapme p douazeci p cinci de metri lungime. 0 carare ducea la
peronul cu patru sau cinci trepte intr-o parte. Rampa era din
her vopsit cu negru. Inauntru, vestibulul, care se termina cu о
scara, avea in stinga salonul, in dreapta sufrageria, in fund buca-
taria p un oficiu. Scara era rotunda ca un turn, ceea ce facea ca
bucataria sS aiba о forma ciudata, fiindca era de partea cealaltS
a scarii. Scara se ingusta coborind spre pivnifa, dar era destul de
confortabila in partea care ducea la etaj. Tata, ca pretutindeni
unde locuia, ceruse sa se zugraveasca perefii camerelor cu alb
p uple cu gri Trianon. Era maniac in privinfa acestui gri, cerind
ca uleiul de in sa he de cea mai buna calitate, ca albul sa he
amestecat cu negru animal p nu cu negru de piersic. Ii pkcea
griul adevarat, rezultat din albul pur p din cel mai bun negru
de ivoriu. Reprosa negrului de piersic ca « face griul sentimental »,
dindu-i un reflex albastrui.
Camerele cele mai mari aveau cam patru metri lungime pe
cinci metri lafime. In sufragerie, pictase о parte din ochiurile
227
ferestrelor cu subiecte mitologice. Nu mai ftiu pe unde au ajuns
acele ochiuri de geam. Cele douS etaje erau impSrjite la fel ca
parterul. Mama dormea la etajul intii, in camera deasupra sufra-
geriei; fratele meu Pierre, cind venea simbSta, dormea in camera
deasupra salonului; Gabrielle, deasupra bucStSriei. Exista fi un
fel de baie deasupra oficiului. Numai о simplS incSpere preva-
zuta cu un hirdSu pentru apa murdarS. Ne spSlam fafa in ligheane
afezate pe mese acoperite cu marmurS. Baie se fScea intr-o cada
rotunds de zinc avind cam douSzeci de centimetri inSlfime. Te
udai pe corp cu un burete enorm. Dupd cum ftifi, ара о aduceam
de la pompa de lingS intrare de pe aleea principals. Renoir dormea
la etajul al doilea, unde cealaltS camera era rezervatS prietenilor
in trecere, iar cea din fund, deasupra Gabriellei, pentru vreo fe-
meie de serviciu in caz de nevoie. SS trecem acum la vecini.
Pe unii ii am foarte dar in minte. De la alfii nu-mi amitesc
decit de-о anumitS intonafie sau de-un gest. AdevSratele impresii
despre ChateaudesBrouillards aveau sa-mi rSminS de pe urma
vizitelor pe care le-am fScut acolo dupS ce 1-am pSrSsit, cind
mS apropiam de virsta la care incepi sS judeci. Mi-aduc aminte
cit mS plictiseau zgomotele primirii pe care ni le fSceau fostele
noastre vecine. « Acum e bSiat mare ! Nu mai face pipi in pat I »
ScSpam de drSgSlSfeniile celor mari fi mS refugiam in colful
copiilor. Imi inchipuiam cS incS mai era casa noastrS fi cS in
rue de la Rochefoucauld eram numai intr-o cSlStorie. Am avut
о adevaratS crizS de lacrimi cind am vSzut un domn necunoscut
scofind о cheie din buzunar fi intrind acolo ca la el acasS.
Doamna Brebant, ca sS mS consoleze, mi-a dSruit о farfurioarS
din faiania imprimatS. Acest dar m-a imprcsionat pentru cS ftiam
vag cS tata pictase farfurii. Cea dSruitS era foarte uritS, dar eu
nu cred cS pe copii, chiar pe cei crescufi printre picturile lui
Renoir, ii focheazS ufor ceea ce e urit. Mi-o amintesc foarte bine
pe doamna Brebant dSruindu-mi farfurioara. Probabil ca de-abia
trecuse de faizeci de ani, mie insS mi se parea peste mSsura
de bStrinS. Era imbrScatS ca la inceputul celui de-al doilea im-
periu, inainte de crinoline. Vsd inca о gramadS de «dantele»
negre. Tnainta incet la ea in grSdinS, cu о minS tinind farfuria
fi cu cealaltS о umbrelS cu miner pliant, in fa|a ei mergeau
Finette fi Falla, cei doi ogari mici care schelSlSiau subfire. Tata,
cind ii auzea, spunea cS e de acord cu chinezii, care mSninca
carne de ciine. Fiul ei, Maurice Brebant, stStea la о oarecare dis-
228
tanfd. Mi-a fdcut un gest prietenesc ?i eu am infeles ca are sd
vind sd-mi vorbeascd dupa plecarea maicd-si. Avea vreo patruzeci
de ani, era gras, chel ?i foarte drdguf. Doamna Brebant, desco-
perind prezenfa fiului ei, i-a fdcut semn sd se apropie, iar el s-a
supus fdrd pldcere. Doamna Brebant i-a spus mamii: «Trebuie
sd-i faci micului Jean clismd in fiecare zi. Copiii au tending de-a
fi constipafi. E ca ?i micul meu Maurice !» Acesta, jenat, s-a
indepartat spre fundul grddinii. Tocmai atunci trecea о vecind,
о fatd de-а lui Vari. Maurice a oprit-o ?i s-a prefdcut cd-i vor-
be?te in ?oaptd, ca sd-?i dovedeascd independent. Fetele Vari
locuiau impreund cu pdrinfii intr-o cdsujd la capdtul povirnijului,
in place de la Fontaine-du-But. Erau frumoase ?i atit de multe
cd nimeni nu le mai pnea socoteala. Una dintre ele era de virsta
mea ?i venea sd se joace cu mine. Top membrii familiei Vari,
jdrinfi ?i copii, erau modele. Unii dintre ei i-au pozat tatii. Doamna
Brebant zimbea cu subinfeles. «Maurice face totul dupd capul
ui. Iata-1 vorbind cu una din fetele alea. Ca ?i cind asta m-ar
putea impresiona !» M-am intrebat adesea, mai tirziu, cum de-a
avut Maurice curajul sd construiascd peretele de cdrdmizi care
separa odaia lui de cea a doamnei Brebant. Mama era de pdrere
cd probabil se izolase dintr-un motiv in aparenfa afectuos, de
pildd zgomotul pe care-1 fdcea cind sfordia. Toatd lumea ?tia
cd doamna Brebant doarme ujor.
Afard de Finette ?i de Falla, doamna Brebant avea p pdsdri.
Tntr-o zi a venit la Gabrielle: « Sd nu-i spui doamnei Renoir cd
a murit Fifi, ar putea avea un 50c.» Fifi era un canar.
Doamna Brebant era tare bogatd. Stdpinea toate terenurile de pe
linga rue Saint-Vincent. Partea cealalta de la Chateau des Brouillards
era proprietatea lui mos, Gries. Ea avea sd piarda totul cu procese
stupide. Din cauza maniei ei de-a domina, se vira mereu in tot
felul de incurcdturi, cdci ii pldcea sd se judece. Altfel, era о
inima de aur, unul dintre ultimele specimene ale unei burghezii
care fusese mare.
Portdreasa se numea marchiza de Paillepre. Sojul ei era urma§ul
autentic al unei familii de nobili. Unul dintre strdmo?ii lui se
ruinase impreund cu domnul de Beaumachais in afacerea cu fur-
nizarea armelor pentru rdsculapi americani. Acela^i strdmo$ se
compromisese tare mai tirziu, din cauza ideilor sale ultrarevo-
luponare $i a prieteniei cu Robespierre ?i Marat. Se pare chiar
cd ar fi avut о oarecare contribute la taierea citorva capete ale
229
colegilor sai aristocrat. Si capul lui cazuse sub ghilotind dupd prd-
bu^irea montaniarzilor. Maiestatea sa Ludovic al XVIII-lea,
cind s-a intors in 1815, socotise ей aceste dovezi erau de ajuns
ca sa n-o mai ajute pe vaduva ?i pe copii, care avusesera posibili-
tatea sa-?i pastreze mobile in vremea lui Napoleon, dar au fost ne-
voifi sa le vinda apoi bucdfica dupd bucafica, pentru a-?i asigura
existenfa. Ultimul membru al familiei Paillepre era un omin-
cintator, pe care tata il iubea mult. Era angajat la Dufayel ca sa
dued clienfilor marfurile acasa ?i era foarte mulfumit de soarta
lui. Ii pldcea sd-?i fumeze pipa, dupd lucru, privindu-1 pe Renoir
cum picteaza in grading. Nu spunea nimic de tablou, dar po-
vestea cu placere despre munca sa, incercind sa-i descrie pe
dienfii carora le transportase bufete Henric al 11-lea sau unui
din acele felinare din tier forjat §i sticla colorata, scumpe lui
Courteline. Discufiile astea erau pe placul tatii, care se simfea
in largul lui cind lucra in mijlocul oamenilor care i?i urmau
calea lor fara a incerca 5a pdtrunda intr-a lui. $ederea la Cha-
teau des Brouillards a fost rodnied. Mi-a spus-o chiar el ?i dacd
te ginde^ti la mulfimea picturilor pe care le facea in mod obi$-
nuit, apoi atunci trebuie sd fi lucrat enorm de multe. Locul ii
era prielnic.
Titlul cdpdtat prin na^tere il agasa pe domnul Paillepre. Cind
se fdcea vreo aluzie, dadea din umeri. «Sd nu vorbim despre
asta 1» Dimpotrivd, nevastd-sa, portdreasa, accepta sfidarea. De
condifie modesta, ei ii placea sa se lupte. Dupd ce dejerta lada
de gunoi, se imbrdca cu о rochie lungd care-i ascundea picioarele,
cum era moda, ?i se pliniba inceti^or pe alee, prefacindu-se cd-$i
face vint cu evantaiul. Doamna Brebant ii spunea inlrei upindu-i
jocul: «Doamnd marchiza, dumneavoastra mdturafi cu fusta
murdaria ciinilor mei». $i doamna de Paillepre, uitindu-^i rolul,
ridea cu pofta.
Paul Alexis, poet $i ziarist, locuia in pavilionul de linga noi.
« Un om plin de viafa, generos, totdeauna vesel ?i entuziast.» Era
prieten bun cu Zola, care pe-atunci venea sa-1 vadd pe tata destul
de des. Renoir, care nu uitase de atitudinea scriitorului fafd de
Cezanne, se prefacea cit putea el mai bine sd-ji ascundd adevd-
ratele sentimente. Ti era teama sd nu-1 supere pe Alexis pentru
care Zola era un zeu. Du^manii lui pretindeau cd-^i gdsise Sofia
intr-o casa deocheatd. Renoir nu credea nici о vorbd ?i о respecta
pe doamna Alexis. « 0 femeie de о rard distinctie.» Familia Alexis
990
avea о fetifa foarte draguta, care poza adesea pentru tata. Fetele
domnului Lefevre, un alt vecin, flautist la opera, sint in tabloul
intitulat Fetijele jucind crochet. О altd tinara vecina, pe care tatii
ii pldcea s-o picteze, era Marie Isembart. Domnul Isembart era
profesor la un liceu din Paris.
Mai sus pe strada Girardon, la coltul strazii Norvins, locuia
о familie pe care parintii mei о vedeau des, familia Clovis
Hugues « ni^te meridionali adevarafi ». El era scriitor ?i deputat de
Montmartre. Tata il gasea «remarcabil ?i intr-adevar elocvent»
?i pretindea ca dacd n-ar fi fost atit de boem ar fi ajuns pre-
$edintele Republicii. « Numai ca in politica e nevoie de ipocrizie,
iar nu de caracter, precum §i un glas potrivit. Numai de medio-
cri nu te temi.» Cu vreo zece ani mai inainte, familia Clovis
Hugues fusese amestecata intr-un scandal rasunator. Doamna
Clovis Hugues trasese citeva focuri de revolver intr-un $anta-
jist care о harfuia. Fusese judecata ?i achitata in cursul unui
proces celebru. Totul fusese de mult uitat. La Chateau des
Brouillards nu se vorbea nicicind despre asta.
Clovis Hugues venea sa-i povesteasca tatii toate scandalurile
din cartier. Du^manii clerului se agitau din cauza construcfiei de
la Sacre-Coeur. Ca raspuns la aceasta provocare, proiectau sd
dea strdzii care ducea la biserica numele cavalerului de La Barre,
torturat §i condamnat la moarte la Abbeville, cu douazeci §i cinci
de ani inainte de Revolufie, fiindca nu salutase о procesiune reli-
gioasd $i cintase un cintec cam slobod pe socoteala Mariei Mag-
dalena. Clovis Hugues gasea ca important care se acorda acestui
«tindr cumsecade » era exagerata: « Un invins, ce mai: ar trebui
sa slavim un invingator. De ce nu pe Robespierre? Asta barem
1-a alungat pe Hristos de la Notre-Dame ?i 1-a inlocuit cu о
fat£ frumoasa, inve^mintata in costumul zeifei Rafiunea. Numele
lui ii face ?i acum pe preoti sd tremure.»
Ceea ce-1 distra cel mai mult pe tata in povestea asta era felul
cum rostea numele lui Robespierre acest glas mediteranean:
« Un rapdit de tobd. Ai fi zis cd numele are zece de r! » Doamna
Hugues fdcea sculptura ?i-?i vopsea parul in ro?u. Mireille Hugues,
care avea vreo doisprezece ani, se afld in Fetijele jucind crochet
impreund cu fetitele Lefevre. Tntr-o zi a venit la mama cu ju-
matate de pdr ro$u ?i cealalta neagrfi. Voise sd incerce vopseauo
doamnei Hugues, dar nu mai era decit pe fundul sticlei. De?i
crescuse in Paris, iji pdstrase accentul. Era tare vesela, juca ca
231
о nebund, cddea, se lovea, era plind de vindtai. Intr-o zi, privind
cum trece о inmormintare, s-a aplecat atit de tare pe fereastrd
incit a cdzut de la etajul ai doilea. S-a sculat rizind, infepenitd
de durere dar prea mindrd ca sd mdrturiseascd. «Un pisoi»,
spunea mama despre dinsa. « 0 pisica, spunea tata, e mai potrivit
pentru о fat3.» Tn timpul primului rdzboi mondial, Mireille a
avut о purtare eroica fi a fost decoratd. Pe Marianne о vedeam
mai pufin, era aproape о domnifoard. Citeodata dddea fuga pina
la noi, cind avea chef, pentru pldcerea de-a ne vedea. Cumetrele
se uitau mirate la rochia ei de catifea albastrd cum e cerul, care
nu se potrivea cu ciorapii gdurifi. Blanchette nu se gindea decit
la muzica. Noi bdnuiam cd era indrdgostitd de un tenor de la
Opera Comicd. Pe cea de a patra sord о chema Marguerite. Tn
carrier erau criticate aerele de «artiste» ale fetelor Hugues.
Tata era de acord cu ele. Dupa multi ani, atunci cind in discufiile
noastre ajungea sd-mi vorbeascd despre aceste vecine drdgufe,
nu se putea abfine de-a zimbi. « Le pldcea sd se distreze, dansau
la Moulin de la Galette, dar erau fetife de treaba.» Aducindu-mi
aminte de afecfiunea tatii pentru aceastd familie, am revdzut-o
cu emofie pe Marianne peste un sfert de secol. Era proprietdreasa
restaurantului Marianne din Bulevardul Clichy. Amindoi eram
foarte schimbati.
Tntr-o dimineafa, mare dramd: Clovis Hugues, ducindu-se
la Camera deputafilor, nu-fi gdsise decit о gheatd fi strdbdtea
cartierul in ciorapi, invirtind gheata fi cerind-o pe cealaltd. Micufele
se certasera fi-fi azvirliserd tot felul de lucruri in cap. Unele,
printre care fi gheata, iefiserd pe fereastrd. Gheata a fost gdsita
in gramada de frunze moarte din fafa casei doamnei Brebant.
Un alt locuitor din strada Girardon era egiptologul Feuardent.
Venea sd ia aer la umbra copacilor de la Chateau des Brouillards.
Se spunea despre el ca e calm fi binevoitor. Ma mingiia prietenos
pe obraz, fapt care ma infuria. Printre cunoftinfe mai era fi vinza-
toarea de ziare, a carei sord, Blanchette, de patruzeci fi trei de
ani, era cam prostuta, fi se juca cu fetitele de-a baba-oarba. Tapi-
ferul cartierului se numea domnul Leboeuf x. S-a cdsdtorit cu domni-
foara Leveau1 2. Spalatorul nu era nicicind treaz. 0 induiofa pe
mama fi pe Gabrielle pentru cd accentul sau din Nievre semdna
1 Bou. (fr.)
2 Vifel. (fr.)
232
cu cel din Essoyes. Lasa ca cada rufele in riu ?i, din cauza asta,
mama s-a lipsit de el. Aceasta hotarire importanta a adus in casa
noastra familia Mathieu.
Vizite nu se faceau pe Butte, dar ne vedeam tot timpul. Nicio-
data nu se faceau invitapi la prinz sau la cina, dar se zicea: «Am
blanchet de vifel, ai pofta de a?a ceva? » $i in cazul unui raspuns
afirmativ, se mai punea un tacim. Astazi, un astfel de eveniment
se pregatejte cu multa vreme inainte. Telefonezi, aduni oamenii
care se potrivesc evip intilnirile periculoase. Totul ajunge s3 semene
cu nijte reuniuni diplomatice. Doamnele de la Chateau des Brouillards
nu aveau zi de primire. Dar fi?neau in bucataria vecinei ca sa
ceara un hr de asmapii sau ca sa-i aduca sa guste din vinul pe care
sopil tocmai il tumase in stide. Aceasta comunitate nu era supusa
la monotonia tiraniei bunelor maniere. Salutul domnilor adresat
sopilor vecinilor, reverentele pe care fetifele le faceau persoanelor
mari erau mai degraba о traducere pariziana a acelui « Noi sintem
din acelafi singe ca tine » a lui Mowgli.
Dar sa ne intoarcem la vremea cind mama era insarcinatS cu
mine. Ei i-a venit ideea sa cheme о verijoara din Essoyes cas-o
ajute. Gabrielle Renard avea cincisprezece ani ?i nu-?i pSrSsise
niciodatS satul in care se nascuse. Maicile о crescuserS bine.
Stia s3 coasa $i s3 calce. Educapa asta religioasS i-o datora tatdui
ei care a vrut sa-i faca in ciudS invafStorului laic pe care-1 gSsea
infumurat. Educapa maicilor era completata de leepile pe care
micupi Gabrielle le primea in sinul familiei. La zece ani, ?tia
sa recunoascS din ce an era vinul, s3 prindS pSstravi cu mina
fara s-o descopere gardianul, sa pazeasca vacile, sa taie « porcul»,
sa mearga dupa iarba pentru iepuri p sa adune balegarul cailor
care se intorceau de la cimp. Balegarul era о comoara foarte rivnitS.
Numai ce cadea jos in chip de gramajoare aburinde ca о mulpme
de rivali se aruncau asupra lor cu lopata ?i galeata in mina. Fiecare
pu?ti din Essoyes era mindru de balegarul familiei, care trona in
mijlocul curpi, ji pnea sa-1 inmul^easca. $i de-aici se trageau
luptele eroice din care Gabrielle ie$ea, de obicei, in zdrente dar
victorioasa. Maica-sa, pupn sensibila la prada, termina aventura
cu о pereche de palme. Miinile mamelor erau repezi in Essoyes.
Plozii urlau p nu mai faceau nazdrSvanii. Gabrielle nu-?i incMlfa
pantofii decit dimineafa ca sS mearga la maici, iar seara, cind pleca,
$e descalfa numaidecit. Cind о intilneau maicile pe ulifS, ii spuneau
233
ca о fetifa care umbld descufia n-are sa ajungS niciodata ca domni-
foara Lemercier, mindria satului, care purta voaleta, ifi luase de
curind diploma fi avea sa se marite cu un funcfionar din colonii.
Gabrielle raspundea ca ea nu voia sa fie ca domnifoara Lemercier.
In general, maicile izbuteau sa le dea elevelor о spoiala de buna
creftere. Cu Gabrielle insa efecul fusese total.
Taica-su era mare vinator. larna, la familia Renard, se minca
adesea mistref. Pentru capafina se certau. Ca sa impace pe toata
lumea, domnul Renard fi-o lua el in cele din urma. Tntr-o zi,
a adus un pui viu de mistref. Puiul a ajuns tovaraful favorit al
Gabriellei. Cind a mai crescut, calarea pe el. Acesta pornea in
galop pe ulita bisericii fi ajungea sa scape de calareata, care se
rostogolea in praf, murdarindu-fi rocbia, fi capata alta pereche
de palme. Gabriellei nu-i pasa de loc. Puftii din Essoyes au о
fmecherie. Ifi trag incet capul chiar in momentul in care mina
ajunge la obraz fi asta mai ufureaza lovitura. Mifcarea asta trebuia
sa fie insofita de urlete de pisica sfifiata. Mama, muljumita, ifi
vedea iar de treburile ei, cea mai de seama fund aceea de-а povesti
vecinelor despre accidente fi boli. Era vorba despre pruncucideri,
trupuri de podgoreni strivite sub rotile grele ale cotiugelor, copii
inecafi in apele negre dintre stavilarele morii; cu cit era povestea
mai groaznica, cu-atita era mai mare succesul povestitoarei.
Puiul de mistret al Gabriellei ajunsese un mistref foarte mare
fi era cit pe-aici sa spintece burta unei vaci care nu-i placea. A
trebuit sa fie taiat fi prefacut in funci fi cirnati.
Gabrielle se ducea duminica la biserica cu mama ei, simfindu-se
prost in rocbia ei scrobita, fi imparfea anafura. Asta n-o impiedica
sa se alalufe puftdor caie-I urinau pe preol in uli[a iniitind strigatul
corbului. Essoyes se mindrea cu о veche si solida traditie anti-
clericala. Femeile mergeau la biserica, dar barbatii calcau rareori
pe acolo. Era unui dintre putinele sate unde se mai obifnuia ca,
in vinerea mare, bSrbatii sS se adune in piafa din fata bisericii
ca sa manince cirnati. Acest gest simbolic finea sa arate categoric
ca depSfisera virsta superstitiilor din evul mediu.
Gabrielle a ajuns la Paris intr-o seara din vara anului 1894.
Mama о aftepta in Gara de Est. Gabrielle il cunoftea si pe tata,
pe care-1 vizuse la Essoyes, dar care pentru moment era la Gallimard,
in Normandia. Cind a ajuns la Chateau des Brouillards, a exclamat:
« Ce frumoasa gr&dina I $i nu exists balegar I » A doua zi dimineata,
nevSzind-o, mama, i-a batut la Ufa. Nici un raspuns. Gabrielle
234
era in stradS, la joacS cu copiii din cartier. S-a gindit c5 e un semn
bun. Nu voia sa-i cearS micii ei veri^oare decit s2 se joace cu mine,
atunci cind aveam sa sosesc. Caci pentru grija §i hrana copiilor
ei nu se bizuia decit pe ea insa^i.
Citeva luni mai tirziu, la inceputul iernii din 1895, m-am imbol-
navit grav de bron^itS. Era un ger de crapau pietrele ?i zidurile
de la Chateau des Brouillards nu insemnau decit о jalnicS aparare
contra frigului. 0 saptamina intreaga, mama $i Gabrielle n-au
dormit de loc. In timp ce una aducea lemne pentru soba, cealaltS
imi punea comprese calde. Trebuia sa fiu plimbat in brate tot
timpul caci, de indata ce ma asezau pe pat, ma inabujeam. S-au
hotSrit, in sfir^it, sa-i trimita о telegrama tatii, care picta in sud,
in la Couronne, aproape de Marsilia, in tovarS?ia Jeannei Baudot,
na$a mea, ?i a parintilor ei. Tata $i-a parasit pinzele ?i penelurile,
a alergat la gara fara sa-si mai ia geamantanul $i a sarit in primul
tren de Paris. Si a ajuns tocmai la timp ca sa le inlocuiasca pe cele
doua femei epuizate. Datorita afectiunii lor, cele trei fiinfe m-au
smuls intunericului unde in chip firesc ar fi trebuit sa ajung. 0
data primejdia trecuta, nu s-a mai vorbit de loc. FSrS Gabrielle,
n-a$ fi aflat nimic despre ea.
Daca evoc povestea asta veche, n-o fac din cauza unui interes
exagerat pentru bolile din copikria mea, ci pentru a arSta atmosfera
din casa noastrS. Marea insujire a tatii ?i a tuturor celor din jur
era pudoarea. Tn mod instinctiv, se sfiau de sentimentele prea
vizibile. Renoir ?i-ar fi dat viafa pentru copiii sai fara nici о ezitare,
dar i se pSrea indecent sa-$i manifeste sentimentele faj:2 de cineva,
chiar poate fat2 de el insu§i. Revan?a ?i-o lua in fafa ^evaletului,
unde nu inai avea nici о refinere. Cu penelul lui palrunzator $i
cald, mingiia cu toata dragostea gropifele gitului, cutele mici de
la incheieturile miinilor copiilor sai ?i dezvaluia universului toatS
dragostea lui de parinte.
Aceasta discufie ascunsa nu se limita numai la sentimentele
faf3 de copiii sai. Tot ceea ce-1 impresiona profund era pastrat
ca о comoara. Spunea despre Deroulede care aducea in Franfa
pufin pSmint din Alsacia: « Asta nu-mi place. Dac3 patriotismul
apare ca о publicitate inseamnS ca e foarte prost».
Tot flecSrind cu Gabrielle despre Chateau des Brouillards unde
mi-am petrecut primii trei ani, nu mai $tiu care sint amintirile
mele. Imi spunea c3 nu se poate s3 fi uitat: « Eu mi-aduc bine
aminte de nunta lui Auguste Philippe de la Essoyes, cind s-a
235
casatorit cu Virginie Manger, $i n-aveam decit doi ani ?i jumdtate.
Numai daca nu ejti prost de tot. Sint unii, ca oile, care nu vdd
mai departe de spatele vecinului. — Dar am avut bron?ita aceea
la ?ase luni, nu crezi ca eram prea mic? — Cd ai uitat bronjita,
ma rog, dar sa uip Chateau des Brouillards !... Nu-fi aduci aminte
de bucatdria care era rotunda, ca un fel de turn? $i cit erai de rdu
cind te purtam in brafe? ?i fetita din vecini care te numea « micutul
Dan frumos »? ?i tu ii zimbeai intizindu-i miinile...» Era micufa
Itier, care avea trei ani. Parintii ei, care locuiau in strada Girardon,
erau oameni din nord. Domnul Itier lucra la un minister.
Era in vremea de glorie a bicidetei. Francezii tocmai descoperi-
serd « mica regina» $i porneau pedalind pe drumurile pline
de praf. Domnul Itier avea ?i el pasiunea asta nationals pe care
i-o transmisese doamnei Itier. De indatd ce aveau putin timp,
se urcau pe tandemul lor ?i se napusteau sd descopere noi orizonturi,
el in pantaloni 5i ciorapi gen englezesc, ea imbrdcatd cu acel pantalon
de ciclistd care fdcea furori printre femeile sportive. Fetifa era
cu ei, a^ezatd pe un scaunel din rachitd fixat pe ghidon. Asta il
ingrozea pe tata, care-?i petrecea viafa tremurind pentru copii. Intr-o
zi, tandemul familiei Itier a derapat. Ei s-au rostogolit intr-o
ripd. S-au ridicat plini de vindtdi. Fetifa murise pe loc, avea
capul spart. Peste $aizeci de ani, Gabrielle mai era incd foarte
mi^catd de aceastd tragedie. « Era atit de drdgutd, cind se apropia
in virful picioarelor, de fried sd nu te trezeased, $i-mi murmura
la ureche: ,,Arata-mi-l pe micuful tdu Dan frumos !...“ »
Eram un copil rdsfajat. Cu toate impotrivirile mamei, Gabrielle
md purta tot timpul in braje. Dubla noastrd siluetd, umblind
prin Montmartre, era atit de familiard, cd Faivre a fdcut о caricatura
reprezentindu-ma in brafele Gabriellei inconjuratd de cumetrele
din carrier. In fund, functioneaza ghilotina $i capul unui om se
rostogole^te in co$ul cu rumegu§. §1 femeile imi spun fdcind mutre:
« Acum e bdiat mare. E cu un cap mai lung ca taied-su !»
Dupd moartea micufei Itier, am devenit neprietenos cu lumea
care se apropia de mine. Pe copii ii mai suportam oarecum, dar,
cind se apropiau oamenii mari, urlam: «Tins Dan», ceea ce
insemna: « A indrdznit sd-1 atinga pe Dan ».
Dupd zadarnice incercari de a pronunfa numele Gabriellei,
am hotdrit, in cele din urma, dupd ce-o numisem Gabi-bon, s-o
numesc mai simplu Bibon. Acest nume i-a rdmas pind la copildria
236
fratelui meu Claude care, peste fapte ani, avea s-o boteze Ca
pentru tot restul viefii sale.
Ca sd meargd de la Chateau des Brouillards in strada Tourlaque
inapoi, tata traversa de patru ori pe zi Maquis-ul. Mama, Gabrielle
fi cu mine mergeam acolo dupa melci. Expedifia era periculoasa,
terenul hind strdjuit de tufifuri salbatice de paducel. Baracile celor
care locuiau acolo pdreau indbufite de aceasta vegetate, care
pomea din spatele ogrdzii lui mof Gries fi ajungea pi nd la strada
Caulaincourt. Actuala avenue Junot era о invalmdfeala de trandafiri.
Supraviejuirea acelor bardci, construite chiar de cei care le locuiau,
fdrd a se sinchisi de legile de securitate sau de igiena, scdpind
de impozite fi de regulamente, se datora faptului ca pamintul
argilos nu ingdduia constructia marilor cladin. Proprietarii scoteau
astfel cifiva bani din inchirierea terenurilor, de neintrebuintat
altfel. Contracted de inchiriere erau pe termen lung, altfel cei
care le ocupau nu s-ar fi ostenit sd le clddeasca. Cocioabele lor fdcute
din scinduri gdsite printre defeurile de la construcfiile clddirilor
vecine reflectau gustul arhitectilor improvizafi, de lagenul«cottage»,
cu acoperiful inclinat fi cu ferestrele impodobite cu vi{d sdlbatica,
pind la cabana fubreda, acoperita in graba cu о bucata de carton
unsd cu smoald. Mifuna de animale, pisici, ciini. Un domn
bdtrin, imbracat vara fi iarna cu о redingota ponositd fi decoratd
cu palmele academice, pregdtea de douazeci de ani un spectacol
de bilci, care consta intr-o cursd de care romane unde fobolanii
erau cai fi foarecii vizitii: Ben-Hur inainte de cinematograf!
Dar dracul il inzestrase cu mania perfecpunii fi numarul lui nu
era niciodatS gata. Era respectat fiindcd primea о pensie de la stat.
Polina nu calca prin Maquis, nepatrunzind acolo decit foarte
rar fi numai pentru motive bine definite, de pilda, cind a vrut
sd-i aresteze pe calpuzani. Erau doi tineri foarte bine, gravori
de meserie, fi care locuiau intr-una din cele mai elegante case
de-acolo, un fel de vild elvefiana, din lemn bineinfeles. Semanasera
iarbd in fa(a ufii, sddisera un brad fi construisera stinci din ciment.
Fiindcd udau mereu, acest peisaj in miniatura era foarte verde
fi putea, la nevoie, evoca о prerie elvefiana. Tata le spunea ca le
lipsefte vaca fi ei rdspundeau cd aveau sa se gindeascd la asta.
Interiorul casei era decorat in stil elvefian, grinzi vopsite cafeniu,
mobild din lemn cioplit fi ceas cu cue, care anunfa orele fi jumd-
tafile de ord. Au avut originala idee de a-fi impodobi curtea cu
tdldngi pentru vaci, care atirnau peste tot, la ufi, de-а lungul
237
ingraditurii, pe ramurile bradului. Vizitatorii erau insopp de un
adevSrat concert de clopote. Era foarte original. Aveau fi un ciine
mare, pe care nu trebuia sa-1 mingii. Veneau adesea sa-1 vada
pe Renoir, ii admirau pictura fi-i povesteau ca sperau sa capete
о moftenire. Polipa, dupa ce trecuse prin grading in sunetele
clopotelor, a gasit casa goala. Tinerii fugisera printr-o fereastra
din spatele casei, ce dadea intr-o poteca al cSrei capat era in strada
Lepic, sub Moulin de la Galette. Ciinele era sa sfifie un agent.
Josephine, negustoreasa noastra de pefte, s-a dus sa linifteasca
animalul. Tinerii i-1 daruisera cu citeva zile mai inainte, prevazind
plecarea lor brusca. S-a gasit tot materialul pentru fabricarea
banilor. Se spunea ca facusera peste cinci sute de mii de franci
fi ca-fi cumparasera un castel in Elvetia. Bineinteles ca unii ii
banuiau fi de homosexualitate. Poetul Jean Lorrain, care ii intil-
nise, gasea acuzapa ridicola. Asociapa lor era numai profesionala.
Josephine, vecina lor, avea vreo cincizeci de ani. In fiecare
dimineata, in zori, se ducea in hala fi se intorcea cu doua cofuri
mari pline de pefte. Era scunda fi slaba, cu gesturi repezite, fi-fi
striga marfa cu о voce care trecea prin zidurile de la Chateau des
Brouillards, ceea ce tatii nu i se parea a fi о mare isprava. Josephine
il cunoftea bine, caci tata se oprea citeodata la taifas cind se
intorcea seara din strada Tourlaque. Dimineafa, orele lor nu
coincideau. In momentul in care tata cobora panta din Maquis,
Josephine umbla pe strazile din Montmartre ca sa-fi vinda marfa.
Mama ii comanda dinainte peftele care credea ea c-o sa-i placa
lui Renoir. Le placea mai ales scrumbia, dar numai atunci cind
era foarte ieftina. Asta era dovada ca bancurile pornite din marea
Nordului pentru migrapa lor anuala treceau de-a lungul coastelor
Frantei. Cind se urcau prejurile insemna ca scrumbiile fusesera
pescuite mai departe fi facusera drum lung dupa pescuit. Inainte
de-a ma intoarce la Josephine, am sa strecor о informape care
mi se pare importanta: anume ca scrumbiile erau coapte pe carbuni
de lemn fi servite cu sos de muftar. De altfel, n-am de gind sa
sfirfesc aceasta calatorie in trecut fara sa notez citeva din refetele
mamii fi sa dau о idee despre regimul nostru alimentar.
Josephine locuia intr-o baraca mare din Maquis, destul de
darapanata. Gaurile din acoperif erau astupate cu bucap de mufama.
Locul ei era mai mare decit al celorlalp. Creftea gaini fi iepuri
pe care ii vindea pe linga pefte. Avea fi capre care, spre marea
noastra admirape, devorau tufifurile spinoase de pe colina. Anima-
238
lele ei erau tare bine ingrijite. Gabrielle ma ducea adesea s-o
vedem fiindca in fafa casei se afla о grSdinS frumoasa de bslegar
care ii amintea de Essoyes. Josephinei ii plScea sS-fi sfirfeascS
toate treburile dimineata. DupS-masS se odihnea, fScind pe cucoana,
primindu-fi vecinele fi dindu-fi cu parerea asupra evenimentelor
politice. Trona, alaturi de bslegar, intr-un fotoliu mare, aurit,
primit in dar de la una din fiicele sale. Nu-fi ascundea dispreful
pentru Republica fi miniftrii ei «aparufi nu se f tie de unde».
Dorea sa se intoarca regele, inconjurat de curteni in costume
brodate cu peruci albe. « Aceia ftiau cum sa vorbeascS cu femeile ! »
Suspina murmurind numele Dianei de Poitiers, al doamnei de
Pompadour fi al doamnei Du Barry. « AstSzi, nevestele miniftrilor
fac piaja fi discuta despre pretul merlanului ! » Casa Josephinei
era plina de mSrturiile de dragoste ale «micutelor». Casetele
din argint gravat, cofulefele de lucru acoperite cu satin se invecinau
cu scaunele fchioape fi contrastau cu scindurile grosolane ale
perefilor. 0 fata era dansatoare la Opera. Avea un prieten in virsta,
un cunoscut chirurg, era eleganta cu discrete fi specialists in
cadourile utile: veste de linS groasS, cuptorperfecfionat, mafina
de fScut inghefata. CealaltS о pornise pe-o cale proastS. Sosea
la maicS-sa intr-o caleafcS cu doi cai fi vizitiu in livrea. De la
ea era fotoliul aurit fi inelul gros pe care Josephine nu-1 scotea
nicicind din deget. Cele douS surori se ocoleau, dar citeodatS
intimplarea fScea ca vizita lor sS coincidS. Ajungeau tare repede
la injepaturi. Cea cu trSsura insista asupra unei nenorocite grefeli
de-а chirurgului care ifi uitase ochelarii in burta unui operat.
Dansatoarea rSspundea cu aluzii la anumite rogojini pe care se
tSvalise tot Parisul. In momentul in care insultclc urmau sa se
transforme in bStaie, Josephine le readucea pe fete la bunul simf
cu о ploaie de lovituri de bSf. Umbla dupS ele cu bSful prin casS,
prin curte §i in cotef. Animalele participau la pedeapsS cu gSlSgia
lor. Tot cartierul era defteptat. Vizitiul in livrea se prefScea cS
aranjeazS hatul unui cal. Cearta se sfirfea cu lacrimi fi cu imbrS-
fifSri. Hetaira ii propunea dansatoarei s-o conducS acasS. Vizitiul,
ceremonies, deschidea Ufa caleftii celor douS fete.
Mai ales cStre sfirfitul viefii, in California, ii plScea Gabriellei
sS evoce Chateau des Brouillards. « fi-amintefti cind fata Jose-
phinei cSlcase intr-o murdSrie de ciine fi vizitiul era scirbit.
„Doamna, covorul meu I" Si ea a rSspuns cu mindrie: « Dragul
meu, dacS nu-ti place c... va trebui sS-ti cauti alt loc ». $i Gabrielle
239
insista: « Desigur cS-fi amintejti de capul lui de slugS frumoasS.
— Tti jur ca nu. » Acum, cind ea nu mai e aici, cine i?i mai aminte^te
de Josephine ?i de fetele ei, cine poate sa-mi deschidS о fereastrS
spre trecutul care imi apare a?a cum grSdina raiului trebuie sa
i se fi pSrut lui Adam, dupS ce gustase din fructul copacului ^tiinfei ?
In timp ce Gabrielle imi deschidea ochii spre cunoa^terea lumii,
incS relativ inocenta, mama tricota, cosea, cirpea. Tata ci^tiga
acum destui bani ca sS putem trSi bine, dar ea era neincrezStoare.
Negustorii il rugau neincetat sa revinS la prima manierS, care
era la mods. Asta il infuria pe tata. $i nevasta-sa era terorizatS
de gindul ca nevoia de bani 1-ar putea abate de la cSutarea statornica
a unui {el, pe care ea nu 1-ar fi putut preciza, pe care poate cS nici
nu-1 ghicea, dar in care credea din tot sufletul. $edintele de lucru
aveau loc in grSdina. Doamna Lefevre, foarte elegants totdeauna,
povestea ultima melodramS de la teatrul Montmartre, unde avea
о lojS comunS cu Clovis Hugues. Vineri, nimeni nu ?tia de ce,
ea i§i scoate dantelele. Doamna Brebant in rochie cu trenS ?i doamna
Isembart se alSturau grupului. Doamna Alexis citea povejti de
cSlStorie. Finette ?i Falla, culcate la picioarele stSpinei lor, pSzeau
obi^nuifii locului de apropierea oricarei fefe noi. Flautul domnului
Lefevre avea grijS de acompaniamentul potrivit pentru acele
$edinfe cimpene?ti. Duminica atunci cind fratele meu Pierre nu
era la Sainte-Croix, se juca «de-а teatrul» cu micufele Clovis
Hugues. Se impopotonau cu perdele vechi $i imitau melodramele
pe care oamenii mari le vSzusera la teatrul Montmartre. « Pierre
va fi actor », spunea mama, care nu ?tia cS ghicise.
Un alt col{ din Maquis unde Gabrielle mS ducea adesea era
atelierul unui pictor foarte gras al carui nume Gabrielle il uitasc
in momentul discu{iilor noastre din California. NevastS-sa era
la fel de grasS ca ?i el. Mincau tot timpul nuga. El picta totdeauna
acela^i subiect, cavaleri in armura odihnindu-se sub un stejar
alSturi de caii lor. Ti explica lui Bibon ca о datS ce pusese la punct
acest subiect, eliminase toate gre?elile ?i incorectitudinile, ?i ca
oferea astfel clientului garanfia unei perfeefiuni posibile numai
datorita acestei specializSri riguroase. « Daca a? schimba subiectul,
a? fi nevoit sa iau totul de la inceput! » De pildS, crucea care se
vedea la cavalerul din mijloc era neagrS. Multa vreme о pictase
cu alb, ceea ce era о eroare cronologicS. In fiecare marfi, pornea
pe jos, cu tabloul sub braf, $i-l propunea la diferifi negustori de
tablouri. Cind nu-?i fScea treaba cu negustorii de tablouri, se
240
ducea la decorator!, la cafenele, la anumite case rdu famate, chiar
p la teatrele ambulante. Era un vinzdtor bun ?i aproape in fiecare
sdptdmind vindea cite un tablou pe care il picta din nou a doua
zi dimineaja in citeva ore.
Alta figura din Maquis care a rdmas in imaginatia Gabriellei:
Bibi-pire, un poet famelic. Venea sa-i recite versuri mamei, care
ii dadea in schimb о felie de came rece cu castraveciori. Golea
borcanul p sticla de vin care se adauga la gustarea asta fdrd pretenfii.
Tata, care in timpul acestei vizite era intotdeauna la atelier, 1-a
intilnit intr-o zi in Maquis. « Buna ziua, domnule Renoir. Eu sint
Bibi-pire, poetul. Patroana ma cunoape bine. — A, dumneata
epi acela care imi golepi borcanele cu castraveciori? — Da, ?i
profit de ocazie sa va fac о rugaminte. Ar trebui sd-i spune-
p doamnei Renoir ca sint prea sarap. Eu nu indraznesc,
cdci asta ar putea sa-i jigneasca amorul propriu de autoare.
— Muljumesc, a spus tata, am s-o fac negrept.»
Gabrielle ip amintea adesea frigul mare din cauza caruia avuse-
sem acea pneumonie, care 1-a adus pe tata din sud. « Fintina de
linga portari era inghetata. Ара о aduceam de la pompa din colpil
strazii Lepic p Tholoze. Asta imi amintea de Essoyes cind mer-
geam la pupil din piafa bisericii». §i ap s-a facut cd i-a vorbit prima
oara lui Toulouse-Lautrec. « Il cunopeam bine din vedere. Fusese
de mai multe ori sa-1 vada pe patron p eu piam cd era un obi^nuit
al carbunarului auvergnat din coif...» Tn ziua aceea, prietenele
lui, Koudoudja p Alida, femeile din bulevardul Clichy, se strin-
sesera intr-un colp cerpnd cepilor de vin fierbinte pupna caldurd
ca sa li se mai dezghefe madularele. Nu voiau sd se intoarca in
locuinfa lor dur strada Constance unde apa mglupa in ulcioare.
Toulouse-Lautrec se simjea foarte bine. A iept ca s-o cheme pe
Gabrielle, care intrase la carbunar cu galeata de apa. I-a oferit
vin fierbinte pe care ea 1-a primit p i-a vorbit despre tatal lui,
« un vagabond mai mare ca el». Nu venise oare batrinul gentilom
la Paris de la castelul lui, care se prabupa, aflat la 650 kilometri
de Paris, calare pe iapa p fara un ban? Noaptea se culca pe paie
alatun de iapa pe care calarea p de la care bea p lapte atunci cind
avea. Cind Gabrielle imi spunea povestea, adauga: «Oamenii
aveau multa vreme... afara de patron care picta fard incetare!»
§i mai spunea: «Toulouse-Lautrec era politicos. Ip scotea intot-
deauna palaria in fap nevestei carbunarului. Era curat. Purta catnap
alba bine scrobita, citeodata fara cravata. Atunci cind avea cravata,
241
era totdeauna neagrS. Un om ingrijit, vesel fi placut. La inceput,
oamenii rideau de el fi-1 numeau bondoc. Lui putin ii pasa. Apoi
s-au obifnuit cu el. Te obifnuiefti cu tot». Patronul spunea: « Nu
ne mai vedem unii pe altii».
Incercarea mea de a va descrie anturajul lui Renoir la nafterea
mea ar И incomplete dacS nu v-af prezenta familia Mathieu. Nu
e ufor s3-i clasezi. Pot spune ca ei erau niste aristocrap ai prole-
tariatului parizian. Domnul Mathieu lucra la terasamente. Era un
barbat frumos, de vreo cincizeci de ani, destul de malt, mai degraba
corpolent, о fafa rotunda impodobita cu о mustata falnicd. Purta
cu mindrie costumul profesiunii sale, pantalonii largi de catifea
fi cingatoare de flanela rofie. Doamna Mathieu, Yvonne pe numele
mic, era spalatoreasa fi dadea о mina de ajutor la tot felul de
treburi casnice familiilor din apropiere. $i ea era о femeie sanatoasa.
Vad foarte deslufit expresia ei ascutita, accentuata de un nas ascu-
pt fi de ochi negri patrunzatori, sub parul negru cu pupne fire
albe. Aveau mai multe fete fi un baiat. Mi-aduc aminte de Odette
atunci cind s-a maritat. Era tare frumoasa, dar tata n-o punea
nicicind sa-i pozeze fiindca vorbea prea mult. « Dupa doua fedinfe,
mi-ar fi dat ea lecpi de pictura ». Vollard a angajat-o sa-i faca curat
in casa « fara s2 se atinga de tablouri». Mi-aduc aminte si de Ray-
monde care a fost mai legata de casa noastra. Pe cealalta sora,
Yvonne, о vedeam mai pupn, caci lucra la un magazin, la fel fi
pe Fernand, fiul, care era in marina la Toulon fi venea rareori in
permisie. Mie nu-mi placea costumul lui. Mi se parea ca bereta
si gulerul desfacut ii aduceau pe marinari la starea de copii mici.
Mai tirziu aveam sa-1 admir pe Fernand, cind sora-sa Odette
ini-a povestit despie ispravile lui de acrobat. Inainte de a locui
in strada Girardon, locuiserS in strada Ravignan, in una din acele
case noi cu fase etaje afezate de-а lungul scarilor. Spre partea
povimifului asta insemna zece etaje fi locuinfa lor era sub acoperif.
Fernand trecea de la о fereastra la alta, se plimba de-а lungul
jgheaburilor de pe streafina, se spinzura de picioare asmutind tot
cartierul, pina cind intervenea un sergent. « Ispravefte cu acroba-
pile! — Fac exercipi. Mai tirziu af vrea sa ma fac acrobat de-a
binelea.» Sergentul nu mai ftia ce sa r&spunda fi toata familia,
care nu-i putea suferi pe « stidep », ridea pe furif.
Domnul Mathieu lucra rareori. Nu era de acord nici cu patronii,
nici cu sindicatele. Inainte de-а accepta о slujba, lua о mina de
pSmint, il pipdia, il tragea pe nas, fi adesea tragea concluzia: « Sint
242
dezolat, domnule antreprenor, dar eu nu lucrez pe pSmintul acesta! »
Cind accepta, din intimplare, Yvonne, nevast2-sa, primea vestea
ca pe о catastrofa. Trebuia s-o vezi, la pauza de masa, coco?ata
sub greutatea unui co? uria? plin de pateuri, carne rece, sticle cu
vin, fata sS uite sticla cu lichior pentru digestie. Domnul Mathieu
spunea totdeauna ca datoria unui lucrator era sa se menajeze.
Naivitatea lui solemna il incinta pe Renoir care facea in a?a fel
ca sa poatS asculta, fara a avea aerul c-o face, discufiile din bucatSrie.
Din sufragerie, unde picta adesea, lasind u?a deschisa, nu-i scapa
nici о vorba. Mo? Mathieu stralucea mai ales in descrierea indignata
a orgiilor la care se dedau calugarifele unei anume manSstiri ?i
calugarii unei manastiri vecine care veneau sa le intilneasca, printr-un
tunel subteran. Vorbea incet, pompos, ?i pove?tile lui aveau un fel
de haz involuntar. Mo? Mathieu avea raspuns la toate. Nevestei
lui, care ii repro?a ca facuse о gaura in peretele care despartea
locuinta lor de cea a familiei Vari ?i ca astupase gaura cu о farfurie,
pe care о da la о parte atunci cind se dezbracau fetele Vari, i-a
raspuns mSret: «Doamna, ma documentez !» Fiica-si Odette,
care lua lecfii de pian ?i cinta Wagner, i-a spus: « FetifS, ramii la
Gounod!» Fata cea mai mica, Raymonde, о micufa pariziana
vioaie ?i grafioasS, mo?tenise manierele lui solemne. Avea s3 ne
insoteasca in multe cSlatorii. Observatiile ei sSnStoase, ?i de altfel
cu desavir?ire banale, pronuntate rar ?i silabisind cuvintele, stir-
neau parinfilor mei un ris nebun. Ea nu intelegea reacfia, fund
convinsa de faptul ca intelepciunea comentariilor ei era desavir?ita.
Unui tinar elegant, care ii oferise о figara de lux in tren declarind
ca el nu putea fuma decit figari Abdulah, i-a raspuns: « Afi face
mai bine daca v-ap spala picioarele«. Unei camenste din Nisa,
foarte eleganta, care se lauda ca urmeaza un regim: « ManincS ca о
pasSre, dar se balega ca о camila ». Unui chel prea galant: « Mulfu-
mesc, eu nu joc biliard ». Unui befiv care varsa: « Nu mai azvirllfi,
curtea e plina ». Despre tatal ei spunea:« E un mare artist, un violonist
de mina intii, din nenorocire n-a putut fine niciodata arcu?ul
din cauza degetului taiat! » Acest deget pierdut in copilarie ii
dadea domnului Mathieu о mare importanfa. « Numai atunci cind a
ajuns neputincios, Voltaire a fost intr-adevar mare. » §i a?tepta
cu incredere sa-i paralizeze intreaga mina pentru a ajunge ca Vol-
taire. Domnul Mathieu era, in acela?i timp, antimilitarist ?i anti-
german. Ti spunea tatii: «Wagner al dumitale о sa-fi faca festa
intr-o zi». Pretindea cS nemfii erau cu tofii homosexuali. « Dadi
243
fetele mele au chef s3 mearga in Germania, le voi da incuviin-
(area, dar fiului meu Femand niciodatS ! » Explica ca regele Fre-
deric al II-lea impusese pederastia tuturor prusacilor. In caz de raz-
boi, domnul Mathieu ftia cum sa opreasca «hoardele teutone»
la granifS: « 0 sa le opunem bariera demnitatii noastre ». Familia
Mathieu ii placea tatii, fara indoiala pentru ca reprezenta destul de
bine poporul de rind din Paris, atit de abil in a masca micimea
unei viep grele sub bogSpa vocabularului. Renoir spunea: « Mindria
lor nu e simulata. DactS ar fti sd-fi piece spinarea, poate ca ar
fi bogati ».
La inceputul anului 1895, Renoir care se dusese sa picteze
alaturi de Cezanne in sud, a aflat despre moartea Berthei Morisot.
A fost о mare lovitura pentru el. Din top camarazii luptei de la
inceput, era pictorul cu care pastrase cele mai strinse legdturi.
In viaja marilor creatori caup momentele esenpale. Pierderea
asta a fost unul din momentele esenpale din viata tatii. « La inceput
am fost un grup. Stringeam rindurile fi ne incurajam unii pe altii.
$i, intr-o bund zi, n-a mai ramas nimeni. Ceilalp au piecat. Asta
ip da amejeli I » Nu numai moartea ii imprdftiase pe impresionifti.
Incetui cu incetui, din cauza gusturilor diferite, intilnirile s-au
rdrit. Mediterana il atrdgea din ce in ce mai mult pe Renoir. Monet
nu mai parasea Normandia. Pissarro venea adesea la Eragny, in
Oise, unde se ocupa de gravurd cu fiul sau Lucien. Cind venea la
Paris, era prea ocupat cu expozipile sale ca sa mai aiba timp sa
ajunga la Chateau de Brouillards. A venit, о data, inainte de naf-
terea mea, fi a ramas cu mama о parte din zi. Trecea printr-o
perioada grea dar nu vorbea despre asta. Mama spunea despre el:
«Era intr-adcvar elegant.» In schimb ii vorbise indclung despre
cautarile lui tehnice, despre Seurat fi despre poantilism. Sisley
raminea credincios padurii tineretii lor si picta la Moret, la zece
kilometri depdrtare de Fontainebleau. Sanatatea ii era fubredd.
Degas era suparat pe Renoir, ii reprofa glumele pe socoteala anti-
semitismului sau. far Cezanne nu facuse niciodata complet parte
dintre «intransigent » epocii eroice. Adinca prietenie care il lega
de Renoir avea alte temelii, pe care voi incerca sa le definesc.
Cind Renoir a primit telegrama mamii care ii aducea vestea
morpi Berthei Morisot, era cu Cezanne departe pe cimp fi lucrau
amindoi dupa acelafi motiv. Tata fi-a strins lucrurile si a fugit
la gara fara sa mai treaca prin Jas de Bouffan. « Aveam impresia
ca md aflu singur intr-un pustiu. Mi-am revenit in tren, gindindu-
244
ma la maica-ta, la Pierre si la tine. In
asemenea mornente, e bine sa fii casato-
rit fi sa ai copii.» Berthe Morisot, inainte
de a muri, il rugasc sa se ocupe de fiica
ei Julie, care avea pe atunci faptesprc-
zece ani, si de nepoatele ei Jeanie fi Paule
Gobillard. Paule, ceva mai mare, s-a
ocupat de organizarea casei Manet, astfel
numeau panntn mei casa cea mare din
rue de Villejust, de la numarul 40. JeaniA
avea sa se casatoreasca cu Paul Valery,
de aici vine numele nou al strazii. Paule,
jucindu-fi pina la capat rolul ei de sora
mai mare, nu avea sa se marite niciodata.
Julie, fi ea pictorita, avea sd se marite
co Biclui'ul Rouarl. Iiica de pe pnid Iraia
Berthe Monsot, cercul Manet fusese un
eentru de autentica civilizatic pariziana.
Tata care, dupa ce imbatrinise, se ferea
ca de ciuma de societatile artistice si
literare, petrecea cu placere о ora, din
cind in cind, in rue de Villejust. Nu
intelectuah intilneai la Berthe Morisot, ci
numai persoane simpatice. Mallarme era
unul dintre obif nuipi casei. Berthe Mori-
sot era un magnet cu totul special. Nu
atragea decit ceea ce era de cahtate. Avea
darul sa netezeasca coljurile. «Linga
ea, chiar ?i Degas devenea amabil. » << Micufele Manet » au dus
mai departe tradipa. Intrarea lui Rouart, apoi cea a lui Valery,
in familie au contribuit la consolidated tradijiei. Cind md due sd
le vizitez pe bdtrinele mele prietene, am senzatia cd respir un
aer mai subtil, un curent intirziat al brizei care adia peste salonul
lui Manet, о rdmd^itd a acelei adieri a Parisului care racorea Agora.
Mamii i-a venit ideea sa le apropie pe « micutele Manet» de
Jeanne Baudot. Acesta a fost inceputul unei prietenii eterne. Datd
fiind credinta lor intr-o viatd viitoare, imi pot permite sa intrebuinfez
acest adjectiv. Paule Cobillard nu mai e aici ?i naja mea a murit
nu de mult in casa din Louveciennes cumparatd de pdrinfii ei
la sugestia tatii. Pina in cea din urmd clipd, a privit un Renoir
care md infdti?a la jase ani. Fiecare din tablourile ei e un cald
omagiu adus lui Renoir, singura dragoste din viata ei. Relafiile
dintre tata $i na?a mea au rdmas pe un plan pur spiritual, a?a cum
fuseserd ?i relatiile dintre Renoir ?i Berthe Morisot. Imbdtrinind,
prietenia cu femeile era din ce in ce mai mare. Tata pleca in cdld-
torie cu Jeanne Baudot, dormeau amindoi in hanuri prin sate,
se refugiau pe la ferme atunci cind ii prindea ploaia; rideau mult;
pictau tot timpul ?i devorau mincarea tdrdneascd. Atunci cind avea
timp, mama mergea ?i ea cu ei, deji eram copil mic. Dupd moartea
Berthei Morisot, mama le-a luat pe micufele Manet la Essoyes.
La Treboul, aproape de Douamenez, unde ne-am dus toatd banda
ca sd petrecem cea de-а doua vard din viata mea, mama a inchiriat
о veche cdsufa bretona unde in mijlocul buedtdriei era о baltd « pentru
ra{e, iarna 1» Exista о gaura in perete pentru ca pdsdrile sd poatd intra
?i ie?i. Te spalai la puful din curte ?i mincarea se fdcea in vatra mare
de linga Lalla. « Tntr-o dimineata, mi-a povestit Gabrielle, am fost
treziji de о harmalaie mare. Femeile din Treboul se adunaserd
pe drumul care ducea spre marea dezldnjuitd. Glasurile lor intre-
ceau valurile. Urlau cuvinte sdlbatice intr-o limbd misterioasd,
fara indoiald, aceea^i de pe vremea druizilor. Tn ajun, bdrbatii lor
se imbarcaserd spre Terra-Nova, impleticindu-se, befi morji,
abia tirindu-se pind la vapoare.» Altd poveste de-а Gabriellei:
« Fetele se duceau sa se roage la statuia Sfintului Petru avind о
cheie $i cerindu-i sd le trimitd sofi. Dacd Sfintul nu le implinea
dorinfa, ele se intorceau ?i-l loveau cu cheia. Statuia era
mutilatd ».
Adesea Julie Rouart si Jeanie VaUry imi vorbeau despre tata.
Tmi spuneau cit de vesel era ?i cit de comunicativd era veselia lui.
24<5
Evocau ardoarea lui de-a picta, fara « complexe », fara « stSri sufle-
testi », cel pu|:in in aparenta. Afa se petreceau lucrurile fi cu Bazille,
Monet, Berthe Morisot, Pissarro, Sisley fi primii tovarSfi. Unul
din ei dadea peste un motiv fi-fi afeza f evaletui; ceilalti il urmau
fi trecatorul se oprea mi rat in fafa unui grup de domni cu barba
care, cu privirea apntita fi mintea incordata, la sute de leghe de
preocuparile materiale, puneau mici pete de culoare pe pinzele
lor. Si pentru a intan ciudSjenia spectacolului, adesea о femeie in
rochie deschisa, Berthe Morisot, facea parte din trupa. De curind,
nafa mea Jeanne m-a dus sa vizitez о poenifa, din padurea de la
Marly, unde pictase alaturi de Renoir. « Tatal tau se oprea ca din
intimplare. Daca incepea sa fredoneze, insemna ca-i place motivul.
Tfi desfacea fevaletul fi eu faceam la fel. Dupa citeva minute,
pictam ca nifte turbafi.»
0 alta trasatura caracteristica a prietenilor lui Renoir era felul
in care se foloseau in comun de locuinte. Daca tata avea chef s3
picteze la Jara, gasea foarte firesc sa descinda la Gallimard in Nor-
mandia, la Berthe Morisot in Mezy sau la Cezanne in Jas de Bouffan
$i sa picteze acolo. Ti lasa cu placere atelierul sau Jeannei Baudot,
care se servea de el cind noi piecam in cdlatorie. Tfi imprumuta
neincetat locuinta prietenilor.
Berthe Morisot i-a facut tatii un dar postum in persoana lui
Ambroise Vollard. Ghicise ca acel straniu persona] era un geniu
in felul lui fi ii vorbise de el. Era in 1895, inainte de plecarea tatii
in Aix. Moartea Berthei Morisot a intirziat vizita protejatului
ei, care s-a prezentat la Chateau des Brouillards toamna. latS
in ce fel descrie acest eveniment in cartea lui Viafa si opera lui
Pierre-Auguste Renoir: «Dorcam sa aflu cine pozasc pentru un
tablou de Manet pe care il aveam eu. Era portretul unui bSrbat
in picioare in mijlocul padurii din Bois de Boulogne... Mi se
spusese: „Renoir trebuie sa ftie cine e.“ M-am dus sa-1 caut
pe Renoir, care locuia in Montmartre intr-o cladire veche num it 3
Chateau des Brouillards. In gradina, о slujnica, avind aerul unei
figSnci, de-abia ma poftise sa aftept, arStindu-mi coridorul casei,
ca fi sosi о tinara doamnS, avind rotunzimea fi bonomia unor anume
pasteluri ale lui Perroneau reprezentind burgheze din vremea
lui Ludovic al XV-lea. Era doamna Renoir.»
Acum iatS acelafi eveniment — sosirea lui Vollard la Chateau
des Brouillards — povestitd de Gabrielle. Ati ghicit c3 ea era
(iganca din povestea precedents. « Eram in gradina cu tine. Tu te
247
jucai trSgindu-mS de p2r. Un individ malt, slab, cu barbufa, m-a
strigat peste zid. Voia sa vorbeasca cu patronul. Imbracamintea
ii era destul de ponosita. Fafa foarte inchisa ?i albul ochilor Я faceau
sS semene cu un figan, in tot cazul cu un sAlbatic. Am crezut cd
era un negustor de covoare ?i i-am spus ca noi nu avem nevoie de
nimic. In acest timp a aparut patroana ?i 1-a poftit inauntru. A
spus ca venea din partea Berthei Morisot. Tti facea mila in a?a hal
ca patroana i-a oferit tarta cu struguri ?i о сеанса cu ceai. Dupa aceea
a coborit patronul. Lucra cu una din micujele Lefevre in atelierul
de sub acoperi?. » Tata a fost foarte placut impresionat de о anume
trasatura « moale » a noului venit. « Avea aerul obosit al unui gene-
ral cartaginez.» A fost ?i mai placut impresionat de atitudinea lui
in fata celor citeva pinze pe care i le-a aratat. « Oamenii judeca,
gasesc comparatii, fac sa defileze in vorbele lor intreaga istorie
a artei inainte de a emite о parere. Acest tinar statea in fafa picturii
ca un ciine de vinatoare in fafa pr3zii.» Tata ar fi vrut sa-i cedeze
citeva pinze, chiar ?i dupa ce Vollard, cu prefacuta lui inocenfa
care avea sa devina celebra, ii marturisise ca nu putea sa le plateasca,
dar se temea ca sosirea unui asemenea rival sa nu fie prost vazuta
de mo? Durand.
« Vollard avea aerul ca picotejte tot timpul. Totuji ochii ii stra-
luceau in dosul pleoapelor pe jumatate inchise. » Citeodata dormea
de-а binelea, in timpul unei reprezentatii de teatru sau a unui dineu,
a unei conversatii mondene sau estetice. Printr-un mister, nedesco-
perit nicicind, de indata ce avea sa se intimple sau sa se spuna
ceva interesant, se trezea, casca ochii mari ?i deschidea bine urechile.
Avea darul dea-?ideruta adversarul cu intrebari, pe jumatate naive
pe jumatate ticluite. Citeodata uita cu cine are de-а face ?i ?i inccrca
metoda cu Renoir. « Spuneti-mi, domnule Renoir, la ce serve?te
pantalonul jupon... ? » facind aluzie la un nou accesoriu de moda
femeiasca, subiectul de discufie intre modele. «Pentru cai!»
r3spundea tata nerabdator. §i Vollard tacea mile zece minute.
T?i incepea toate frazele cu « spunefi-mi.» Se a?eza totdeauna in
acelaji fotoliu, evitind sa priveasca la pinza pe care о dorea. Trebuie
sa spun ca tactica asta era comuna tuturor cumparatorilor de tablo-
uri. « Spunep-mi, domnule Renoir, de ce turnul Eiffel este din her
?i nu din piatra, ca turnul din Pisa. » Renoir nu raspundea. Vollard
adortnea din nou ?i se trezea cu alta intrebare. « Spuneti-mi, dom-
nule Renoir, de ce nu exista curse de tauri in Elvepa?... cu vacile
lor... »
94»
Dar sd ne intoarcem la acea primd intrevedere, cind tata a avut
excelenta idee sa-1 indrepte pe Vollard asupra lui Cezanne, care,
dezgustat de Paris, nu mai iefea din Aix. « Am ce minca fi mai da-i
dracului pe top!» Renoir a avut intuipa ca acest Othello ar putea
avansa cu douazeci de ani un succes inevitabil. Vollard cunoftea
bineinteles pictura lui Cezanne. S-ar putea ca Renoir sa fi fost
acela care 1-a fdcut sa-i cunoasca valoarea « nedepafita de la sfirfitul
artei romane ». In asemenea discupi uita cu totul cd mai exista fi el.
Simbdta seara, fratele meu Pierre se intorcea de la Sainte-Croix,
imbrdcat cu uniforma care nu ma uimea inca. Numai ce ne imbrapfa
fi dispdrea pe urmele micutelor Alexis, Clovis Hugues, Lefevre
sau Isembart. Citeodata ne duceam duminica la Louveciennes.
De la moartea bunicului, bunica locuia impreuna cu Liza fi ginerele
ei Leray in casa de pe drumul spre Saint-Germain. Din trupa
facea parte tata, care se oprea la fiecare dugheana, visa in fata marfii
proaste de prin bazaruri, sau se mira in fafa numelor produselor
de frumusefe din vitrinele coaforilor. Reclame care se adresau fard
rufine stupizeniei publicului, paste de dinp care preschimbau
dintii in perle, vopsele care dadeau din nou parului infapfarea de
la douazeci de ani il cufundau intr-o dulce ilaritate. Ne ajungea
fdcind citiva pafi mai mari fi-i povestea mamii ce vdzuse. Mama fi
Bibon incercau sd profite de diversiune ca sd ma puna jos.« Ai picioa-
re ca sa umbli cu ele. » Eu mormdiam, exageram incetineala, eram
tirit fi in cele din urmd trebuiau sd se hotarasca sd ma duca in brafe.
Pierre, ignorind aceste imprejurari, mergea cu cipva pafi inaintea
noastrd, comentind un vers de Racine unei tinere vecine pe care
mama о invitase. La doisprezece ani, fratele meu mai mare le impre-
siona pc fete cu acca gravitate sinccra care a stat pcatc la baza talcn-
tului sau de actor.
Ca sd mergem la gara Saint-Lazare, in general traversam Maquis-
ul, coboram pe strada Caulaincourt fi о porneam pe strada Amster-
dam. Totdeauna aduceam о bucatd de brinza de la Granger, vreun
pateu de la Bourbonneux sau un ppar afumat de la Chatriot.
Tndatd ce ajungeam, eu ii ceream mdtufii Liza sd md dued sd
vdd iepurii. Renoir se urea la etajul intii fi avea lungi discupi cu
mama lui. Ti povestea despre calatoriile sale. Ea regreta cd nu cunoaf-
te Italia, Spania, Algeria fi fdrile din sud. Anglia nu-i spunea
nimic. «Prea mulp carbuni.» Cind credea cd afteptase destul,
amintea de ora mesei, lovind cu bastonul in podea. Mai aud inca
acele lovituri regulate, pe care mai tirziu aveam sd le asemuiesc
249
cu cele de la teatru care anuntau ridicarea cortinei 51 mi se intimpld
sd visez la ochii albajtri ai Margueritei Merlet, bunica mea.
Seara ne intorceam incarcafi de legume ?i fructe, darurile Lizei,
Care era mindra de livada ei. La intoarcere, luam trenul din Marly
pentru ca drumul pe acolo cobora. Mama obosea repede. Prima
parte a cdlatoriei decurgea bine. Dar, о data ajunji la Paris, urcu?ul
strazii Amsterdam era mai pu{in placut. La ultimele sute de metri
ale asaltului colinei Montmartre, mama, Gabrielle ?i Pierre aveau
mare chef sa azvirle darurile Lizei in riu. Adesea, Renoir m3 lua
din bratele Gabriellei ?i, lipindu-md de umarul lui, о pornea inainte.
Cind ceilalti ajungeau la Chateau des Brouillards, ma gaseau a?ezat
pe banca din gradina lingd vreo vecina. Tata disparuse in atelierul
sau $i compare о veche schija din Louveciennes cu impresiile zilei.
Intr-o frumoasa dupd-masd de vara, Liza a venit sa ne aduca
vestea morjii bunicii Marguerite Merlet. Parintii mei lipseau.
Vestea m-a lasat rece. Eu rideam, fericit c-o vad pe matu^a-mea,
care spunea intr-una: « El nu pricepe, e prea mic.» Veselia mea ii
rupea inima. A pronuntat chiar cuvintul « orfan ». Gabrielle a lini$-
tit-o amintindu-i cd eu nu eram decit nepotul $i, compatimitoare,
i-a oferit din tarta cu cap^uni pe care Yvonne Mathieu tocmai о
scotea din cuptor. Cele trei femei s-au infruptat cu placere ?i, ca
sd alunece mai bine, Gabrielle a scos din pivnijd о stick de vin din
Essoyes. Liza ii aducea fratelui mai mic un ?al cu flori care fusese
al Margueritei Merlet. Tata se afla la Bayreuth, fringindu-si mii-
nile de nerabdare in fata Nibelungilor. «Nimeni n-are dreptul
sd-i plictiseasca pe oameni in asemenea hal. Aveam chef sd strig:
Destul cu geniul I »
Mama se dusese la Essoyes ca sa cumpcre casa vccind cuanoastrd.
Aceastd achizipe ar fi permis sd se transforme cele doud camere
de la parter intr-un atelier. Visa sd-1 pdstreze pe soful ei la Essoyes
in timpul lunilor de vard. Nu din patriotism local, ci numai din
cauzd cd mincarea de la hotel nu-i mai pria lui Renoir. Sau ghicea
poate ca timpul calatoriilor trecuse. Calmul senin care se degaja
din ce in ce mai mult din tablourile sofului era un apel la о viafd
lipsitd de agitate fizica.
Singurul lucru de care ii era fried lui Renoir era prezenfa soacrei.
« 0 pisdloagd.» I?i aproba in totul socrul, a edrui poveste am sd
v-o spun in citeva cuvinte. Asta se intimpla cdtre 1865. Domnul
Charigot era podgorean $i stdpinea citeva din cele mai bune vii
de-acolo. Vindea bine vinul, avea о casd frumoasd, lucra din greu
250
fi era fericit cu nevasta lui. Ea era frumoasd, gatea bine fi avea mare
grija de casa, о clddire frumoasd cu colturi din blocuri de piatrd
fi podele de stejar strdlucind ca oglinda. Podelele erau mindria
doamnei Charigot. $i tot ele aveau s-o piarda. Statea ore intregi
sd le lustruiasca. Seara, cind se intorcea barbatul de la vie fi lasa
urme de noroi pe aceasta suprafata imaculata, i se stringea inima.
Tntr-o zi, i-a spus frumos. El fi-a fters ghetele de lespedea mare
care tinea loc de prag la Ufa fi s-a dus sd-fi puna pantofii de casa.
I-a fScut aceeafi observafie fi a doua zi, apoi a treia zi. Afa au
dus-o о vreme. Barbatul era rabdator de fa{a cu micufa Aline,
copilita care zimbea fara sa infeleaga. Intr-o zi, cind incdlfamintea
era mai murdara ca de obicei, n-a mai afteptat reproful bunicii
mele. A pretins cd uitase sa-fi cumpere tutun fi a piecat din nou.
$i nu s-a mai oprit decit atunci cind intre el fi nevastd-sa s-a aflat
oceanul Atlantic. Verii mei americani sint stranepopi lui.
Domnul Charigot a desjelenit paminturi fi a construit una dintre
primele ferme din valea riului Rofu in nordul Dakotei. Afara de
el $i de un calugar iezuit, singurii lucuitori ai locului erau indienii.
S-a intors ca sa se lupte cu prusacii in 1870, a fost ranit f i s-a ina-
poiat in Jara al carei pionier se putea considera de drept. BunicS-
mea a vindut casa fi a piecat la Paris cu fetifa. Bunicul meu s-a
recdsdtorit cu о tindra de origine canadiana.
Tntr-o zi, vdrulmeu Eugene, care venise sd-fi petreaca vara la
Essoyes, a avut un acces de galanterie fi i-a propus bunicii Melie
sd-i aranjeze un morman de lemne pe care tocmai i-1 adusese un
pddurar. El, care nu dusese nici mdcar un pachet in viafa lui, s-a
apucat sd ingramadeascd butucii sub privirea necrutdtoare a batrinei
doamne. Deodata i-a spus: « Ai aranjat foarte prost, ai amestecat
butucii mari cu cei mici. — Avefi dreptate», a rdspuns Eugene
calm. A deschis bratele, a Idsat sd-i cadd incdrcdtura fi s-a dus
acasd sd tragd un pui de somn. Aceasta micd anecdotd completeaza
schita drdgutei dar insuportabilei doamne Charigot.
latd doua scrisori ale mamei cdtre tata. L-am uitat pe Quiqui,
dar ei mi-au vorbit adesea despre el. A fost, pare-se, о corciturd
de fox-sirmos fi un ftrengar nemaipomenit, in nici un caz micuful
fi drdguful pechinez din Dejunul visla§ilor.
Dragul mea prieten,
Quiqui a marit. A avut spasme. S-a prSpSdit in jumdtate de отй.
Sint dezolatS. Cred ей eu port ghinion animalelor. A$ urea зй-l
251
impdiez. Am sd-l consult pe Lestringuez. 0 sa coste 35 de franci.
Te imbrdtifez,
Aline
Miercuri seara
Dragul meu prieten,
Gaura din atelierul tau incd nu s-a reparat. Lucrdtorii trebuiau
sa vind luni, dar aveau о nuntd. Marti a fost sdrbdtoare. Azi a plouat
toata ziua fi acum afteaptd si se facd frumos. Sper ca totul si fie
gata totufi cind ai sa te intorci tu. I-am aratat desenul patului tau
domnului Charles. 0 sd-l facd la intoarcerea ta, caci are nifte obser-
Vafii. §tii ей e greu de cap. Nu vdd ce gdsefte el prea inalt. 0 sd vd
infelegefi amindoi.
Nu ftiu dacd voi avea destui bani ca sd-mi ajungd pind la sfirfitul
lunii pentru cd trebuie sd mai cumpdr ptnzd. Nu e destuld pentru
a se confecfiona perdelele mari de cele doud parfi ale marelui vitraliu
unde pdtrunde soarele. Dd spre apus, cred. Domnul Charles n-a
infeles ей trebuiau puse fi acolo. N-ai spus tu afa ? Perdelele de stambd
de о parte a bimei fi cele de pinzd de cealaltd parte.
Af putea cumpdra exact materialul care lipsefte. Am gdsit un negus-
tor care vinde cu bucata. Numai cd am fi cheltuit patruzeci de franci
pentru tine fi md tern cd n-am sd am destui bani ca sd cumpdr
pinza. Dacd nu te intorci pind la sfirfitul lunii, trimite-mi
bani, te rog.
Spune-mi. sdrmanul meu drag, dacd nu fi-efrig la Dieppe. La Paris
inghefdm.
Lucrezi mult? Portretele tale Vor fi gata in curind? Of, ce lungd
e luna. Cdldtoria din iama asta mi s-a parut mai scurtd decit aceste
doud sdptdmini care s-au scurs.
Scrie-mi mult fi dd-mi vefti despre sandtatea ta.
Te tmbrdfifez,
Aline
« CalStoria din iama asta» trebuie sS fie aceea de la Beaulieu-
sur-Mer in timpul careia a avut loc incidentul cu anghinarea, relatat
mai inainte.
252
Renoir se opunea oricdrei incercdri de a-i instrui pe copiii mici.
Voia sd stabileasca ei singuri primele lor relafii cu lumea. Accept a,
la nevoie, sd se puna aloes pe degetul mare al copila^ilor, nefiind
de loc sigur ca nu e vorba de un abuz de putere. Se contrazicea,
de altfel, cind insista asupra calitafii culorilor $i obiectelor care
trebuiau sa se afle in jurul copilului. Aceste recomanddri nu aveau
nimic teoretic. Dar s-ar fi opus unui mediu « artistic ». Ceea ce tata
dorea sd fie in jurul nostru nu erau decit cinstitele ?i bunele obiecte
uzuale, pe cit era cu putinjd fara sa fie fabricate in serie. Astazi aceasta
condifie ar constitui un mare lux. Dorea ca ochii noilor nascuti
si se odihneasca pe rochiile deschise ale femeilor, pe pereti veseli
§i nu monotoni, pe flori, pe fructe sau pe chipul unei mame sana-
toase. Totu?i, dezaproba obiceiul unor anumite regiuni meri-
dionale unde se agata de marginile leaganelor obiecte stralucitoare,
avind convingerea cd aceste finte prea apropiate puteau sa-i faca
pe copii sa se uite chiori§. Era contra mi^carilor bru?te, a contras-
telor violente, a luminii artificiale prea strdlucitoare, prea aproape
de ochi, sau a intunericului total. Noi aveam veilleze in camere.
Se temea de zgomotele exagerate, de tunete, spunind ca diminueaza
subtilitatea auzului. Inamicul numarul unu al lui Renoir era alap-
tarea artificials. « Nu numai pentru cd laptele femeilor e pentru
copiii lor, ci ?i pentru ca sugarul sa-?i vire nasul in sinul mamei sale,
sd-1 aspire ?i sa-1 pipaie cu minufa lui. » Copiii crescufi cu biberonul,
dupd parerea lui, deveneau bdrbati carora «le lipse?te blindefea,
ni^te izolati care vor avea nevoie de droguri ca sa-?i calmeze nervii,
mai rau chiar, ni?te animate salbatice, gata oricind sd creada cd
vrei sa le ataci.» Tata insista asupra nevoii pe care о au pruncii
dc-o protccfic animala, de caldura unci plapumi vii. « Daca ii lip-
sim de ea, pregatim generapi de detracati. » Dupa el, о femeie
care nu-?i hranea pruncul la sin merita cele mai mari pedepse.
Intr-o zi, a numit-o pe una din ele « mai josnica decit о prostituata »,
dar ?i-a retras repede cuvintele, amintindu-§i cd el cunoscuse pros-
tituate foarte onorabile si cu adevarat devotate copilului.
Alta regula a lui Renoir privind cresterea copiilor mai mari
era sa nu la$i mobile cu colfuri ascufite la indltimea capetelor lor.
Cel dintii lucru pe care il facea, intr-o locuinta noua, era acela
de-a rotunji colturile placilor de marmura ale ?emineurilor cu
lovituri de ciocan, Dupa aceea le rotunjea cu glaspapir. Facea treaba
foarte frumos. Colturile meselor aveau aceea^i soarta, numai
ca intrebuinfa un fierastrau. Interzicea sa se dea cu ceara pe jos,
253
cerind ca podeaua sd fie spdlata cu apd. Nu putea suferi cazile din
porfelan lustruit: « Calci ca pe coajd de portocala ?i-p crapi capul. »
Ne alegea el singur periile de dinp, cautindu-le foarte moi, ca sd
nu se strice emailul. Pentru tata, orice rana, once violenfa impusa
corpului omenesc, insemna о scddere care adesea putea anula о
parte a valorii acelui corp $i chiar a spiritului. Credea cd fizicul este
strins legat de psihic. Recomanda sa nu fie lasate copiilor ace,
cupte, chibrituri, pahare, ?i sd se acopere cu о plan?eta partile
de jos ale usilor-ferestre. Acasa la noi era interzisa apa de Javel1.
Ca sa justince aceasta hotarire fafa de doamna Mathieu, care о
considera drept о mdsura retrograda, Gabrielle i-a povestit о
intimplare care m-a facut sa am co^maruri. La Essoyes, un muncitor
de la joagar, intorcindu-se acasa dupa ce inghipse citeva paharele
$i dorind sd mai inghita unul, bause din prima stick pe care о
nimerise 51 §i-a dat seama prea tirziu ca nu era vin. Era apa de Javel.
A murit in chinuri groaznice «vdrsindu-51 matele peste tot!»
Chiar cele mai inofensive produse pentru curafat sau farmaceutice:
ceara Lion Noir, gudron de huila Le Boeuf, sublimat corosiv,
apa pentru arama numita Brillant Beige, trebuiau pnute departe
de bucatarie. Pentru alamuri, Renoir spunea ca e buna cenu^a
de la ^emineurile noastre unde nu se ardeau decit lemne. Doamna
Mathieu ?i Gabrielle nu-1 ascultau spunind ca asta nu le face sd
luceasca tare. Lucrurile din email erau si ele proscrise din pregd-
tirea hranei. lata о poveste a tatii despre ele: lua masa cu Gallimard
intr-un mare hotel din Nisa ?i comandase ochiuri. Deodata a simtit
in gura ceva tare. Era о bucata de email cit un ban $i subtire ca о
lama. Un copil, mai pupn prudent decit о persoana in virsta, ar
fi putut s-o inghitd riscind о pcrforarc a intcstinului. $cful bucatar
a luat delicat corpul delict ?i a spus: « A$a se intimpla mereu.
Emailul platourilor noastre nu fine. Cred ca am dat peste о serie
proasta ».
Numai cind am implinit trei ani, i-a dat voie Gabriellei sa ma
duca la teatrul de papusi. Ne-a sfatuit sd nu mergem la cel din
Champs-Elysees, ale carui personaje imbracate in matase prea
ppatoare il iritau, ci la teatrul de la Tuileries, care pastrase buna
tradipe lyoneza. Prima reprezentape la care am asistat a fost pentru
mine о experienfa pe care n-am s-o uit niciodata. Cortina, pictata
conform tradipei — imitind о draperie rosie si aurie, ma hipnotiza.
1 Se folosepe mai ales in spaltttoriile publice, ca detergent 51 decolorant.
254
Oare ce mistere ingrozitoare avea sa ne dezvaluie? Orchestra
era compusd dintr-un acordeon, al carui sunet pitigaiat facea aftep-
tarea fi mai insuportabild. Cind s-a ridicat cortina fi a apdrut о
piafa public^, nu m-am putut fine fi am facut pipi in pantaloni.
Sa marturisesc oare cd acest criteriu imi servefte fi azi la prefuirea
calitafii dramatice a unei uverturi? Nu pretind ca ajung pind la
fapt, ci la о anumitd dorinfa, controlabila din fericire, ca о voce
launtricd се-mi spune:« Atenfie, iatd о uvertura mare.» I-am martu-
risit aceastd sldbiciune tatii, care mi-a raspuns:« Eu la fel!» Am sim-
tit impreuna aceastd delicioasa senzafie la reprezentafia cu Petrufca.
Lui Renoir ii pkcea teatrul de papufi din Lyon fiindca era credin-
cios originilor sale. $tim ca el nu credea in traditia care se preda
in fcoli $i care nu are de la traditie decit numele. Dar aprecia trdi-
nicia hranei bazatd pe resursele fi obiceiurile unei regiuni. Decorul
teatrului de pdpufi lyonez reprezenta cheiurile riului Saone cu casele
terne, turtite, cu ferestrele ca nifte gauri, monotone, fara sculpturi
fi pervaz, fi personajele in costume gri-inchis sau maro — culoarea
cerului din Lyon — Guignol cu bicornul lui fi cu conciul, Gnaffron
cu caciula de bland i se pareau a constitui un spectacol demn de
un copil mic, ceea ce la el nu era un compliment neinsemnat.
Adesea prieteni carora le povestesc amintirile mele fac observapa
ca о asemenea educatie nu-1 pregatea pe copil pentru lupta exis-
tence!. Au dreptate, tata nu tinea sa faca din noi nifte luptatori.
Parinfii ne-au inarmat contra nenorocirilor invatindu-ne sd ne
lipsim de luxul material, chiar fi de confort. « Secretul e sa ai nevoi
pufine.» Frafii mei fi cu mine am fi putut trai cu supa de varza
intr-o baraca fi am fi fost foarte fericifi acolo. Ne era interzis sa nu
ne placa << tot ceea ce se maninca de obicei ». Daca unui dintre noi
nu se atingea de о mincare cu fasole, putea fi sigur ca va primi
fasole, fi nimic altceva, la toate mesele pina cind о minca cu placere.
Aceasta severitate nu era motivate numai de dorinfa de a ne face
existen(a mai Ufoara, dar fi de faptul ca, pentru Renoir, una dintre
trasaturile caracteristice ale educafiei proaste era aceea de a fi
mofturos la masa. Cred ca ar fi acceptat mai degraba sa ajungem
nifte cerfetori decit nifte «badarani».
La noi in casa aveam lampi cu ulei, pe care un copil le poate
scapa pe jos fara riscul unui incendiu. Erau tare complicate. Fun-
cponarea lor cinea de о pompa pe care trebuia s-o minuiefti tot
timpul. Lumina lor era blinda fi-1 mulfumea pe Renoir, care dorea
totdeauna sd apere ochii copiilor fi pe ai sai. Numai cind am inceput
255
s5 judec, am trecut la ISmpile cu gaz. Cind fratele meu Claude
nu putea fi inca stSpinit, aveam electricitate. «Cu un abajur bun
care s3 impiedice lumina sa-fi intre in ochi, e tot ce poate fi mai sigur.»
V-am povestit ca, pe cind Pierre era mic, pSrintii mei veneau
s3-l vada dormind in pauzele spectacolelor la care se duceau.
Dupa ce ne-am mutat in strada La Rochefoucauld, au simplificat
treaba neducindu-se nicaieri, seara. N-au parasit regula asta decit
atunci cind am fost destul de mare ca s3-i insofesc.
Mama nu intrebuinfa niciodata parfum. Nu-i pldcea fi-apoi
« strict mirosul, ca fi carbunii fi gazul cind iese ». La cea mai mica
adiere de parfum, toata lumea se repezea s3 deschida ferestrele.
Apa de colonie, dimpotriva, nu numai ей о suporta, dar chiar era
recomandata. In Franfa, nu e parfum ci frecfie. Dimineafa, dupS
baie, mama ma freca atita ca m3 fSceam rofu. Un alt articol sur-
ghiunit din casa noastra erau luminSrile de stearinS care dau о
lumina « vulgara». Luminarile erau din ceard. Voi mai gasi inca
in povestirea mea exemple ale prudenfei lui Renoir. latd unul:
sa nu intrebuinfezi niciodata chibrituri pe care le pofi aprinde
de orice suprafata zgrunjuroasa, sanatatea muncitorilor care le
fabrica hind grav compromise de vaporii care se degaja in timpul
fabricarii lor. Sa ceri chibrituri amorfe, a caror executare e mai
pufin periculoasa.
$tim ca orice ranire impusa corpului omenesc i se pdrea un sacri-
legiu. Folosirea briciului, care te poate face sa singerezi, il ingrozea.
N-ar fi suportat ca mama sa-fi depileze picioarele. Accepta cu
greutate barbia bine rasa a fratelui meu Pierre.
Ne sfatuia sa nu mergem niciodata fara palarie prin soare. Nu
Sc icinea alit <le iiisuldfie ci de acfiuiiea lumiuii aaiipra cerebelului.
« Mai ales acum, cu moda asta idioata a parului scurt! » Tata situa
sediul percepfiei fi al discernamintului nuanfelor in spatele craniului.
Expunind aceasta parte delicata la razele ultraviolete, rifti, nu sa
pierzi facultatea de a acumula cunoftinfe, ci pe aceea mai importanta
de a distinge un gri de alt gri, sau un sunet de altul. « Le priefte
sa mearga cu capul gol acelora care vor sa ajunga ca Michelet sau
Pasteur, dar, daca vrei sa fii un Rubens, mai bine sa porfi palarie.»
Era impotriva ochelarilor colorafi care falsifica echilibrul culorilor
naturii. 11 indigna ideea ca unii oameni pot sa priveasca tablouri
prin stick protectoare.
Bineinteles ca sobele in care focul ardea incet fi continuu, ca
cele numite Salamandre sau Choubersky, erau proscrise. Cu atit
256
mai mult cu cit fusesem martorii a douS accidente din cauza acelor
sobe: doamna Zola f i matufa mea Melanie, Sofia lui Edmond Renoir.
« 0 gasiserS moarta, vinata toata, in patul ei, dimineafa », povestea
Gabrielle.
Nu mai sfirfesc de povestit despre gusturile fi dezgusturile tatii.
Cine are s-o faca, daca n-o fac eu? $i poate ей oamenii de mai
tirziu se vor interesa mai mult de aceste detalii decit de evenimente
considerate astdzi de mare importanfa. Eu af fi grozav de incintat
dacS cineva mi-ar da detalii despre meniurile autorului Scribului
ghemuit, dar n-am nici un chef sa aflu lista victoriilor lui Ramses
al II-lea.
Apartamentul din strada La Rochefoucauld era situat la etajul
patru, in colful strazii La Bruyere. Cind sint in Paris, tree aproape
in fiecare zi pe acolo. Ridic capul fi privesc balconul mare care se
intinde pe ambele strazi fi care era domeniul meu. Tata, deteama
sa nu cad, inalfase grilajul cu fipci. Aveam mania de a ma cafara.
N-avusese timp sa puna sa se vopseasca peretii cu gri-deschis fi
pSstrez amintirea lambriurilor intunecate. Deasupra lor, tablourile
se atingeau. Vizitatorul avea impresia ca patrunde intr-o gradina
plina de culori stralucitoare, unde plantele se alternau cu chipurile
fi trupurile. Pentru mine era о lume normala, si numai cind
eram in vizita la alfii aveam senzafia de a fi intr-un mediu
fantastic.
Aceste incursiuni in afara granitelor noastre aveau loc sub con-
ducerea mamei. Tata era la atelierul lui, la citeva sute de metri de
locuinfa. Gabrielle, instalata pe vecie in domeniul nostru, se ocupa
de treburile casei. Eu continuam s-o numesc Bibon. Nu poza inca
goala fi nu intra in atelier decit cu mine, fie ca figuram ammdoi
in acelafi tablou, fie seara cind ne duceam sa-1 luam pe patron.
Coboram impreuna pe strada La Rochefoucauld fi de fiecare data
ii sileam pe cei care ma insofeau sa se opreasca in fafa comisariatului
de polifie. Ma impresionau uniformele agenfilor fi visam sa imbrd-
fifez, mai tirziu, aceasta profesiune. Cind ajungeam acasa, Renoir
se ducea pe la bucatarie, о camera frumoasa, insorita, care dadea
spre sud, in strada La Bruyere. N-a consimfit nicicind sa stea intr-o
locuinfa a carei bucatarie sa nu fie « vesela. » Tn timpul zilei, servi-
toarele sau modelele ocupau toate celelalte camere. Mama le dirija
lucrul, furioasa ca nu poate face totul singura. Dar obosea repede.
Mai tirziu aveam sa cunoaftem cauza acelor accese de slabiciune.
Era diabetul. Insulina nu exista inca.
257
Petrecerea mea favorita, afara de orele petrecute in scuarul
de la Trinite sub supravegherea lui Bibon, era aceea de a ma viri
in picioarele tuturor. Bucatareasa era tot doamna Mathieu. Repeta
neincetat ca, la virsta mea, fiul ei Fernand mergea de mult la jcoala,
vai! la calugari, singurii care consimjeau sa se ocupe de copii
inainte de virsta jcolara. Seara, cind se intorcea acasa, taica-su,
domnul Mathieu, nu uita sa-i atraga atenpa asupra minciunilor
calugarilor. « Daca ei ifi spun ca pamintul e patrat, procedeaza
ca Galileu, crezi ce vrei tu ji taci! » In ciuda sfaturilor repetate
ale doamnei Mathieu, tata refuza sa ma lase sa invaj: ceva. « Nu
inainte de-а implini zece ani. Va recijtiga intirzierea in citeva luni. »
Din cauza unui motiv practic, ji anume najterea fratelui meu mai
mic Claude, tata a scazut termenul la japte ani. Extindea, de altfel,
aceasta teorie asupra individului la natiuni, la secole, la generafii.
Prosperitatea Americii о atribuia faptului ca americanii erau fiii
emigranfilor saraci §i ca aveau in spatele lor generatii de stramoji
analfabefi. « Acum cind au jcoli ji cind lucreaza pamintul virgin,
rezultatul este surprinzator. Dar stranepofii lor, dupa doua generatii
de paring instruiti, vor fi tot atit de abrutizafi ca noi.»
Tata nu voia sa fiu tuns. Unii istorici ai lui Renoir au atribuit
pastrarea parului meu roju dorinfei lui de a-1 picta. E adevarat,
dar la asta se mai adauga alt motiv tot atit de puternic. Parul e о
protecfie contra caderilor ji socurilor, fara a mai socoti ji pericolul
soarelui, explicat mai inainte. « Daca nu lasam copiilor protectia
lor naturala, sintem obligati sa le cerem sa fie atenfi, ceea ce e un
mod de-а le modela mintea tot atit de nefast ca ji instruirea prematu-
ra. » Copiii minune ii faceau mila. « Nijte biefi monjtri mici!»
Nu-1 admitea decit pe Mozart. « Avea gemu, ji asta schimba totul. »
Mama era pe de-а intregul de acord cu el asupra chestiunilor pri-
vind sanatatea, ca de pilda de-а ma lasa sa fac pipi de indata ce-mi
manifestam intentia. Aja incit, la persoanele cele mai formaliste, nu
ezitam sa urlu: «Mama... Bibon... pipi! » Doamnele din societate
zimbeaudezaprobator, fapt care pe mama о lasarece. Doctoral Baudot,
tatal najei mele, era de acord. Tn schimb. mamei nu-i prea placea
cind, la sunetui clopotelului lui Vollard, ma repezeam spre uja
ji anuntam vizitatorul cu strigate de: «Mama, e maimufa !» sau:
« Mama, e negral! » Probabil cd-1 auzisem pe Degas, care ii ura
pe « meteci » ji avea indoieli asupra puritafii originilor lui Vollard,
numindu-1 in acest fel. Tata ii spunea mamii: « Daca ii interzicem
258
lui Jean sa-i spuna negru, el va crede ca un negru este о {unfa inferioara
fi ar fi о prostie.» Ii era tare teama ca prefuirile arbitrate sa nu ma
faca sa stabilesc о scara falsa de valori. Mama credea ca о bataie
buna ar fi lamurit situatia, caci eu il adoram pe Vollard. Mi-1 amin-
tesc intr-o zi cind il facusem maimufa. Statea in picioare, coplefit,
in fata mamii, fi repeta: « Spuneti-mi, doamna Renoir, sint chiar
atit de urit? » Asta era tragedia lui Vollard. Acest om extraordinar
dorea sa fie frumos. $i era, dar frumusefea lui nu era evidenta decit
pentru un Renoir sau un Cezanne. Pentru oamenii obifnuiti era
ciudat.Othello in haina 1-ar mira pe burghez. Situafia s-a aranjat, in
sfirfit, de la sine. Vollard a injeles ca afecfiunea mea era sincera,
fi ca exclamafiile mele nu aveau nimic pejorativ.
Unele mode il terorizau pe tata. Ti cunoaf tern frica de corsete
fi de tocuri inalte pentru femei. Descrierile lui erau atit de drama-
tice ca am crezut, multa vreme, ca fetele cocotate afa de susnuputeau
merge decit cu multa suferinta. « Mitra coboara in mod obligatoriu »,
imi spunea el, uitind de virsta mea. Aveam fase ani fi ideea acestei
mitre rostogolindu-se imi provoca cofmarari.
Sederile in sud se prelungeau, intinzindu-se incetui cu incetui
de-а lungul jumatafii reci a anului. Renoir ftia acum ca avea nevoie
de maslinii de argint din Provenfa, afa cum avusese nevoie de
paduricea albSstruie de la Fontainebleau, cu treizeci fi cinci de ani
inainte. Mama a aranjat fara violenfa aceasta schimbare a existenfei.
Afa s-a facut ca, nascut la Paris, am fost, de la virsta frageda,
naturalizat meridional. Pierre a ramas intern la Sainte-Croix din
Neuilly, pe care-o adora si unde profesorii il puneau sa faca teatru...
Tncepind cu strada La Rochefoucauld pot sa vorbesc despre tata
din amintiri. Barbatul care venea seara sa ma sarute in pat este
foarte dar in mintea mea. Ceea ce ma izbefte atunci cind ma intorc
la vremea trezirii conftiinfei mele este credinfa care mi-a ramas
despre neschimbatoarea tarie a lui Renoir. Pentru mine, gesturile
lui aveau un caracter ineluctabil. Toti copiii cred ca tatal lor este
central lumii. Eu nu credeam asta. Tata era prea convins ca fiecare
dintre noi ifi are functia lui pe lumea asta, nici mai importanta,
dar nici mai putin importanta decit cea a vecinului, ca sa nu ne fi
influentat. Dar eu ftiamca ceea ce facea el era exact ceea ce avea
de facut fi ca funcfia lui era exact aceea pentru care fusese creat.
Instinctul meu de copil insuportabil imi spunea dar ca tata о stia.
Si era adevarat. Mi-a vorbit despre asta mai tirziu.« Nu ftiam daca
ceea ce faceam era bine sau rau, dar ajunsesem sa nu-mi pese de fel. »
259
«Dopul» gSsise curentul pe care destinul i-1 rezervase. Pina atunci
se facuse ca pnme?te unele sfaturi, ca sufera unele influence.
Foarte repede, о revenea la limbajul propriu. Cred ca v-am
facut sa infelegefi ca slabiciunea lui era numai in aparenfa ?i cS
sub acea ezitare superficial se ascundea о voinfa nerafionalS,
indraznesc sa spun о vointa involuntary. « Dar asta ma facea s5
pierd timp.» Dupa Chateau des Brouillards n-a mai ascultat pe
nimeni. Nici nu se mai duce la muzeu. In ciuda afirmatiilor ?i
declarafiilor sale din prefafa de la Cennino Cennini, tata nu mai
prive?te tablourile batrinilor maestri. Tehnica lui se precizeaza ?i
este personala. §i pe masura ce vor trece anii, se va desprinde de
tot ceea ce se fdcuse inaintea lui. Daca pictura lui, mai ales la sfir?it,
о continua pe aceea a marilor clasici, daca Renoir este urmajul
unui Titian, unui Rubens, unui Velazquez, asta se datoreazS faptului
ca aparfine aceleia?i familii. Lui Renoir i-ar fi fost silS sa ma auda
vorbind astfel. A trecut insa destula v'reme de la moartea lui ca
sd fi putut uita ipocrita pudoare pe care о manife?ti fafa de fiinjele
care-fi sint apropiate.
A?adar Renoir, cel caruia alergam sd-i deschid u?a indata ce~i
auzeam pa?ii pe scari, era un Renoir care i?i gasise pe de-a intregul
calea ?i inainta cu pas sigur. Foarte sanatos, caldura din sud fScuse
sa dispara orice urma de bron?ita, mai lucid ca oricind, sobru,
se culca devreme ?i, fericit alaturi de Sofia, copiii ?i prietenii sSi,
putea consacra un numar de necrezut de ceasuri pentru a urmari
secretul artei de-a picta, Care era pentru el singurul lucru important.
Multe neguri se risipisera, multe paravane disparusera, revelatiile
urmau una dupa alta, apropiindu-1 de momentul in care avea
sa-si poata snune: « Cred ca sint pe drumul cel bun ! » Un accident
stupid avea sa compromita succesul acestei explorari.
Inainte de a trata despre ultima perioada, am sa zabovesc iaraji
asupra bogafiei spirituale ?i fizice a anilor care о pregatesc. Voi
evoca din nou opinii, sentimente, detalii in aparenfa neinsemnate.
Voi incerca, de asemenea, sa le dau viafa vizitatorilor principali
din strada La Rochefoucauld, din vremea cind Renoir mai era inca
in depline puteri. Tncep cu Paul Durand-Ruel, sau mai degrabd
mo? Durand. Porecla era afectuoasa, dar Bibon ?i cu mine nu indra-
neam s-o folosim in prezenfa lui. T1 descriu a?a cum il pSstrez in
amintire, scund in comparatie cu Faivre, care mi se рУгеа gigantic,
grasuliu, foarte roz, о piele ca in pictura lui Renoir, ingrijit ?i miro-
sind frumos a curat; cu haine de « domn ». Multa vreme, cind citeam
260
un roman a c#rui acpune se desfafura la oameni « bine », il afezam
pe domnul Durand-Ruel in capul familiei imaginare. Mustata lui
mica, albS, era tot atit de delicata ca f i gesturile sale. Zimbea adesea.
Nu-mi amintesc sa-1 fi auzit vreodata ridicind glasul. M# intimida
destui de mult pentru ca, atunci cind ii deschideam Ufa, sa nu urlu:
« Bibon, mama, e mo? Durand ». In ciuda respectului meu, aveam
incredere in el. Ti fopteam secrete, ca acela al baiatului de la macelarie
care, aducindu-ne un biftec, ii cintase Raymondei Mathieu, singura
in bucdtarie, acest refren, pare-se obscen: C’est un p' tit bou-bou—
c’est un p’ tit boucher — qui Vend d'la bibi — qui Vend d’la bidoche
(Este un omulef — un mic macelar — care vinde came — care vinde
camifi) fi incepuse sa-fi descheie pantalonii. Raymonde i-a intre-
rupt operatia cu о lovitura de m&tura. Si ne-a rugat sa nu rdspindim
acest incident care putea sa-i vatame reputapa. « 0 chestiune de
onoare.»
Joseph Durand-Ruel, fiul, ii placea lui Renoir pentru exacti-
tatea lui. TatSl transferase comerjul cu tablouri din domeniul
decorapei, in folosul amatorilor bogati, in cel al speculapei. Joseph
fi Georges, naful meu, cu alp negustori mari, aveau sa largeasca
piaja operelor de arta pina acolo incit s-o echivaleze cu Bursa.
Daca astazi tablourile sint cotate ca si acpunile, cu suifuri fi co-
borifuri, ^i asta facind abstracpe de preferintele publicului, о
dator&m, in parte, lui Durand-Ruel. E bine sau e rau? Tata era
contra acestei speculapi, desi recunoftea ca avea sa-i imbogafeasca
pe pictori. Neincrederea lui in comerful in stil mare nu afecta
cu nimic prietenia sincera pentru «fiii Durand». El considera
c# oamenii de valoare trebuie sa pna pasul cu timpul. Acesta
c dcstinul lor. Dar, defi a fost de acoiu cu acpunea neguslorilor
de tablouri moderni, Renoir nu se putea abtine de-а regreta fa-
milia Medici. « Acum nu mai agap pe perete un tablou, ci о va-
loare. De ce s2 nu expui о acpune a canalului de Suez ! » Si adauga
imediat: «Totufi, e strafnic de comod cind sint intr-o calatorie
§i ii cer un avans lui mof Durand». Apoi tragea conduzia :
«0 banca nu-i un lucru vesel, dar lumea modern# e facuta in
afa fel c# nu te mai pop lipsi de ea. Asta se potrivefte cu caile
ferate, cu canalul, cu gazul fi cu operapa de apendicita.»
Mama ar fi vrut s-o mSrite pe Jeanne Baudot cu Georges Durand-
Ruel. Tocmai, ca sa-i unease#, le ceruse sa-mi fie nafi. Sa ne
intoarcem inapoi la botezul meu de la Saint-Pierre din Mont-
martre. Tn ziua aceea mama mai avea oarecare sperant#. Era о
261
vreme minunatS. Rochiile deschise ale mamii fi ale prietenelor
ei se distingeau vesel pe negrul jachetelor. Umbrelele de dantela
altemau cu jobenurile. Jiletcile ecosez ale lui Faivre fi Lestrin-
guez pSreau timide pe linga palariile micutelor^Hugues, imense
cofuri acoperite cu pasari impaiate fi cu flori cu petale de ma-
tase. Cel mai deosebit invitat era vSrul Eugene in uniforma lui
de infanterist colonial, cu medalii evocind campanii din (Sri necu-
noscute. Josephine, vinzatoarea de pefte din Maquis, declarase
cS a fost cel mai frumos botez pe care il vazuse in Montmartre.
Jeanne Baudot fi Georges Durand-Ruel au azvirlit atitea drageuri
copiilor incit aceftia, indop afi, renunfasera la obifnuitele batalii.
Tata comandase un butoi de vin de la Frontignan fi Gabrielle
servea bauturS in gradina tuturor celor care doreau sS bea. El
insufi fusese sa comande vol-au-vent la Bourbonneux fi sa aleagS
briofele la Mangin, « singurele briofe din Paris». Comesenii erau
prietenii obifnuiji, intreaga familie Caillebotte, chiar fi cel mai
tinar frate care era preot, Faivre, Lestringuez, varul Eugene,
vecinii etc. La inceput, prezenfa abatelui Caillebotte a intimidat
societatea. Dar el a spus povestea unei femei care la spovedanie
venise sa-i cearS voie s3 se dezbrace, ca sS faca baie. Ceea ce
a facut ca toatS lumea sa se simtS bine. Faivre voia sd-fi schimbe
hainele cu ale abatelui. Fratele meu Pierre, de obicei liniftit,
bSuse pu|in vin din Essoyes fi recita povestea bataliei Cidului
micutelor vecine. La desert, Faivre a inceput sd spund о poveste
deochiatd. Tata i-a tras о lovitura de picior pe sub masd ca
sd-i aminteascd de prezenta Jeannei Baudot. Nu tolera « porcd-
riile» in fata fetelor tinere. La Fontaine, Boccaccio fi regina de
Navarra faceau parte dintre autorii lui preferati. Dar credea ca fii-
cele prietenilor sai aveau tot timpul sa descopere aceasta litera-
ture fi mai ales s-o descopere ele singure. Ca sa-i precizez pd-
rerea, pe care cred ca о cunosc, tata se temea ca tonul pe care
povestitorii se credeau obligati sd-1 ia cind spuneau о porcdrie
sd nu le dea tinerelor care ascultau о idee stupidd despre « pore ».
Mai era fi marele lui respect fafa de opiniile fi regulile celor-
lalfi. Deoarece pdrintii nu aprobau acest gen de povefti, nu el
trebuia sd fie aceia care sa le sugereze copiilor ca pdrerea lor e
grefitd. Spiritele se vor elibera intr-o zi sau alta, fi Renoir con-
tribuia fi el pictind nudurile cele mai pure din intreaga istorie
a artei. Oricum ar fi, atitudinea lui respectuoasd fa|d de feme!
262
mi-a fost adesea descrisS de catre prietenii sai, care о calificau
drept cavalereasca. « Renoir, spunea Riviere, ar fi putut sa tra-
iasca pe vremea curplor cavalere?ti.»
La sfirjitul ospafului de botez, invitatii s-au imprajtiat prin
gradina de la Chateau des Brouillards. S-au dus sa admire о caprS
pe care domnul Gries tocmai о cumparase. In ciuda caldurii,
avea pe cap tot caciula lui din blana de iepure. Cind ?i-a luat
ramas bun, na$ul meu a sarutat-o pe « na^a-mea », Jeanne Baudot.
Mama i-a atras atenfia tatii. Peste citeva zile, Georges Durand-
Ruel i-a invitat pe parintii mei la cina $i le-a prezentat-o pe
doamna care era cu el. Era о americana pe care о intilnise in
Statele Unite, unde el se ducea adesea pentru interesele casei.
Familia Durand-Ruel avea sa construiasca $i о casa in strada
57-a. Tata ?i mama au gasit-o « perfecta» pe americana $i ?i-au
ascuns proiectele lor matrimoniale.
Najul meu ma alinta mult. Tntr-o zi, pe cind locuiam in strada
La Rochefoucauld, mi-a adus о paiata tot atit de mare cit mine.
Am urlat de groaza. Nu mai ?tiu de ce uram atit de mult acest
personaj suh infati^area lui engleza de Punch. Nu-mi placea
decit sub infafijarea lui italiana, cu haine albe, prea mari. Pasiu-
nea mea erau «soltafii imperiului». A?a pronunfam eu «sol-
dafii imperiului». Am avut о mulfime. Si tatii ii placeau mult.
El ii prefera pe cei mici, subfiri, din cositor, fabricati la Niirn-
berg. Unul dintre prietenii sai i-a spus ca acejti soldap in minia-
ture ar putea sa ma faca militaros. Tata a raspuns: « Ar trebui
sa suprimam $i jocurile din cuburi, care ar putea face din Jean
un arhitect». Cunoa?tem rezerva lui fata de aceasta profesiune.
A fost ?i mai rau cind acela^i prieten 1-a gasit pe fratele meu
Pierre jucindu-se cu un altar in miniatura, pregatit cu toate
accesoriile necesare pentru a face slujba. «Ce-ai sa te faci tu
cind ai sa fii mare?» — a intrebat Renoir. — «Actor», a raspuns
Pierre. Tata a stat putin pe ginduri, apoi i-a spus prietenului sau:
«Poate ca dumneata ai dreptate, actor sau preot, e cam acela^i
lucru!»
Na?ului meu Georges ii datorez unele descoperiri mari. El
mi-a daruit un fonograf cu cilindri, bineinfeles. Daca intorcea!
un buton, schimbai safirul cu о lama care grava sunetele emise
in fata pavilionului. Cadoul era insotit de urarile pentru anul
nou ale donatorului, inregistrate chiar de el. Cind i-am auzit
263
vocea iefind din marina aceea, am urlat de entuziasm fi am
asmufit toatd casa. A trebuit ca Bibon sd-fi inregistreze vocea
imediat. Vdrul Eugene, martor la experienfa, a dat din umeri
?i a spus ca « fornaitul» nu era pus la punct. Tata a vazut in
el simbolul unui mare pericol care ameninfa civilizafia noastra.
«Adaugindu-se zgomotelor provocate de automobile, acest in-
strument risca sa distruga о mare bogdfie: liniftea! » Mai tirziu
aveam sa-i datorez nafului meu, care avea о proprietate in Pe-
rigord, descoperirea trufelor, servite nu in foife subfiri, ca in
pateuri, ci intregi, ca fi cartofii. Afara de aceste minunate reve-
lafii, Georges Durand-Ruel imi vorbea despre America. Il fd-
ceam sa-mi repete de zece ori descrierea vagoanelor de dormit
Pullman. VS putefi inchipui ce mindru eram cind ii deschideam
Ufa. Plin de orgoliu, anunfam universului: «Bibon, mama, tatd,
e naful meu I »
Doctorul Baudot e nedesparfit de amintirea lui Renoir. Purta
redingotd, multa vreme a pdstrat pdlaria numita burlan de soba
fi n-a pdrdsit-o decit pentru homburg, un intermediar intre
joben fi melon. Acesta din urma i se pdrea frivol. Fata lui era
plina de vinifoare rofii fi avea favoriti carunti. Buza de jos mi
se pdrea destui de groasa fi cam violacee. Lornionul il purta
legat cu о planglica neagra. 11 folosea tot timpul ca sd examineze
oamenii pe care ii intilnea. Era un excelent diagnostician fi ii
pldcea sd se intereseze de sandtatea contemporanilor sdi. Imediat
ce deschideam Ufa, md urea pe un cufdr mare de lemn, servind
drept banchetd in vestibul. Lumina care venea de la fereastrd
era excelenla. Se uila la oclin mei, imi lua pulsul, ma facea sa
scot limba. Concluzia lui era invariabila: «Doudzeci de grame
de sulfat de magneziu». Pentru adulfi, prescria pind la treizeci
de grame. Aceastd doctorie nevinovatd il facea sd aibd mari dis-
cutii cu functionarii companiei editor ferate din vest de a cdror
sandtate avea grijd ca un parinte. Ei il rugau fierbinte sd le
prescrie leacuri scumpe, cu etichete frumoase si nume promita-
toare. Sulfatul de magneziu nu-i costa decit doi bani. Cum sd
ai incredere intr-un leac care costa doi bani? Dar doctorul
Baudot era un om hotdrit fi apoi ii explica tatii: « N-au nimic.
Francezii sint sanatofi in general. Numai cd mdnined prea mult!
Bdutura bund, aperitiv, un pdhdrel de coniac pentru digestie.
Sint de acord. De ce sd te privezi cind pofi sd te debarasezi


de toxine cu putin sulfat de magneziu ?» Biroul lui era imens.
Ferestrele dddeau spre geamlicul garii Saint-Lazare, aceea pe care
о pictase Monet in urma cu treizeci de ani. Domni in vestoane
cu nasturi auriti fi cascheta cu galoane veneau sa-i vorbeasca
respectuos doctorului Baudot. Tn coltul meu, eu nici nu suflam.
De Crdciun, cind mincam ceva mai multe castane glasate, md
puneau sa ingbit leacul prietenului nostra intr-un pahar de apa
cSldufa. Era infect. Dupa aceea, ca sd spal sulfatul de magneziu,
inghiteam un pahar de citronada, tot cdldufd. Md credeam foarte
bolnav fi juram sa nu mai maninc castane glasate. Tmi respec-
tam cuvintul mai multe saptamini. Doctoral Baudot era un exce-
lent medic fi psiholog. Tata nu avea incredere in teoria « ghiftuirii
tratata cu purgative». Era partizanul moderapei fdrd sulfat de
magneziu. Ca sa nu-1 supere pe bunul doctor, se prefdcea ca ia
purgativul in mod regulat о datd pe lund.
Un personaj a carui aparipe il dispunea pe Renoir era Galli-
mard. «Un adevarat francez al secolului al XVIII-lea». Cred
ca am infeles bine ca averea ii provenea de la mobile pe care
familia sa le poseda in Neuilly. Un bunic fusese proprietarul
unei rasadnite, fapt care evoca in imaginapa lui Renoir cimpii
monotone cu rdsaduri regulate «fi soarele care arde f i ti se
reflects in ochi». De aceea fi accepta inlocuirea acestui peisaj
detestat cu nifte «castele in miniaturd» in folosul femeilor in-
trepnute, avind о obiecpe totufi: «Nu sint decit perep. Poate
ca dincolo de ei se intimpld ceva, dar strdzile sint sinistre».
Ii placeau cartierele cu dughene fi oameni «ocupap cu micile
lor afaceri ». Mai spunea despre Neuilly: «Un cimitir foarte
framos, dar imi place mai mult Pere-Lachaise ». Gallimard, care
dezertase din Neuilly pentru marile bulevarde, aducea cu el mi-
nunata atmosfera a «vietii pariziene». Purta aureola glorioasa a
strdlucitoarelor seri care avuseserd loc in teatral lui, Les Varietes.
Tata ne povestise atit de des despre Orfeu tn infem, cerindu-i
lui Abel Faivre sa se afeze la pian fi sd cinte ariile care il in-
cintasera, cd eu nu-mi puteam ascunde admirapa pentru un domn
care trdia pe picior de egalitate cu lupiter, Cupidon fi framoasa
Elena. Acest din urma persona] a prins viatd sub trdsdturile ac-
tritei Dieterle. Chiar fi in afara scenei Varietifilor, pdstra farmecul
zeitelor lui Offenbach. Era foarte blondd, «о piele ca de lapte
cu pistrai». Dorind sd pozeze, Renoir i-a fdcut mai multe por-
266
trete dintre care unui in vila ei din Chatou. TaicS-su era cSpitan
pensionar, foarte meticulos ?i foarte protocolar. Gabrielle il
saluta militarejte ?i-l numea « domnule capitan». El era incintat.
Un alt obi§nuit al casei era Murer, cofetar celebru ?i pictor
amator. Era un bun prieten al doctorului Gachet se ducea de-
seori la Auvers. Numele lui Gachet era legat in mintea mea de
acela al unei fetife pe care n-am vazut-o niciodata: Margot.
Mi se pare ca numele de familie era Legrand. Tata mi-a vorbit
despre ea de mai multe ori. Margot era tare bolnava. Tata i-a
cerut doctorului Gachet s-o ingrijeasca, ceea ce doctorul a facut
cu mult devotament, dar zadarnic. Suferintele lui Margot i-au
apropiat pe cei doi barbati, care nu mai plecau de la capatiiul
ei. Probabil c2 fetifa era tare frumoasa, emofionanta $i tare
curajoasa. Zimbea in ciuda durerii de neindurat care о sfi^ia.
Paul, fiul doctorului, a publicat corespondent dintre tatii nojtri
in legatura cu acest subiect. Renoir vorbeste in scrisori de bube
de variola. Pe Gachet 1-a apucat durerea de ?ale, a fost silit sa
stea in pat ?i Renoir a ramas singur cu Margot, innebunit ?i
dorind ca moartea sa vina mai repede s-o scape. L-a chemat pe
vechiul sau prieten, doctorul Bellio, care a spus ca fetifa era pier-
duta. Dar, la cererea tatii, i-a prescris medicamente ca s-o facS
sa creada ca s-ar mai putea vindeca. La 25 februarie 1879,
Renoir i-a dat lui Gachet vestea morfii copilului.
Aceasta misterioasa micufa moarta ma emotioneaza adinc. Cine
era de s-a interesat Renoir cu asemenea nelinijte? Cine erau p2-
rinjii? Unde se aflau in timpul bolii? Sint atitea enigme, necu-
noscute nici de Paul Gachet, fiul, care mi-a scris in legatura cu
asta. Dar imi inchipui parul ci blond pc pcrna, bubele $i zim-
betul innebunit de spaima, adresat marelui prieten care se apleca
s-o sarute.
Pictorul Deconchy1, cu barba lui patrata, cu ochii mici ?irefi
?i cu palariile rotunde din fetru, a jucat un rol considerabil in
viafa noastrS. Intr-adevar, el a fost acela care 1-a sfatuit pe Re-
noir sS meargS s3 picteze la Cagnes. Avind ?i el sanatatea ^ubredS,
se ducea sa-?i petreaca iarna in satul acela, necunoscut pe atunci
de turi^ti. Citiva englezi friguro?i ?i liniftifi ocupau hotelul Sa-
vournin, in partea de jos a satului, pe strada mare, care era pe
vremea aceea $i $osea. Deconchy s-a indragostit de domni^oara
1 Pictor, prieten al lui Renoir. (N.A.)
267

Savournin, s-a casatorit cu ea ?i i-a adus-o tatii in strada La
Rochefoucauld. Mama ?i tinSra casatorita s-au simpatizat ?i acest
sentiment a jucat ?i el un rol in hotSrirea de-а pleca la Cagnes. A
fost о hotarire plina de consecinfe. Acest loc avea sS-1 inghita, in cele
din urma, pe Renoir, ?i pe ai sai, a?a cum il inghitise pe Deconchy.
Mama a infeles ей viata lui Renoir trebuie sa he tot atit de au~
tentica ca ?i picture lui. Ei ii datoram, eu ?i frafii mei, de-а fi
crescut intr-un mediu in care nu se ingaduia nici «un obiect
pocit». Mobila din lemn alb, am mai spus-o, se potrivea de
minune cu gusturile lui Renoir. Foloseam ?i mobile Thonet,
fabricate in acea parte a imperiului austriac care avea sa devina
Cehoslovacia. Erau din lemn rotunjit ?i din trestie. Noi aveam
de toate felurile, bineinfeles ca ?i fotolii balansoar. Renoir spunea
ca sint singurele obiecte fabricate care nu sint pretentioase. Ele
formeaza о parte important^ din decorul tinerepi mele ?i curbele
din lemn negru, sfir?ind in spirala, imi lipsesc grozav. Cind pa-
rintii mei renuntau la lemnul alb sau la Thonet, о faceau pentru
mobila anticS de buna calitate. Renoir nu putea suferi mobilele
de lux din vremea lui, pentru ca nu recunojtea in ele « mina ».
Chiar fata de unele opere ale trecutului arata о aversiune inver-
?unata. Mi-aduc aminte cum ridica din umeri in fafa faianfelor
lui Bernard Palissy: « A ars mobile autentice din Rena?tere pentru
a coace aceste fructe care arata ca ?i cind ar fi sapun ». Am mai
vorbit despre disprejul lui pentru bibelourile de Meissen ?i cele
de Sevres. Tapiseriile de la Gobelins il agasau. Nu admitea decit
natra dreapta, nu ?i pe cea in coasta, care ingaduie copierea servila a
tablourilor, «care nu sint tapiserii, sau, ?i mai rau, a ingaduit imitarea
naturii!» Pe treapta cea mai de jos, tata a?eza pieptenii din celuloid,
mu?amalele in chip de fafa de masa, prafurile care se pun in sticle
pentru a imita apa de Vichy, untul servit in mici cuburi sau
scoici. De margarina sa nu mai vorbim. yinea ori sa se lipseasca
de unt, ori sa aiba pe masd un bulgare mare, din cel adevarat.
In contrast cu acest refinement, Renoir gasea pretentioasa
etalarea tacimurilor ?i a paharelor. «0 gramada de furculije,
cupte, pahare de toate mdrimile, ca sa inghip, in cele din urma,
un ou moale stropit' cu putin vin prost! » Trebuie sa spun ей
mesele noastre se compuneau numai dintr-un fel de mincare
principals ?i ей nu aveam in general in pivnita decit о singura
269
calitate de vin. Vinul acesta ni se trimitea in butoi de catre pod-
gorean. La Chateau des Brouillards, carbunarul auvergnat din
strada Lepic venea sa ni~l puna in sticle. Am fi considerat c2
e о scapatare sa cumparam vinul de la bacan. Renoir nu avea
incredere in vinurile vechi, care te ingreuneaza fi pe care trebuie
« s3 le degufti in loc sa le bei. Ceea ce ajunge un fel de cere-
monie. Te-ai crede in biserica cind iese preotul cu Sfintele Daru-
ri! » Facea glume pe socoteala strimbaturilor « cunoscatorilor care
if i datesc gingiile, cum fac cu apa de dinfi, fi ridica ochii in sus,
in extaz. Nu se pricep mai bine ca mine».
Mama continua sa primeasca musafiri la masa simbata seara
fi mentinea tradipa rasolului. Asta nu inseamna ca un prieten
care aparea pe neafteptate intr-o alta zi nu era hranit cumsecade.
Gabrielle alerga la macelar fi aducea un biftec in timp ce Ray-
monde curafa о salata. Mama, dat hind numarul mare de ser-
vitoare pe care-1 avea in casa, fiindca « pielea lor nu respingea
lumina», dar mai ales din cauza gifiielii, a incetat destul de
tinara de-a mai pregati ea insafi masa. Dar cerul о inzestrase
cu darul autoritapi fi bucataria care se facea era pe de-a intregul
a ei. Refetele le luase mai de peste tot, in special de la Marie
Corot, dar le modificase in felul ei, sau mai degraba pe gustul
sotului ei. Am sa va repet citeva sfaturi de-ale ei, transmise sopei
mele de catre Gabrielle.
Principiu general: niciodata sa nu scalzi legumele verzi in apa.
De pilda, mazarea era fiarta fara nici о picatura de apa. Citeva
frunze de salata verde dadeau umiditatea necesara ca sa nu
crape cratifa.
Alt principiu: mmic nu U'ebuie <' laraganat ", ci facut repede.
Tn tineretea mea, francezii prajeau mult prea multa vreme carnea
de vaca sau de berbec, afa cum mai fac inca englezii, americanii,
nempi fi multe alte popoare care cred in sosuri. La noi in casa,
timpul cit se prajea о bucata de vaca sau un jigo de berbec
era de douasprezece minute pentru о livra.
Sa evip, pe cit posibil, sa prajefti in cuptor. Aburii care ies
din came о fac sa fiarba sau aproape. In acest caz, e mai bine
sa faci, pur fi simplu, un rasol. Frigarea are un rezultat mai
bun pentru ca bucata de came sta la aer. Nu se moaie prea tare
fi asta ingaduie toxinelor sa se evapore. Pentru prajit, noi folo-
seam о scoica, un fel de jumatate de sfera din tabla de her,
descoperita spre plita fi prin care trecea un tepuf, a carui pozitie
270

Se schimba cu ajutorul unor crestaturi. Zeama se aduna in partea
de jos a scoicii. La Essoyes, in fa|a femineului mare, aveam un
sistem cu resorturi care facea ca tepuful sS se invirta in mod
automat.
Sd nu incercafi sa extrageti sucul lucrurilor; trebuie s3 ftii sa
strici. Sd n-ai incredere in «tigai» inchise ermetic. Sa faci cafeaua
intr-o cratija cu apa docotita, fara capac. Trebuie mai multa
cafea, se pierde jumatate din cofeina, dar nu te enerveaza. Afara
de frigarile in fafa femineului plin cu bufteni, noi gateam pe plita
cu carbuni de lemn. Plitele de gatit erau nifte gratare patrate, cam
de douazeci de centimetri fiecare latura, afezate intr-un fel de masa
din patrate de faianfa. Cenufa cadea dedesubt. Deasupra era
un fel de femineu pentru evacuare. Locul unde cadea cenufa
era inchis cu о portifa din metal care se putea scoate. Se facea
focul cu nifte befifoare al caror capat era inmuiat in rafina. Se
puneau carbunii din lemn, acoperifi cu о teava, un fel de pilnie
peste care era pus un burlan, ca sa traga mai bine. Cind se inrofeau
carbunii, burlanul era scos fi se inchidea portifa. Eram printre
ultimii parizieni care intrebuinfau acest mod de a gati. In celelalte
case domnea gazul. Astazi lumea descopere din nou gratarele
barbecue fi Hibachi-ul japonez fi frige biftecurile afa cum facea
mama mea.
Cum sa frigi un biftec? Sa nu pui prea mulfi carbuni de lemn.
E destul ca gratiile plitei de gatit sau ale Hibachi-u\ui sa fie bine
umplute. Sa aftepfi pina cind focul nu mai e afa puternic. La
inceput, sa pui gratarul cu carnea alatun de carbunii aprinfi,
mai pufin decit un minut pe fiecare parte, apoi sa departezi gratarul
cu cifiva centimetri, ca sa aiba caldura timp sa patrunda carnea.
Daca bucatae foarte groasa, focul va fi, desigur, mai puternic fi carnea
mai departe de foe. Sistemul copilaresc fi bine cunoscut este s-o
« cuprinda » focul mai intii. Apoi, aftepfi, mai mult sau mai pufin,
dupa cum i{i place carnea mai prajita, sau mai in singe. Pentru un
biftec de doua persoane, frigarea nu trebuie sa depafeasca cinci
minute. Daca ai carpeni, faci un foe mare in f emineu, aftepfi pina cind
nu mai arde cu flacara fi azvirli bucafile foarte subfiri chiar in focul
care se stinge. E un « ospat pentru zei». Mai ales fara sos bearnez
sau de alt fel. Pentru cei carora nu le place cu coaja, о moi
frecind- carnea cu unt cind о iei de pe gratar. Se sareaza dupa
frigare. Carnea de vaca, de calitate buna, fripta pe carbuni din
lemn, de calitate buna, n-are nevoie de dresuri.
272
Primarul din Estaque i-a dar refeta lui de bouillabesse-a tatii
?i lui Cezanne, in 1895. E refeta clasicS: pe?ti mici prSjifi in untde-
lemn de mSsline cu ceapS ?i cu rojii. Apoi apS fierbinte ?i mult
usturoi. Usturoiul nu trebuie prajit niciodatS. Verdeaja. Pe?tii
mari $i crustaceele sint puse la inSbu^it cind « grosul» s-a fiert.
Trebuie ?i rascasse \ Sofranul se pune la urma de tot. Supa
strecuratS se toarnS peste crutoane de piine prSjitS ?i frecatS cu
usturoi. Fdrd « rugina», acel sos care ascunde gustul delicat al
pe^tilor de stinci ?i care este о invenfie a bistroului. Tata imi povestea
despre experienfele lui culinare de la Estaque. Un pescar, pe care
il cuno^teau vag, ii oprea pe el ?i pe Cezanne pe strada: « AsearS
afi mincat bouillabess-a la Marius. — Da. — El nu ?tie s-o faca.
Venifi diseara la mine acasa ?i о sa vedefi I » A doua zi, altS intilnire:
« Aseara afi mincat bouillabesse-а. la Saturnin... el nu §tie s-o faca...»
$i a$a mai departe, pina cind primarul a impacat pe toatS lumea,
invitindu-i pe diferijii concurenti si pe « pictori » la о bouillabesse-i
definitive.
Cind nu aveam musafiri, ne muljumeam cu carne fripta sau
fiarte. Pe cit era posibil, evitam tigaia. Bouillabesse-а era pentru
ocaziile mari ca $i puiul sote, pe care mama il considera un succes
al ei: se taie puiul bucati; se rumene^te cu pufin undelemn de
mdsline intr-o cratifa groasa. Pe mdsurd ce se rumenesc, bucaple
se pun pe о farfurie calda. Se azvirle undelemnul $i se pune din
nou puiul in cratija cu foarte pufin unt. Se adauga doua cepe,
nu prea mari, tdiate foarte marunt, doua ro?ii curtate de coaja,
pStrunjel, cimbru, un catel de usturoi, foi de dafin, foarte pufinS
apd fierbinte, sare ?i piper. Se amestecd mereu, atenpe s3 nu se
arda. Se fierbe la foe foarte slab. Cu jumatate de ora inainte de a
servi, se adaugS citeva ciuperci, masline negre grece?ti, italiene^ti
sau provensale, ?i ficatul. Se toarnd un pdhdrel de coniac in cratifa
descoperitd, ca sa se evaporeze. Tn momentul cind servifi, se
presard cu patrunjel ?i usturoi tdiate foarte marunt.
Ne infruptam cu cartofi copti in cenu^a $i iarna cu castane
coapte in acela?i fel. Bucataria mamei era ca ?i ea rapida, fdrd
complicapi, limpede ?i curata. Far a « grasime arsa»; uleiul, untul,
se foloseau о data ?i apoi cratita era frecata cu furie. Se potrivea
§i cu marea regula a lui Renoir: sa fii bogat cu putin. Sd folose^ti
tot ce-i mai bun cu zgircenie.
1 Specie de pejte din Marea Mediterani.
273
Tatii nu-i placeau oamenii care nu beau vin: « Sint nifte bepvi
ascunfi», fi cei care nu fumeazd: « Trebuie sd aibd un viciu secret! »
Mama era gurmandd « ca о pisicd ». Renoir spunea cd acesta era
felul ei de a-i onora pe Ceres fi pe Bachus. Nu putea crede cd zeii
greci renunfaserd cu totul la partida.
Inainte de a pdrdsi strada La Rochefoucauld, citez unul dintre
rarele exemple de severitate ale tatii in privinfa mea. Citeodatd
ne duceam pe jos pe marile bulevarde a cdror animatie ii pldcea.
Tntr-o zi cind era cald, in timpul unei asemenea plimbari, mama
fi-a exprimat dorinja sd bea un fap de here. Ne-am afezat pe
terasa unei cafenele. Renoir a observat cd nu mai avea (igdri.
Mama a propus sd md trimitd pe mine dupd (igdri. Renoir a scos
un ppat de spaimd. « Singur pe marile bulevarde !... — Tntocmai,
trebuie sd se obifnuiasca. » Cunofteam bine debitul de tutun de
la capdtul strdzii Laffitte, lingd prdvdlia lui Vollard. Eram atit
de mindru la gindul sd merg singur prin Paris « ca fratele meu
Pierre», cd Renoir, amuzat, s-a Idsat induplecat. Am piecat fi
am inceput sd repet cuvintele pe care aveam sd le adresez tutun-
gioaicei. Frecventele mele federi in satul mamii md inzestraserd
cu un rdsundtor accent burgund. Tdrdgdnam pe r ca fi Colette
Willy in persoand. Asta ii fdcea sd ridd pe oameni fi md infuria.
Mergind, reufisem sd fac о frazd fdrd a recurge la consoana care
sd md dea de gol. «Doamnd, dati-mi un packet de galbene. »
Suprimasem cuvintele Maryland fi pgard. Deodatd, mi-am dat
seama cd trecusem de mult pe lingd debitul de tutun fi cd eram
aproape de biserica Notre-Dame-de-Lorette. Tnnebunit la gindul
cd pdrintii mei sint ingrijorap, m-am intors alergind, fi, gifiind,
m-am trezit in fafa tatii, palid fi descompus. « Am crezut cd te-a
calcat о mafind. » Ca о reacpe, a fost cuprins de-un scurt acces
de furie. « Cum pop sd hi atit de distrat ? N-ai sd faci nimic bun
in viafd. » M-au podidit lacrimile f i n-am putut minca casata napoli-
tand. Tata a fost supdrat о ord. Intors acasd, a uitat de ceartd
in fata unor ppari pe care s-a apucat sd-i picteze, in ciuda impotri-
virii mamei care voia sa facd plachie din ei. Cind 1-am auzit fredo-
nind, am uitat necazul fi m-am jucat cu « soltatii imperiului».
Tata mi-a spus: « Nu numai cd te pot cdlca mafinile, dar mai sint
fi hopi de copii care te pot fura fi Armata salvdrii care te-ar obliga
sd cinp cu accent englezesc».
274
IV
Accidental care avea sA schimbe viata tatii
intr-un chin a lost о cSzaturS cu bicicleta la Essoyes, in 1897.
Essoyes, satul in care s-a nSscut mama ?i Gabrielle, a rSmas
destul de neprihSnit. Pentru mine, el nu poate fi asemuit cu nici
un alt sat din lumea intreagS! Acolo am trait cei mai frumo^i ani
ai copilariei mele. Cind veneai de la Paris, incintarea incepea cu
cincisprezece kilometri mai inainte, о data cu trecerea bruscS de
la cimpia din Champagne la dealurile a^ternute cu pietri$ ?i acoperite
cu vii de la marginea unui catun numit Bourguignons. Se mai
poate vedea incS marea piatra de hotar a regilor care despar^ea
Champagne de Burgundia. Apoi natura e aceea?i ca in toate fSrile
unde vinul e bun: un riu in fundul vilcelei; aici este Sena, in
Umbria e riul Foligno, in California e Napa River. Jos sint pS^uni
cu vaci, de-а lungul colinelor sint pdduri sau vii; sus, platouri
mai mult sau mai pufin pustii. Tn Essoyes le numim pSrSgini.
Sint acoperite cu pietre late ?i acolo e paradisul viperelor. Din
pietrele acelea se construiesc colibele, bordeie cu ziduri grose,
cu acoperiful tot din piatra, ?i atit de rdcoroase vara, ca podgorenii
ne spuneau s5 imbrScdm vesta cind intram s3 ne odihnim acolo.
Afluentul Senei care trece prin sat se nume?te 1’Ource. Copaci
frumo^i ii strajuiesc malurile. lerburi lungi ?i unduioase ii acopera
albia. L’Ource este un riu neregulat. Fara indoiala ca din
cauza asta ii pldcea atit de mult lui Renoir sa-1 picteze. Din cind
in cind, sta pe loc, apa se inverzeste peste adincurile care ni se
par de nepatruns. Cei din Essoyes numeau acele locuri « g3uri >>.
Era acolo gaura «popiilor», adic5 a plopilor, gaura vacii, unde
se inecase о vac5. Parinfii interziceau copiilor sa se apropie de
gauri, zicind ca о data prins in virtej erai ca о musculija in pilnie,
atunci cind umpli un ulcior cu vin. Locurile pe care le prefera
Renoir erau acelea unde 1’Ource curge peste pietricele: « Argint
care se topejte», spunea el. Aceste reflexe se regasesc in multe
din tablourile sale. Tata se simjea bine in Essoyes ?i, tot umplind
pinza de culori, il distra tovarA^ia noastra ?i aceea a taranilor.
Essoyes e ajezat destul de spre r3sarit ca sa scape de influenza
Parisului.Are un dimat continental. Tn paragini aerul e aspru ca in
Lorena. $i accentul locuitorilor se potrive?te cu dima. Din nenorocire
275
din cauza radioului, limbajul francezilor tinde sa se uniformizeze.
Sint sigur c3 acum, in Essoyes, numai cifiva batrini mai infeleg
incd dialectul din copildria mea.
Gabrielle nu uitase cea dintii aparitie a « patronului » in Essoyes.
Mama venise inaintea lui fi inchiriase о casd la marginea « satului »,
pe drumul spre Loches, in fafa lui Paul Simon care avea lanuri
cu griu, ceea ce stirnea dispreful podgorenilor fafa de el, fi alaturi
de Royer, cioplitorul care sculpta pietrele de mormint. Poarta
din spate dddea in drumul spre Petit Clamart. Aceasta expresie
desemneaza cifiva copaci mari inconjurafi de un zid, destul de
inalt, care se inSlfa in mijlocul cimpiei intre riu fi coasta de la
Terre-a-Pot. О coasts la Essoyes inseamna un deal. Clamart
este numele vechi al cimitirului. Tn Petit Clamart era inmormintat,
se zicea, un iacobin din 1792. Ordonase ghilotinarea atitor preofi
incit, la moartea sa, cel din Essoyes, simfindu-se protejat de noua
domnie a lui Napoleon, refuzase sS-i dea un mormint creftinesc.
Si de acolo se trage acel cimitir particular. Gabrielle, care avea
opt ani, se juca in curtea casei cu verifoare de virsta ei. In Essoyes,
fiecare casS are о curte spre care dau hambarele. Tn aceste mari
adaposturi de piatrd, fara ferestre, cu porfi disproportionate, sint
aliniate hirdaiele, in care fermenteaza strugurii dupa cules; enormi
cilindri de lemn pe care ii comparam cu turnurile unei fortarete
merovingiene. Ce racoare era in acele hambare ! $i totufi, soarele
burgund din copildria mea ardea nemilos vara. Vocile se spSrgeau
de calcarul perefilor fi de lemnul hirdaielor. $i rezonanfa aceea
mSrea misterul.
Mama avea treizeci fi unu de ani. « Era de pe atunci plinufd,
dar nu grasa, vioaie. » Vorbeste Gabrielle. « Nc-a dat piine pioaspala
cu un baton mare de focolatS. Pierre era un baiefel de doi ani,
brun, cu bucle foarte frumoase. Renoir a aparut, ducindu-fi
cutia cu culori fi fevaletul. Eu fi verifoarele 1-am gasit tare slab
pebietul om 1 » Gabrielle venea adesea sS-1 vadS pe micutul Pierre
fi din cauza focolatei. « Pe el1 il vedeam pufin. Se ducea sa picteze
singur pe cimp. Incerca sS-fi vindd pictura la Paris, spuneau
oamenii. Si та* spuneau ca el nu era ca toata lumea.» Cind se
intorcea de la cimp, ii placea sd-fi incSlzeasca spatele la marele
femineu. Pe vremea aceea, in satele franceze aproape totul se
1 In discupile noastre, Gabrielle nu folosea nicicind cuvintul « Renoir »
sau « tatii tiu». Spunea « el » sau « patronul ». (N.A.)
276
facea in marile feminee, afard de piine, care se cocea in cuptor.
«Ciudatd idee sa-fi placd focul cu lemne cind la Paris ai о soba
frumoasd de tuci cu ornamente nichelate.» Gabrielle, care avea о
memorie de elefant, putea sd-mi repete, dupa trei sferturi de veac,
reflectiile compatriotilor ei asupra acestui cetacean ciudat. « Nu cd
le-ar fi lost fricS de el. Dar vedeau cd nu e la fel cu ei. T1 gdseau
pupntel, ceea ce insemna urit. lar lor nu le placeau decit
cei gra?i. Maicd-ta, care era totuji foarte plina, trecea drept pld-
pindd. Bunica-ta Melie era frumoasd pentru cd era ca un dulap.
Nostim e cd el nu era slab cu adevdrat. Patroana mi-o spunea fi
vedeam fi eu singura funded ma viram tot timpul la voi. Numai
cd fata nu~i facea cinste. Nu bea fi din cauza asta credeau cd e
bolnav. Nu vorbea despre politied. Cravatele lui nu erau la moda.
Cu toate astea, oamenii il iubeau. Chiar maica Bataille, care era
о salbaticd, ii dddea voie sa-i picteze copiii. Nimdnui, afard de el,
nu i~ar fi dat prin minte sd se duca la familia Batailie, nifte sdrantoci,
sd gaseasca la ei ceva bun fi sd declare cd-i place acolo. Una dintre
fetifele pe care ii placea s-o picteze era bunica lui Felix Suriot,
cel care s-a cdsdtorit cu vara ta Bellala hem hem. Adevaratul nume
al Bellalei e Madeleine Mugnier. Prima versiune se datoreaza
felului cum 1-a pronunfat ea cind era micufa fi afa i-a rdmas. »
« Cei din casd ii respectau liniftea.» Aceastd afirmatie a Gabriellei
ma emofioneaza. Intr-un colt al femineului, se nabufea pe jdratec
tocana de carne, in celdlalt colt, fata din casd incalzea fierul de
calcat. Tn mijloc, agdfatd de cirlig, deasupra fldedrii, fierbea supa
in oala mare de tuci negru. Aproape totdeauna era «mazdre »
rofie cu sldnind. La Essoyes, nu se cunoaste cuvintul fasole si
acea « mazdre» era de soi rofu care create in vie. Verii noftri
n-ar fi mincat niciodatd fasole din cimpie. 0 Idsau pentru plugari
fi pentru porci. Acelafi dispret il aveau fi pentru cartofi. « Buni
pentru purcei », fi pentru prunele mari rofii, numite prune de
porci. Lui Renoir ii pldcea sd vadd fi cum se frdmintd piinea
in copaia mare din stejar sculptat, care ocupa о mare parte din
sala comund. Apoi se ducea sd vadd cum se incdlzefte cuptorul
cu legdturi de surcele, niciodatd cu bufteni. Atunci cind, in cuptor,
pietrele s-au inrofit, se impinge jdraticul intr-un colt cu un fel
de grebld fdrd dinfi. Apoi se vird in cuptor tot ce trebuie copt:
piinile rotunde, negre, mari cit un dos de femeie, spinarea porcului
tdiat de curind, tarte enorme cu fructe dupd sezon — cirefe, corco-
dufe fi renglote, coacdze, struguri fi, mai tirziu, mici mere de vie.
277
Renoir prefera fructele acelor pomi torturafi fi pipernicifi fructelor
minunate expuse in galantarul marilor negustori din Paris. $i
defi nu era mare bSutor, dintre toate soiurile, el prefera vinul
din Essoyes, un vin ffira urmfi de zahfir, aspru ca vintul de rfisfirit
care maturS podgoriile etajate pe dealuri, produsul unui sol unde
pietriful e din belfug fi pamintul mai rar. DupS ploile cele mari
insofite de furtuni, podgorenii erau nevoifi s3 care pfimintul in
spinare, in cofuri mari impletite din rfichitfi. Produsele acestea
ale unui sol sfirac erau ilustrarea filozofiei lui Renoir: « Sfi incerci
sS creezi bogStie cu mijloace neinsemnate». Vinul din Essoyes
ii mai placea lui Renoir fi pentru ей nu era niciodatS « amestecat»
cu alt vin. Nici unui podgorean nu i-ar fi venit ideea sS imbunfi-
tSfeasca un vin slab, produsul unei vii prost afezatS, amestecindu-1
cu acela al unei vii mai favorizate. Gustind un vin din potirul de
argint, oricare cetafean din Essoyes putea sfi-i ghiceascS originea.
« E din vifa lui Colas Coute, de pe dealul Biques », sau: « E pinot
din via lui Larpin». Via aceea a lui Larpin in care era numai
pinot, bine afezatS spre sud, in mijlocul dealului Mallet, era consi-
derate ca cea mai buna din regiune. Respectul pentru originea
vinului exists inefi in Franja, in marile podgorii, unde fiecare
butoi rSmine produsul citorva sute de metri pAtrafi de pfimint pietros.
Cutare sol ii dS gustul cremenei care-1 captufefte, celalalt, mai
argilos fi mai bine expus, mai multS tSrie, altul, buebet mai bun.
Renoir spunea ей invaziei nStSrSilor datorSm gustul nou al produ-
selor imbunStSfite prin amestecuri. «Totdeauna aceleafi, ceea ce
face viafe plicticoasS.» Gustul lui pentru vin era la fel ca acela
pentru arts, fi amestecurile lui Bercy i se рйгеаи tot atit de
sfifietoare ca fi fabricarea in serie a mobilei. In vin tata
dorea sa-1 descopere pe podgorean fi via sa, dupS cum in ta-
blou dorea sfi-1 regSseasca pe pictor fi colful de natura care-1
inspirase.
«Мй simteam bine la podgoreni, pentru ей sint generofi.»
Sint chiar neprevSzStori. N-au mania tAranilor de a economist.
Muncesc din greu tot anul. Vara, sint in vie din zori fi viile sint
departe. Terre-a-Pot este la vreo patru kilometri. Cote-aux-Biques
e in spatele jandarmeriei, dar se intinde pinfi la Fontette, pe platou,
patria brinzei bune fi a faimoasei doamne Lamotte din Afacerea
colanului de perle. Castelul ei se mai aflS incS acolo. Mai sint
vii fi la Sarment, la fintina Sarment, un izvor unde este арй tot
anul, fi la Charmeronde, de unde poti vedea intreaga panoramfi
278
a vdii Senei, cu marea statuie a Sfintei Fecioare care domind §i
apdrd recolta celor din Gye. Cind se intorceau seara, podgorenilor
le facea pldcere о masd bund in casa lor frumoasd. Cind veneau
banii, ii cheltuiau. T?i cumpdrau haine din cel mai bun postav
?i-i comandau lui mo? Royer о splendidd piatrd funerard. Cu toate
ca erau cu totul necredincio?i, au construit о bisericd impresio-
nantd, pe de-a intregul din piatrd, masivd, destul de uritd de altfel.
Lui Renoir ii pldcea mai mult bisericufa din Verpillieres, la depdr-
tare de trei kilometri. E strinsd toatd sub acoperi^ul care se ondu-
leazd ca pielea unui animal. Ferestrele romanice ?i perefii goi
de tot sint de о mare noblete. In faja porfii fusese un ulm imens,
sddit atunci cind Jeanne d'Arc trecuse pe acolo, mergind din
Lorena la Chinon ca sd-1 vadd pe rege ?i sa-1 convingd sd-i alunge
pe englezi. Fecioara dormise la Val-des-Dames, intr-o mdndstire.
Ulmul a fost tdiat ?i amintirea mdndstirii se pierde in negura vremii.
Dar « fintina» mai este inca acolo. Apa iese din pdmint intr-un
fel de pivnijd boltitd ?i este atit de limpede ca n-o mai vezi. Strdinii
care tree ?i vor sd-$i potoleascd setea se gasesc dintr-o datd cu
picioarele in apd. Pe vremea tatii erau acolo trei statui de lemn:
Sfinta Fecioard, Sfintul Iosif ?i Sfintul Genes. Bdtrinii povesteau
cd statuile nu erau intotdeauna in bund infelegere $i le atribuiau
asemenea discufie: «Aud vint, aud vint, spune Sfinta Fecioard.
— Cin’ sd fi fdcut asta, cin' sd fi fdcut asta? intreabd Sfintul Iosif.
—Un’ din noi trei, un’ din noi trei », rdspunde Sfintul
Gen£s.
Gabrielle imi mai povestea: « Patronul se ducea la strdbunica
mea, vara ta Cendrine. Ti fdcea pe ceilalfi sa vorbeased, el asculta
?i se distra. Erau unii care spuneau cd el nu vorbea funded n-avea
nimic de spus ». N-am putut afla niciodatd dacd Cendrine era о
porecld cam ca cenu^dreasa, din pricina faptului ca stdtea tot timpul
pe lingd femineu, a maniei ei de a pune cenujd multd in le?ie,
sau funded era diminutivul de la Alexandrine. Minca in fiecare
seard о « muieturd» care о incdlzea incetijor: vin vechi, zahar ?i
piine prdjitd. Tntr-o zi, Pierre a profitat de faptul cd toti ai casei
ascultau la ce spunea vdrul Lexandre, fiul Cendrinei, ca sd apuce
cratija §i sd inghitd tot ce era induntru. Cendrine era tare mihnitd
cd-?i prdpddise cina ?i mama credea cd Pierre о sa moard. Tn Essoyes
unde li se dd vin noilor-ndscufi, oamenii nu-i puteau infelege
nelini^tea. Credeau cd mama e nebund $i cd la Paris ifi vin nijte
idei ciudate.
Lexandre il amuza pe Renoir. Avea reputafia de-а fi un satir,
pe drept sau nu, fi era mindru de asta. Dacd din intimplare se
ducea la vie, fetele, care il vedeau apSrind la marginea fintinii unde
veneau sd-fi umple balercile, fugeau. « Afard de cele batrine », preciza
cite un om de viafd. Ca sa nu piardd faima in ochii concetatenilor,
о data sau de doua ori, Lexandre se repezise chiar fi la acea prada
bdtrina. Celor care ifi bdteau joc de el, le rdspundea: « Mie, nu-mi
pasS. Le trag fusta peste mutrd fi nu le-o mai vdd ».
Tata, defi nu vorbea de loc, era adoptat cu totul. Varul Lexandre
spunea: « Am avut о data un negru. S-a insurat cu una din fetele
Girelot. Era un podgorean bun». Fetifele care il intilneau pe
Renoir pe cimp fufoteau: « Uite-1 pe-dla de vdpsefte», foarte
meet, ca sd nu-1 tulbure. El le chema. Fetele inaintau incet,
aplecindu-fi capul fi rasucindu-fi coltul forfului. « Ar putea sdruta
о caprd intre coame », gindeau ele vazindu-i chipul slab.
La Essoyes, ca fi aiurea, se intrebuinteazd cu placere expresii
gata fdcute. Tn miezul zilei, intilnindu-te in drum intrebi serios:
« laca-te trezit?» sau: lacd-te sculat?» $tii bine cd celalalt s-a
trezit sau sculat pentru cd e in drum, dar dupa acest schimb de
politefe nu te mai simti atit de singur in lumea asta mare. Renoir
spunea « bund ziua »,fdrd nimic altceva. $i ei repetau grav: « Nu
vorbefte fiinded n-are nimic de spus », insinuind astfel ca gindurile
lui erau prea vaste pentru a se exprima in cuvinte obifnuite. Tata
fi mama nu s-au intors la Essoyes decit peste cifiva ani. Dacd
Gabrielle n-ar fi emigratla noi, s-ar fi dus sd locuiasca la rudele
ei din Verpillieres fi nu 1-ar mai fi vdzut nicicind pe Renoir.
« Dar nu 1-af fi uitat niciodatd pe acest om ciudat care vdpsea.»
Ajung la accident. Varul nostru Paul Parisot avea un magazin
linga porte des Ternes unde vindea, repara fi chiar fabrica biciclete.
Cind venea sd ne vadd, noi ii admiram frumoasa mafindrie, strdlu-
citoare fi liniftitd. El о ridica cu о mind ca sd ne arate cit e de
ufoara, cu cealaltd apasa pedalele fi lansa roata din urmd intr-un
virtej stralucitor. Tata ma finea lipit de el. Ii era fried sa nu-mi
vina sd ating acel cere magic. « Ar putea sd-i taie un deget.»
Mai erau fi tinerii pictori care veneau sa-1 vadd pe Renoir la
Essoyes fi care, aproape top, umblau cu bicideta: Albert Andre
fi sopa lui Maleck, d’Espagnat, Matisse, Roussel, Abel Faivre era
un ciclist pasionat, domnul fi doamna Valtat circulau cu tan-
demul. Am in minte un tablou, in mod sigur pictat la Essoyes,
fi care il reprezinta pe Valtat, cu pantaloni de ciclist, afezat in
280
iarbd alatun de b tinara femeie care ar putea fi Georgette Pigeot,
о croitoreasa din Paris, care a pozat adesea pentru Renoir. Baiefii
din Essoyes fi-au cumpdrat fi ei biciclete. Erau chiar unii care
se intorceau cu bicicleta de la vie. Cind se duceau, se mulfu-
meau s-o impinga dupd ce-fi puseserd uneltele pe ghidon. Satul
era ca intr-o pilnie fi viile erau totdeauna pe virful vreunui deal
foarte abrupt. Tata a sfirfit prin a face ceea ce fdceau tofi fi a
cerut vdrului Parisot sa-i trimita о bicicletd. Abel Faivre i-a dat
primele lecfii. Renoir nu s-a folosit de ea niciodata cind se ducea
sa picteze, instrumentele fund prea supardtoare. Dar о gdsea
comoda cind se ducea sa repereze motive pe care le nota din
citeva trdsaturi de creion in carnetul sau. Cunoaftem acest obicei
al lui Renoir.
Tn 1897, mama ne fi instalase intr-o parte a casei in care aveam
sa raminem. Avea sd construiasca atelierul pomenit, mai tirziu,
dupa ce addugase fi casa vecina. $i numai in 1905 i-a venitideea
unui alt atelier, pe care Renoir 1-a gasit desavirfit, la capatul
gradinii, aproape de joagdrul lui Decesse. Acolo a incercat tata
sd facd sculptura, « о idee fixa care ma siciia », cu sculptorul Morel,
foarte tinar pe atunci, care e din Essoyes. Gradina era о vie
impodobitd cu nifte pomi fructiferi.
Tnainte de construirea primului atelier, Renoir nu avea de
fapt nici о camera in care sd lucreze. Cu toate astea, se mul-
fumea cu pufin. Dar spre sud, un castan frumos, pe care nu-i
venea sa-I taie, ii dddea reflexe. Tn partea cealalta, lumina din
nord atit de apreciata de majoritatea pictorilor il necdjea. Nu i
se pdrea bund decit la Paris, unde copacii nu conteazd. Lipsa
atelierului era aceeafi in toate instalarile noastre de la |ard. Tn
zilele ploioase tata desena. Dar in 1897, casa din Essoyes era inca
prea mica pentru ca parinfii mei sd poata gazdui modele. Ga-
brielle nu incepuse incd sa pozeze.
Tn ziua aceea, Renoir, spre mirarea tuturor celor din casa, nu
facea nimic. Ploaia incetase. Carele grele se intorceau de la cimp.
I-a venit ideea sd se ducd cu bicicleta pind la Servigny, ca sd
vadd «virfurile plopilor sub norii de furtund». Servigny era
unui din acele colturi care il incintau pe Renoir. Tntrebuinfez
incinta in sensul lui literal, acela de vrajd. La Servigny, repeta
pentru el numele lui Watteau fi fredona о arie de Mozart. Era
о veche proprietate senioriala. Castelul fusese ras pe vremea
Revolufiei, cele citeva bucafi de ziduri rdmase erau inecate in
281
verdea^S. Renoir era placut impresionat in fafa spectacolului
unei realizdri omenefti intoarsd la naturd. Vedea acolo о subtild
imperechere, un echilibru divin, fdrd indoiald destul de apropiat
de ceea ce el insufi cduta cu pasiune in pictura lui. L-am
auzit exprimindu-fi regretul de-a nu se putea duce la Angkor sd
contemple statuile zeilor (if nind dintre liane. L’Ource traverseaza
proprietatea Servigny care incepe la pont de Loches. Sub aceastd
punte, apa se rostogolefte pe-o albie de pietricele, sfdrimindu-se
intr-un numdr infinit de reflexe strdlucitoare, scumpe tatdlui meu.
Apoi, de-a lungul preriei prin care trecea maiestoasa alee a plo-
pilor, riul se liniftefte. Renoir ne cerea sd ne jucdm cu mingea
in iarba aceea mai mult roz decit verde. Petele multicolore ale
hainelor noastre completau echilibral peisajului.
Bogdfia vegetatiei din Servigny se datora numeroaselor izvoare
care tifneau aproape peste tot. Au fost captate de oraful Troyes
pentru folosul locuitorilor de acolo. Din nenorocire, nu ftiu ce fun-
cfionar iresponsabil a crezut cd e de datoria lui sd adauge acestei
acjiuni bune una proastd, fi a ordonat tdierea acelor falnici plopi.
Deci, in acea zi ploioasd din anul 1897, Renoir s-a dus cu
bicideta la Servigny. A derapat intr-o bdltoacd de apd, a cdzut
pe о gramadd de pietrif fi s-a ridicat constatind cd-fi rupsese
braful drept. A impins bicideta intr-un fanj: fi s-a intors acasd
pe jos, felicitindu-se cd putea sd se serveascd de mina stingd
ca fi de cea dreapta. Podgorenii care il intilneau, neftiind nimic
despre accident, ii dddeau bund seara: « Ei, domnule Renoir, ce
mai faci ? » El rdspundea: « Bine », gindind cd braful lui rupt nu
interesa pe nimeni. In realitate nu era bine. Era mult mai rdu
chiar decit putea presupune el.
Doctoral Bordes era un meridional care practice medicina la
Essoyes fi era obifnuit cu fracturile. I-a pus lui Renoir braful in
ghips $i i-a recomandat sd nu mai meargd cu bicideta. Tata a
' pictat cu mina stingd fi i-a cerat mamii sd-i pregdteascd paleta,
s-o curete dupd folosire fi sd fteargd cu о cirpa muiatd in esenfd
de terebentind pdrfile tabloului care nu-1 mulfumeau. Era pentru
prima oard cd cerea cuiva sd-1 ajute in treburile lui de pictor.
La sfirfitul verii, s-a intors la Paris cu mina in ghips. Dupd
cele patrazeci de zile obligatorii, doctoral Joumiac, medicul
nostra din Montmartre, a venit sd i-1 scoatd. A spus cd sudura
e perfectd. Renoir s-a apucat sd picteze cu ambele miini, crezind
cd aventura se sfirfise.
282
Tn ajunul Crdciunului, a simfit о ufoara durere in umdrul drept.
Totufi, ne-a insotit la familia Manet in rue de Villejust, unde
Paule Gobillard aranjase un pom de Crdciun. Degas, care era
acolo, i-a citat cazuri ingrozitoare de reumatism deformant, ca
urmare a fracturilor, ceea ce a fdcut pe toatd lumea sd rida,
incepind chiar cu Renoir. Totufi, tata 1-a chemat pe Journiac,
care 1-a neliniftit spunindu-i cd medicina considera artritismul
ca pe un mister aproape absolut. Tot ceea ce se ftia, era cd putea
sa fie foarte grav. I-a prescris antipirind. Doctoral Baudot nu
1-a liniftit nici el fi i-a recomandat purgafii frecvente. Renoir
a urmat sfaturile fi a addugat exercipi fizice. Nu avea prea mare
incredere in mers, care face sd lucreze mai ales anumifi mufchi.
Ci, in special in jocurile cu mingea. Totdeauna i-a placut sd
jongleze. $i-a dat silinfa sd intirzie in fiecare dimineatd plecarea
la atelier fi sd facd acest exercifiu zece minute. « Exercipu cu atit
mai bun cu cit efti mai neindeminatic. Cind pierzi mingea, efti
obligat sd te apleci ca s-o caup, sd faci mifcdri neprevdzute ca
s-o gdsefti sub о mobild.» Tata jongla cu cele trei mingi din
piele, avind un diametru cam de fase centimetri, ca acelea pe
care le foloseau copiii pentru jocurile astazi disparate: mingea
fi toba, mingea fi scutul, mingea fi vindtorul etc. Atunci cind
avea ocazia se juca fi cu zmeul. Tenisul i se parea prea com-
plicat. «Trebuie sd mergi intr-un loc special, la ore stabilite
dinainte. Imi plac mai mult cele trei mingi de copil ale mele
pe care le iau cind am chef. » Biliardul care te forfeazd sd
iei pozitii de necrezut ii pldcea. Dupd ce s-au fdcut mdririle
de la Essoyes, mama a achiziponat un biliard adevdrat fi a
ajuns maestrd in acest joc. Cu toatd corpolenfa ei, il bdtea pe
tata regulat. I-a sfidat pe jucdtorii locali fi a ajuns un fel de
campion.
La sfirfitul lunii mai, tata ne-a luat cu el la Berneval ca sd
vedem familia Berard. Am inchiriat casa, ocupatd iarna de Oscar
Wilde, in care locuisem fi in primdvara dinainte de accidentul
de bicicletd. Apoi au urmat lunile cdlduroase la Essoyes, plim-
bdrile pe malul riului fi culesul alunelor in septembrie. Ne-am
intors in strada La Rochefoucauld pentru inceperea cursurilor
lui Pierre la Sainte-Croix. Tn decembrie, Renoir a avut un nou
atac, groaznic de data asta. Nu mai putea sd-fi mifte brapil
drept fi suferea afa de tare cd nu s-a putut atinge citeva zile
de nici о pensuld.
283
Povestea lui, incepind cu aceasta criza, va fi aceea a luptei cu
boala. Pentru el, nu mai putea fi vorba de insdnatojire. Ceea
ce, sint sigur, ii era indiferent. Era vorba numai sd picteze. Reiau
exemplul pasdrii cdlatoare. In unele regiuni, oamenii intind laturi
mari, astupind drumul in mod irevocabil insemnat de destinul
acelor pasari. Boala era capcana care sta in calea lui Renoir.
N-avea de ales, trebuia ori sd iasa din lat, sd mearga inainte cu
miinile ranite, ori sa inchidd ochii §i sd moara. Se infelege cd,
la Renoir, dujman al oricarei formulari atinse de intelectualitate,
problema se punea in termeni mult mai obijnuifi. Ti imparta^ea
mamii temerea de-а nu mai putea asigura traiul material al
familiei. Producpa tatii era imensa, dar vindea imediat aproape
tot ceea ce producea. Datorita acestor vinzari duceam о viafS
comoda, fara grip, dar nimic mai mult. Renoir, о ?tim, nu voia
sa cumpere actiuni. Printr-un joc de cuvinte facil, le califica
drept actiuni rele. Cit prive^te pe mama, ca о femeie practice
ce era, nu-$i facea nici о grija. Ti placeau casele frumoase, masa
imbel?ugata, inconjuratd de prieteni numero?i, dar ar fi fost ott
atit de fericita intr-o coliba, numai sa fi fost cu soful $i
copiii ei.
Progresele bolii erau neregulate. Situez marea scbimbare fizicd
a lui Renoir dupa na^terea fiatelui mau Claude, catre 1902. Atro-
fierea partiala a unui nerv al ochiului sting devenise mai vizibila.
Era urmarea unei raceli din vremea anilor lungi de mai inainte,
din timpul executdrii unui peisaj. Reumatismul a mdrit aceasta
paralizie parfiala. In citeva luni, fafa lui Renoir capatase acea expresie
de fixitate care ii impresiona atit de mult pe cei care il vedeau
pentru intiia oara. Trebuie sd marturisesc ей noi ne-am obi^nuit
foarte repede cu noua lui infatuate. Afara de crizele din ce in ce
mai dureroase, uitam cu totul ей el era bolnav.
Din an in an fata lui se sub|ia, miinile i se chirceau. Intr-o dimi-
neafa, a renuntat la cele trei mingi cu care il vdzusem jonglind atit
de indeminatec. Degetele lui nu mai puteau sd le prindd. Le-a
azvirlit departe, insotind gestul de un « La dracu! тй ramolesc »
rasunator. A trecut la bilboquet, « ca Henric al Ill-lea in Alexandre
Dumas! » A avut §i ideea ей jongleze cu о bucatd de lemn. I-a
cerut auvergnatului care ne furniza lemnele pentru foe sd-i taie о
bucatd dreaptd, de vreo douazeci de centimetri lungime ?i un dia-
metru de patru centimetri. A cioplit-o el insu?i cu grijd cu un cufit
?i a frecat-o cu glaspapir pind cind a ajuns foarte netedd. 0 azvirlea
284
in sus, о invirtea p-о prindea din nou, avind grija sd scbimbe tot
timpul mina. «Pictezi cu miinile! » Spunea mereu. Deci lupta
ca sd-p pdstreze miinile.
Mersul se ingreuna. Eram incd mic de tot cind s-a hotarit sd
se ajute cu bastonul. Cum se Idsa tot mai greu pe baston ?i citeodata
aluneca, a luat unul care avea in virf о bucata de cauciuc, « ca un
invalid ». Ajunsese sd nu mai suporte frigul p capata guturai cind
lucra afard.
Tn fiecare vard, ne intorceam in Essoyes unde casa noastra fusese
terminatd, fapt care ii permitea mamii sa invite multi prieteni ?i
sa-1 inconjoare pe Renoir, care se mijca din ce in ce mai greu, de
acea viajd pe care о iubea atit de mult p pe care acum nu se mai
putea duce s-o caute in afard. Timp de cincisprezece ani, la inceputul
lui iulie, verii nopri ne vedeau sosind. Calul Coco, Fluteau, varul
nostru Clement p Hui sdu Louis ne apeptau la gara. larna, Coco
trdgea brecul ca sd-1 duca pe Clement la vinatoarea de « mistrep».
Vara trecea in serviciul, mai putin obositor, al tatii. Fluteau han-
giul, al cdrui fiu fabrica astazi pmnpania cu acest nume, avea funcpa
de vizitiu. Trebuie sa va dau о explicate pentru numele « Coco »,
care era p porecla fratelui meu Claude. In Burgundia e in mod
obifnuit numele care se da la top caii. La fratele meu nu era decit
deformarea numelui sdu. Рига coincident ! La ora prinzului, Coco
calul era lasat liber in curtea din fata casei. Prdda crengile de jos
ale castanului, din care pricind fratele meu Pierre ii facea observapi
indignate. Coco ip vira capul prin u?a fereastrd, pdrind sd ceara
explicapi pentru aceasta severitate. Renoir ridea de expresia de
naivd inocentd a calului p-i spunea Gabriellei sd-i dea de baut.
Se umplea un polonic cu vin indulcit p Coco se delecta. Uneori,
dupd aceastd micd placere, se cam impleticea. Coco s-a imbolnavit
de reumatism p tata a insistat mult sd fie lasat sd moara de moarte
bund. Multa vreme a rdmas in grajd fara sd facd nimic. Suferinfa
lui era prea mare atunci cind mergea. La inceputul unei ierni,
care se prevedea a fi proasta pentru reumatismul sau, s-a luat hota-
rirea ca sd fie ucis. Marchand, mdcelarul, s-a ocupat de treaba asta
p ne-a asigurat cd avusese loc fdrd durere.
Tn timpul cind lipseam noi, varul nostru Clement Mugnier
p nevasta lui Melina aveau grijd de casa. Acum, cindmd due la
Essoyes, md primesc stranepopi lui. Clement era о fiinta fermecd-
toare p avea, intr-un fel, fafa de Renoir rolul pe care aveau sd-1
aibd bancherul Edwards la Paris, Ferdinand Isnard la Cagnes p
285
care fusese acela al baronului Barbier in la Grenouillfere. Am sd
vorbesc mai tirziu de Edwards ?i de Ferdinand. Comun cu Cle-
ment, acefti credincioji aveau corpolenfa, mdiestria in meseriajjor ?i
о totak ignorantd in ceea ce privejte picture. To|i trei au lost
veseli, gurmanzi, senzuali ?i devotafi. Adesea seara, dupd cind,
ne ajezam pe banca din fafa sufrageriei ?i-i priveam pe cei care
se intorceau de la cimp. Vd dau un exemplu despre stilul conversafiei:
Clement о vede pe mdroaia Celestine incovoiatd sub povara co?u-
lui din spate. Filozof, spune: « 0 vezi p-asta, dacd a? fi vrut a? fi
dat-o gata », Mama, care avea oroare de asemenea glume, i-o intoarce:
« Ce rdutdcios e?ti! N-ai nimic altceva de spus? » $i Clement trdgea
concluzia:« Tu ce vrei, esti о ?mecherd, cd e?ti de la ora? I »Discu^ia
n-avea nici un sens ?i Renoir se prdpddea de ris. Califica acest
ezoterism drept « Mallarme rustic ». Aceastd comparable era foarte
limpede pentru noi. Pdstram in minte citeva adrese ale unor scrisori
de-ale poetului cdtre Renoir. Acum cifiva ani, am incercat cu
Gabrielle sd reconstituim una partial jtearsa din memoria noastrd.
Celui care traiefte din culoare
la numarul treizeci fi cinci in strada celui care l-a tnvins
pe balaur du acest plic, poftafule.
Functionarii de la po?td au trimis, fdrd ezitare, aceastd scrisoare
la destinafie, la nr. 35 in rue Saint-Georges.
In 1897, Georges Riviere, dupd ce lipsise vreo doudzeci de ani,
a reapdrut in viafa tatii. Acum avea о funcpe importantd la Minis-
terul Finanjelor ?i locuia intr-o cdsufd in Montreuil-sous-Bois.
Se inmormintase in mahalaua aceea, aproape de pddurea Vincennes,
din cauza sdnatdtii sofiei sale, о polonezd incintdtoare care, cu toate
ingrijirile sofului ei, murise tuberculoasd. Riviere i le aducealui Renoir
pe cele doud fete ale sale, Нё1ёпе ?i Renee, care ne-au cucerit de
indatd. Toji trei au luat obiceiul sd-si petreacd vara la noi, la Essoyes.
Micubele au indrdgit-o pe mama, fdrd nici о ГерпеГе. A fost ca un
fel de adopbiune fdrd declarable.
Tineri ?i tinere din sat veneau sd ne viziteze. Ne duceam in
bandd pe malul riului sau in pddure. Uneori inhdmam calul la
brec sau la calea?cd ?i tata mergea ?i el cu noi. In trdsurd, aldturi
de el, se a?ezau mama, domnul Riviere, ?i vreun alt vizitator impor-
tant ca Vollard sau na?ul meu Georges Durand-Ruel, sau sculp-
torul Maillol. Tinerii veneau in urma trdsurii pe biciclete. Intr-o
286
zi, ne-am dus afa pind la Riceys, patria vinului roze, de pe Laigne,
cam la vreo treizeci de kilometri. Mai intii, urci dealul la Courte-
ron prin pddure. Sus, treci prin viile de la Charmeronde, apoi cobori
de-а lungul Senei peste care treci la Gye. Apoi, mai sint un fel
de dealuri de trecut fi aj'ungi la Ricey-le-Haut, care domind Ricey-
le-Bas, ?i la un alt Ricey care e etajat de-a lungul drumului din Cha-
blis. Vinul din Ricey a fost intotdeauna bdutura preferatd a locuitori-
lor din Troyes. Starea infloritoare a locului dateazd de multa vreme.
Se vede dupd frumoasele case de altddata, dupd biserici fi dupa
castelul care dormiteazd aproape de riu. Hanul era foarte vechi:
sdli cu grinzile pe-afard, bucdtdria pavatd cu lespezi mari fi cu un
femineu enorm. Era tare cald. Lui Renoir i se fdcuse foame. Capi-
telul sculptat al unei case vecine ii dezldnfuise elocinfa. S-a des-
fdtat cu pui fript fi cu « mazare manincd-tot cu mdzdriche », altfel
spus, sote cu slanind. A bdut mai mult de-о stick de pinot roze.
La intoarcere am cintat. Cintecul nostru preferat era Gastibelza
omul cu carabinS, text fi muzicd de Victor Hugo. « Ceea ce acest poet
destructiv a fdcut mai bun», spunea Renoir. Era povestea unui
spaniol romantic infelat de iubita lui. Ea n-a fovdit sd-fi ddruiascd
« frumusejea-i de porumbifd » . . .
Pour Гаппеаи d'or du comte de Cerdagne,
Pour un bijou.
Le vent qui souffle a travers la montagne
Me rendra fou. . .
(Pentru inelul de aur al contelui Cerdagne,! Pentru о nestemata./ l^intul
care bate peste piscuril Are sd md nebuneascd. . . I)
Mi s-a spart cauciucul de la bicicletd cdci il lovisem de roata brecu-
lui fi m-am intors pe treapta trdsurii. Un tindr a adormit intr-un tufif
de alune fi n-a mai apdrut decit a doua zi. Tofi afteptam cu nelinifte
rezultatul acestei mici petreceri. Lui Renoir nu i-a tost nici mai
bine, nici mai rdu, fi suferinta aceeafi ca de obicei. Aceasta i-a
mdrit fi mai mult indoiala, dacd asta se mai putea, in efectul regimului.
Af vrea sd vd dau о idee despre felul cum ne petreceam vremea la
Essoyes. Ca sd pot face о precizare mai exactd am ales anul 1902.
Fratele meu Claude avea un an, eu implineam opt in toamnd.
Pe la fase dimineaja, md trezea Gabrielle care imbrdca un jupon
peste cdmafa ei de noapte fi cobora sd deschida Ufa pentru Marie
287
Corot sau vreo alta femeie din sat care venea sa « dea ajutor ».
Cind fratele meu Pierre nu era inca in vacanfd, eu ma culcam in
camera lui de la etajul doi, alaturi de cea a Gabriellei fi de aceea
a unui model adus de la Paris. Georgette Pigeot, Adrienne, fi la
Boulangere au urmat rind pe rind in camera aceea. Restul etajului
era un pod. Bimele mari fi grinzile cioplite cu toporul de cdtre
dulgherul satului erau pe afard fi md fascinau. Prin ferestrele aco-
perifului vedeam drumul orbitor de albeata diminefii. Dincolo
de aceasta linie se intindea un loc unde Clement cultiva legume
pentru noi. Atunci cind nu se ducea la vie, se distra inainte de
arfi(a mare sa ardceasca mazarea sau sd semene ridichile. In spa-
tele locului nostru era cimp fi mai incolo pddurea. Dincolo de
pddure erau viile. Daca ma aplecam, puteam sd le ghicesc pe cele
de pe dealul care domina Servigny.
Mai tirziu, in timpul zilei, totul fremata de caldura. lefind din
rdcoarea casei, aveai impresia cd intri intr-un cuptor. $i ce de
insecte, ce de musculije nesuferite, ce de viespi, ce de fluturi
mai erau. $i cite libelule, semanind cu licdririle transparente ale
apei, zburau pe malurile riului. Acele treziri, preludii la nddufelile
zilei, imi fdceau impresia unei impliniri fizice pe care о mai simt
inca dacd inchid ochii.
Trageam nifte pantaloni fi о cdmafa, coboram la etajul de jos
fi md duceam sd-1 sdrut pe tata. Nu md Idsa sd intru decit dacd era
imbrdcat. Mai tirziu, numai atunci cind picioarele nu-1 mai puteau
tine, a acceptat ajutorul mamii, al Gabriellei, apoi pe acela al
Louisei-lungana, pentru a-fi face toaleta, fi a ingdduit sd se intre
la el inainte de a fi complet imbrdcat. Pe cit i se pdrea de purd fi
nulurala goliciunea feminina, pe atit il jena expunerea corpului
masculin. Cind a pictat Judecata lui Paris, a inceput cu Pierre
Daltour, actorul, care a pozat pentru pdstor. Dar, cu toatd frumu-
sefea corpului lui Daltour, care era un adevdrat atlet, tata a terminat
tabloul cu Gabrielle, la Boulangere fi cu Pigeot, dedarind cd se
simtea mai in largul lui. Totdeauna gaseam ferestrele larg deschise.
11 sdrutam repede fi coboram in goana restul scdrilor pind la bucd-
tdrie, unde Marie Corot imi dadea micul dejun. Mama se scula
mai tirziu. Fratele meu Claude, cdruia i se spunea de pe atunci
Coco, dormea cu ea fi о trezea des noaptea. §i-afa s-a obifnuit
incetui cu incetui, sd reciftige lipsa de somn dormind dimineafa.
Renoir lua micul dejun in sufragerie, о ceafcd de cafea cu lapte,
piine prdjitd cu unt. Ii pldcea sd-fi ungd singur piinea cu unt,
288
apoi s-o moaie in cafeaua cu lapte. Unui din obiceiurile casei Renoir
era acela de-а nu insista niciodatd pe lingd musafiri sd mai ia о
data din bucatele care li se ofereau pe masd sau pe care le aducea
slujnica. Acel « n-ati luat destul... mai luafi bucata asta ... va
rog. .. ca sa-mi facefi pldcere» mama nu-1 cuno^tea. Incerca,
prin atitudinea ei, sa-$i convingd invitatii ca erau la ei acasa §i ca se
puteau servi dupd bunul lor plac. « Insistind, a? fi avut aerul ca
vreau sa le amintesc cd nu faceau parte din casa noastrd.» Renoir
se prdpadea mai ales dupa acel « ca sd-mi faci pldcere ». « Nu vad ce
pldcere ar putea avea stapina casei cdptu$indu-ma cu о indigestie!»
Cind aparea mama, el ii dadea buna dimineafa destul de ceremonios.
Am infeles de foarte mic ca viaja intima a parinfilor mei ii privea
numai pe ei. Nu 1-am vdzut niciodatd pe tata sdrutind-o pe mama
in public, nici macar fata de noi. Fac excepfie, bineinfeles, de sarutul
conventional de la desparfirile de pe peronul gdrii. Cind Renoir
vedea soti sau iubifi manifestindu-^i dragostea in public, se nelini^tea.
« N-o sd dureze prea mult, prea о manifests!»
Cu toata rezerva instinctiva fafa de tot ceea ce finea de senti-
ment, « care nu e grandios decit ascuns», tata ii spunea «tu»
sofiei sale ?i copiilor sdi, care ii spuneau la fel. Ii spunea «tu » ?i lui
Georges Riviere, fiicelor lui, lui Claude Monet ?i acelora dintre
camarazii tineretii care mai erau in viafa. Ti spunea dumneata soacrei
sale, Gabriellei, modelelor, copiilor strdini. Detesta acel «tu»
protector. « Domnul» care adresindu-se unui muncitor sau unui
servitor, spunea: « la spune, dragul meu ! » era definitiv pecetluit
in mintea lui. «De ce nu: ,,Ia spune, fopirlane"?» in aceasta
neghiobie el vedea proasta influenfa a romantismului §i о supra-
vietuire a limbajului melodramelor.
Din cele mai depdrtate amintiri, ?tiu cd parintii mei dormeau
separat. Camerele lor, aproape totdeauna aldturate, erau totufi
separate. «Trebuie sd fii foarte tindr ca sa pofi trdi claie peste
grdmadd fdrd sa te irifi. » Tn schimb Renoir, cum am mai menfionat,
era contra absenfelor prelungite. Sint aproape sigur cd nu §i-a
in?elat niciodatd sotia. « Mai intii pentru cd nu serve^te la nimic.
Tn genera], a doua seamdnd cu prima, exceptind obi^nuinta anumitor
manii. » Tata pretindea cd, afard de unele fenomene chinuite de
un temperament supardtor, ca prietenul sau Lhote, care uneori
trebuia sd alerge la anumite case $i sd-?i astimpere pofta, tot atit
de penibild ca si setea, majoritatea bdrbatilor urmdresc un ideal
de femeie, totdeauna acela^i. A?a se explicd asemdndrile intre
289
sotiile legitime ?i amante. Tn tinerefe, i s-a intimplat sd facd о
gala ingrozitoare. Unui din prietenii sdi avea о amanta pe care
о aducea des la Moulin de la Galette ?i pe care i-o prezentase lui
Renoir. Tata, crezind c-o vede pe stradd, i-a vorbit despre dansurile
ei. Era insa sofia legitimd!
Tn ultimii ani, atunci cind pe Gabrielle о $i atinsese boala care
avea s-o ucida, vorbeam despre toate destul de deschis. Citeodata
discupa ajungea la capitolul relafiilor sexuale dintre parinpi mei.
$i gindeam amindoi cd dragostea parintilor mei fusese foarte
activd $i foarte duioasd $i ca raporturile fizice n-au incetat decit
atunci cind boala 1-a (intuit definitiv pe Renoir in fotoliul sdu de
infirm. Cer iertare parintilor mei ca nu respect aceasta intimitate
la care ei (mean atita, dar cred ca informatia e destul de importanta
pentru a mi-o fi ingaduit. E bine sa repetdm ca Renoir era normal
$i in viafa lui sexuala.
Tn timp ce tata savura piinea neagra prdjitd la focul din ?emineu
§i unsa cu unt foarte alb, «la Paris, se pune $ofran inauntru,
crezind ca untul galben e mai distins » — Primiaud, un tindr pictor
care petrecea vara la noi, facea sd rasune gradina de bataia tobei.
Ajteptase trezirea mamii pentru a-?i proclama astfel bucuria cd
incepe о noua zi. Era foarte inalt ?i foarte barbos, cu ochi foarte
blinzi. Podgorenii aveau mustafa ji barbile din casa Renoir ii
amuzau tot atita cit ?i accentele noastre. «Parizieni clonfari»,
spuneau ei incercind sa graseieze ca Raymonde Mathieu. Specta-
colul acestui uriaj, mergind agale pe ulitele din Essoyes, fdcind
zgomotul rezervat pristavului le stirnea risul. $ederea noastra
in mijlocul lor era о atracfie cu care nu se puteau Iduda cei din
Loches, din Fontette sau din Grancey. Cei din Bar-sur-Seine,
unde se afla subprefectura, aveau fabrica de sticla, cu baietii aceia
care suflau in (evi lungi ?i ajungeau tuberculo?i, dar cei din Essoyes
aveau un pictor bdrbos, inconjurat de о bandd de «(igani nomazi»
$i mai barbo^i ca el ?i care nu se mai potoleau cu farsele ca sd
facd lumea sd ridd. Primiaud strdbdtea ulifele, distrind fetele cu
о bataie jdgalnicd a tobei, pe cele mai virstnice cu una mai grava,
privindu-le cu ochii lui de cani§ care aveau aerul sd spund: « Nu-i
a?a cd-i frumos? » Bunica mea Melie a protestat la primdrie contra
acestui concert care n-o trezea, cdci era in picioare din zori, dar
care i se pdrea «necuviincios». Nu exista nici un regulament
municipal care sd interzicd bdtaia tobei. Singurul motiv care 1-ar
fi putut sili pe paznic sd-1 interzicd ar fi fost existence mai multor
290
plingeri. Dar locuitorii din Essoyes nu se plingeau, ci dimpotrivS.
Primiaud, trecind prin fa[a casei bunicii Melie, indrepta spre ea
cel mai seducStor zimbet $i mingiia languros pielea de ntigar cu
baghetele sale. Era ca un fel de madrigal, ?i asta о infuria pe bunica
mea.
Inainte ca Renoir si fi terminat prima figarl, masa se umplea
in jurul lui. Vollard, adormit, cerea о portocak. Tata ii aducea
aminte ей portocalele nu cresc la Essoyes. « Confundafi cu sudul;
luafi prune! — Spunefi-mi, domnule Renoir, de ce nu cresc
portocalele la Essoyes? — Pentru ca nu sint portocali.» Renee
Riviere cobora seara intr-un zgomot infernal de exclamafii, strigSte,
sarutiri Gabriellei sau Georgettei, manifestindu-?i afeefiunea fafS
de Marie Corot, pe care aceasti agitafie parizianS о lasa rece.
Marie Corot avea gravitatea potrivita unei persoane care copsese
pkcintele cu brinza pentru un mare pictor ?i о invSfa pe sotia
altui mare pictor cum sa lege un sos fara kirti. Era mid $i gtisulie
§i trecuse de $aizeci de ani. Purta о bluza cenu^ie cu un guler
ingust de dantek ? i о fusti de aceea^i culoare, foarte lungd. Gabrielle
ne spunea ей, pe sub fusta, Marie purta cel pufin trei jupoane.
Nu-?i punea ?orf $i nu se murdSrea niciodati.
Renee Riviere era Ьгипй, cu pielea luminoasS, foarte «bine
flcuti», cum spunea Clement, avind pretenfia de cunosdtor.
Ar fi fost un model minunat pentru Renoir. Mama ii kuda perfec-
tiunea bustului. Dar tata ezita sa fintuiasca acea forfa a naturii
in atelierul зйи. « Probabil ей nu prea se distreazй iarna in Mon-
treuil. Бй profite de timpul cit e la Essoyes. » Trebuie ей adlugfim
ей tatii ei n-ar fi acceptat sa pozeze goak. Renoir s-a mulfumit
sa-i faca citeva portrete ?i s-o puna sa-i cinte. Avea о voce divina,
de contralto, ideak pentru partitura lui Cherubin din Nunta lui
Figaro ?i pentru Cupidon din Orfeu in infem. Tn fiecare searS, unul
dintre invitafii no^tri se a^eza la pian ?i aveam cite un concert.
Cu Mozart mergea bine, dar naivitatea ei nu se potrivea cu §mecheria
lui Offenbach. Cfici era de о surprinzatoare naivitate. Renoir ii
spunea: «Tare ejti proasta». Si ii explica lui mo§ Riviere care,
imbatrinind, adoptase unele prejudedti: «Dad fiid-ta ar fi nifeluj
cocoti, ar fi о cintireaffi extraordinati». Dar Rivkre nu voia ca
fata lui ей fie cintireafl. « N-ai dreptate, spunea Renoir, meseria
de actor nu e pentru un barbat, dar e foarte potriviti pentru о
femeie. Бй joace teatru, asta e ins^i esenta feminititii.» Vocea
lui Renie era atit de frumoasl, incit ?i blrbafii aceia care mincau
291
caltaboji in Vinerea mare intrau in bisericd duminica, atunci
cind cinta ea.
Noi nu incetam sa-i facem farse pe care ea le suporta cu о buna
dispozifie niciodatd dezmintitd: ii incurcam a§ternutul, se auzeau
voci cavernoase, umblau fantome nocturne. Era foarte buna prietend
cu Louise Munier, о tinard vecina, ai carei pdrinfi aveau multe
vaci. Unui din jocurile noastre era s-o legam la ochi pe Renee
sub pretextul cd ne jucdm de-а baba-oarba ?i s-o Idsam in mijlocul
rumegdtoarelor mirate. Intr-o zi, s-a nimerit in fata unui vitel
care s-a apucat s-o linga con^tiincios. Ea spunea: « Tnceteaza,
Jean, e?ti dezgustdtor ! » S-a hotdrit sd-?i dezlege ochii $i s-a speriat
atit de tare, cd a cazut $i ?i-a jupuit pielea de pe pulpa. Mama a
pansat-o cu bidorura de mercur. Apoi mi-a dat jos pantalonii
§i m-a biciuit cu о creanga din alunul nostru mare, acela care
avea alune groase ?i prelungi.
Helene, sora lui Renee, era calma ?i rezonabila. Studia ca sd
ajungd profesoard. Mama lor, frumoasa poloneza, fusese exact
ca Renee inainte de-а se imbolndvi. Suferinfa facuse din ea о
fiinfa rezervatd. Riviere gasea in fiicele sale cele doua aspecte
ale sofiei lui pe care о iubise nebune^te.
Nici unui dintre noi nu putea concepe vacanfele la Essoyes
fara prezenfa «micutelor Riviere». Sosirea lor era foarte curind
urmatd de aceea a lui Edmond Renoir, varul meu primar, fiul
unchiului Edmond, ?i de aceea a lui Paul Cezanne. Edmond avea sd
se cdsdtoreascd cu HeUne ?i Paul cu Renee. Mama nu era in
genul « pefitoare ». Prea ii era teamd sd nu se in^ele. lar cit prive^te
pe Renoir, ideea de a influenfa destinul altora i se parea indecentd.
Cu toate astea, cele doua cdsatoni li se pareau atit de normalc
incit au favorizat in mod limpede intilnirile dintre cei in cauza.
Trebuie totufi sd dezvalui duioasa lor slabiciune pentru cuplul
Paul-Renee. Ea era insa^i bucuria de a trai. « Face chiar gre^eli
de ortografie, explica Renoir, fapt care mi se pare esenfial la о
femeie.» lar Paul era fiul lui Cezanne ?i parinfii mei il regdseau
in el pe tatdl lui. Pina ?i in tdcerile, $i in rezerva lui. Cezanne $i
Renoir se adorau $i niciodatd nu 51-au aratat in vreun fel afecfiunea.
De-abia i?i stringeau mina, cind se intilneau. T?i spuneau dumneata.
Erau in stare sd stea ore intregi impreund fdrd sd schimbe vreo
vorba, destinzindu-se numai prin prezenfa reciprocd. Socotesc cd
am infeles sentimentul care ii lega pe cei doi barbati prin acela
asemdndtor care ma lega pe mine de Paul Cezanne, Hui, 51 pe care
292
el il avea pentru mine. In general, oamenii sint atra?i de alti oameni
pentru anumite motive. Tp place tovara^ia unuia pentru ca e
dejtept ?i te distreazS, sau pentru ca e bogat ?i te prime^te luxos,
sau e generos ?i te poate ajuta. Paul avea din toate, dar nu asta
ma facea sa-i caut tovara?ia. Tmi placea sS fiu cu el pentru senzatia
fizica ?i spirituals de-а fi alSturi de el, a?a cum unui ciine ii place
sa stea linga un alt ciine. $i ?tiu cd ?i el avea aceea?i placere. Tn
India, se mai intilnefte inca aceasta apreciere tacutd a prezenfei,
greu de explicat pentru produsele secolului ma^inilor.
Pentru a-i arSta lui Riviere avantajele unirii lui Paul cu Renee,
tata ii spunea despre Paul: « Un om inteligent, bun ?i miop, toate
calitStile astea la un loc nu se gasesc pe toate drumurile ». Indra-
gostitul nostru trecuse bine de treizeci de ani, avea tendinja de a
se ingraja ?i chelea. Ochii lui mari ?i ascunji nu scapau nimic
din ceea ce era omenesc. Buza de sus era impodobita de-о mustata
groasa, u$or rasucita, care ii dadea infatijarea unui ofiter englez
din armata Indiei, convertit la Hinduism. Nu facea nimic. Renoir,
referindu-se la scrisorile sale, socotea ca ar fi putut ajunge un mare
scriitor. Dar jtia ca fiul unui geniu putea fi impiedicat de о anume
pudoare. Ma exprim prost cind spun ca Paul nu facea nimic.
Ar trebui sa spun ca nu profesa nici о meserie cunoscutS. Tn reali-
tate, indeplinea о funcpe de о rinduiala mult superioara profesiunii
de artist, avocat sau industrial: traia! Paul Cezanne avea un si mt
ascutit al viefii, a$a cum trebuie sa-1 fi avut unii mari seniori din
vremurile necomerciale. Renoir il admira pentru con^tiinfa cu
care practice meseria lui de om care traie^te. Mama dorea ca el
sa se cSpStuiasca $i sa renunje a-?i mai petrece nopple la cafenea,
oferind bauturi prieleniior cu care discuta despre sport. Paul
avea о slabiciune pentru box.
Paul avea sa se socoteasca prea batrin, prea chel, prea miop,
nedemn de Renee. Citeodata fugea de ea. Piecam amindoi in
expeditii indepartate pe riu. Pretextul era punerea minciogurilor
de prins pe$ti. « Luntrea » noastra avea fundul drept ?i о impingeam
cu prajini mari. Nimic nu-i mai misterios ca un riu. Departe de
lume, pierduti in frunzi^ul incilcit, aproape ingroziti sS nu intre-
rupem sunetui alunecdrii apei pe ierburi, ne credeam ie?ip dintr-un
roman al lui Fenimore Cooper. Paul tocmai ma facuse sd-1 descopar
pe acest scriitor. Ne culcam pe burta de-а lungul luntrei, cu fafa
la citiva centimetri de apS, nemijcap ?i tdcup, spionind mijcSrile
unui pe$te mare, a?a cum $i el i$i pindea prada.
293
alWH
Mama prefera pescuitul cu undifa. 11 a$eza pe Claude in poala
lui Renee ?i se apuca serios de lucru. Adesea ne aducea un co$
plin de pe?ti?ori minusculi, pe care Marie Corot ii frigea cu ulei
de nageotte, о saminfa care facea flori galbene $i umplea cimpuL
Ca tot ce tinea de Essoyes, pretuiam mult acest untdelemn putin
cam aspru. Edmond ii citea cu glas tare pasaje din cSr|i Helenei.
Tocmai descoperea acel gen de activitate care la el avea sS ajunga
pasiune: studiul. T?i daduse examenul de capacitate, se gindise
sa se facS cSlugSr, predase engleza intr-un colegiu in Anglia §i-$i
complete prima explorare a scriitorilor englezi moderni. N-avea
sa se mai opreasca niciodata, petrecindu-^i restul viefii tot imbatin-
du-se de frumusetile tuturor literaturilor din lume, sarind voios
de la araba la rusa, de la italianS la scandinavS $i bind nevoit pentru
asta sS invete cele mai diverse limbi. Edmond ?i Helene reprezentau
elementul intelectual al micii noastre bande.
Atunci cind Renoir lucra inauntru, noi ne impra^tiam, ducindu-ne
sS ne jucSm cu prietenii no^tri din sat. Numai daca ne chema
sa-i pozSm, intram in atelier. Adesea mama se ducea sd stea
о ora-douS in atelier, dar numai dupa ce Coco fusese imbaiat
cum se cuvine, frectionat ?i hranit la sin, bineinteles. Cred ей mama
era pe deplin fericitS. Lui Coco ii datorez cea mai severa pedeapsS
cu ramura de alun din copikria mea, administrate de mama cu
acordul total al tatii. Ni?te lucrdtori care reparau acoperi^ul podului
lAsasera scara acolo. Mie mi-a venit ideea sd-1 сайг sus pe fratele
meu mai mic, care avea doi ani, $i sS-l ajez сй!аге, ca sS poatfi
admira privelijtea. Apoi, cum el nu voia s3 mai coboare, 1-am
lasat acolo. Cind 1-a zSrit mama, intr-un echilibru nesigur, la acea
inalfime de peste trei etaje, a apucal-o о adevarata groaza. Coco a
fost dat jos, apoi a explicat glorios ей fratele lui mai mare a vrut
sa-i arate priveli^tea. Ce bStaie am mincat! 0 mai simt ?i acum I
Maillol venise sfi petreacS citeva saptSmini cu noi. 0 ksase
pe Clotilde, nevastft-sa, la Marly pentru ей u?a casei nu se putea
incuia. LScatujul a vrut зй-i vindfi о incuietoare perfecfionatiS
?i el refuzase. Voia una Ьипй, veche, cu о cheie a carei greutate s-o
simfi in buzunar. Cum ai afla altfel ей ji-ai pierdut cheia. FiindcS nu
putea 8Й gSseascS aceastS piesS de muzeu, l&sa u$a farA clanH §i pe
Clotilde s-o pfizeasca. Clotilde era totul in viaja lui Maillol. Mai
tirziu, un reprezentant al municipiului din Aix-en-Provence a venit
sa-1 caute ca 5Й facS un proiect de monument pentru Zola. Maillol
le-a propus о statuie reprezentind-o pe Clotilde goals, adSugind
295
cd Zola n-ar avea decit de cijtigat dintr-asta, trupul lui nefiind
atit de frumos ca acela al Clotildei. Maillol era slab, barbos, ?i
cu un pronuntat accent meridional. Ne ducea cu gindul la Henric
al IV-lea. Tocmai termina un bust al tatii. Lucra in atelier in
timp ce tata picta. Niciodata nu-i cerea tatii sd-i pozeze. Era
atit de plin de subiectul sdu incit asemdnarea parea sa ti?neasca
la fiecare atingere. Era mai mult decit о asemanare fizica, era
insu?i caracterul lui Renoir, ce se exprima prin acele citeva livre
de lut. Eu eram prea mic ca sd infeleg, dar tata, mai tirziu, mi-a
vorbit deseori de acea capodoperd. Md trimisese la marchitan
sa cumpar sirmd de Бег groasd ?i i-o propusese lui Maillol drept
armaturd. Dar Maillol refuzase, socotind-o ca pe un lux prea
mare. Gasise in ?urd bucafi vechi de sirmd de Бег care slujea
drept araci pentru vita noastra cu struguri albi.
Intr-o dimineata, am fost trezifi de ni?te strigdte groaznice.
Maillol alerga prin gradina ca un nebun. $i repeta din toate puterile:
« Renoir pe jos... Renoir pe jos... » Sirma de fier ruginita se
rupsese ?i bustul, preschimbat intr-o mica grdmadd, zdcea pe podeaua
atelierului. Dupa citeva zile, Maillol a avut curajul sd inceapa
din nou. Dar, dupa cum spuneau tata ?i Vollard, nu ?i-a mai regdsit
nicicind inspiratia primei lui fijniri.
Cind se coceau pepenii, Marie Corot md trimitea sd cumpdr
unul bine copt. Numai о singura persoana avea pepeni in Essoyes,
Aubert grddinarul. Nu era podgorean ?i avea о gradina pe malul
riului, in partea de jos a satului. Cdci satul e impartit in cel de
« sus » ?i de << jos » ?i aceste doua adjective desemneaza doud ingra-
madiri foarte diferite. Podgorenii locuiesc rareori jos. Noi locuiam
sus. Tn gradina la el, Aubert cultiva ceea ce nu se cultiva la Essoyes
?i anume: fasole verde, mazare, pepeni. $i le vindea burghezilor din
ora?: farmacistul Decesse, Decesse de la gater, mdcelarul Marchand,
doctorul Bordes ?i notarul Mathieu. In tinerejea lui, Aubert
fusese gradinarul inparatului Napoleon al Ill-lea, la Compiegne.
In fiecare zi la amiazd, povestea el, ii ducea un pepene majestafii
sale. Intr-o zi, pe cine vede in bucdtarie? chiar pe impdrat care
scotea din tolba sa un iepure pe care-1 impu?case la vinatoare.
« Aubert, tu cultivi acejti pepeni minunap ? — Da, sire », a raspuns
Aubert ro?u tot. Atunci Napoleon al Ш-lea s-a intors spre sotia
lui care i?i vedea de treburile ei pe linga cuptor si i-a spus:« Eugenie,
clate?te un pahar sa ciocnesc cu acest Aubert de treaba, care cultivd
ni?te pepeni atit de buni». Renoir pretindea cd nu se indoiejte
296
de adevdrul acestei povestin fi impdrtdfea gustul impdratului
pentru pepenii lui Aubert.
Am facut aluzie la о anumitd condescendenja a podgorenilor din
Essoyes fata de «plugari». Acest sentiment ajungea un dispret
neascuns pentru nenorocipi care locuiau in catunele pierdute
pe indlpmi, la multi kilometri in spatele viilor. Fontette intra
in categoria asta. Mai erau fi catunele Petit Mallet fi Grand
Mallet, ale caror ferme acoperite cu paie se stringeau in jurul
piriului cu acelafi nume. Noe-les-Mallets atingea fundul acestei
prapastii de tardnime inapoiatd. Cind mama glumea cu Clement
pe socoteala incapacitapi celor din Essoyes de a alege un primar
cum se cuvine, el rdspundea jignit: «Ma duceam sd aduc un’
de la Noe! » Un pdstor de la Noe avea un naf la Essoyes, avocat
care nu mai profesa, fi-fi consacra ultimii ani cultivdrii gurii-
leului. I-a adus in dar, de ziua lui, о pendula pe care о cioplise
el insufi dintr-un trunchi de stejar. Era un obiect grosolan ca un
fel de bild, inconjurata de alte bile mai mici fi bdlfate cu albastru,
alb $i rofu, cdci pdstorul era patriot. Inauntru, mifcarea era aceea
a unui defteptdtor care se potrivea atit de exact incit puteai crede
cd a fost conceput in acest scop. Fostul avocat avea о fata de vreo
cinc:sprezece ani, foarte frumoasd fi foarte anturata. Md duceam
adesea s-o vad cu micufele Riviere fi cu mai multi baiep din locali-
tate. Pendula pdstorului ne-a fdcut sd ridem mult. Fata credea
ca о sd-1 distreze pe tata. Baiepi au aprobat-o zgomotos. Nici
unui dintre ei nu-fi ardtase vreodata interesul pentru pictura lui
Renoir. Dar faptul cd tata « vindea la Paris » il punea in mintea
lor in virful scdrii sociale, foarte departe de acel faranoi analfabet
a carui naivitate se etala cu obraznicie in acest obiect grosolan.
Am luat pendula sub brat fi am piecat cu bicicleta. Eram atit
de grdbit, rizind dinainte la gindul cd tata va ride, cd am cdzut
fi am stricat una din bilele cele mici. Spre marea mea surpriza,
Renoir a gdsit pendula foarte frumoasd fi m-a pus sd lipesc cu grija
mica bild. Apoi mi-a explicat cd un obiect lucrat cu mina, cu dragoste,
de cdtre un pdstor, nu poate fi urit. Tn orice caz se remarcd in
el starea de spirit a pdstorului, pe cind in bronzurile aurite care
impodobesc femineurile oamenilor « bine » nu se vede decit preten-
tioasa reufitd a unui procedeu industrial.
Atunci cind Baudry venea sd ceard о bucatd de piine, Renoir
inceta lucrul fi voia sa-l vadd. Baudry era un bdtrin care nu mai
putea fi adus pe calea cea bund fi care rupsese о datd pentru totdea-
297
una cu civilizafia f i cu legile. Dormea intr-o colibioara pdrasitd
pe virful muntelui Veron. larna confecfiona chibrituri pe care
le vindea prin imprej'urimi, facind astfel concurenfa statului.
Jandarmii inchideau ochii fi nu-1 arestau decit atunci cind era
prea frig. Inchisoarea jandarmeriei avea о sobifa de tuci. Vara
cerfea. Mama ii dadea bani insistind: «ca sa bei un pdhdrel.
$tiu cd-p place». Nu putea suferi insistent ipocrita a oamenilor
care vor sa limiteze caritatea la scopuri utile fi morale. Baudry
rdspundea: « Dumneavoastrd sinteti fi mai frumoasa decit doamna
des Ё tangs». N-am aflat niciodatd cine era acea doamna des
Etangs, cu un nume atit de poetic. Baudry ii mai spunea mamii,
destul de grasa, evident, dar atit de tinara fi de proaspata: « Eu va
consider ca pe propria mea mama».
Nifte veri au cerut parinplor mei sa flu eu naful fetitei lor care
avea deja doi ani fi jumatate. A fost о masa mare pe scinduri
afezate pe cdpriori in fura, cu vreo sutd de invitap. S-a tumat
de bdut pentru noua creftina. Tata a insistat sd i se puna putina
apa in vin. Mama fetei a cedat acestui capriciu ciudat, dar fard
ca fata sd ftie. I s-a dus flnei mele acest pahar de vin Ufor botezat.
Ea a gustat fi a spus: «Nu-mi piace apa».
De la Essoyes trebuie sa va mai spun despre pivnijele boltite,
sapate chiar in stincd, unde ne duceam sa scoatem vin in ulcioare,
despre pupirile atit de adinci incit atunci cind ma aplecam discul
apei glaciale mi se parea ca о lund fi despre zgomotul saboplor
grei pe pietriful drumurilor. Am sd vd mai spun despre bucuria
noastrd lipsitd de griji pe lingd Renoir care picta in livada de pe
malul riului, pe lingd vechea fabrica de hirtie, despre halatul rofu
al mamii asezata in ierburile mari, despre strigdtclc copiilor alcrgind
printre sdlcii, despre zbenguielile tinerilor si ale modelelor in
cascada fostului scoc al morii, despre Paul Cezanne plonjind ca
sd-si gdseased ochelarii, spre uluiala sdtencelor care veneau in
grabs ca sd-1 vadd pe acest domn gras « vioi ca un pefte in apa ».
El intindea brafele spre ele ppind: « Oh! mamd, de ce m-ai fdcut
afa frumos ? » Apoi venea vremea focului de vifd in femineul mare,
in serile de septembrie, atunci cind zilele care ne despdrfeau de
Paris erau numerate.
Intoarcerea era tristd, Coco calul ne ducea pind la Polisot, la
doisprezece kilometri depdrtare, pe unde trece calea feratd care
merge de la Is-sur-Tille la Troyes, legind Burgundia de Champagne.
Dupd moartea lui Coco am folosit diligenta. Ca sd nu rupem brusc
298

cu Essoyes, aduceam provizii, о piine mare neagrd fi rotundd, о
funca afumata in marele femineu fi citeva sticle cu rachiu de
tescovind. Mi-aduc aminte de-о asemenea intoarcere cu о brinza
tare fermentatd. Oamenii care se urcau in compartimentul nostru
se smiorcaiau, ifi fdceau vint cu ziarul, apoi nu se mai puteau abtine
fi intrebau: « Nu credefi ca fetita s-a scdpat in pantaloni ? » Fetifa
eram eu, cu budele mele rofii. Eram indignat fi mi-am dat jos
pantalonii ca sd le dovedesc nevinovafia fi sexul meu. Totufi
mirosul stdruia. La stafia urmdtoare, cdldtorii au piecat in alt
compartiment. Mama a vrut sd arunce corpul delict pe fereastra.
Tata se distra grozav. Gabrielle fi cu mine am implorat-o sd
pdstrdm brinza, care a ajuns pind la Paris spre bucuria lui Lestrin-
guez, lui Faivre fi lui Frank Lamy. Am avut multa vreme о fotografie
luata la sfirfitul unei mese in sufrageria din strada La Rochefoucauld,
unde, strinfi in jurul lui Renoir, top se prdpadeau de ris. Poate
ca asta a fost atunci cind cu faimoasa brinzd. Frank Lamy ridea
rareori pe vremea aceea. Amanta lui, un tinar model, se prdpadea
de tuberculoza. Era atit de pldpinda fi atit de delicatd cd tata,
cind mi-o descria, folosea adjectivul «diafand».
Pentru ca tot sintem in aceasta sufragerie, nu pot rezista poftei
de-а cita citeva calambururi care insofeau in mod obligatoriu
mesele. Renoir adora jocurile de cuvinte, «cu condipa sd He
proaste». Vedep fi dumneavoastrd: primul e un metal prepos,
al doilea о fesdturd pretioasa, totul servefte la pdstrarea lor. Ras-
puns or-moire, adicd armoire1. Altul: primul are dinp, al doilea
la fel, al treilea la fel, totul la fel. Raspuns: chat-loup-scie, adicd
jalousie 2, care are dinp ca sa-ti sfifie inima, pronuntatd de un
neamt Si ca cd *rn.gcm crpcluzia, cvpresia rafinatd a lui Voltaire
catre о fosta amanta de-а lui, care se apleca cu insistenfd spre
el pentru a-fi pune mai bine in valoare generosul ei decolteu. « Ei,
ei, ftrengarii aftia mici au ajuns nifte mari ticdlofi. 3 »
Cind cele patru etaje din strada La Rochefoucauld au ajuns
penibile pentru tata, ale edrui picioare se infepeneau incet dar
sigur, ne-am dus sd locuim in strada Caulaincourt la numarul
1 Aur-moar, adicS dulap. Joe de cuvinte intraductibil in romani.
a Pisica-lup-fierastrau, adicS gelozie.
3 Eh, eh, ces petits coquins sont deVenus de grands pendards (fr.).
300
43. Noua locuinfS era la etajul intii dar casa fiind construitS pe
un delujor, spatele corespundea etajului patru. Dominam acope-
ri?urile strazii Damremont ?i regaseam aproape zSrile familiare
de la Chateau des Brouillards. Spre marea mea bucurie, m-am
aflat in fafa unei vechi cunojtinfe, Maquis-ul, care se sfir?ea in
fa(a u?ii de la intrare. Tata a inchiriat un atelier in aceea?i strada
la numarul 73. Era о incapere frumoasa, la nivelul gradinitei,
?i grape acelei fericite coline din Montmartre, vederea spre cimpia
Saint-Denis era salvata. Desenatorul Steinlen si pictorul Fauche
locuiau unul la subsol, ceklalt la etajul intii al acestui imobil cu
grinzile pe-afara, constant in stilul vechi al Angliei. Renoir, care
nu putea suferi ascensoarele, socotea ca gasise in acest fel combinatia
ideala care, fara a-1 for[a sa se speteasca pe scari, il va obliga sa
facS in fiecare zi un mic mar?. Distanta intre locuinfa ?i atelier
este cam de cinci sute de metri. Cele doua case exista inca. Din
nenorocire, in locul gradinifei, care era in fafa intrarii la numarul
73, se inalfa acum un imobil cu ?apte etaje. Portareasa de la atelier
avea о fata a carei frumusefe era celebra in cartier ?i care se numea
Mireille. BSiepi de la mScekrie care duceau marfa clienplor nu
scSpau nici un prilej sa se opreasca la portifa cu grilaj ?i sa intoneze
refrenul la moda:
Elie a doux nom Mireille
Sa beaute m'ensoleille.
(Are frames name Mireille;/ Frumuselea ei md-ncdlzefte I)
Fiul doamnci Brunclct, portareasa de la numarJ. 43, cinta
minunat la mandolin^. Sunetui pipgaiat al acestui instrument
e nedespSrpt de amintirile mele despre cartier. Tata il prefuia
mai pupn ca mine ?i spunea ca aveai motiv«s3 te scirbejti pe
vecie de Gorgonzola»! Gabrielle m-a luat s3 ne plimbam prin
Maquis. Dalechamps, poetul caraus, a dat drumul porumbeilor
in onoarea intoarcerii noastre. Acei porumbei erau dresap sa
zboare in formapi savante pe cerul din Montmartre. Erau doispre-
zece, patru pictap cu albastru, patru cu ro?u, ceilalp patru i?i
pSstrasera culoarea lor alba. Dalechamps era un patriot zelos.
Poemele lui о slaveau pe Jeanne d’Arc ?i refuza sa-i mute pe dienpi
bSnuip de antimilitarism. Starefa de la ?coala de maici ii imprumu-
tase о palmS de loc pe care-ji construise cabana. Tata spunea c3
301
semSna cu Rodin cu « о barbd $i mai mare », ceea ce pare greu
de inchipuit.
Personajul a dlrui amintire rSmine pentru mine cel mai limpede
legat de strada Caulaincourt este la Boulang£re. DupS Gabrielle,
ea este modelul pe care Renoir 1-a fplosit cel mai mult. Peste darul
de-a poza divin, cerul о inzestrase cu acela de-a face, nu mai pufin
divin, cartofi pnfiifi. Am s3 incerc s2 v2 povestesc tot ceea ce §tiu
despre ea. Era de staturS mijlocie, cu tenul deschis, mai degrabS
alb, cu citeva pete de pistrui, un nas in vint $i о gurS lacomS,
picioare mici, trup mkdios ?i rotund, fdrS colfuri, implinitS pkcut,
fatfi bunS, gata sS-1 creadd pe primul venit, admirindu-i la nebunie
pe bArbafi ?i de о umilinfd nemaipomenitfi. Puteai s2-i spui orice
voiai, ea nu se supSra niciodata. FSrS prezenfa tatii, uneori miinile
anumitor vizitatori s-ar fi rStScit. Zimbetul ei te imbia la о asemenea
politefe. PSrul acaju, foarte des, il avea totdeauna nepieptftnat.
Era dintre femeile care i?i petrec vremea ridicindu-ji pMrul ji
potrivindu-^i pieptenii. Numele ei adevSrat era Marie Dupuis.
A venit la noi pufinS vreme dupS sosirea Gabriellei. Renoir о
intilnise pe bulevardul Clichy, in 1899. Nu era inc2 mSritatS cu
Dupuis ?i trSia cu domnul Berthomier, zis Tai-Tai, un bSrbat
care lucra la brutSria din Chaussee-d’Antin unde tata se ducea s3
cumpere piine de secarS. De acolo ii vine porecla «la Boulangfere »
(brutSreasa) care i-a rSmas toatS viafa. Tai-tai a murit tuberculos.
Prima ei profesie a fost aceea de lucrStoare de flori artificiale, о
meserie care-fi strict ochii. $i de asta a primit deindatS oferta
lui Renoir de a poza pentru el. Era mai pufin obositor ca fScutul
florilor ji venitul mai mare. Se ducea la spital in fiecare zi ca s2
i se punS picSturi in ochi. Dupuis, cu care s-a mSritat cu pufin
inainte de 1900, era zugrav. Un om placut, vioi ?i« hazliu ». AceastS
ultimS calitate a sedus-o pe la Boulang^re. Avea mustafS ?i muscS.
La batrinefe s-a ingrS^at §i 1-a necSjit reumatismul. A fost nevoit
s2 renunfe de-a se mai cSfdra pe schelele de zugrSvit pe care le
vezi spinzurate la inSlfimi amefitoare. Din fericire, nevastfi-sa
ci^tiga destul pentru amindoi. El venea sd ne vada ?i m-a invSfat
urmStorul cintec:
Pour vingt-cinq francs, pour vingt-cinq francs
Pour vingt-cinq francs cinquante
On a un pardessus
Avec du poil dessusl
302
(Pentru douazed fi cind de frand, pentru douazed fi cind de frond/
Pentru douazed fi and de frand dndzeci/ Ai un pardesiu cu par pe ell)
La Boulangere avea sa aiba $i ea reumatism la sfir^itul vietii,
mult mai tirziu dupd ce murise tata. Se pare cd boala asta misteri-
oasd i-a lovit crunt pe francezii de la inceputul secolului. $i ce sa
mai spunem despre tuberculoza?
N-am vdzut-o pe la Boulangere furioasa decit о singurd data.
Era pe la sfir?itul razboiului din 1914. Tata era in sud. Fratele
meu Pierre $i cu mine locuiam in apartamentul din bulevardul
Rochechouart. La Boulangere ne facea menajul. Tn fiecare dimi-
neafd, ne intreba ce voiam sd mincdm. §i noi, distrafi, raspundeam
la intimplare: « Biftec ?i cartofi prajiti ». Dupd о luna de asemenea
regim, a avut о criza de nervi, a deschis fereastra $i a aruncat
mincarea in strada.
La Boulangere ne-a insofit de doua sau de treijori in sud ?i о
data la Essoyes, dar n-o prea incintase. Departe de Paris se plictisea.
Cu toate astea, venise acolo destul de tirziu, cu putin inainte s-o
descopere Renoir pe bulevard. Surorile ei erau maritate toate
in capitals, Tentense, cu un gardist, Jeanne cu un majur, gloria
familiei. Tentense, portdreasa in strada Croix-Nivert, о adusese
pe sora ei mai micd funded « prindea mucegai in Dijon ». La Boulan-
gere a gdsit foarte repede de lucru ?i un prieten. A inchiriat un
mic apartament in rue des Trois-Freres unde avea sd rdmina
aproape toatd viafa. Era prietena cu portdreasa, pe care о inlocuia
la diverse ocazii. In 1948, s-a dus sa moard la periferie, in Villejuif.
Eu eram in America ?i о vazusem ultima oard in 1937.
A? vrea sd vd vorbesc ?i despre Georgette Pigeot, care trdie?te
incd §i cu care Renoir a lucrat enorm de mult. Era о foarte buna
croitoreasa ?i cijtiga foarte bine. Cred cd poza pentru cd ii fdcea
placere sd fie cu « patronul». Spre marea bucurie a tatii, cinta tot
timpul ?i-l tinea la curent cu noutatile de la cafe-concert. Era о
blonda frumoasd, cu tenul luminos, cu о alurd foarte pariziana.
Am intilnit-o anul trecut. E tot atit de vioaie si spune cele mai
amuzante pove^ti din lume. Tmi amintesc unui din cintecele ei
pe care ea trebuie sd-1 fi uitat:
C’est un rat, c’est un rat
Vilaine bete
Cache ta teiel
(E un fobolan, e un fobolan I Animal uridos I Ascunde-fi capull)
303
$i comenta, pentru cazul in care Renoir n-ar fi infeles aluzia:
« Dacd nu e$ti tare prost, §tii ce vrea sd insemne asta 1»
Adrienne, cu mersul ei de regind, blonds ca Venera, figureaza
in multe tablouri. Renee Jolivet, ndscutd la Essoyes, a ajuns
actrita, a calatorit mult, a locuit in Egipt ?i a lost §i ea un model
superb. Tare m-a$ mai fi mirat daca mi s-ar fi spus cd acele frumoase
fete nu faceau parte din familie. Nu incercam sd definesc о
inrudire, pentru care nu exista nici о indoiala in mintea mea.
Atitudinea lor faja de parintii mei era aceea de absolute incredere.
Mi-a trebuit multi! vreme ca sa injeleg cd erau platite. Dar sint
sigur cd nu considerau acei bani ca pe un salariu. De altfel, atunci
cind aveau nevoie de ceva, nu fovdiau sa ceard fie tatii, fie mamii.
Adesea, atunci cind nu pozau, veneau s-o caute pe mama ?i sa-i
propuna sd dea ajutor in casa. Treceau, cu u?urin|a, de la pozifia
de Venera la calcatul chilofilor mei sau la cirpitul ciorapilor.
Totuji, afara de calatorii, tata nu lua masa cu ele. Ii pldcea sd
reflecteze la dejun $i rareori se intimpla ca la cina sd nu fie musa-
firi. Si $tia cd, intre ele, « neghioabele » s-ar simti mai libere, cd la
Boulang^re nu va ?ovai sa goleasca о cutie cu bomboane de jocolata
?i Adrienne sa ia de mai multe ori supa de varza.
Tonul conversatiei intre Renoir $i modelele sale era acela al
glumei ursuze. Le facea cu placere gi$te, proaste, neroade, amenin-
findu-le cu bastonul. Ele se prapadeau de ris, se refugiau pe canapea,
sau alergau ca in jocul celor patru colfuri, netemindu-se sd facd
aluzie la proasta stare a picioarelor lui. « Nu ne temem de dumnea-
voastrd... nu putefi sd ne prindeti! » Citeodatd una din ele era
generoasd: «Md apropii, dar о sd-mi dafi numai о lovitura de
baston ». Inainta, $i tata ii dadea о loviturd simbolicd de baston,
spre bucuria celorlalte. Le placea sd imite stilul servantelor lui
Moliere, pe care il citisera, ca sa-i facd placere patronului. « In
loc sd vd abrutizafi cu vreun roman foileton idiot, mai bine cititi-1
pe Moliere! » Tntr-o zi s-a certat de-а binelea cu un model care
citea Henry Bordeaux.
Uneori Gabrielle ?i la Boulangere i?i ziceau: « 0 sd-i facem о
farsd patronului! » Deodata una dintre ele ii spunea: « Patroane,
nu cumva avefi doudzeci de franci?» Fdra a inceta sd picteze, el
spunea: «Cauta in buzunarul de dinduntru». Avea totdeauna
la dinsul о anumitd suma, «in caz de nevoie». Natura acestor
cazuri nu era precizata in mintea lui. Eu cred cd avea о vagd
304
neincredere in bdnci ?i socotea ca-i bine sa pdstreze la el о sumd
cu care sd facd fatd primelor cheltuieli care s-ar ivi. Oare ce 1-ar
putea impiedica pe directorul Bancii Franfei sau de la Chase
Manhattan s-o $tearga in Belgia cu casa de bani? Dupa о clipa,
Gabrielle ii intindea lui Renoir ludovicul. « Patroane, iata cei doua-
zeci de franci! — Ce fel de franci ?» spunea el mirat. $i Gabrielle
trdgea conduzia: « Ai fi putut sa-ijei totul, el nu vedea nimic!»
Aceastd rezervacare se urea uneori pind la mai multe mii de franci,
din acel timp, servea ?i pentru apelurile disperate. V-am spus,
povestea lui Oulleve. Renoir spunea: « Parisul e plin de mizerie.
Acum, cind imi vind pictura, n-am dreptul sa fiu egoist». Gabrielle
ghicea solicitanfii « numai dupa sunetui clopofelului ! » I$i punea
un halat 51 se ducea sa deschida u?a. Era о femeie in doliu, sau
о tinara, sau о mama cu copii mici. Gabrielle a^tepta in mica
bucatarie a atelierului ca patronul s-o cheme. Ii arata buzunarul
cu о miscare a bdrbiei. Ea scotea un bilet, doua, trei ?i infelegea
din privirea lui Renoir ca e destul. Vizitatoarei nu-i venea sd
creadd §i pleca plingind in hohote.
Nu operele de caritate il costau cel mai mult pe Renoir. De mai
multe ori in viajd prieteni nedelicati 1-au jefuit de tablouri.
Aveam ?apte ani ?i ceva cind am fost martorul jenat al concluziei
unei « erori » de acest gen. Tata n-ar fi vrut sd intrebuinfeze cuvintul
« furt», de fried sa nu-i dea celui care-1 comisese ideea ca era
definitiv clasat in clanul hoplor. «Trebuie sa creadd cd a fost
un accident! De altfel, asta se poate intimpla tuturor! Totul
depinde de circumstance ! » Nu atit din cauza moralei voia tata
sd evite trecerea acestei limite care se presupune cd-i separa pe
oamenii cinstifi de punga§i. Renoir avea oroare de amatori si-apoi
« nu-i hot cine vrea »! Prietenul de care e vorba locuia la citiva
pa^i de atelier. Inainte de a pleca in sud, tata i-a Idsat cheia, rugin-
du-1 sd dea din cind in cind 0 raita « ca sd inchidd un robinet care
picura, sau gazul». Cind ne-am intors din sud, el ?i Sofia lui au
pdrasit brusc Parisul fara sa ne vada. L-au insdreinat pe Steinlen
sa-i inapoieze cheia tatii, care n-a dat nici о importanta plecdrii
lor. Linga bucatarie era о mica debara plina de pinze, dintre
care unele neterminate. Gabrielle i$i agdfa acolo rochiile ei de
model pentru lucrul in curs. Celelalte costume erau ingrdmddite
intr-o comoda Louis XV faraneased, pe care acum о am la mine.
Cind s-a dezbracat, Gabrielle $i-a dat seama deodatd cd lipseau
305
vreo cincizeci de tablouri. Ceea ce il supara pe Renoir era faptul
c2 pinzele Determinate ar fi putut fi completate de vreun falsifi-
cator. I-a sens prietenului nedelicat care, terorizat la gindul unei
posibile dari in judecata, a alergat imediat. Eu tocmai pozam cu
Gabrielle. Tata ne-a trimis acasa ?i el a ramas singur cu acel domn
pe care il cuno^team bine ?i caruia nu indrSzneam sa-i dau buna
ziua. Fa(a lui sdlldata in lacrimi, schimonositS, m2 stupefia. Nu
putea scoate о vorbS. Gabrielle m~a luat ?i i-a spus povestea
mamii. Mama a parut tare necajitS. Acasa se vorbea citeodata
despre о amanta a acelui prieten care putea sa-1 indemne sa faca
prostii. Dupa о ora, mama ne-a trimis inapoi la atelier. Ea nu s-a
dus din discrete. Scena se continua in drum. Vizitatorul era in
genunchi ji-i saruta miinile lui Renoir, care nu ?tia unde sa se
ascundS. M-a mirat faptul ca trecStorii i$i continuau drumul
fara a se opri. M-am gindit la о cugetare a tatii fecuta cu citeva
zile inainte: «La Paris e$ti singur de tot. Ai putea fi omorit in
mijlocul mulfimii, nimeni n-ar intoarce capul! » Tn cele din urmS,
domnul a piecat alergind ?i noi ne-am dus la masa. Aveam cotlete
de miel $i pire de cartofi. Renoir ii explica mamii: «Degeaba
ii spuneam: deoarece s-a intimplat, deoarece pinzele sint vindute
$i dumneata n-ai bani, $i nici eu, sd le rascumpAr, sa nu mai vorbim
despre asta ! Dar pentru numele lui Dumnezeu, farS scene ! N-am
scapat! Lacrimi, proteste ! » Era mult mai plictisit de acea exhibifie
sentimental^ decit de pierderea tablourilor. Mama a spus: « Sa nu
povestim nimanui. Ai fi ingrozitor sa afle socrul lui». Socrul era
judecStor de instruefie in provincie. Inainte de-a se intoarce la
atelier, Renoir i-a cerut mamii sd se ducS la banca. Ti daduse
ho^ului tofi banii care-i avea la dinsul. « Sint sigur ca n-avea nici
macar cu ce sa plateasca macelarul!»
Citeodata, dimineafa, Renoir о oprea pe Gabrielle care aprindea
focul in soba mare de tuci negru: «Ce faci dumneata acolo cu
ziarul?... Aprind focul. — Eu nu 1-am citit. — DumneavoastrS nu
citifi niciodata ziarul. — Uite, deschide тара asta ! » Erau acuarele.
« E о prostie sa pastrezi toate astea. Un negustor ar fi in stare sa
le vinda. Eu le gasesc a$a de frumoase », protesta Gabrielle. Dar
trebuia sa se supunS ?i toata тара intra in foe, afara de una sau
doua acuarele pe care le strecura pe sub vreo mobile cind tata
se intorcea cu spatele. «Patronul n-avea incredere. Era ?iret ?i
se intorcea brusc I » Aceste jertfe nu erau de loc acte de disperare.
306
Nimic din mea culpa, nici din acele confesiuni publice a la Dosto-
ievski in aceasta distrugere. Ci numai convingerea ca incercdrile
unui pictor nu-1 privesc decit pe el. « E ca fi cum ai arSta о piesa
de teatru inainte de sfirfitul repetifiilor. $i-apoi e nevoie fi de
hirtie de aprins focul I» Am in fata mea citeva acuarele scapate
de la foe de Gabrielle. A salvat fi schite in ulei pe pinzS. AstSzi,
mulfi din amatorii lui Renoir considers ca acele firimituri ocupS
un loc important in ansamblul operei sale. Ele sint expresia directs
a preocupSrilor sale, a cSutSrilor, a personalitafii sale. Ciudat e
insS faptul cS Renoir gindea acelafi lucru despre artiftii pe care
ii admira. Tntr-o zi, pe cind lucra in cimpia din Aix cu Cezanne,
acesta a simfit о grabnica nevoie de-а se Ufura. S-a indreptat spre
о stinca finind in minS acuarela pe care tocmai о terminase. Renoir
i-a smuls-o din mind fi nu i-a inapoiat-o decit atunci cind Cezanne
i-a promis cd n-o va distruge. Cezanne a facut promisiunea, dar
a adaugat: « N-o sS i-o arat lui Vollard, el ar fi in stare sa gSseascS
un amator 1»
Slsbiciunea tatii, neputinfa lui de-а spune nu, erau cunoscute.
Anumiji cofcari stiau ca, daca ar putea ajunge pinS la el, aveau
multe sanse sS obfina un tablou. Apoi n-aveau decit sa se ducS
in strada Laffitte ca sS-1 vindS cu un pret de patru ori mai mare.
Greutatea era sa te apropii de Renoir. Mama le recomanda mode-
lelor sS-1 pSzeascS bine. In timpul lucrului, nimeni nu indrSznea
sS-1 deranjeze pe patron. Seara, erau primifi numai intimii si
negustorii de tablouri prieteni, adicS familia Durand-Ruel, Vollard,
carora li se alSturase familia Bernheim. Tata gSsea firesc sS
acorde negustorilor un fel de monopol. «Un negustor trebuie
sS ciftige. El pentru asta e. Ciftigul lui servefte la intrefinerea
pictorilor pe care publicul nu-i dorefte. Amatorul care face corner^
este un om necinstit. Concurenfa lui faJS de negustori nu e loaialS,
pentru cS nu pldtefte impozit fi economisefte cheltuielile unei
prSvSlii.»
Momentul prielnic de a-1 prinde pe Renoir era intre locuin^S
$i atelier. Modelul care il insofea para lovitura alergind inainte
in afa fel incit, atunci cind patronul deschidea Ufa, il gSsea dezbrScat
pentru poza. Nu mai putea fi vorba sS lafi un necunoscut sS intre
in asemenea circumstance fi povestea se termina. Uneori, inamicul
insista, dar modelul protesta, ameninfind cS se imbracS. Renoir,
devenit curajos de teamS sd nu piardS sedinja de pozS, intorcea
spatele fi modelul inchidea Ufa in nasul indiscretului. §mecherii
307
veneau cu vreun pretext oarecare. Tntr-o zi, a fost tatal adoptiv
al unei fiice naturale a lui Sisley. Fiica aceea era о nascocire, dar
impostorul a piecat cu un tablou sub braj. Unui dintre cei mai stator-
nici a fost un consilier municipal al unui orafel de lingS Fontaine-
bleau, unde tata fi prietenii sdi lucrasera in tinereje. Pretindea a
fi imputernicitul municipalitStii din oraful sau pentru crearea unui
muzeu cu operele pictorilor care ilustrasera acele locuri. Lui
Monet ii spunea ca Renoir ii fi daduse un tablou, fi lui Renoir
invers. Insista, de altfel, sa plateasca tablourile si s3 aiba chitanje
in regula. Operajia era legala. Joseph Durand-Ruel a fost acela
care i-a spus tatii ca zelosul apSrStor al artei nu era decit un inter-
mediar al unui negustor de la capStul strazii Laffitte, renumit
pentru falsurile pe care nu se temea sa le expuna in vitrina fi care
avea nevoie de citeva tablouri autentice pentru a-fi pune din nou
in valoare pravalia.
Mai era fi ofiferul pensiopar care sosea cu un Renoir fals fi
cu un zimbet de om cinstit care te dezarma. « Domnule Renoir
— fusese prevenit ca expresia « maestre » il indispune grozav pe
tata — domnule Renoir, tocmai am cumpSrat acest tablou de
dumneavoastra. S-au dus toate economiile mele, am fScut chiar
un imprumut din pensie fi am ipotecat casuja familiei din Etampes !
' Numai ca, vedeti, nu e semnat! >> Se vedea cit de colo ca tabloul
e fals. Renoir a spus: « Lasati-mi-1. 0 sa-1 retufez putin ». $i 1-a
pictat din nou in intregime, 1-a semnat: numai rami? nu i-a cumpSrat
escrocului care a piecat cu о mica avere sub braj. Ofijerul pensioner
reaparea sub infatifarea orfanei jefuita de notarul ei. Nu putuse
salva decit un lucru din moftenirea onorabilului ei tatii — un
medic care if i consacrase intreaga viaja surdo-mutiior: acest Renoir !
Mai era fi mama, scSldatS in lacrimi, care voia sa-fi salveze fiul
de la inchisoare: jocul — о datorie de onoare. Din fericire, so Jul,
inainte de-а muri, ii cumparase un Renoir... De fiecare data,
tata cadea in cursS. Mai tirziu, cind i se spunea ca fusese pacalit,
facea pe firetui.« Am ftiut ca e о gluma. Doar sarea in ochi! — Atunci
de ce ai repictat tabloul ? » Si el diidea adevSrata explicate: « E mai
pujin obositor sa dai de citeva ori cu pensula decit sa fii nevoit
sa te aperi I » Si adauga: « De altfel, nimic nu ne spune ca fata
aceea nu fusese intr-adevdr jefuita de notarul ei! »
Contrast?nd cu neverosimila generozitate a lui Renoir, amintesc
ciudata lui grijS de-а face economic, pe care unii mai superficial!
ar putea-o lua drept zgircenie.
308
Cind era singur linga foe, о chema pe Gabrielle fi о punea sa
scoata unul sau doi bufteni din soba. La fel facea cu*c3rbunii
pentru soba in care ardeau acuarelele sale. In schimb, atunci
cind avea un model umplea soba, nu din bunatate, ci de frica unui
guturai care ar fi impiedicat fata sa pozeze goala.
Atita vreme cit a putut merge, a refuzat sa cheltuiasca bani
pentru trasura. Bacfifurile in restaurantele mari il focau. Vedea
in ele о dovada de slabiciune, teama de privirea disprefuitoare a
maitre d’hotel-ului. Am mai spus ей nu fi-a permis confortul
unui vagon de dormit decit atunci cind, din cauza sanatafii, ii
era greu sa stea afezat. Gasea ей e о prostie sa platefti pentru о
noapte in acea « cutie ambulant» preful pentru о saptamin3 al
unei camere bune.
Pe de акй parte, avea oroare de lucruri ieftine. Considera ей
un ceas trebuie sa fie din aur sau din argint. Nichelul il facea ей
scrifneasca din dinti. Nu admitea decit lenjeria din pinza de in.
Nu i-a permis niciodata mamii ей cumpere cirpe de bumbac care
lasa un praf alb pe pahar. Tn schimb, ura cristalul, vulgar din cauza
puritatii lui, fi ii р1йсеа sa priveasca la stidele din Bar-sur-Seine,
care nu se faceau inca dupй tipare, neregulate, fi a caror stick
grosolana avea reflexe verzui, « bogate ca nifte valuri din Bretania».
Adjectivul « bogat » revenea mereu in conversafia lui fi, bineinteles,
contrariul sau, « sarac ». Spunea mai degraba « pocit». Numai ей
bogSfia fi saracia lui Renoir erau diferite de acelea ale muritorilor de
rind. Pentru el, о сазй din cimpia Monceau, mindria nu ftiu
carui milionar, era « pocitA ». Un bordei care se prabufea sub soarele
sudului, plin de copii in zdrenfe, era bogat. Intr-o zi, discuta cu
un prieten despre meritele lui Rafaelli, pictor celebru in acea vreme,
fi fecea unele rezerve. « Ar trebui эй уй р1асй, spunea prietenul,
doar a pictat saraci. — Tocmai aici am indoieli, a raspuns Renoir,
in pictura nu exista saraci! » lata citeva articole care pentru el
reprezentau in mod irevocabil saracia: gazonul englezesc, verde
crud $i regulat, piinea alba, parchetul ceruit, toate obiectele din
cauciuc, statuile fi ckdirile din тагтигй de Carrara, « buna pentru
cimitire », carnea fiarta in tigaie, sosul cu faina, coloranjii in Ьисй-
tfirie, femineul nefolosit fi frecat cu сеагй neagra, piinea taiata felii
— tatii ii р!йсеа ca piinea эй fie гирй — fructele curafate cu curite
de ojel — el le voia de argint — supa de came nedegresatS, vinul
obifnuit in sticle cu eticheta fi nume pompoase, slujitori servind
la masa cu manufi albe ca sa-fi ascundA miinile murdare,
309
husele de pe mobile §i mai ales cele de pe ISmpi, peria pentru
firimiturile de piine, cSrjile rezumind un autor sau о problems
jtiinfificS sau care povestesc istoria artei in citeva capitole, jumalele
$i revistele periodice, trotuarele $i construcpile din ciment, strS-
zile asfaltate, obiectele din tuci, lenjeria imprimatS ?i, in principiu,
orice obiect care-^i datora perfectiunea folosirii ma^inilor perfecfio-
nate. incSlzirea centrals, altfel spus « cSldura egalS » cSreia el ii asi-
mila vinurile egalizate prin amestecuri, obiectele fabricate in serie,
confecpile, mulurile din tavan, gratiile metalice, animalele din
crescatorii, fiinfele aduse la acelafi nivel prin studii $i educatie.
Un vizitator i-a spus: « Ceea се-mi place la coniacul X este faptul
cS fiecare stick este egak cu celelalte. N-ai surprize niciodatS. —
Ce bunS definitie pentru nimicnicie! » a rSspuns Renoir.
Cititorul il cunoa^te acum destul de bine pe tatSl meu pentru
a ghici ceea ce~i place ?i ceea ce nu-i place. Mai adaug totu$i pe
lists citeva articole pe care el le considera «bogate»: marmura de
Paros, « roz ?i nicicind cretoasS », negrul de ivoriu, pglele burgunde
sau romane acoperite de mu§chi, pielea unei femei sSnStoase ?i
a unui copil sSnStos, obiectele de aur, piinea neagrS, carnea friptS
cu lemne sau cu cSrbuni din lemn, sardelele proaspete, trotuarele
din lespezi, strSzile pavate cu pietre de gresie pufin albSstrui,
cenu?a din jemineuri, hainele albastre ale muncitorilor dupS
numeroase spSlSri $i cirpituri, etc.
El purta aceleaji haine zece ani. DupS lucru, dacS mai rSmineau
citeva picSturi de esenjS de terebentinS ?i ulei in godetS le punea
cu grijS deoparte. I?i rSdea bucata de camembert sau de brinzS
Brie ?i nu-i curSfa coaja de teamS sS n-o taie prea groasS. Cu fructele
fScea la fel; inainte de a i sc dcforma miinile, lata curS|a perele
tinind in mina stingS furculita cu para ?i curapnd cu cufitul din mina
dreaptS coaja fructului atit de subpre ca foifa de pgarS. Pe el il
enervau oamenii care prSpSdeau о parte din fruct curSpndu-l.
AfarS de jignirile la adresa respectului oamenilor ?i lucrurilor,
ne tolera, fratilor mei ?i mie, aproape totul. Puteam avea note proaste
la $coalS, sS sSrim gardul colegiului, sS facem zgomot in timp ce el
lucra, sS murdSrim podeaua, sa rSsturnSm о farfurie plinS, sS cin-
tSm cintece necuviincioase, sS rupem hainele. Acum ?tiu cS el о
ruga pe mama sS treacS peste copilSriile noastre, ca atunci, de
pildS cind i-am spus Gabriellei cS excrementele de caprS erau
mSsline ?i cS ea dusese unul la gurS. Mama, care se scirbea u^or,
a scos un ppSt ?i a scutit-o astfel pe Bibon de acea experience
310
nepkcutS. DupS aceea, a scos din buzunarul rochiei un mic bri-
ceag, pe care-1 purta totdeauna la ea, ?i a inceput s3 ciopleascM un
bep^or dintr-un copScel. Tatii i-a fost greu sa m3 scape de bataie.
In schimb, el m-a certat intr-o zi cind am luat brinza de Brie
taind din mijloc, privindu-i in acest fel pe ceilalp de partea din
mijlocul brinzei, mai delicatS, deoarece era mai departe de coaja.
M-a fdcut badaran, un calificativ care in gura lui era foarte dispre-
fuitor. La Renoir, badarania se situa chiar mai jos decit «manierele».
$i totuji faptul ca nu mergeai direct la tinta, ca umblai cu joalda,
ca erai manierat, il irita in mod inexplicabil. Politetea inutila, pe
care el о considera nepolitefe, ii dadea chef sa fie grosolan. Pentru
el, acestea nu erau decit о caricatura a curtoaziei timpurilor trecute,
semnul vanitapi burghezilor care cred c3 se inalpi la calitatea de
aristrocrati, renunfind la simplitate.
Badaranul a fost caricaturizat foarte des pe vremea lui Renoir.
Badaranul este bogatul care spune ?i ginde?te: «$i, ce daca calc
pe florile astea, doar le-am platit!» Este saracul care fura hirtia
din closetele trenurilor. « Urmatorul n-are decit sa se ... » Bada-
ranul ia boabe de struguri din farfurie rupindu-i direct de pe cior-
chine. L-am vazut pe tata sculindu-se p plecind de la masa de fapS
cu о personalitate care proceda astfel. Badaranul face zgomot
cind ceilalp dorm, fumeaza cind ceilalti tu^esc, scuipa in fintini
?i seduce femeile §tiind c3 are о boala venerica. Directorul de
teatru care otrave?te publicul cu pomografii sau indemnuri la
crima e un badaran. Pentru tata, speculantul care taia copacii
dintr-o livada de pe malurile Senei ca sa construiasca acolo un
imobil din beton armat era un badaran, ca ji imbecilul care dezvir-
gina о fata nevinovata. Alt exemplu care il uimea pe tata: altadata,
in marile cafenele, chelnerul punea sticla cu bautura pe masa clientu-
lui, bizuindu-se pe cumpatarea acestuia. Mulpmea de la Expozipa
din 1900 nu se compunea numai din gentilomi §i vizitatorii prost
crescup au profitat de aceasta incredere ca sa-?i toarne mult in
pahare fiindca prepil era acelaji. Rezultatul: azi, chelnerul te
servejte chiar el, cu zgircenie, ?i ia sticla, ceea ce e jignitor. 0
badaranie aduce dupa sine ?i alta ?i se raspinde§te apoi ca о epide-
mic.
Imparapa badaranilor e nemarginita cuprinzind cele mai grave
aepuni ca si pe cele mai neinsemnate. Renoir nu ne cerea decit
un singur lucru, sa raminem in afara granitelor ei. Din frageda
copilarie, ?tiam ca trebuie sa ne dam la о parte ca sa-i lasam pe
311
ceilalp sa treacd si sd oferim locul in tramvai. Mai ftiam cd oamenii
sint egali fi politefea era aceeafi fata de Baudry, vagabondul,
fi domnul Germain, prefedintele bdncii Creditului lyonez. In
schimb, nu ni se cerea sa ne descoperim atunci cind ni se adresa
cineva. Palaria e facuta ca sa protejeze capul. Ciudatd idee au oamenii
mari sa-i expund pe copii la rdceli sau la insolafie, sub pretextul
unei bune crefteri. Pentru Renoir, badarania insemna distrugerea.
Daca ar fi fost hindus, nu 1-ar fi urmat pe Civa fi principiul sau,
creapa iefita din distrugere. Ar fi adoptat in mod sigur doctrina
lui Vifnu, zeul apararii. Taierea unui copac il imbolnavea; ce sa
va mai spun despre reacpa lui in fa{a unei amputari, spargerea unui
obiect, uzarea unui metal prepos prin curatirea brutala, chinuirea
unui bloc frumos de piatra pentru a-1 transforma intr-o statuie
urita, patarea minpi unui copii, vinatoarea, prdpadirea resurselor
naturale, lemn, carbune, petrol, munca omului, eforturi, talent,
devotament, dragoste? Descrierea paletei sale о sa vd spuna mai
mult decit toate explicapile mele. Dar, mai intii, dap-mi voie sd
va amintesc ce este in mod obifnuit paleta unui pictor. Culorile
se ingramadesc unele peste altele ca un munte, se acopera, se
amestecd. Se ingroafa fi nu se mai vede lemnul. Tn acest amalgam
e imposibil sa prinzi о tenta pura, fi pictorul adauga mereu conp-
nutul unui tub care, dupd prima trasatura a pensulei, e absorbit
de masa. In jurul lui sint о mulpme de pensule. El ia mereu din
ele, caci dupd citeva trasaturi, fiecare e incleiatd de о pasta multi-
colora. Atunci cind pictorul nu se mai descurca in acest amestec,
rade paleta cu cuptul fi pune din nou culori din tub. Un sertar e
plin cu tuburi noi, care foarte repede iau locul celor goale. Aceastd
descriere nu e о critica. Pictori foarte mari procedeaza astfel,
punind uneori pe pinza culoarea chiar direct din tub.
Paleta lui Renoir era curata « ca un bdnuj: nou ». Era о paletd
patrata care intra in capacul cutiei avind aceeafi forma. Tntr-una
din godetele duble, punea uleiul de in pur, in cealaltd un amestec
din in fi esenta de terebentina tn proporpi egale. Pe о masa joasa,
linga fevalet, se afla un pahar plin cu esenfa de terebentind in care
ifi datea pensula aproape dupd fiecare aplicare a culorii. Tn cutie
fi pe masd, erau citeva pensule de schimb. Nu intrebuinfa decit
doua sau trei in acelafi timp. Tndatd ce se uzau, se murddreau
sau, pentru vreun motiv oarecare, il impiedicau in precizia absolutd
a tufei, le azvirlea. Tata cerea ca pensulele vechi sd fie distruse,
temindu-se sd nu dea de ele in timpul lucrului. Pe mdsufa erau,
312
de asemenea, cirpe curate cu care ifi ftergea din cind
in cind pensula. Cutia ca fi masa erau pastrate intr-o
ordine perfecta. Tubunle de culoare erau totdea-
una in a$a fel stoarse de la capSt incit sa poata
ob|ine exact cantitatea de culoare doritd cind le
stringeai. La inceputul fedintei, paleta, care fusese
curajata la sfirjitul fedintei precedente, era imacula-
ta. Pentru a о curSta, о radea mai intii, ftergea
rajpelul cu hirtie pe care о azvirlea imediat in foe.
Apoi, о freca cu о cirpg imbibata in esenfa de tere-
bentina pinS cind nu mai raminea nici о urma de
culoare pe lemn. Si cirpa о ardea. Pensulele
erau spalate cu apa rece ?i sSpun. Ne sfatuia s3 frecSm u$or
pSrul de palma. Citeodata eu eram insSrcinat cu operafia asta
?i eram tare mindru.
Renoir descrie el insu?i compozipa paletei sale intr-o nota, pe care
о transcriu care dateaza, evident, din perioada impresionista.
Alb de argint, galben de cram, galben de Neapole, ocru galben,
pimint de Siena natural, vermilion, garanfi, Verde Veronese, verde
smarald, albastru de cobalt, albastru ultramarin, cufit de paleti,
rappel, esenfi de terebentind, ceea ce trebuie pentru pictat. Ocrul
galben, galbenul de Neapole fi pimlntul de Siena nu sint decit tonuri
intermediare de care te pofi lipsi deoarece pofi si le faci din celelalte
culori. Pensule cu beldifi, perii plate de mitase.
Se observS lipsa negrului, «regina culorilor», cum avea s3-l
proclame dupa caktoria in Italia.
La sfir^itul viefii, i$i va simplifica $i mai mult paleta. Iat2 ordinea
a?a cum mi-o amintesc din vremea cind picta Les Grandes Baigneuses
de la Luvru, in atelierul s3u de la Collettes. Pomind de jos, aproape
de gaura degetului mare: alb de argint ca un « cimat » gros, galbenul
de Neapole, о midi« gramajoara », ca ?i celelalte culori care urmeaza:
ocrul galben, pamintul de Siena, ocrul roju, garanfa, pSmint
verde, verdele Veronese, albastrul de cobalt, negrul de ivoriu.
AceastS alegere de culori nu era fix3. L-am vSzut pe Renoir folo-
sind in ocazii rare vermilion chinezesc, pe care-1 plasa intre garanfS
?i pamintul verde. I s-a intimplat deseori in ultima vreme sS simpli-
fice mai mult inca §i sa se lipseasca, la anumite tablouri, de ocrul
ro?u sau de pamintul verde. Nici Gabrielle nici eu nu l-am vSzut
folosind galbenul de crom. Modestia acelor mijloace era impresio-
nantS. Micutele gramajoare pareau pierdute pe suprafata lemnului,
inconjurate de gol. Renoir nu le atingea decit cu zgircenie, cu
respect. I s-ar fi parut ca-1 insulta pe Mullard, care frecase cu
grija acele culori, daca §i-ar fi supraincarcat paleta $i nu le-ar fi
folosit pina la cea din urma farimija.
El amesteca aproape totdeauna culorile pe pinza. Era foarte
preocupat sa pastreze tabloului sau, in toate fazele lucrului, impresia
de transparent. Am mai spus ca lucra pe toata suprafafa $i ca
motivul se desprindea din aparenta confuzie a tuturor acelor
trasaturi, a$a cum apare о imagine fotografica pe о placM. Am
314
atras atenfia cititorului §i asupra acelui strat de alb de argint aplicat
pe pinzd inainte de a incepe sa puna culorile. Ii cerea modelului
sau fiului, pe care-1 insdrcina cu operatia, sa mareascd proporfia
uleiului de in. Din cauza asta, acel alb avea nevoie de mai multe
zile ca sd se usuce, dar ii oferea apoi lui Renoir о suprafafd mai
netedd. Lui nu-i pldceau pinzele fine, mai u?or de pictat, dar pe
care le socotea mai pufin rezistente. Acestui motiv consent i se
adduga, poate, unul incon^tient: admirafia lui pentru operele lui
Veronese, Titian ?i VelAzquez, care, se pare, au pictat pe о pinzd
destul de grosoland. Motivele se completau, tata era convins cd
marii maestri au finut ca pinzele sa reziste vreme indelungata.
La el, preocuparea trdiniciei nu avea nici о legaturd cu orgoliul
de-a socoti opera sa demna de eternitate. Era motivata de certi-
tudinea ca pictura lui avea nevoie de-о jumatate de veac buna ca
sd se « cdpdtuiasca »; asta era expresia pe care о folosea pentru a
se echilibra. Spunea adesea: « A? dori sd pot pdstra multa vreme
pinzele mele ?i sd le cer copiilor mei sa le pastreze inainte de a le
lasa publicului». Putuse constata pericolul de-a «picta pentru
imediat» asupra pinzelor sale din tinerefe, dintre care unele bateau
in negru. Amatorii de artd pot verifica acum, la patruzeci de ani
dupd moartea lui, reusita metodelor sale « pe termen lung ».
Aproape toate operele lui Renoir, pictate cu aceastd preocupare,
au avut de ci^tigat cu timpul. Asta nu vrea sd insemne ca s-au
schimbat din punct de vedere fizic. Poate cd noi sintem cei care
le privim cu alfi ochi. Renoir era prea modest ca sd admitd cd
el mersese inaintea timpului sdu. Top marii arti§ti sint inaintea
vremii lor, de cind publicul s-a mdrit §i a depd§it cercul << familiei
Medici, al lui Francisc I $i altor mecena profesionijti ?i ereditari».
Obligafia de-a fine cont de mersul incet al mulfimii este preful
pldtit pentru avantajul de-a putea conta pe ea. E normal ca gustul
milioanelor de indivizi sd aiba nevoie de mai multa vreme pentru
a evolua decit acela al unui grup crescut in obi^nuinta discufiilor
estetice, sau acela al citorva sute de atenieni care discutau in Agora.
Aceste elite aveau un antrenament care le ferea de jocul ostil
resimfit in faja noutdtii. Profesiunea de critic s-a nascut din necesi-
tatea de a explica maselor ceea ce e neobi^nuit. Dar, printr-un
misterios concurs de imprejurdri, s-a intimplat ca de la instaurarea
criticii, $i in special de la dezvoltarea ei in secolul al XlX-lea,
acest oracol sd fie mai adesea fals decit adevdrat, ?i rareori a fost
sancponat de posteritate. Delacroix a fost minjit cu noroi, impresio-
316
niftii au fost dispretuifi fi cubiftii prezentati ca nifte farson.
Chiar Diderot a spus magarii, iar criticile lui Alfred de Musset
te fac sa te infiori. Se pare ca simpil critic n-a putut niciodata
conviefui cu marefia creatoare. In cele din urma, publicul e acela
care, dupa о digestie lenta, dd adevaratul verdict. Din masa lui
|if nesc uneori amatori « ca Choquet», care sfirfesc prin a-i trezi
pe ceilalfi. Aceastd incetineala moderna de-а ajunge la acceptarea
evolutiei artei, literaturii, muzicii, chiar fi numai a gindirii, il
ingrozea pe Renoir. El vedea in asta moartea civilizatiei occidentale.
Or, aceasta evolutie se adeverefte a fi incetinitd de mijloacele contem-
porane de difuzare, presa de pilda, care trebuie sa furnizeze citi-
torilor sai о brand care sa nu-i surprinda. Ramine pozitia orgolioasa
a artistului care se refugiaza in mijlocul unei bisericute. Renoir
era contra. « Asta ajunge repede un legamint de admirable mutuala
fi efti pierdut! »
Tata spera ca operele lui vor dura destula vreme ca sa fie judecate
de public in cel mai prielnic moment. Dorinfa i-a fost cu siguranta
implinita.
Am vorbit deci despre culorile lui fi de cel care le fabrica, din
capatul de jos al strazii Pigalle. Precizez ca Renoir nu avea incredere
in noutatile chimice care nu facusera incd dovada trdiniciei lor.
Le mai reprofa cd erau « stralucitoare » prin natura lor, in timp ce el
dorea sa obpna acea stralucire prin contrasted pe care le inventa.
Culorile lui Mullard se frecau incd cu mina. Revad atelierul
cu geamuri, deschizindu-se spre о curte, in care vreo jumdtate
de duzina de femei in bluze albe invirteau maiurile in piulite.
La sfirfitul vietii, tata folosea prea pufin pinze gata intinse pe
sasiuri de masura lor. Unul din avantajele succesului, pe care-1
aprecia, era acela de-а putea picta ceea ce voia fi la dimensiunile
care se potriveau fanteziei sale. Cumpdra pinza in suluri mari,
mai late pentru «tablourile mari». Citeodatd folosea totufi pentru
portrete pinze gata intinse pe fasiuri de aceeafi dimensiune. Eu cred
ca se gindea la ramele vechi pe care le admira atit de mult fi care
corespundeau, in general, numerelor clasice de fasiuri. Bdtrinului
sau prieten Durand-Ruel, care i-a reprofat ca fdcuse portretul
unei anumite doamne la un pref care scddea cursul mdrfii, Renoir
i-a rdspuns: «Mi-a promis cd-1 va pune intr-o anumitd ramd
Louis XV pe care am vazut-o la Grosvalet... I»
De pe cind frecventam atelierul fi pozam eu insumi tot atit
de mult cit fi celelalte modele, nu 1-am vdzut decit rareori folosind
316
sistemul calchierilor. 0 facea numai atunci cind era satisfacut de
pozifia unui corp sau a unui grup, dar nemulfumit de felul cum se
potrivea cu fondul. Cum spunea el, atunci cind « nu mergeau
impreuna! » Pentru a evita s-o ia de la inceput cautind ca modelul
<< sa se afeze de-a binelea pe fezut », facea un calc, il punea de-o
parte fi trecea la alte treburi. Nu scotea calcul din coltul lui fi
nu-1 folosea decit dupa multa vreme, uneori dupa luni sau chiar
dupa ani. $tim ca picta acelafi motiv de mai multe ori. Unele din
ele au fost reluate cu staruinfa. Dar, pentru el, fiecare versiune
a aceluiafi motiv era un tablou diferit. Problema « subiectului»,
о ftim, nu-1 preocupa de loc. Intr-o zi mi-a spus ca regreta ca
n-a pictat acelasi tablou — voia sa spuna acelafi subiect — toata
via(a. In acest fel, s-ar fi putut consacra numai treburilor care
in pictura constituiau о ndscocire: raporturile intre forme fi culori,
care in acelafi motiv variaza la infinit, fi ale carui variafiuni le
prinzi mai bine atunci cind nu efti obligat sa te sincbisefti de loc
de motivul in sine. Eu i-am atras atenfia ca tocmai asta facuse
cu Judecata lui Paris. Tata s-a gindit fi fi-a pus intrebarea: « Poate
ca am pictat mereu aceleafi tablouri, trei sau patru, toata viafa
mea! Sigur e faptul ca dupa calatoria in Italia, m-am preocupat
pdtimaf de aceleafi probleme! » Reflecpa asta mi-a impartafit-o
la Cagnes, cu pufin inainte de a muri.
Perioada din strada Caulaincourt e aceea in care am pozat cel
mai mult. Aveam sa fiu schimbat, dupa cifiva ani, cu fratele meu
Claude, mai mic decit mine cu fapte ani. Coco a fost in mod
sigur unul dintre modelele cele mai prolifice. Numai Gabrielle
1-a batut in privinfa numSrului. Ea e cu mult inaintea lui fi in
ceea ce privefte dimensiunea tablounlor. Ma gindesc la marile
nuduri pe care le-am vazut nascindu-se fi prinzind via|a.
Renoir era incapabil sa aiba in cap doua idei in acelafi timp,
dar putea sari de la un motiv la altul facind abstracfie de primul.
Toate problemele tabloului la care lucra i se prezentau cu о perfecta
daritate fi restul universului disparea ca fi cum n-ar fi existat
nicicind. Daca nu-i venea inspirafia, nu insista niciodata. Cei din
jur ftiau imediat. Inceta sa fredoneze fi-si freca cu violenfa nara
stinga cu indexul aceleiafi miini. In cele din urma ii spunea
doamnei din lumea mare, careia ii facea portretul, sau modelului
care ii intrerupsese cintecul: « Ne balacim, ar fi mai bine s-o lasam
pe miine». Doamna sau modelul se intristau grozav. El fuma о
figara, facea citeva jocuri cu bilboquet-u\, apoi se hotara: « Gabrielle,
317
ia adu-mi-1 dumneata pe Jean cu fularul! » Citeodatd ie$ea pentru
cinci minute ?i mergea pina la Maniere, ca sa cumpere un packet
de figdri galbene Maryland. « Trebuie sd ?tii sd te opre^ti ?i sd
hoinare^ti 1»
Cind eram micuf de tot, trei, patru sau cinci ani, nu-mi alegea
el poza, ci profita de-о ocupafie care parea cd ma face sd stau
linijtit. $i astfel se fixau pe pinzd imaginile cu Jean jucindu-se
cu soldapi, mincindu-^i supa, impingind cuburi sau privind poze.
Mi-aduc foarte bine aminte de toate detaliile executdrii tabloului,
aflat acum la muzeul din Chicago, reprezentindu-ma cosind. Asta
se petrecea la Magagnosc, о suburbie din Grasse unde parinfii
mei inchiriasera о vild frumoasd pe coasta muntelui. Trebuie sa
fi avut vreo cinci ani. Aveam un iepure de casa cu numele de
Jeannot, pe care il luam la plimbare pe terenul din partea cealaltd
a drumului. Tata, mama, Gabrielle, la Boulangere p eu insumi
faceam un cere in jurul lui Jeannot de fried sd nu fugd pe munte.
Era acolo un riulet frumos, iarba verde, ?i ne bucuram cind vedeam
cd acel animal nascut intr-o cu$cd are iluzia vietii salbatice. « Ca
parizienii care practica alpinismul», spunea mama. « Ca vame^ul
Rousseau ! » preciza tata. Tn casa aceea, Gabrielle a pozat pentru
intiia oara nud. La Boulangere avea guturai ?i Renoir cduta zadamic
un model in Grasse. Era vremea culesului trandafirilor pentru
parfumerie, ?i tot tineretul din tinut era acolo. Si poate cd $i faptul
de-а se afla goale in fafa unui domn le sfia pe candidate. Tata a
avut oarecare speranta cu privire la о foarte frumoasa fatd, a edrei
foarte proasta reputatie era destul de cunoscutd $i nu mai avea
de ce sd se teama. Dar ea a spus cd dacd se culca cu bdrbatii nu era
un motiv sd se dezbrace in fafa lor. Se lauda cd n-o face decit
pe cimp, raminind complet imbracata. Renoir n-a mai insistat,
cdci acea ultimd intrevedere il fdcuse sd se indoiased de curdtenia
damicelei. Mamii i-a venit ideea s-o puna sd pozeze pe Gabrielle,
care tocmai implinise douazeci de ani ?i era in plind stralucire a
unei tinereti fard probleme. Ea era atit de obi^nuitd sd-?i vada
prietenele pozind goale cd propunerea n-a mirat-o de loc. Figure
deja in numeroase tablouri, dar imbracata ?i totdeauna cu mine.
Eu eram vedeta §i ea nu avea decit rolul secundar. Ea nu e in acel
tablou care md reprezintd cosind, dar ei ii datoram ideea care
m-a fdcut sd stau in fata ^evaletului in loc sd alerg pe-afard cu
Jeannot, iepurele de casd. Domnul Reynaud, proprietarul, mi-adusese
un mic dromader din tinichea colorata pe care il adoram. Gabrielle
318
md convinsese sd croiesc si sa cos dintr-o bucatd de mdtasica о
rochie pentru « dromaderul meu». Ocupapa md pasionaatita melt
eram aproape imobil. Renoir nu admitea aceasta cuminjenie decit
pentru cd ea corespundea stdrii mele de spirit. Ura modelele injepe-
nite de voinfa de-а pastra poza. « Acel trup care nu se mifed in
timp ce mintea zboard.» In general, imi cerea numai, ca fi celorlal-
te modele, sd ramin cam pe locul desemnat, in fafa unui fond
din cotonade de diferite culori uniforme, fixate de perete
cu pioneze. Nu era pretenpos in privinfa pozipei capului
fi a membrelor. Uneori, ca sa precizeze un detaliu, cerea: « Vrei
sd stai liniftit un minut?» si intr-adevar nu dura mai mult decit
un minut. Ti placea sd le vorbeasca modelelor fi ca ele sa-i vorbeasca
lui. Dorea о conversape banala. De asta aprecia cintecele Georgettei
Pigeot. Tinea in mod absolut sa facd in afa fel incit subiectul
sdu sd se contopeasca intr-o nimicnicie apropiata de eternitate.
Voia ca subiectul sd aiba atit spiritul cit fi trupul destinse. Calitatea
lor de-а fi senine este poate inca unul dintre motivele placerii
de-а picta femei fi copii. «Barbapi sint incordap, gindesc prea
mult!» Preocuparile profunde, dramatice, pasionate, credea tata,
marcheazd chipul fi trupul de pecetea provizoratului. Or, dupa
el, arta nu e destinata decit eternitatii. Eroul, prins in momentul
in care il provoacd pe dufman, femeia surprinsa in durerea cea
mai crincena — nafterea — nu sint subiecte de picturd mare.
Bdrbatul fi femeia care au trecut prin aceste incercari fi au fost
innobilap devin subiecte mari atunci cind, mai tirziu, pictorul
poate sd-i reprezinte intr-un moment de odihna. Nu caracterul
treedtor al unui individ trebuie sa-1 fixezi in marmura, ci caracterul
sau general, rezuitatul tuturor momentelor viepi sale, eroice
sau neinsemnate, banale sau excitante. Pe scurt, sarcina artistului
nu este aceea de-а pune in valoare о clipd a sufletului omenesc,
ci de-а aduce publicul la injelegerea omului in intregime. Scribul
ghemuit nu serie о scrisoare frenetica intr-o circumstanjd istoried.
Ci serie toate scrisorile tuturor scribilor din Egipt fi le serie cu
toata experience intregii sale vieti fi a moftenirii sale, in dimatul
malurilor Nilului, cu concepfia sa asupra divinitafii fi multe alte
elemente care se reunesc in fiecare fiin|d. Dorinfa de-а sedpa
provizoratului explicd disprepil pentru moda la marii artifti.
Explica fi importanfa nudului in istoria artei. Ce poate fi mai
etern decit trupul uman. Reprezentarea lui fara valuri ip permite
sd te sustragi unui element motivat de reacpi evident trecatoare,
319
de pornografie vreau sa spun. 0 goliciune atragatoare nu e ufor
de injeles decit pornind de la trupul imbracat. Renoir vorbea
despre « incintarea provenind de la contemplarea celei mai frumoase
creapi a lui Dumnezeu, trupul omenesc». Adauga: «$i pentru
placerea mea personala, trupul femeii 1 »
Sa m3 scuzap c3 revin asupra acestor considerapi mentionate
in cursul povestirii despre execupa lucrarii Moulin de la Galette,
dar ne apropiem de conduzia aventurii Renoir. Presimtim senina-
tatea pasionata a celei din urma perioade. 0 s-o mfelegem mai
bine dac3 pe drum notez un anume pas « spre calm ». Tata mi-a
dezvaluit-o in cursul discupilor noastre:
«Cind efti tinar crezi ca totul о s3-ti scape printre degete.
Alergi $i scapi trenul. Pe masura ce imbatrinefti, intelegi ca ai
timp fi ca о sa prinzi trenul urmator. Asta nu inseamna ca trebuie
sa lenevefti. Sa procedezi repede, fara nervozitate.» Calitatea de
« vinator» nu scadea. Nu avea sa dispara nicicind. Pina in ziua
morpi sale, Renoir a ramas «la pinda motivului», pur fi simplu
vinatul il lasa sa se apropie cu mai pupna teama, caci descoperise
ca vinatorul, in chip de alice de vinatoare, ii propunea dragostea
lui reinnoita de fiecare data. §i eu ftiu cite ceva despre asta, fusesem
eu insumi vinat fi prins in capcana pe mai bine de-о suta de pinze.
$tim ca tata insista ca eu sa-mi pAstrez p3rul lung, ca sa ma apere
contra loviturilor fi a cazaturilor, fi ca la asta se mai adauga placerea
din ce in ce mai mare de a-1 picta. De aceea, la aproape fapte
ani, purtam inca buclele de un rofu-auriu. Situapa s-a schimbat
din cauza apropiatei sosiri a unui frapor. Parinpi mei s-au hotarit
sa ma dea la Sainte-Croix. Si a fost nevoie sa mi se tale parul.
Toata casa asista la operape, tata intristat de aceasta distrugere
fi regretind toate tablourile pe care inca le-ar mai fi putut picta cu
acel « ciuf». Mama, precisa fi practica, dind indicapi frizerului;
Gabrielle fi la Boulangere plingind. Eu nu mai puteam de bucurie.
Parul acela ma facuse sa tree prin emopi foarte diverse, un adevarat
duf scopan. Complimente magulitoare, acasa fi la atelier: « E aur »,
repetau dupa Renoir. Dar, pe strada, puftii imi spuneau « fata »
sau « bidinea ». Mai ales insulta asta ma atingea, din cauza dufmaniei
pe care о avea tata pentru acea unealta. Afa erau denumite marile
perii cu coada lunga cu care se curajau pinzele de paianjen din
colpirile tavanului. Lui ii pkceau paianjenii.« Distrug muftele fi sint
in stare sa fie credinciof i I» Servantele ascundeau bidineaua in pivnipi,
in spatele gramezii de carbuni, fi о foloseau fara ftirea patronului.
320
Atunci cind detaliul vreunui tablou pentru care pozam necesita
oarecare imobilitate, Gabrielle imi citea pove^tile lui Andersen,
care ii placeau ei ?i tatii tot atit de mult ca ?i mie. 0 preferam pe
aceea despre Supa cu befyorul. 0 jtiam pe de rost. Cind ^oricuta
poveste^te despre banchetul de la curte ?i spune:« Eram a douazecea
in stinga batrinului nostru rege. Cred cd acesta-i un loc onorabil,
nu?... » Gabrielle i?i regasea accentul ei din Essoyes ?i noi ne
inchipuiam ospdful regesc imitat dupa о nuntd din Burgundia.
La urma, dupd ce ^oricufa explicase cd rejeta cere ca regele sd-$i
moaie de trei ori coada in supa clocotindd $i cd acesta о ia in cdsa-
torie ca sd evite aceastd incercare, Renoir fdcea cu ochiul. Fafa
lui se increjea de о bucurie jireata. Tnceta sa mai picteze ?i cerea
о figara. Ne cuprindea о placuta emotie. Era foarte placut. Sedinfa
reincepea ?i Gabrielle trecea la Soldatul de plumb.
Renoir pastrase obiceiul de a-?i primi vizitatorii in atelier dupa
^edinfd. Tntr-o seara in care lumina verii se prelungea, spre satis-
factia lui, unui dintre ei a sosit inainte de terminarea lucrului
!i a auzit conduzia de la Rapi^ca cea. until. «Cum, i-a spus el
ui Renoir, permiteti sa i se spuna fiului dumneavoastra pove^ti
cu zine, ni?te minciuni ? 0 sa creada ca animalele vorbesc ! — Chiar
vorbesc ! » a rdspuns tata.
Atunci cind pove^tile lui Andersen nu mai erau in stare sa md
facd sd stau lini^tit, ma trimitea acasa ?i trecea la un bucket, la
ni^te fructe, la umarul Boulangerei sau la profilul Gabriellei. Nicio-
datd nu ma pedepsea pentru cd fusesem nesuferit cind pozam.
§i, totu^i, numai Dumnezeu $tie de cite ori am fost! « 0 sa urascd
atelierul; sd nu cumva sd-i spunefi ceva I» Atunci cind fusesem
foarte cuminte Renoir putuse avansa mull cu tabloul, datorita
lini^tii mele, nu voia sa fiu raspldtit. Detesta ideea de-а transforma
viafa unui copil intr-un continuu concurs pentru premiul de
cumintenie. Tata admitea bataia la dos, «tot atit de sdndtoasd
pentru parinfi ca $i pentru copii», cu toate cd nu era in stare s-o
aplice el insu§i. Tnterzicea palma pe obraz §i chiar sd ni se atingd
obrazul. « Pentru asta a fost inventat dosul. » Nu voia sd ni se dea
bani pentru vreo treaba fdcuta. A face un serviciu cu speranja de-a
fi rdspldtit i se parea о infamie. « Au sa afle ?i inca prea devreme
cd banii exista ! » Ar fi vrut ca, pentru noi, anumite lucruri ca
ajutorarea aproapelui, prietenia, dragostea, sd nu se vinda. Mai
tirziu, la colegiu, indemnat de exemplul camarazilor mei care
«fdceau comerf >>, vindusem un creion unuia dintre ei. Foarte
321
mindru, deoarece cfezusem 9a asta era legea lumii, m3 laudasem
acas3. Spre marea mea surpriza, abia am putut evita bataia. A trebuit
sd inapoiez banii cumparatorului fi chiar s3-i daruiesc un
pistol pe care tocmai mi-1 daduse naful meu Georges. Teama
p3rinfilor mei de-а ne vedea ajungind « comer cianfi», adaugata
la cunoafterea generozitatii fi a economiilor tatii, avea sa ne inti-
jareasca mie fi frafilor mei notiunea definitiva a relativitafii valorilor
jazate pe bani. Md gindesc ce mutra ar fi facut Renoir daca ar
1 vazut in America copiii familiilor bogate ciftigind cifiva bani,
oferind bauturi trecatorilor sau ducind ziarele acasa. Cind acefti
tineri aratd parinfilor, plesnind de mindrie, ce-au ciftigat, sint
felicitafi. Tata ar fi considerat acest exercifiu ca pe un rit al cultului
care, dupa parerea lui, e pe cale sa ia locul creftinismului — vechiul
cult al vitelului de aur.
DupS ce trecusera patruzeci de ani de cind pozam pentru unui
dintre ultimele portrete cu parul lung, 1-am revazut la New-York
la Durand-Ruel. Era de vinzare fi eu fi Sofia mea eram foarte
tentafi sa-1 cumparam. Sint reprezentat imbracat cu un costum
din catifea albastrS foarte fina, intregit de un impresionant guler
de dantela. Acest soi de deghizare avea sa ajunga foarte popular
sub numele de «miCul lord Fauntleroy». Tin in mina un cere
fi sint cu fafa la public, privindu-1 nu prea gratios. De ce oare
finuse tata sa ma infafifeze in acea imbracSminte caraghioasa pe
care о uram, nu ftiu. Poate ca era о amintire afectuoasa pentru
Van Dyck, sau poate ca voia sd vad3 cum va scoate-o la capat
fara sd dauneze carnafiei cu acea masa de albastru adinca precum
noaptea. Inainte de a ne hotSri, Sofia mea fi cu mine am consultat-o
pe Gabrielle care a scos fipete mari; « Acolo nu ef ii tu afa cum erai
de obicei. Trebuia sa te imbracam cu forfa in acel costum fi tu
m3 bateai cu picioarele ». Tata hotarise fi eu fusesem nevoit sa
m3 supun. Dar evocarea ingrozitoarelor scene de catre Gabrielle,
care au insofit acea infringere, ne-a facut sa nu mai cumparam
tabloul. Banuiesc ca gulerul de dantela, in mintea mea, contribuia
la calitatea de « fata » a parului meu. Ca о reaefie impotriva acelei
piept3n3turi nenorocite, nu-mi placeau decit stofele aspre, ghetele
mari, tot ceea ce mi se рЗгеа masculin fi, inaintea oricarui alt
articol vestimentar, « fapca lui Pierre», aceea purtata de elevii de
la Sainte-Croix fi care reprezenta pentru mine simbolul perfect
al eleganfei masculine. Tntocmai ca fi coroana regilor, eu ii atribuiam
puterea de-а conferi posesorului ei, о dat3 cu о importanfa de
322
netagaduit in societate, calitati evidente de barbafie ?i curaj. Cind
fratele meu venea sa ne vada duminica, eram convins ca mulfimi
intregi, dupa exemplul meu, aveau ochii afintiti cu admirafie
spre ?apca lui. Cind, dupa najterea lui Claude, am fost dat la
Sainte-Croix, au facut-o desigur pentru a-i permite noului sosit
sa se intinda in apartament, dar ?i pentru ca, dindu-mi-se dreptul
de a purta faimoasa ?apca, sperau sa incetez cu vaicdrelile mele
care ajunsesera insuportabile. Gabrielle pretindea ca mi se intimpla
sa ma culc pe jos ?i sa repet ore intregi: « Vreau $apca lui Pierre ! »
Intr-o zi, la Essoyes, Marie Corot mi-a daruit о ?apca de elev
al §colii de muzica din localitate. Forma era aceea^i, dar lipsea
crucea brodata din mijloc ?i banda de catifea albastru-inchis. « J^ine
dragul meu, iata §apca lui Pierre.» Indignat de aceasta profanare,
m-am repezit la ea cu pumnii. Marie era о bucatareasa prea buna
pentru ca acest acces s3 nu ma duca la bataia materna.
Cu portretul lui Vollard a fost о poveste intreaga. De la piima
lui vizita la Chateau des Brouillards trecusera mulfi ani. Il cunoscuse
pe Cezanne, care il adoptase ca pe unicul sau negustor de tablouri
— «... pentru ca celorlalfi nu le pasa de loc de mine...» — ?i
incepea pentru Vollard acel succes pe deplin meritat care avea s3
uimeasca Parisul. Locuia in pivnifa de sub pravalia lui din strada
Laffitte. In locuinja aceea ciudata, ingramadea lucrarile lui Cezanne,
mobilele scumpe ?i edifiile de cSrfi rare. Ii invita pe cei mai mari
amatori de arta din Paris la somptuoase dineuri, dupa obiceiul
creol in general, pregatite de ni?te rude ?i servite de surorile Odette
91 Raymonde Mathieu, care trecusera in serviciul iui. Odette era
о fata frumoasa, de aceea, temindu-se de vreo ispita, о trimitea
sa se culce acasa la pSrintii ei, indata ce termina cu spdlatul
vaselor ?i cind invitatii se mai aflau inca acolo. Micul lui pacat
era un fel de snobism care il fScea sd-$i limiteze aventurile numai
la adevaratele femei de lume. Tata spunea ca acel snobism il
ajuta sa-i inteleaga mai bine pe clienfii sai. Era mai inalt, mai
puternic, mai bun decit fusese vreodata; tata spunea mai frumos.
« Inainte el era Othello. Imbatrinind, devenea Massinissa, regele
Numidiei! » Dormita la fel, mai ales atunci cind un amator il
intreba de preful unei lucrSri de Cezanne. Mi-aduc bine aminte
de pravalie, vopsita cu ocru galben. De altfel, in jurul lui Vollard,
vad totul in acea culoare, mai mult sau mai pufin inchisa, de la
323
hainele lui dintr-un superb tweed maro, pina la tenul de meridional.
Cind intrai din strada te impiedicai de pinzele ingramddite lingd
perete. Atunci cind vreun eventual client intindea mina pentru
a intoarce о pinzd, era oprit imediat de faimosul: « Acest tablou
nu poate sd va intereseze. Nu e pentru dumneavoastra ». Numai
foarte tirziu acest om extraordinar a iefit, pentru mine, din poveftile
cu zine pentru a deveni о realitate. Ceea ce izbea imaginatia mea
de puftan era atmosfera locului, culoarea lui, pinzele ghicite,
vocea lui Vollard: «Spunefi-mi, domnule Renoir...» fi aceea
a mamei incercind sd infeleaga cum de orezul care se servea la
Vollard rdminea totdeauna boabe foarte distincte fi nu se zdrobea
nicicind. Vollard explica: «La noi, in insula Reunion, indigenii
n-au ceas. Pun apa fi orezul la intimplare intr-o tartdcufa veche
fi incalzesc totul cu un foe din resturi de trestii de zahar, adorm
fi, cind se trezesc, e fiert f i e un deliciu!» Aceastd biruinta a instinc-
tului asupra rafiunii il bucura pe tata.
Inainte de-а md intoarce la portret, am sa va marturisesc una
din naivitdtile virstei mele fragede care о sa va dea о buna idee
despre admirafia pe care о aveam pentru Vollard: eu credeam cd
moneda Statelor Unite ale Americii luase numele lui. Multi ani
am vorbit despre « vollard », care era egal cu cinci franci, fi ma
miram cd nu vad efigia prietenului nostru pe acele monede. Si acum
inca mi se mai intimpla sd fiu distrat f i sa spun: « bugetui pentru
dezvoltarea rachetelor Saturn este de atitea bilioane de vollards-i! »
In acel portret pe tata il necajeau hainele. Vollard era foarte
cochet fi le comanda la un mare croitor. Renoir dadea din cap
trist $i spunea: «Pared v-afi deghizat! » Mai tirziu avea sa se
obifnuiased cu eleganta lui Vollard fi sa-1 picteze cu infdtifarea
lui de fiecare zi. Cezanne avea sa faca adevarate capodopere cu
edmafa alba a aceluiafi model. Cu toate cd, in marele lui portret,
n-a indrdznit niciodata sd termine camafa aceea. A ramas un colfifor
care n-a fost niciodata pictat. «Dacd astup gaura asta af putea
sa distrug echilibrul tabloului fi va trebui s-o iau de la inceput.»
Vollard, care nu era liniftit pe podiul nesigur pe care-1 afezase
Cezanne, 1-a implorat pe acesta din urma sd nu mai faca nimic.
Cdzuse de vreo doua-trei ori fi se lovise la genunchi fi asta in ciuda
afirmafiilor lui Cezanne: « Sd n-avefi nici о teama, cu condifia sd
nu vd mifeafi mai mult decit un mar. Oare marul se mifea? »
Pentru portretul de care e vorba, Renoir avea chef sd-fi costumeze
modelul intr-un suveran exotic: « Numai sd putem gasi un costum
324
de satrap ! » La Boulangere, careia ii placea armata, a fost de pdrere
sd inchirieze un costum de general. Gabrielle era pentru un costum
de imblinzitor. Era mai bun dar nu destul de maref. Scotocind
prin sertarele comodei unde ifi ingramddea el mulpmea de vechituri,
tata a gasit un costum de toreador pe care-1 cumparase in Spania
in timpul calatoriei sale cu Gallimard. «Vollard n-arata ca un
toreador, dar culoarea i se va potrivi. » Toti prietenii noftri au
crezut cd e vorba de-о gluma. Dar n-a fost. Renoir nu avea de
loc intentia sa-fi bata joc de modelul sau. $i a pictat portretul
pe care il cunoaftem. Ma intilnesc fi acum persoane care-mi
spun: « Tatal dumneavoastra a vrut sa-i facd о farsa lui Vollard ».
Ca ^i cum ai picta о capodopera pentru vefnicie ca sd faci о
farsa.
Portretul doamnei de Galea mi-a facut о impresie grozava
pentru cd acea doamna se potrivea cu imaginea mea despre impara-
teasa Josephine. Pasiunea mea pentru soldatii imperiului nu scdzuse.
Aveam о mulfime fi printre ei un grup intreg care-1 infdpfa pe
Napoleon fi personaj’ele de la curtea lui. Bineinjeles cd era fi Jose-
phine, imbrdcata intr-o rochie albd f i aurie, inconjurata de doamnele
ei de onoare. Dupa ce Gabrielle imi povestise cd doamna cu portretul
era fi ea creola, admirafia mea a fost nemarginitd. Frumusefea
fi distinctia ei erau vddite fi Renoir era incintat s-o picteze. Vollard
i-o prezentase fi tot el se ocupase fi de decorurile necesare. In
mod sigur, nu eram singurul care о asemdnam pe doamna de
Galea cu Josephine de Beauharnais, caci lucrurile care s-au adus
la atelier fdceau parte dintr-un stil hotdrit « Consulat». Erau foarte
noi fi foarte aurite fi veneau direct din faubourg Saint-Antoine.
Gabrielle fi cu mine ne manifestam admirapa zgomotos. Mama
ifi mufca buzele. Primul impuls al lui Renoir a fost acela de-a
trimite inapoi acele urifenii. Dar s-a temut sd nu-1 necdjeascd
pe Vollard, care avea prea mult gust ca sd nu fi pretuit la justa
lor valoare fezlongul fi accesoriile. Fara indoiald cd spera ca acea
ingrdmddire de aur, mdtase fi acaju sa-1 inspire pe Renoir ca
sd facd ceva foarte «luxos ». Renoir a ascuns о parte din matasea
mobilei sub о pema mare de matdsica lucioasa, a acoperit podeaua
cu un covor vechi, a atirnat ici fi colo citeva cotonade fi a impodobit
fondul cu о tapiserie imaginard infatifind о cocota. A ales dintre
rochiile aduse de model una foarte stralucitoare, lunga, cu pieptul
fi umerii goi. 0 egreta fi citeva pietre in par, un colier sclipitor
au sfirfit prin a da о impresie de « fals Empire » care 1-a amuzat.
325
De altfel, pentru el, stilul Empire nu era suportabil decit « fals »,
Vollard о ?tia foarte bine.
Un alt model care m-a facut sd visez a fost Missia Godebska,
pe vremea portretului Missia Edwards. Sojul ei m2 impresiona
pared $i mai mult decit dinsa. Eram la colegiu ? i datoritd unei prea
fericite anghine am rdmas acasa si am putut sa respir atmosfera plind
de vitalitate care se degaja din acele doud for|e ale naturii. Nu-i destul
sd spunem ca Missia era frumoasd. Albert Andre, care о cunojtea
bine, spunea ca atunci cind intra intr-un restaurant oamenii incetau
sd mai manince. Fiica unor nobili polonezi sdracifi, crescuse intr-un
palat unde rareori erau pldtip servitorii, dar unde regi ?i regine,
artifti mari sau milionari veneau s-o asculte cintind la vreunul
din cele treizeci de piane ale ei. In unele incdperi se aflau cite о
jumdtate de duzina. Precursoare a lui Giraudoux, care pretinde in
Ondine cd fiecare teatru nu e decit teatrul unei singure piese,
Missia afirma c3 fiecare pian e perfect numai pentru о singura
bucata ?i e imposibil sa cinfi corect о fugd de Bach pe instrumental
care s-a adeverit a fi bun pentru о melodie de Schubert.
Fusese atit de saracd incit dormise pe bdncile din grddinile
publice, atit de bogata cd nu-51 cunoscuse mdrimea bogdtiei,
cdsdtoritd de mai multe ori, prietena celor mai talentafi scriitori
?i arti^ti, intr-o vreme cind la Paris talentele nu mai puteau fi
numerate. Prieteniile ei mergeau de la Bonnard la Debussy, de
la Mallarme la Renoir. Fusese casdtorita cu Charcot, urmdrise
lucrarile lui Berthelot, il incurajase pe Deaghilev care afirma
cd, fara Missia, n-ar fi existat baletele rusejti la Paris.
Avind un trecut in stare sd umple zeci de viefi foarte bogate,
avea tota$i infafi^area unei fetife. Presupun de altfel ca, in momentul
portretului facut de Renoir, era ?i in realitate foarte tinara. Necazu-
rile parintilor ei cu creditorii ii deschiseserd ochii asupra vietii
la virsta cind fetele se mai joaca inca cu papu^ile. Contactul cu
operele lui Bach $i Dante, dintre cei morji, cu operele lui Proust
?i Sibelius, dintre cei vii, i-a servit drept colegiu. Vorbea toate
limbile. 0 u?oard tdrdgdnare a literii r ii facea ?i mai pldcuta
conversatia.
Edwards era un om de afaceri de origine turcd ?i ardta intr-adevdr
ca un turc. Cu miinile goale rupea un pachet de carp de joc ?i
strimba monede. Tatdl sau, care facea de pe atunci parte din
viata pariziana, a fost comanditarul lui Paul Durand-Ruel dupd
rdzboiul din 1870. Fiul controla о mulpme de intreprinderi. Aceea
326
care ma impresiona cel mai mult
din cauza sonoritatii numelui ei era
«Amenajarea portului din Santan-
der. » Era propnetarul unui mare
ziar, Le Matin, si daca nu ma in?el,
al unor mine de carbuni, de cupru,
de fier, de nickel. Extragea bauxita
in Proventa pentru fabricarea unui
metal, inca pufin cunoscut, dar caruia
el ii prezicea un mare viitor, alumi-
niul. Ca s-o amuze pe Missia, cum-
parase о fabrica de automobile. Mi
se pare ca era marca Mors. Pentru
a cuceri о asemenea femeie, §i a
о hotari sa se mante cu el, folosise
urmatorul mijloc: in fiecare seara
invita la masa prietenii tinerei femei.
Cum nu se putea lipsi de prietenii
ei, era si ea obligata sa se alature
bandei; Edwards о ajeza la dreapta
lui si ea gasea invanabil sub $ervet о
cutiuta continind un diamant de mare
valoare. << Care femeie putea sa re-
ziste?» intreba tata. Exista si un
so{, un barbat remarcabil, scriitor
talentat, fondatorul pnmei reviste de
avangardd, care se credea « business-
man ». Edwards a rascumparat afa-
cerile lui, care erau lamentabile si
1-a trimis sa conduce mine de nu
stiu ce la capatul celalalt al lumn.
Acesta era Thadee Natanson, anima-
torul revistei La Revue Blanche.
Missia era loiala. N-a rSspuns avan-
sunlor lui Edwards decit atunci cind
Natanson, intelegind ca nu te pofi
lupta cu uraganul, i-a redat libertatea.
Gurile rele il acuzau pe Edwards de
numeroase fapte rele. Pretindeau chiar
ca nu punea pret prea mare pe-o viafa
omeneascd. Mai tirziu, dupa domnia Missiei, dupS ce ea se mdritase cu
pictorul Sert, Edwards a pierdut-o pe noua lui sotie, о actrifd celebrd,
in timpul unei croaziere pe Rin. La sfirjitul unei petreceri, la
care se bduse destul, ea a alunecat in riu $i a ramas acolo. Gurile
rele ale parizienilor au insinuat cd acea alunecare fusese « ajutatd ».
Dar nimeni n-a putut face dovada acelor aluzii. Nu citez aceastd
birfd decit ca sd vd dau о idee despre interesul pe care-1 stirnea
fiecare acfiune a lui Edwards la francezii de la inceputul secolului.
Oricum, el ii placea tatii enorm, care ii ardta ?i el un fel de afec-
fiune. Era cu atit mai impresionant cu cit Edwards detesta pictura
aproape tot atit cit detesta Renoir afacerile. Atunci cind Missia
reu§ea sd-1 care la vreo expozifie, sotul dispSrea, ducindu-se sd
facd о partida de manila cu $oferul la circiuma din apropiere.
Cu toate acestea, n-a scdpat nici о ^edinfd la portret. In timpul
lucrului о trdgea pe Gabrielle in bucdtdrioard $i juca cdrfi cu ea.
Imediat ce Renoir se oprea, alerga lingd el, ?i cei doi barbafi,
fericifi ca sint impreuna, iji povesteau cite ceva. Afard de arts
$i de afaceri, se injelegeau aproape in toate: mincare, femei, clime
$i aveau aceleaji aversiuni. De pildd, nici unui, nici celdlalt
nu puteau suferi oamenii care fac glume proaste, crezind cd pot
rdscumpara bdddrdnia printr-un «spirit». Mi-aduc aminte de о
poveste a lui Edwards privind un ziarist « foarte parizian ». Fiind
in intirziere la un dineu, pe cind urea scara, acel farsor de profesie
cduta ceva hazliu de fdcut sau de spus care sd poatd inveseli socie-
tatea $i amdgi pe stapina casei. A crezut cd gdsise ?i a sunat, sigur
de succesul lui. I-a deschis un servitor. Din vestibul, putea zdri
о adunare numeroasd care tocmai atacase friptura. $i-a pus pdldria
pe maciulia bastonului, s-a a^ezat calare pe el §i, simulind mijcdnle
unui cavaler in galop, a fdcut inconjurul camerei strigind: « Hai
caluf... hai cdluf... la galop... la galop...» Oamenii se priveau
fdrd sa inteleaga, in timp ce el incetinea oarecum nelini^tit. [Un
ultim « hai caluf» i-a ramas in git. Tocmai bdgase de seamd cd
grease etajul.
Tn momentul cind a inceput portretul Missiei, tata trecuse de
pujina vreme prin criza cea mai groaznied de reumatism din cite
avusese. Miinile i s-au deformat §i mai tare. Atunci fusese nevoit sd
renunfe la mingile de jonglat. $i a mdrit durata exercifiilor cu
bagheta, acasd, dimineata. Tot azvirlind ?i fdcind sd se invirteased
bucata de lemn, nu se oprea din mers. Apoi ii cerea scuze doamnei
Brunelet, portdreasa, care locuia chiar sub noi. I-a ddruit о pinzd
328
micd ca sa-i muljumeasca pentru rdbdarea ei. La atelier, profita de
orice oprire ca sa se joace cu bilbo<]uet-u\ fi ajunsese la о mare
dexteritate. Se indopa cu antipirine fi alte medicamente fi nu minca
aproape nimic. Aceste precautii, care de altfel nu-1 costau prea mult,
erau fdra efect. In unele zile se simtea atit de infepenit ca trebuia
sa se ajute de doua bastoane ca sa parcurga cele citeva sute de metri
de acasa pina la atelier. Aceasta stare de lucruri il mihnea pe Edwards
care sosea in fiecare zi cu un nou medic. El il examina pe Renoir,
dddea din cap, fi declara ca ftiinta ignora totul despre forma asta
de reumatism. Edwards ii insulta. Unui dintre ei 1-a intrebat pe
tata daca a avut sifilis. I s-a raspuns ca nu. « Numai ca, a stdruit
omul de ftiinjd, pofi foarte bine sa ai sifilis fi sa nu-ti dai seama.
— Degeaba ! » a raspuns Renoir. Din nenorocire misterioasa boala
care il cuprindea neinduplecata era mai nemiloasa decit cea mai rea
dintre bolile venerice. Chiar fi in vremea noastra, cu cortizon, cei
mai buni specialist! au fost incapabili sa-I salveze pe Raoul Dufy.
Fiindcd veni vorba despre « sifilis », lui Renoir nu-i placea acest
termen fi el spunea pur fi simplu « verole » x. Faimosul raspuns al
lui Saint-Simon, victima varsatului: « Domnule, totul e mdrej: la
regi I» il distra grozav. « Oamenii aceia din secolul al XVIII-lea
ftiau incd franceza ! »
Parisul era tulburat de baletele rusefti. Pe cind ii fdcea portretul,
Renoir о ruga pe Missia sa-i vorbeascd despre Stravinsky. Cu aju-
torul vocii fi al pianului, ea incerca sd-i dea о idee despre muzica
tindrului compozitor. Ti spunea: « El e in muzicd ceea ce dumnea-
voastrd sintefi in pictura ». Tntr-o seara, cind sotii Edwards rdmd-
seserd la cind, Missia abiaciugulea, dar Edwards inghitea cu poftdmin-
carea mamii — au avut о idee:« Vd ludm pe toti cu noi la spectacol I »
Tata era in plind crizd fi mergea cu greutate. Totufi a fost ispitit.
Mama s-a imbrdcat intr-o dipita. Gabrielle a dat fuga pina la ate-
lier fi a imbrdcat о rochie de la familia Callot, pe care Renoir о
folosise in mai multe tablouri. Jeanne Baudot, prietena familiei Callot,
ii procure acele rochii, « foarte utile pentru anumite motive ...»
Rochia era demodatd fi Gabrielle arata ca о figaned, spre marea
bucurie a lui Edwards. $i eu am luat parte la petrecere fi am imbrd-
cat repede frumoasa mea uniformd de la Sainte-Croix cu trei rinduri
de nasturi aurifi. Edwards fi Missia erau in finuta de seard, urmind
sd se intilneascd cu Deaghilev la miezul noptii la Maxim’s. Renoir
1 La petite vdrole (fr.)=v8rsat, la verole=sifilis.
329
ifi pdstrase hainele de lucru, vestonul din pinza groasa, inchis la
git, camaja de flanela, cravata albastra cu picafele albe fi fapca pe
care о tinea pe cap de teama ca frigul sa nu-i provoace
nevralgii. Mama fi Gabrielle voiau sa-1 imbrace cu hainele negre.
Tatii efortul i s-a parut prea mare fi a piecat afa cum era. Edwards
avea о loja permanenta fi problema locurilor nu se punea. Ajun-
gind in fa£a marii scari a teatrului, Renoir s-a gindit ca va trebui sa
renunte. Edwards 1-a luat in brate fi 1-a dus in mod solemn, inca-
drat de Missia fi de mama, sub ochii stupefiap ai spectatorilor.
Trebuie sa mdrturisesc ca formam un grup ciudat. Sala era splen-
didd. Publicul care venea sa aplaude, sau sd fluiere acele balete
care aveau sa tulbure arta spectacolului, era de-un lux care depafea
imaginafia. Nu exagerez cind spun ca era mai frumos decit in visurile
mele de copii curtea printilor lui Andersen fi a zinelor lui Perrault.
De atunci n-am mai vazut ceva asemdndtor. Negrul costumelor
barbaplor, in picioare in spatele femeilor, scotea in evident^ stra-
lucirea lor. Era ca un imens buchet de umeri goi ivindu-se din
matasurile de culori deschise. Pe acea carnape, stralucirile albe ale
diamantelor, sclipirile barbare ale rubinelor, reflexul rece al sma-
raldelor, dulceafa perlelor care mingiiau piepturile dadeau acelor
femei fi, indirect, intregii adunari un fel de noblete, provizorie
poate, dar evident^. Nu erau creaturi din carne si singe, ci perso-
najele unui tablou, oameni care nu merg nicicind pe strada, nu se
molipsesc de guturai fi nu transpira vara urcind colinele din Mont-
martre. Top oamenii aceia aveau binoclurile apntite asupra tatii
care nici nu-fi dadea seama de asta. Gabrielle credea cd il recunosc
fi se vaitau din cauza pnutei sale: « Un veston de pinza cu pete de
vopsea fi о fapca de ciclist, cum om fi aratind oare ! » Mama a
zimbit, amuzata de acea incredere in gloria « patronului». Missia
a pus lucrurile la punct. « Nici jumatate dintre ei nu cunosc numele
lui Renoir, fi chiar dacd 1-ai aduce pe Titian, nimeni n-ar fti cine
e el!» Renoir a fost incintat de spectacol, fi Edwards a fost fericit
sd-1 vada fericit. Se reprezenta Petru^ca. Nu mai ftiu daca atunci,
in prima seara, am vazut Spectral trandafirului fi pe Nijinski tra-
versind scena « ca о pasare », a spus Gabrielle. « Ca о pantera ! » a
spus tata.
Dupd ce gravase patruzeci de ani pahare de metal fi tacimuri,
unchiul meu Henri ajunsese la virsta pensiondrii fi traia impreuna
330
cu Sofia sa Blanche intr-o vila mica din Poissy. Avind vreme, a
putut relua legaturile cu fratele sau mai mic, pe care il indemnase
sa devina artist, cu vreo cincizeci de ani in urma, fi despre care
vorbeau atifia oameni, unii cu admirafie, mulfi alfii cu dezaprobare.
DupS citeva vizite in strada Caulaincourt, Henri fi Blanche au
declarat ca nu infeleg nimic din picture lui Renoir, dar probabil ca
era frumoasa deoarece se vindea in a§a fel incit sa-fi poata permite
un atelier atit de mare, о locuinta confortabila, о casa la Essoyes fi
calatorii in sud. Renoir era fericit ca-1 vede din nou pe fratele sau,
a cdrui viafa о considera о reufitS perfecta. Casa din Poissy il incinta
ca un simbol armonios al fericirii burgheze. Parchetele fi mobi-
lele in stilul Renafterii, de la Dufayel, erau lustruite ca nifte oglinzi;
numai perdele cu ciucuri, bibelouri delicate, tablouri repre-
zentind scene din piese de teatru. Am mai vorbit despre animalele
favorite ale cuplului: foxterierul cu par mic, Le Roi, apoi canarul
Mayol, tronind in mijlocul tabacherelor cu muzica fi amintirilor
de la Expozifia din 1900. Marie, credincioasa servitoare, ifi petrecea
viata facind s3 luceasca gratarele de la sobe cu tripoli fi sa ftearga
cu о cirpa de lina urmele pafilor vizitatorilor. Salamandre scinte-
ietoare din nichel imparfeau caldura lor molefitoare in acest cuib
calduf. Tn femineul dat cu plombagina, butucii fusesera inlocuiti
cu un cof de flori artificiale. Mi-amintesc fi de о virtelnifa impodo-
bita cu panglici roz. Mincarea Mariei era complicate dar delicioasS:
bufeuri, vol-au-vent, ciorba de raci, profiterol, lapte de pasare,
stropite cu vinul vechi de Bordeaux din stick ce se odihnea intr-un
cof. N-am vazut niciodata vinul servit cu atita dichis, fi faptul m3
uimea grozav.
Reluarea relafnlor s-a facut inainte de-а merge eu la Sainte-
Croix. Unchiul fi matufa mea s-au ocupat mult de mine. Erau de
acord sa nu merg la fcoak. Oare nu avusese Henri un coleg la
Odiot care de-abia ftia sa citeasca fi sa serie fi care avusese mare
succes cu gravura? Dar nu intelegeau cum parinfii mei, traind la
Paris, nu md duceau de loc la teatru fi mai ales la cafe-concert.
S-au oferit sa ma ia cu ei in fiecare joi la matineu fi sa dea un ajutor
la remedierea acestei lipse. Tata fi mama au primit cu bucurie,
in ciuda obiectiilor unor prieteni, carora le era teama ca urechile
mele nevinovate vor auzi grosoldniile care constituiau pe atunci
miezul cintecului francez. Renoir nu credea in puterea de inriu-
rire a fructului oprit. « Daca n-ar fi fost oprit, Adam nici nu s-ar fi
uitat macar la el I » Peste citeva zile, pufin emofionat, agdfindu-md de
331
braful matufii Blanche, imi fdceam intrarea la Scala, unde 1-am
auzit pe Polin, fdra sd infeleg prea bine aluziile care zguduiau sala
de risete neintrerupte. Expresia « cafe-concert» avea incd intreaga
ei semnificatie. La spatele fotoliilor se afla о etajera ingusta pe care
spectatorul de pe locul din spate putea sa-fi pund ceea ce consuma.
In timpul spectacolului, chelnerii umblau neincetat fi serveau.
« Garson, о voted de anason . . . garson, un mazagran ... — uite
cd vine ! » Comenzile se incrucifau acoperind cupletele « ingenuei
de la tara » sau ale « comicului idiot». Numai marile vedete se bucu-
rau de atentia liniftitd a publicului. Nu pot rezista poftei de a vd
da о mostrd de cintec din vremea aceea, luata dintre sute de altele
la fel: un domn e afezat la teatru aldturi de о doamna fi in spatele
unei coloane care ii impiedied sd vada spectacolul; doamnei, care se
plinge, el ii propune sd-i arate altd coloana:
Si vous voulez la voir
Venez chez moi ce soir
J'veux bien vous la prefer
Mais faut pas ГаЫтег.
(Daca Vrefi sa о vede/i/ l^enifi la mine asta seara/ V-o imprumut cu drag/
Dar nu trebuie s-o strica[i.)
Unchiul meu Henri a bdut un tap, matufa mea fi cu mine cite
un sirop de rodii. Am fost atit de fericit de acea iefire cd pdrintii
mei au hotdrit s-o repet fi duminica, in fiecare saptamind, la Thea-
tre-Montmartre insopt de Gabrielle. Acelor injelepte hotdriri le
datorez faptul ca eu cunosc repertoriul defanfat ai cintareplor de la
inceputul secolului fi aproape toate melodramele marii epoci care
se mai jucau incd la Theatre-Montmartre.
Moartea unchiului meu Henri, in 1903, a fost tot atit de simpld
ca fi viafa lui. Blanche fi el tocmai sfirfiserd dejunul fi digerau feri-
cip, bine instalap in fotoliile de catifea brofata din salon. Ea ii
povestea sopilui cd Le Roi incercase sd-1 mufte pe poftaf. El nu
rdspundea, pdrind cd doarme. « Hai, nu mai face pe ramolitul » i-a
spus ea. Dar el murise.
Pe mdtufa mea Liza n-o vedeam afa de des. Ultimele noastre
legdturi neintrerupte dateazd din 1900, cind tata a petrecut о parte
din vard la Louveciennes. Mama gdsise sd inchirieze о casd incin-
tdtoare, pierdutd in frunzif, nu prea departe de gard. Grddina, destul
332
de mare, se intindea pina la un perete vechi peste care puteai ghici
casa vecind, nelocuita. Eu md cdfaram adesea peste acest obstacol ca
sa md joc de-а jungla de partea cealalta. Uitam fi de ora mesei,
atit de mult m3 fascina locul, fi Gabrielle trebuia sd vina sd md caute
acolo. Mama era prea greoaie pentru acea escaladare. Tata era f i el
incintat de domeniul acela ingradit fi 1-a sfdtuit pe doctorul Baudot
sa-1 cumpere. Si afa s-a facut cd nafa mea Jeanne a cunoscut Lou-
veciennes. Avea sa moard in casa aceea unde totul ii amintea de
Renoir. S-au implinit trei ani de cind s-a dus pe urmele celui
care ddduse viefii sale un rost. Nici о singura zi, de atunci cind fata
tinard bind ifi afezase fevaletul alaturi de el, nu se indepdrtase de
amintirea lui, nici о singura zi nu-i fusese necredincioasd cultului
acelui vrdjitor prietenos care ii destainuise lumina, culoarea fi forma.
Casa mdtufii Liza era de cealalta parte a satului. Citeodata,
unchiul meu Leray trecea pe la noi fi spunea cu glas hotarit: « Miine
va invit la masa. Friptura de vijel. La douasprezece fix! » Casa
lor, care mi se paruse somptuoasa cind eram mic de tot, mi se parea
ddrapanata. Poate ca, pe vremea bunicii, sofii Leray nu indrazneau sd
fie nepasatori. Acum, un strat gros de praf acoperea mobilele pentru
vecie. Liza spunea sincer cd nu-i placea sa deretice prin casd. De
altfel, nici n-avea timp. Dorinfa ei de-а se devota nu scdzuse fi
ifi petrecea viafa la capdtiiul bolnavilor. Se interesa mai ales de
femeile lauze, facind pentru ele ceea ce refuza sd faca acasd la ea,
ftergind praful de pe mobile pina in cele mai ascunse colfifoare,
scofind cenufa, oparind cu lefie fi facind bucate. Toate fructele,
legumele, gdinile fi iepurii din gradinifa lor erau daruifi. In vremea
asta, Leray batea strdzile din sat in cautarea unui interlocutor,
sau mai degraba a unui auditor. Dupd ce gasea unui, ii impdrtdfea
ideile sale politice, lovind serios in ministrul Delcasse pe care il
numea « pomddatul». Una dintre victimele lui favorite era Cathe-
rine, servitoarea familiei Baudot. Cind soseam noi la masd, casa
era goala. Sofii Leray nu incuiau niciodata Ufa cu cheia fi noi
intram. Jocul meu favorit era sa sar pe canapeaua care fusese
rofie, scotind din ea un nor de praf. « Destul!» spunea mama cu
un ton care putea prezice о bataie. « Lasap-1 sa se joace, raspundea
Liza care ifi fdcea in sfirfit aparitia, deretied fi el!» Tl trimitea
repede pe Charles sd cumpere friptura de vitel. Si unui fi celdlalt
uitaserd de invitafie. Unchiul meu pleca imediat. « In cinci minute
sint inapoi. Poti sd aprinzi focul. » Vai I era vara, fi in drumul lui
erau deschise toate ferestrele prin care se zareau oamenii sorbin-
333
du-?i cafeaua de dupA-masa. In jurul meselor plutea о atmosferd de
destindere. << Afi citit in ziar...» facea comisionarul nostru. Eia
un inceput. La ora patru, daca aveam noroc, se intorcea cu friptura
de vitel. Uneori nu se intorcea decit noaptea. Intre timp, tata ne
dusese de multa vreme sa mincam la hanul din apropiere. Pentru
Liza era о sarbatoare. « Afa n-o sa mai fiu nevoita sa spal vasele.»
Ca fi cind asta ar fi deranjat-o vreodatd. Tn momentul cind se
afezau la masa, fiecare scotea о farfurie din gramada de vase
murdare ramasa de la ultima masa fi о spala. « lar am uitat
sa spal vasele. Tmbatrinind, imi pierd capul. » Leray, cu bucata lui
de vitel in mina, se simtea rufinat. Tntr-o zi, Renoir i-a adus un
salam fals din lemn pictat, atit de bine imitat, incit unchiul a rupt
deasupra lui lama unui cufit. Era furios. Era un om cumsecade fi
tatii ii placea sa-1 necajeasca. « Delcasse asta, abstracfie facind de
gulerul tare care e pufin prea inalt, se pare ca e un adevarat om de
stat! » Leray se inrofea tot fi batea cu pumnul in masa. Ca sa fie
iertat pentru glumele sale, Renoir i-a comandat un butoi de 250 de
litri de vin de Bordeaux; Liza a invitat tot cartierul sa bea vin.
Butoiul s-a golit repede.
Spre sfirfitul verii, mama a vrut sa adune pinzele pe care Renoir
le pictase prin imprejurimi fi le lasase la sora lui pind la intoarcerea
la Paris. Au fost imposibil de gdsit! I-a venit ideea sd se urce in
pod fi a vazut cd mai multe dintre ele fusesera folosite ca sa astupe
gaurile acoperifului. Banuitoare, a continuat sd cerceteze fi, in
fundul gradinii, a gasit alte pinze din care Leray fdcuse cufti pentru
iepuri. Leray a ascultat reprofurile trdsnit. « Ce-i stricd asta lui
Renoir . .. Doar le picteaza distrindu-se. Asta nu-i pictura serioasd.
Tn citeva zile, о sa faca al tele!» si uleiul de m folosit pentru acele
prostii fund de cea mai buna calitate, iepurii nu vor mai fi udafi
de ploaie !
Pentru a completa acest tablou de familie, trebuie sa adaug
citeva informatii asupra fericitului destin al unchiului Edmond.
Putin cite putln, nu 1-a mai interesat jurnalismul fi literatura, in
profitul unei alte pasiuni. Descoperise pescuitul cu undija, caruia i
s-a dedicat cu totul fi a ajuns un campion al acelui sport. El a
inventat chiar undita de pescuit care-i poarta numele. Si astazi inca
undita Renoir mai are amatori. Avea sa-fi sfirfeasca zilele intr-un
han frumos de pe malul riului Oise, unde ii primea pe iubitorii
riului. 0 incintatoare tinara femeie 1-a ajutat sa treaca peste ultima
etapa a unei batrinefi care se finea bine. Ea era geloasa pe tinerele
334
care pescuiau fi cautau tovarafia acestui patriarh robust. Asta
a fost unica complicate plScuta a ultimilor ani ai acelui
binevoitor filozof.
Tntr-o seara, in strada Caulaincourt, abia sfirfisem cina, cind
au ajuns pina la noi nifte ppete de-afara. Un fum se ridica din tufifu-
rile de trandafiri salbatici. Peste putin s-au vSzut flacarile, parind
ca sar de la о baraca la alta. Ardea Maquis-ul. Cei care locuiau
acolo alergau ca nifte nebuni, incercind sa-fi salveze avutul. Mese,
scaune, saltele se ingramadeau in mijlocul strazii, stingherindu-i
pe pompieri. Gaini, iepuri, capre, fugeau pe trotuare. Foarte
curind intregul Maquis n-a fost decit un imens jaratec. Portareasa a
venit sa ne spuna sa inchidem obloanele de her. Acesta era ordinul
pompierilor. Tata a vrut sa ne duca pe toti sa dormim la atelier.
Strada era atit de tixita, incit agentii interziceau locuitorilor sa
iasa din casa. A trebuit sa raminem. Printre crapaturile obloanelor
nu puteam decit sa ghicim rofeafa incendiului fi sa auzim vuietul
strabatut de tipete. Gabrielle voia «s3 vada », dar incercarile ei
de-a iefi n-au avut succes. Mama a incercat sa ne trimita la culcare.
Eram prea enervap ca sa dormim. Ea s-a apucat sa serie citeva scri-
sori. « Ai sa-p scop ochii! » i-a spus tata, care ura orice ocupape
la lumina artificiala. El s-a distrat cu bilboquet-ul sau fi, in cele din
urma, i-a cerut Gabriellei sa ne povesteasca Cumatra copra. Era
о poveste veche de pe vremea nopplor de veghe din colibe. E vorba
de un lup care, schimbindu-fi vocea, se dd drept mama capra.
Un ied ii spune cum se deschide Ufa: «Trage rStezul fi
faruful are sa scape»; in franceza moderna: Trage mineral fi
taruful are sa cada. Lupul rau pStrunde la iezi fi-i inghite pe top.
Eu muream de frica la povestea asta subliniata de vuietul incendiului.
Credeam ca era in Maquis cohba iezilor fi ca avea sa arda cu ei
inSuntru. A doua zi, in locul Maquis-ului fi al florilor erau carbuni
fumegind. Peste citeva saptamini excavatoarele lucrau pamintul
negra inca. Tocmai se inventasera nifte stilpi de beton armat care
permiteau constrairea cladirilor acolo unde altadata instabilitatea
terenului nu permitea decit construcpi ufoare. Locuitorii din Maquis
aveau contracte pe termene lungi fi la sume foarte mici. Numai
dauza distrugerii putea ataca dreptul lor de-a ramine acolo. Invenpa
acelor pari mari batup in apS ii fiScea s3 viseze pe speculanp. Dar
maquisarzii se pneau tari fi refuzau sS piece. Li s-au oferit despa-
gubiri. Degeaba! Tfi iubeau satul de scinduri fi trandafiri. Acest
incendiu datorat intimpldrii venea la fane
Noi am piecat in sud. Cind ne-am intors, imobilele cu fase
etaje ifi afteptau locatarii. Strada Caulaincourt, ca fi alte strSzi din
Paris, semSna cu un put.
Marea drama a viefii lui Renoir se juca in continuare. La fiecare
episod, situatia se inrautajea. Paralizia se intindea prin salturi
brufte. De pe о zi pe alta a trecut de la un baston la doua bastoane.
Apoi, degetele miinii deformindu-se, a pSrasit bilboquet-u\, dupa
care a urmat parasirea baghetei. In 1901, fi-a pus toatS speranta
intr-o cura la Aix-les-Bains. Era anul nafterii lui Claude, fratele
meu mai mic. Nafterea a avut loc la Essoyes unde eu am ramas
cu mama. Gabrielle a fost insarcinatS sa-1 insojeascS pe patron
$i s3 vegheze ca el sa urmeze tratamentul. Renoir s-a intors ksin-
du-se ?i mai greu pe bastoanele lui, pe care n-avea sa le mai pSra-
seasca decit pentru о pereche de cirje. Tn 1904, о adiere de opti-
mism 1-a dus la Bourbonne-les-Bains. A fost prima mea calatorie
singur cu bicicleta. Aveam zece ani. Eram foarte mindru pedalind in
vitezS pe bicicleta nichelata f i aprinzind noaptea lanterna cu acetilenS.
Eram atit de fericit de lanterna aceea ca afteptam cu nerabdare seara
ca s-o fac sa arda in fafa tatii. El se prefacea ca-mi impartafeste
bucuria fi spunea: «Ce frumoasa lanternii!» Mama fi Gabrielle
se plingeau din cauza mirosului de usturoi al carburii de calciu.
Fusese expediata cu trenul bicicleta in miniatura a lui Claude, in
virsta de trei ani, о bicicleta adevarata, care nu era о jucarie de
copil. Claude era foarte dibaci fi avea mare succes « facind scama-
torii» in fata « celor care se scaldau », toti mai mult sau mai pufin
neputinciofi. LSsa ghidonul, statea in picioare pe scaun, pedala
inapoi, spre marele necaz al tatii care se temea totdeauna de « acci-
dental care deformeaza ori te face numai sa singerezi».
Renoir se simtea bine la Bourbonne, care nu era de fel in genul
orafelor balneare fi ramasese un sat mare, avind specificul ingra-
madirile din estul Franfei, ca un fel de Essoyes, ceva mai oraf.
Peretii caselor erau din pietre neregulate, acoperifurile cu olane
burgunde. Vacile se plimbau pe strazi. Hotelul Bailor era о clSdire
veche cu infafifare frumoasa, parcul adumbrit de copaci marefi.
Pe Renoir il cucerisera mai ales cazile stabilimentului.Erau tSiate
in marmurd,«o materie care nu e lunecoasa », f i datau de pe vremea
doamnei de Sevigne. Buna doamna fusese fi ea la Bourbonne sa-fi
ingrijeasca reumatismul. Am vorbit despre aversiunea lui Renoir
pentru cazile emailate, « raspunzatoare de atitea capete sparte! »
336
Vai, toate acele atuuri s-au dovedit neindestuldtoare. Si-a terminal
cura fdrd sd fi simpt vreo ameliorate.
Ameninfarea de-а paraliza complet era paralela cu intensificarea
activitdtii sale. Albert Andri, pe care-1 iubea ca pe un fiu ji cate-i
ardta aceeaji afecpune, a vorbit deseori de acea inflorire care a
coincis cu ptogtesul bolii. Cei care au trait in preajma tatii jtiu
cd fiecare etapd a acestei biruinje asupra materiei a fost insoptd de
о infringere fizicd, de infepenirea unui mujchi, de un necaz in plus.
Acum, cind abia se mai putea deplasa, « dopul» intrezdrea imen-
sitatea oceanului care-1 astepta la capatul drumului plin de coti-
turi al unei vieti foarte pline. Artizan, in multimea celorlalp arti-
zani, el spera sa-$i termine sarcina care i-a fost incredinfatd la
construirea acestei imense catedrale, santier etern, care este lumea
unde ne e dat sa trdim. A avut norocul sd-ji « adauge micul lui capi-
tel ». Era vorba sd se menpna la suprafafa pina la capdt, era vorba
sd trdiascd.
Cum apdrea toamna, piecam in sud. Eu am fost retras de la
Sainte-Croix, unde fusesem nenorocit. Gloria legatd de frumoasa
japed se prdbujise in fafa unui neajuns cu care nu ma puteam
obijnui. Din punct de vedere material, parintii mei md invdjaserd
sd m2 mulpimesc cu pupn. Aja cd patul de la colegiu, hrana, m2
mulpuneau pe deplin. Atitudinea mea eta in contradicpe cu aceea
a multor elevi care credeau c2 au maniere alese dac2 gdseau c2
patul e prea tare ji mincarea imposibil de inghipt. Tata, cdruia
ii povestisem cu mirate, mi-a spus c2 era о reacpe la s2r2cia min-
cdrii de-acas2. Dispretuind fasolea de la Sainte-Croix, ei se con-
vingeau c2 acasa nu trdiau decit cu pateu de ficat. « Nu cumva s2-i
imip, funded asta e tot un fel de badaranie I » Neplacerea care dis-
trugea pentru mine celelalte avantaje eta murdaria closetelor.
Erau dezgustdtoare. Colegii mei cei mai rafinap, aceia care iji
puneau pomadd in p2r, gaseau asta foarte natural. Ca ji cind insu-
jirea unui asemenea loc era aceea de-а fi dezgustator. Eu nici nu
indrdzneam sd intru acolo. Md tineam cit puteam ji cind nu mai
rezistam m2 duceam noaptea sa ma ujurez pe о peluza, tremurind
sd nu fiu surprins. De aceea m-am imbolndvit. Am mdrturisit
totul pdrintilor mei care m-au luat acasd. Pasiunea mea pentru
japed se cufundase in dezgust. О altd deosebire care md separa de
colegii mei era atitudinea lor fa{d de problemele sexuale. Vederea
fotografiilor cu femei goale ii cufunda intr-un hai de excitape de
neinteles pentru mine. Eu nu jtiam ce sa cred. De cind md ndscu-
337
sem, il vedeam pe tata pictind femei goale, fi pentru mine acea
goliciune era о stare foarte naturala. Indiferenfa mea mi-a adus
reputafia unui blazat, nemeritatd, pentru faptul ca misterul nu exista
pentru mine. Am ftiut de foarte mic cd nu se nasc copiii in varza.
Eram de-о uimitoare inocenfd.
De la colegiu nu mi-a pdrut rau decit dupa primul meu prieten,
Jacques Mortier. Dar aveam sd-1 regasesc in societate fi, mai cu
seama, in timpul unei alte federi la Sainte-Croix, mai tirziu, la о
virsta cind eram mai otelit fi intr-o perioada cind dosetele erau
curafite cum trebuie, fapt despre care tata s-a dus sd se asigure
el insufi.
Parloarul era о incapere mare, solemna fi intunecatd, unde citeva
portrete de preofi pareau sa fifneascd din ectoplasmele negrului
sutanelor fi din fondurile de bitum. Duminica, acea incapere se
insuflefea de trancaneala mamelor care discutau despre ultima
moda. Cind tata venea sa md ia, prezenfa lui parea deplasata in
mijlocul celorlalp paring. Vestonul lui de pinza groasa inchis la
git, parul pufin prea lung sub pdlaria moale de fetru faceau un
contrast ciudat cu gulerele scrobite, cravatele de matase inchisd,
mustafile unse fi pantalonii cu dunga impecabild al tafilor normali.
In mod instinctiv, grupurile se departau de acel locuitor al altei
planete. Tn timp ce-1 sarutam, ma simjeam jenat de privirile mirate
ale camarazilor mei. Renoir nu-mi povestise inca despre pafaniile
lui cu multimea fi eu nu intelegeam nimic din atitudinea lui. Tntr-o
luni, dupd prima ora, in timpul recreate! de la ora 10, un anume
Roger s-a apropiat de mine. Era fiul unui mare bacan din carti-
erul Operei. Tatal sau avea о vild la Trouville. Culme a « super-
ficului» maica-sa fusese operata de apendicita de calre inarele
chirurg Doyen. Oameni pe de-а intregul «in pas cu timpul! »
Ceilalp bdiep au facut un cere in jurul meu. Roger a scos doi bani
din buzunar f i mi i-a intins. « Tine, a spus el, sa-i dai lui taica-tau
ca sa se poata tunde. » Ar fi trebuit sa iau cei doi bani f i sa-i mul Jumesc.
Parinpi mei imi spuseserd ca nu-i о rufine sa primefti pomana.
Dar era prima data cind auzeam о criticd la adresa tatii. Am simfit
cum mi se urea singele la cap. Citeva secunde copacii din curte fi
chipurile colegilor s-au voalat. Apoi m-am repezit asupra defdi-
matorului cu atita furie incit, surprins, de-abia s-a aparat. S-a
rostogolit pe jos fi eu continuam sd-1 lovesc. L-am apucat de git fi,
fard intervenfia citorva calugari, probabil cd 1-af fi sugrumat. M-am
infapfat la judecata directorului de studii care n-a infeles nimic
338
din acea poveste cu parul fi m-a trimis sd m2 odihnesc citeva zile
la pdrinpi mei. Ciftigasem totufi ceva. Cind m-am intors, mi-am
dat seama cu surprindere ca m3 bucuram de considerapa tuturor.
Roger mi-a strins mina. «Trebuia sd spui cd tatdl tau e artist!»
Asta 1-a fdcut sa ridd mult pe Renoir cind i-am povestit duminica
urmdtoare. Acum injeleg cd acel ris era о renunfare. Viafa il inva-
(ase cd dorinfa acelui tinar ucenic de pictor de porfelan de-a trece
neobservat n-avea sa ajungd nicicind о realitate. «Pericolul e,
imi explica el mai tirziu, cd te indirjef ti. Rif ti sa ajungi un orgolios
izolat.» Ca fi cind el nu posedase cea mai bund asigurare contra
acelui rise — pasiunea lui pentru fiinjele fi lucrurile din lumea asta.
Neinjelegerea nu era numai in pnuta lui. Provenea fi din faptul cd
viziunea lui asupra viepi nu era aceeafi ca a celorlalp, fi ca
oamenii gbiceau in mod vag existence unei prapastii. Се-ar fi
spus parinpi elevilor de la Sainte-Croix daca i-ar fi putut vedea
pictura. Ultimele sale opere nu sint inca infelese decit de
foarte pupni contemporani. E о constatare care ma bucura fi-mi da
senzapa ca el mai e aici, tinar, viu fi, in ciuda dorinfei lui de-a
« rdmine la locul sau », cd n-a incetat « sd-1 uimeased pe burghez ! »
Dorinta lui «de-а face ca toata lumea» il indemnase sa trimitd о pin-
za la Expozipa universala din 1900. «0 sd treacd neobservatd pe linga
turnul Eiffel, dar nu voi avea aerul cd vreau sa m3 deosebesc de cei-
lalp !» Eu aveam fapte ani fi singurul lucru de care mi-aduc aminte
de la acea expozipe este о ascensiune pe faimosul turn cu fratele meu
Pierre, Gabrielle fi la Boulangere. Ne-am urcat pina sus. Era frumos.
Pierre imi infira monumentele care pdreau cd ni se ofera intr-o cutie
de verdeapL Mai erau inca mulp copaci la Paris. Admiram fi trd-
geam pina in fundul plaminilor aerul pur al inalpmilor. Totul a mers
foarte bine pina cind fratele meu a avut nenorocita idee sd-i amin-
teased Boulangerei care privea pietonii jos pe trotuar fi-i compare cu
nifte furnici cd noi ii privim de la indlpmea de trei sute de metri.
Ea a avut о ameteala fi a strigat: «Trei sute de metri, e prea mult !
Amejesc. .. ametesc I» Imediat am avut impresia cd о irezistibild
forfd ma atragea spre vid. M-am agdfat de-о balustrade, am inchis
ochii §i am refuzat sd ma mife. A trebuit ca Pierre fi Gabrielle sd md
dea jos cu forfa. Mama, ca sd md imbdrbateze, m-a dus sd vdd Ver-
cingetorix la Hipodrom : cinci sute de figuranp imbracap in gali
fi romani, farje de cavalerie, asediul de la Alesia fi Vercingetorix in-
lanpiit sfidindu-1 totufi pe Cezar. Am iefit de acolo bdtdios, gata sa-1
provoc pe primul treedtor care ar fi indraznit sd zimbeasca din cauza
339
buclelor mele rojii. Renoir murea de ris. Ar fi fost insS tare necSjit
dac3 ar fi avut un fiu care s2 fie un erou adevSrat.
Tot in anul 1900, guvemul Republicii hotarise sa-i acorde Legiu-
nea de onoare. Decorapa 1-a supSrat tare. Acceptind, pSrea ca face
un pact cu inamicul, ca recunoa^te arta oficiala, Salonul, Belle-
Artele, Institutul. Refuzind, facea, ceea ce el ura cel mai mult pe
lume, un gest teatral. Arsene Alexandre, scriitorul, care ne frec-
venta cu staruinpi, a facut observatia cd acceptarea Legiunii de onoa-
re nu-1 facea de loc «oficial» $i ей artiftii care aveau premiul Romei
n-o sa-i desebida nici bratele, nici inimile. Renoir mai ezita inca,
amintindu-^i de atitudinea prietenilor sdi cu privire la «onoruri» .
Cu ani in urmd il pierduse pe Sisley. Cezanne se arata mai degraba
impresionat de о decorape «inventata de Napoleon, care nu era
un incapabil». Pissarro, intilnit in holul garii Saint-Lazare, s-a amu-
zat ?i a spus ca Legiunea de onoare nu mai avea nici о importanta, dat
fund c-o avea toata lumea. Mai raminea Monet, tovara^ul anilor grei,
prietenul cu care imparpse fasolea $i lintea, care de zeci de ori il im-
barbatase pe tinarul Renoir pornit pe panta deznadejdii. In cele din
urma, tata a acceptat ?i i-a trimis urmatoarea scrisoare lui Monet:
«Dragul meu prieten. M-am Idsat decorat. Te rog s3 crezi c3 nu p-o
aduc la cuno^tinta ca sa-p spun daca am dreptate sau nu, ci pentru
ca acest capat de panglica sa nu s-ajeze de-а curmezi^ul in vechea
noastra prietenie. . . » Apoi, dup3 citeva zile, aceste citeva cuvinte:
«Am bagat de seama azi, $i chiar inainte, ca p-am scris о scrisoare
stupida. Ma intreb daca pe ip pasa oare ca eu sint decorat sau nu...»
La inceputul viepi, tata crezuse ca lucrurile se vor schimba in
ziua in care rasplaple ?i medaliile vor fi decernate de noi venip, insu-
flepp de spiritul de dreptate liberlate. Acum, ?tia ca coruppa
este inerenta puterii, mai rau chiar, stupizenia ! Din departatele mele
amintiri, tata a trait departe nu numai de tot ceea ce era oficial, dar
?i de tot ceea ce era organizat. Nu lupta, i?i vira capul in nisip «de a-
cord cu strupil, un animal mult mai $iret decit ai fi putut banui dup3
gitul s3u lung ! » Tata admitea existence guvernelor, a companiilor
de cai ferate, jurnalele §i Academia de Belle-Arte. Admitea ploaia. Dar,
afara de cazul cind ii cadea pe cap, prefera sa uite de existenfa ei, a§a
cum uita de reumatism atunci cind nu-1 facea sa urle de durere. El
?tia ca noile asociapi artistice, ca Independenpi, care se datora unei
idei a lui Seurat, sau Salonul de Toamna, a carui infiinfare a fost mai
inainte de orice un omagiu adus talentului sau, nu-i va ajuta pe tine-
rii pictori mai mult decit о facusera Belle-Artele ?i Institutul. Din
340
moment ce exista un comitet fi ni?te discutii ale domnilor cu gulere
tari in jurul mesei verzi, Renoir nu mai avea incredere. Ǥi, in ziua
cind vor renunfa la gulerele tari fi vor discuta numai in cdmafiS, vor
fi tot atit de neputinciofi. » Pentru tata singurul mod de-а ajuta arta
picturii era nu acela de-а discuta, de-а organiza fi de-а rdspldti, ci
de~a picta. «§i pentru cei care nu picteazd, de-а cumpdra !» Salonul
de Toamnd ii era mai simpatic din cauza numerofilor sdi prieteni
tineri care expuneau acolo. Dar nu avea mai multd incredere ca in
rest.
In 1904, i s-a organizat о retrospective cu toatd opera lui. Succe-
sul a fost atit de mare incit a fost el insufi emofionat. Pentru citeva
zile a uitat e?ecul curei sale de la Bourbonne-les-Bains.
Tn 1905, cind ne-am intors de la Essoyes, о crizd 1-a obligat sd stea
in pat mai multe zile. Cind s-a sculat, i-a fost greu sa se tirasca pind
la atelier, ii lipsea cdldura bund a soarelui din sud. Totufi, tata nu
se putea hotdri sd pardseascd complet Parisul. Rindurile camarazilor
sdi din tinerete se rdreau. Pissarro a murit in 1903, Cezanne in 1906.
Dar mai erau tinerii, d’Espagnat, Valtat, Bonnard, Vuillard, in spe-
cial Albert Andri fi Sofia sa Maleck. Ace^ti oameni minunafi au fost
bucuria ultimilor ani ai lui Renoir. Cred chiar cd Albert Andre a fost
singurul prieten care 1-a cunoscut bine pe «patron», 1-a injeles pe
de-а intregul in timpul perioadei care a precedat fi a urmat instalarii
noastre in bulevardul Rochechouart. Tn 1911, mama a hotdrit muta-
rea noastrd. In anul care trecuse, tata, simfindu-se mai bine, ne luase
pe tofi cu el sd petrecem vara in imprejurimile Miinchen-ului cu
prietenii no^tri din familia Thumeyssen. Ameliorarea a fost atit de
simfitoare incit s-a intors la cele doud bastoane fi spera sd pdrdseascd
pentru totdeauna cirjele. Vai! intors in sud, «reversul medaliei» a fost
acela cd a trebuit sd renunfe la mers. Mama i-a cumpdrat un fotoliu
pe rotile. M-a luat cu ea la Nisa cind 1-a comandat. Nu era senti-
mentaid. Tn ziua aceea insd, in tramvai, lacrimi mari ii curgeau pe
obraji. Renoir nu avea sd se mai foloseasca niciodatd de picioarele
sale.
Apartamentul din bulevardul Rochechouart era la etajul intii.
Seara se urea ujor fi puteam sd-1 ducem cite doi pepatul lui portabil.
Dupd cum ?tifi, deoarece in acest cadru vi l-am prezentat pe Renoir
la inceputul acestei povestiri, atelierul era la acelafi etaj cu aparta-
mentul. Tata nu folosea seara decit in ziua sosirii si in cea a plecdrii.
Dar, inainte de-а ajunge la anii de nemi^care, trebuie sd dau citeva
detalii asupra rdgazului care a precedat cu pufin aceastd incercare.
341
§ederea noastra in Bavaria a fost minunata. Tnchiriasem о cAsufa
la Wesling cu vederea spre lac. Intoarcerea la cele doua bastoane ni
se рЗгеа simbolul insanato^irii. Renoir ne insofea in plimbarile noas-
tre cu barca sau la intilnirile din padure. Mama о luase cu noi pe
Ren6e Riviere, care inca nu era maritata, ?i-l invitase pe Paul Cezanne,
care n-a putut veni, retinut la Paris de ni?te complicafii sentimen-
tale de care voia sa scape inainte de a-i face declaratia de dragoste lui
Renee. Fratele meu Pierre era cu noi. Dupa Sainte-Croix, intrase la
Conservator, primise un premiu la absolvire ?i era acum un adeva-
rat actor, jucind la Odeon sub indrumarea lui Antoine. Tata incer-
case sa-1 abata de la acea cariera «unde nu se creeaza decit vint, unde
nu ramine nimic, totul e provizoriu... » Dar vocatia fiului s3u mai
mare era vadita $i s-a induplecat. I?i pusese chiar Legiunea de onoa-
re—la insistence Gabriellei—pentru о intilnire cu Antoine, el insu?i
decorat ?i care ar fi putut lua drept о critica absenta panglicii la bu-
toniera interlocutorului s3u.
Fratele meu Claude avea noua ani, Alexandre, fiul familiei Thur-
neyssen, doisprezece, ?i eu aveam ?aisprezece. In grupul nostru mai
erau tineri ?i tinere din Miinchen, prieteni de-ai familiei Thumeys-
sen. Se facea multa muzicS. Miihlfeld, dirijor cunoscut, ii dadea lec-
fii de canto lui Renee ?i mie lecfii de trompeta. El pretindea c3 acest
instrument primitiv, cu condifia sa nu fie cu pistoane, constituie cea
mai bunS initiere in opera marilor maestri. Ne duceam sS culegem
aline, beam here. Renee cinta §i eu fdceam s3 rasune ecoul pAdurii
bavareze de zgomotul trompetei mele. Renoir о picta pe doamna
Thurneyssen, care era incintatoare, pe Alexandre, frumos ca un pas-
tor ?i pe care el 1-a infatijat, de altfel, in chip de pastor si pe domnul
Thurneyssen pe care-1 gasea foarte interesant. Din cind in cind Mtihl-
feld $i Renee se certau ingrozitor. El era indignat c3 detinatoarea unei
asemenea voci e atit de pufin dornicS s-o consacre cultului lui Mozart
?i Bach. Dar Renee prefera lectiilor severe ale dirijorului lungile noas-
tre plimbari pe lac. Miihlfeld se facea stacojiu. Renoir pretindea ca
intr-o zi о sa explodeze, cu atit mai mult cu cit pentru a se calma in-
ghijea numeroase c3ni cu here. Pe vremea aceea nu exista «сапа» mai
mica de un litru. Tntr-o zi, dupd о nota falsa, nemaiputind rabda, a
vrut s-o bata pe Renee cu arcusul contrabasului. Ea a fugit ?i a c3zut
in lac. Nu $tia sa inoate §i profesorul a trebuit sa sara in apa, imbra-
cat, ca s-o scoata de-acolo.
Inainte de-a se fixa la Cagnes, unde ne a^tepta familia Deconchy,
care i?i construise acolo о casa in stil provensal, Renoir a incercat mai
342
multe localitafi din sud. Despre imprejurimile de la Grasse am vor-
bit. Am mai locuit fi in central satului Magagnosc, la Cannet fi chiar
la Nisa. Amintirile mele despre acele locuinfe sint confuze, pentru
ca federile pirinfilor mei acolo au corespuns cu anii vagi ai colegiu-
lui. Dar n-af putea spune ci invafatura mea la colegiu n-a fost intre-
rapti de frecvente federi acasi. Din cind in cind mi situram fi fu-
geam. Ajungeam acasi infometat, plin de praf, dupa ce ficusem dra-
mul pe jos. Mama didea din umeri. Tata tragea concluzia ci eram
menit si practic о meserie mai degrabi, decit sa fac carieri de inte-
lectual. $i medita asupra mijlocului de trai pe care mi-1 hirizea firea
mea. $i astfel, in imaginafia lui, am fost rind pe rind fierar, muzician
—mama ma obligase sa invit pianul—dentist, timplar pindar, propri-
etarul unei risadnite. Tata era contra comerfului, «pentru care trebuie
ai talent» , fi contra meseriei de instalator, pentru ca se temea de ex-
si ploziile limpii de sudat. Dar f i firi explozii, flacara albastri a limpii,
aproape invizibili, il neliniftea. «Efti distrat, pui piciorul in fa-
ta ei fi te arzi! » Tata visa о lume unde si pop fi distrat. Amintirile
mele din acea vreme sint putine. Boala tatii era un fapt implinit. $i
credeam ca lucrurile vor rimine vefnic asa. Dar pentru Renoir nu
avea sa fie afa cici, dupa picioare, i s-au deformat bratele fi aftepta
cu groazi ziua in care n-o si mai poati tine pensula in mini.
Revid gridina de la Cannet, palmierii, portocalii, pe Theodore
de Wyzeva fi pe fiica lui, Mimi. Ca printr-o ceafi о deslufesc pe doam-
na de Wyzeva, tare bolnavi. Tata care era furios pe « intelectuali »,
avea о mare prietenie pentru acea familie cu adevirat intelectuali.
Wyzeva se niscuse in Polonia. In tinerete, ca si poati trai, diduse
lecjii de germani. El nu vorbea limba dar era о ocazie ca s-o invete.
Apoi a ajuns secretarul unui episcop in partibus1, important perso-
naj in serviciul diplomatic al Vaticanului. Foarte cucernic, Wyzeva
nu era de acord cu realismul, uneori destul de pufin creftinesc, al
stipinului siu. «Dar, monseniore, vi asigur ca Dumnezeu existi!»
i-a spus el intr-o zi, ca rispuns la о reflecfie de un materialism pe
care-1 socotea excesiv f i fals. A scris in 1886 un articol despre Seurat,
punindu-1 in gardi contra introducerii datelor ftiinfifice in domeniul
artei. Renoir admira mai ales traducerea Legendei aurite de Jacques
de Voragine. Tata spunea: « Nu cunosc pe nimeni care sa serie in
francezi intr-un mod atit de plicut ca Wyzeva ». Mimi era mai mare
decit mine f i mi impresiona. Cind apirea ea, alergam si-mi spil miinile
1 Care este numai onorific.
343
?i citeodatd ma ?i pieptdnam chiar. Eram indrdgostit de ea in secret.
Amintirile mele din Magagnosc se limiteazd la marele meu prieten
Aussel, care avea о trdsurd pe trei roate, ?i la prima mea figard, pe
care mi-a dat-o un alt prieten, ?i care m-a fdcut sd vomit. Dialogul
care a precedat experienta asta mi-e foarte dar in minte. « Fumezi?
— Tigdri de socolatd ! — E?ti un timpit. Uite, о sd-fi fac eu una !»
Acest vechi fumator trebuie sd fi avut opt ani.
Cea mai potrivitd climd pentru tata era aceea din Menton.
Muntele protejeazd ora?ul ca un paravan. In acea sera
naturala, avea senzafia cd-?i « coace reumatismul la soare». Dar,
inainte de primul razboi mondial, acest ordjel, tocmai din cauza
acelei calduri bune, era plin de englezi tuberculo?i. §tiu cd lui
Renoir nu-i pldceau turi?tii. Pe turi?tii bolnavi ii suporta ?i mai
pufin. Afara de Bourbonne-les-Bains, un vestigiu al secolului al
XVlI-lea, numai gindul la ora?ele balneare il cufunda intr-o tris-
tete nemdrginita. Mi-aduc aminte de incercarea de-а sta la Vichy.
Cdsca tot timpul ?i nici mdcar nu ?i-a deschis cutia de culori.
Mama a fost nevoitd sd organizeze plecarea familiei in cel mai scurt
timp. Aveam ma?ind ?i ne-am putut duce sd dormim la Moulins.
« Oriunde, a spus Renoir, numai sd nu vad pavilionul muzicii.»
Din fericire pentru Menton, medicii au descoperit de atunci
incoace muntele. Acea pldcutd ingrdmadire a pierdut bolnavii, a
pastrat soarele bun ?i astazi este unui dintre cartierele privilegiate
ale acelui ora? enorm care se va intinde in curind din Marsilia pind
in Calabria.
Cind am inceput sd frecventdm cu staruinfa sudul, era neindo-
ielnic cd acea yard a fdgdduintei avea sd ajungd Coney- Island-ul
Europe!. Satele de pescari erau neschimbate ?i locuitorii traiau acolo
chiar din vinzarea sardelelor ?i anchois-ului. Renoir bdnuia peri-
со lui. « Parizianul e о fiinfa minunata la bancul lui de lucru din
faubourg Saint-Antoine. 0 datd ie?it din Paris, stricd totul!»
Tata descoperea semnele prevestitoare ale catastrofei; de pilda,
abandonarea bucdtdriei regionale in marile hoteluri. Entuziasmul
parizienilor pentru uleiul de masline, pentru bouillabesse-a, aricii
de mare, iahnia de morun era relativ nou. Cind eram mic, toata
lumea se mira cd mincam ca in sud. Am spus pe undeva cd Renoir
credea ca pictura e mai frumoasa in tara in care a fost fdcutd. La
fel judeca ?i pentru modul de-а trdi in general ?i pentru acela de-a
se hrdni, in special. Era de acord cu meridionalii care vara inchideau
obloanele, expunindu-se la soare numai bine protejati de pdldrii
344
groase, ba chiar de umbrele, ?i care pun usturoi in fiecare mincare
« ca si distrugl viermii!... » In sud, facea el ca ei, fiind gata s3
se poarte ca un parizian atunci cind se intorcea in Montmartre.
« §i mai ales s3 nu puneti ulei de mSsline in salata I » recomandau
turi^tii chelnerilor de la restaurant. AstSzi micile « mas »-uri cu
olane romane au fost inlocuite de imobile din beton armat ?i vechea
гпоагй din vale este local de noapte.
Cagnes, pe vremea cind trSia tata, era un admirabil sat de farani
care prosperau. Pe dealuri se etajau livezile de maslini ?i portocali.
Florile portocalilor erau vindute parfumeriilor din Grasse. Pe
lingS asta, fiecare avea gradina lui de legume, gainile ?i iepurii
lui. Familiile Inards, Portanier, Estable erau in fruntea tuturor.
Nu existau impozite, viata nu era inca scumpa; se descurcau cu
pufinul pe care-1 mo^teneau de la parinfii lor. Inca nu fusesera
nevoifi s5-?i vindS casa din partea de sus de la Cagnes « arti§tilor »
sau proprietatea de pe deal pensionarilor bogafi. Mergeau de la
un deal la altul, cocofati pe mSgaru^, de loc grabifi, neobosind nici
animalele, nici pSmintul, nici oamenii. Tata se simfea bine cu ei,
cici nu se prea interesau de pictura lui ?i el se mulfumea sa-i
felicite pentru ей recolta fusese bund. Resursele locale erau
destul de variate. Vinul de pe unele dealuri era (SrSnesc dar
excelent $i pescarii napolitani din Cros-de-Cagnes aduceau in
plasele lor mici sardele argintii, despre care tata spunea ей sint
« cele mai bune din lume ». Nevestele lor le ейгаи, in cojuri plate
a^ezate pe cap intr-un echilibru perfect, atragind clienfii prin
strigfitul lor: « La pei, la pei I.. .» Unele dintre ele i-au pozat lui
Renoir.
Ceea ce il bucura indeosebi la Cagnes era faptul ca acolo nu
eram « cu nasul pe munte ». Tata adora munfii dar de la distant-
« Munfii trebuie ей Гйттй ceea ce i-a facut Dumnezeu, un fundal
ca la Giorgione!» Adesea, mi-a spus ей nu vazuse nimic mai
frumos pe lume decit valea riulejului Cagne, cind, dincolo de
trestiile de la care le vine numele locurilor acelora, ghiceai a^ezarea
Baou din Saint-Jeanet. Cagnes рйгеа сй-l a^teaptS pe Renoir ?i
el 1-a adoptat, a$a cum te daruie^ti unei fete pe care ai visat-o toata
viata ;i pe care о descoperi la u$a ta dup3 ce ai strSbatut lumea
intreagS. Povestea lui Renoir ?i a localitSfii Cagnes este о poveste
de dragoste, 1йгй incidente, ca toate pove^tile lui Renoir.
345
Dintre diferitele case in care am Idcuit, afara de Collettes
bineinteles, mi-aduc aminte mai ales de posts. Era chiar biroul
poftei fi imprejurimile clddirii erau animate de plecarile fi sosirile
celor care veneau sd cumpere un timbru sau sd dea о telegrama;
tot atitea ocazii de-а spune un bund-ziua grdbit mamii sau Gabriellei,
sau chiar citeva pdreri asupra vremii frumoase tatii care picta pe
terasa, cu fapca cu urechelnife bine trasa pe craniul chel fi cu un
fal de lind pe umeri. Pofta era о cladire mare pe coasta orafului,
acolo unde strada principals incepe sa urce de-а binelea fi ajunge
о scard din pietricele de mare. Catirii ifi agdjau copitele indemi-
natice de acele trepte fi carau sus pina la casa comunald merindele
strinse de pe coline. Ca peste tot in Mediterana, cimpul e in afara
meterezelor, dar seara oamenii se intorc in sat. Erau pupne ramd-
fifele meterezelor la Cagnes, dar spiritul civic al latinilor era nein-
tinat acolo. Oamenii din nord fi vacile lor bune de lapte locuiesc
in ferme risipite. Meridionalii fi caprele lor nervoase locuiesc in
caseapropiate unele de altele. Seara, oamenii se adund sub platanii
din piajd fi stau de vorba. Au pdstrat Agora. Sint nifte oameni
civilizati! La postd, ne aflam in incinta cetdtii fi datorita funcpei
foarte utile a acelei dadiri aveam mica noastrd AgorS la domiciliu.
Pofta era impdrptd in trei pdrp, pofta propriu-zisd cu apartamen-
tul funcponarului, domnul Raybaud, apartamentul lui Ferdinand
Isnard, proprietarul, fi locuinfa noastra, care era situatd in celd-
lalt capSt al curpi de intrare fi dddea spre un cimp de portocali
coborind in trepte pind la drumul spre Vence. Mai incolo, rSmS-
fitele meterezelor se agdjau de marginile satului. Casele fifneau
din gradinitele lor fi erau incununate de vechea biserica cu do-
potele suspendate in clopotnifa lor de her. De ia noi nu se vedea
castelul. Se vorbea mult despre doamna Car bond, о rusoaicd
excentricd care seapucase sa-1 restaureze. Mai multe sute de ani
servise drept staul fi addpost pentru uneltele pompierilor.
Acum, pofta din Cagnes s-a mutat fi s-a instalat intr-o dddire
mare, modems, in concordats cu marea important^ a orafului.
Nu mai sint cimpuri cu portocali. Tn schimb, pop sS-р franchezi
scrisorile cu timbre avind pe ele efigia lui Renoir. Tata imi spunea
adesea: « Numai atunci cind nu mai ai dinp, pop sd-p cumperi
cele mai grozave biftecuri».
Cind era destul de cald afarS, Baptistin inhdma calul lui blind
la trdsurd fi-1 ducea pe tata sd picteze pe cimp. Cind era frig, se
fdcea un foe mare in femineul din salon, transformat in atelier.
346
Baptistin, a cSrui ocupafie adevarata era aceea de vizitiu — pe
atunci trSsurile din sud erau nifte calefti avind in chip de ornament
о umbrela de soare din pinzS — a parSsit bucuros afteptatul calS-
torilor la gard fi a ajuns la noi om la toate. Il ducea pe Renoir cu
fotoliul lui pe rotile, il ajuta sd urce fi sd coboare din trasura, taia
lemnele fi avea grijd de temperatura din salon. Facea fi piafa fi
repara mobilele stricate. Despre el vorbea la persoana a treia,
folosind pentru a se numi expresia «barbatul dsta». De pilda
anunta: « Bdrbatul dsta se duce la piatd. .. bdrbatul dsta se duce
sa-fi panseze calul.. . barbatul dsta e pufin bolnav». Tn graiul
de la Cagnes, adjectivul bolnav e aplicat unei foarte ufoare
indispozitii. Atunci cind e ceva grav, efti «obosit». Cind efti
«foarte obosit» inseamna cd n ai s-o mai duci pina miine.
Baptistin era un bdrbat frumos, mic dar bine proportional, cu о
mustafa cuceritoare. Succesele lui la femei erau numeroase, spre
marea bucurie a sofiei sale legitime care avea multe necazuri cu
copiii ei fi care spunea: « Cei pe care-i face celorlalte, nu mi-i face
mie! » Totufi, pericolul de-а putea fi mobilizat in Maroc, ca
rezervist, a convins-o pe soafa lui sa mai adauge inca un copil
familiei. Noul venit a completat numarul necesar pentru ca« barbatul
dsta» sd fie scutit de serviciul militar fi astfel s-a putut ocupa de
noi in continuare. Mai tirziu, cind mama a cumparat о mafina,
1-a pus sa invete sa conduct si Baptistin a ajuns foferul nostru.
$i-a ales о uniformd foarte cdlduroasd la Thierry f i Sigrand, « ca
sd urce la Paris. E un frigulef al naibii acolo sus ! » Nu ne-a pdrdsit
decit atunci cind, о datd cu virsta inaintata, drumul de la casa lui
pind la a noastrd i s-a pdrut prea lung. Picioarele i se ingreunau.
« Ca sd traversezi cimpia asta mare », ii spunea el tatii, aratindu-i
jumatatea de kilometru din fifia de drum pe sub platanii cei
mari. §i un gest convingator exprima oboseala aceea adincd a
celor care munciserd toata viafa fi incepea sd li se para cd fine
cam prea mult.
Amintirea federii noastre la pofta nu poate fi despdrtita de aceea
a lui Ferdinand Isnard, proprietarul apartamentului. T1 iubeam
mult pe Baptistin; cei din familia Raybaud erau cei mai buni vecini
pe care ii aveam; un alt vecin, consulul, a fost un prieten foarte
drag. §tia sd-i tind de urit tatii fdrd sd-1 oboseascd, ii povestea
despre Brazilia unde locuise multa vreme. Familia Deconchy
venea adesea la poftd fi vizita lor il incinta pe Renoir. Numerofi
prieteni de la Nisa sau de la Paris apdreau pe neafteptate, intre-
347
rupind monotonia existence! noastre. Dar cea mai mare pldcere
a lui Renoir, a mamii ?i a noastrd a tuturor era atunci cind sosea
dimineata la noi Dinan — a?a ii spunea toatd lumea proprieta-
rului nostru.
Era mare, gras, cu fa(a rotundd ?i plind de cute, ca ?i cind ar
fi ris tot timpul, tdiatd de-о mustafd mare, castanie. Pdrdsise
meseria de bucatar, dupd glorioasa carierd la Savoy de la Londra,
in tovdrdjia lui Escoffier. Agonisise bani ?i era foarte hotdrit sd-?i
sfirseascd zilele fdrd sd facd nimic. Ca toti cei care nu lucreazd, avea
multiple ocupafii. Se ducea sd-?i vadd mdslinii de pe deal, uda
grddina de zarzavaturi, dadea de mincare gdinilor ?i iepurilor,
facea curdtenie el singur in apartamentul pe care-1 ocupa cu bd-
trinul sdu tatS, poredit « Picior de lemn» ?i care, paralizat pe
jumatate din cauza virstei inaintate, nu mai ie?ea aproape de loc.
Numele de Picior de lemn data, se pare, de la rdzboiul din 1870 ?i
i se trdgea de la teama de-a nu fi mobilizat care-1 apucase atunci.
Se pare ей i-ar fi spus nevesti-si: « E?ti trimis la atac impotriva
prusacilor! Ei, mai pufin timpiti decit noi, stau in pddure. §i,
cind e?ti in bdtaia pujtii, trag in tine cu gloanfe ?i-ti iau un picior.
$i tu porfi toatd viafa ta un picior de lemn !»
Cind Dinan se ducea la cimp, lua totdeauna cu el un co? ?i-o
pu?ca. Tata ii spunea: « Ei, Dinan, te duci la vindtoare? —Nu,
raspundea el, md due dupd iarbd pentru iepuri! — §i pu?ca ?
— Nu se ?tie niciodatd la ce-i bund I» Din cind in cind cumpdra
cite un iepure de crescdtorie sau sturzi de la vreun braconier ?i
sosea tare mindru. « Domnule Renoir, v-am fdcut un ostropel de
iepure pe cinste» sau: «Vd plac sturzii cu verdefuri? —Afi
avut noroc la vindtoare ? » intreba tata intrerupind pictatul. Dinan
mdrturisea originea vinatului. I-ar fi pldcut atit de mult sd fie
vindtor I Numai cd in momentul cind trebuia sd tragd, i se fdcea
mild de acele mici vietdfi. §ovdia ?i nu le mai nimerea I Renoir
ar fi fost tare nenorocit dacd 1-ar h intrerupt altcineva. Dacd о
fdcea Dinan, era о placere pentru el. « Cu ceilalfi, totul se duce
dracului, cu el, totul imi rdmine in cap, ba chiar se simplified.»
Aceeaji senzafie de siguranfd о avea cu Gabrielle, cu mama, cu
Albert Andre ?i poate cu la Boulang^re. Cu copiii lui nu. Tntre-
barile noastre erau fdrd indoiald prea nea?teptate ?i formulate pe
un ton de nelini?te care il tulbura.
Incetui cu incetui, Dinan i?i neglija cimpul ?i pe bdtrinul sdu
tatd ?i-?i petrecea tot timpul cu al meu. Lua informafii de la
348
Gabrielle ?i de la mama ca sd ?tie ce i-ar putea face pldcere. « Nu
credefi ей patronului i-ar pldcea о friptard provensald?» Cind
vorbea despre el, spunea « patronul» ca Gabrielle §i ca pictorii.
Cind i se adresa lui, zicea «domnule Renoir». Mama, care ii
spunea sofului ei tot « Renoir», ca atunci cind fdcuse cuno^tinfd
cu el in Idptaria din rue Saint-Georges, era «patroana». Friptarica
lui Dinan se indbu^ea doud zile. «Trebuie sd se topeased in gura,
altfel de ce s-o mai faci inabu^itd?» Nu folosea niciodata
rejetele lui de mare buedtar. « Bune pentru client» de la Savoyl
Afara de prinful de Galles! Cu el se schimba treaba! Tntr-o zi
i-am fdcut iahnie de morun! » Nu ie?ea din retetele pe care le
$tia de la parinfi, $i buedtaria lui era autentic cagnesa. Mama a
invafat mult de la dinsul ?i sotia mea a pastrat unele dintre retetele
sale. Dinan a fost, pentru educafia culinara a familiei, inifiatorul
tradifiilor meridionale. Un lucru care-1 amuza pe Renoir era
faptul cd omul acela blind pind la slabiciune, de cum se afla in
fa(a cuptorului, ajungea dictator. Toatd lumea era mobilizata: Gabri-
elle curdta cartofii, bucatareasa curdfa pe^tele ?i eu aveam grijd de
foe. Un adevdrat virtej. Ordinele lui scurte ?i precise provocau о
aefiune imediatd. Mustafa, in loc sd-i cada u?or, ca de obicei,
se ridica in sus. Cind era gata, era din nou blindul Dinan. La masd,
se a$eza in dreapta patronului ca sd-i aleagd bucdtile.
Cind i-a murit tatal, dupd obiceiul locului, a invitat toate rudele
$i tofi prietenii la о masd mare. Mortal zdcea in camera care era
aldtari de sufragerie. Femeile vegheau ?i se rugau la pilpiirile
lumindrilor. Dinan, care finuse sd gdteased el insu^i mincarea
pentru musafirii care avuseserd bundvoinfa sd vind sd-?i ia rdmas
bun de la tatal sau, era sfir^it. Lacrimi mari ii curgeau pe obraz:
frumoasa lui mustafd atirna in chip jalnic. Din cind in cind, se
ducea sd ingenuncheze lingd sdrmanul Picior de lemn ?i hohote
mari de plins ii zdruncinau tot trupul. Apoi i?i amintea de indato-
ririle sale de gazda fafd de musafiri ?i trecea din nou in sufragerie.
« Nu mincafi nimic !... Nu befi nimic !... » Prietenii il Idudau
pentru masd. «Puiul dsta vindtoresc e grozav... Cred cd nicio-
datd nu 1-ai fdcut mai bun !... $i vini^orul dsta... e din via ta
de pe drumul spre Colle?... » Fericit cd-i vede mulfumifi, se
a$eza §i minca. « Nu-i rdu puiul!» Un vdr spunea una bund 91
toatd lumea petrecea $i Dinan cu ei. Risul lui era tot a?a cum fusesera
ji hohotele de plins. Dintr-o datd i?i aducea aminte de taied-su.
Un geamdt inlocuia risul ?i alerga sd ingenuncheze la capatiiul
349
lui Picior de lemn. Renoir nu asista la vegherea aceea, nu i-o
ingSduia starea sSnatSfii. Mama fusese retinutS la Paris. Gabrielle
s-a dus s3 dea ajutor fi a fost poftitS la masS. $i ea a fost aceea care
i-a descris patronului tristetea lui Dinan. Povestirea i-a sporit
fi mai mult tatii stima fi afecfiunea pentru prietenul nostru. « Tfi
plinge pSrintele a?a cum ar fi facut-o un grec din antichitate. »
Renoir pictase de mai multe ori intr-o proprietate situate pe
dealul care se inalfa de partea cealaltS a riului Cagne. Locul il
incinta din cauza maslinilor frumosi fi a micujei ferme pSrind ca
face parte din peisaj. Se numea «les Collettes ». Casa era locuita
de un faran italian, Paul Canova, de batrina lui mama Catherine
fi catirul Litchou. Paul Canova era celibatar. Maic3-sa il iubea
cu patima fi le ameninta cu groaznice rSzbunSri pe fetele care
fi-ar fi fdcut planuri cu el. Ca sa se consoleze, in fiecare simbata,
Paul se ducea sa bea vin cu alfi piemontezi ?i cinta in acele coruri
de munte atit de impresionante, inalfindu-se in noapte ca ni?te
invocatii. Cind « damigeana » se golea, se jucau de-а bStaia. Apoi
se intorcea datinindu-se la Collettes, unde maica-sa il a^tepta
cu о bita ?i-l batea. Prietenii nu-1 insofeau decit pina la о distanfa
respectuoasa de casa, temindu-se de bita batrinei fi de blestemele
ei. Paul era foarte bun, mic, gras, mustacios ?i curat. Cum nu
prea era multa apa la Collettes, el cobora sa se spele in Cagne.
Catherine nu se spala niciodatS. Ea cunojtea insufirile buruienilor
?i tSmaduia ranile pline de puroi cu pinze de paianjen. Mai tirziu
aveam sa aflu cS acele curse de prins mu?te confin penicilinS.
Pe vremea aceea, mama, care eraadepta spSlatului cu apa multa,
imi recomanda sa nu m2 due la batrina Catherine sa ma ingrijeasca,
daca m-as fi ranit.
Intr-o dimineafa, Paul Canova a venit sa-1 caute pe tata. Un
negustor bogat din Nisa avea s& cumpere les Collettes, s& taie
copacii fi sa instaleze la fermS un grSdinar priceput in cultura
garoafelor. Catherine locuia acolo de vreo patruzeci de ani. Se
credea acasS acolo fi spera s3 moara acolo. S-o alungi, ar fi fost
о lovitura groaznicM pentru ea. De altfel, spusese ca avea intenfia
sa se baricadeze fi sa susfina un adevarat asediu. Oare Paul n-avea
pu?ca «de bun chilibru»? FScuse rSzboiul in Etiopia impotriva
lui Menelik. 0 s2 omoare unui sau doi jandarmi fi ceilalfi n-au
s3 mai indrazneascS s-o atingS pe maicS-sa.
Tn timp ce asculta povestea asta, tata privea mSslinii. Cei de la
Collettes sint dintre cei mai frumofi din lume. Cinci secole de
350
existenfS, de furtuni $i de uscMciune, de vijelii, de geruri, de curapre
a ramurilor p de ksare in pdrasire i-au facut s3 aiba cele mai neaj-
teptate forme. Unele trunchiuri semSnau cu ni?te divinitap barbate.
Crengile se rAsucesc, se inlanfuie in ni?te motive pe care decora-
torul cel mai indraznef n-ar indrazni sa le conceapd. Spre deose-
bire de mSslinii din regiunea Aix, mici p cu virfurile retezate
pentru inlesnirea recoltei, acejtia au crescut in libertate p se inalpl
mindri spre cer. Sint copaci foarte inalp, de-о rard mdrepe p
de-о fragilitate diafanS. Frunzijul lor argintat raspinde^te о umbra
subtila. Nu este un contrast violent intre umbra p lumina aceea.
Ii datorSm lui Francisc I, care a cerut soldaplor lui sa-i planteze,
ca s3 aiba ce lucra in timpul unui ragaz dintre razboaiele purtate
impotriva lui Carol Quintul. Prietenul nostru Benigni, pe care-1
interesa istoria locala, pretindea chiar ca doi sau trei din acei
maslini fusesera plantap mai inainte ?i se apropiau de о mie de ani.
Tata s-a urcat foarte repede in trasura lui Baptistin. Nu putea
suporta gindul de a-i vedea pe acei aristocrap prefacup in inele
pentru ?ervete cu inscrippa «amintire de la Nisa». A intrerupt
partida de cSrp dintre mama p Dinan ?i 1-a trimis imediat s-o
vads pe doamna Armand, proprietareasa de la Collettes. Era о
femeie incintatoare care, ca ?i celelalte, era departs de necesitSfile
vietii moderne. A fost foarte fericita sa-?i vada pamintull incaput
pe miinile noastre. « Cel pupn pe a?tia ii cunoajtem ! » Si a?a a
cumparat tata les Collettes.
Pe el nu-1 incinta chiar atit de mult. Se sfir^ise cu animapa
de la po$ta, cu trancanelile cumetrelor, cu salutul celor care cumparau
timbre, cu vizita lui Dinan in papuci, cu toatd viafa celorlalp,
a carei savoare о sorbea, ji-i aducea aminte ca face parte dintr-o
lume care traiejte. Pina atunci, cind prietenii sai ii Mudau izolarea
casei lor, tata se veselea grozav. «Ceea ce e minunat in vila
noastra, explicau ei radio§i, e ca nu vedem pe nimeni. Peste tot
numai copaci, nu-i nici о casa.» Renoir rSspundea: «De ce n-ai
locui intr-un cimitir. Chiar ?i acolo ai primi vizite ». Repeta adesea
vorba lui Montesquieu: « Omul e un an mai sociabil! » La sfir^itul
viepi, mi-a cerut de mai multe ori sa recitesc propozipa complete:
« ... Tn aceste condipi, mi se pare ca francezul e mult mai om
decit un altul, e omul prin excelenfa; c2ci el pare facut numai
pentru societate».
Mama a facut in a$a fel ca sociabilitatea lui Renoir s3 nu sufere
la Collettes. Casa, pe care a construit-o in fata micufei ferme de
351
care nu s-a atins, era destul de mare ca sa poatd primi numerofi
prieteni. Rasolul de simbdtd seard a fost reluat ca la Chateau des
Brouillards, numai cd Riviere, Vollard, familia Durand-Ruel,
prieteni noi ca Maurice Gangnat, copiii prietenilor dispdrufi ca
Marie fi Pierre Lestringuez fdceatr cincisprezece ore cu trenul
in loc sd urce pe jos colina din Montmartre. Dar ceea ce a ajutat-o
cel mai mult pe mama sa menfind in jurul lui Renoir о activitate
care ii era necesard a fost faptul ей ea ramdsese fSrancS pind in
virful unghiilor. Mdslinii au fost ingrijifi, arafi, irigati, tunfi
numai atit cit permitea buna lor stare, nu prea mult pentru ca
patronul sd nu sufere din cauza mutildrii lor. Portocalii au fost
ingrdfati. Mama a plantat sute de mandarini, doud fifii de vie.
A cultivat legume, a construit un cotef fi s-a ocupat de cresterea
pdsarilor. Pentru toate acestea a fost nevoie de mind de lucru.
Cind infloreau portocalii, veneau fete tinere sd ajute la culesul
recoltei. Era un neincetat du-te-vino, se umbla pe edrdri, se
auzeau risete f i cintece. Animafia aceea era la fel cu cea de la pofta.
Renoir era incintat. Cind se culegeau maslinele, aceleafi fete se
inarmau cu prdjini lungi fi fdeeau sd cadd mdslinele pe nifte covil-
tire mari, afternute pe pdmint. Atunci cind se umplea о edrujd,
piecam cu Paul fi cu Litchou. Moara era pe malul riului Beal,
un afluent al riului Cagne. Era о moard de apd tare veche, toatd
din pietre imense tdiate cu ciocanul in munte. Plopii ei cenufii
ii pldceau lui Renoir, о apdrau de razele soarelui. Era rdcoare
acolo fi mirosul mdslinelor strivite md ineca. Afteptarea era lungd.
Untdelemnul de mdsline, inainte de a fi comestibil, trebuie sd
treacd prin mai multe operafii. In sfirfit, puteam umple un ulcior.
Acest prim untdelemn este cu mult mai bun. Acolo este numit
« floarea ». Mi-aduc aminte de culoarea galben-pai fi de transpa-
rent lui. Mi-aduc aminte fi de ulciorul din pdmint de Biot,
lustruit cu oxid de cupru. Tatii ii pldcea sd le picteze. Ne intorceam
la Collettes in galopul lui Litchou care pdrea sd inteleagd urgent
situafiei. Tata pusese sd se facd focul fi ne aftepta in sufragerie.
Puneam repede la prdjit о felie de piine, tumam untdelemn pe
piinea caldd incd, pufind sare fi i-o dddeam lui Renoir, ca sa aibd
pldcerea de-а fi el cel dintii care sd guste din primul untdelemn.
♦ Un ospdj: pentru zei», spunea el, in timp ce noi, la rindul nostru,
gustam piinea parfumatd.
Se pare cd diversele locuri pe unde a stat Renoir, incd din copildrie,
au corespuns evolufiei geniului sdu. Les Collettes au fost cadrul
352
perfect al ultimei perioade. Acolo a avut chiar puterea, in ciuda
sanStapi sale, sa facS sculpturS. «Sub asemenea soare ai chef
sa vezi Venere din marmura sau de bronz fi^nind din frunzi?.»
Sculptorul Guino, apoi Gimond au fost colaboratorii sSi.
Extras dintr-o scrisoare de-а lui Renoir ditre Georges Riviere,
pupn dupS instalarea la Collettes.
... Tocmai am primit scrisoarea ta $t sint fericit ей Renee a avut
succes___(era vorba de un concurs de canto)... dar sint foarte
mihnit din cauza pierderii lui Tolstoi. In sfirfit, a murit $i ndtdrdul
dsta bdtrin. Ce de strazi, ce de pie(e fi de statui о sd aibd ! Norocul lui!
Al tdu,	RENOIR
Tata nu-fi punea niciodata prenumele cind iscalea scrisorile
cStre prietenii intimi. Intre ei i?i spuneau pe numele de familie.
$tim ca mama pastrase acest obicei.
Tn contrast cu aceastS scrisoare am sa transcriu faimoasa prefafa
de la cartea lui Cennino Cennini. Renoir a scris-o la cererea priete-
nului sSu, pictorul Mottez, care se ocupase de reeditarea traducerii
acestei lucrari facutS de tatal sSu, pictor ?i elev al lui Ingres. Eu
situez discupile dintre Renoir ji Mottez privitoare la prefatS in
jurul anului 1910. Cennino Cennini, nascut in Toscana in 1360,
este singurul artist din Quattrocento de la care ne-a rSmas un
tratat de picturS, din care ne putem face о idee precisa nu numai
despre tehnica, ci ?i despre viata artijtilor din acea vreme. Renoir
era tare plictisit, cSci de«i admira metodele lui Cennini, $tia prea
bine ca acele metode aplicate astazi de cStre arti^ti cu un spirit
deosebit nu mai puteau da nimic. El voia sS-i faca placere lui
Mottez §i, in acela^i timp, sa nu spunS nimic care sS fi fost impotriva
convingerilor sale adinci. VS redau cele mai caracteristice pasaje:
DragS Domnule Mottez,
Intenpa de-а reedita traducerea fScuta de tatSl dumneavoastrS
la cartea lui Cennino Cennini iji gSse?te rapunea in pietatea filialS,
in dorinta de-а aduce un meritat omagiu unuia dintre arti^tii
cei mai cinstiti ?i cei mai talentap ai secolului trecut. Ar fi destul
pentru a vS aduce mulpimiri. Dar reeditarea acestui tratat despre
picturS ip are insemnatatea ei mai generala p vine chiar la momentul
oportun, condipe esenpak pentru a reup.
853
Atitea descoperiri minunate au fost fdcute de-о sutd de ani
incoace incit oamenii ametiti par a fi uitat cd au mai trdit fi alpi
inaintea lor. E bine, cred eu, sd le amintim uneori ca au avut
stramofi pe care nu trebuie sd-i disprepiiasca. Publicarea lucrdrii
contribuie la aceastd sarcina.
... Desigur, vor exista totdeauna artifti de valoarea unui Ingres
fi a unui Corot, afa cum au existat artifti de valoarea unui Rafael
sau Titian, dar aceftia sint fiinfe exceptionale, pentru care nu ai
putea avea pretentia de-a serie un tratat de pictura.
Tinerii artifti care ifi vor da osteneala sd citeascd cartea in care
Cennini a povestit felul de viata al contemporanilor sdi se vor
putea convinge cd aceia nu aveau cu totii geniu, dar rdmineau
totdeauna nifte lucratori minunap.
Or, singurul scop pe care fi-1 propunea Cennini era acela de-a
face artizani buni, tatdl dumneavoastra il intelesese bine.
... Imi inebipui cd artistul care visa sd redea frescei locul de
altadata a avut о mare bucurie la traducerea carpi lui Cennino.
A gdsit in ea curajul de a persevera in incercarea de primenire,
fdrd a se sinchisi de necazurile pe care i le pregatea.
Tatdl dumneavoastra, care ar fi putut spune ca fi poetul cd a
sosit prea tirziu intr-o lume prea bdtrind, a fost victima unei iluzii
generoase. El a crezut cd era posibil sd refaci ceea ce, cu mai
multe secole inainte de cel in care traim, realizaserd alpi.
Nu ignora cd marile ansambluri decorative ale maeftrilor italieni
nu sint opera unui singur om, ci aceea a colectivitdpi unui atelier
pe care-1 insufletea geniul maestrului fi spera sd vadd renascind
о asemenea colaborare pentru a da nastere la noi capodopere.
Mediul in care trdia tatdl dumneavoastrd ii intrepnea visul.
Intr-adevar, el fdcea parte din acea falanga de tineri artifti care
lucrau in umbra lui Ingres fi al edrui grup frdtesc avea numai
aparenta atelierilor din Renaftere, caci nu pop trdi in afara timpului
tau, fi vremea noastra nu se preteazd la reconstituirea unor asemenea
cenacluri.
... Meseria asta pe care noi n-o cunoaf tern niciodata pe de-a
intregul, pentru cd nimeni nu ne mai poate invata de cind ne-am
dezbarat de tradipi...
Or, meseria de pictor al Renafterii italiene era aceeafi ca fi a
inaintafilor din toate timpurile.
Dacd grecii ar fi Idsat un tratat de picturd, putep sd ftp sigur
cd ar fi fost identic cu acela al lui Cennino.
354
Intreaga picturd, incepind cu aceea din Pompei, facuta de artiftii
greci, ( romanii, flecari fi hop, fdrd indoiala cd n-ar fi lasat nimic
fara grecii pe care i-au invins, dar pe care n-au fost in stare sa-i
imite) pina la aceea a lui Corot, trecind pe la Poussin, pare a fi
fost executata de aceeafi paletd. Altddatd, aceasta maniera de-a
picta о invajau top elevii de la maestrul lor. Geniul, daca aveau
cumva, fdcea restul.
... Ucenicia aspra impusa tinerilor pictori nu i-a impiedicat
niciodata de-a fi originali. Rafael, harnicul ucenic al lui Perugino,
a ajuns totufi divinul Rafael.
Dar, pentru a explica valoarea generals a artei vechi, trebuie
sd ne amintim cd, mai presus de invatamintele maestrului primite
cu supunere, mai era fi altceva, dispdrut astazi, care umplea sufletul
contemporanilor lui Cennino, era sentimentul religios, cea mai
fecundd sursa de inspirape. latd ce confera tuturor acelor opere
un dublu caracter de noblefe fi de candoare, fi le ferefte de ridicol
^i de exces.
Conceppa asupra divinitapi a implicat totdeauna la popoarele
superioare ideea de ordine, de ierarhie fi de tradipe. lar daca
admitem ca oamenii au conceput societatea cereasca dupa chipul
societdpi de pe pdmint, e fi mai adevarat cd acea organizare divina
a avut la rindul ei о influents considerabila asupra spiritelor fi
le-a conditional idealul.
... Daca creftinismul ar fi triumfat in forma lui primitive, noi
n-am fi avut nici catedrale frumoase, nici sculpturi, nici picturi.
Din fericire, zeii egipteni fi cei greci nu erau morp cu topi, ei
au salvat frumusetea, introducindu-se in noua religie.
...Trebuie sa notdm totufi ca о data cu sentimentul religios
fi alte cauze ifi aduceau contribupa pentru a conferi artizanului
de demult calitdple care il fac inegalabil.
De pilda, acea regula care cerea ca un obiect sd fie executat in
intregime de acelafi lucrator.
Numai atunci, putea sa-fi imprime din plin personalitatea in
lucrare fi sa se intereseze de ea pentru ca el о fdcea in intregime.
Greutaple pe care era obligat sd le biruie, bunul-gust pe care
voia sa-l arafe ii ascuteau mintea fi reufita il umplea de bucurie.
Acel interes, acea imboldire a inteligentei pe care le dovedeau
artizanii nu mai exista.
Mafinismul, diviziunea muncii 1-au transformat pe lucrator
intr-o simpla unealtd fi au distrus bucuria muncii.
355
... Oricare ar fi valoarea acelor cauze secundare ale decadenfei
meseriilor noastre, principala, dupa pdrerea mea, este lipsa idea-
lului. Mina cea mai indeminateca nu e niciodata altceva decit
slujitoarea gindirii. A?a incit toate eforturile care se fac pentru
a deveni artizani, asemenea celor de altddata, ma tern ca sint zadar-
nice. Chiar daca am ajunge sa facem, in jcolile profesionale,
muncitori indeminatici, cunoscind tehnica meseriei lor, n-am
face nimic din ei daca n-ar avea un ideal.
Sintem departe, pare-se, de Cennino Cennini ?i de pictura.
$i, totu^i, nu sintem. Pictura e о meserie ca timplaria sau feroneria:
e supusd acelora^i reguli.
Cei care vor citi cu atenpe cartea atit de bine tradusd de catre
tatdl dumneavoastra se vor convinge de asta. Vor gasi in paginile
ei ?i motivul admirafiei sale pentru vechii maestri, ca §i pe acela
pentru care aceftia nu mai au urma^i astazi.
Primip, draga domnule Mottez etc...
E inutil sd vd mai spun ca dupa acest elogiu al muncii in comun,
acea cufundare in masa anonima a artizanilor, Renoir s-a intors
in atelierul sdu « sa-?i vada de treaba lui, singur $i departe de pisa-
logi! » Unui dintre elementele acelei scrisori revenea adesea in
vorbele sale. Si anume ideea ca singura rasplatd a muncii e munca
insa^i. « Trebuie sa fii tare naiv ca sa lucrezi pentru bani. Exista
mai multi neurastenici printre cei bogafi decit printre cei saraci.
Gloria? Pentru asta trebuie sa fii un «nerod». Satisfactia datoriei
indeplinite? Atunci cind tabloul meu e gata, md pasioneaza tabloul
urmator. >>
Un alt articol al crezului exprimat in acea prefatd era convingerea
tatii cd nu pop face nimic bine cu sistemul diviziunii muncii.
Un tablou, un scaun, о tapiserie nu-1 interesau decit daca diferitele
faze ale fabricdrii acelui obiect erau expresia personalitatii aceluiafi
individ. Ii pldcea sa explice cd dacd dai о avere pentru о comoda
Louis XVI, in timp ее о comoda de la Dufayel, о data ce s-a
fejtelit, nu mai valoreaza un ban, о faci pentru ca in cea dintii
regase^ti artizanul in fiecare loviturd de dalta, pe cind la cea de-a
doua nu pop descoperi decit о organizape anonimd. Oricare ar
fi calitdple diferiplor me?teri specializap care au produs-o, rezultatul
nu e decit copia muncii unui desenator, genial poate, dar al cdrui
geniu dispare pentru faptul cd nu $i-a executat el singur desenul.
356
Singurul element al obiectului de arts care i se parea fSrS important
lui Renoir era conceptia generals. «Ca la Shakespeare, unde
subiectul e imprumutat de la oricine.» Gide avea sa spuna mai
tirziu: « In arts, numai forma conteazS ! »
Tablourile pe care le picta el se rSspindeau in lume prin inter-
mediul familiei Durand-Ruel ?i al lui Vollard, la care s-a adSugat
familia Bernheim. «Mo?» Durand ISsase conducerea afacerilor
pe mina feciorilor sai, Joseph ?i Georges, acesta din urma ocupin-
du-se mai ales de America. Pentru Renoir, ei nu erau ni?te negustori,
ci ni?te prieteni, ca nijte fii. Vollard era cu totul de-al casei. AfarS
de uimitorul sau succes comercial, ajunsese editorul unor carp
rare. DSdea artizanilor talentap mijlocul ?i mai ales timpul sa
perfecponeze arta reproducerii fotografice. Am in fata ochilor
о copie semimecanicS fScutS de Clot dupS о lucrare de-alui Cezanne,
care e in mod sigur atit de aproape de original pe cit e omene?te
posibil. Vollard reinvia presa de minS pentru tipSrirea lucrSrilor
sale ?i i?i aduna experientele ?i tipSriturile in carpie sale, dintre
care prima cititS de Renoir a fost Cezanne.
Tata admira presa de minS si revenirea la caracterele tipogra-
fiei clasice. El era contra reproducerilor: «DacS ne apucam sS
vindem opere de Veronese, imitate perfect, cu doisprezece franci
cincizeci, ce-o sS se facS tinerii pictori ! » Despre cSrfile lui Vollard
spunea: «Ele descriu admirabil un bSrbat care te pasioneazS,
un anume Vollard. lar in ceea ce-I prive?te pe Cezanne, avem
tablourile sale care ne spun mai mult decit о va putea face vreodatS
cel mai bun biograf». DacS mS vede, poate spune ?i el acela?i
lucru despre rinduiile pe care le scriu eu. Asia nu mS impiedica
sS continui. Nu sint nici primul, nici ultimul care incearcS sS-1
prezinte. Totalul eforturilor noastre e mai mult un omagiu decit
о explicate, ?i acest omagiu, hind sincer, nu-i poate fi neplScut.
Cit prive?te pe cei din familia Bernheim, tata ii iubea pentru
smcentatea lor temeinicS — ei sint aceia care i-au adus la cuno?tin{S
mai intii prejurile ridicate la care ajunseserS unele tablouri de-ale
sale — pentru politetea, dar ?i pentru fastul lor, ?i asta in mod
sincer. $tim cS era foarte sensibil la luxul celorlalfi. El insu?i
prefera sS se infrupte cu fasole ?i cartofi decit cu icre negre. Cu
mare greutate reu?eam sS-1 facem sS-?i schimbe vestonul vechi,
ros in coate. Dar ii fScea plScere sS vadS un git delicat, frumos
impodobit cu perle roz ?i ti?nind din moliciunea unei blSni de
samur. Tata n-avea incredere in miliardarii care luau tramvaiul,
357
considerind cd prima datorie a unui miliardar e aceea de a-^i cheltui
miliardele. Exemplul regelui Belgiei care trdia ca un mic burghez,
se zicea, luindu-ji umbrela cind ploua §i verificind el insuji soco-
telile bucataresei, il necajeau. Vedea in asta semnul prevestitor
al sfir^itului unei societafi care nu mai avea nici mdcar mindria
aparenfelor. « Un rege, zicea el, trebuie sd circule in trdsurd, cu
coroana pe cap $i inconjurat de amante tinere ?i scinteietoare.»
Familia Bernheim avea un castel mdref, о casd boiereascd incin-
tatoare, о jumatate de duzina de automobile, un baton dirijabil,
copii frumoji $i sotii frumoase a cdror piele nu respingea lumina.
Cei din familia Bernheim erau sincer mihnifi cind constatau
ca starea lui Renoir se inrdutdte^te mereu. In 1912, in timpul
$ederii noastre la Paris, s-au hotdrit sd-i aduca lui Renoir un medic
ales de ei. Era intr-adevdr un mare medic. Ca sd-1 gdseascd, au
fost nevoiti sd faca anchete costisitoare, sd ia informatii in toatd
Europa. Era rezultatul unui sever examen eliminatoriu. L-au
gdsit la Viena. Medicul i-a placut tatii pentru cd era ager, avea
privire inteligentd ?i nu se pricepea de loc la picturd. A promis ca,
in citeva saptamini, ii va permite paraliticului sd se foloseascd
de picioarele sale. Tata a zimbit, nu neincrezdtor, dar filozof.
El §tia. Dar era un vis atit de frumos: sd poti din nou hoindri la
tard in cautarea unui motiv, sd te invirfi in jurul pinzei, mijcarea
aducind un sprijin visdrii. A fdgaduit sd urmeze orbejte dispozi-
tiile medicului, care a inceput cu un regim intaritor ce-a fdcut
minuni. Dupd о luna, Renoir se simtea mult mai zdravdn. Intr-o
dimineajd, omul nostru a sosit $i 1-a anuntat pe tata cd sosise ziua
si cd el avea sd-1 facd sa umblc.
Renoir se afla in atelier. Paleta lui foarte curata era pe genunchi
?i ochiul incepuse sd urmdreascd pe pinzd conturul ideal care mdr-
ginea modelul. Baptistin a impins fotoliul pentru ca medicul sd
se poata plasa in fa|:a bolnavului. Mama, « bdrbatul dsta » ?i modelul
priveau scena a?a cum facuse probabil familia paraliticului din
Evanghelie, atunci cind Isus i-a poruncit sd se scoale $i sd umble.
Medicul 1-a ridicat pe tata din fotoliu. Renoir era in picioare
pentru intiia oard dupd doi ani. Revedea lucrurile din unghiul
omului al cdrui ochi este la nivelul celorlalfi oameni. $i se uita
in jurul lui cu о mare pldcere. Medicul i-a dat drumul. Tata,
Idsat singur, n-a cazut. Mama, Baptistin ?i modelul simteau
inima batindu-le foarte tare in piept. Atunci, medicul i-a poruncit
tatii sd mearga. El statea in fata lui cu bratele intinse, gata sd-1
358
sustind dacd ar fi avut vreo slabiciune. Tata 1-a rugat sd se indepdr-
teze fi, adunindu-fi intreaga lui putere, a fdcut un prim pas. Mama
fi ceilalfi doi uitaserd de ei. Viata lor se transportase in acel picior
dezlipindu~se cu greu de pdmintul care il atragea ca un magnet.
$i tata a mai facut un pas, apoi altul, parind cd rupe firele destinului.
Era ca о apd care ajungea in desert, ca licdrirea unei stele in noapte.
Tata a fdcut inconjurul fevaletului fi s-a intors la scaunul lui de
bolnav. Fiind incd in picioare, i-a spus medicului: «Renunt.
Efortul imi ia toatd vointa fi n-o sa-mi mai rdmina pentru a picta.
Oricum (fi a fdcut cu ochiul firet), daca trebuie sd aleg intre a
merge fi a picta, prefer mult mai mult sd pictez ». S-a afezat la
loc fi nu s-a mai sculat niciodatd.
De la acea hotdrire importantd a inceput focul de artificii de la
urmd. De pe paleta lui, din ce in ce mai sobrd, fifneau culorile
cele mai uimitoare, contrasted cele mai indrdznefe. Ca fi cind
toatd dragostea lui Renoir pentru frumusetea acestei viefi, de
care nu se mai putea bucura fizic, ar fi fifnit in mod direct din
intreaga lui fiinjd chinuita. Era stralucitor, in tot intelesul cuvin-
tului. Prin asta infeleg cd aveam senzatia cd din mingiierile pensulei
pe pinzd izvorau raze. Se eliberase de toate teoriile, de toate
spaimele, numai modestia il fdcea sd se mai opreasca la aparenje.
Era ca fi cintecul unei pdsdri care, pentru a povesti ce ftie despre
lume, n-avea nevoie decit de triluri. Renoir ftia multe. Tot ceea
ce dobindise in goana lui dupd adevar, in efortul necontenit pentru
a strdbate prefdcatoriile ingrdmddite de prostia oamenilor, era
in mina lui, ca о comoard concentratd intr-un singur giuvaer,
intr-un fel de lampd a lui Aladin. Afa ca se indrepta cu pasi de
uriaf spre culmea unde spiritul fi materia se intilnesc, ftiind foarte
bine, de altfel, cd nici un muritor nu va atinge acea culme niciodatd.
Fiecare trdsdturd de pensuld devenea о mdrturie a acelei apropieri
de minune. Nudurile fi trandafirii sai dovedeau oamenilor acelui
secol, care fi incepuserd opera de distrugere, soliditatea eternului
echilibru al universului nostru. Unii ii erau atit de recunoscdtori
pentru acea dovada incit veneau in pelerinaj la Collettes ca sd i-o
spund. Uneori veneau de la mari depdrtdri fi, deoarece erau foarte
sdraci, cdldtorisera in condifii grele. Ldtratul Zazei, cateaua noastra
ciobaneascd, ne vestea о sosire neobifnuitd. Bistolfi, tindrul fofer
italian, deschidea Ufa fi se afla in fafa unui scandinav, blond,
bdrbos, cu hainele botite, sau in fata unui japonez imbrdcat cu
grijd. Mama ii poftea in sufragerie unde Louise-lungana le aducea
359
ceva ca sS mai prindS puteri. Dar lor nu le era foame de acea
mincare. Tata, prevenit, ii poftea in atelier. Ei stSteau acolo,
vreme indelungatS, fSrS sS spunS nimic, pentru ей altul le era
graiul. Am asistat la mai multe asemenea reuniuni. Erau momente
de implinire. Mi-aduc aminte de un japonez. Venise pe jos de
la granita italiana. Avea in buzunar un mic plan foarte precis
pe care i-1 dSduse pelerinul de dinainte. Ni 1-a arStat. Erau indicate
acolo potecile de la Collettes 51 micul atelier, camera lui Renoir,
cuptorul de piine ?i grajdul catirului. Unui din acei vizitatori
a ramas multa vreme la Cagnes p a devenit un prieten foarte scump.
Era pictorul Umeara.
Dintre top cei care cautS piatrS filosofalS, pictorii sint cei care
se apropie fSrS inconjur de echilibrul universal. De acolo li se
trage p important in viata modems. Ma gindesc la pictorii
adevSrap, la cei mari. Savanpi, ca ?i pictorii, urmSresc secretul
viepi. Cercetarea e tot dezinteresatS. E vorba de ceva foarte
simplu: de a reda oamenilor Paradisul pSmintean. Deosebirea
intre cele douS categorii de cercetStori consta in aceea ей pictorii
supun natura. Savanpi о siluiesc. Pictorii ?tiu ей nevoile materiale
sint relative p ей satisfacpile spiritului sint absolute. Savanpi
incearcS sa echilibreze talerele balantei, acumulind sarcini din
ce in ce mai mari, de-о parte dorinfele materiale ?i de cealaltS
satisfacerea acelor dorinje. E о cursS Йгй de sfirpt
unde talerul dorinfelor atirnS totdeauna mai greu. La pictor,
rezultatele sint dobindite. Satisfacpa daruita de zgrafitourile din
grota Lascaux este egalS cu aceea pe care p-о da о naturS moarta
de Braque. Descoperirea doamnei Curie e depSsita de lucrarile
lui teller, care vorfi ?i ele depS^ite de cele ale succesorilor lui, Teller
о $tie prea bine. Modestia adevaraplor savanp о egaleazS pe aceea
a adevaraplor pictori. AceastS urmSrire a secretului viepi justifies
laboratoarele imense, muzeele luxoase, experientele costisitoare p
vinzSrile de tablouri ale cSror prepiri te fac sS visezi. Majoritatea
amatorilor de picturS nu ?tiu ceea ce le poate aduce posesiunea
unei opere mari. Ei urmSresc orbe^te urmele unora care о stiu.
DepnStorii cuvintului magic nu sint ?i nu vor fi totdeauna decit
cipva. Renoir este poate singurul care a pus acest cuvint magic
la indemina unui mare numSr. El ii iubea pe oameni, ?i dragostea
face minuni.
Exista mai multe fotografii de ale lui Renoir, la sfir^itul viepi
sale, portrete de-о asemSnare sfipetoare executate de Albert Andre,
360
fi un bust facut in ziua morjii sale de Gimond. Afadar puteti
sa vd facefi oarecare idee despre infdjifarea lui fizicd, despre sld-
biciunea lui inspaimintatoare. Trupul i se impietrise tot mai
mult. Miinile lui chircite nu mai puteau apuca nimic. S-a spus
fi s-a scris cd i se lega pensula de mina. Nu este chiar afa. Adevarul
e cd pielea lui devenise atit de delicata incit contactul cu lemnul
minerului il rdnea. Pentru a evita aceasta, cerea sa i se puna о
bucdjicd de pinzd find in palmd. Degetele lui deformate inhdjau
mai degrabS pensula decit о tineau. Dar, pina la ultima suflare,
brajul i-a ramas sigur ca acela al unui tinar fi ochii de-о precizie
tulburdtoare. Tl vad incd aplicind pe pinza un punctulet alb, ca
mdciulia unui ac. Acea tufd trebuia sd marcheze reflexul in ochiul
unui model. Fdrd nici о ezitare, penelul pomea ca glontele unui
tintaf bun fi facea punctul tintei. Nu fi-a sprijinit nicicind brajul
de-о proptea, n-a folosit nici cind rigla pentru a stabili proportiile.
L-am vdzut pictind о miniaturd: un portret al fratelui meu Coco.
A ezitat о clipd la subfirimea pensulei, apoi s-a apucat sd picteze
ca fi cind ar fi pictat un alt tablou. Pentru a vedea detaliile perfecte
ale asemdndrii, noi am fost nevoiti sd ne folosim de-о lupa. El
intrebuinja citeodata lornionul la citit. 0 fdcea mai ales din grija
de-a nu-fi obosi ochii. Cind era grabit sau lornionul nu se gdsea,
se putea lipsi de el. Seara, cind era frumos, ne pldcea sd ne afezdm
pe terasd fi sa privim pescarii din Cros de Cagnes care se intorceau
in port. Cel care deosebea primul una din bdrci era totdeauna tata.
Viafa la Collettes se organizase dupa infirmitajile lui Renoir.
Louise-lungana, bucatareasa noastra, era « putemica ca un cal».
Ea il ridica pe tata din patul lui ca sa l afeze in fotoliul pe rotile. Din
cind in cind, il puneau in marina condusd acum de Bistolfi, care-1 inlo-
cuise pe Baptistin. Mama se ingrafase foarte tare fi se mifca cu greu-
tate. Nu mai iefea, dacd ne putem exprima astfel, din capotul ei
rofu cu picafele albe. Doctorul Prat о consultase. Ii confirmase
diabetul fi-i spusese cd zilele ii sint numdrate. Asta n-a tulburat-o
prea mult. I-a cerut numai lui Prat sa nu raspindeasca zvonul
bolii, despre care Renoir n-a ftiut multa vreme. Fratele meu Claude
ifi petrecea mai tot timpul pozind. Gabrielle avea sd se cdsdto-
reascd cu Conrad Slade, pictorul american. Ea nu era la Cagnes
atunci cind a izbucnit razboiul. Cei mai fideli comeseni erau sotii
Albert Andre fi Maurice Gangnat. Acest mare burghez relua
tradijia lui mof Choquet. Simjul lui pentru pictura era uimitor.
Atunci cind intra in atelier, privirea ii cddea totdeauna pe pinza
361
pe care Renoir о considers cea mai bund. « Are ochi I» constata
tata. Renoir mai spunea §i c3 amatorii care se pricep la asta sint
chiar mai rari decit pictorii buni. Citeodata venea Matisse. Paul
Cezanne s-a cSsStorit cu Renee ?i s-a instalat alaturi de Collettes.
Eu nu luam parte la acea viafS intensd decit rareori, fiind repnut
de studiile mele. Dup3 clasa a opta, am (Scut un an de matematicS
$i m-am angajat la cavalerie. Tn luna august a anului urmStor
izbucnea rSzboiul.
Renoir a cerut s3 he dus la Paris cu marina. Mama piecase
mai inainte in speranta de a-1 imbrapja pe fratele meu Pierre
inaintea plecSrii lui pe front. L-a scSpat dar a g3sit-o pe Vera
Sergine, tovarS^a lui Pierre, cu un superb copila$ in brate, care
era nepotul meu Claude. I-a trimis imediat la Collettes, unde
au rSmas pinS cind о ranS p2c3toas2 1-a redat pe Pierre viepi civile
$i a chemat-o pe Vera la cSpStiiul sau.
Tata a reu^it sS gaseascS regimentul meu de dragoni intr-un
orS^el din est, unde a^teptam plecarea pe front. Colonelul Meyer
a dat in onoarea lui о masa buna la care am fost admis §i eu. Vederea
tuturor acelor baiep in uniforma de lupta a calmat spaima lui
Renoir. Mi-a spus: « Sintem in rSzboi. Ar fi necinstit s3 nu rSmii
acolo cu ceilalp ». L-am dus in majinS. Albert Andre il insofea.
La cotitura strSzii, Renoir i-a spus lui Bistolfi sa se opreascS.
Suspnut de Albert Andre, a reu^it s3 se intoarcS pe-o parte p
sS-mi fac3 un mic semn cu mina prin geam. Nu aveam sa-1 mai
v3d decit dup3 rana aceea care mi-a dat posibilitatea s3-l intilnesc
in bulevardul Rochechouart p sa string elementele principale
ale acestei carti.
Cind a aflat mama c3 sint rSnit, a fdcut in a?a fel s3 capete un
permis p a venit sa md vada la spitalul din Gerardmer. A fost
in^tiinfata сЗ о sS mi se scoata din incheieturi piciorul sting, cSruia
cangrena ii dadea о culoare ciudatS, de albastru de cobalt. S-a
opus cu atita energie acelei operapi c3 medicul militar care conducea
spitalul a renunfat s-o mai Раей. A fost inlocuit cu profesorul
Laroyenne care m-a vindecat de cangrena printr-o ciudata circu-
lape de apa distilata statomicita in piciorul meu. El nu i-a ascuns
mamii cd n-a§ mai fi supraviepiit acelei amputari. Cind mama
m-a v£zut in afara de primejdie, s-a intors la Cagnes $i a murit.
La inceputul anului 1916, eram pilot intr-o escadrila de recu-
noajtere. §oproanele noastre se inalfau in acea parte din Cham-
pagne care e numita paduchioasS, din cauza ierbii mici care create
362
pe-acolo. Aerul iute imi amintea de cel din Essoyes. Md gindeam
la plimbarea noastra de la Riceys, atunci cind tata a bdut vin roze.
Era ora po$ta$ului. Aveam о scrisoare de la Cagnes. Plicul era
scris de Louise-lungana. Inauntru era un cuvint scris cu о mina
tremurindd: « Pentru tine, Renoir ». Si aldturi о violeta micd culeasa
lingd spdlatorie, sub mdslini.
Cind, dupd armistitiu, m-am putut duce sd stau cu tata, casa
mi s-a parut sinistrd. Portocalii, via erau aproape in paragina...
Ai fi zis cd ?i copacii $i lucrurile erau in doliu dupd mama, ca
oamenii. Marina dormea in garaj sub un strat gros de praf. Bistolfi
fusese mobilizat in armata italiana. Sdrmanul bdiat tot spunea:
« Putin imi pasa mie de Trento ?i de Triest! » Nu 1-am mai revazut
niciodatd. Prietenii parizieni, care nu se trezisera inca din toropeala
anilor de rdzboi, nu se mai mijcau de-acasa. Dinan era tare bolnav
?i nu mai putea sd urce drumul spre Collettes. Din fericire, cifiva
credincio?i locali veneau sd-1 ajute pe Renoir sd treaca peste ceasurile
grele de intuneric de la sfir?itul zilei. Mai ales Benigni ?i doctorul
Prat. Cel dintii, functionar spiritual ?i prieten istet, incerca sd
facd pufina ordine in afacerile noastre lasate la voia intimpldrii de la
moartea mamii. Tata spunea despre doctorul Prat: «Numai ce-i vdd
ochii stralucitori in barba lui de ciine din Brie ca md ?i simt mai bine ».
Cu cit suferinfa devenea mai greu de suportat, cu atit Renoir
picta mai mult... Nijte prieteni din Nisa ii gdsiserd un tindr model,
Andree, cu care aveam sd md cdsdtoresc eu dupd moartea lui. Ea avea
?aisprezece ani, era rojcatd, plinujd, $i pielea ei respingea ?i mai
pu^in lumina decit aceea a tuturor modelelor pe care Renoir le avuse-
se in viafa lui. Cinta, pu^in fals» refrenele la modd, ii spunea tatii po-
ve^tile prietenelor sale, era veseld ?i'i ddruia lui Renoir emanafiile
intdritoare ale tineretii ei infloritoare. Aldturi de trandafirii care cre?-
teau aproape sdlbatici la Collettes, de mdslinii mari cu reflexeargintii,
Andree este unui din elementele vii care 1-a ajutat pe Renoir sd fixeze
pe pinzd prodigiosul strigdt de dragoste de la sfir^itul vietii sale.
Noprile erau ingrozitoare. Era atit de slab cd cea mai mied atingere
de cear^af ii provoca о rand. Prat ii procurase о infirmiera. Lui Renoir
nu-i pldcea cuvintul «infirmierd» ?i о numea «doctord ». Seara
intirzia cit putea de mult momentul « torturii patului ». Trebuia sd i
se panseze rdnile, sd i se pudreze cu talc punctele de iritare. Afard de
pensuld, nu mai putea apuca aproape nimic cu miinile. « Nu md pot
nici macar sedrpina. » Pdstra lingd el о rigid ?i-i cerea infirmierei sd-1
frece pe spate ca la chinezi. Cel mai greu ii era sd stea ajezat. « De ce
363
sint oare atit de ascupte oasele dosului. Il ridicam pentru citeva dipe
i se dadeau jos pantalonii ?i era pudrat Tu talc, se schimba pema din
coama de cal cu una din kapok. Zadamic. « Foe, mormSia el, stau pe
carbuni aprinfi!» Se plictisea, drScuia, injura, dar nu s-a gindit
niciodata la sinucidere. Sint sigur de asta, edei eram mereu cu el ?i
nu-mi mai ascundea preocuparile sale. Tn cele mai grele momente,
facea aluzie la moarte, dar numai sub forma de gluma. Lauda inte-
lepciunea unor triburi de negri unde se inlaturau batrinii,
rugindu-i sa se catere intr-un cocotier. Arborele este scuturat cu
furie. Daca nu rezista, cad ?i se prapadesc. Tata propunea adoptarea
unei legi care sa limiteze serviciul militar la batrini. « Tn felul asta,
n-au s3 mai fie rSzboaie. Politicienii, nijte ramolip cu tofii, ar fi obli-
gap sa meargS la rSzboi. $i daca razboiul ar izbucni totuji, ce ocazie
buna s3 scapi de gurile inutile ! » Era furios pe nasul care ii curgea ?i
pe neputinta de-a se ?terge singur, pe bandajul herniei care-1 taia, pe
bandajele puse cam peste tot §i care-1 facea sa transpire. Spunea:
« Sint un obiect dezgustator ». Dar nu era adevSrat. Curatenia lui
rSmasese minupoasa. Louise-lungana ?i cu mine il dezbracam in
fiecare dimineaja $i seara, il intorceam pe patul acoperit cu о mujama
?i infirmiera il freepona cu alcool din cap pina in picioare. Avea о
protezS dentarS pe care о schimba mereu. Cele pe care nu le folosea
stateau intr-un lichid antiseptic. Mi-a povestit despre bucuria incer-
cata la pierderea ultimului dinte, cu cipva ani mai in urma, cind eu
eram la colegiu. « Tn sfirjit, a strigat el, inamicul a parasit locul! »
Dimineafa, dupa « noaptea ingrozitoare », se Idsa spalat p imbracat
intr-un fel de somnolenpi. Tinea totu$i s3-l instaldm intr-un fotoliu,
in fapi unei mese adevarate pentru micul dejun. Avuscsc oroare tot-
deauna de-a minca in pat din cauza firimiturilor care se virau sub dos.
« Cind md gindesc ca pentru majoritatea francezilor micul dejun in
pat e un mare lux. Pentru mine a fost totdeauna о corvoada. » Pdstra-
se obiceiul piinii prajite cu unt ?i a cafelei cu lapte din tinerete. Dar
nu mai era decit un simbol. Piinea ii гёпеа gingiile ?i el se mulpimea
sa ronpiie citeva firimituri. Piinea p prajiturile moi nu-1 incintau. Ar
fi vrut un com, dar « nu gasejti de-astea decit la Paris ». Apoi il a?e-
zam in « scaunul lui portabil». Acesta era un fotoliu din rachita pe
laturile caruia se fixasera doua bastoane de bambus. Pentru a cohort
seara, Louise-lungana mergea inainte §i infirmiera in spate. La urcare
schimbau locurile. La fel procedau si pentru colinele de la Collettes.
Dupa vreme, dupa lumina ?i dupa lucrul in curs, Renoir cerea s3 fie
dus la atelier, se ducea in cautarea unui peisaj sau sfir^ea unul ince-
364
put. Renunfase in parte la atelierul mare din casd cu marele vitraliu
spre nord. Acea lumina « perfecta ?i rece » il plictisea. Pusese sd i se
construiasca un fel de baraca cu geamuri de vreo cinci metri de-o
parte ?i ale cdrei panouri se puteau deschide pe de-а intregul. Lumi-
na pdtrundea din toate parole. Acest addpost era a^ezat in mijlocul
maslinilor §i ierburilor nebunatice. Era ca ?i cind ar fi lucrat afara,
dar cu о aparatoare de stick pentru sandtatea lui cu posibilitatea
de-а disciplina reflexele cu cotonade care se puteau da la о parte
dupa plac. Inventarea unui atelier afard, cu lumina care poate fi re-
glata, constituie un raspuns perfect la vechea problema a lucrului
dupa natura opus lucrului in atelier, deoarece le intrunea pe amin-
doud. 0 altS invenfie ii permitea, cu toata greutatea lui de-а face
mi^cari, sd abordeze oarecum subiecte mari. Era un fel de omidd,
facuta din laturi pntuite pe о fi?ie de pinzd tare, care se desfa^ura pe
doi cilindri orizontali avind cam 1,50 metri Idfime, unui linga pamint,
celdlalt cam la 2 metri inaltime. Cerea ca pinza sa fie prinsa in pioneze
pe laturile amintite. Cu ajutorul unei manivele se invirtea cilindrul
de jos care tragea fi?ia de pinza ?i prezenta partea motivului pe care
Renoir voia s-o lucreze la nivelul ochiului $i brafului sau. Majoritatea
ultimelor sale tablouri au fost pictate in acest atelier $i pe acest ?evalet
cu cilindri.
Tn timp ce-I instalam pe fotoliul cu rotile, modelul se ducea sd se
ajeze in iarba cu mii de culori. Prin frunzi^ul maslinilor se impra?-
tiau raze care deveneau arabescuri pe bluza ei ro$ie. Cu vocea incd
slabitd din cauza suferinfelor de peste noapte, Renoir cerea sa se
deschidd sau sd se inchida panourile, sd se intinda stofe, construindu-
$i о protecpe impotriva ametitoarei dimineti mediteraneene. In timp
ce i se pregatea paleta, nu-?i putea stdpini citeva gemete. Potrivirea
trupului sau mutilat cu rigiditatea fotoliului pe rotile era dureroasa.
Dar el (inea la acel scaun « nu prea moale », care il ajuta sd stea drept
?i-i permitea sa « aiba un cimp vizual mai mare ». Eu ma a^ezam pe
pamintul pufin indltat, cu capul ?i trupul inauntru, cu picioarele
ascunse in ovdzul salbatic. Suferinta tatii ne cople^ea pe toti. Infir-
miera, Louise-lungana, modelul care era adesea Madeleine Bruno, о
fatd din sat, ?i eu insumi eram zgircifi la vorba. Atunci cind vorbeam
cu un glas pe care 1-am fi dorit vesel, suna fals.
Ti puneam lui Renoir in palma cirpa protectoare ji ii intindeam
pensula pe care el о indicase din ochi. « Aceea.. nu, cealaltd... »
Muntele se invirteau in jurul unei raze de soare. Tmi vin in minte
cuvintele Gabriellei: « Miinile lui atit de prelungi». Acum cind
365
incerc sa-mi fixez impresiile, nu ma pot refine sa deschid sertarul fi
sd pipai mdnufile lui Renoir, gri-deschis fi atit de mici.
Le pun la loc in hirtia lor matdsoasd fi m2 intorc la atelierul din
grddind, la miinile tatii deformate fi la mufte. «Oh! muftele
astea ! » se-nfuria el alungind una care luase drept finta nasul sdu.
«Cum simt cadavrul!» Noi nu raspundeam. Dupd ce-1 pdrdsise musca,
recadea in somnolent, hipnotizatsde zborul unui fluture sau de
zgomotul din depdrtare al unui greiere. Peisajul era о ingrdmddire a
tuturor bogafiilor lumii. Ochii, nasul, urechile erau asaltate de
impresii contradictorii. « E ametitor », repeta el. Tntindea braful fi
inmuia pensula in esenfa de terebentina. Mifcarea era dureroasa.
Aftepta citeva secunde, parind a se intreba: « Nu-i prea rau? De ce
sa nu renunp » 0 privire spre motiv ii facea din nou curaj. Trasa pe
pinzd, cu pufina garanfa, un semn pe care-1 injelegea numai el singur.
« Jean, dd la о parte ceva mai mult perdeaua galbena ! » 0 altd tufd de
garanfd. Un « e divin », mai hotarit. Noi il priveam. El zimbea fi ne
fdcea cu ochiul luindu-ne drept martori ai complicitdfii care tocmai se
stabilise intre iarbd, maslini, model fi el insufi. Dupd о clipa, tot
pictind, fredona. Pentru Renoir incepea о zi de fericire, о zi tot
atit de minunata ca aceea dinainte sau ca aceea care avea sd urmeze.
Prinzul nu era о intrerupere. Spiritul lui continua explorarea in
mijlocul misterelor tabloului sau. J"inea afa pina seara, cind soarele
era prea jos fi umbrele nu mai erau luminoase. Atunci, trupul ifi
revendica drepturile. Durerea il incoltea timid mai intii, apoi rein-
cepea tortura.
In acest fel a pictat Les grandes baigneuses de la Luvru, pe care le
considera a fi un punct culminant. Socotea cd acolo rezumase cau-
tdrile intregii sale vieti fi pregatise о bund trambulind pentru cduta-
rile viitorului. Executase acel tablou relativ repede, ajutat mult de
maniera « simpla ji nobila », de felul cum poza Andree. « Rubens ar
fi fost muljumit fi el! » Dupd moartea lui, eu fi fratii mei am hotarit
sd daruim acel tablou muzeului Luvru. Responsabilii muzeului au
gdsit culorile tabloului « fipdtoare » fi 1-au refuzat. Barnes, colecfio-
narul fi scriitorul de artd, mi-a telegrafiat cd i-ar pldcea sd cumpere
tabloul $i sd-1 pund in muzeul lui din Philadelphia. Acolo ar fi fost
in tovdrdfie bund. Acest mare teoretician al artei din vremea sa a
ftiut sd adune in folosul elevilor sdi operele cele mai semnificative ale
maeftrilor contemporani. BaigneusesAe ar fi fost vecine cu Jucitorii
de carfi ai lui Cezanne fi cu Familia, despre care v-am vorbit cind cu
Chateau des Brouillards. Atunci muzeul Luvru a revenit asupra hotd-
366

ririi $i a acceptat darul nostru. Lucrurile se schimbasera mult de pe
vremea cind statul refuza doua treimi din colecpa Caillebotte, privind
astfel Franta de-о comoara neprepiita. Opozipa continue ?i va con-
tinue, din fericire, p in secolele viitoare. Renoir inseamna viafa p
viafa displace profund cadavrelor. Dar impotriva acestei ostilitati,
entuziastii devotap sint din ce in ce mai mulp, ei umplu strdzile.
Astazi Renoir nu aparpne numai cercului inchis al amatorilor de
arts. Admiratorii se inghesuie in muzeu in fafa operelor sale. Repro-
ducerile dupS tablourile lui se inmulfesc. Cu miinile lui fragile, el a
strdpuns carapacea care incercuia inima mulpmii. Mai mult chiar,
a dat chip mulpmii dupd idealul sdu, a§a cum fdcuse cu sopa, copili
5i modelele sale. Strazile orajelor noastre sint pline acum de operele
lui Renoir: fete tinere, copii cu ochii nevinovap ?i cu pielea care nu
respinge lumina.
La ultima calatorie la Paris, Paul Leon, directdrul Belle-Artelor,
1-a invitat sa viziteze Luvrul« deschis numai pentru el». L-au plimbat
incet prin sali cu « scaunul portabil ». El a cerut sd se opreascd in fata
Nunfii din Cana ?i i-a spus lui Albert Andre care il insotea: «In
sfir^it am putut-o vedea pe perete ! » Albert Andre avea sd compare
mai tirziu acea vizita solemna cu un omagiu inchinat« papii picturii ».
Renoir ajunsese sa-fi realizeze visul de-о viata intreagd. « Sd faca
luxos cu mijloace pupne.» De pe paleta lui extrem de simplificata,
pe care pdreau pierdute citeva « gramdjoare » minuscule de culoare.
se desfapirau sdipirile aurului si purpurii, strdlucirea camapei pline
de singe tindr fi sanatos, magia luminii victorioase fi, dominind acele
elemente materiale, seninatatea unei fiinfe apropiindu-se de supreme
cunoaftere. El domina acea natura pe care о adorase toata viata. Tn
schimb, ea 1-a invajat, in cele din urma, sd vadd dincolo de aparente
fi sd creeze, ca fi dinsa, о lume aproape din nimic. Cu pupna apa,
citeva minerale f i radiapi invizibile, natura creeazd un stejar, о pddure.
Dintr-o imbrapfare se nasc fiinfele. Pasarile se inmulfesc, peftii
plutesc, razele soarelui lumineaza fi insufletesc aceastd mifunare.
« Si nu costa nimic ! » Daca n-ar exista omul, « acest animal distru-
gator», echilibrul unei lumi in continud mifcare ar fi asigurat;
moartea echilibreazd viafa; cheltuielile n-ar intrece ciftigurile, ciclul
in acelafi timp al distrugerii fi al crearii ar fi inchis.
E tulburatoare acea risipd de bogdpi, ndscutd din paleta sa austera,
in ultimul tablou pe care 1-a pictat in dimineafa zilei in care a adormit
pentru a nu se mai trezi. 0 infecpe a pldminului il obliga sd ramind in
camera. A cerut cutia cu culori fi pensulele f i a pictat anemonele pe
368
care Nenette, draguja noastra servitoare, se dusese sa i le culeaga.
Mai multe ore s-a contopit cu acele flori, uitindu-^i durerea. Apoi a
facut semn sa i se ia pensula ?i a spus: « Cred ca incep s3 inteleg cite
ceva ». Aceste vorbe mi le-a spus Louise-lungana. Infirmierei i s-a
parut ca spune:« Astazi am invafat ceva ! » Cind m-am intors eu de la
Nisa, unde fusesem nevoit sa m2 due, 1-am gasit pe tata culcat ?i
abia respirind. Infirmiera i-a dat de veste lui Prat care a venit
repede. El ne~a spus ca acesta e sfir^itul. Spargerea unui vas a
preschimbat horcditul intr-un fel de delir. A murit in aceea^i
noapte.
De mai multe ori i$i exprimase teama sa nu fie inmormintat de
viu. Am insistat pe linga Prat ca sa faca tot ceea ce trebuia. El mi-a
cerut sa ies din camera. Cind m-am intors, m-a asigurat ca Renoir
murise.
Coli tipar: 23jt Comanda nr. 1680
ARTA GRAFICA
CALEA SERB AN VODA Nr. 133
ROMANIA