Text
                    

V. BENES HANUL ROSU
Coperta: Gabriel bratu
V. BENES HANLIL ROSU 1 edi|ie ingrijita prefa^ata de j Ion Maxim SCRISUL ROMANESC CRAIOVA, 1983
PREFATA V. Benes este, alaturi de alfii (V. Papilian, Octav $ulutiu, Teodor Muresanu etc.), unui din scriitorii nostri ,,uitafi“. Desi redescoperi- rea lui a Jost facuta1, totusi opera i-a ramas pina acum nereeditata si practic aproape necunoscuta. lar cind s-a incercat о pre fair e, aceasta s-a facut in sprijinul unei teze sau in spiritul unor articole comemorative ori de circumstanta. Pentru majoritatea celor ce i-au analizat nuvelele a fost о surpriza „ipostaza literara“ a unui critic de arta plastica, ca si cum о activitate ar trebui neaparat sa excluda pe cealalta. О cercetare superficiala poate duce la asemenea concluzii, dar cine urmareste cu atenfie activitatea pe ambele planuri isi poate da cu usurinta seama de jelul in care ele s-au impletit de la inceput, incit este greu de operat diferenfierea dintre exegeza artei plastice si creatorul de literatura. fantastica. Caracteristica in aceasta privinfa ramine scrierea intermediara intre eseu si proiectie imaginara, Fan- toma Reginei Nefertete. Titlul ne introduce in fantastic, amintind fara faraanilor in care marile intrebari existenfiale sint sapate in piatra, iar comentariul subtil interfareaza intimplarea ce aparfine unui timp ce impleteste ,,legenda“ cu ,,adevarul“. De aid inainte imaginafia poate construi in voie desi sintem fixafi intr-un timp istoric. Pentru ca „intocmai ca-n alte tipuri si legende, care nascura pe Venus din spuma marii, faumoasa regina Nefertete se naste dintr-un bloc de piatra si traieste prin nestatomica tinerefe a imaginafiei noastre“. Obsesia frumusetii este urmarita si circumscrisa ca un teritoriu ce pare, in perspectiva unor instrumente logice, cunoscut, dar care este in realitate о ves- 1 Sei’giu Dan, Fronlierele fantasticului, revista Tribuua, nr. Ki/jPGS. H. Zalis, Pledoarie pnetru un scriitor uitat; V. Bene^, revista Lueeajarul, nr. 36/1969. Ion Maxim, Intre „realitate" si „fitfiune", revista Familia, nr. 1/1971. H. Zalis, Aspecte si structure neoromantice, Editura Cartea Romaneasca, 1971, capitolul V. Bene?, un fantast al subcon?tientului. Nae Antonescu, V. Benes, Convorbiri literare,. nr. 16/1972. V. Panache, Gind. romanese, bibliografie, Editura Enciclopedica, 1973. 5
nica necunoscuta. Multiple trimiteri sint posibile. Iat-о pe aceea a exegetului plastic si a creatorului de nuvela fantastica, incerdnd sd evoce nu numai imaginea dar si gindurile frumoasei regine : „О vad, cum undeva, in departatul orient al cercurilor inalte, pe malurile riu- lui sfint, о poarta о litiera dusa de sclavi negri si de gloria unei fru- musefi neasemuite. In noaptea aceea a Nilului cind palmierii, sclavi ai desertului isi plecau coama in semn de omagiu pamintului adus in fafa cortegiului regal, regina Nefertete privea cu ochii obosifi de veghe nemasurata cimpie a desertului. Si undeva, acolo unde incepe presupusul clipelor viitoare si nostalgia eternului, frumoasa regina intrezarea gloria unei domnii, care va ramine totusi mai jos dectt aceea a unei frumusefi. $tia cd trecatoarea glorie de domnitor nu avea dedt о singura cale de eternizare, frumusetea ei. Din noaptea aceea, frumoasa regina Nefertete nu a avut liniste; obsesia fru- musefii care nu trebuia sd moara о nelinistea...“ Artistul anonim i-a eternizat frumusefea, asa cum a ramas pind in zilele noastre in calcarul pictat, misterioasa, obsedanta si pentru noi, asa cum a fost, poate, si pentru ea, fireste si pentru sculptor. Imaginatia, am putea spune, ofera fiecaruia о alternative, dind ca in orice opera de arta о replica realitatii. Dar in dialectica con§tiin- fei, inteligenta speculative, incet, riguros, argumentat, logic, incearcd antiteza, surprinde un elt teritoriu cu hotare bine determinate, rin- duieli si legi cu caracter universal valabil, incercind sa inlature jocul de umbre si lumini, de poezie §i farmee, tn infruntarea celor doud tendinte, cind una cind alta pare sd fi atins biruinfa. Imaginatia insd potenteaza mereu vraja, mqgia, necunoscuful din noi $i din misterio- sul chip. Chiar daca о sinteza ar fi posibila iar unitatea relative ar rezolva dialectic problema, totusi misterul ridica intrebarea sortitd sa remind fara raspuns : „cum pofi insd nega ceea ce te face in ciuda tuturor credinfelor tale sa-ntord capul; dar cum pofi accepta ceea ce vezi cd nu exista ?“. Sa fie de vine neputinfa omeneasca sau dimpotriva putinta de a ramine Intr-un teritoriu neexplicat, necu- noscut si plin de о incantatie magica ? Probabil si una si alta. Exce- sul de explicatie nu va reusi nicidnd sa elimine misterul. Argumen- tele iti pot da о clipa iluzia obiectivarii, fara colaborarea afectivitafii. Iluzia se risipeste, chiar daca fesdtura discufiei si dialectica ideilor sint juste si in conformitate cu perspectiva ratiunii logice, contra- balansata insd de imaginafia creatoare. Incercarea exegetului pare, dimpotriva, a potenta misterul: „totusi prin timp, azi, ma simt dezar- mat; daca la inceput, atunci cind terminasem procesul critic si cind in sinea mea reu^isem sa aduc о liniste consolatoare, fantoma reginel Nefertete devenise straina de mine, astazi, pe zi ce trece se ridied 6
din пои, ca un imperativ al destinului. О simt cum iara$i create in mine, cum de undeva se naruie incet ft sigur, tot bagajul meu de argumente si cum, tot ceea ce am tnceircat devine о sterila dorinta de lamurire. Cum zimbetul ei, pe care credeam ca-l tnfelesesem dndva, devine tot mai ironic, tot mai batjocoritor (...) Ceea ce vad tn el, ceea ce refine §i ceea ce apasa si obsedeaza este aerul ei, sen- sul acela neinfeles si misterios care scapa analizei $tiinfifice“. Prozatorul a fast toata viafa un neliniftit, chinuit de vise si obsesii, incit nu este de mirare cd presupunea creatorului de nuvela fantastiea о sensibilitate excesiva, chiar maladiva, un simf in plus fafa de alfii, prin care se poate infelege §i patrunde tntr-o alta lume : „ceva ii spunea cd se afundd tot mai mult intr-o lume necunoscuta" (Amo, amas, amat). Aceasta deschidere l-a preocupat mereu, lucru ce se vede nu numai din articolul Note despre nuvela fantastiea, ci fi din insemnarile sale. Din citeva rinduri ce poarta data 7 noiem- brie 1939 se desprinde convingerea lui Bene§ cd nuvelele sale sint „produsid net al fantazarii", de unde fi „caracterul de basm, de poveste", ,,cu tot neverosimilul lor". La acest caracter de basm sau de poveste revine tntr-o alta nota, un an mai ttrziu, cind majoritatea tnsemnarilor sint tn legatura cu imaginafia: ,,va speriafi de neve- rosimilul fi de aerul de poveste al unei situafii ? Aratafi-mi margi- nile dintre basm si realitate si va voi spune si eu de ce greseste ar- tistul care se joaca cu fantezia lui ca un scamator cu dracestile lui panglid de foe" (3 aprilie 1940). Este consemnata aid una din direc- fiile artei sale fantas tice, trecerea din realitate in „alta" realitate, indiferent de ce nuanfa fi dincolo de convingerea autorului cd e vorba de о structura de basm, ceea ce analiza nuvelelor sale dezminte sau in orice caz nu permite generdlizarea. V. Benes s-a considerat si benefidarul unor intimplari cu totul neobisnuite a caror origine era fie visul, fie capadtatea proiectarii unor lumi necunoscute dar posibile. Fantastical l-a considerat la in- ceput, tn perioada tatonarilor, о stare „maladivd", spune el, una de excepfie s-ar putea spune, deoarece isi intituleaza primul manuscris (cel tiparit apoi cu titlul Hanul Ro?u) Povestiri botoave. Este о re- miniscenfa romantica, V. Benes fiind, cel pufin intr-o perioada a viefii lui atras de acest spirit al unui veac trecut despre care a teo- retizat si care a si fecundat creafia sa. Insemnarea din 22 ianua- rie 1940 este senmificativa: „Inchipui un program care sa justifice azi о creafie romantic^ si prin excelenfa fantastiea'1. Sint dteva punc- ie ce meritd a fi consemnate pentru tnfelegerea direefiilor fantastice pe eare le-a adoptat i 7
1. Regresiunea determinate, de ,,nelinistirile“ si ,,dezorientdrile“ prezentului (ne aflam la inceputul anului 1940), trecutul, indiferent ca este mai rau saw таг bun, „frurnos cri urit“, parind. oricum таг ,,drept“ si mai ,,logic“. 2. Necesitatea idealului, greu de atihs in asemenea condifii, ra- mine insa nu mai putin о necesitate care, crede autorul, „obliga sa creezi ficfiuni“. 3. Exoticul i se pare cd are un farmee deosebit, asemenea unui „paradis iluzoriu“. 4. Fantasticul este un „factor linistitor“. 5. „Realismul este necesar in descriere“. 6. Tristefea ,,te obisnuieste cu linistea inaltelor predestinari, ca pe un budist". 7. „Tragismul iti da cele mai indite moments de contemplatie. Simti in tragic prezenfa zeilor“. 8. „О forma literard romantica prezinta realitati ,posiibiile“. 9. In centrul oriedrei nuvele fantastice trebuie sa fie destinul omului. 10. „Imaginafia, factor primordial, corolar al romantismului“. Un program care, indiferent de valoarea lui (de notat cd orice forma literard fantastica, nu numai cele de nuanfa romantica, „prezinta realitafi posibile“), arata preocuparile teoretice ale autorului in lega- tura cu literatura fantastica si in acelasi timp concordanfa dintre in- tentii si realizari. Astfel incit Notele, publicat in Revista Fundatiilor, vin ca о urmare fireasca a acestor framintari carqcteristice oricarui creator cu о constiinfa artistica constituita. Datorita rupturii pe care romantismul о aduce fafa de clasicism, literatura fantastica — poate si din pricina situafiei nefericite a unor scriitori — a fost legata de nebunie sau in orice caz de о stare bol- navicioasa. Intre timp alfi creatori au deposit acest prag, iar criticii au infeles si ei cd nu intotdeauna nuvela fantastica trebuie legata de coordonatele romantismului german. V. Benes propune in Note despre nuvela fantastica clasificari, stdbileste tipologii, aratind cd nu se pot defini decit trei modalitdti: 1. Nuvela fantastica de tip romantic german, a edrui prototip este Stafia logodita a, lui Hoffmann. Se caracterizeuza in primal rind prin atmosfera, conflicte initial verosimile, fantastice in corelatie si rezolvare, hazard, senzafional, lipsa de logica si inldntuire c&uzala, intoarcere in trecut sau daca regresiunea e evitatd, exotismul com- binat cu diverse elemente ale departarii. Personaje cu destin deosebit. i / 8
2. Nuvela fantastica de tip analitic, poesc, asa cum a fost teore- tizata de catre Poe in Filosofia compozitiei. Caracteristici: nepreva- zut si senzafional, о lume alaturi de viafa, dar ca si cum ar fi in viata, extraordinara, chinuitoare, halucinanta, asa cum se prezinta impre- und cu structurile ei polifienesti cunoscuta nuvela Dubini asasinat din strada Morgai. 3. Fantastical verosimil .(denumit mai tirziu si fantastic realist) in care structurile verosimile tree pe nesimfite intr-o lume ipotetica si neverosimila.. Specified, acestei moddlitafi este nuvela Mantaua a lui Gogol, care l-a facut pe Prosper Merimde sa dea in 1851, la tra- ducerea ei in franfuzeste, о reteta pentru о buna povestire fantas- tica : „incepi cu portrete bine conturate ale unor personaje bizare dar posibile si imprimi trasaturilor lor amanuntele cele mai redle. De la bizar la miraculos tranzifia se face pe nesimfite si cititorul se va afla in plin fantastic inainte de a fi bagat de seama ca lumea reala i-a ramas de mult in urma“. La numele lui Gogol se pot adauga altele : Scott, Melville, Kipling, Conrad, Dostoevski etc., deci scriitori structural aplecati asupra realitafii. Nuvelistul si criticul face apoi citeva trimiteri instructive la structura sufleteasca a scriitorilor de nuvela fantastica, disociind $i intre acceptarea fantasticului ca о crea_ fie maladiva sau ca oricare alta. Chiar daca nofiunea de „povestire bolnava" nu a fost complet depa$ita, s-a largit simtitor, literatura fantastica proiectind о lume posibila, cu intreaga pendulare intre „real" si „imaginar" si utilizind cele mai diverse mijloace. Exegetul isi incheie considerafiile aproape exact cu cuvintele din insemnarea citato, mai sus, privind imposibilitatea desemnarii limitelor dintre realitate si fiefiune: ,,va speria.fi de extraordinarul si de acrul de basm al unei situafii dintr-o nuvela fantastica ? Aratafi-mi marginile dintre fiefiune si realitate si va voi spune pi eu...“. Intre timp, desi problema a fost dezbatuta de numerosi cerce- tatori nu si-a schimbat fondul cu toate nuanfdrile sau subtilitafile de interpretare. Delimitarea dintre „realitate" si „realitatea fantas- tica" a ramas- tot attt de dificila. Dar peste toate falsele opozifii ce se creeaza intre nofiuni, luminile si umbrele, intelesurile si neinfele- surile, aparenfele si esenfele sint ale noastre, iar noi, integrate in realitate sau desprinsi psihologic de ea, proiectam alte realitati ori le rasfringem pe cele ce ne sint cunoscute, forme multiple ale exis- tenfei din care ontologic facem parte, cu intreaga zestre a conptiintci noastre. Fantastical ramine о dimensiune sufleteasca alaturi de altele, perceperea implicind multiple modalitafi, atingind in final „imagi- narul“ о alta forma existenfiala. Aceeasi structura apare diferit struc- turata, dupa nivelul cercetat, in funefie de unghiul de referinfa si mijloacele utilizate. Fara indoiala lumea in care ne miscam este struc- 9
turata a$a cum о vedem doar la nivelul ochiului nostra. La alte nivele, in intimitatea ei care scapa. simfurilor noastre, acolo unde nu se poate patrunde decit cu un ochi „artificial", privita la microscop, realitatea are cu totul alte alcatuiri. Exista, fara posibilitate de tagada. о micro- structure atit de indepartata de macrostructura familiara privirilor noastre incit se poate vorbi de о alta structura, daca nu de о altd lume. Diferenfele sint uluitoare, insolitul si lipsa unui corespondent intre elementele cunoscute si ele, stirnind indoieli sau chiar respin- gere in necunostimfa de cauza. Apropiate sau departate, intrepatrunse in orice caz se pot pune alaturi de cupluri asemanatoare : fenomen- esenfa, real-imaginar. Incit mirarea si „sentimental" fantasticului isi fac loc in fafa acestor necunoscute forme, arhitecturi stranii, configu- ratii greu identificdbile in lumea ochiului nostru, analogiile operind vag, imaginarul putindu-$i revendica si desenele si alcatuirile nesesi. zdbile pe lama, dar stralucind in toata frumusefea si farmecul lor sub lentila luminata. Astfel intrebarea pe care si-o pune Dostoievski „exista altceva mai fantastic decit realitate" isi primeste о semnifi- catie adinca. Creafia artistica in intregime, dar cu precadere literature ce ne intereseaza in cazul de fafa, beneficiaza de aceasta ierarhizare, de о ordine structurata pe diverse trepte. Unii se opresc — punct de pie- care bineinfeles — la cele exteriogre surprinse de aricine, alfii dau la о parte un val sau mai multe, pufini fiind cei ce ajung pina la, sa spunem, ultima realitate, fie in perspective ontologica, fie in direefia constiinfei. Oricum am privi lucrurile este vorba de un real posibil, de о proieefie intr-un plan ascuns, greu de descifrat inca, asa cum visul scapa infelegerii, raminind in edntinuare пи mai pufin о rea- litate a fiecaruia, desi descinde dintr-o zona, imprevizibila $i plinH de urnbre pe care cel pufin deocamdata nu reusim sa. le risipim cu fascicolul de lumina ce ne sta la dispozitie. Realitatea se dezvaluie treptat, nivelele adinci sustragindu-se cunoasterii sau fiind greu de descifrat. Exista о realitate virtual inchisa. in existenta si actual des- chisa in constiinfa, incit se poate vorbi — si nu numai in arta $i literature, — unde sint glasuri ce afirma acest lucru — de о replied data, redlitafii, de о alternative sau mai multe, propuse, dupa pozi- fta in care ne situam si din perspective in cate privim. Roger Caillois vorbeste de о „ruptura" in coerenta universala. Ne putem insa in- treba care este limita intre coerent si incoerent, cele doua concepte primind, in timp §i loc, diferite interpretari. Existenta ne transmite aceleasi informafii de mil de ani, de cind omul a devenit о fiinfa istorica. Dar azi infelesurile descifrate de noi sint mult mai nume- roase decit pe vremea sumerienilor. Posibilitafile noastre de deco- \ 10
dare au crescut iar coerenfa este direct proporfionala cu sistemul descoperit. Pozipia ornului fafa de realitate s-a modificat apoi dupa cunostinfele noi pe care le-a cistigat, dupa imaginile construite din elemente descoperite in timp sau dupa о viziune globala despre exis- tenta pe care a reusit sa si-о formeze, suf erind si ea prefaceri sau fiind inlocuita cu alta, cu un model ce pare a fi mai apropiat de ceea ce ne place sa credem cd este ,,adevarata“ realitate. In incercarea de delimitare a sentimentului sau conceptului fan- tastic trebuie sa avem in vedere mai degraba diversitatea formelor posibile ale aceleiasi realitafi si nu numai senzafionalul, insolitul, straniul etc., la care s-au oprit cu precadere anumifi cercetatori. S-a vorbit despre fantasticul exterior sau interior. Primul priveste in- timplari extraordinare, fenomene iesite din inlanfuirea cauzala cu- noscuta, declansate de unele forfe misterioase ale naturii: puteri magice, tarii intrinseci, energii, emanafii miraculoase ce s-au degra- dat apoi in stafii, strigoi, zine etc., degradind si literatura fantastica. Al doilea exploreaza lumina clara, difuza sau aproape stinsa a con- stiinfelor ori intunericul plin de surprize al subconstientului, catre care se indreapta de fapt preferinfele contemporane. Se fac trimiteri si la un fantastic de nuanfd metafizica ce trece dincolo de realitate sau de condifia umana. Apoi fantasticul ironic, lucid, analitic, fan- tasticul folcloric, direcfia simbolic-filosofica. Unii cercetatori (Caillois, Todorov etc.) opereaza distincfia dintre miraculos si fantastic, restrin- gind sfera celui din urma si vorbind, in legdtura cu climatul psiho- logic particular al anxietatii si despre „estetizarea fricii“, elemente, dupa. parerea noastra posibile, dar nu neapargt obligatorii. De fapt exista doua direcfii ce trebuie urmarite istoric pentru a fi infelese: una ontologica, alta psihologica (formele mixte fiind apoi nenuma- rate), ambele initiate de glnditori fi preluate de poefi, ideile literare fiind solidare celor filosofice. Una fine de tehnica oricarei metafizici, presupunindu-se о permanenfa, ceea ce este, dincolo de ceea ce se schimba, alta de patrunderile in structurile constiinfei, de la starea de veghe, la ambiguitatea dintre trezie si somn, pina dincolo de hota- rele normalitafii, atit de greu de precizat. Amindoua. sint contami- nate de imaginarul, dind sentimentul necunoscutului si al echivo- cului. Fantasticul lui V. Benes, cunescind toate aceste modalitafi si di- recfii, este de nuanfd plastica. Oricare din marile lui nuvele pare des- prinsa dintr-un cadru coclit si ros de timp, dintr-o rama unde pe о plnzd un pictor a zugravit о scend fantastica ori un sculptor, pe un zid intr-o fresca, a daltuit formele ciudate ale imaginafiei sale. Dou& 11
pot fi sursele : inclinafia catre artele plastice tradifionala in familie2, studiul sistematic ,si cariera de cronicar, preocupat nu numai de con- semnarea si estimarea unei expozifii, dar si de semnificatiile adinci ale fenomeniului. lata, spre exemplificare, peisajul aesprins pared dintr-o legenda : „Barca strabate Elba. Malul parasit se vede in fund, spre stinga. Un dimb si citeva case. Din ele fumul se ridica melan- colic si alburiu. Apoi о culme si incep stincile. Un perete drept si о muche retezata. $i sus de tot, chiar in virful stincii, ruinele unui castel. Celalalt mai, catre care aluneca barca, e patat de umbrele serii. О adiere calda cu luciri verzui te infioara. lar in fund, drept in mijloc, peste barca, cerul e rosu si cald. Coloarea aceea plina de tristefe se misca linistit pe undele apei. Coboard in jos, pina in pla- nul intii al tabloului, ca un ecou. Intreaga atmosfera are un «Stimmung» de poveste. Se pare cd asculti intr-o seara, la un foe care arunca umbre colorate, о balada veche germana". 2 V. Bene? a fost fiul unui mestesugar , ceramist ceh, venit in tara la inceputul secolului ?i stabilit mai intii la Tirgu-Jiu, unde a si functional ca profesor. Scriitorul s-a nascut la 27 februarie 1907 la Tirgu-Jiu. Liceul 1-a facut la Craiova, apoi s-a inscris. la Academia comerciala, urmind insa, ca si ceilalti frati, meseria tatalui, practicata in vacante., Un timp functionar la Bucurefti. Imbolnavindu-se de piept s-a stabilit la Brasov iar de aici, la inceputul deceniului al treilea s-a mutat la Cluj unde a urmat cursurile Academiei de arte frumoase, deschizind si о expozitie personala Alb-negru. Nu a staruit pe aceasta cale si audiindu-1 la Viena pe cunoscutul istoric al artelor Strygowski s-a decis pentru exegeza plastica, fiind atras ?i de litera- tura fantastica, in egala masura. Colaboreaza la aproape toate revistele din Transilvania acelui timp, incepind cu Hyperion, Gazeta ilustrata, Mesterul Manole, dar mai ales Pagini literare, Familia (seria Samarineanu), Gind ro- manesc. Mai tirziu la Revista Fundafiilor si Gindirea, Face parte din diferite grupari literare si intretine rela|ii cu mai toft oamenii de litere si arta ai vremii, indiferent de nationalitate. Din 1940 se muta la Bucuresti in con- ducerea Casei Jpcoalelor. Apoi colaborator la Nafiunea lui Calinescu si la revistele de arta plastica. Un timp este redactor tehnic la Editura de Stat. Moare la 22 aprilie 1960. Debutul editorial in 1938 cu Pinacoteca Virgil Cioflec, prezentate critic cu 25 reproduce™, la care trebuie sa adaugam celelalte scrieri despre arta plastica aparute in volum : Dobrian, ciclul morfii, zece gravuri cu un studiu critic, Gorjan, f.a., monografia Pictorul D. Ghiafa, studiu critic, Meridiane, 1957, Marturii despre Grigorescu, precum si numeroase si interesante eseuri risipite in diferite reviste si care merits sa fie adunate intr-un volum. Dintre acestca citam : О prezentarc scntimentala a lui Grigo- rescu, Despre arta egipteana, Morile lui Rembrand, Hokusai, Monumentalitate mijloc de expresie, Mitul formelor pagine, Despre arta greaca, Paradox despre iubire, Sentimentul consolator si tragic al formei plastice (toate in Pagini literare) etc. si numeroase cronici la expozitiile curente ale timpului. A tradus din Lion Feuchtwanger, Goya sau drumul spinos al cunoafterii, cu о prefa|a, ESPLA, 1957. 12
Un inceput de povestire ? Posibil, in realitate viziunea criticului de arta plastica despre tabloul lui Adrian Ludwig Richter „Uber- fahrt am Schrekenstein", pretext pentru a vorbi despre romantisnuil german (in eseul Motile de sub Schrekenstein, publicat in Revista Fundatiilor, nr. 6 din 1 iunie 1941). Punctul de piecare este plastica romantica despre care in general exegepii curentului nu vorbesc (Richarda Huch in cartea sa nici nu pomeneste despre picture sau sculpture romantica), dar pe care Benes о prezinta cu infelegere : ,,ei ridica in schimb peisajului un imn, о poetizare, intrebuintind acelasi material al trecutului: paduri batrine, munti prapastiosi, apusuri melodice, locuri salbatice, colfuri singuratice in care pared. svonuri din alta lume, idile campestre, luminile ce se ridica dr ept in sus si revin, nopfi calde si pline de дата aceea de presupuneri, ruine de cetafi si tot cortegiul acela de elemente care nu §tiu daca sint din povestile Frafilor Grimm sau din nuvelele lui Hoffmann.11 (Mastile...) Nuanfa plastica e prezenta in mai toate nuvelele lui Benes, asa cum comentariid poetic, de nuanfa fantastiea e vizibil in exegeza lui plastica. Nuvela Teodot Nebunul ni se infafiseaza ca о imensa fresca in care spinzuratoarea este in centru (ca intr-un tdblou expresionist) iar toate nenorocirile satului ars, strins unite de cel ce sta spinzurat, dar neatins de stricaciune, ca niste scene ajutatoare pe un fundal in care norii alearga sau vilvataile focului se inalfa. Vraciul leronimus este desprins dintr-o stampa medievala ce surprinde vechi si ciudafl dlchimifti in mijlocul laboratoarelor cu instrumente curioase, sticle si retorte de forme stranii, obsedafi de visul lor irealizabil, ca in La- “boratonul aflehimic din secdluil al XVI-lea, gravat de H. Cock, dupa Breugel cel Batrin. Cetatea cu steaguri albe se proiecteaza intr-un finut fabulos, desi pe valea riului Moldava, pe о culme inconjurata de paduri, loc in care s-au intimplat cindva toate, ca intr-o cetate de scaun si in care nu se mai inttmpla nimic, decit arborarea steagu. rilor albe de ziua Sfintei Elena. Cetafile pustii ale lui Chirico pot concura cu aceasta „cetate naluca“ a regelui Venceslav, care „sus, prin neguri, se banuia о umbra mare, pe care unii о luara drept о amenintare sinistra". Cuceritorii ei pornifi din vale, gasesc „doar ruine si moarte. Casele erau prabusite, zidurile crapate, pietrele plez- •nite si aplecate in toate partile. Pe lespezile pe care incepura sa cdlce cu teama crescinda se impiedecau de oase, de arme vechi si mincate de Bigina, de resturi de haine si de neinfelese urme de lucruri si fiinte, din care ramasera doar semne de nerecunoscut. Ochii oame- nilor nu se puteau dumiri indeajuns. Intreg nu mai era nimic in cetate. Porfile caselor stateau prabusite, ferestrele erau infundate -cu surpaturile boltilor, iar clantele usilor atirnau in lemnul putred, 13:
de pareau crestate acolo, din mizga urita si neagra". printre zidu- rile cazute ce aminteau „zadarnicia pietrei care poate muri si ea de moartea tuturor“, doar biserica era intreaga.. Inauntru insa, о prive- liste demna de scheletele gravate de Andre Vesale, Gamelin, Albius sau atifia alfii: „Pe band ca si cind ar sedea vii si s-ar ruga, pe linga perefi, de la intrare plna la altar, sute de schelete de oameni desenau о incilcire macabra. a morfii §i a pierzarii, Fiecare era intir-o pozitie atit de vie incit fi-era teama sa nu miste“. Tabloid continue, asa, ha~ lucinant, apocaliptic. $i pentru ca cei ce, din curiozitate si indraz- neala, au facut drumul greu plna la culme, luptindu-se mai intii cu frica din ei, cu cefurile si porfile ce se prabusesc putrede, sa fie mul- fumifi de cucerirea lor, regele Venceslav ii intimpina in fafa caste- lului, poftindu-i la nunta. О nunta ce se desfasoara dupa. toata rin- duiala curtii si de la care doar ei lipseau : „de amindoua parfile scaune grele, puse in ordine unui in fafa altuia, cuprindeau cite un schelet de от, invesmintat in resturile hainelor in care murise“. О lume a morfii (cu nimic mai fantastica declt tabloul lui Jean Ensor, Natura moarta cu cranii) in care regele strajuia (viu, mort, cine ar putea spune ?) ospaful ori cinta la orga fara sa-i pese de inscripfia care atesta ciuma de Sfinta Elena, a anului 1432, ziua nunfii sale. Nici Biserica din Fraustadt nu este mai prejos decit orice tablou ce infdfiseaza fantastidle ziduri ale unei biserici de vis, ale unei bi- serici darimate cindva, dar care urmarea obsesiv, noapte de noapte, in somn, pe tofi urmasii profanatorului blestemat. Dar ceea ce ar mulfumi orice gravor ce individualizeaza prin amanuntele surprinse cu minufie este portretul Fratelui Beatus. Expresivitatea si mai ales ochii cu puteri magice, ochii ce prilejuiesc о suita de intimplari neobisnuite, putind da nastere unei suite de tablouri sau portrete. Iata-l pe Fratele Beatus gravat cu precizie: ,,o figura osoasa si mica, spina aproape, cu niste sprincene subfiri ca urma unui creion. Gura avea nu stiu ce insailare eleganta si ca un simetric desen se arcuia expresiv si inteligent in doua curbe pline de grandoare. Nasul era putin ascufit, iar narile uscate si intinse, aproape stravezii, te lasau sa vezi prin ele raza soarelui care cadea pe cealalta parte a lor. Ochii aveau ceva ciudat in infafisarea lor. Nu erau prea vii, dar in fixita- tea lor verzuie te faceau sa te simfi pironit“. Puterea ochilor, care a pricinuit atitora moartea, i-a adus si lui arderea pe rug. О ardere pe rug obisnuita pentru un vrajitor, dar care stirnea calugarului simfiri cu totid neobisnuite ca in loana d’Arc pe rug, balada lui Radu Stance, mai pufin lirismul acesteia: „Fratele Beatus incepu sa simta in invaluirea de fum о imbrafisare calda. I se parea cd valuri facute din §uvife de soare ii scalda. trupul. fncolaciri ciudate il mingiiara. 14
Aid mai.cdlde, aid таг red. $i nu dura mult pind simti spre brin q mare fierbinteald. Se mi$ca pufin si ifi dadu seama cd nu mai are sprijin. Pidoarele nu le mai simtea, iar tot trupul i se parea ca plu- teste“ (Paoatul Frate'lui Beatus). Iar finalul cu prabusirea crudfixu- lui la care, ultimele priviri erau pironite of era elementele necesare (rugul aprins si damnatul caruia nu i-au mai ramas decit ochii, fan- darile crucii) unei apoteoze la care nici stapinii ce l-au condamnat fi nici Fratele, primind cu seninatate moartea, nu s-au gindit. Simfim la citirea acestor nuvele, la care am putea adauga Tara departarilor si Peiidula, cum intram tntr-un teritoriu fantastic, descris in tdata realitatea lui, ca un peisaj pe care-l descifrezi in ama- nuntele, culorile si desenul lui fixate pe о pinza. Chiar daca V. Benes nu a infeles cd tendinfele moderne se indreapta catre cealalta direc- fie, nuvelele lui revendicindu-se mai ales de la romantismul german (si influenza lui Poe este usor detectabila), proiectarea in trecut, exo- tismul, destinul tragic al omului, tristefea, prezentate in nuanfe crude, conf era nuvelelor sale nu numai atmosfera caracteristica, dar mai ales ambiguitatea specified speciei. Ceea ce se desprinde din aceste scrieri. este siguranfa ,,intrarii“ si ,,iesirii“ dintr-un tartm care apar- (ine imaginarului. Fantqsticul sau este de о plasticitate uimitoare, ce permite schifarea macar a atitor realitdfi posibile pe care nuve- listul le-a urmarit cu precadere si le-a surprins uneori in toata inti- mitatea si cu toate nuanfele lor. Asa indt in cele mai reusite dintre nuvelele lui: Teodot Nebunul, Pacatul Fratelui Beatus, Cetatea cu steaguri albe, partial fara departarilor, Biseriea din Fraiustadt sau Wilhelm Temerarul Duce de Brabant este greu de aratat pragul tn care te afli ,,dincoace“ sau ,,dincolo“. Aceasta pendulare tntre pla- nuri, tulburatoare si dind nastere unui sentiment greu de dreum- scris si pe care cunoscatorii tl numesc „sentimentul fantasticului“, о putem urmari cu precadere in Cetatea cu steaguri albe sau Teodot Nebunul. Totul se petrece pe nesimfite indt nu stii unde te afli acum, cum ai patruns dincolo de rinduiala lucrurilor, unde anume esti, cuprins pared si de о anume sfiala intre noi si necunoscute realitafi, temere alunecind adesea in groaza. Epicul este insd atit de realist indt elementele fantastice se integreaza perfect, facind corp comun cu acesta. Nu putem sti in ce masura fantastical este sau poate deveni un „factor linistitor" sau in ce masura tragismvl poate oferi „tnalte momente de contemplafie“, dar alt punct al programului sau este aeo- perit i „realismul este necesar in descriere“. Teodot Nebunul debuteaza cu spinzurarea predicatorului care cerea bogafilor imparfirea averilor la cei saraci. Poate exista aid, ca fi tn alte povestiri, о nuanfa protestatard, tn masura tn care intra 10
realitate si idealitate exista о permanenta discrepanfa sau о anume rinduiala respinsa si care obliga evadareal. О moarte napraznica, nu ca oricare alta, dar care oricum este un fapt cu care omul p obisnuit, tinind de desfasurarea lucrurilor intre care fiinfeaza. Dar tfupul celui spinzurat nu se descompune, pastrindu-si fafa cu un zimbet blind si iertator. Cei ce l-au ucis il privesc cu aceeasi ura, fara sd-si dea seama ce-i asteapta, uitindu-se doar cu mirare cum corbii nu sedating de el. Intimplarile se succed cu repeziciune : Simion, cel care i-a pus strean- gul la git, se spingura iar ciorile ii scot imediat ochiij loana, sofia lui Nichifor innebuneste. Securea, animata de о putere nebanuita, isi schimba traiectoria si despica feasta lui Cleonic, unul din capii rautafilor. Spinzuratul ramine insa, privindu-i cu aceeasi blindefe care-i scoate din sarite. Oamenii se infurie pregatindu-se sa-i dea foe. Paiele aprinse la picioarele lui Teodot se sting de о ploale cazuta fara de veste, in schimb ia foe casa lui $tefan, cel care inifiase ac- fiunea, de la care apoi intregul sat se aprinde si arde sub privirile neputincioase ale oamenilor. Uneori, ca in Hanul Ro§u, se ajunge de la un realism frust (ca si cum povestirea nici nu s-ar incadra in canoanele spedei) la о in_ cheiere fantastiea : „vintul fi ploaia, zapada si piatra, praful si arsifa, macinau incet si muchiile zidurilor. tn fiecare primavara erau tot mai scunde. $i oamenii povestesc, cd zidurile acelea din fafa, spoite cu singe au ramas de un rosu aprins pina in ultima lor zi de stat in picloare“. in altele, ca si in Jara depantarilor intram dintr-o data in fantastic si apoi curind sa ne trezim in lumea noastra cu rinduielile ei neschimbate, iar la continuarea lecturii sa constatam totusi cd ne aflam ,,dincolo“ de pragul ce ne desparte de ,,dincoace“. Aceasta ne arata cd ferestrele imaginarului sint multiple, corespunzind la tot atitea lumi posibile, ce fin fie de nedeterminatul exterior, fie de cel interior, ultimul fiind insa slab reprezentat in nuvelistica lui V. Benes. Determinarile exterioare fin de tendinfa animista ce desparfea realitatea in doua planuri: unul invizibil, suportul celor ce se vad, 3Nu este intimplator si fara semnificatie faptul, pe care-1 senmalam intr-o cronicS, ca in timpul razboiului au apArut la noi cele mai nunaeroase volume de nuvela fantastiea : Al. Philippide, Floored din prUpastie, Editura ContemporanA, 1942 ; Lauren[iu Fulga, Straniul Paradis, Colecfia „Universul biterar", 1952 ; Doctor Copelius, Simfonia neterminata, Miron Neagu, Blaj, 1942 ; V. Papilian, Manechinul lui Igor, Editura Fundatiilor, 1943, la care trebuie sa adAugAm Semn Паи (1943) a lui Benes, .precum si volumul Poveste cu doi morfi, Cluj, 1946, cuprinzind nuvele scrise de Virgil Petrisin pina in 1943. Era si aceasta literature о forma de protest si о respingere a reali- tA|ilor dintre 1940—1944. 16
si care nu erau decit urmarea celui dintii. S-a imaginat un fel de „suflet al lumii“, forfa animatoare ce orienteaza materia catre for- mele sensibile ce le vedem. Animismul totemic presupune elemen- tele ordonate si susfinute de puteri magice, fie insotind realitati con- crete (apa, aerul, focul), fie proiectind cosmic sentimentele noastre (dragostea, ura). Cele doua planuri se menfin intr-o unitate necesara. In felul acesta este deschisa permanent о usa catre intimitatea rea- litafii, fiind detectate acele necunoscute esenfe ale lucrurilor (cunos- cute indirect), indiferent cum au fost botezate de ginditorii idealisti in cursul timpului. Modelul acesta ontologic perpetuat din antichi- tate plna in epoca moderna a fost preluat de catre romanticii ger- mani si a ajuns prin Coleridge la Poe. Indiferent cum a fost botezat planid invizibil si de stadiul de cunoastere ce s-a atins in zilele noas- tre (caracterul lor obiectiv si unitatea dialectics.), s-a presupus ca acolo exista tarii nebanuite, greu de surprins. Imaginafia postuleaza un necunoscut dincolo de cele cunoscute sau pe cale de a fi, multi- plele infelesuri ale realitatii nefiind decit partial descifrate si tinde fantasticul putea opera in voie. Un tarim presupus in care se poate proiecta orice. Nuvelele lui V. Benes sint saturate de asemenea ,,puteri“ ce i se par ciudate, dar cu care opereaza ca si cum ar fi in firea lucrurilor. О lovitura de capita rasuna in noapte ,,ciudat“. Luceafarul rasare cti ,,timiditate“ iar osia carului mare inseamna pe cer о direcfie „neobis- nuita‘, cu siguranfS ,,prevestind“ ceva. Frumusefea este intotdeauna ,,tulburatoare“. VSile suna prelung, aproape ,,straniu“. Peisajul pare ,,fermecat“. Bardie ca la о ,,vraja“ stateau infepenite in apa. Per- sonajele au puteri ,,oculte“, infafi^ari ,,stranii“, asupra lor acfionind alte asemenea tSrii: ,,se zbatu fdra nici un rezultat. О putere necu- noscuta lui nu-l lasa sa-si schimbe locul“ (Tiara deparitarilor). Sint ne- linistiti de presimfiri, obsedafi de vise. Aceleasi puteri ale stihiilor stramutate de asta data in от. Ulterior insa, cind raporturile de. suc- cesiune constante si ireversibile, ce fac legatura dintre fenomene se permanentizeaza, necunoscutul 1st restringe sfera si interesul pen- tru aceasta directie, mai mult exterioara, scade, accentul mutindu-se pe lumea din interiorul constiinfei. Direcpia psihologica a fost si ea inifiata de filosofi. Omul nu cu- nostea numai lumea celor din afara, situatS in spatiu, ci si alta. in- terioara, deosebita pentru fiecare, desi cu caractere comune, lumea starilor succeslve de constiinfa, ce se petrec in timp. Dupa cum cu- noasterea s-a despicat in obiectiva si subiectiva, iar lumea a luat doua aspecte diferite, alaturi de constiinfa s-au presupus alte nivele cu mecanisme nu prea limpezi, unele intrind si iesind din ciinpul con- 2 — Hanul ro?u — cd. 204 17
$tiinfei, altele care nu se reflecta, fiind tnfelese ca forfe psihice aparte, cum face de pilda psihanaliza. lata, cum, dincolo de controversele ce sint legate de ele, si speculafiile ontologice si cele psihologice sint larg deschise, ajungindu-se cu usurinfa la formele literare ale asa-nu- mitului idealism magic. Nu vom stdrui asupra acestei direcfii fasci- nante si catre care se indreapta omul modern, pentru ca V. Bene? insusi nu a staruit, desi pare ca si-a dat seama de perspectiva ce se deschide. A incercat urmarirea unor obsesii (Vraeiul leronimus, Pia- vilionul nr. 6 sau Floarea albastra), fara sa mai transmits, intotdea- una fiorul acelui sentiment ce insofeste lectura unor reusite nuvele fantastice. Un fantastic greu de circumscris intr-o formula, dar cel mai apropiat de asa-zisul fantastic gratuit este acela din nuvela Pendula, cu dedublarea batrinei sau proiectarea ei in tinerete, in anumite condifii. Ea suf erise, in anii logodnei un soc din pricina arestarii si apoi impufcarii logodnicului sau pentru care, tocmoi dnd i s-a adus tragica veste tricota un pulover. Scena se repeta noaptea, dar numai cind in camera aceea se afla un ins cu anumite ,,predispozipii“ psi- hice, cum era sinucigasul de mai tirziu, profesorul Alboteanu: „stii si tu ca-s lucruri de dincolo de puterile omene^ti. Sentimente ce-fi vin de nu §tiu unde, presimtiri care te-ncercuiesc, temeri nejusti- ficate si imbolduri care te mind c-o forfa de nebanuit“. Batrina, cind el pleaca, ii declara cd in toate nopfile cit a fost in casa fi-a visat logodnicul, in acelasi timp fiind ea la anumite ore in camera, tinard si crosetind •puloverul, ca si cu atitea decenii inainte. Iar fenomenul nu-l mai traise decit cu vreo doudzeci de ani in urmd, „vreo trei nopti, cit a stat la ea un chirias care a piecat $i el grabit“. О alta direcfie incercata a fost cea folclorica. Semn Rau este una din nuvelele in care mitul pasarii ce se face от (tratat, asa cum stim, de Blaga in Avram lancti), primegte о intrare tn neprevazut prin ace- easi ,,iesire“ ce se repetd. Tolea se naste cind total imputed bufnita de pe casa ($i va fi un copil ce nu vede decit noaptea) si moare atunci cind total sau impusca alta bufnifa care nu era decit dublul fiului sau. Pomana dracului si Argatul Paun incearcd §i ele о direcfie ase- manatoare, fara reusitele din alte nuvele. Interesanta e Pomana dra- cului pentru noua viziune ce se da igdului ,£n care fiecare face ceea ce i-a placut mai mult in viata : Poe bea pind cade in sanf iar Kleist se impusca mereu. Finalul acestei ciudate intimplari, dar care se des- fasoara ca si cum nimic nu ar fi neobisnuit, in afara de teama lui Ivan, si in care autorul propune о alta viziune a iadului decit aceea vde pe frescele cunoscute, este tot atit de neprevazut dar pufin con- 18
vingator : „Ivan deschise ochii incet. Dar pared, nu mai vedea cu ochii lui, totul ii parea in ceafa, plutind in nesfirpit. Atunci si-aduse aminte de pomana dracului si privi inainte. De-о craca a unui pom din fafa, atirna spinzurat propriul sau trup. $i Ivan fu sigur ca-i al lui...“ Mai reusita este Wilhelm Temerarul Duce de Brabant in care transforma- rea omului in animal, motiv folcloric, in neasteptatul final al nuve- lei ii da acesteia о valoare deosebita: „chiar atunci, intr-o Uniate si-o inmarmurire ce cuprinse toata incaperea, se putu vedea intrind in- sula tronului, singur si schiopatind, un sobolan mare si rosu, care- semana la chip leit cu Wilhelm Temerarul Duce de Brabant“. Ce l-a putut face pe V. Benes sa-$i apropie nuvelele de atmo- sfera de poveste, deoarece nici una din nuvelele lui nu se poate re- vendica de la mijloacele specifice'1 speciei ? In nici un caz incercarea de a serie povesti pentru copii, publicate apoi in volumul Ingerul alb. Mai degraba faptul, la care probabil s-a gindit, ca tehnica basmului permite cu usurinfa trecerea ,,dincblo“, daca fi se pare cd aid te afli ,,dincoace“. Lucru extrem de important pentru cd tocmai in aceasta. ambiguitate se poate recunoa^te fantastical de calitate. Nu intimpla- tor remarca un critic: „trebuie sa nu stirn nidodata daca aparifiile de pe sticla intunecata a ferestrei sint de dincolo sau de dincoace, ca sa ne tulburam adinc si sa avem sentimental fantasticului“4 5 * * B. Din pacate Tara depantarilor, unde pragul ce desparte cele doua tarimuri este abia observat, este minata de intervenfii nepotrivite si explicafii ce scad intensitatea intimplator : „supranaturalul era atit de evident, incit nu mai incercara intre ei nici о lamurire. Taceau si priveau absent, iar in clipa in care privirile li se intilneau, tresareau sperlati ca martorii unei nenorociri“. Povestitorul a uitat cd trebuie sa ne lose in penumbrele acelea dese in care abia se zareste pragul, fara sa incerce nici о explicafie, explicafie ce risipeste vraja. Din aceasta pricina nici finalul, in adevar impresionant si pe masura acelui foe neincetat intre cele doua spafii (trecere abia sesizata in Teodot Ne- bunul si Penduila), nu salveaza decit parpial nuvela: „atunci din lu- mina aceea pe care Damgar tot о mai vedea in spre apus, aparu 4 Cf. G. Calinescu, Estetica basmului, E. p. 1., 1965 ;V. I. Proff, Mor- fologia basmului (fantastic), traducere de Radu Nicolau, studiu introductiv si note de Radu Nlculescu, Editura Univers, 1970; V. I. Proff, Radacinile istorice ale basmului fantastic, traducere de Radu Nicolau, prefabs de Nicolae Rosianu, Editura Univers, 1973 ; Gheorghe Vrabie, Structura poetica a bas- mului, Editura Academiei, 1975. A se vedea ?i Tzvetan Todorov, Introducere in literatura fantastiea, traducere Al. Tanase, prefa|a Al. Sincu, Editura Uni- vers, 1973 precum si Roger Caillois, In inima fantasticului, Editura Meridiane,, 1971. B Nicolae Manolescu, Sentimentul fantasticului In revista Luceafarul nr. 42 din 1970. 19
Corabia departarilor. Ea inainta in clips fara masura, iar intinderile se luminau tot mai mult, ca intr-o imensa bucurie a cerurilor. $i cind Daingar vru sa desluseasca mai puternic minunea, corabia depar- tarilor era atit de aproape, indt rasuflarea lui obosita ii atinse prora“. Povestirea ramine о incercare in care dozajul nu a fost dntarit cum se cuvine, cu unele repetari inutile care se vad si mai distonante in economia celei mai lungi dintre povestirile lui, Moantea iprietenului men Savin. Oridt ar fi de interesanta incercarea de a da о explicatie celor disparufi, prin teoria morfii lente si a constiinfei, dezechilibrul intre parfi si aparitiile repetate si grotesti ale lui Savin, fac bratul balanfei sa se incline prea mult intr-o parte, in detrimental celeilalte. Situafie care, asemeni stilului uneori neingrijit, se putea remedia la о revizuire pe care autorul nu a mai reusit s-o faca. Limitele fantasticului lui V. Benes trebuie cautate tocmai in li- mitele direcfiei romantics despre care a scris atitea reusite pagini: „daca n-ar fi fost romanticii germani, poate fantasticul secolelor ce au urmat, fantasticul acela literar ne-ar fi aparut ca о gratuitate, ca о speculative de efect, care trebuie undeva sd se tradeze ca artificiu. Vin insd, tofi acesti posedati de viziuni de dincolo de ei, de fan- tome sau aratari, de obsesii si terori, indt simfi cum fantasticul este undeva о realitate. Depaseste simfurile noastre, dar e prezent, il scapa printre degete, dar uneori moartea sta de veghe la lumina pilpiindd a unei luminari. N-am crede in fantome, dar prea au crezut tofi aces- tia si si-au alcatuit viafa din fratemizarea cu lumea aratarilor si a vedeniilor. Cind ifi dai seama ca scapa rafiunii un fapt, о intimplare, unde ai ajunge cu certitudinea fiinfarii tale daca n-ai accepta cd poate, in vreo zona oar ecare, pazeste un rege fantomatic incilcirile destinelor care nu sint prevdzute in inlanfuirile rationale" (Mastile de sub ,,Schreckensitein“). Romanticii punind, daca nu piatra de teme- lie, cel pufin primele caramizi ale edifidului ce va alcatui, in timp, nuvela fantastica, nu e de mirare cd au facut confuzia dintre miracu- losul basmului $i imaginarul fantastic. Basmul rdspzmde insd unor intrebari, fantasticul altora, basmul urmareste un scop, fantasticul se desfasoara — pe masura ce constiinta acestei categorii se defineste —in alte zone. Miraculosul basmului a putut sd dea intr-un timp ilu- zia fantasticului. El nu face altceva decit sd justifice alegoric anumite situatii ce reclama о intervenfie aparfinind unei lumi a minunilor, ihtr-un mod exterior si simpllst si dupa о unicd schema. Chiar daca am admite si includerea miraculosului, nuvelele de acest tip nu pot concura nicicind cu о viziune fantastica, drcumscrisa, asa cum am vazut, prin alte mijloace. V. Benes a avut insd о structura roman, .tied si pro domo a scris el cuvintele : „scriitorii de nuvele fantastice, <20
indiferent categoriei careia aparfin, sint de-о structure, deosebita su- fleteasca. О imaginafie bogata, о sensibilitate cu antene la toate im- ponderabilele existenfei noastre, о placere pentru conflictul gratuit, о inclinatie fafa de extraordinar fi de lumea obsesiilor fi-a aventu- rilor. Sclavi ai fanteziei lor, se supun rar la disciplined realiste. Traiesc prin neprevazutul si hazardul intimplarilor, se confunda cu ele si iau drept realitate о ficfiune a minfii lor. A acelei minfi sures- citate artificial sau in permanenfa. efervescenta printr-o predestinare maladiva“. $i mai departe, tot atit de patruns de constiinfa demiur- gica, dar in acelasi timp tot atit de constient ca se incadreaza si el printre acefti creator! de fantastic : „Placerea lor cea mare este liber- tatea de fantezie, drumul liber deschis, fara piedici si fara restricfii. Ea le poate crea fi difieultafi cind este prea mobila. О inteligenfa erltica, un gust al echilibrului chiar in fantastic, о prezenfa lucida si de regizor, va exploata in sensul cel mai bun orice salt al imagi- nafiei. Cit timp libertatea de fantezie nu este marcata de diagnoza precise, de incoerenfa morbida, ea ramine la un pref de neegalat. Caci indiferent de categoriile de cunoaftere omenefti, de limitele noastre .sensibile, о imaginafie care umbla numai pe piscuri este fantastica fi neverosimila. Ea este totufi о revelafie a unei lumi care se inalfa, dupa logica intima a acelui artist, peste toate considerafiunile de co- moditate, pina la limitele superioare ale neprevazutului, fantasticu- lui, inefdbilului fi neverosimilului“ (Nolte despre nuvela fantastica). Din pacate discernamintul critic fi echilibrul au ramas adesea dezi- derate ce nu au fost atinse. Unii comentatori au apropiat nuvela Hanuil Ro^u de Moaira cu погас sau О faolie de Pa§ti. E ufor de constatat ca apropierile sint pufin semnificative. Indiferent de influenfele pe care V. Benef le-a suferit sau de trimiterile ce se pot face nuvelele lui fantastice pot st a dlaturi de reufitele unui Al. Philippide sau Laurenfiu Fulga, ca sa-i amintim doar pe aceftia. Majoritatea lor par nifte gravuri me- dievale innegrite de vreme, stirnind insa interesul prin dudafeniile si frumusefea lor. Asemenea vechilor balade germane pastreaza fi atmosfera si neprevazutul fi farmecul acestora. Expresivitatea, tensi- unea interioara uneori, forfa descriptive, realista, aspra, alteori, tra_ gismul, fie al iubirii, fie al cautarilor, senzafionalul strunit adesea sau revarsindu-se peste limite, intr-un echilibru relativ, insinueaza jara indoiala acel sentiment al fantasticului, propriu celor mai reufite ereatii ale sale, ca fi celor mai reufite creafii ale speciei. ION MAXIM 21

NOTA ASUPRA EDTJTEI Edi{ia de fa^S reproduce farM modificarl cele douS vo- lume de nuvele fantastice pe care V. Bene? le-a publlcat in timpul vietii : Hanul Ro$u, Editura Miron Neagu, Sighi?oara, 1939 ?1 Semn RHu, nuvele fantastice cu zece ilustra^ii de Fred Mico?, Editura Gorjan, Bucure?ti, 1943. Volumele cuprind cinsprezece titluri la care s-au adau- gat nuvela Pomana dracului ?i Argatul Paun, inedita, pus3 la dispozifia noastra de catre so^ia scriitorului. Pentru a pSstra specificul creaftei sale nu s-au introdus basmele die volumul Ingerul Alb, pove?ti de V. Benes cu ilustra^ii de Fred Mico?, Editura Gorjan, Bucure?ti, f.a. — probabil 1944 — ?i nici alte douS nuvele, intiia Dorinfele lui Stefan Hubertus, publicatS fn revista Pagini literate, aprilie 1937 ?i 'Cocosttrcii negri, ce figureazS In manuscrisul prim, Povestiri bolnave, care a primit apoi titlul Hanul Rosu, deoarece au- torul fnsu?l nu le-a trecut In sumarul volumelor tiparite. tn Addenda am inclus douS. eseuri : Fantoma Reginei Nefertete, tiparitS In revista Familia, nr. 7—8 din 1936, scriere intermediary Intre exegeza plastica ?i considerable fantastice In leg5turS cu chipul misterioasei Doamne, pre- cum ?i Note despre nuvela fantastiea, publicate in Revista Fundafiilor, nr. 5, mai 1941, din care se pot desprinde teo- terizfirile autorului In legaturS cu specia de care a fost atlt de legat. V. Bene? a scris pu^in ?i din textele literare (cele pri- vind artele plastice nu pot intra in discu(ie aici) aflate In manuscris ?i pSstrate In arhiva familiei, nu se pot valorifica nici nuvela Pasarile, altfel interesanta ?i cu un final Hit- chcock, avant la lettre, nici cele clteva pagini de гопаав — un roman autobiografic inceput In 1945 ?i rSmas aproape 23
fn stare de proiect. Suferintele si boala 1-au impiedicat pe autor nu numai sa-si revada lucrarile, dar si sa-si intoc- measca о edi^ie pe care ar fi dorit-o „definitive*1. La transcrierea textelor s-au aplicat normele ortografice in vlgoare, indreptindu-se tacit greselile de tipar. I. M.
HANUL RO$U (1939)

HANUL RO$U t Cine a treaut vreodata pe drumul care duce de la Craiova spre Oernele, prin bariera Bucovapilui, nu se poate sa nu-?i aminteascS de Hanul Ro?u. $i astSzi se mai poate vedea, in stinga drumului, imediat ce ie$i din zavoiul Zahanalei, dupa cotitura in panta u$oar§, un dimb, о movila nenaturalS. Acesteia ii spun localnicii Hanul Ro?u. Gu citeva zeci de ani in urma, in acelasi loc se ridica un han. Pe atunci drumul Zahanalei era mai umblat, trecea Jiul pe un pod de lemn, ajungea in Leamna, de unde se pierdea in cimpia tot mai putin deluroasa a Olteniei. Se scurta cu mult calea care astazi treae prin Bucovat. Hanul era al unuia Zagan, pripasit de prin dealurile Mehedin- tului a^ezat acolo, la vad bun, in casa noua cladita de el. Ort veneai de la Leamna, ori plecai din Craiova, hanul se vedea de departe, alb, spoit intotdeauna proaspat. tn jurul lui nu mai erau case. Cele mai apropiate se intindeau rriici §i inghesuite in lunoa Moflenilor, dincolo de padurea biatrina de fagi ?i stejari, careia ii zla §i astazi inca Lunca. Spre Craiova, dintr-un manunchi de salcii, de abia puteai ghici abatorul ora§ului. Hanul lui Zagan avea ?i camere de gazduit, grajd pentru vite ?opron pentru care. Cei care veneau cu vite la taiat $i ajungeau prea de dim ineat a a^teptau acolo ziua. Oind satenii se intorceau spre casfi, cu caru^ele incarnate de cumparaturi, tot la Zagan intirziau. Vinurile lui erau renumite, iar pentru pastrama veneau §i boierii tocmai din. Craiova. Pentru serile cSlduroase de vara hanul avea о gradina. Tei cresauti cine §tie cum invaluiau sub umbra deasa si racoroasa mese cioplite din lemn alb de brad. Iar in unele nopti de vara, cind veneau ora^enii sa petreaca, cu peste proaspat, argintiu si cu pelin stra- veziu §i gustos, cftntecele lautarilor se auzeau pina departe, pina catre valea Jiului, ca un ecou de veselie §i vremuri bune. Z5gan era vaduv, nevasta-sa ii murise, cu ci^iva ani in urm&, Sntr-un accident. Caii speriati rasturnara caruta in ?ant, iar pe femeia lui Zagan cu pieptul intr-чш taro? infipt ca semn in marginea dru- mului. In casa ii ramasese о feti^a, Lenu^a, de vreo oinci. anij blondS* 27
cu ochii alba§tri ca floarea de cicoare, lini§tita §i leita raposatei. Dragostea lui Zagan pentru fata era mai mult decit paternS, un fel de veneratie care il facea sa tremure si sa se ingrozeasca la orice tin- jire a copilei. N-a mai vrut sa se insoare a doua oara. $i-a luat in casa un fel de ingrijitoare, о batrina din Mofleni, credincioasa si curata. Viata la hanul lui Zagan trecea monotona §i sanatoasa. Cei doi argati de curte, baieti buni, tinatori la casa, munceau zi §i noapte. Mu$terii erau aproape tot aceia^i de ani de zile. In zilele de tirg sau de taiere, seara, in drum spre casa, se stringeau la un pahar cu vin si-§i povesteau necazurile §i bucuriile. Zagan era intotdeauna in mijlocul lor. Bun la suflet, ii imprumuta uneori cu bani, fara dobinda, alteori ii ajuta cu cite un sac de griu sau de cartofi iar, de era ne- voie, punea §i numele lui drept garantie pe la vreun zaraf pentru imprumuturi mai mari. In noaptea in care incepuse ipovestea noastra, Zagan se culca mai devreme. Era intr-o joi seara, zi in care nu prea avea musterii. De altfel §i vremea era urita : inceput de toamna prea timpurie pen- tru luna septembrie, cu о ploaie deasa §i lini§tita. Din cimpul inca necules se ridicau aburi proaspeti cu miros de piine coapta, iar in praful §oselei inca nu se facuse noroi; pamintul, parca dornic de apa, sugea picaturile mici §i dese. Dupa miezul noptii se culcara si arga^ii, intr-o camara in care iarna se stringeau cartofii. Obositi, uzi §i infrigurati, adormira indata. Casa toata se cufundase intr-o lini^te pe care doar siruitul ploii о turbura. Din cind in cind, in grajd se auzea cite о lovitura de copita, care rasuna in noapte ciudat. Luta, iapa neinfricata §i sprin- tena, nu putea dormi in noaptea aceea. Deodata, toti trei ciinii incepura sa latre §i se repezira spre gardul inalt din fundul curtii. Bateau acolo cu latratul lor ragu^it, catre un singur loo, undeva, spre negura uda a noptii. $i nu incetara mult timp. Cind Anton, unui din argati, ie§i in curte §i incerca sa-i lini§- teasca, se infuriara si mai tare. Se repezeau in gard de parca ar fl vrut sa-1 doboare. Lui Anton nu i se paru lucru curat. Se inapoie in odaie, trase cismele, i§i arunca pe spate о haina veche §i ie$i din nou. Precaut, ocolind Itfciul mai puternic al baltilor, se indrepta spre lo- cul unde bateau ciinii. Curajos, se ridica pe о capra de lemne §i cu miinile proptite de gard cauta sa desluseasca ceva in bezna. Instinc- 28
tiv, simti in intuneric prezenta cuiva. Cu о voce mai tare decit ar ff vrut, striga : — Cine-i acolo ? La inceput nu se auzi nimic, nici un zgomot, nici un raispuns dar cu cit privea mai atent, ochii oibisnui^i cu intunericul zarira,. chiar in marginea porumbi§tei, о moglldeata. Aceasta se misca putin §i facu un pas. Anton se specie, atit de aproape era de el, chiar sub gard. Cu vocea pu^in sugrumata, repeta : — N-auzi... cine-i acolo ? I se paru о clipa ca trelbuie sa spuna ,,aici“, atit vedeade limpede- un om, care mai facu m pas §i apoi se opri. О mina si-o propti de gard §i, fara sa se uite in sus, intreba : — E aici stapin-tau ? — Aici-i ! striga Anton. — Sint oameni gazduiti in han ? — Nu, dar cine e$ti ? incerca nerabdator Anton sa se lamu- reasca. Ca §i cind nu-i pasa de curiozitatea argatuhii, omul ii spuse aproape §optit: — Cheama-1 incoa, 1-a^tept! — Dar cin’ sa-i spun ca e ? — $terge-o §i nu te mesteca ! striga furios strainul. Anton, sluga supuba, pleca. I se paru ca baltoacele sint mai mari. dar, dintr-o teama neinteleasa, calca grabit tocmai in. ele. Zagan dormea intr-o odaie cu fereaistra in curte, spre $osea. Usa de la sala era incuiata, a§a ca Anton ii batu in geam. Zagan era obis- nuit cu astfel de zgomote. Se de^tepta agale si veni la fereaStra. О deschise §i, cind simti aerul rece si umed, se infrigura. l§i aduna la git camasa §i privi lung, oarecum nedumerit, pe Anton. —Stapine, e un om in dosul gardului, in porumb... zine sa veniii acolo ! — Ce-i ? intreba nelamurit Zagan. — Un om vrea sa vorbeasca cu ’mneavoastra. — Cheama-1 aici, pe poarta, omene§te, nu ,peste gard, ca hotii ! — Nu vrea, stapine ! ghici Anton, in urechi inca cu strigatul strainului. — Cum nu vrea ! — lJai... cind 1-am intrebat de nume, m-a luat la goana ! com- pleta Anton, parca infricat de nedumerirea stapinului sau. — Spune-i ca vin, raspunse impacat Zagan. Se imbraca incet §i se mira singur ca se simte putin ingin- durat. Nu-p amintea, de cind avea el han, sa-1 fi chemat cineva pe acolo, pe din dos, peste gard. Cind sa iese din odaie paru ca-?i amin- 29
te^te ceva, se intoarse ?i de sub penna scoase un. pistol. $i-l infipse in chimir ie§i. Anton il a^tepta sub strea^ina, la adaipost, iar din dosul curtii venea latrat intarit de ciine. Mergind spre fundul curtii, Anton adauga, cu teama : — M-a intrebat daca-s oameni gazduiti ! Giinii sareau bucuro§i in jur, stropindu-i de noroi ?i §tergindu-§i labele de hainele lor. Amindoi pa§eau insa absen^i. Ajun$i la gard, Zagan se urea pe capra de lemne §i privi afara. — Care e§ti aici ? — Trimite-ti sluga in casa $i-ti spun ! raspunse strainul. Zagan ii facu semn lui Anton, care se indeparta. iNu intra insa in casa §i se ascunse in dosul bucatariei, plnd'ind atent. Zagan, ramas singur, i§i pipai pistolul. — Asculta — incepu strainul, ridicindu-§i capul — sint lani, ai auzit de mine ! — la... ni 1 ? silabisi plin de groaza Zagan. — Uite-te, de doua saptamini, de cind am scapat de sub paza, colind padurile. M-a razbit in noaptea asta ?i foamea §i frigul ! Am bani multi, iata — §i intinse un samlet de piele in care suna ceva —, iti platesc cit imi ceri, prime§te-ma citeva ceasuri intr-o camera, da-mi de mincare, un pat §i vinde-mi un cal. Miine, inainte de lu- minat, plec. Fug in Bulgaria §i n-o afla nici dracu c-am fost pe aici ! Lui Zagan ii venira in minte toate amintirile deodata. Avea in fata lui, a?adar, supus §i rugator pe vestitul tilhar lani. Prins de zeci de ori, scapat tot de atitea, se ivea, deodata, in miez de noapte §i-i cerea adapost, mincare §i-un cal. Vroia sa plateasca, se purta deci cinstit. Isi aminti de .groaza ce-o bagase in toata Olteriia, de apari^iile lui aproape supraomene^ti, de gazde bine platite, de omorurile lui bestiale, de bancherul Zigutti omorit intr-un sac, prin zdrobirea capului c-un pietroi, chiar aici, nu departe, peste lanul de porumb, in Lunca. lani privi nerabdator, i§i mi$ca incet picioarele ude in baltoaca in care statea. Zagan mai arunca о privire scurta si decisa, sari ina- poi in curte §i-i striga : — Hai, treci la poarta ! Dincolo de gard se auzeau clipocind in ogorul desfundat de ap3 pasii grei ai lui lani. Zagan trecu la argati : ii spuse lui Anton sa-J scoale §i pe celalalt, sa se inarmeze amindoi §i sa treaca pe furi? in gang, sa se ascunda in vatra veche si sa a$tepte. Ii mai spuse §optind cu groaza : — Fiti cu ochii-n patru, e lani tilharul, vrea adapost ! Zagan trecu in fata, descuie poarta §i-l lasa pe lani sa intre. Ii facu semn s-o ia inainte. Tilharul se supuse. Zagan il fndrepta apoi 30
spre о camera din fundul coridorului. In treacat lua о luminare din sala ajun§i in odaia de gazduit, fara sa se uite la tilhar, о puse pe masa. Atunci se intoarse, teama о tnvinsese prin mi§care, prin deci- ziunea de-а face ceea ce facu. Acuma avea in fata pe lani: ramase surprins. I?i inchipuia figura acestuia groaznica, hidoasa, ca de bes- tie ; cind colo, о fata cu trasaturi regulate, lini§tita, slaba, cu o> mustata neagra, inundata insa de-о barba crescuta in voie. Doar in ochi ii licarea о voin^a §i-o hotarire de care trebuia sa te temi. Inainte de a se a?eza pe scaun, lani scoase de sub pelerina cu care era invelit о pu?ca cu tava scurta. La briu i se mai vedea un miner de cutit §i-un pat de pistol. A§ezindu-se, privi in ochi pe Zagan : — Uite, aici ai banii, — §i-i svirli cu curaj un saculet — cu un ceas inainte de luminat sa ma scoli, calul sa a§tepte sub §opron, ciinii. sa fie lega^i; §a nu-mi trebuie, doar ni§te haturi bune ! Fata de timiditatea discu^iei de la gard, Zagan ramase uluit de impertinent vocii tilharului, de schimbarea care se produsese in el. Lua punga, e uita in ea, se duse la luminare, scoase un galbenT il intoarse, cind pe-o parte, cind pe alta, ca §i cind ar fi vrut sa se convinga de-i bun ori nu, о inchise §i apoi ?i-o baga in sin. Cind sa iese, lani il opri, ii arata minerul cu^itului, §i c-o privire fixa §i aspra, adauga : — DacS ma tradezi, $tii ce te asteapta, ca pe Vatafu din Se- garcea! Zagan zimbi §i ie§i fara graba §i fara teama. aducindu-si aminte ca pe Vatafu din Segarcea, gazda tradatoare, lani s-a razbunat la prim a lui evadare, spintecindu-i pintecele c-o lovitura de cutit. Zagan eobori in curte, i§i facu de lucru in grajd, puse fin cailor in iesle, mingiie crupa voinica a Lutei, impinse cu piciorul о balega proaspata §i intari lanturile de la stanoaga. Prin fereastra grajdului se tot uita la camera lui lani. Lumina mai ardea inca ; intr-un tir- ziu se stinse. Atunci chema argatii in grajd. Amindoi erau irnbra- ca^i §i cu cite о flinta in mina. In agitatia lor era un amestee de spaima §i de curaj. I§i priveau stapinul cu teama §i respect. — Antoane, tu du-te tiptil si trage cu urechea la u«a. Grije^te, nu lovi nimic §i nu sufla prea tare, "fine mina pe flinta §i, de iese din camera, trage ! Celuilalt, Zagan, punindu-i mina pe umar, ii ziise : — Iar tu, Andrei, da о fuga pina-n Mofleni ?i adu poteta, spu- ne-le ca lani doarme la mine ! §i, vazindu-1 putin ingrijorat, adauga : 31
— Nu-ti fie teama, avem noi grija, veniti numai repede ! Andrei puse saua pe un murg iute §i marunt si meet, cu mare bagare de seama, ie§i cu el pe usa de din dos a grajdului, care da spre ‘cimp. Cind incaleca si priv’i in jur, i se facu fri'ea, cimpul era negru ud, iar cerul i§i -tira umbrele aproape de tot de pamint. Zagan se intoarse in camera lui. Trecind prin fata usii lui lani vazu figura concentrata si speriata a lui Anton. Ii zimlbi §i-l incu- raja mut. In camera se aseza pe pat oftiind ; inca nu se gindise pina atunci la ce face. Ii fu о clipa teama, о teama mare care se opri ca un nod in git : „Daca iara§i Scapa lani §i am ?i eu soarta lui Va- tafu“. De felul Ini nu era fricos, din contra, dar in noaptea aceasta prea il inconjurau temeri din toate partile. Se gindi apoi la Lenuta. Aici gindul il duru, se simtea chircit, se ascundea parca in sinea lui de un du^man nevazut. Ridiclndu-se, ofta iarasi prelung §i trist : „Fie ce-o fi, acuma si-asa о sa vina potera". §i pleca tiptil in curte. Se a^eza sub un pom, pe-o buturuga. Avea sub ochi fereastra lui lani. Pina afartl ise auzea cum sforaie. Ciinii ii inchisese in ghe- taria din dosul grajdului. Acolo puteau latra, nu se auzea. Zagan privea atent fiecare lucru. Urmarea stropii de apa cum plescaiau in baltile din curte, observa ca la un colt casa era lovita de-о capatina de roata. Apoi inalta capul si privi in sus. Cerul era tot mai negru, ca ?i catranul de uns. Asteptarea incepu sa-1 tulbure : „Daca nu-i potera la Mofleni. Atunci el singur trebuie sa-1 prinda pe lani. Care va reu§i. Poate fi sigur de sprijinul argatilor. Daca devin la§i si nu vor sa traga. Si daca trage lani in gramada". De departe veneau zgomote infundate. I se paru ca aude un ne- chezat de cal, din grajd ii raspunse Lut,a. Atunci se cutremura : „Daca lani se treze§te inainte de sosirea poterii". Dar sforaitul til- harului facea sa vibreze geamurile. Lini^tit putin, se ridica in pi- cioare si cu grija se indreapta spre poarta. In acela§i timp se auzi latratul infundat al ciinilor. Sdirtii §i poarta dindarat. Trei narnile intrara. In acela§i timp, pe §osea aparura alte trei. Era potera. Des- calecara in acela§i timp. Pe poarta deschi'sa intra Andrei cu $eful poterei si cu inca un soldat. Erau stra§nic inarmafi. Lui Zagan ii veni о clipa sa rida cind ii vazu cit erau de gravi. Dar ii paru rau de acest gind. I se facu si lui frica. Si cum, Doamne, de nu se gin- dise pina atunci ca arestarea nu va fi lucru- u?or. Dupa ce se strinsera to$i oamenii, incepura sa-§i imparta rolu- rile. Trei in curte, trei in fata u§ii. Zagan nu vroi sa ia parte, el spuse ca sta in curte sa supravegheze. Unui din cei din curte, dupa cum se intelesesera, batu puternic in geamul lui lani. Lui Zagan ii batea inima si mai tare, vru о clipa 32
sa intoarcS spatele, dar nu putu. Il atragea fereastra асеёа. Din ca- mera seiauzi un zgomot: О voce puterhica intreba : — Cine-i ? In curte nu raspunse nimeni, nu se a§teptasera ca lani sa in- trebe. Atunci tilharul, poate crezind ca-1 trezesc pentru ca-i timpul de piecare, deschise precaut fereastra. Cind se apleca §i vazu trei oameni inarmati, pricepu. Cai fulgerui de repede se trase inapoi. In aceeasi clipa cei din sala incepura sa bata in usa. Oamenii din curte crezura ca lani se va duce acolo §i uitara aproape de fereastra. Cind, deodata, о matahala sari in curte, tocmai in mijlocul celor trei. Unuia ii sari chiar in spate, incit il dobori, in pieptul altuia descarca pistolul <ji. cu un cutit cresta fata celui de-al treilea. Intr-о clipa fu la poarta. Tocmai se pregateasa sara in i§aua unuia dintrfe caii sol- datilor, cind din umbra gardului unde'se ascUnsese Zagan porni un pocnet surd de pistol incarcat cu multa pulbere. lani ezita, era intors cu spatele, se indoi de mijloc §i se apleca, pistolul рё care-1 tinea strins-ih mina ii scapa. Stringea zdravan inSa, in cealalta; cuijitul. Un scrisnet de dint! infiora'aerul, un cal necheza. Din casa tisnira ceilalti oameni §i se repezira asupra lui. Tilharul privea dirz, о clipa paru ca vrea sa se opuna, renunta insa §i svirli cutitul iri §ant. 1 Г1 doborira in iarba ; de-abla fura indeajuns lanturile, funiile §i catusele' pe care le aduserS.LCind il ridicara in picioare', se mirara cit era "de plin de singe de la mijloc in jos. lani era lini$tit, parea ca, vrea sa gaseasca pe cineva, privirea lui cerceta figurile celor ce-1 tineau- Zagap era tot ascuns dupa gard : tilhar, netilhar, ii era, ru^ine de tradare.d La un geam luminat ;aparu cap$orul blond al .Lenutei. Privea curioasa §i speria'ta cu fruntea lipita de geam.L Atunci. Zagan se scula, se simti tare §i mindru §i inainta sa infrunte privirea lui lani. Cind i-o intilni, nu clintj. . IanL fu ureat pe cal §i legat de §a fedele^. Ceilalti, incalecati $i ei, cu flin tele in mina, pornira cu el spre rasarit. Dincolo de Craiova se banuia о lumina tot mai mare §i mai ro?ie. Rasaritul incerca sa razbeasca prin ploaie ?i negura. ! ’ г Zagan ramase la poarta cu ochii dupa conVoi. §i tocmai cind caii incepura sa intre-in galop, se auzi voces lui lani tare ca uh tunet : — Te-voi lovi, Zagarie; unde te do'are' mai raw Mult timp Zagan гйтайе intepenit iri acela$i foe. Nu se putea laimiiri. Vorbele lui lani ii rasunau inca in urechi. Ih dei)ar'tare parca 3 — Hanul roi?u — cd. 204 33
mai auzea galop de cai. $i, iprivind a§a in gol, i se paru numai о clipa ca, undeva, nici el nu ?tia unde, incepe sa creasca о primejdie mare, mare oit noaptea aceea uda §i neagra. II Duipa arestarea lui lani timpul trecea mai incet la hanul lui Zagan. Nop^ile erau uneori prea lungi, zilele nu se mai terminau. In sufletul lui Zagan tresareau toate presim^irile, era atent la orice vorba ; i se parea citeodata, noaptea, ca aude pa?i in curte, sarea la geam $i, cu ochii mari cercetind, nu gasea pe nimeni. Se trezea uneori ca pinde§te, nici el nu §tia ce, dar asculta cu urechea tot mai ascu^itS. De multe ori ie§ea in §osea, urea pe malul de pe partea cealalta ?i privea departarile. Daca se vedea vreo umbra pe cimp, care i s-ar fi parut ca vrea sa se ascundS, tresarea, fugea in car,a §i de la geam pindea. Chiar a doua zi dupa areStarea lui lani, puse de intarira gardurile, taie doi pomi dinspre Lunca, spre a vedea li- ber intr-acolo ?i-§i cumpara inca doi ciini tineri. Argatii i§i privea u lung stapinul, Zagan insa nu-i vedea, era tot mai absorbit de gin- duri §i temeri. Toamna fu scurta §i bogata. Cimpul strins umplu hambarele, vitele se vindeau pe pre^ bun, iar adalma?urile ftneau in circiuma lui Zagan pina noaptea tirziu. Oit timp avea mu^terii in prSvalie, Zagan era lini^tit dar, cum plecau, temerile incepea din nou. Umbla mereu cu pistol la chimir, incit unii client!, cu gust de gluma, il luau in ris. In camera arga^ilor stSteau incarcate gata doua flinte, aga- tate in cui, iar in camera lui Zagan, alta dupa u§a. Puse ?i gratii la fereastra camerei unde dormea Lenu^a cu ingrijitoarea ei, iar u§ii ii intari zavoarele. larna din acel an fu grea, cu viscole care ifineau zilele intregi, cu zapezi troienite de garduri §i prin cur^i. Odata, vreo opt zile nici un calator ?i nici о sanie n-au umblat pe §osea. Era dupa Boboteaza. Andrei era dus acasa, iar Zagan singur cu Anton pazeau cu stra?- nicie casa. Cu venirea primaverii scazu §i teama lui Zagan. lani fusese ju- decat §i condamnat pe via^a, la taiat de sare, in ocnele de la Telega. Cind aflci cit de departe era Telega de Craiova, Zagan se linijti; ?i i se mai spusese ca-n оспа aceea rar de-о duce vreunul mai mult de cinci ani, to^i mor de frig §i munca. Viata la hanul lui Zagan reincepu senina ?i fara griji. Lenuta cre§itea ?i se Йсеа tot mai, frumoasa. In toamna se gindea s-o dea la §соа1й la Craiova. Ii ситрйга rochi^e colorate viu din pravalie de pe strada Ungurenilor din Craiova. $i nu se intorcea niciodata 34
acasa fara sa-i aduca zahar, bomboane, nuci, stafide, ro^cove sau smochine. Afacerile lui Zagan mergeau tot mai bine. Se apucase in ulti- mul timp §i de vindut vite. Le cumpara ieftin de la tarani, de-а drep- tul de la ei de acasa §i le vindea la abator ou un tci^tig destul de frumos. Banii nu $i-i mai tinea insa acasa, fie ca-i depunea la Cra- iova, in vreo banca, fie can§i cumpara pamint. In satul sau din Me- hedin|i avea citeva rinduri de case cu pamint cit pentru un conac boieresc. De cite ori lua ceva nou, repeta cu un refren : ,,Pentru Lenuta, sa-i fie de zestre, ca nu le-oi duce cu mine“. ★ In saptamina Patimilor, Zagan se diuse la Craiova dupa cumpa- ra turi. Trebuia sa-§i aprovizioneze gospodaria ?i hanul pentru sar- batorile Pa^telui. A treia zi de Pa?te era intotdeauna mare petre- cere cimpeneasca in Lunca. Atunci hanul lui Zagan era un cuib retras unde se stringeau cei mai avu^i negustori din Craiova pentru a-§i petrece. Alerga in ora§ plna catre seara. Era rupt de oboseala cind ajunse, in drum spre casS, la bariera BueovStului. Intra pu^in ina- untru sa comande ni§te vi?inata, о specialitate a unui pivnicier Ita- lian. Pina i-adusera probele se a?eza la о masS. DeodatS tresari, la masa de alaturi se vorbea de lani. Se intoarse intr-acolo cu teama. Vonbea un paraoliser de la Manastirea BucovStului cu doi geamba§i de cai, un grec §i un roman oache§ §i mic. — $i cum, cum ? intreba curios grecul. / — Nu §tiu, atit am aflat, ce v-am spus ! raspunse paracliserul, probabil cel ce venise cu vestea. — Acum iara$i о sa apara pe aici, continua ingindurat geamba- sul roman. — Nu §tiu de ce nu 1-au spinzurat ? intreba iara$i grecul. — Se spune c-a cumparat pe judeeatori ! zise .paracliserul aple- cindu-se discret. Zagan nu mai avea astimpar, se tot sucea pe scaun. Aici ar fi vrut sa se scoale, sa-i intrebe despre cele povesitite, aici ii era teama sa nu i se adevereasca banuiala. Un al patrulea, care statea in pi- cioare, se apropie de masa celor ce vorbeau. — ?i zi, iar scapS lani! — De cind bre, cind scapS ? intreba din nou grecul. — la, azi e salptamina ! zise cel din picioare. — 9i de unde ?tii ? continua grecul de data asta cu teama amestecata cu curaj. 35
-— S-a dat zvon in judet, spun. ?i jandarmii. Cu toti sint alar- mati ! — vorbele lui presararS tuturor infrigurari. Lui Zagan ii fura indeajuns cele auzite. Se scula repede si sipuse ca se grabe§te ca vine a doua zi dupa vi^inata. Cind se urea in caruta alaturi de Andrei, dupa ce pornira caii, ii spuse lini$tit : — Andrei, lani a scapat de о saptamina ! Andrei tacu, privea inainte f?i mina nerves caii. Caruta, sarea peste pietre §i gropi, prin praf §i murdarie, gonea sprintena in ga- lopul cailor. Noaptea se lasa incet, iar spre apusul catre care mer- geau cerul era ro§u trandafiriu. Luceafarul de seara aparu timid, iar osia carului mare insemna pe сег о directie neobisnuit de in- clinata. Cimpul de-un verde crud parea cqvor intins. Greeri tiriiau stri- dent §i licurici punctau umbrele tufi§urilor cu semne luminoase. Caruta cu rotile infundate in praf nu mai facea zgomot, doar lovi- turile surde ale copitelor mai turburau pacea care se intinsese. Zagan, neralbdator, i$i tot lungea gitul inainte. Aparu,. in sfir?it, si hanul. De departe vazu dume la mese §i carute pe §osea. Se li- nisti dar, cind vru sa paraseaeca gindtirile de teama, simti о sfi- §iere adinca. Nu putea, se sim^ea in tovara§ia lor ca in aceea a unei mari temeri de cari nu po$i scapa in nici un fel. $i atunci tutburat, cu о privire aspra spre cer iar in urechi cu lini^tea cimpului, mur- mura : . — Cum joot fi griji atit de mari in lini§tea asta ! r Zagan nu-§i putea aminti sa mai fi avut vreodata sarbatori atit de triste. Parca i-a tot plouat. tn ciuda vremii bune, a mu§teriilor multi §i darnici, a veseliei ce-a domnit tot timpul, el raminea me- reu ingindurat. Intre timp, chiar in Vinerea Mare, s-a dus singur in ora§, s-a interesat la autoritati de fuga lui lani, a cerut sprijin si aparare, a povestit tuturor amenin^area tilharului. L-au primit aproape indiierenti, iar un §ef obraznic4-a $i spus ca ce se terne asa, co§cogeamite om, §i .inca ?i cu pistol la briu. Zagan pleca rusinat. Se duse apoi la Mofleni. Acolo se plinse Jandarmilor, le ceru si ior ajutor §i potere care sa rascoleasca padurile. $eful lor, un,om cum- secade, il lini§ti, ii arata c& lani s-a refugia,t prin Muntenia de sud, de n-o fi prin Bucure§ti sau Ploie^ti. Ca'e pus in urmarire in toata tara §i ca, sigur, nu-i nici un pericol. Cu toate acestea Zagan se inapoie trist §i abatut. 86
De dumineca Tomei avea comandata d petrecere mare a Glogo- venilor; treizeci $i cinci de musafiri; toti ale§i, toti cu bani. Zagan munci cu zor, cu sirg §i la urma cu bucurie. In focul lucrului i§i uitase de teama liii cea mare; Iar a doua zi, cind i?i facu socotelile, vazu c-a cifjtigat cit altadata intr-o luna intreaga. Dadu fuga la Craiova, cuiftpara о icoana a Maicii Domnului, lu- minari le duse in biserica; din! Mofleni. Se ruga acolo vreo doua ceasuri, nu-i venea sa piece. Cind ie$i imparti tuturor de pomana in eale. Trecind prin fata jandarmeriei, seful il chema inauntru. Avea о infatisare vesela. Zagan il privi curios. Cind ii spuse ca le-a venit vestea ca lani a fugit in Bulgaria, lui' Zagan nu-i venea sa creada de bucurie. Ochii ii sticleaw de emotie,'i$i-n elanul sau sufle- tesc ruga pe §ef sa; primeasca о cinstire.1 pentru vestea care i-o adusese. \ ; :i - Mergind spre casa, inima lui Zagan era mare cit un necuprins. Privea cu prietenie totul. Fluiera pasarelelor; mingiia’ griul, raspun- dea cu veselie la binete. Vazindu-§i casa'de departe, grabi ca un copil. Iar cind-in pragul casei ii- ie$i inainte -Lenuta Vesela §i Cintind, ochii i se umplura de laerimi oalde §i abundente. * III Era inddiul verii. Griul crescut in lahuri inalte se clatina sub unduitea vintului,' ca .apa! marii. . Spicele incepuserS sa ise coloteze fntij-un galben c.enu^iu, iar paiul lucea niai tare §i devenea mai elas- tic. Nori mici §i, albi, ca mieii din saptamina PastelUi, calatoreau alene pe cer. Iar din inaltimi cobora ca о sageata ciocirlia tuturor semnelor bune. Zagan aproape uitase de lani.. Nimeni nu' mai pomenea de el $i apoi Zagan credea in fuga lui in Bulgaria. Auzise doar, chiar din gura tilharului, innoaptea aceea :a arestarii,. ca vrea sa fuga catre acolo. ; Intr-o joi, zi de tirg, Zagan se scula de timpuriu ?i impreuna cu arga^ii porni spre Craiova cu §ase cai robi. Ii adusese in ajun un taran care vroia sa-i vinda prin Zagan, pe: un pret bun. Inca nu se luminase bine de ziua, cind un nor mic de praf stielea in aburul diminetii pe §osea.. Acasa ramasese doar ingrijitoarea cu Lenuta, Fata mai dormea inca, batrinei ii; spuse insa Zagan la piecare ca se intoarce sigur catre prinz. Trecuse de ora opt cind un taran opri calul in. fata hanului. Lega calul de. gard, agata; biciu^ca de oblincul §eii ?i,- tropotind pe trepte, urea spre sala mare a'hahului. llointimpina femeia. . 37
— Ce, singura maica ? — la, singura ca plecara cu ni$te cai la tirg ! — raspunse ea senina la locul ei. — Da-mi un sfert de tuica ! — spuse tinarul a?ezindu-se la о masa. Batrina se mi§ca greu, avea un picior umflat. Pina trecu in camera de alaturi, pina cauta ce trebuia, tinarul i§i facu de lucru prin han. Intr-adevar, parea pustiu. Ciinii erau bine inchi^i in grajd unde-si dormeau somnul. Atunci se furisa afara, se prefacu ca are de dres ceva la §a. Dar cu ochii era spre Leamna, pe ^osea. Deodata incepu sa fluiere. Batrina aparu in u§a cu ^uica : — Da’ nu-ti mai trebuie ? — Ba da, stai numai, ca-mi mai vine un tovar2i§ ! Intr-adevar, un altul, parea de-о seama cu el, sosi tot calare. Isi lega calul alaturi, se scutura de praf ^i se indrepta spre han. О clipa numai, se intelesera ceva din ochi. Se a§ezara la masS §i incepura sa guste din tuica, se vedea insa bine ca nu pentru baut venisera. Batrina ii lasa singuri §i pleca spre о сашагй din fund. Atunci lani aparu pe poarta, avea musta^a rasa §i era imbracat ca negustorii bulgari ce umblau prin toata partea aceea. Intra in han. Ceilal^i doi se sculara cu respect in picioare. — Ei, cine-i aici ? — Doar batrina, raspunsera amindoi deodata. — Bine, chemati-o la pla'ta ! §i lani se ascunse dupa u§a sco- tind de la briu un cu^it. $ontic, §onta©> batrina intra. Cind facuse de-abia un pas inauntru, о lovitura puternica de cu|it intre coaste о trinti jos. Nu mai avu timp sa spuna nici о vorba, grohSia doar surd §i cu clabuci de singe la gura. — Acuma, repede, aduce|i-mi fata ! tipa lani. Oamenii ie?ira. lani cauti in pravalie о caldare, о lua in mina ?i ie§i cu ea pe prispa casei. Acolo a§tepta. Din casa se auzea pliris de copil, apoi gemete inabu§ite. Cind о scoasera afara din casa avea ochii mari de spaima §i bale la gura. О lovise unui din oameni peste fa^a, caci buzele ii erau umflate. lani о apuca de par c-o mina. Copilul incerca sa se opuna. Un picior zdravan in genunchi о facu sa se prabu§easca. О tralse apoi cu gitul peste caldare. Fata era ca moarta, atirna ca о zdreanta. Apoi lani scoase cutitul §i cu о singura taietura ii desfacu gitul. Se auzi doar ca un geamat inabu§it. Trupul se agita in convulsiuni scurte, iar din git gilgiia in caldare singe cald. Un abur cu miros intepator se ridica in аг$Ца zilei. Oamenii о tinura cu gitul peste caldare pinS nu mai miij'ca. Apoi lani, cu acela§i cutit, ii taie capul de tot ?i-l svirli jos. Apuca apoi trupul co pilei de picioare. ?i-l ridica a?a, cu 38
gitul taiat, peste caldare. Din trupul mort picurau ultimii stropi de singe. lani parea ca nu vrea sa piarda niti о picatura din el. Cind crezu ca-i gata, il zvirli ca pe-un sac in praful din curte. Se rostogoli о data, apoi se opri cu о mina intinsa spre §osea §i cu alta chircita sub trup. Pieioarele, cu genunchii string, cazura ghem. $i a§a, fara cap, trupul parea mai mare §i ciudat de lung. lani se repezi in casa $i ie*?i apoi afara in mina c-o bidinea. Puse mina pe caldarea cu singe inca aburind §i trecu la fa^ada casei. De acum parca nu se mai graibea : incet, ca in'tr-un ritual, incepu sa spoiasca hanul cu singe. Ro§ul acestuia, pe al'bul zidului, parea §i mai viu. Termina cu о parte a fatadei $i trecu la cealalta. Nu umplea toata albeata zidului cu singe, tragea doar linii groase §i dese, facea parca economie. Cind termina singele se uita in jur. Cei doi oameni erau deja calari cu pistoalele in mina, ^inind un cal liber de dirlogi. lani se uita la miini, erau pline de singe. Se apleca sa ?i le §teaiga de iarba. Cind sa se ridice dadu cu ochii de capul fetei. In obraz ii tresarira mu§chii ca la о bucurie. Il apuca de-о ooada im- pletita cu funds ro?ie §i se indrepta spre gard. $i acolo, in virful unui par mai inalt, il inf ipse cu fa^a spre ?osea. Ooadele ii atirnau cumin^i pe spate, iar ochii inchi^i pe jumatate pareau ca se feresc de soare. $i trei calareti in galop intins se pierdura pe poteca care se abate din ?osea la dreapta, spre padurea de stejari a Cernelelor. ★ Cind Zagan se apropie de han nu §tia ce sa creada. Ce era hanul lui atit de ro§u. I§i §terse ochii, clipi repede §i ro§ul tot acolo ra- minea. Oprind caruta in fa|a hanului §i zarind capul copilei infipt in gard, pricepu. Scapa haturile din mina §i de acolo, de pe capra caru- tei, se praibu§i ca un bu'tuc in praful cald al §oseilei. IV Cft a insemnat de mult aceasta razbunare pentru oamenii din jur au spus-o anii §i zilele care au urmat-o. Dupa crima, ni?te rude indepartate venira sa-§i vada mo§te- nirea. Cind dadura insa cu ochii de zidurile spoite de singe, nu §tiura cum sa fuga mai repede. Nici un mo^tenitor nu se mai ivi dupa aceea sa ceara hanul. У 39
Trecatorii incepura sa ocoleasca drumul, Zahanalei. Mai bine treceau pe podul Bucovatului, dar pe acolo nu mai dadeau. Cite un calator ratacit pe acel drum privea nedumerit la hanul paraSit. Cind afla c,e vazuse, i§i facea cruce ?i fugea. De neumblat, pe.§osea in- cepura sa creasca balarii, sa se desfunde gropile §i sa se. netezeasca §an1;urile. Iar pentru ca pe podul de peste Jiu nu mai treceau oa- menii, nimeni nu-1 mai repara a$a ca, intr-o primavara, puhoiul 11 rupse din loc. Intr-o vara un trasnet a aprins hanul. Nu i-a ars decit acoperi- §ul de §indrila. Geamurile i le-a apart grandma, gardurile i le-a do- borit vintul. Viscolul iernilor grele a trintit §i §opronul §i grajdurile si bucataria. In picioare ramineau tot mai putine. larna se aciuasera in han lupii flaminzi, incit urletul lor rasuna noaptea lugubru pina in mahalalele Craiovei, La un desghet, intr-o primavara, se prabu^i §i tavanul. Acum nu mai.ramasesera decit zidurile inalte $i goale, cu ochii aceia negrii -ai ferestrelor fara geamuri. Vintul ?i ploaia, zapada §i piatra, praful si ar^ita macinau in- cet §i muchiile zidurilor. In fiecare primavara erau tot mai scunde. s>i oamenii povestesc ca zidurile acelea din fata, spoite cu singe, au ramas de-un ro$u aprins pina in ultima lor zi de stat in picioare. $i intr-o noapte cu' nori §i duhuri s-au pralbu§it §i zidurile, surd ?i fata ecoti. Iar dintre ruine au zburat speriate pa'sarile de noapte.
VRACIUL IERONIMUS In departatul raearit al Europe!, о cetate medievala isi traia tru- fia maritea ei. A§ezata la d rSscruce de drumuri, pazind ,o tre- catoare iritre ni§te munti stincd^i salbatici, isi ridiease gloria in timpuri de lini?te prin negtistorie. Erau renumite caravanele care plecau din aceasta cetate in cele patru vinturi ale luinii. Uhii pdr- neau inainte de sarbatorile Pa§telui, spre a se reintdarce c.u iharfS schimbata sau cu aur cu reflex ropetic, tocmai in ajunui ninS al CraciunUlui. Fauna cetatii trecuse cu mult hotarele incetd$ate ale mafelui fluviu dirispre sud ?i tot atit de mult pe ale muchiilpr ve^nic inzapezite din indepartatul miazanoapte. In vremuri grele, de prada si razbunare, scuturile zidurilor pu- terriice Cit §i indaratnicia Vitejilor ei о aparau de po'tele rieastim- parate ale cotropitorilor fee veneau ca vintul. Niciodata nd/paZuse inviriSa.’ Zidurile ei purtau cu mindrie ranile primite in lupta, iar'in truffa tumului de observatie, ridicat pe d'coliha dihspre apusj se vedea parca ceva din mul^umirea aceluia care crestea cldar dih pufe- rea lui. Cetatea nu era mare. Zidurile ei formau un patrat intarit la colturi cu bastioane puternice, construite cit mai strategic. C.uprin- dea atita loc, incit cele citeva mii de suflete puteau trai intr-iy inca- p^tohre libertate. Spre rasarit, acolo unde se terminau .muntii^ puter-: nici cii stinci de feranit, о ultima oolinS stearpa $i uscata de Vinturi ii forma pn meterez natural de nebiruit. Doar spre nord, catre ,inT tinsui cetos cu orizont larg, era cimpie : un podi§ de muryte bogat ?i friimds. De trei parti muntii se ih$iruiau ca 6 salba de gitul ppej'; fete vanitoase. ,$i-n nenumarate repejiri de coline, din ce in pe-mau mari, muntii se intindeau pina departe, spre о alta lume, mai seninir §i mai nestatornica. Intre ziduri .cetatea era intocmita in forma celor din Apiis": о piata mare in mijlocul ei, unde se ridica cada sfatului cetatii: ctf locuintele coiiducatorilor, iar alaturi, aproaipe lipita, i§i inalfa zidu- rile cenu^ii batrina biserica veche de Citeva secole. Stfazi ihguste, 41
insa comode, curgeau din toate unghiurile spre pia|a centrala. Tot in acea piata era ?i tirgul §i tot acolo se stringeau to^i cetafenii sa asculte cuvintul de imbarbatare In clipele de grea cumpanS. Via^a se depana intre zidurile duble ale ceta^ii strajuite de ochi tineri neobosi|i, monoton ?i harnic. Uniformitatea muncii de fie- care zi, ie$irile din cetate pentru1 aprovizioriSri, cit §i libera trecere pe sub porti, о data pe saptamina, in ziua de tirg, erau singurele peisaje care variau cenu^iul zidurilor pazitoare. Era о cetate de oameni liberi §i cu frica lui Dumnezeu. Slujbele religioase erau inaltatoare ?i fierbinti, sunetele orgii armonic im- preunate cu corul tuturor credincio§ilor se risipeau darnic prin fe- restrele inalte, taiate in ogiva. $i clopotele vesteau cristalin §i vesel, cu repetiri din culme in culme, mul^umirea sufleteascS a unei comu- nita^i care nu cuno§tea excesele. Oamenii se invatasera supu§i. Rare- ori cite un rasvratit trebuia dus in camera de tprtura spre a i se aplica citeva din pedepsele, dealtfel mai toate u§oare, prevazute scrupulos in codurile lor de online. Nici batrfnii nu-§i aminteau ca in cetatea lor sa fi zburat vreodata un cap de om sub securea сй1а- ului. Acesta se ingra$ase cit un butoi din lipsa de ocupatie, iar in raftul de lemn de Stejar rugineau cele doua securi fara intrebuin^are. Zilele i§i picurau monotonia pe suflete ?i pe ziduri cu melan- oolia unei dupa-amieze de toamna. Iar cind se ISsa seara, harnicia me§terilor aurari, renumi^i in multe cetati, rasuna pina tirziu in noapte, intr-un clinchet zglobiu de metal lovit in cadenta de minus- cule ciocanele. Spre Bastionul Tesatorilor, In partea de miazSzi a cetAtii, acolo unde incepeau muncii mai salbatici $i mai puternici, pe-o strSdufS care urea in panta lina, locuia, cu casa chiar lipitA de zidul cetijii, vraciul leronimus. Casa lui era una dintre primele case zidite in cetate, de aceea era tot una cu zidul din&untru al cetS^ii. Era veche ?i sounds, fSra etaj ?i cu о intrare joasS. Pentru a patrunde tn ea trebuia s& te aduni, sS te faci cit mai mic §i sa scobori citeva trepte roase §i lunecoase. Cele trei ferestre de la stradfi aveau gratii puter- nice pe linga obloanele din lemn de fag. Daca exlteriorul casei nu arata ceva deosebit, interiorul trebuia neapSrat sa surprinda. Camera de locuit a lui leronimus era la strada. Se intra in ea insa de jos in sus. Dupa ce coborai din strada cele citeva trepte, ajungeai intr-o incapere aproape rotunda, boltitS in forma de capela. Din ea se deschideau trei u§i : printr-una intrai 42
Intr-o camera mica §i scunda din subsol, in care locuia servitorul vraciului, epilepticul surdomutul Peter. Aceasta camera avea la strada, la nivelul pamintului, о deschizatura zabrelita, nu mai inalta de un lat de palmS. Prin una din celelalte u§i puteai intra, urcind citeva trepte de lemn, in locuinta lui leronimus, care, dupa cum am vazut, se afla 'la strada. Camera era scunda §i afumata pe toti peretii varuiti cindva, cu tavan de lemn unsuros $i cu miros acru de fum vechi. Ea adapostea un pat din lemn de nuc, mare, cu polog fara de perdele, о masa, un pupitru spre una din cele trei ferestre о eta- jera cu suhiri de manuscrise §i cu citeva carti Scrise de mina rabda- toare de calugar. О lada mare §i-un dulap micut §i agatat intr-un piron completau mobilierul sobru al camerei. tn fata mesei, un scaun cu spatar inalt, cindva elegant, trona stingher, a casa parasita. Prin cea de a treia u§a se intra in laboratorul lui leronimus. Camera nu avea nici о fereastra, doar in u§a era un ochi de geam, galben §i murdar, crapat intr-un colt §i plin de paienjeni§. De jur imprejurul camerei se ihtindea о masa solida ca acelea de timplar. Pe pereti, pe etajere sau legate cu sfori de tavan, se gasea un mare numar de oale de pamint, pline cu diferite continuturi medicinale, toate cu fundurile afumate. In mijlocul camerei, intr-un cuptor zidit circular, se gasea о retorta mare de lut ars. Peste tot, intr-o dezor- dine §i-o murdarie amestecatS cu intuneric se puteau vedea vase de diferite forme sau marimi, borcane, recipiente, tuiburi din metal sau din pamint, incolacite in figuri curioase. Indicate pe-o sirma §i aga- |ate de tavan, intepenite in pozi^ii pline de grotesc, se uscau о mul- time de §opirle. Din cozile lor, dupa о pregatire indelungata, lero- nimus scetea un soi de alifie care vindeca ranile de arsuri sau taieturi, din din^ii lor mici §i ascu|iti,' dizolva^i intr-un precipitat galibui, prepara balsam pentru bolile de ochi. §i tot astfel, din dife- rite parti ale ^opirlelor, aranja dupa re^ete misterioase, elixiruri variate in borcana§e grosolane. Intr-un borcan mare, inmuiate in- tr-un liehid urit mirositor, se dospeau citeva vipere. Din aceasta fermentare extragea un venin antidot ranilor de arme otravitoare. Tot felul de buruieni, flori de cimp, radacini §i scoarte de copaci, atirnau uscate in cuie pe pereti. Intr-un pisalog de lemn, citeva oase calcinate a$teptau sa fie facute praf : serveau la faibricarea ali- fiilor cofemetice. Parul de pisica, ars §i amestecat cu nu se §tie ce planta oleaginoasa, dadea un balsam pentru durerfle reumatice $i in general pentru ale batrinetii. Intr-un copac de lemn, se gaseau citeva zeci de perechi de ochi de miel. Din ei pregatea leronimus vestita lui alifie pentru bolile de piele. Incuiat intr-un dulap de sub masa, se afla ascuns un urcior mare, plin cu un preparat tonic care vindeca pe cei slabi $i galbeni, cu tuse seaca sau plina. leronimus il 43
extragea dintr-un amestec; dar acesta era un mare secret, de singe de om mort cu vin vechi $i negru; Trebuia sS-ltina sub cheie, alt- fel Peter 1-ar fi baut dintr-o data, fara s& mai lase urciorul de la gura. Acest laborator era luminat de-о tor^a aprinsa intr-un colt al incaperii, cit §1 de flacarile vetrei deschise deda cuptor. In podeaua laboratoruluL se gasea un capao greu, de piatra, prevazut cu un belciug, care acoperea intrarea 'in pivnita casei, о hruba boltita si umeda, mai mult lunga §i care adapostea in mijlo- cul ei о masa. Restul era gol, in afara de о polita de pe perete, pe care se gaseau citeva butoia^e pline cu vin. Din acest beci se putea ie§i afara din cetate direct, printr-un gang sapat pe sub zidurile cetatii. La capatul dinspre pivnita, gangul avea o u^a puternica din stejar, captu§ita pe ambele pSrti cu fier. Ie$irea era cam la vreo citiva metri departare de zidul din afara al cetatii, intre ni§te stinci prabu^ite $i inghesuite.. Gangul mai era pazit inca de doua u§i, toit atit de grele, iar pentru caz de. mare pericol, intre zidurile cetatii se. gasea suspendata. о lespede mare de piatra, care; la vreun' atac du^man, se cobora pe rji§te jghiaiburi,: taiate in pareijii. lateral! ai gangului, incit il astupau cu desavir$ire. . < . . Despre aceasta, ie?ire secreta jjtra’u putiniciteva ndtabilitati ale cetatii, paznicii'-basttonul-ui teisatorilor $i Pteter servitorul. . . л и . •1 1 i' . 1 i ' ‘ ’' In dimineata in care incepe poVestea noastra, leronimus s-a. sculat ca de obicei, od'atS cti tas&ritul sbarelui; Cind virful calcatos al muntelui care se vedea priri fereastra din mijloc, Virful Dracului, se inro^ea de primele raze ;ale soatelui,; vraciul sarea sprinten din; patul lui cu scirtiiit de ,oar neuns. Se fiiibrSca sobru; ‘aproape calugai- re§te. Un caftan cenu^iu; inchis-piriaAa'git §i lung,pina in pamint, ii era haina de toate zilele cit'§1Мё s&rbatoare. Atitii' doar,/’ ei la slujba bisericeasca i§i punea la' gft’un’ plastron alb” de dantelfi 91 la man§ete ni§te juvite 'de !pinz& ;atb-gris;' lucrate dintr-un material aspt*u si bates. ’ ‘ ' ’ Nu au trecut nici einci minute 91leronimus cotrobaia deja prin laborat or. Tn acea dimineata, vroia sa iasa in padure 91 de cite eri f&cea vreo plimbare in afara de''-zij^iiri,''i$i Ilia icu 'et, Ibgata cu curea. de-а curmezii§ul peste piept; о cuiid1 de tabla de 'marimba a doua сДраVini de varza mijlocii. Tn ea stringea tot ce-i trebuia. $i de data aceasta c-un aer degajat, i§i trecu cureaua peste cap $i-o a§eza cu degetele lui fine peiste umSr $i §1-0 propti a probS pe 9old. Tn mina cu cheile mari §i nepractice, se indrepta spre capacul care dd in pivnita. Toata operatia ie§irii prin gangul seicred era intotdeaUna 41
greoaie : trebuia ridicat capacul, descuiate upile din gang, trase za- voarele. t>e obicei, il ajuta Peter, de data aceasta vroia insa sa fie singur. Peintuneric bijbii in beci, iar un scir^Ut prelung pi un aer plin de umezeala anuntS ca prima' upA fusese deschisa. Pnin gang nu se auzeaiu decit papii vraciului pi zgomotul picaturilor de apa care cadeau dintavan : trase cu putere cele trei zavoare ale upii de-a doua. Deschiz5ndu-se se trinti de zid : un zgomot surd, cu ecouri ina- busite umplu gangul. Pentru orice strain zgomotul, umezeala, frigul ?i intunericul din gang ar fi fost motive puternice pentru ginduri negre, temeri pi spaima. Lui leronimus, printr-o ciudatenie a firii sale, ii erau placute, iar daca i-ar fi putut cirieva vedea in acele clipe fata, ar fi observat, cum in mijlocul acelui zgomot, care se plitnba inchis intre peretii strimti ai gangului, gura lui desena un zimlbet subpre pi uscat, un zimbet plin de multumire. Deschiderea usii a treia a risipit intunericul, a slobozit zgomotul pi-a gonit frigul. Dupa citiva papi, dupa ce sari doua stinci pravalite de-а curmezipul, iesi afara dintre peretii bolovanopi pi plini de mupchi verde. Se opri о clipa, isicodi in jur pi apoi cu pas sprinten. о lua spre padurea de brad din fata, pe о poteci .abia vizibila. prin' ierburi pi desisuri, evi- derita insa pentru ochii lui obipnuiti cu detaliile pi cu ascuhzipurile. leronimus era un opi trecut de paizeci de ani. Cu parul alb, de un alb yru pi sclipitor, slab pi zbSrcit, cu о frunte piare, luminata si ingallberiita, incit parea a unui cranju scos dintr-un dulap de antropolog. Nasul acvilin tresarea cu nari subtiri la fiecare inspira- tie. Agitata lor subtila indica о sensibilitate 'pentru tot ce-i viu : parea un nas de copoi vtnatdresc. Gura era de p. expresivitate diabo- lica. Iti facea impresia* barpi bate joc de lot c& vede : de pietre, de popirle, de oameni pi de Dumnezeu. Avea i ea ceva imobil, intepenit intr-o pbza de ironie,!ppfinS rautate, In orice oaz, mult di'spret. Dih aceasta cauza intfeaga Ihi figura imprumuta iin aer de inflexibili- tate, de raceaki. CeaSurl intregi ar Й stat Ip price lucru fara a-i tresari vreun mitpchi. Figura avea unfeori aerttl ca-i ciophta din pia- tra, dintr-o piatra galbuje, cu multe riduri ?i cafe in lumina soare- lui parea aramie. DacS' lerdnilmius tn? ar fi avut ochii aceia alba^tH, ai fi putut crede ca tot capul ii este о masca. Ochii doar aratau ca-n acel craniu -e viata, ca aceea este о fiinta in care ;se agita d lume vie si personala, o ’intreaga’existenta’izoiata intre retorte pi excunsiii secrete. Dupa rhers parea inca in putere, avea tin pas sprinten, iute’ cind trebuia, pi о pnuta dreapta, cu capul chiar pu^in ridioat de bar- bie in sus. Era insa atit'de mic pi uscat, incit, cind mergea,'in caf- tanul aceia lung pi aspru, iti facea impresia ca in mersul lui scirtie ceva, oasele, haindlh, ochii din cap, orice, numai fata aceea ca de piatra, nu. 'r. '-' -: a > - 45'
leronimus era pentru batrina cetate mintea cea mai luminata. La judecati, la consiliile economice, sau comerciale, la intruniri raz- boinice ?i religioase, parerile lui erau cerute ?i se impuneau de multe ori fara a, se mai reveni asupra lor. Se bucura de-о autonitate totala §i exencita asupra tuturor un fel de sugestie pe care nici el nu ?i-o putea explica. Cu ocazia bolii fiicei mai mari a primului consilier, bolnava, pare-se, de о grava boala molipsitoare, cind se zvonise pericol de contaminare, leronimus, chemat in graba, areu^it s-o vin- dece in mod miraculos $i, desigur, mai mult prin puterea lui de su- gestie, decit prin preparatul aceia din singe de om mort cu care a tratat pe bolnava. $i-n diferite alte ocazii autoritatea lui se dovedea tot mai puterniea §i mai neindbielnica. A reu^it sa canalizeze ceta- tea, colectind intr-un $ant acoperit toate scurgerile caselor, §tia sa prevesteasca timpul, bolile, invaziile, izbinzile sau infringerile ?i mai ales furtunile erau ghicite cu о putere de previziune surprin- zatoare. Totu§i leroniinus nu avea nici un prieten. Peter ii era singura fiinta apropiata. Cu toate ca era degenerat, vicios si murdar, tinea la el fiind'ca era surdomut ?i nu-1 tulbura niciodata. Dealtfel ii era credincios §i plin de devotament. leronimus se sim^ea insa bine in izolarea lui. $i numai cind ie§ea in mun^i, cu cutia la subtioara, putea fi vazut cum in ochii aceia albastri ca cerul jucau solipiri copilare§ti §i bucurii naive, cum monotonia cetatii §i prostia oame- nilor nu i le puteau prilejui niciodata. Tot mergind ajunse in virful primei coline, meterezul natural al cetatii. $tia acolo, sub о stincA mare, un loc cu vipere de unde ies §i se soresc pe о muche netedA de piatra. Putea sa le atraga fluierind printre din|i, un fluierat ciudat, mai mult un §uier straniu ce-ti dadea fiori. Vipera raminea cu trupul incordat, cu ochii aceia mici §i sclipitori tinta la gura care scotea melodia aceea atit de vraji- toare. Cu capul ridicat parea ca in^epene^te in aer. Atunci leronimus, cu mina infa§urata intr-o cirpa aspra de lina, о prindea, ii intepa capul intr-un anumit loc §i-n svircoliri repezi §i nervoase era in- chisa in cutia unde murea alaturi de vreo floare de mu§etel sau de vreo radacina de matraguna. Prinse doua vipere in felul acesta. Pe ultima, dupa ce-o facu inofensiva, о |inu in palmele deschise ca 0 pilnie ?i rateala trupului ei ce tresarea ii dadea fiori de placere. Zimbea satisfacut, cu acel zimbet straniu, iar printre genele strinse pu^in cauta sa prinda in toate trecerile ei moartea reptilei, care se svircolea inutil cu sage- tari in ochi. Era trecut de amiaza cind incepu sa coboare. Colindase citeva vai adinci, pline de umezeala, unde cre§teau anumite buruiani si 46
unde se inmul^eau u§or ^opirlele verzi. Cutia ii atirna grea, era plina : §erpi, $opirle, broa§te, insecte, fiori §i radacini, roci diferite, nisip legat\intr-o frunza ?i pe deasupra diteva mure de-un negru exotic. Ii placeau murele fiindca aveau о aroma de natura salbatica, un iz de tufa §i-un miros acrijor, care amintea de viata primitiva a naturii. Coborind, minca una cite una, zdrobindu-le cu limba de cerul gurii : privea in gol, cSutind parca sa adulmece din aer vreo esen^a a fortelor primordiale. \ \ ¥ Cind ridica privirea spre gaura prin care trebuia sa treaca din pivnita inclaborator, zari figura grotesca a lui Peter aplecata peste intrare. Ochii ii sticleau §i din git scotea un sunet sinistru. Se bucuna. De cite ori se intorcea leronims din plimbarile lui, Peter $tia ca aduce cutia plina. Ii placeau §enpii : de aceea, de abia i?i arunca leronimus cutia .pe masa, ca Peter ca iiebun se $i repezi la ea §i scfoase cele doua vilpere. Lua in fieoare mina cite una, le apuca apoi cu cite doua degete de dupa cap §i ridicindu-se cit era de lung in picioare, cu mfiinile intinse, incepu sa joace un dans salbatic in ju- rul cazanului din laborator. Urletele lui de bucurie erau fioroase, rupte din git vibrau metalic, cind gros, cind subtire. Pilpiiala do- moali a flacarei din tor^a il lumina in mod straniu, incit umbrele jucau ipe pereti un joc mai fantastic decit insu$i Peter. In acest timp leronimus, ca ?i cind nu s-ar fi intimplat nimi'c, i?i vedea de lucru scotindu-?i din cutie restul obiectelor aduse. Era obi§nuit cu izbuc- nirile de bucurie ale lui Peter. Il §tia ca avea slalbiciune pentru §o- pirle i$i §erpi. Pe primele le prefera inSS vii. О datS, cind leronimus a adus una mare, frumoasa, vie, acasa, a gemut toata seara pina i-a dat-o. $i-a bfigat-o in sin ?i cu acela§i rife, nebun s-a dus sa se culce. Diminea^a s-a trezit cu §opirla strivita la sub^ioarS. L-a apu- cat un adces de plins de nedestaris. leronimus h-a §tiut mult timp cum sa-1 potdeasca, pe urmS §i-a adus aminte de urciorul cu bau- tura intaritoare. I-a dat din el 0 cupa plina dupa care s-a lini§tit ?i a cazut intr-un somn letargic. Dupa afetfel de crize diteva zile in §ir, era melancolic §i, cind nu avea treaba, incremenea nauc in vreun соЦ, joe pe lespede. De data aceasta leronimus nu avea de gind sa-1 lini§teasca. Zbiera deja de atttta timp incit rSgu§ise, iar din cauza jocului ince- puse sa §chioapete. La un moment dat, intr-un accefe de furie apuca cu din^ii о viperS §i daci n-ar fi intervenit la timp leronimus ar fi sfi^iat-o. Cind se vazu fSra vipera §i cind intelese ей de la stapinul 47
sau nu.se maiputea a?tepta la ceva mai bun,,dadu fuga.inybdaia lui, se chirci sub masa §i ramase acolo,pina seara tirziu, intr-p suparare de copil nemultumit. ★ I 'I- 'I / ; leronimus dupa ce puse ordine in lucrurile adusej dupa ce baga viperele la dospit §i in§ira la uscat §opirlele §i bro^tele, pleca in. cetate. Avea sa faca о vizita la un bolnav, un tinar cere se topea din picioare $i caruia nici el nu mai $tia ce sa-i faca. Era baiatul unui negustor vestit, care avea legaturi cu tari indepartate ?i care dis- punea de-о avere nemasurata. Ii promisese lui leronimus о suma deosebita de galbeni in cazul cind ii va insanato?! baiatul. Curiozi- tatea il facea insa pe leronimus sa studieze mai adinc boala, decit promisiunea baneasca. $i a§a nu avea ce sa faca cu banii. De aceea, pe drum spre locuinta negustorului i§i framinta min tea ce sa. .mai naiscoceasca pentru ca parintii copilului sa ailba impresia, ca intr- adevar el vine cu ceva nou, ceva се-ar putea da speran^e. Copilul zacea neschimbat, cu fata in sus, cu oibrazul supt, cu; carnea intinsa pe oaset cu privirea fixa in tavan. De-abia minca. de vorbit nu scotea nici о vorba, iar in jurul lui parintii §i rudele,1 cu ochii casca^i de groaza, nu §tiau ce sa m‘ai creada. Nici nu murea copilul, dar nici nu se putea spune ca traie^te. leronimus, poate mai mult pentru a varia metpda lui de cer- cetare a bolnavului, ii ruga pe paring sa desbrace bolnavul pina la‘ mijloc. Pe fetele tuturor lucira indemnuri spte speran^e : nieiodatir leronimus nu procedase astfel. Cind copilul fu desbfaicat, И se ihfa- tisa tuturor un corp de copil din care nU mai r&masesera decit ba'- sele $i un fel de piele galbejita ?i intinsa ne ele, ca b blana de ani- mal pusa pe-un gard id'uscat. • " ' 4 leronimus se ocupa sa-l pipaie : pe git,, la \capul piepLului, se facu ca-1 asculta la inima, ii pipai stomacul, puse ?i-acolo urechea. fi intoarse apoi cu spatele in sus acesta araita ca un gratar despartit pe din doUa de-ю Vergea cu creste. Pielea era aici §i mai. galbena si mai intinsa. 11 unse cu o alifie verzuie cu miros de busuioc. Mi- rosul paru ca face tuturor bine in afara de bolnav care inpepuse sa tu§easca. Cind il reintoarsera cu fa^a in^ sus, mina lui leronimus aluneca la subpoara copilului. Bolnavul avu un moment ,de ezitare, apoi corpul paru. ca se stringe, §i pe fa^a ii aparu un fugar zimbet fortat. Lui leronipius nu-i trecu neobservata intimplarea. Vroia s-o repete, dar nu ?tia cum s-o faca fa^a de.tpti ai casei. Atunci, c\-un 48
aer grav,ii ruga sa-1 lase singur cu -.copilul. Toti se privira in ochi, nici' aceasta nu о mai ceruse leronimus vreodata. Totup plecara grabiti, ср о noua speran^a incoltita in suflet. i Ramas singur cu bolnavul, leronimus se apleca asupra lui, p-ncet, fara ca el sa banuiafeca, ii baga brusc, ambele mlini, cu de- getele sgircite pu^in, la spb^ioara. $i acolo, c-un tresarit. scurt il gidila. Ca scapat dintr-o strinsoare apriga copilul sari in ,sus, ca un pepe printre degete, se trase inapoi, privea fix la leronimus p ridea, Copilului ii incremenise un rife plin pe fata de i se vedeau toti din- tii. In clipa urmatoare incepu sa plinga incet p infundat., leronimus il aooperi in graba p se duse spre usa sa cheme parintii copilului. In drum spre usa se zari о clipa intr-o oglinda. Ca prins de forte nevazute ramase incremenit, cu ochii la figura sa care se reflecta in oglinda. Acolo, in oglinda, spre nemasurata lui surprindere, vazu un alt leronimus, care semana lui, dar care ridea, cu un ris fix, uscat p straniu : acelap ris pe care 1-a avut p copilul. In clipa aceea bp amiriti cu о preciziune infioratoare ca el nu mai risese niciodata astfel p ce i se parea mai curios era faptul ca simtea p-о neinte- leasa bucurie, о mul^umire, о satisfactie fizica nemaiintilnita. Cheima parintii, imibraoara copilul, ii afeigura pe acepia ca bol- navul se, simtea mai bine p ca sigur se va insanatosi. Apoi pleca ingindurat, incit nici nu observa ca p-а uitat acolo borcanul cu alifie. n ★ Drumul' lui leronimus spre casa trecea prin fata pivnitei de viri ,,Bachus cel ,vesel“. Aceasta era о pivnita vestita nu numai in ce- tate ; in ea se gaseau cele mai bune vinuri §i acolo se stringea seara toata elita. cetatii. leropimus era rareori vazut acolo. De. data aceafeta intra totu?i. La ora aceea pivnita. era aphoape goala. Se re- trase intr-un coif ascuns de un butdi mare p se aseza- la о masa pe cafe ardda о luminare cu'fum mult. Baiatul cirCiumarului i-aduse о сапа cti vin. ' ' leronimus privea atent la figura de cositor de pe capacul canii : un copil saltat. intr-un picior si care tinea in mina un pe§te. Gindul lui. nu eya insa la. ceea ce vedea. Fixitatea privirii te facea sa banu- iep.i ca gindul.ii zboara aiurea. $i, intr-adevar, leronimus.nu se putea dumiri inca cum acel gidilat facuse pe 'copil sa se invese- leasca atit de brusc p mai ales, culm de-а fost posibil ca acea vese- lie sa treaca $i la el a§a de u^or. Cauta sa-p ;aminteasca toate clipele din viata sa care erau in legatura cu gidilatul. Nu-si iputea insa de loc aminti.ceva deosebit. Reminiscence vagi', citeva intimplari din 4 — Hanul ro?u — cd. 204 49
copilarie §i tinere^e, cite ceva din spusele altora, dar nici о singura amintire care sa-i dea impresia ca acest lucru i-a putut fi ^reodata о intimplare cu interes. Atunci de ce de data aceasta se gindea atit de atent la un fapt care altadata trecea atit de neobservat, incit nici nu-i labase unme clare in memorie. Ca un raspuns parea, leronimus apuca zdravan сапа cu vin §i о bau pe neraSuflate. Se scula §i repede, ca ?i cind 1-ar fi gonit ci- neva din urma, pleca spre casa. Mergea lini§tit, nu insa incet. Nu avea nimic din agitata lui caracteristica cind era nervos. $i-n acea seara cu cer palid, leronimus se simtea nervos, agitat §i tulburat de-о nein|eleasa presimtire. ★ Acasa gasi pe Peter ghemuit tot sub masa. Il scula cu о lovitura de picior. El Ise ridica anevoie, mai ales ca-1 cuprin'sefee s'omnul. Ri- dieat in picioare, privind fix pe leronimus, in ochi, ii arata, cu semne largi din miini, о viziune de-а lui farS in^eles. Parea un preot pagin cuprins de-о miStica a unor comunicari supranaturale. §i leronimus il privea cu о curiozitate mai mare ca de obicei. Plicti- sit, vru sa piece, dar la u§a observa ca Peter desfacuse sfoara sem- nalului de sculare de pe cuiul care о fixa. Acest dispozitiv era un fel de clapa de lemn pe care, in pat, Peter i^i punea capul. Clapa era, printr-o sfoarS, in legatura cu camera lui leronimus. Iar acesta, de cite ori avea nevoie de servitor, noaptea sau dimineata, tragea de sfoara, clapa cSdea, §i Peter ramas Йга suport sub cap se trezea. Era singurul mijloc de a se face in^eleS. Observindu-i isprava, leronimus il ameninta §i-i porunci sa lege sfoara la loc. Peter se supuse pentru ca apoi, mai timid, dar tot in- sistent, sa incerce sa-i dovedeascS poate aceea^i nedurtterire. Ie§ind din camera leronimus se mustra ca a dat atita aten^ie nebuniilor slugii sale. Cfflnd i§i dadu inlsa bine seama observa ей era beat. Ame- tit, cu pas nesigur, stinse tor^a din laborator, puse de-а curmezi^ul u§ii de intrare un drug de fier prins in cirlige, facu semne lui Peter sa se culce ?i trecu §i el in camera lui de culcare. Oind i?i scoase caftanul гйтаЗе in ni§te pantaloni strimiti ce-i modelau picioarele uscate §i strimlbe, §i in cama§a care era dintr-o pinza groasa §i aspra, incit astfel imbracat рйгеа un mic bufon de curte. Intra in a§ter- nutul patului dupa ce i§i scoase ?i cismele moi §i scurte. In virful patului, sub pologul acela gola?, doar schelet de lelmn, in pozitia teapana ce §i-o luase incepu sa gindeasca. Тпсегсй iara§i sa-§i aduca 50
aminte de intimplari cu gidilatul. Gindurile i se incurcau insa cu о pofta de somn de neinvins. $i adormi aproape cu ochii deschi§i, ca о masca tragica de mort. A doua zi dimineata leronimus se scula mai tirziu, afara ploua. Intra in laborator, aprinse un foe puternic in cuptor §i incepu sa fil- treze ni?te infuzii de buruieni. Pe Peter nu-1 sculase intentionat. Vroia sa fie singur ?i Peter nesculat putea dormi zile intregi in §ir. leronimus era preocupat in ultimul timp de un preparat pe care vroia sa-1 faca singur §i anume, о bautura ad'ormitoare. Toate incercarile lui dadusera gre§, о data chiar, facind о incercare cu un bolnav, acesta a capatat о boala de stomac de care nu 1-a vindecat dedt dindu-i carbune sa manince : carbune stropit cu ceara de al- bine topita. Catre amiaza se plictisise de fierturi, ie§i din laborator, se im- braca ?i fiind'ca se opriSe ploaia pleca la plimbare. tncuie u§a pe dinafara si cheia mare cit un ciocan о atirna intr-un cui dupa о caramida scobita. Incepu sa se plimbe agale cu miinile la spate. l$i lua calea lui obi§nuita la astfel de plimbSri. Ploaia coborise in ce- tate un. aer proaspSt de padure §i о umezeala placuta. Pietrele umede abureau putin ca piinea coapta. Un miros de pamint inmuiat ii tre- mura placut in nas. La un colt se opri. Auzea ni§te risete de copii intr-o casa de alaturi. Tot mai atent incepu sa dezlege §i cuvintele ce ?i le spuneau. Unui nu mai contenea de ris, iar un altul tipa cit il tinea gura : ,,Nu-l mai gidila ca se ineaca de ris“. Cind leronimus intelese fraza paru ca se treze^te dintr-un vis placut. $i-aduse aminte de intimplarea din ajun, de bucuria ce-a simtit-o vazind pe copilul bolnav ca zimbe§te. $i atunci, paralel cu risul copilului ce se auzea din casa, incepu §i el sa rida, intii cu un zimbet mut, apoi un ris mai deschis cu un sunet timid din git, pen- tru ca la urma, cind copilul tacuse, el sa rida singur in strada in gura mare, cu miinile tinindu-se de pintece. Cind ?i-a dat seama ca ride atit de neobi§nuit, s-a uitat speriat in jur. Pe strada nu era nimeni, dar de dupa о fereastra о femeie ?i-a tras repede eapul inauntru. Ru§inat se glindi ca aceea deSigur il vaause §i-l auzise. Ca un vinovat se strecura pe dupa colt, ?i-§i jura sa nu mai treaca pe acea strada niciodata. 51
Pina dupa amiaza, cind se facuse timpul de vizita la copilul bol- nav, leronimus nu s-a gindit decit la gSdilatul §i la rilsul pe care i-1 provocase. Mergind fepre bolnav era decis sa repete experienta din ajun. Ajuns acolo fu primit cu о deosebita caldura. La inceput nu ?i-a putut-o expl'ica, dar apoi dind vazu pe copil mai senin, intelese. Pa- rintii se aratara multumiti nu mai conteneau cu intrebarile. Fie- care vroia sa §tie ce facuse leronimus copilului cit timp au fost rugati sa piece. Fara nici о lamurire i-a poftit din nou afara. Pre- caut, incuie u$a dupa ei. Apoi desbraca incet copilul fara ca el sa dea vreun semn ca §i-ar aminti ceva. $i tot prin surprinidere lero- nimus se apuca sa-1 gidile, tot mai tare §i mai repede, pina cind copilul amenintsa sa se inece intr-un spasm de ris. In acea clipa i-a dat drumul : in camera insa mai ridea cineva, cu aceeasi pofta §i cu acelasi entuziasin. leronimus tragea cu urechea la cel. ce ridea im- preuna cu copilul : cind i§i dadu insa seama ca el este aceia, se re- pezi la oglinda ?i acolo., cu о satisfactie crescinda §1 de nedespris, i§i privea masca aceeia vesela §i cpngestionata. de ris. nebun. Cind se potoli din ris, observe pe copil cad private atent putin speriat. 11 mmgiie, il unse cu alifie §i-i indruga cuvihte fSra sens. Intrucitva se jena de copil, dar nu: prea mult. Cind dadu dru- mul parintilor in camera zimbeau. Putin incurcat, puijin..«ontrariati leronimus ii privi lung, de data aceasta insa cu impertinenta-. Cind sa iasa batrinul negustdr se apropic. de urechea lui leronimus *§i cu un aer misterios ii ^opti - -£— Aeuma stiu secretul ! — ?i cu degeteie ambelor miini ras- firate, schita in aer riiste mii?Cari hare evident ёГаи о aluzie la felul in care gidilase leronimus pe copil. Citeva zile dupa intimplarea de mai' siis leronimus 1-a mai vi- zitat о data. A renUntat insa la gidilat, • atit a'fost de impresibnat de halul. in. care 1-a gasit. La piecare parintele copilului 1-a intrebat mai pu^in ingrijorat, dar mai aspru, ce este ,'cu. copilul. Cum lero- nimus nu putea suporta ton ridicat si intentii de a i se cere soco- teala, pleca trintind uf?a cu furie. A doua zi dupa aceasta vizita copilul muri. Fu ingropat cu mare alai, iar negustorul, parca aceadta ii era grija, povestea tuturor, cu aer confident, cum leronimus i-a omorlt copilul cu acea metbda de-a gidila. Oamenii zimbeau, se priveau unii pe altii cu intelesuri, iar 52
ultima privire era una de compatimire aruncata nenorocitului ne- gustor caruia soarta parea сй-i luase §i mintile ©data cu copilul. II In duminica celei de a treia saptamini de la intimplarea poves- tita mai sus, in biserica cetatii, dupa slujba religioasa, trebuia sa se boteze copilul capitanului de oaste Wunderbar. La aceasta cere- monie urma sa ia parte intreaga comunitate a ceta|ii, ca dealtfel la toate festivitatile similare. Na§ul copilului a fost ales leronimus. Era ?i ruda cu Wunderbar si-si manifestase cu о ocazie oarecare §i dorinta de-а 'boteza el pe primul nascut al viteazului capitan de oaste. In duminica botezului. biserica cea mare ?i neagra de timp ploaie cuprindea atita lume cit nu mai adapostise ea de mult intre zidurile ei. Wunderbar era iubit in cetate, iar ,na§ul copilului era respectat ?i apreciat. , , Slujba religioasa a fost inal^atoare §i fierbinte. : Imnurile de slava ale orgii se impleteau. pline demarire ,cu glasurile tinere §i batrine. Sanbatoarea era evidenta, iar in aer, §i-n suflete plutea ceva neinteles, solemn §i senin. Iar cind razele soarelui. de vara patrun- sera .prin yitraiurile colorate, b pinza de culori calde, variate p ve- sele ca florile de citnp, uipplu biserica. . Soaipte nerabdatoare §ipriviri iscoditoare aratau ca in curfnd incepe 'botezul. In jurul' baptisteriului se framintau oameni cu fete vesele ^i sanatoase. In rlndul intii, grav $i solemn, cu: parul proas- pat aranjat, cu un guler de dantela scumpa la git, daruit de Wun- derbar, statea nemiscat leronimus. Figura lui serioasa contrasts cu- veselia celor din jur, incit prea fericitul tata al copilului se simti obligat sa-i atraga atenpa, sa-1 faca ?i pe elsa vadS ca.trebuie sa-§i schimbe intfatisarea. CaTaspuns leronimus incerta un zimbet care fu aitit de artificial, incit: facu pe Wunderbar sa bufneasca in ris. Sosira §i fetneile, iar mama copilului cu ochii inrourati de etao- tie i?i ducea micuta faptura cu b infati§are naiva §i tandra. Copilui, dupa ce fu desfacut de scutecele groase §i impodobite cu pariglici co- lorate, ramas intr-o cama^u^a s'curta care desvaluia dolofanele pi- cioru^e, fu incredintat lui leronimus. 11 pusera pe palmele desfacute §i intinse ca doua scindurele. Toata lumea era cu zimbete de fericire pe fata, tuturor ivirea copilului aduse‘inviorare §i nerabdare. Se auzi chiar in baneile bisericii о rumoare de multime care se agita dornica de a vedea ceva. $i peSte tot acesit decor vesel §i ptin de viata, figura §i statura teapana a lui leronimufe punea lumea pe gin- 53
duri. Era in ei un sentiment ciudat de teama §i respect, dar p de imputare pentru izolarea lui in seriozitatea, care jignea buna dispo- zi^ie din jur. leronimus se apleica putin $i privi adinc in ochii copi'lului. Se gindea ca in acel licarit de viata din ochii atit de cura^i este о par- ticica din viata tuturor animalelor ce le prindea el in padure. Se gindi la ochii broa§telor, ai §erpilor p ai §opirlelor. Paru ca se amuza, deoarece figura i se insenina. Slujiba se incepu dar el se arata tot absent. Copilul ii alunecase incet din palme §i, pentru a-1 tine mai bine in .pozitia care se cerea, il apuca cu palmele lui uscate de sub- tiori. Gindul i se duse la copilul negustorului, la intimplarea cu el, la risul aoeluia §i la nesfir^iita lui satisfao^ie ce-1 cuprinsese. Slujba era in toi, preotul inmuie doua degete in. apa sfintita §i cu ele atinse fruntea micului rob al lui Dumnezeu. Atins de stropii reci pe frunte incepu sa plinga ursuz. Orga intona un cintec de Slava, purtat de eeourile zidurilor vechi pina dincol'o de parti'le cetatii. In acea clipa toate privirile se a^intira mai insistent la leronimus. Acesta, intr-o agitate curioasa a degetelor incepu sa gidile pe copil intr-un mod revoltator. Fata ii arSta о satisfactie de nedescrife, iar copilul ridea innabu§it, cu un rife ее рйгеа mai curind un scincet de catel. Orga in sunete majore incheia cintecul de slava, lumea nemi§cata privea, iar leronimus ridea in hohote pline de spasme isterice. Copilul ii fu smuls din brate de catre Wunderbar, iar preotul privea cu ochi ne- masurati de mari §i incerca s& indruge citeva vorbe lui leronimus. Vraciul insa, cu fata intoarsa spre biserica, cu miinile tinindu-se de pintece, agitindu-se sprinten §i elastic, ridea cit il tinea gura aceea tivita cu buze subtiri ?i uscate. Cind leronimus tacu, о lini§te de mormind se risipi in biserica. De la baptister pina la u§a de ieprc din altar, lumea se daduse in laturi, lasind drumul deschis. lero- nimus privi absent in jur. Olchii ii mai rideau inca inlacrimati. $i cu capul sus, cu ibuzele uitate intr-un spasm de ris, care-i desvaluia dintii, cu gulerul de dantela scumpa cocolo§it, Se indrepta spre ie- §ire. Pa§ea mindru ^i solemn. Sute de ochi nedumeriti il urmareau. Ajuns la u§a, inainte de-а parasi biserica, se intoarse, privi roata sfidator §i impertinent §i iesi cu capul tot ridicat si cu gura aceea, care uitase sa se inchidS, rinjita. Ziua, in colturi. de strada, noaptea, in umbre de porti, nu se §optea in cetate decit un singur lucru, icS leronimus innebunise. Fiecare cetatean cind se intilnea cu un altul intreba, ca dintr-o obli- gatie : „Ce crezi de leronimus ?“ 54
Unii nu imparta^eau parerea generala icd ar fi nebun. 11 ?tiau cu totii plin de curiozita^i, de surprize : iar аЦп, in legdturd cu forte oculte. De aceea zvonul incepu sa cincule greoi, sd se impiedice la oamenii mai prudenti. Dar peste iciteva zile, cind se reintoarse in cetate negustorul caruia ii murise copilul, toatd lumea i§i aminti de aceasta intimplare aproape uitata. To|i i§i ziceau acuma ca negus- torul avusese dreptate. (...] Vraciul, ca ?i cind nu s-ar fi intfmplat nimie, mergea ca de obi- cei in cetate, i§i vizita mai departe bolnavii, se ducea la sfaturile consiliilor cetatii §i-§i traia yiata tot atit de monoton. E drept, fl suiprinsese о anumita raceaid din partea unora, un ocol neindeajuns de mascat din partea alltora, apropouri nein^elese §i chiar, uneori, -zimbete batjocoritoare. Nu le-a dat prea multd ateni,ie : §i alta data l-.au privit tot a§a unii concetateni ai sai. Dar intr-o zi, un coleg consilier, intr-o pauza, retrasi in соЦШ salonului, il intreba direct ; — Ce-a fost cu tine in biserica, in ziua botezului lui Wunder- bar cel tinar ? Doi ochi mari se cascara nedumeriti §i tot atit de nedumerit a aflat intreaga intimplare despre care el nu-$i amintea nimic. Din ziua .aceea leronimus incepu sa evite oamenii. Nu se ducea decit acolo unde era nealparat nevoie. Retfuza unele invitatii, devenise mai ursuz §i chiar pe bolnavi nu-i mai vedea cu placere. Intr-o noapte a fost chemat la un copil bolnav, S-a dacis greu sa se ducd, iar bind tialtal copilului i-a amintit ca dorei^te sa-i trateze copilul oricum, numai cu gidilat nu, leronimus, privindu-1 lung, s-a fisticit, a ingaimat diteva cuvinte §i-a piecat. Mult timp dupa aceasta noua intimlplare leronimus era tot in- gindurat. О triste^e §i-o oboseala il cuprinseserd. In cetate nu se mai ducea cu zilele, lafease sd se creada ca-i bolnav. $i-n padure ie§ea tot mai rar. Aproape tot timpul §i-l petrecea Incuiat in camera lui de dormit, unde singur privea cealsuri Intregi, pina il apuca noap- tea, la Virful Dracului care strajuia orizontul ferestrei sale. Avea foarte rar obiceiul sa se urce pe meterezele cetatii, noap- tea, sa stea de vonbd cu o$tenii de pazd. De acolo privea cu drag cerul instelat ?i medita la nein^elesele legi care mi§cd lumea §i via^a. ★ Intr-o noapte cu pffda, cu nori negri §i de§i, care apdsau aerul de-i fdceau indibu§itor, leronimus ie§i sd se plimlbe pe metereze. ?eful Bafetionului f^atorilor il cuno^tea. Il Idfed sa intre ?i-l con- duse pind la u§a la care dadea pe promenada zidurilor interioare. 55
Gasi acolo plimbindu-se in tacere, incal^at cu cizme cu talpa moale, cu о halebarda pe umar, pe un tinar paznic. Era fiul unui fost ciz- mar, il cuno§tea de copil. Se plimbara impreuna. Apoi leronimus in- gindurat rafcaase singur ; privea cit putea cuprinde vederea lui pe intuneric peste cetate. I§i aminti de felul in care era ocolit si se mira §i el cum de a ajuns acolo. Nu-§i dispretuia concetatenii, avea pentru ei uneori о dragoste paterna, era insa stingaci in aratarea acestor sentimente : in noaptea aceea insa i se pareau to|i straini, tb£i du§mani, toti figuri hidoase. Privi fara sa vrea la paznic, care se asjezase linga el pe о piatra. 11 gasea atit de tinar §i-i fu parea frica pentru el, singur acolo pe meterez, in noapte. Se apropie de el cit putu mai mult. Il vazu ca era blond §i firav. Atunci, fara nici un mbtiy il intreba : — Tu te gldili ? Paznicul il privi incurcat, dar vadit ca luase intrebarea in gluma. Lui leronimus ii veni bine aceasta intorsatura a gluma §i re- pdta intrebarea : — Ei, nu-mi spui, te gidili ? — Dar, ce-i daca ma gldil ? incerca timid paznicul sa se lamu- reasca. —Nimie. De data asta cu teama paznicul adauga : — Da, ma gidil ! — §i incepu sa rida. FfgUra lui leronimus capata о infa^i§are atit de ciudata incit. daca i-ar fi putut-o vedea cineva s-ar fi speriat de. ea. Jju deodata, aplecindu^se puljin peste paznic, il apuca cu о for^a nea§teptata de subtiori p se apuca sa-1 gidile; Doua risete dezma^ate plutira scurt timp peste cetate. Iar leronimus fugind, ducea cu el; pe treptele strimte ale bastionului §i pe stradu^ele inguste, un ris straniu ce pa^ rea ca nu se mai termina. Intra de-а dreptul in laborator. Acolo se invfrti cautind ceva, nu §tia pfrecis ce, dar cind gasi un taler de tablS in care i se oglin- dea figura descompusa de ris, simti profund ca oglinda era ceea ce i-ar fi trebuit. ★ A doua zi, de dimineata, se duse in cetate si-§i cumpara о oglinda. §i-o aga|a intr-un piron in odaia de dormit §i pina il ga- sira umbrele noptii se tot privi in ea. Fel de fel de strimibaturi in- chipui figurii sale. Nici una nu-i aminitea insa pe aceea plina de pi- toresc.p noutate pe саге о vazuse in oglinda negustorului cu Copil bolnav..... 56.
Seara se urea din nou pe meterez §i cind afla ca paznicul dih ajun fusese mutat pe un alt bastion, cuprihsde-o tristete adlrica, ie§i din cetate $i rataci toata noaptea, fara capatfii, printre brazi §i ierburi, pina ce-1 surprinse, nedumerit §i obosit, un soare mare §i ro§u. Ill Vara se scurse in aceeasi monotonie. . leronimus nu mai ie§ea deloc in cetate. Intr-o zi de tirg dudindu^se in cetate, atit a fost de ocolit incat n-a §tiut cum sa piece mai repede. In drum spre casa auzi in urma lui risdte ; iptoarse capul $i plin de spaima observa ca era urmarit de vreo zece copii obraznici care imitau gidilatul 51 afeotau un ris exagerat. Aceasta intimplare il umplu de-o tristete adinca. $i se decise sa nu mai iasa in cetate decfit atunci cind, la por- tile ei vor bate turcii §i cind va fi desigur iara^i nevoie de parerea lui pentru organizarea apararii. Singura bucurie a lui leronimus ramasese plimbarea in padure. Nu rareori pleca dimineata §i venea seara, obosit, murdar si cu caf- tanul gaurit de maracihi. I§i gasise, dincolo de doua vai, intr-un desit? adinc de fag, sub ni§te stinci, un culcuj? acoperit cu mu§chi. Acolo se odihnea el uneorL f?i-n singumatatea aceea cu miros puter- nic de frunze putrede se simtea leronimus linistiit §i odihnit, de- parte de oamenii pe care acum ii ura. Cind veni toanina leronimus incepu sS se siirita tot mai ingin- durat §i mai izolat. Ploile nesfirsite desfundasera pptecile, padurea gola<?a era trista §i rede, iar vintul aceia dinspre rasarit loVea furios crengile copacilor, incit acestea faceau un zgomot lugiibru. Ti placea doar fluieratul vinltului printre brazi. Printre miile de ate de brad, ca printre ni^te coarde subtiri, vfntul cinta melodii care se uneau intr-una singura, in&ltatoare in fihetea ei. Pe acealsta 0 ascul'ta lero- nimus cu religiozitate. Iar cind ploaia marunta $i deasa il gonea in locuinta lui, nu se putea $ti bine, daca pe fa|a batrinului vraci, prin- tre stropii de apa, nu ,§iroie§te §i dite о lacrima de durere. larna veni grea, cu viscol, cu zapezi inalte §i mai de timpuriu. Dupa ce zapada cazu zile in §ir dintr-un cer atit de jos indit se parea ca-1 poti prinde cu mina, veni, din acela^i risarit, un ger na- praznic. $i-n nop^ile luminoase, cu licarit sprinten de stele, cerul era atit de inailt, incit nici : nu-i’. banuiai. marginile. Peste cetate 57
domnea о lini^te de cetate parasita : daca nu ar fi fost isutele de cosuri саге 1пйЦаи un fum, cind cenu^iu cind albicios, puteai credc ca sub mormanele de zapada i§i are laca^ul de veci cine ?tie ce ar- mata invinsa. Intr-o dimineata, dupa о noapte de viscol, leronimus, cind so trezi, prin ferestre nu mai putu vedea dedit о ceata sticloasa prin care trecea cu greu lumina. Incerca sa deschida fereastra, dar de abia atunci i$i dadu seama ca intreaga casa era inzapezita. 11 apuca subit о bucurie de copil. Scula pe Peter, 11 aduse la geam $i-i arata noianul crescut, peste marginea de sus a feresitrei. Dupa ce deschi- sera fereastra, se urcara pe ea, i$i indesara picioarele in zapada si a§ezindu-se alaturi pe tocul ei, incepura sa dea cu pumnii in zapada. Curind i§i pieidura echilibrul §i amlndoi, cot la cot, cazura in za- pada aflnata. Cind i§i venira in fire §i privira in sus, avura impre- sia ca sint intr-o fintinS adinca cu pere^i de zahar. Peter cuprins de tandre^e mingiia zapada, iar leronimus avea viziuni identice cu cele di<n Schlaraffenland. Incepura sa cinte, mai bine zis sa zbiero, Peter intr-un ton scazult, iar leronimus c-o voce ridicata de fe- meie. Incencind apoi sa patrunda prin zidul de zapada mai rau se incurcara, iar Peter furios, incepu sa se zbata §i sa izbeasca cu toata puterea. Toate bucatile mari de zapada care incepura sa cada de sus, parca dinadins il loveau tot in cap. Peter devenea tot mai furios, iar leronimus tot mai vesel. Intr-o сИрй, cind Peter era initors cu spatele, lui leronimus ii veni о idee. Prin surprindere se apuca sa gidile pe Peter. Acesta nu ridea insa ?i Vraciului ii venea Sa turbeze de minie. $i fiindca insista inutil cu gftd'ilatul, Peter in culmea fu- riei, se intoarse §i-l apuca pe leronimus de piept. Se isca intre ei о lupta aprigi. TavSlindu-se, zapada ii cuprindea tot mai mult §i nu se potolira decit atunci cind un morman mare de zapada cazu peste ei §i ca un ciment ii in^epeni in pozitia in care se luptau. Peste vreo jumatate de ora fura dezgropafi de vecini care au- zisera risul, cintecul §i zbieretul lor. Cind ace^tia cautara sa-i des- parta, ei erau inlantuiti puternic : leronimus cu amlbele miiini la sub- tiorile lui Peter, iar acesta cu miinile amindoua in beregata stapi- nului sau. Citeva zile dupa aceasta leronimus fu mereu ocupat in pivnita de sub laborator. Veneau de acolo zgomote puternice, lovituri de ciocan in fiare, zSnganit de lanfuri §i citeodata fi§iit de rindea. Peter se invirtea inutil in laborator, fiindca nu-i era ingaduitS coborirea in beci. Ca niciodata, seara leronimus incuie laboratorul. 58
In. sffir§it, dupa vreo zece zile de lucru Peter pubea intra in beci si vazu, spre suiprinderea lui proeteasca, ca acesta luase о infati- §are cu totul noua. Masa din mijloc era daita la rindea, alba §i cu- rata, incit parea о pata in intundc'imea beciului. La cele doua capete ale mesei insa, Peter putu vedea ni§te belciuge prinse in. lanturi, iar inspre peretele opus intrarii, se gasea, nou nout, un scaun Inalt §i drept, urcat pe citeva trepte. Parea un sicaun regesc intr-o sala de consilii. De fiecare latura a scaunului se gaseau infipte in perete doua inele mari in care leronimus bagase ni$te facie, Peter se plimlba nedumerit, cu gura caSdata §i cu un pas plin de ezitare : dintr-un colt, a§ezat pe-un butoia§, leronimus il privea ciudat, ex- trem de atent ?i in ochi cu о sclipire care ar fi pus pe ginduri pe orilce om cu mintea intreaga. In seara aceea Peter se arata obosit §i prin semne cunoscute cerea sitaipinului voie sa se culce. leronimus parea insa ca nu-1 in- telege. Cind .Peter vru s2i intre in camera lui о gasi incuiatA. Ina- poindu-se trist in laborator, gasi pe leronimus ocupat cu invelirea unui sac mare prins cu curele la margini. Dupa ce-1 prinse bine, il apuca de un miner, ca pe-un geamantan. Disparu citeva clipe §i se reintoanse cu haina groasa a lui Peter §i c-o caiciula. Ii facu semn sa le imbrace. Peter se opulse §i cSsca ni§te ochi neobi§nuit de mari. Toate insa рйгеаи acum pregatite de drum, mai ales ca ?i leronimus i§i pusese pe spate о §иЬй groasa de oaie : iar lui Peter ii era un somn de neSnvins. Ca sa-1 imbuneze leronimus puse mina pe urcio- rul cu bautura intaritoare ?i plin de generozitate i-1 intinsese. Lui Peter nu-i venea sa oreada, cind duse inteS unciorul la gura $i incepu sa bea, in git ii gilgfiia bautura impreuna cu un muget de satisfactie. Bau cit vru. leronimus paru ей a^teapta doar sa termine, caci ime- diat ii fScu semn s-o ia inainte, iar el il игтй. Coborfra in beci, acolo aprinsera cele doua facie $i se indreptara sjpre ie^irea secrets. Peter avea aerul ей ezita, fu тэй infa^cat de guler de catre stapinul sau §i impins inainte. Prin intunericul gangului umed §i friguros, mirosea a putrezi- ciune. Se grabira in lini§te indit pa§ii lor retsunau sec §i parea cal- cind in ceva lipilcioS. Cind 1е§1гй afara cerul senin era plin de re- flexe luminoase. Gerul nu se intense, numai zйpada scirtfia tmos sub cizme. Se indreptara, paralel cu zidul cetatii, ascun§i printre тйгаст! uscatf §i-ngramaditi de zapad^ c£tre drumul de Ьагй care ie§ea din cetate. Acolo, in jurul portii principale se aciuisera de multi ani 59
ci|iva straini pri'ceputi. Traiau din vinzarea grinelor. Alaturi de ei, dupa о cotitura a drumului, tun, evreu ursuz §i ghebos deschisese о circiuma. Catre, aceasta se indreptara pa§ii lui leronimus §i ai lui Peter. Cind ajunsera aproape de circiuma se oprira : leronimus cauta ceva, un colt ferit, care sa nu fie la vazul celor се-ar putea trece pe drum. Il gasi dupa un grup de pomi, fata in fata cu circiuma, in partea de catre cetate. Acolo desfa'cu sacul, 11 intinse pe zapada, cu gura spre §osea ?i incepu sa a^tepte. Nerabdator, leronimus facu semn lui Peter sa ramina pe lot, iar el trecu drumul. Se opri in fata ferestrei circiumii §i cu teama privi inauntru. Repede se trase inda- rat §i sprinten trecu drumul la adapost. Peter ii facea semne de in- trebare cu miinile amindoua, dar leronimus nu avea ochi decit pen- tiu u§a circiumii. Intr-un trrziu se deschise si incet, a teama, pasi in §osea un om mie, gras §i greoi. Parea beat, dffit se legana de rau. leronimus scoase din buzunar о sticluta pe care о puse alaturi. Era cuprins de-о neraibdare crescinda. Cind omul ajunse in dreptul lor, faicu semn lui Peter §i amindoi se repezira la calator. leronimus ii indesa о cirpa in gura, ii trase caciula peste ochi §i-l prinsera pu- ternic. Incerca sa.se opuna.sa strige, dar in cele din urma, inghesuit de cei doi, renunta. Se lasa tirit .pina sub pomi. Acolo fu -bagat in sac §i inainte de alega sacul la gura, leronimus precaut, scoase cirpa din gura calatonului §i-i varsa pu^in liiehid din sticluta adusa de el. Apoi prinsera sacul in curele §i fiecare de-un cap il apucara zdra- van.. Saircina nu era u§oara, dar toata nadejdeia era in. forta deose- bita a lui Peter. Totu§i, de la uni timp nu-lmai putura duice pe sus ; atunci lasara un capat in zapada $i de celalalt, se apucara sa traga amindoi. Greutatea se ivi insa in gang sacul ii iniouTca, se impie- decara, cazura deodata amindoi peste sac, incit din el se auzi un geamat surd : incet insa, cu rabdare §i sfortari enorme .ajunsera cu el in beci. । . i . , Lumina faclelor §i caldura pareau ca vor sa-i doboare. Se deZ- braoara in graba §i ramasera numai in,icama§i. Urcara apoi sacul pe masa §i incepura sa-1 desfaca febril. Omul din sac dormea adinc, un somn profund ?i sigur farS de vise. Cu greu, fu dezibracat de carnage, a§a ca pina la mijloc ramase gol. 11 urcara mai sus pe masa §i-i legara apoi miihile §i picioarele cu lanturi. leronimus se opri putin. Fata ii era concentrate, parea cu tctul absorbit de ginduri. Peter privea naUc fara sa priceapa ceva. pri- vind insa la omul acela gras §i gol,; dadea semne de^o buicurie ne- inteleasa. leronimus privea aterit piepitul gras §i paros al omului care dormea legat in lanturi. $i incet,: ca intr-un ritual, se apropie de el §i-i puse miinile la, subfloara. Tot ,atit de incet incepu sa-1 gidile. Parea ca vrea sa guste cu о perversa subtilitate cine $tie ce 60
placere deosebita. Peter privtea fara sa inteleaga : leronimus ii facu insa semn. El se apropie. Stapinul sau ii lua о mina §i i-o (puse in locul miiinii sale, Ha subtioara omului de- pe maisa, cu cealalta ii facu la fel, iar afpoi, cu un semn al capului ii arata ca sa continuie. Fugind reipede, leronimus se a§eza in Scaunul sau inaltat pe treipte. Din miini ii; tot facea semne lui Peter Sa gidil'e pe inlantuit mai tare. Peter tot mai amuzat incepu sa se grabeasca. leronimus lua о poza severa de inchizitor, miinile §i le razima solemn pe marginea scaunului, iar capul de spatarul lui. In pozitia aceasta a^tepta. Apoi, tea §i cind si-a adus aminte de ceva, desfacu о sfoara agatata intr-un cui batut in scaun §i cobori din tavan oglinda pina ii ajunse in dreptul obrazului. Apoi fixa iara§i sfoara de cuiul ei. Omul incepu sa dea semne de trezire. Peter, parca exaltat de puteri magice, il gidila cu о furie atit de mare, incit. pintecele gras al omului juca ica un aluat de piirie intr-o postafva. Deodata se auzi qa un scincet la care leronimus deveni atent. Omul, la incaput mai incet, apoi tot mai tare, incepu sa rida. Un ris grotesc de <om beat, leronimus la rindul sau se tot insenina §i-i tot fScea semn lui Peter sa inteteasca gid'ilaitul. La un moment dat, de pe scaunul inaltat se isca un ris ciudat. leronimus cuprins de-un tremur isteric ridtea in fata oglinzii c-o putere draceaSca. Se parea, ca in pieptul aceia uscat §i batrin s-au strins vinturi otelite/ care, scapate pe git, scoteau acele sunete de-o stridenta neinchipuita. Peter, cu ochii la stapinul sau, continua sa gidile. Omul se .trezise §i iprivea nauc. Printre hohote de ris vroia sa indruge tipete ?i strigate de ajutor. Adestea nu-i ie?eau pe gura decit in frinturi, ceea ce-i facea risul §i mai macabru. leronimus talcu. Facu semn lui Peter sa se opreasca. $i u$or, pe nesimfite, se apropie de om, iar cu ajutorul lui Peter ii descle§ta falcile ?i-i turna pe'git aceeasi bautura addrmitoare. Un sforait greu arata ca-§i facuse efectul. Hi imbra'cara in graba, il bagara din nou in sa'c, se imbracara §i ei tei pe aceeasi cale il seoasera din piv- nita. Cind ajunsera la prima casa, il .varsara din sac pe prispa ei. Omul dormea mai departe profund si linistit. 'leronimus se apropie de geiamul caSei, batu in el puternic pina auzi in . case zgomote : atunci о luara la fuga §i gifiind ajunsera acasa. Cind trageau cir- ligele ultimei u§i se privira ,in ochi, fiecare avea in el un licarit de multumire, ca al copiilor care au faicut in plin secret о isprava; buna. 61
Тпсегсагй intr-o alta noapte, cu frig nerabdare sa prinda un >alt trecator. Cu greu 1-au adus alcasa : era un om voinic §i aisupra caruia bautura adormitoare nu-si prea facea efectul. Cind 1-au in- tins pe masa, fiind prins doar de-о mina, se smuci, §i cu cealalta izbi pe Peter in fa^a de-i ti§ni singele. Infuriat, Peter se repezi la el §i-l lovi peste cap cu un lemn noduros. Omul cazu intr-un le§in, irucit nilci gSdilatul nu-1 putu trezi. Se chinuira alproape о ora, totul fu insa zadarnic. Da'ca omul n-ar fi reslpirat greoi, s-ar fi putut crede ca-i mort. Peter facuse circei la degete §i omul tot nu mai in- cepea ей rida. leronimus era dezolat, fata-i era desltinsa ?i zbircita, iar ochii pareau ca vor sa plinga. Furiosi amlndoi, 1-au bagat in sac. L-au tarSt apoi afara §i fara sa mai a^bepte sa ajunga la prima locuinta, il lepadara intr-un §ant cu maracini udca^i §i cu zapada troenita. Ajun§i alcasa incepura sa se certe. Peter cerea unciorul iar lero- nimus se opunea. Din incaierarea ce se isca, urciorul cazu jos, §i se sparse. Peter se lini§ti, iar leronimus, lasindu^i sluga in laborator, pleca sa se culce. Ramas Singur, tirindu^se in miini §i picioare, pina s’pre ziua, Peter tot mai lingea, de pe lespezile de piatrS §i dintre crapaturile lor, resturile de bautura intaritoare. Iar diminea^a, cind leronimus intrS in lalborator, i§i gasi sluga dormiind aicolo pe lespezile inca umede. Intr-o noaplte, pe un ger grpaznic, leronimus nu putu scoate din casa pe Peter debit cu biiciul. Il gonea din игтй ca pe-o vita. Ajun§i la circiuma, vSzura ca avea ferestrele intunecate. Pe ?osea nu era nici tipenie de om. Totul parea ей se gЙБe§te cufUndat intr-o noapte de ghea|a §i tecere. Nu mi§ca nimic, totul parea sloi. Iar cind pa§ii lor grabiti alergau spre casa, slefirViitul zapezii *рйгеа ей rupe in aer f^ii prelungi de gemete §i durere. Peter plingeai: se си!1сй alb la fa^a, cu nasul §i urechile dege- rate. leronimus era sltraniu la infati^are : mai grav ca oricind, nu mergea decit solemn. Din cind in cind murmuria cuvinte neintelese. Se vedea сй-i pnada unei agita^ii. Cit timp sa se fi tot pl'imbat in jurul mesei din pivni^, nu se ?tie, dar la un moment dat fu sus pe ea. Se ulta, cind la locul capatiiului pe masa, and la tavan. Oobori apoi, 1ий oglinda §i cu ajutorul unui drug de fier §i al unei scinduri о Нхй de tavan la locul ce i se рйгеа lui potrivit. Apoi incet, fara 62
graba i§i s|ooase halatul, apoi cama^a. Se a§eza pe masa §i pe rind, intii piciobul sting apoi pe cel drept, le pninjse de masa, in. belciu- gele legate cu lanturi. Dupa aceea se culca. Cerceta cu atentie ?i-?i potrivi capul spre a i se vedea toata fia^a in oglinda ce-i gpinzura peste cap. $i -ca la о comanda i§i zvirli amindoua miin'ile .peste piept, cruci§, pina ajunse fiecare la subtioara toeletilalte. О clipa se opri, parea ca asculta. El insa rasuflla adinc, ca altunlci cind te apuci de-o munca grea. $i incet, a§a cum a facut ?i cu ceilalti, incepu sa se gidile. Fata i se desfacu ca gheata riurilor primavara. Ceva parea ca clocote§te. Gura ii desena mi§icari grote§ti, pina i§i gasi marginile. Se cabcase adinca si neagra. Din fundul ei, neverosimil §i infiora- tor, porni la inceput un gilgSJt, apoi un §uier care se termina intr-un racnet. Risul nu era oonenesc, parea ca acolo, in adincul acelei guri negre, se 'bat dihanii de pe§tera, care-?i striga in litnbile lor dure- rea §i bucuria. Sus, in oglinda spinzurata, se mi§ca о masca maca- bra, ca marine acelea de spaima diin noptile de carnavral. Risul clocotea tot mai. tare in beci, bol^ile pareau ca se ridica §i se co- boara ca §i pieptul aceia uscat ?i paros. Deodata impinse de vint, una cite una, cele trei u§i ale galeriei siulbterane se deschilsera. Trei trintiilturi puternice de fierarie se ametstecara cu racnetul <acela care nu cuno§tea margini. $i, ca scapat din strinsoareia de piatra a bol- tilor pivnitei, risul se furisa prin gang afara si se risipi darnic celor patru vinturi inghetate, ca un zvon din ultima bucurie ,a vraciului leronimus.
• ’ Н •' TARA DEPARTARILOR $i astazi inca, daca intrebi pescarti Marti Nordului despre insula Sundo, te vor privi cu teama §i7ti vor arata, йрге miaza- noapte, о directie nesigura catre care <ai putea-o jntllni. Iar daca le ceri sa te duca acolo, vor primi s-o faca cu mari dificultati §i orildind in itimpul anul'ui, numai catre sanbatorile Pa§telui, nu. $i iara§i, daca vrei sa afli de unde pleaca nelini§tea lor, iti vorpovesti numai in tacerea serii, cind corabia plute§te lin, ca in basme, le- genda acestei insule, astazi pusfii. $i iat-o, a§a cum am aluizit-o §i eu din gura baitrinului cora- bjer Norbert,,intr-o noapte cinid vintul fluiera prelung' si'monoton in pihzele intinse ale cora’biei care ne ducea spre Spitzberg. ★ Insula Sundo se afla, undeva, la citeva sute de mile departe de Continent, raitacita singura in mijlocul marilor din noncl. Ridicata ca о cetate, sta rezemata pe stinci innegrite de timp si ceturi. Doar spre partea de catre .apufs a insulei se afla un golf, ferit de vinturi §i foarte prielnic corabiilor. Restul e meterez de stinca de neurcat si de necoborit. Tolt din golf, porne§te lin, spre virful cel mai inalt al insulei, о cimpie du pamint bogat, cu ianba grasa §i cu soare. Din timpuri indepartate, atrap de frumusetea golf.ului, »a insu- lei si-a 'bogatiei pe§telui, s-au a$ezat .pe ea ini§te pescari. La linceput erau doar о mina de oameni. Incetui cu incetui au venit §i altii, a§a ca, in ultimul timp de vdata al .insulei, ea numara citeva sute de su- flete. Sus, pe sltiinca cenu§ie §i im'punatoare §i-au ridicat ace§ti peiscari inalti ?i blonzi, о biserica ‘de piatra, dreapta §i semeata ca si infati§area lor. Oamenii traiau acolo linistiti cu grijile lor. Se nasteau, tra- iau §i murediu fara ca in exiilst^nita lor sa se intimple nimic deosebit. Boale, molime sau nenorociri nu cuno^teau. Iar aopii lor, acele mici fapturi blonde si du ochi .albasjtri, pareau veniti dintr-o lume de arhangheli. 64
Cu multi, multi ani in urma, intr-o primavara mai calda ,§i mai frum'oasa dedit multe .altele dinainte, pe insula era о mare sarba- toare. De mult i^i doreau ei pentru biisericuta lor un dlopot vesel §i evlavios. Ani grei de munica au inlsemnat §i ani de speranta peintru cumpararea acelstui depot. !j>i iata ca aJcuma i§i adunasera clopotul de arama 'pentru biSerica. Debarcarea, urcarea sus pe deal, dt '§i a§ezarea lui la looul cuvenit, in clopotnita, ,fura facute cu mare grija, ou orinduire ?i fara graba, asa cum asezi la paistrare un lucru pretios. Nu 1-au itraB insa imediat. Piina la Paste mai erau doua sap- tamini ?i vroiau ca primele sunete ale lui sa vesteasca marilor In- vierea MSintuitorului. In acele doua saptamini de a§teptare, fiecare privea biserica cu mai multa mindrie. Fie ca era in gradina, fie ca era pe mare, tot mereu intorteea capul s-o vada. Li se parea mai frumoasa §i mai inalta ca orBcind. Cind sosi ziua Invierii toti 'se sculara mai de dimineata, li se parea ca au atitea de facut. Casele scli'peau de curatenie, oorabiile §i barcille luceau oolorat in golf ca §i florile intr-o gradina. 'Oopiii erau curati §i vefeeli, femeile mai frumoase, iar barbatii mai mindri. Pina §i marea parea ca 'se pregateste de sarbatoare atit era de lini§- tita si de transparenta. Catre seara, tot satul porni sa urce agate spre biserica. Poteca era taiata prin. mijlde, dreapta, pe .margin! cu pomi §i cu razoare proaspat saipate. Toti aveau fetele senine, dchii limpezi si aerul de sarbatoare. Slujba fu inalltatoare. Fiecare 'se isimtea о parte din acea zi mare, fiecare simtea minunea Invierii in sine. Si ca о bucurie de copil, fiecare ascundea in suf let nerabdarea de a auzi dlopotul cel nou, clopotul atit de dorit de ei. Cind fu timpul potrivit, cele doua funii fura apucate de miini tinere §i voiniice. Mai intli se auzi ,un zgom'ot surd, apoi un Scirtiit p apoi primul sunet. Acesta fu Scurt, dupa о clipa ii urma un altul ?i dupa a'ceea, un sunet prelung se uni cu edoul primelor 10 lovi- turi. $i incet, ca un cintec de slava, clopotul suna melodia lui rara §i tulburatoaire. Erau acolo tineri ce nu mai .auzilsera sunet de clo- pot. Ace§tia fl alscultau ou gufla cascata. Batrinii aveau lacrimi in ochi, iar preotul Bonifaciu, alb ca un urs polar, sta drept, cu pri- virea pierduta iin departari. In sunetele tot mai limpezi oredinJcio$ii simtira о Qa'ida leganare >a sufletelor, о lim’paoare cu viata §i cu moartea. 5 — Hanul ro?u — cd. 204 65
Deodata sute de ochi privira in sus, sute de urechi fura nepla- cut lovite de-un sunet dogit. Clopotul incepu sa isune fals. $i tocmai cind toti in picioare priveau in culmea deznadejdii, clopotul se Sparse in doua ?i bucatile cazura cu un zgomot .sinisbru peste bir- nele clopdtniitei, pina pe letepe-zile aitaruJui. Iar sus, limba lunga §i neagra a clopotului se agita neputincioasa in necuprins. Incepura sa se auda gemete innalbu^ite, strigate de spaima §i plinsete de copil. Murmure taiiniee §o'pteau batrinii §i vorbe de im- barbatiare preotul. Mulfyimea se agita neputincioasa ca apele marii in furtuna. Oamenii se fringeau §i-§i indioiau trupurile da sub lovi- turi, plecau cdpetele ca stub greutatea pacatului §i-$i scri^ndau din- tii de umillinta. Dar din loc nu pleca nici unui. Se parea da-in zbu- ciumul lor implora -cerului о minune. Intr-un tirziu, dupa ce se intunecase, incepura sa coboare. Nu vorbea nimeni. О triste|e de necuprins in vorbe omenesti apasa totul. Se parea ca de pretutindeni se string temeri §i presilmtiri, ca fiecare duce ciu sine о nedumerire mare icit cerul aceia pllumburiu §i inalt. Cind ajunsera in fata golfului, in piata lor, nimeni nu pleca s:pre casa. Se a^ezara pe pietre, pe margini de barci, pe iarba si in drum, cu pumnii string se inghesuiau intr-o umillinta mu'ta. Din cind in cind, cite unui,privea spre biserica. Se auzea atunci un gea- mat de suferinta. $i incet, ca murmurlul marii in timpul refluxului, se porni din mul^imea aceea prosterna'ta, un zvon de plins. La in- ceput incet ?i apoi tot mai tare. Se leganau zarile de atita zbucium. Tot necuprinsul se .framinta de durere. Sudd, dar puternic, plinsul lega nesfir^ite fire, incet tot la un loc, parea un uragan care ar putea nanui cea mai puternica stinca. Preotul cobori in mijlocul lor §i ingenunche rugindu-se. Se frinsera sute de trulpuri in .umillinta si pnosternare §i sute de guri murmurara, patrunse de incredere, о ruga de impacare cu cerurile ce ;nu le-au avtut clopotul lor cel nou. -f- Intiia zi de Paste se inalta din spuma marii senina §i frumoasa. incit oamenii in primele clipe, patrun§i de incintarea luminii, uita- sera de durerea lor cea mare. Cind isi indreptara insa privirile spre biserica, li se parlu ca ea e mai trista, ca nici cerul nu-i mai dadea atita veselie §i coloare. $i din toata indurerarea lor care incepea sa se depuna tot mai deasa, ziua di se parea tot mai tri'sta. 66
Se strinsera grupuri, grupuri §i vorbeau pe ^optite. Le era parea teama de cineva, de un nevazut pe care il banuiau totu$i prezent. FeteQe le erau tritete, ochii ingiinduriati, mi^carile grele ?i din toata infati^areia te lovea aerul lor grav §i 'imbatrinit. Tot timpul copiii au stat pe malul marii. $i ei erau mai lini§- titi ca de obicei §i lor niu le venea sa se joace §i sa alerge ca in zi- leie cele mai frumoase. Fetele lor, in schimb, aratau о incintare care pornea .din adincuri, ceva care ii facea sa le luceasca .ochii a dor si-a nostaigie. Un amestec citidat 'de plaeere §i de Isuferinta. Intre ei nu vorbeau, iar cind fura intrebati de un pescar de ce sint atit de .atenti la mare, ras'punsera aproape in cor : — A§a de fnumos .cinta marea ! •— Marea cinta ? — §i un ris fortat si necajit deschiise • fata peSbahului. — Da, cinta §i tot mai tare §i mai frumos se aude, iata, dintr- acolo ! — $i aratara spre apusul departat. Tot mai ingindurati $i mai atenti, curio^i si eontrariati, se strin- sera §i alti pescari. Fiecare i§i lua copilul de о parte §i ‘incepu sad descoase. Se pubeau .veldea atunci, zeci de m'iini micute intinse spre apus §i auzi zeci de glasuri care pronuntau cu emotie cuvintele : — Marea cinta ! To'ata zilua copiii nu s-au mi§'cat de la malul marii. Nu le tre- buia nici mincare §i nici chemarile parintilor nu-si mai faceau efec- tul. Ei erau tot mai lini§titi §i tot mai concentrate Cu .parintii lor se petrecea un lucru, neinteles. La incepdt se in- grijorara, dar apoi fura §i ei cuprin§i de-о lini^te curioasa, de mul- tumire trislta insa. Noaptea cazu palida. Din toate partile porneau lini^ti tot mai depline. Nu se auzea decit tremurul u§or al firelor de iarba. Marea era lini§tita ca о ilespede de miarbnora, iar pe cer stelele iei$eau ti- mid, parea cu teama, sa nu tulbure lini§tea. Copiii insa, mereu sus- tineau ca miarea cinta, ca о vraja fara inteleSuri. Si dalca cineva er fi intirziat in noaptea aceea 'pe malul marii, ar fi putut vedea, cum dinspre apusul acela melodic, cre^tea о lu- mima tot mai Vie ?i tot mai apropiata. ¥ A doua zi de dimineata, in rada portului insulei Sundo, era anoorat un vas strain feu pinze, inalt, de cinci ori cit feel mai mare al insulasri'lor frumps bum numai in ibasmeile lor .nordice se mai putea imchipui. Avea о prora semeata, ca un fort de cetate, 'avea pinze noi si colorate in toate felurile. Funiile lor pareau de matase, 67
iar piesele de pe punte poleite cu aur. Culoarea vasului era verde 'ca marea indepartata, iar In. virful catarglului din mijloc, se zbatea zvelt in vint un steag alb de matase. Pe corabie parea ca nu-i ni- meni. Nici о mincare nu se vedea, nici un semn de viata nu straba- tea pffina la tarm. Cind Ipesicarii au ie$it din 'case s-au freest la ochi, s-au uitat incintati §i slperiati, raminind incremeniti. Sarmanele lor barci, in- negrite de pl'oi §i ,vi)nturi, erau vechituri triste pe linga minunea ce parea ca nu vine din mina omeneasca. Dupa ei ie§ira femeile care ramasera cu guriie cas'eaibe §i cu tnSinite in §oldluri. Copiii insa, cind au vazut-o, au. inceput sa zburde de veselie, cintau ^i jucau striglnd in gura mare : — Acuma §tim de ce cinta ieri marea. Cinta corabia alsta fer- mecata, care cinta §i acuma atita de frumos ! Batrinii se uitau intrebatori unii la al^ii1, nu $ftiaju ce sa creada, urechile lor nu prindeau nici о melodie. Ca §i cind adeasta ar fi a§teptat-o, indata ce bot Satul fu strins in fata corabiei, se desprinse de linga ea о barca eleganta, vislita de patru tineri frumo§i. Ea era urmata de alte patru barci goale, vislite §i ele de tineri care pareau frati cu ceilalti. Cind ajunsera la tarm, din prima barca cobori un personaj cu bdtul extraordinar. Era =un barbat inalt, blond, cu ochii ca aizurul, cu о infatisare se- meata, insa cu о imensa bunatate pe figura. Imbracamintea lui era ciudata. Pe deasupra purta о manta ro§ie §i lunga pina in pamint, captu^ita du alb. Viritul se ju'ca cu pleteie sale lungi, care pareau, in soare, de ,aur. Sub manta purta b haina albastru inchis, inche- iata cu nasturi de largint. Fiecare nalsture avea in, mijloc monbat cite un smarald de-о frumusete nemaivazuta. Peste mijloc era in- cins cu un cordon tesut din fire de aur. De-о parte ii atirna, prins de cordon, un crin artificial, de marime naturala, lucrat dintr-un material alb, necunps'cut. Pantalonii ii erau tot albi, de-un alb insa de marimora cu reflexe albastre. To'tul parea straniu in infatisa- rea lui. Strainul pasi lini§tit inainte peste nisipul moale. Spre miranea pelscarilor pa§ii lui nu lasau urme, iar fapitura lui nu facea umbra pe pamint. Mai curind s-ar putea ispune ca plute'a, atfflt de 'u§or calca. Toti se desdoperira instinctiv $i-§i ptecaira capetele. Copiii insa, ca si cind 1-ar fi cunoscut pe strain de mult timp, se strinsera veseli in jurul lui si ingenunchiara. Strainul le intinse miinile pe care ei le sarutara. Puneau atita evlavie in acest sarut incit peScarii se im- presionara. Unul din ei vru Sa paseasca inainte sa-i sarute §i el mine. Se zbatu insa fara nici un rezultat. О putere necunoscuta lui nu-1 laSa Sa-^i schimbe locul. 68
Strainul la inceput fu lini§tit, cum, vazu insa icopiii in jurul lui, fata ii lua о expresie de nemalrginita tflericire. Se parea ca vederea copiilor il transforma, fi Imodifica to'ata starea sufleteasca. Dupa ce toti copiii ii Sarutara miinile, strainul se intoarse §i cu acela§i pas se apropie de barca. Cu groaza vazura insa pcsdarii cum copiii lor, baieti si fete, il urmara. In pa§ii lor era ceva evlavios, ceva misterios care te incinta, dar care iti dadea §i temeri. Pareau acumh linii?titi, impacati §i chiar fericiti. Ca si cum ar fi fost orin- duit mai dinainte, ei se impartira in patru grupe, a?a ca fiecare Se urea in cite о barca. Apoi ou toate pornira agale spre corabie. Pe tarm se isca un freamat, uh zbucium, о disperare. incepura sa alerge peslcarii §i femeile, incercara sa se urce in ibancile lor, dar ca intr-o vraja acebtea pareau intepenite cu fundul in apa. Atunci pefecarii incepura sa strige, Sa amenin^e cu pumnii string §i sa arunce blesteme. Femeile i?i fringeau miinile de disperare §i nepu- tinta §i cu parul despletit hohoteau fti plins. Barcile ajunsera la corabie. Copiii disparura undeva, in dosul unei scari de fringhie. Dupa aceea, corabia iara§i reintra in lini^te. Deodata la prora aparu strainul. Atunci de pe tarm pornira zeci de strigate §i intrebdri : — Cine e§ti ? — Unde ne duci. copiii ? — De unde vii ? — Care e tara ta ? — Nu te temi de ibiestemfele noastre ? Inapoiaza-ne copiii! — Fie-ti mila de noi ! — Lasa-ne bucuria zilelor noastre ! $i peste ele se pornira tipete, plinsete desperate $i blesteme. Strainul states la prora corabiei ca о stinca. $i in clipa in care corabia incepu sa se debprinda de tarm, cu un gl'as care nu era ome- nesc, strainul spusle : — Sint PRIiNfUL DEPARTARILOR. Mi-am luat copiii care ma cunosc §i ma iubesc. Ii due cu mine in tara minunata a tuturor feri- cirilor, in TARA DEPARTARILOR. О liniste nemarginita cuprinse tarmul. Fiecare parea in para- sirea lui: о lespede de mormint, fiecare in disperarea lui muta era un monument al durerii. ...$i corabia se tot departa, laSind in urrna о dira de lumina ?i in jur о aureola de basm ?i de miracol. 69
Trecusera zece ani de la intimplarea povestita mai Sus. Peiscarii din insula Sundo traira in tot acest timp cele mai felurite senti- mente. De la revolta care ii facea sa blesteme marea aceea care adusese corabia rapitoare §i pina la extazuri mistice, in care cereau Divinitatii sa le reStituie copiii. Au pornit §i expeditii in directia an care diSparuse oorabia fan- toma. Nu 'Tn'tilneau inSa decit cer §i 'apa, iar in lini^tea nenaturala ce-i ouprindea, incencau sa asculte daca din depar tar i nu vin plin- setele copiilor lor. $i astfel timpul i§i insemna pe fetele lor tot mai mohorSte urmele sale de trisitete §i parasire. Cei tineri uitara mai u§or. Alti copii le luara locul. §i ace^ti copii pareau mai veseli §i mai dragi §i toata insula ii privea ca pe-o minune pe care, poate, le-o daruise cerul acela ain’t de tnuDt rugat. Cei batrini ihsa, care nu mai puteau avea copii, mureau cu zile, rapu§i de dor §i de suferin^e. Se topeau din picioare, li Se fringea mijlooul pe bind vis- leau sau piciparele deveneau moi cind intindeau pinzele. Astfel ca cimitirul satului deveni nein'capator. Au trebuit sa-i mute gardul cu mult spre virful insulei. $i cum stateau acolo mormintele proas- pete §i’ mute, pareau ca strajuiesc in eternitate departarea. ★ Totu§i, uitarea ca о suprema consolare, cazu ca un zabranic de umbra. Intflmplanea iramase ca о poveste departaita, trista §1 plina de evocari, pe care §i-o povesteaii intre ei pesoarii in lungile lor seri de iarna. $i astfel, intimplarea lor dda mai mare trecu la rindul legen- delor atit de fnumoase §i de incintatoare. ★ Cu vreo doua Saptamini inainte de Pa§te lb sosira pe insula clo- potele cele noi. Doua clopote mai frumoase §i de о culoare mai ro§ie In lumina soardui pareau de aur vechi egiptean. Fu iara^i prilej de fearbatoare. Iara$i fura urcate in turn cu aLai §i slujiba, cu buourie ?i voie buna. $i cei mai batrini pescari chiar, intepeniti in scaune de reumatisme dureroasc, tinura sa fie de fata. Fetele lo,r crispate de batrinete zimlbeau ciudat, ca ma^tile de carton, far copiii sareau in jurul clopotelor dansind <ca intr-o ceremonie rituala. Cintece inca neinginate fura cintate. Toate veneau de nu se ?tie unde, de acolo de unde vin toate bucuriile omene^ti. 70
Chiar in ajunul Pa§telui se (porni pe mare о hula nemaipome- nita. Se ridicau spre cer sfradele de apa cu spuma bogata ^i alba. Vintul vijiia nebun §i йпрго^оа toata insula cu strop! reci §i sarati. Putinii pomi de pe insula pllngeau strani'u, Ise framintau neputin- cio§i ?i se parea ca se s'traduiesc sa se smulga din pamintul aceia care-i tinea prea strins. Toata lumea era inchisa in case si doar la ferestre se mai vedeau fete inspaimintate, care priveau cu groaza nemaivazutul prapad. Timpul in care trebuia sa setina slujba Invie- rii trecuse. Inceroara unii. sa iasa dih. casa, dar u§ile le fura smullsle din miini iar ei imbrinciti pe lespezi. Preotul Bonifaciu, singur in biserica, incenca, cu puterea lui de care incepu sa se indoiasca, sa induplece taria cenului. Se ruga incet §i cu rabdare. Dar gindul nu-i era la ruga. $i capul i se itolt intorcea cu ochii aceia speriati spre u§a mare de stejar, care scincea ca un copil1 bolnav. Afara furtuna panea ca se iritete^te, ca ar vrea parea sa mature totul de pe insula. Pe mai era о framintare de nedescris. Nici un otgon n-a fost destul de tare peritru a tine barcile legate. Iar 'aces- tea, smulse, pluteau unele ca scoicile, pe valurile furtunoase, iar altele, intoarse cu dosul in sus, pe tarmul sitincos, pareau spinari enorme de cine §tie ce vietati hidoase. Deodata, tocinai cind preotul Bonifaciu lera cufundat mai fier- binte in ruga, clopotele cele noi incepura sa sune. Vintul patruns in turn le framinta fara odihna. Nu era nici ordine, nici grija in sunetui lor. Aici vijiiau, aici sunau curat. Se loveau apoi de grinzi, incit rasuna biserica a izbitura in lemn uscat. Pe insula sunetele clopotelor rasunau nestingherite. Se parea ca nu se impiedeca de vint, ca vintul le 1'asa sa treaca mai departe, fara sa le fie prag. $i in fiecare casa, fiecare pescar impreuna cu familia ingenunchiara rugindu-se ca in mijlocul unui minacol. Atunci preotul Bonifaciu se ridica in picioare, cu о tarie necunoscuta lui se indrepta spre u§a, tratee zavorul cel mare, incit u§a libera se izbi, impinsa de vint, de zidul bisericii. $i infruntind ca о stinca furtuna, acolo, din u$a bise- ricii, striga s'atului sau drag : — Christos a inviat! Apoi, ca scapat de о grea sarcina, rapus, se prabusi in prag. Cu genunchii strin§i, cu panul vilvoi §i cu miinile incle$tate pe un cru- cifix, se ferea parea de urgia vihtului. Dar ochii ii jucau iscoditori spre satul lui framintat de furtuna. $i atunci, fara nici о vrere care sa para pornita intocm'ai pen- tru asta, clopotele Ise teparsera din nou. La fel ca §i cu zece ani in urma, bucatile cu sunet dogit lovira grinzi sp lespezi, la fel1 ca §i cu zece ani in >urma, limlba clopotelor se abatea neputincioasa in virte- jul vintului. 71
Furtuna se paru ca asta 'a§teapta : se porni cu rabufniri sonore $i tari ca jsi cind ar fi lovit cu 'pietre in case §i-n pamint. Fluiera prelung sinistru, stropea de data aceasta cu fi§ii intregi de арй §i se tavalea voluptuos peste case ogoare, .peste 'barci $i morminte. §i-n acest tumult disparat de apocalips, din departarea apusului, intocmai ca ?i cu zece ani in urma. incepu sa licareasca о lumina. Din ce in. ce ea devenea tot mai mare, plutind pe о mare care avea aparentele uneia linbjtita. Se parea ca este о lama de sabie infipta dirz in tumultul marii disperate. Aceeap muzica pe 'care au auzit-o §i copiii de acuma zece ani, mergea alaturi de lumina aceea proas- paita. Totul era о minune. In acel haos de vint §i apa, din lumina calda §i lini§tita, aparu din nou corabia PRINfULUI DEPARTARI- LOR. Ca ?i cind marea ar fi fost linisti'ta ca oglinda, corabia ancora in port. Valurile о ocoleau, iar vintul nu se atingea de ea. Statea semeata §i dreapta in furia nebuna a furtunii. $i deodata, de acolo, din virful insulei, din u§a bisericii, din ingenuncherea aceea fara de tile, parintele Bonifaciu putu vedea peste insula cea mai mare tninune. Toate u^ile caselor se dteschisera fara ca vintul sa le trinteasca, in pragul lor aparura copiii, toti copiii satului. vintul nu-i doboni §i nici spuma marii nu-i uda. U^ile se inchisera singure la loc dupa ei. $i prin furtuna in care se indoia §i turnul bisericii, copiii aceia firavi paseau drepti p senini. Toti pa§ii lor se indreptau spre corabie. Pe feijele lor era aceeasi senina- tate ca §i pe-ale fratilor lor de acuma zece ani. Ajunp la tarm, cu un curaj §i-o siguran|a care facura pe Bonifaciu sa tresara inspaimin- tat, copiii Incepura sa pa^easca pe apa. Mergeau ca pe un covor intins drept prin toata framintarea aceea a furtunii. Pareau fara grija §i in fata pallor lor se trageau valurile marii inapoi si isi domoleau furia. Cind toti fura sus pe corabie, ea se desprinse de tarm cu aceeasi Uniate §i incet, intocmai cum a venit, se indeparta in apusul aceia, tirind dupa ea lumina p lini^tea, melodia §i mare- tia ei. Preotul Bonifaciu era zdrobit. Furtuna nu se potolise ?i-§i trin- tea furia cu disperare peste tot. Negura noptii era adinca, ca о picla, iar din cind in cind luceau spumele valurilor risipite fara margini peste locuri $i adaposturi. Intr-un tlrziu, cind furtuna vuia tot atit de tare §i cind in cimi- tir nu mai ramasese nici о cruce in picioare, parintele Bonifaciu, incercind sa se ridice, vazu cu groaza cum trupul lui era letepede intepenita in pamint. 72
Daca n-ar fi fost Casele goale de copii, cimitirul de cruci biserica de clopote, frumusetea ditnine^ii urmatoare te-ar fi facut sa crezi ca totul n-a fost decit un vis urit. Cerul era inalt §i senin, albas'tru §i transparent, ?i-un aer proaspat §1 sarat facea piepturile sanatoase sa se umple nestinjenite. Pafearile coborite de cine §tie unde zburau vesele §i zgomotoase. Numai in fata ibisericii, tot satul vaduv de copii, era strins in jurul preotului Bonifaciu, taort $i intepenit ca d stinca in pamint. Pentru pescari se petrecusera atitea lucruri ex'traordinare incit nu mai §tiau de care Sa se mire §i pentru. care sa sufere mai mult. Rataceau muti §i zdrobiti ca ni§te fantome pe inteulS. Gasira §i cimi- tirul rava§it. Morminte dezgropate, case inalbite risipite prin iarba, iar cite un craniu cu gauri hidoase rinjea stupid din vreun tufi§ in care il aruncase vintul. Nu-i mai' necaijeau casele deSvelite, grajdu- rile zdrobite, barcile sparte : tot ce li se parea mai straniu a fost fuga aceea a copiilor in mijlocul furtunii ingrozitoare. I§i aminteau ca unii, incercind sa iasa dupa copii, au fost trintip cu furie la pa- mint, de unde pritveau cu groaza la ei cum calca drepti si neatin§i de furtuna. Supranaturalul era atit de evidlent, incit nu mai incercara intre ei nici о lamurire. Taceau §i priveau absent, iar in clipele in care privirile li se intilneau, tresareau speriati ca martorii unei mari nenorociri. Catre prinz privirile le fura atrafce spre mare, unde se vedea venind о barta cu catargul sfaritnat, cu pinzele rupte, vislita rar ?i obosiitor de un om. Cind barca fu la citiva zeci de metri de mai, recunoscura in ea pe tinarul Dagmar, cel mai IndraznJet dintre peS- cari, poate cel mai tinar dintre ei. Uitasera de el. Uitasera ca Dag- mar piecase in ajun, dinimeata, la pescuit. Il tinuse furtuna in larg, unde luptase eroic cu marea §i cu moartea. Le-a invins pe amindoua si acuma calca prin apa pina la genunchi catre tarm. Parea ca nu se mira de devastarea furtunii §1 nici de fetele acelea de mort care-1 primeau. El privea dirz §i Senin, incit oamenii in prima clipa il crezura tnnebunit de groaza prin care trecufee. Se aseza pe-o stinca, ofta a om obosit, facu un semn oamenilor sa se stringa si, rasuflind adinc, incepu povestea : — Eram aseara in larg, la citeva mile de insula, nu ma pu'team apropia din cauza valurilor prea mari, cind deodata, vad venind dinspre insula coralbia aceea flermecata care rie-a luat copii acuma zece ani. tn jurul ei1 marea se lini§tea §i lumina ce-o raspindea stra- lucea in noapte ca о ploaie de diamante. Cind trecu pe linga mine, 73
se auzea de pe ea un cor de copii, care inalta un fel de cintec de slava. $i nu cred sa ma fi inselat, la prora am vazut pe parintele Bonifaciu. Nu parea chiar el a$a cum este in fiecare zi, parea mai mult о umbra a lui, un fel de faptura a lui din lumina, care cuprin- dea forma trupului sau. Statea acolo, cu bratele iritinse, ingenun- chiat, iar 'in miini stringea un crucifix. — Intoomai cum1 sta mort acolo sus, in fata bisericii ! — intre- rupse un pescar cu spaima in glas. Dagmar nu auzi §i continua ca intr-o incintare povestea lui : — $1 atunci m-am luat cu badoa mea dupa coralbre. N-a trebuit sa vislesc, in urma ei se facea un curent in care barca о data intrata se ducea singura. Nu §tiu cit am mers, dar imi aduc aminte ca, ina- inte de-а adormi acolo in fundul baren mele, эштЦеат о mare pla- cere in cintecul aceia care venea de pe corabie. Cind m-am trezit corabia disparufse, iar barca mea sta linga о stfinca, departe de un tarm pe care vedeam о tara si-o lume ea in Ibasme. Palate frumoase cladite din pi'etire de multe culori, care in lumina soarelui aveau о stralucire incit abia te puteai uita la ele, gradini suspendate, cu plante straine §i inalte, de 11 se pierdea virful in seninul cerului, terase bogate §i lungi1, incit pe ele se intreceau in fuga fel de fel de animale zvelte §i elegante, pomi §i flori de un farmee care cred ca nici in departatele Indii nu pot fi mai frumoase, pasari Colarate in mii de culori §i cu репе bogate §i miraculos de maiestrit desenate. Cintecul acestor pasari se ingina cu vijiitul apei marii, cu tresaritul frunzelor in aer §i cu zgomotul care il faceau animalele acelea atit de elegante §i de stranii la infati§are. Si peste tot, pe terase, in gra- dini, in palate, pe malul marii, alaturi de animale §i de flori, nu erau decit copiii. Se parea ca-i о tara a lor, un loc facut pentru fericirea lor. Caci toti erau veseli §i zglobii, se jucau sau alergau, ori stateau lini^titi ^i cintau. atunci, punindu-mi mina strea§ina la ochi, am vazut mai bine si incet, am inceput sa deosebesc $i fe^ele copiilor... §i erau printre ei, printre multi strain! §1 copiii no$tri. — Copiii no$tri ? ! — intrebara in cor pescarii. — Da, ai no§tri, oei de acuma zece ani §i cei de ieri, nu crescu- sera, erau a^a cum s-au dus atunci. Dar erau parea mai frumo?i, mai altfel, plini de-о viata care nu se vedea pe fa£a lor metadata bind erau aici : erau frumo§i ca ni^te ingeri ! — $i-am vazut si pe Eulalia ta, batrine Ludger, ce piingi acuma ! — $i pe Adelgunda ta — ziJse mai departe Dagmar adresin- du-se unei femei care, desigur, putin putuse intelege din vorbele atit de alese ale tfinarului pescar. — Dar pe Sibila ? — intreba cu teama un altul. 74
1 — $i pe ea ! — raspunse Dagmar. ' — Si tu, viteaz corabier, spune-mi, pe Vignad al meu, nadejdea batrinetelor mele, nu 1-ai vazut ? — intreba un alt pescar, mai ba- ton ca celalalt. — Se juca cu Cunigunda mea, prieten drag §i trist — adauga Dagmar rapus de oboseala $i de triSstetea care se intinsese ca negura noptii intre toti pescarii §i femeile lor. Povestea lui Dagmar fu crezuta numai cind el le facu propu- nerea sa piece cu totii. ’spre tara aceea. Sa paraseasca insula aceea pe care nu au noroc, sa lase tot avutul care le este strins zadarnic, care-i poate blestemat, ?i doar ei, sub conducerea tineretii §i price- perii lui, sa porneasca spre fARA DEPARTARILOR, tara unde copiii lor sint fericiti. 'La inceput cu heincredere, dar apoi Cu dirzenie, incepura sa construiasca coraibii. Cele ce le aveau erau prea mici §i prea disitruse de furtuna. Lucrul dura mai mult de о luna. Fura intrebuintate toate lemnele de pe insula, de la case, de la grajd uri §i din tot locul. Dupa munca de zi $i de noapte, cind totul fu gate, §asesprezece coraibii de diferite fortne §i marimi a§teptau in port. Incarcara apoi apa §i carne pentru drum, taind toate animaleie de pe insula. Iar in ziua plecarii, fiecare cu evlavie §i umilinta, saruta stinca aceea care avea forma preotului Bonif aciu. Barcile pluteau de mult in larg, cind pe insula Sundo se stirni un cutremur care in citeva clipe dobori totul, incit nu mai ramase- sera decit urme de case, iar in virf, pe colina, ruinele bisericii. Sub ochii inspaimtnta^i ai calatorilor, tot ce mai statea in picioare dupa imbareare se prabu$i in ruina §i pulbere. ★ Plutieau in larg de zece zile. Dagmar era in frunte, intr-o barca u?oara, care spintdca apa ca о sageatfi. Aveau vint bun, ii mina tot spre apus, iar pe corabii era lini§te §i speranta. Trecura inca zece zile. Curind pesoarii incepura 'sa arate semne de neraibdare, iar femeile erau ingrijorate. Pe corabii !?i in bSrci apa incepu sa lipseasca. Peste alte zece zile, о ploaie buna potoli setea §i disperarea calatorilor. Dar pentru scurt timp, caci un soane fierbinlte incepu s& dogoreasca ca focul. De pe coraibii se ridicau murmure, amendn^ari $i strigate. Noaptea se auzeau blesteme §i rugi. Incepura s& moara 75
cei mai batrini §i mai sllalbi. Existenita lor devenea о sarcina pen- tru ceilalti, a$a ca fee buourara cind intr-o zi svirlira in mare doua- zeci de cadaivre de calatori. / Corabiile inaintau spre acel apus misterios de doua luni. © fur- tuna, mai puternica decit altele, nimicise sapte corabii p inecase peste о suta de calatori. Cele ramase erau pe jumatate goale. Dag- mar era tot in frunte p tot tare. Cei ramap erau oameni cu putere ?i credinta. Credeau in Dagmar ?i in conducerea Lui. Peste scurt timp о alta furtuna cobori in adincuri inca cinci corabii. In cele patru ramase mai erau doar vreo zece barbati p citeva femei. Ace§- tia tot mai credeau in Dagmar si in insula aceea a tuturor iluziilor lor. Fiindca se naviga greu in patru corabii doar cu citiva pescari, intr-o dupa .amiaza .cu pida, Dagmar strinse pe to^i cei ramap intr-o singura barca, dindu-le eeLonlalte drumul in voia valurilor. Astfel puteau mai bine stapini marea §i Dagmar pe oamieni. Trecu inca о luna. Oamenii erau dispersal: doi se sinucisera, о femeie innebuni, iar alta vru sa omoare pe Dagmar. Dupa о noua furtuna Dagmar ramase doar cu trei barbati pe ultima lor barca. Acejtia insa aveau foe in oehi p credinta in suflete. Nu pregetau p tot mai credeau in ^ara aceea atit de indepartata. ★ Dupa vreo trei zile de liniste, care semana Cu agonia insap a Vie^ii, venj) о noapte rece si cetoasa care cuprinse marea. Barca inainta cu greu prin negura. Un vint up>r abia p mina de la spate. Dagmar senin p fara sa arate cea mai mica teama sau indoiala sta- tea tot la prora si scruta zarea aceea neagra p viscoasa dinspre apus. Deodata striga : — Eu vad lumina ! — Ceilalti raspunsera in cor : — Noi nu vedemi! — Eu cred in insula aceea atit de fericita ! — adauga plin de inoredere si curaj Dagmar. — Noi nu mai credem ! —raspunse corul celor trei dilsperati. — Eu... cred ! — murmura iara§i Dagmar mai mult ca pentru sine. Plutira as a in bezna multa vrerne. Deodata, ca saltata.de-o pu- tere necunoscuta, cu toate ca marea . era lini^tita, barca se rafeturna. Cei patru incepura sa inoate disperati spre apus. Dagmar, ca p cind ar fi vrut sa-i imbarbateze striga : 76
\ — Eu ored ! \ Ceilalti trei adaugara lini^titi, cu ultima suflare pe buze : > — Noi nu mai crediem in nimic ! — sase brate se fnnsera §i lovira apa marii, care nu mai putu sustine pe cei trei pesoari. Ca ?i pentru sine Dagmar sopti : — Eu tot mai Cred ! Glasul lui pluti indelung pe largul marii pustii, iar ecourile intoarsera zvonul §optit cu atita evlavie. Dagmar era tot mai obosit, inota tot mai incet. $i, ca о incercare care pornea de dincolo de el, striga din nou : — Eu... cred ! — si miinile i se frlnsera extenuate. Atunci, din lumina aceea pe care Dagmar tot о mai vedea in spre apus, aparu Corabia Departarilor. Ea inainta in clipe fara ma- sura, iar intindierile se luminau tot mai mult, ca intr-o imensa bucu- rie a cerurilor. §i and Dagmar vru sa desluseasca mai puternic mi- nunea, corabia departarilor era atit de aproape, incit rasuflarea lui obosita ii atinse prora.
I t BISERICA DIN FRAUSTADT — Tata... tata... tata... ! Un zgomot ca de pasare speriata in cuib trezi cuvintele : — Ce e... ce s-a intimplat ?... de ее plingi ? — Tata... vino linga mine... am visat urit ! §i un sughit cu me- lodie de oboi presara spaima in intunericul din camera. — Hai, lini§te§te-te, uite, aprind lumina acurn ! Din. toate pantile camera se umplu de о lumina calda. Umbrele se furi^ara in ascunzi^uri, iar pe luciul geamului se straduiau sa se impace bezna de afara cu reflexele aurii ale lampii electrice. In virful patului rava?it, cu parul vilvoi, cu respiratia scurta ?i cu о spaima de copil in lumina ochilor, Edmund cel de §aisprezece ani cauta faptura salvatoare a tatalui sau. De la comutator la patul copilului judecatorul Albert Irmschler facu doar un pas. Un pas mare de am sigur pe puterea sa. Se aseza pe marginea patului si ne- tezi cu о mina fruntea unicului copil, iar cu cealalta se incurca stin- gaci ?tergindu-i laerimile. — Fii cuminte, nu mai plinge, uite, uita-te la mine, nu ma vezi linga tine, nu ma vezi ca-s aici ? Era contrariat de privirea fixa a copilului lipita parea de un punct dintre ochii sai. — Tata, ce vis urit, taita mi-e frica... nu sim^i cum imi bate inima ? О mina mica, aproape de feti|a, incerca sa convinga paroasa mina a parintelui, ducind-o la pieptul .firav. Cu teama cu care atingi un lucru delicat, patema mingiiere cauta la pieptul aceia drag tresaltatul plin de nelirii^te, ritmul acoelerab ce facea timplele lui Edmond sa tnemure ca doua gu^uiite de porumbel. $i-ncet, parea sub inriurirea acelei mingiieri, copilul deveni mai prezent, se lasa in jos, se facu mic si se strinse ghem, de spaima, in poala tatalui sau. Se coborise lini§te intre ei, taceau amindoi, copilul de frica glasului, iar tatal de teama ca nu va gasi cuvintul potrivit. Se scursesera a$a vreo zece minute, copilul avea respiratia tot agitata, 78
dar parea intr-un ritm mai ordonat. $i strins a?a, cu capul pe ge- nunchii tatalui sau, ofta prelung. I?i ridica capul ?i cu ochii aceia atit de frumo§i si atit de dragi, cuprinse intreaga lumina din fata parin- telpi sau. '— S.pune-mi, incerca judecatorul sa ?opteasca, spune-mi, ce-ai visa\. ? In glas ii tremura un presentiment ?i-n abraz i se furi^a о um- bra de teama. Intrebarea о puse cu toate ca simtea ca nu-i momentul potrivit sa rascoleasca visul unui copil speriat. Voia insa sa ?tie, curiozitate frinta pe din doua de-un nod in git. — Tata, parca ma plimbam printr-un ora? strain, cu strazi largi, cu case lungi ?i joase, cu garduri vechi ?i cu-n cer atit de tul- bure ! $i nu era nici urnia de om pe strazi, pustiu, pustiu, incit cu fiecare pas ce-1 faceaim cre?tea ?i frica in mine. La о cotitura a stra- zii, rind intcrc capul, mi-apare inainte о biserica, inalta ?i veche, veche ?i neagra de vreme si singura ?i pustie... ah ! tata, tata, de ce-mi este atit de frica cind ma gindesc la ea... ?i bateau ?i dopotele... tu n-ai auzit ? Vorbele au rasunat ca dintr-o cutie, s-au spart tremurind de coltul dulapului, de soba ?i de tavan, s-au intors spre podele, s-au plimbat printre perdele ?i pe sub tablouri ?i numai dupa aceea, incet, chinuite parca, au patruns, una cite una, in urechile judecatorului Irmschler. Au zabovit acolo, in cotiturile capului, ?i inghesuite, intr-un tirziu, au rupt indaratnicia parintelui care nu voia sa le auda ?i-au navalit salbatic inauntru. Cum ar fi vrut sa nu le auda, cum ar fi vrut sa fi ramas agajjate, undeva, acolo de cuiul perdelei, sa se uite la ele ca la un rau ce-1 po^i ocoli ?i la urma sa le intoarca spa- tele ?i sa nu le primeasca. Copilul alunecase de pe genunchi in pat ?i parca u?urat de-un greu care-1 incordase ca pe un arc, a adormit c-un tremur u?or al genelor. 11 supara lumina lampii, sau printre gratiile de par blond al genelor zarea inca umbra neagra a bilsericii. Lampa s-a stins ma?inal, un pas nesigur ?i incet s-a apropiat de celalalt pat. Un scirtiit de somiera primi un zbucium de om. In- tins ca о scindura, cu miinile sub cap, privea mai treaz ca orioind intunericul. Camera era plina de el, plina pina la cea mai mfca fa- rima. $i respiratia obosita a copilului parea ca nu-?i mai afla loc in intuneric. De ce plopul de afara parea strajer neolintit in fata gea- mului. Si de ce crucea ferestrei statea atit de teapana in intuneric ? Cum ar fi vrut judecatorul Irmschler ca intreaga lume sa fi fost atunci in plopul de afara ?i-n crucea ferestrei. $tia cel pu^in ca avea in fa|a doua intrebari ?i ce pref are uneori о intrebare fa^a de о certitudine ! 79
In gind incepura sa prinda forme clare inceputurile. $i in§iratd ca margelele pe-o ata, gindurile se strecurau nestingherite. Ce voiau cu el, ce voiau acele imagini ce stateau tepene ca ni?te carti po§tale ilustrate ? / Se vazu mai intii, a$a cum este, un respectabil cetatean, un/ju- decator cu nume §i familie. Cu un copil pe care-1 iubea §i cU un trecut din care nu regreta nimic. О viata de lini§te §i cumpatare. Fara imbolduri spre inf aptuiri ce 1-ar fi putut face ca apoi sa regrete. О in§iruire logica de evenimente cusute intr-o scoarta unica ca foile intr-o carte. Atunci, atunci, de ce a trebuit ca in noaptea asta atit de neagra sa auda visul copilului sau ? l§i aminti, cu vreo zece ani in urma, cind, pe patul morfii taitalui sau primi un secret §optit cu teama §i zbucium. Visul, da, visul copilului de asta noapte, il visase §i fatal sau о viata intreaga, §i el, judecatorul Irmschler, au- zise de atitea ori in somn, in fata acelei biserici negre de vreme si fum, clopotele acelea ce sunau atit de rar §i atSt de insipaimintator. . Acum intelegea §i straja plopului de afara §i crucea ferestrei; erau lucruri traite in firea lor. Dar visul, visul acela ce gonea prin noapte, de unde poposise el in trei genera^ii la rind ? Cine zvirlise greul acelui intuneric in atitea nopti de spaima, tatalui! sau, lui §i acuma, acuma, nici de-un ceas §i in mintea tinara a copilului de alaturi ? De undeva porneau tot mai multe umbre. Ca о imensa pata de cemeala noaptea se intindea tot mai adinc. Nu se mai vedea nici plopul de afara, iar pe crucea ferestrei se rezimau infratite bezna de afara cu aceea dinauntru. Intr-un tirziu, fara masura §i fara pornire, in virful plopului licarira scintei ro$ii. Undeva, in curte, un zgomot se impiedica de-o piatra. §i-n podul casei noaptea incepu sa-§i stringa lucrurile. Mai incolo, ca о plesnitura de pahar spart, cerul s-a desfacut in doua. Din inaltimea lui au pornit cintece de coco§i. $i ca un uria§ care-a dormit о noapte intreaga cu umarul infipt in iarba ?i care se in- toarce cascind sa-§i intinda oasele, curtea si casa, gradina si ora§ul incepura sa tresalte. Numai doi ochi nedumeriti §i ^epeni, pindeau in virful plopului nu §tiu ce in semn de nein^elegere ?i truda. Judecatorul Albert Irmschler nu era omul pe care sa-I rapuna viata. Nu-§i amintea ca vreodata sa-1 fi muncit vreun glnd prea mult timp fara ca sa ia о atitudine, fara sa pomeasca la ac^iune. Nu se lasa niciodata doborit de presentimente sau de impresii, de intimplari ivite neprevazut sau de ruipturi in perspective. Era obi^nuit sa se scuture de ele ca de un ineomod oaspete. Nu-§i facea in aceasta pri- vinta nici о concesie. Din contra, sim^ea un fel de voluptate in a se SO
supune la atitudini contra unei dire neclare din fiinta sa care-1 Indemna uneori sa ramina pasiv. Cum simtea in apropiere de el aceasta slabiciune, pornea cu forte indoite c-o indirjire nemasu- rata spre a о rapune. $i astfel, toata viata a avut satisfacti'a puterii §i-a stapihirii sale. ' De aceea, dimineata and s-a surprins nedormit si torturat de tot felul de nelini§ti, i-a fost ru^ine. A simtit ca in sinea lui e cineva care l-a tradat, о putere care a fost mai dirza ca el $i care a putut о noapte intreaga sa faca din mintea lui cal nebun scapat peste cim- puri fara hotar. Sari repede din pat §i c-o febrilitate care parea ca vrea sa re- compenseze pierderea avuta, incepu sa se unbrace. Copilul mai dor- mea §i in graba lui judecatorul mai gasi timpul sa se apropie de patul sau. fi privi nelinistit $i parea ii imputa ceva. Ii era ciuda ca-1 facuse pe el, pe judecatorul Albert Irmschler, sa se simta ru^inat de sine. Faptul ca ?i copilul sau visase aeela§i vis nu i se mai parea atit de grav. Total se invirtea acum in jurul unei mindrii atinse, unei substitute! a facultatilor sale originare de aparare. Ar fi dorit ca slabiciunea lui de azi noapte sa poata fi personificata intr-un obiect, ca astfel, c-o singura lovitura, sa fi sfarimat toata puterea lui. Era obi$nuit cu formarea unitatilor din tot ceea ce i se ivea, fie ma- terial, fie spiritual. Era convins ca du^manul cel mai puternic al ornului este acceptarea §i convietuirea in mijlocul unei realitati risi- pite ?i dezord onate. Albert Irmschler se opri in fata feresitrei inainte de-а ie§i din camera. Se uita pe geam la bucuria cu care se juca cateaua cu cei trei ca^ei. Vedea in mi§carile lor о legatura strinsa §i-o ordine. О renuntare la capricii personale §i о supunere la un determinism natu- ral. Bietii catei, chiar in clipa aceea erau zvirliti intr-o baltoaca §1 murdariti de tavaleala ce le-o facea domesticul lor parinte. Judeca- torul zimbi, nu de placere pentru jocul lor, ci din aceea de-а vedea dictind voin^a nestramutata a parintelui. Fara sa vrea intoarse capul spre copilul sau. Dormea inca, adinc §i lini§tit. §i atunci, fara vreo motivare directa, se gindi ca intre el §i copil va trebui sa fie, din acea zi, о anumita stavila. Constiinta comuna a visului ii va face sa se ocoleasca in lumea intimitatilor. §i oare, avea el, .parinte, dreptul sa opreasca calea normala a desfa§urarii ? Nu stia bine de ce, nu avea prezente in minte toate elementele ce 1-ar fi putut face sa ia о atitudine, ii era totu§i teama ; daca peste zi, azi, miine, mai tirziu, copilul il va intreba ceva in legatura cu visul. Daca ii va cere lamu- riri pe care el, ca tata, trebuie sa le dea copilului sau. Ce-i va spune ? Nu va sirnti el atunci vre-o vina ? Vreo obligatie pe care nu §i-o va putea indeplini ? 6 — Hanul ro?u — cd. 204 81
О mica reculegere §i se simti din non stapin. Cu pas hotarit porni spre patul copilului. Era decis, el, parintele, care avea vin^ de-а fi transmis copilului sau slabiciunea de-а visa acel vis, era obli/ gat sa ia о atitudine. Nu ?tia bine ce trebuie sa faca, in orice c^z, pina dupa masa, cind avea timpul necesar ?i cind va putea sa/se ocupe lini§tit de aceasta chestiune, nu se va mai gindi la ea. Iar/co- pilul trebuie prevenit ; nu mai are voie sa se gindeasca la vis §i sa aminteasca de el. 11 trezi incet, precaut. Parca ii era teama sa nu fie surprins de-o de§teptare prea brusca. Se a^eza pe marginea patului, in acela§i loc si in aceeafji pozitie. Dar nu se simti bine, identitatea de pozi^ie fizica ii era teama sa nu trezeasca identitate de sentiment. §i nu trebuia. Se scula §i se a^eza pe cealalta margine a patului. Copilul casca naiv §i privea pe tatal sau nedumerit. I§i dadu seama c-a fost trezit. Dar prea erau mingtierile tatalui sau tandre spre a se putea gindi la vreo vina a lui. — Spune-mi, Edmund, ti-a trecut frica ? — intreba parintele precaut. — Ce frica ? — §i doi ochi mari se deschisera ca doua turbu- ratoare intrebari. — Cum, ai uitat ? visul de azi noapte, — §i vorbele judecatoru- lui Irmschler se precipitau fara voie. — Ah, da, tata, da, §tiu, vai, ce vis urit, cit de mult m-am spe- riat, cit de trist bateau clopotele... uite, parca §i acum le aud. $i un gest al miinii schita undeva, in departari, un loc unde poate §i acuma mai rasuna clopotele. — SjJtii ce, Edmund, tu n-ai sa te mai ginde§ti la acel vis, da ? imi promiti ? §i nici n-ai sa-mi mai aminte^ti de el vreodata ! A fost un vis ca toate visele, cauta sa justifice cu neincredere judecatorul. Ne-am inteles, da ? — Da, tata, da, — rupse copilul cu teama..., dar spune-mi, de ce te uiti a§a de speriat la mine, §i de ce-ti tremura mina de pe genunchiul meu ? ★ Dupa-amiaza veni mai incet ca de obicei. Fiecare ora insemna о limita, о piedica. Printre clipele care, in mersul lor, aveau ceva zilnic, luneca parca о materie viscoasa. Clipele ii erau prezente in dificultatea lor de a trece, in indaratnicia lor de a se arata prezente. In timpul prinzului spiona atent figura copilului. Era satisfacut de lini^tea lui, dar il §i mustra in gind pentru ca putea fi atit de indiferent. Ar fi vrut, edntrar evidence! §i logicei suficiente a§a doar, 82
dinti'-<un spirit de simetrie sufleteasca, sa vada §i in el о preocupare. Sau, cel pu^in, atunci cind li se intilneau privirile sa observe la copil up fel de ecou primit, о tacita subliniere. ' In sfir^it, se retrase, ca de obicei de altfel, dupa masa, in caibi- netul sau de lucru. Atrase totu§i atentia servitoarei sa nu fie deran- jat. Nici copilul, care intotdeauna avea regim preferential, nu avea voie, astazi sa intre la tatal sau. Niciodata nu s-a simtit mai stingaci, mai lipsit de atitudine, decit din momentele in care era singur cu sine. Viata-1 obi^nuise cu fapte. Acuma, lungit pe о canapea, putin solemn, putin jenat, astepta. Ce ? Singur nu §tia се-si rezervase in minte. Ce anume avea sa re- zolve in linistea §i singuratatea acestei dupa-amieze cu cer atit de inalt §i atit de senin ? Incepu, ca atunci cind i§i revedea vreun dosar, cu enumerarea cauzelor care au pus in mi^care §i-au determinat atitudinea sa. Ju- decatorul Albert Irmschler nu avea darul sa vada in lucruri partea. interioara. Concavitatea fiecarei existence, a fiecarui fapt, parti- celele mititele care in armonia lor intima purtau existence sau decli- nuri. Se multumea cu suprafata lucrurilor, cu acele parti ale lor care provocau contactul §i conflictul evident. I?i amintea, in aceste clipe de neputinta spirituala, §i ca о sal- vare venita de nu §tiu unde, de starea lui sufleteasca, cind, pe la 18 ani, visase acelasi vis pentru prima data. Cum, aproape о via^a intreaga, fara vreo ordine anumita, dar destul de des spre a forma о grija, visul se repeta. Uneori stupid de banal, о repetire stereotipa,. un peisaj de о identitate litografica. Alteori, cerul era mai ridicat, dar parea greu amenin|at sa se prabu^easca, ora§ul pdimbarilor noc- turne era risipit pe vreo muche de deal sau se pierdea pe un nesfir- §it orizont. $i biserica, aceea$i intotdeauna, aparea dintre case, de dupa pomi sau de dupa о coasta de deal. Clopotele aveau in sunetui lor ceva ritual, se parea ca bat pentru о anumita slujiba. $i odata,. cind s-a trezit ca de obicei inspaimintat, §i-aduce a?a de bine aminte,. i§i auzea bataile inimii, treaz fiind §i acolo in camera, acolo strins legat de el, batea $i clopotul. Avea impresia ca era agatat de limba dopotului, atit de intens sim^ea vibra^iile lui. Intr-un timp se obi§- nuise cu visul, nu-1 mai punea pe ginduri si nu-si mai facea din eT о problema. A inoercat о data, sub impresia unei card citite, sa in- troduce in visul sau, in lumea subcont^ientuiui, posibilitatile lumii obiective. Jj>i-a propus, in stare de veghe, ca atunci cind visul il va supara din nou, sa caute, visind, sa fie mai atent, sa descopere vreun detaliu care sa-1 lamureasca. О inscrip^ie pe biserica, ceva caracte- ristic, dupa care s& reconstitute originea visului. Nu a reu§it, lumea visului raminea pentru totdeauna, definitiv despardta de avinturile- 33
voinjei din stare de veghe. Atit de bine cuno^tea biserica incit §i desenase. $i cu acest desen in mina rasfoia albume de arta, car# comandate special, istorii de arta etc., doar, doar, va gasi undeva un semn care sa-1 puna pe calea cea buna. $i aceasta experien^a a dat gre§. La fel §i cercetarea unui medic psihiatru, si spre ru^inea-lui §i-a unor femei care posedau, zice-se, virtu# magice. Biserica gotica din vis, ramine aceeasi, cu acela§i lugubru dangat de olopote. La urma, ajunsese sa-§i faca din aceasta problema un capitoi inchis. L-a luat, visul, ca pe о realitate fizica a sa. Doua miini, doua picioare, doi ochi etc. # un vis permanent. Prabu^irea care s-a produs in sinea lui, a venit insa in ziua in care afla, din gura tatalui sau, pe patul de moarte, ca §1 acesta du- sese in el о viata intreaga visul. Si i-a spus aceasta realitate fara a-1 intreba daca # el il visase. $i nici n-a putut sa-i dea alta lamurire. Moartea desparjjise brutal tirzia incercare de intelegere. De atunci incepura adevaratele ginduri, teama §i nein^elegerea. Oare, ce facuse tatal sau de trebuise sa traiasca c-un vis pe care i l-a transmis §i lui. De unde aceasta dezordine, ca pentru ceva ce-1 privea personal pe tatal sau, sa suporte §i el consecinte ? Ce lege atavica aveau aceste nemasurate puteri de a trece mai departe, din tata in fiu, obsesii §i ginduri atit de obositoare ? A purtat ci#va ani de la moartea tatalui sau §i acest secret ne- lamurit. Ii incol#se in suflet о teama, о teama adinca ce-1 framinta ca о durere fizica. Daca va transmite §i el, fiului sau, acest vis ? Acuma cel pu#n ?tia sigur, il va visa ?i fiul sau, dupa cum l-a visat §i parintele sau. Ce frumoasa e uneori certitudinea. Dar atunci, de ce s-a inchis in acest birou racoros si ceremonios, ce sa faca, ce sa rezolve ? Doar о viata intreaga cautase lamurirea. Simtea cum create in el increderea si ciudat lucru, se impaca tot ca un dat biologic, ?i cu mo§tenirea lasata fiului $i primita atit de sigur de la tatal sau. Simtea ca acolo, in chestiunea acelui vis, el, judecatorul Albert Irmschler, doctor in filozofie §i drept, cetatean cinstit si respectat, judecator impar#al, nu avea nici о putere. Daca s-ar fi putut privi in acele clipe, ar fi vazut pe fata sa un. zimbet de mindrie §i-iar mai fi vazut, daca ar fi avut un simbure de indoiala, in coltul gurii ca о simpla schitare, о amara linie de о experienta in plus. Din curte veneau zgomote de veselie, dinspre apus sagetau cu- lori tot mai ro#i, iar in biroul judecatorului Albert Irmschler era tot mai multa certitudine. Via^a. patrundea pe caile ei insinuante chiar prin geamurile inchise. §i judecatorul nostru le primea c-o larga satisfac#e. Erau confirmiri^certe despre realitate §i viata, despre ordine §i uniforma, despre regula clasica dinitre cauza si efect. 84
Dincolo de puterea judecatorului Irmschler statea timpul. El 1-a invatat sa nu mai caute dezlegarpa visului, sa-1 primeasca pentru totdeauna ca pe о trista realitate. Trecusera ani §i visul se plimbase in aceea§i haina sobra §i ob- sedanta de la tata la fiu. Avusesera discutii inca asupra lui, mai ales ca Edmund ajunsese student, tinar cu noi puteri de cercetare. Pa- rintele incredintase zbuciumul sau copilului. Poate din la§itatea de a nu mai putea lupta cu el, poate dintr-un spirit de inoredere in tine- retea copilului. Cautase, chiar atunci cind a vazut ca nu poate trans- mite odata cu secretul sau §i gravitatea inchipuita a faptului, sa-i atraga aten^ia §i sa-1 indrepte spre о concentrare in adincuri. — De dincolo de noi s-a intimplat ceva, — spunea grav §i sibilin judecatorul Irmschler. Nu ne apar^ine noua decit un efect, inceputul trebuie sa fie undeva, inapoi, in tulburatorul necunoscut al trecutului. Era singura eoncluzie rationala pe care о acoeptase. $i cit de mult il lasa aceasta sa viseze in stare de veghe. Cite nebanuite lumi ii deschidea. Reveria, aceasta anticipare a mor^ii, cum о numea el uneori, ii devenise un obicei. Era provocata insa intotdeauna de pro- blems visului. De altfel, nu accepta reveria decit acUzata de vised cu biserica. Cine §tie, daca о data, printr-o asociatie de idei, printr-o atavica reminiscenta in memorie, transmisa din intimplare, nu v-a putea ie?i adevarul, repeta el uneori. $i intr-o zi, a§a cum tuturor intimplarilor le este dat sa apara odata juste §i la locul lor, intr-o zi, judecatorul Irmschler crezu c-a gasit calea. A fost о intimplare, о coincident care nu poate sa se iveasca decit din hazardul neinteles al firii noastre. Rasfoia fara scop un album de familie. In el se gaseau bunici ?i rude indepartate. Redingote pretentioase §i tumuri cochete. Zim- bete mindre deasupra unor gulere albe §i inalte. Si toate, toate aoeste chipuri pluteau intr-o ceata albastruie. Timpul strecurase in culoarea fotografiilor ceva din pecetea lui ; §i-n ciuda acestei mor$i ce se infiripa, figurile de dincolo de azi, zimbeau candid, ca intr-o trecere spre vesnicie. Era о lume ciudata. Fantome inmarmurite pe carton. Intre eie comunica ceva unitar, о atmosfera de intelegere, de buna convietuire. Si cit de credincioasa parea mina bunicului apasata inestetic, dar patem, pe umarul copilului celui mai mare. Chipurile din fotografii. erau fericite, aveau in toata infa^i^area lor lini§tea pe care о pui in fata atunci cind te duci la fotograf. Azi, nu mai poate exista un astfel de sentiment. El apartine bunieilor nostri, 85
atunci, cind cu о fotografie pa^eai incet spre о forma definitive, spre portret. Azi, cind fotografia este 'ceva cotidian, masca omului e о secunda. Pe timpuri, era cel putin in ea о epoca din viata unui am. In contemplarea acestei lumi, se pierdu citeva clipe judecatorul Irmschler ; iar tocmai cind se pregatea sa indoaie о foaie a albumu- lui, observa, ca sub degetul care-i tinea coltul, era tiparit un nume. Poate dintr-un respect pentru slova tipariti, poate din cine ?tie ce cauza de dincolo de el, traSe degetul ?i citi : era numele ora^elului german Fraustadt. Cu citirea acestui nume judecatorul Irmschler trecu de pragul cercului vicios in care vietuise pina atunci. Fraustadt i-a amintit de originea sa. Dupa tata cobora dintr-o veche familie de negustori din indepartatul ora§el prusian. De acolo mo§tenise ?i numele cu rezo- nante atit de nordice, Tatal sau parasise ora?ul natal cind judecatorul avea cincisprezece ani. Il rupsese din ora§elul cu mica gamizoana militara, cu parada duminicala ?i cu teatrul sau din gradina cu castani, tocmai cind simtea mai profund cit este de pretioasa livada cu pruni a bunicului. De atunci nu 1-a revazut, Viata-1 despartise definitiv de orasul natal. Pina la aceste ginduri, el era sigur ca nu ?i-l va mai revedea. Dar privind cu ingindurare la silueta catedralei din piata cea mare din Fraustadt, gasita intr-o fotografie in acela?i album, simti, odata cu о durere nelamurita ?i dorinta vie de a mai trece, cel putin odata, pe sub teii infloriti din marginea bisericii. I?i aminti de copilaria sa, de moara cea veche din afara de ora?, asezata linga riul Bartsch ?i din al carui pod se zarea peste Oder, frumosul Glogau. Aceasta moara ramasese in proprietatea unei rude indepartate la plecarea lor din Germania. Ce so fi ales din nucul cel batrin din curtea morii, de care-?i lega intotdeauna magarul, ser- vitorul preotului evanghelic ? Dar pivni^a aceea veche, de sute de ani, peste care era zidita moara, ce-o mai fi pastrind in intuneci- mea ei ? Dupa aceasta nea?teptata surpriza, cu readucerea in memorie a intregului Fraustadt cu bunicii ?i rudele sale, judecatorul Irmsch- ler se simti indemnat sa lege visul sau cu ceva, nici el nu ?tia cu ce, care avea neaparat originea in Fraustadt. Un argument pe care-1 descoperi intr-o zi pe cind facea baie, paru ca-1 stabileste definitiv la aceasta ipoteza. De ce visa, el ?i copilul sau, intotdeauna о biserica gotica ?i nu una bizantina, ortodoxa, ca aceea din ora?ul unde locuiau acuma ? Fara indoiala, biserica din vis trebuie cantata acolo, de- parte, in valea aceea unde vazusera ?i el ?i bunicii sai, pentru prima data, cum se ridica ceturile din valea Oderului. 86
Fara multe pregatiri, fara a arata familiei sale cauza plecarii, fara a exagera in sinea lui motivele ce-1 pun pe drum, intr-o seara de vara lua expresuil .pentru Berlin. Pleca atit de repede incit uita sa-§i ia albumul cu fotografii. I§i facuse din. el ceva esential. I se parea ca el e singura dovada ca are ce cauta in Fraustadt, ca fara acele ruginite fotografii, teii din gra- dina bisericii §i-ar fi ridicat crengile, dincolo de miinile sale. Se simtea insa sigur pe sine. Ii revenise ceva din lini§tea sa caracteristica, ceva din puterile ce-1 aratau sie§i stapin. Nu era sentimental, dar cind trenul se apropie de Glogau §i cind apa Oderului aparu la orizont ca о fi§ie ro§ie in apusul soarelui, simti о furnicatura pe sub gene. lata §i mica gara din Fraustadt. Peste treizeci de ani nu schim- basera nimic din ea. I se parea numai ca lumea mi^ca mai repede, ea peronul e mai mic §i ca trebuie sa inghita mai pu^in fum, decit atunci, cind au piecat ?i cind nu-t^i gasea parintii din cauza fumului de pe peronul acoperit cu stida zabrelita. In schimib, drumul de la gara, ora§elul, bulevardul cu banci §i lampioane, pareau sa se fi strins. Pareau miniaturi fa^a de ochii lui de azi. Iar cind trasura il trecu prin piata bisericii, nu-i venea sa creada, teii din jurufl. bise- ricii erau to^i taiafi. Numai atunci ?i-a dat seama ca nu pentru gra- diria cu tei venise. Trecu о saptamina. Cautase sa regrupeze ouno^tintele patintilor sai, putinele rude. Gasise insa о lume straina. Vagi amintiri ?i re- grete pentru cei ce nu mai sint. Incolo, instalatii electrice, ma§ini, copii mai. grabi^i §i peste tot, о lume straina de el. Cit de drag ii era albumul uitat acasa. In el se pastrase singura via^a adevarata, sin- gura amintire vie a trecutului. In paru bine, ca, cel pu^in la intoar- cere, va rasfoi albumul cu evlavie. Va gasi in el ce n-a regasit aici. Ramasese moara. Aflase ca era §i acum in proprietatea aceleia^i familii indepartate ca inrudire, ca fusese renovata, ca din vechea pivnita, rama^ifa a unei cladiri feud ale, se facuse un depozit de carbune. Ca moara era modernizata §i ca in apropiere zbimiiau avioanele unui aeroport. Nu facu prea mult cu trasura pina la moara. Fu chiar contra- riat de iuteala cu care ajunse. Ar fi vrut, ca drumul acesta, din Fraustadt la moara, sa fi fost mai lung. Cel putin atit indt sa-i ajunga sa recladeasca copilaria risipita pe aceste cimpii. Il primi о firma mare si alba — Adolf Rieth — Kunstmuhle. In curte forfoteau oarneni §i vehicule indt prezen^a lui parea contras- tanta. In birou gasi chiar pe proprietar. Se recunoscura cu greu. La 8.7;
piecare, cu treizeci de ani in urma, Adolf era cu zece ani mai mare, tinar ce se pregatea sa intre in via^a. Azi, era imbatrimt de timpu- riu §i obosit. Numai seara putura sta de vorba nestingheriti. $i atunci le-a fost atit de greu. Nu gaseau destule elemente commie, nu gaseau tra- saturi suflete§ti care sa dea ecouri reciproce ; iar inrudirea lor era atit de departata, incit se jenau sa aminteasca de ea, ca de singura scuza ce-i aducea fata in fata. Ramase totu§i citeva zile §i ceea ce>n-a putut face bucuria falsa a unei revederi, facura disentitle despre neamul lor, cel atit de risi- pit in lume. Nu ramasesera in jurul Fraustadtului nici cinci din neamul lor. fj>i ace^tia parea purtau in ei ghimpi. Evitau sa se intil- neasca iar cind intimplarea ii facea sa se vada, gaseau, unul in cela- lalt, un strain atit de departat. Intr-o seara veni vorba de vechea pivnita. $tiau amindoi, ca fusese cu citeva secole in urma, un castel feudal al familiei, ca timpul macinase zidurile. Boijile pivnitei, inalte §i putemice, stateau inca drepte. $i pe timpuri, tatal judecatorului Irmschler о consolidase zidise peste ea о moara. О moara mare, renumita in tot tinutul. Afla apoi,.ca, cu citeva luni in urma, se surpase о boilta §i atunci a. trebuit s-o transforme §i s-o adapteze unui depozit de carbuni. Ca §i cind n-ar fi fost nimic, Adolf scoase dintr-o cutie a dulapu- lui, ni§te scoarte galbene de piele, cariate, §i le puse in fata judeca- torului : — lata ceJam gasit intr-o gaura din bolta surpata. Un manuscris vechi din care nu inteleg nimic. Am tot vrut sa-1 due la Fraustadt, sa-1 dau profesorului de la Colegiul Evanghelic, sa-1 descifreze ?i-am tot uitat. Ia-1 cu tine §i vezi, de are vreun pret, nu uita de unde 1-ai luat, de nu, §i a$a pute a mucegai, fa ce vrei cu el! In aceeasi seara, trecut de miezul nop|ii, judecatorul Irmschler parasi moara. Cind trasura coti drumul in a§a fel incit in vale se vedea tot farmecul confluentei Bartschului cu Oderul, gindul i se opri, stana de piatra, la manuscrisul ce-1 ducea cu el. Simtea ca-n filele lui galbene §i aproape praf, se ascunde ceva din lumea aceea de altadata, ceva ce este ?i-!n el crescut, nedumeriri pe care le simte vii si profunde. Noaptea era adinca si neagra. Judecatorul i§i aminti de cealalta noapte, cind copilul sau inspaimintat ii povestise visul. §i a§a, cum stringea la subtioara manuscrisul, cu ochii tinta in golul negru al nop^ii §i-n urechi cu ritmul monoton al pa§ilor cailor, i se parea, ca duce in sinea lui, gonit de nu se $tie unde, un necuprins. Se simtea 88
larg in suflet, incapere nemarginita in care se inghesuiau secole. Se simtea el, unui singur, om ratacit, intretaiere a atitor genera^ii, pur- tator de vis greu sinistru, purtator de ceea ce nu-i apartine. Iar cind vizitiul indemna caii c-un fluierat ascu^it, judecatorul Irmschler numara pe cer trei stele timide ce cautau printre nori, fe- re astr a. Judecatorul Irmschler privea prin fereastra deschisa afara. De- parte, spre dealurile fumurii mi§ca neastimparat о lumina. Brusc se stinse. Reaparu peste citeva clipe mai la stinga, iara^i disparu, spre a reveni mai aproape, incit printr-o curiozitate optica parea c-o prinzi cu mina. De mai mult de un ceas, de pe cind soarele nu trecuse de cul- mile din departare, Irmschler privea fara tinta. Lumina aceasta sprintena il preocupa, о urmari, iar la sfir§it, cind о simti atit de aproape, tresari. §i-aduce aminte, ii revenira gindurile din ziua aceea, toate deodata. Nu §tiu la care sa se opreasca. Un fel de virtej ii trecea prin minte, iar ochii priveau distrati si cautau din nou lumina. Racoarea serii il ridica de la masa. Inchise fereastra, trase trans- perantul, aprinse lampa §i se rea§eza. De data aceasta privind atent coperta manuscrisului, cautind, parea, sa mai afle ceva pe linga tot ce §tia. De trei zile descifra la el. Era scris intr-o limba greoaie, cu ima- gine putine; descrierea era о simpla naratiune de fapte, redate brutal §i fara talent. Tremura si astazi inca, in acele litere in care se simtea pana de gisca, un fluid nervos. Se parea, ca-n fiecare trdsatura e un zbucium, о revolta. Spre sfir$it era scris mai dificil, mai incilcit. Fraze scurte, rupte ca a§chiile dintr-un trunchi. Си о rabdare §i cu о seninatate de care ramase surprins, jude- catorul Irmschler incepu sa-1 transcrie, intr-o forma corespunzatoare stilului de astazi, dind textului aspectul unei povestiri impletite cu realitatea pe care о verificase atit de dureros : „Johannes Morungen, stramos din partea tatalui meu, traia in castelul sau feudal, asezat peste pivnita de astazi a morii. Acolo isi avea pamintul si Supu§ii sai. Acestora, intr-un moment de marini- mie, tatal sau le zidise о biserica. Era о simpla biserica gotica in forma primelor influente ale stilului. Aveau un preot si aveau acolo astfel cei 300 de supu$i о biserica si-o cale de mintuire. 89
Johannes Morungen se nascuse insa om independent §i inca pagin. De copil nu se impaea cu biserica, iar cind ii auzea clopotele, urla ca muscat de §arpe. Tatal sau muri de timpuriu, a$a ca el la virsta de 30 de ani ramase stapinul feudei. La inceput trai in rapor- turi destul de bune cu supu§ii sai. Nu le arata nici iubire nici du^mame. Ace^tia, fiindca ii stiau groaza de clopote, nu le trageau decit cind era piecat. Si cum vinatorile din indepartatii munti ai Boemei erau dese §i tineau mult, clopotele bisericii din Firaustadt sunau fara stinjenire. Intr-o noapte se reintoarse de la vinatoare cu о тиЩтпе de in- vita|i. Toti erau beti. Sosirea lor la castel se facu neobservata, a§a ca in zorii zilei, cind primele raze ale soarelui sarutau crucea din virful bisericii, credincio^ii incepura sa traga clopotele. Cu spume de furie la gura ie§i in balcon, §i-n vazul §i auzul comesenilor sai, caci cheful mai tinea inca, §i-n disperarea supu§ilor sai, care-1 vazura numai atunci, Johannes Morungen jura pe credinta lui pagina, ca va sterge ca pe un vierme cu cizma, biserica de pe pamintul sau. In dimineata celei de-а treia zile, curtea castelului fu neincapa- toare pentru cei aproape doua sute de oameni adu?i din feuda vecina. Ace$tia erau tocmiti pentru a darima biserica. Johannes Morungen strinse pe toti supusii sai, cu preotul in frunte, le spuse hotarirea sa, si le mai spuse, ca nu intelege gratia. $i pentru a vedea cum se zbuciuma о mina de oameni, puse sa se traga clopotele pentru ultima data. La auzul lor, toti ingenunchiara, §i-n lini$te i§i spusera ruga- ciunea. Peste murmurul de rugaciune, care se impletea cu ecourile vazduhului, hohotea risul de bruta a lui Johannes Morungen. Lucratorii incepura ; zidurile erau coborite, pietrele svirlite in toate colturile, lemnaria era arsa si cenu§a vinturata, fieraria §i par- tile de metal au fost aruncate departe in Oder. In aproape о sapta- mina nu mai ramasese nimic din biserica ; о bucata neteda de loc, curata ca podul palmei. Pentru ziua din urma Johannes Morungen le rezerva bucuria lui cea mai mare. Pe podul solid de peste Bartsch zidi un cuptor. In el puse clopotele §i odoarele sfinte ale bisericii. Aduna pe toti su- pu§ii sai si-i in^ira sub lovituri de bici, pe cele doua maluri ale Bartschului, iar cind totul a fost gata, facu foe la cuptor. Peste vreo citeva ore, clopotele ?i icoanele, crucea din virf $i cea de pe altar, era о masa vie ?i arzinda. $i atunci, printr-'un dispozitiv ce-1 pre- vazuse dinainte, dadu drumul sa curga in riu, materia topita. Un nor de abur cuprinse tot locul. Nu se mai vedeau nici pod, nici castel, nici oameni. Se auzea in riu doar un clocot $i un vuiet continuu. Tirziu se limpezira norii, se stinse focul in cuptorul de pe pod §i se lasa seara. Atunci aparura trei sute de supu§i, toti unul linga 90
altul, ingenunchia^i pe malul apei. Iar preotul, cu lacrimi uscate in. ochi c-un tremur al barbiei, ridica glas spre cer. Si apoi, trei sute de glasuri repetara dupa preot : „Blestem pe tine pagin Johannes Morungen. Viata sa-ti fie chin §i moartea ingrozitoare. Iar tot ce-i vita barbateasca §i a purcesc din tine, sa poarte in somnul lor, sbucium de veci in chipul sfintei bise- rici ce ne-ai facut-o scrum**. Johannes Morungen muri nu mult dupa aceasta, dus in colti de un mistret si zdrobit in fuga de copacii unei paduri. Iar fiul sau Helfried Morungen, cel ce scrisese manuscrisul §i-l ascunsese in gaura zidita in pivni^a, se spinzura, fiindca nu mai pu- tea sa doarma de zbuciumul unui vis cu о biserica §i cu un dangat de clopote". Cind ultimele vorbe au fost transorise, judecatorul Irmschler avea fruntea rece §i umeda. In git ii sta о stinjenire §i mina ii tre- mura. Pe filele ingalbenite ale manuscrisului se plim'ba nevinovat un fluture de seara. Iar undeva, un glas inceroa sa ingine о melodie. Parerile de rau sint in firea lucrurilor. Tot ce trece prin fapta omeneasca poarta §i abur plapind de suflet. Chiar §i piatra svirlita in pacatosul din praful drumului duce cu ea о farima de suflet. De aceea uneori, durerea celui ce-a lovit e mai puternica. decit a celui- lalt care a primit lovitura. Numai destinul nu intoarce niciodata capul. El, tovara? nedespartjt cu timpul, pa§e§te trufa§ inainte. In urma lui privea in noaptea aceea judecatorul Irmschler. Se ridicau ca valurile in furtuna, inaltimi de revolta, pentru ca apoi sa se culce lini§tite ca umbrele. Sufletul lui suferea ca nicioadata. Nu de durere, ci de contrastele care-1 agitau. Aici ar fi vrut sa judece neiertator pe Johannes Morungen, aici i-ar fi mingiiat fruntea ne- roada si pagina. Simtea din nou о tradare in sinea lui ; ce pret mai poate avea gindirea §i viata lui, limpede §i fara pata, cind deodata, din umbrele nepatrunse ale trecutului, apare ca о predestinare, urma neagra ?i cleioasa a cine §tie ce gre§eala. In golul tot mai adinc al noptii, Albert Irmschler, cetatean cin- stit $i judecator drept, i§i lasa capul invins, ingreunat de ginduri, pe masa. !?uvitele de par cadeau, ritmic, una cite una, iar rasuflarea ascutita presarea puncte in lini^tea noptii. A doua zi, spre seara, judecatorul Irmschler lua trenul spre casa. Il goneau din urma fantome. Nu-§i mai lua ramas bun nici de la rude ?i nici nu restitui manuscrisul. Cu el intr-un pachet, se strinse in- 91
tr-un compartiment al trenului ce pornea agale din mica gara Frau- stadt. Incerca sa gindeasca, sa simta cel putin satisfactia ca lamurise visul. Ca acuma ?tie ce explicate sa-i dea. Era inutila orice sfortare, avea impresia ca gindul ii statea acajat de о atS, aici in fata si ca privea la el ca la un obiect inert. Deodata trenul incepe sa treaca peste podul de pe Oder spre Glogau. Ca minat de un resort sari la fereastra §i de acolo incerca sa lamureasca in departare, spre stinga, Fraustadtul ?i moara. О nos- talgic dupa ceva mai bun il cuprinse, о daruire ce n-o incercase niciodata in sufletul sau. Ar fi vrut, ca in clipele acelea sufletul sau sa fie larg, larg cit orizontul ce inghitea caruta aceea mica de pe so- sea. Sa-i fi dat sa poata, c-un gest al miinii, sa ridice din nimicul lui trecutul, sa restituie ?erbilor din Fraustadt bisericuta lor, cu clo- pote noi ?i melodioase. ★ Tot sufletul judecatorului era о furtuna. Nu prindea bine forma clara un gind de impacare, cind altul nebun, ii navalea cu puteri indoite. Ar fi vrut о lini?te, о ordine, о norma de conduita. Aproape ca nu se recun o?tea in agitatia care il framinta. La Glogau cobori din tren. Nu mai putea rabda drumul. О re- volts necunoscuta firii lui il depasea. i?i lasa fara nici о intentie bagajul la magazia garii ?i doar cu manuscrisul la subtioara pleca in ora?. Nu-?i dadu seama cind il traversa. Umbrele ?i racoarea noptii il surprinsera obosit si transpirat, la marginea unei paduri, departe, spre valea Oderului. Se a?eza jos, pe iarba. Palaria ii aluneca de pe cap. In toata dezordinea judeca- torului nu se ivea nici о dorinta de-а fi rezonabil. Nu-?i amintea deloc in acele clipe ca el nu era obi?nuit sa ?ada jos, direct pe iarba. $i nici ca sa fuga in halul aceia de neglijenta ?i necumpatare. Nici un gind care-i apartinuse inainte de gasirea manuscrisului nu-1 mai tulbura. Curind se ridica si ca о fiara gonita ?i ratacita din fagasul exis- tentei ei, judecatorul Albert Irmschler intoarse capul roata imprejur. Incerca sa se orienteze. Nu-?i aminti insa nimic, nici de familie, nici de societate, nici de datorie. Atunci о lua la intimplare in directia in care i se intinse primul pas. Cu capul gol, gifiind, cu ochii fiesi si mariti, aplecat inainte si impiedicindu-se la fiecare pas, judecatorul gonea fara preget. Se parea ca din el о alta fiinta vrea sa-1 depa- ?easca. J?i astfel, pa?ii ii devenira in curind fuga, iar mersul leganat dezordonat, pina cind, intr-Un tirziu, umbra judecatorului Albert Irmschler se topi in umbrele noptii. 92
MOARTEA PRIETENULUI MEU SAVIN Omnia vulnerant ultima necat. Astazi se implinesc doi ani de la moartea lui Savin. Toata ziua am fost cu gindul la el, la intimplarile oe-au urmat mortii lui, la drama sufleteasca pe care am traitjo. §1 curios lucru, nu este о amin- tire ca toate eelelalte, о intimplare memorizata ; о simt patrunsS in mine, cusuta aici, undeva, in cutele pline de -umbra ale nedumeri- rilor mele. De aceea, astazi, mi-a fost atit de greu sa-mi rup gindul de la el. $i nu pentru faptul ca doar astazi ma gindesc la Savin, dar, pentru ca astazi §i in aer, §i in jur, §i pe fetele oamenilor este aceea^i atmosfera de oboseala, de ne§tiuta tinjire dupa о inviorare ce pare in ceasurile acestea imposibila. Dimineata de astazi m-a primit cu aceiasi tristete ca §i aceea de acuma doi ani cind trebuia sa moara Savin. Dupa culoarea cerului, dupa lumina soarelui, dupa palidita- tea §i nesiguranta umbrelor, parea a fi predestm^tfi, о zi in care urma sa se intimple ceva. Mi-am inchipuit de multi.,ori ca timpul va da mortii lui о estompare de peisaj in ceata. Ca vor dispare de- taliile suparatoare, ca vor ramine doar contururile caracteristice §i ca, ceea ce a urmat mortii lui, daca nu mi se va fixa pentru totdeauna in memorie ca о sinistra inchipuire a unei minti surmenate, va ra- mine totu§i ca о intimplare in care nu stiu precis unde incepe fic- tiunea. Cu toate acestea, astazi am simtit, mai profund ca oricind, ca moartea prietenului meu este inca о realitate, suparator de prezenta. Savin murise intr-o marti seara. Murise stupid, intr-un accident de tramvai. Cred ca n-a avut timp sa-§i dea seama de sfirsitul ce-1 cuprinsese. Cind vagonul s-a oprit §i cind 1-au scos de sub rotile din fata, era mort. Medicii au afirmat ca moartea i-a fost fulgeratoare : fractura bazei craniului. In afara de doua dire de singe colorate, una rosu inchis §i pre- linsa din nari §i alta, aproape neagra, din urechea stinga, nici о des- figurare nu-i luase ceva din infati§area lui obi^nuita. Era tot palid 93
§i cu acela§i aer de om obosit §i plictisit. In ochii intredeschi§i lica- rea inca о ciudata lumina vie, о nostalgie dupa ceva nedeslu$it; parea о punte lasata ca legatura intre cele doua lumi. Cind sotia lui, Aurora, §i unicul lor copil, Tudor, primira vestea mor^ii sale, el fusese dus la morga. Acolo 1-au gasit intins, gol, pe masa cu tablie de zinc. Un cearceaf alb, cu citeva gauri, il acoperea pina peste cap. In dreptul nasului, pe cearceaf, aparuse о pata ro§ie, umeda §i proaspata. Aveai impresia ca-i calda, atit era de viu co- lorata. Prietenul meu Savin murise tinar, la treizeci §i doi de ani, dupa cinci ani de casatorie, care aparea plina de armonie. Viata lui se scursese de altfel monoton, firea lui, cit §i predispozi^iile meditative, il opreau de la manifestari zgomotoase §i multiple. Traia in mediul familial cu permanentul lui zimbet, abia perceptibil, de ironie, obo- seala ?i satisfac|ie, pe care-1 risipea darnic in caminul sau. Fata de Aurora avea о afectiune profunda, о iubire rascolitoare. О infir- mitate innascuta, о pudoare exagerata, il facuse insa ca niciodata sa nu arate din ea prea mult. Se simtea sttnjenit in exteriorizari. spectaculoase §i apoi, se banuia ridicol in avinturi sentimentale. I§i traducea iubirea prin gesturi §i atentii dese §i pline de semnifica|ie. Unele chiar de-о substilitate prea mare §i care, aproape intotdeauna treceau neluate in seama. Pe cele pe care le observa, Aurora le pri- mea candid, dar totu§i ca ceva ce i se cuvenea. De multe ori se simtea pe marginea pudicitatii lui, gata de-а izbucni, gata de-а da totul pe fa^a, de a-si arata nesfir§ita lui iubire. Simtea insa in Au- rora neputinta de a-1 intelege, lipsa ei de sensibilitate. Avea impresia, de multe ori, ca iubirea lui era un cintec de slava ridicat unor zei care nu-i pot intelege graiul. $i atunci, mai dirz se stringea in mu- tenia lui, in lumea lui de lini^ti §i meditatii, cladind singular faptura unui idol fara reoglindire, inaltind-o intr-un templu in care domina imensa lini^te a consolarii. De aici viata lui Savin era de natura interioara. Faptul zilnic §i vecin era pentru el pretext de interiorizare, de inoredere oarba in- tr-un fel original de-а vedea viata. Fiind construit din maiastra materie a logicianului, dadea lumii о transfigurare personala care avea uneori sclipiri exotice. §i, fiindca adevarata traire a vied! tre- buia pentru biruinta ei sa treaca neaparat prin biologic, iubirea pen- tru Aurora era pretextul intelectual care-i inlesnea cunoa^teri trans- cendente. Viata sufleteasca a lui Savin nu era doar о atitudine variata fata de viata, ea devenise un §ir firesc de experiente, de cunoasteri in- iantuite zi de zi, ceas de ceas §i care-<§i urmau calea spre о desavir- §ire pe care Savin о oonfunda deseori cu scopul insu§i al vietii. 94
Singura lui placere nascuta prin legatura intelectuala cu о per- soana straina, pe care §i-o ingaduia cu voluptate, era aceea de-а veni uneori la mine, seara, de-а se a§eza pe fotoliul ro^u din fata biroului meu, §i de acolo, amindoi, cu lumina stinsa ne lasam in voia gindu- rilor §i-a discu^iilor. Trairea vietii lui se completa astfel pentru ne- voile de verificare intima, in lini^tea ?i semiobscuritatea biroului meu. in alte imprejurari fata de mine se simtea stingaci, lipsit de tan- drete §i curios de rece. La inceput imi facea impresia ca-i era ru^ine de confesiunile facute seara. Mai tirziu m-am convins de adevar : acorda framintarilor interioare о anumita solemnitate, de aceea, pe cele care urma sa mi le incredinteze le pastra pentru lini§tile serilor noastre de conversatie. In ultimul timp, cu citeva luni inainte de moarte, se cimentase intre Savin si mine о prietenle care ma impresiona. Traiam fiecare prin calea confesiunii si prin censura celui ce-o primea. Din acest amestec de volt si nevoit, prietenia noastra ne obliga la destainuiri complete. Se ridicau inaltimi nebanuite din constringerile eon§tiin- telor noastre. Se framinta un rechizitoriu de-o asprime neintilnita in momentele de ciocnire ale destinului cu vointa noastra. $i tot in acest timp, ci^tigam, pentru camaruta cu oglinzi §i fiori a sufletului nostru, cele mai discrete §i mai generoase daruiri de iubire. Vorbea uneori cu placere despre moarte, despre aceasta neinte- leasa trecere mai departe. Era convins, §i cit suflet §i credinta nu si-a pus in convertirea mea la acest crez, ca moartea omului, moar- tea trupeasca, nu e singura moarte ; ei ii premerge, zi de zi, cealalta mare experienta, moartea sufletului. Se infiora cu gindul la lipsa de sincronizare ce se poate intimpla intre aceste doua morti. $i avea о teama de copil la gindul ca una poate depa§i in mod brutal pe cealalta. $i citeodata, intr-un extaz care se ridica alaturi de lumina rece a judecatii, ar fi vrut sa poata trece cu mine impreuna pragul vietii. Sa mergem alaturi, ca doua destine cioplite in aceea§i stinca, pina dincolo de zarile cunoa?terii noastre. Sa ne cufundam, asa, fara sens, in neverosimilul metafizic al existentii. ★ L-am ingropat in aceea§i saptamina, vineri dupa masa. Era mai mult catre seara, caci la intoarcerea din cimitir se intunecase. Groapa i-am ales-o eu, intr-un colt retras, fara pomi in jur, insa intr-un loc mai ridicat pe-o muche dinspre rasarit a cimitirului. Era acolo о singuratate ?i-o lini§te care corespundeau gusturilor lui. Am incercat 95
in acest fel sa las, intre pamint §i cer, intre simbolurile lui drag! pentru materie §i spirit, un loc liber, fara umbre, prin care, sa se intimple, cit mai des, contopiri §i schimburi intre formele ce tre- buiesc oricind sa mearga impreuna. Alegerea acestui loc m-а mul- tumit chiar, cu toate ca Aurora, parindu-i-ee prea retras, spunea ca-i e frica sa intirzie la groapa lui atit de izolata. Am mintit-o insa, i-am spus ca alta mai favorabila posibilita^ilor ei materiale n-am gasit. Ea m-a crezut. $tiindu-|ma prieten cu Savin avea intotdeauna un respect fa|a de mine, respect care de data aceea m-a jenat. N-am fost prea multi cei care 1-am intovara^it la groapa. Cei ci^iva colegi de birou de la serviciul sau, comerciantii de la care tirguiau pentru casa §i carora le platea regulat §i о matu$a a lui, о batrina care plingea mai tare decit toti. Din partea familiei sale mai venise un frate, era singurul care-1 intelegea §i cu care totu§i se ve- dea rar, rar de tot. Ultima data fusesera impreuna la casStoria lui Savin. Venisera §i mama §i-un frate al Aurorei. Amindoi erau dezo- lati, poate mai ingrijorati. Se temeau de soarta Aurorei, de situatia ei si-a copilului. Cind au aflat insa ca ea va primi о pensie suficienta pentru un trai modest, §i ca va ramine §i pe mai departe in acelasi ora§, se lini^tira. $i ciudat, cind grija aceasta disparu, durerea pro- priu-zisa, plinSul acela larg si gratuit, aproape obligator la orice in- mormintare, se inteti. §i apoi mama Aurorei, femeie incercata in vicisitudinile vietii, mi-a spus cind am condus-o la gara peste citeva zile, a§a, mai mult dintr-o dorinta de a se lamuri decit dintr-o confe- siune, ca Aurora e inca tinara, §i e frumoasa, ca a§a e viata, va uita §i ea, §i, cine §tie, poate se va recasatori. Aurora a plins tot timpul surd, inabu§it, inexpresiv. Unora li s-a parut ca afecteaza ; in orice caz, plinsul ei prin uniformitate con- trasta cu al matu^ii, atit de variat. De aici, disonanta §i suspectare. Eu cred insa c-a fost sincera, сна suferit profund. Savin era atit de atent cu ea, incit doar lipsa materials prin care-§i exprima el dragostea si tot о putea determina la un plins sincer. Iar ei ii placeau ?i ochii lui Savin, alba^tri, incit pareau uneori minuscule ferestre deschise spre indepartate orizonturi. In seara aceea a inmormintarii, intorcindu-ma acasa, obosit ?i plin de atitea impresii am simtit puternica nevoie de adincire, de ras- colire, de cautare in adincuri. Trebuia in clipele acelea sa-1 fixez oarecum pe Savin in sufletul meu, sa-1 transplantez din imaginea dinamica ?i-n devenire intr-una fixa cu caracter net si definitiv. Trebuia sa incerc о lichidare a nevoii mele suflete^ti de traire spi- rituals cu Savin, sa stabilesc о norma care sa ajute de atunci inainte la о acomodare intre о realitate data, produsa prin neprevedere si acea imagine fecunda a sufletului §i intelectului lui Savin, crescuta 96
in mine evolutiv. $i-am pornit train d din toate fibrele fiintei mele person alitatea lui Savin. Prin aoeasta recapitulate m-am gasit fata iti fata со о realitate neeunoscuta indeajuns de mine. Observam trairea lui Savin numai prin mine, prin existenta mea, prin indaratnicia mea de-а elibera о norma sentimentala §i de-а о construi in lumea ei obiectiva. Sarmanul Savin era cladit in mine, cu pietrele §i varul meu. Din dl luasem doar un plan, un chip, care era bun atita cit se potrivea incaperii ce-i acordasem. $i din aceste precizari asupra prieteniei s-a nascut in mine о suferinta acuta. Simteam cum create, aici, undeva, regretul. Mi se parea §i ciudat, simteam aproape fizic о lipsa, о suprimare a ceva сё-a existat inainte, о parte careia nu-i puteam gasi inlocuire, о parte pe care n-o puteam parasi fara sa sufar. Savin train in mine, train asa cum il intarisem eu. Legatura sufleteasca, care invaluia ca un nimb magic aceasta unite, ma im- presiona cind ii intuiam puternicul contur. Si-n aceasta viltoare in care se agita egoista nevoia mea de-а reigasi ceea ce vazusem mort, incepu о leganare dureroasa care cauta balsamul. Cre$fea in mine nevoia de consolare cu puterea cu care Cresc idealurile in mintile infierbintate de tinerete.. Din aceasta autoiluzionare, care vroia sa fie consolare. Savin lasa impresia ca n-a muri-t, ca e prezent, cumva, intr-un anumit fel, ca exista intr-o forma oarecare, dar ca, sigur, el este inca in lumea aceasta a certitudinilor. Ceea ce vazusem in cimitir, la morga, si-n general in acele zile, parea о trecere neinteleasa a lui Savin prin ipostaze necesare unei cunoasteri proprii mie. A?adar, le atri'buiam un subiectivism exagerat, iar lui Savin, biata unitate de masura a gindur ilor ?i sentimentelor mele, un rol de saltimbahc al egoismu- lui meu. De aceea, in contra evidentei, a zgomotului bulgarilor de pamint ce rasunasera lugubru in cosciugul sau §i care ma urmareau cu in- sistenta, intirzia in mine, dintr-o incapatinare a sufletului omenesc, siguranta unei legaturi indisolubile dintre mine §i Savin, П. A treia zi dupa inmormintare, seara, dupa о framintata agitate intre interese si dorinte, mergeam spre casa ca spre un liman visat cu dor in tumultul cotidian. Imi cintaream in fiecare pas о silnicire de sclav, о sartina pe ,care n-o puteam libera decit imaginar. A? fi vrut in acele clipe sa nu apartin nimanui, sa nu fac parte din nici о ordine sociala, biologica, sa fiu singur, singur.cu mine, ca in acele nopti de destindere in care cu capul infundat in perini simti о pu- tere in singuratate §i-o consolare deplina. $i ma mai mina spre casa. 7 — Hanul ro?u — ca. 201 97:
obi§nuinta. Era seara in care bietul Savin venea regulat la mine.. Nu ma puteam deslipi de impresia, care pornea de nu §tiu unde, cat Savin trebuie sa vina §i-n seara aceea. Iar cind mi-am dat seama,. presimtirea ma stapinea atit de puternic, incit goneam incon§tientr aproape gifiind. De aceea, nu m-am mirat, cind intrind in biroul meu. pe intu- nerec, am gasit, a§a ca de obicei, §ezind in fotoliul ro§U din fata biroului, pe Savin. Fara sa aprind lumina, doar la reflexele de la-, becul de gaz aerian din strada, m-am a§ezat la birou. Nu era nimic fortat in cele ce vedeam in acele clipe, totul se petrecea normal, ca de obicei, incit paznicul ra|iunii mele nu s-a sesizat de nici un con- trast care 1-ar fi putut alarma. Savin intoarse capul spre mine, incet, cu о precautiune care mi se paru exagerata ; era palid, mai slab, cu parul in neregula si im- bracat in costumul in care-1 ingropasem cu trei zile inainte. In in- fati§area lui nu retinui nici un detaliu strident, nici о tulburare a convenientelor, in afara de-un miros puternic ce-1 adusese cu sine. Era un miros de amestec de fin, de pamint jilav §i-o urma parca de sudoare rece. Am avut impresia, dar о impresie vaga, ca Savin se jena de acest miros ce-1 incomoda ca о deficient fizica pe care tre- buie totusi s-o suporti, a?a, doar prin predestinare. Ca de obicei,. peste birou, Savin imi intinse mina. Cit de curios s-a petrecut §i acest lucru, i-am intins-o §i eu pe a mea fara cea mai mica ezitare. I-am simtit-o rece, iar oasele erau mai prezente decit pielea si muij- chii, aveau ceva rigid ; cind §i-a tras-o din mina mea i1 s-au lovit degetele intre ele. Au sunat pline de melodie ca lemnele unui xilofon. Rezemat in. scaunul meu a^teptam. Era iara§i о atitudine obi§- nuita, ii lasasem §i inainte de moarte intotdeauna lui Savin initiativa convorbirii. Cum ii priveam profilul, taiat ca duvpiatra, se inalta in mine prima indoiala, oare nu-s victima unei halucinatii. Teama nu putu prinde forme concrete, se opri in pragul vorbelor pe care Savin incepu sa le rosteasca : — Prieten drag, incepe sa-ti fie teamS de mine, о simt... uite, ochii ti s-au marit si-nin tremur iti framinta fruntea... si doua siruri de dinti albi, sticlosi masurau cu о cadenta sonora, vorbele risipite cald. N-am avut timp sa gindesc, sa prind Intelesurile, sa le deslu^esc- temerile si sa ingradesc pornirile. Savin a continuat cu aceea§i cal- dura in voce. — Banuiesc in tine teama cea mare, о vad cum pinde^te, gata sa te cuprinda. Ei bine, vei afla, din clipa aceasta, ca eu sint inca о realitate, ca prezenta mea aici nu e о iluzie, iar teama ta trebuia 98
s-o contopesti cu dragostea ct-o ai inca pentru mine. Din 'ele sa se nasca tarie incredere in mine : in acest Savin care sta in fata ta §i care nu e mort! Daca as fi fost in alte imprejurari, a? fi ris de tirada aceasta melodramatica, de data aceea insa, fixat §i de figura feapana a lui Savin, incercam sa ramin impresionat, sa ma patrund de intelesul vorbelor sale. Si iarasi, inainte de-а putea formula un ginid sau о intentie de raspuns, Savin reincepu, cu acela? glas ciudat care parea in rezonan- tele sale, ecoul strigatelor de copii in gurile de canal : — Tu.^tii de mult conyingerea, dar §i teama mea, iata-le acuma pe amindoua infaptuite. Omul nu moare complet chiar cind fiziceste dispare, doar intr-un singur caz, cind moartea trupului §i a sufle- tului sint simultane. Trebuie ca §i sufletul sa sufere aceea§i moarte, incet, in fiecare zi, cu fiecare ora, sufletul apune cite putin, si-n multe cazuri se intimpla sa duci in trupul inca viu, un suflet mort. Dar cazul invers e mai tragic, e cazul meu, e teama mea de totdea- una. Moartea mea fizica a premers morfii sufletului. De aceea, eu voi mai rattici inca, eu voi mai trai printre voi, am nevoie de viata, de experienta, de traire, de moartea sufletului. §i experienta mea pentru suflet a inceput din clipa morfii trupului meu. E о traire de felul celor vii. Se face prin aceeasi putere care framinta : prin cunoastere si suferinfa. Camera era plina de vorbele lui Savin, tari, sonore si impera- tive. Le vedeam turnate in bronz, imi pareau puternice ?i aveam sentimentul clar ca mi se impun. Niciodata nu-1 cunoscusem pe Savin atit de categoric. Iar precipitarea impresiilor, condensate de privirea aceea fixa, imi dadu senzafia unei prabu^iri in gol. In orice caz, lipsa de suport imi paru evidenta. Tot e§afodajul meu logic, toata con- structia omenirii se naruia prin aceste vorbe dinamitate in virtua- litatea lor. Savin zvirlise un purnn de vorbe care in semnificatia lor erau о imensitate. De aceea spatiul camerii mi se paru mic pentru ele, spatiul intelegerii mele infim, iar spatiul omenescului о cate- goric fara dimensiuni. Iar din aceasta lipsa de acomodare intre geo- metriile a doua lumi. care se petrecea in cunoaijterea mea, se nascu cu candoarea unui inceput о intrebare : Bine Savin, dar tu ma pui in fata vietii intocmai cum sta un primiliv. Sa bicep din nou a cunoai?te ? — Nu, nu, cunoa^terea ta e condifionata de nevoia sufletului tau. Atit cit cere trebuie sa i se dea. Moartea sufletului iti va veni fara sa stii, fara s-o cuno^ti. Iar de-о vei presimti, sa §tii ca ti s-a facut un favor, acela de-а trai cunoa§terea mai profund si mai ome- neste. .99
— Cunoa§terea саге omoara sufletul, nu este numai aceea a tnaltimilor ttietdfizice continua Savin — ea te intilne^te in fie- care zi, la colt de strata, la masa, in pat, in ochii unui prieten in minciuna altuia. Din ascunzi§urile sufletului tau vei cunoa§te- mai departe prabusirile, felul in care mor altii in tine $i in felul in care ii ucizi tu. О pauza mare cit nedumerirea mea se a§temu intre noi. Savin,, inters cu fata spre fereastra, ’fixa necunoscutul meu. Cit imi era. de drag in clipele acelea. Il simteam cum se framinta, cum incearca sa iasa dintr-o dilema ce-1 stapinea. Vedeam ca sufera, vedeara in stradani'a lui о incercare aproape inutile de eliberare, о nevoie de confeshine. Si intr-un elan de dragoste i-am luat mina aceea rece, uitata pe birou, i-am striris-o intre ale rhele, vroiam sa-i dau cal- dura fizica, si incet, picurindu-i cuvintele cu teama, i-am spus : — Savin, sint tot' eu aceia de totdeauna in fata ta, de ce nu te- destainuie^ti ? $i tot atit de incet, mi s-a parut chiar ca era un §optit de data aceasta, Savin reincepu : — Eu nu ma pot face vazut decit tie, о lege neinteleasa pu- terilor tale ma leaga numai de tine. De aceea, cunoa§terii mele,. mortii sufletului meu, nu-i poti fi decit tu martor. $i acuma asculta,. nu §tiu cind mai pot reveni, pina atunci sa te ginde^ti la cele ce ti le voi povesti acum, fa inceputul cunoa§terii mele de dincoace de viata noastra. < Printr-o' curiozitate ce nu mi-o pot explica, imi aduc aminte- de clipa in care am lost dus la cimitir pentru ingropare. Acolo pri- mul lucru ce m-a izbit a fost plinsul Aurorei, plingea cu gindul, ca lacrimile sa nu-i $tearga fardul, de aceea s-a oprit brusc. Cind toti ingenunchiara ea ramase in picioare, se gindea sa nu-§i strice cio- rapii. Iar pentru a gasi о just.ific.are raminerii in picioare a simulat lesinul. Adu-ti aminte, tu ai sprijinit-o ! »' §i-mi amintesc acuma de un lucru cUnoScut mie, desigur ti-e- strain, cind a fost sa-mi cumpere pantofi pentru inmormintat, ne- gustorul i-a dat dotia perechi, unii cu talpa de carton innegrit, altii din talpa, a$a ca ai vostri. Diferenta de pret era mare, a tentat-o. $i-a zis, cu о nevinovatie ce m-a surprins : si-a§a ii bag in pamint, cu diferenta iau altceva. Si mtr-adevar, cu diferenta §i-a cumparat un sutien negru, se gindea ca prin rochiile negre -sutienul ei roz se va vedea. La aceste vorbe isi trecu mina prin par si observai cu surprin- dere cit de putin elastic devenise. 100
Contrariat de judecata lui pe care n-o puteam verifica, i-am amintit de soena cind Aurora plingind, acasa inca, ii spunea, aple- cata peste ochii lui inchi^i : — Mie mi s-a intunecat cerul pentru totdeauna. . Savin, vadit iritat, mi-a desfa^utat un zimbet ironic, ca de masca, iar vorbele aruncate rasunara ca pietrele intr-un butoi : — Cerul ei era in ochii mei atit cit i-avea inainte. $i lui Tudor ii spunea la fel, ca ochii lui sint cerul ei. Vezi, dar eu nu pot suporta contraziceri. de natura asta. . — 'Dar totusi Savin, incercai sa-1 induplec, nu-ti aminte?ti sffi- ?ietoarea scena de la morga,, cind te-a gasit intins, rigid, cu reflexii de bronz ? — Eu stiu insa si altceva, cind a ie§it de, la morga a intrebat pe portar de hajnele mele, le gasira, ?i incepu sa le caute spre a-mi stringe lucrurile се-mi aparlinusera, dintr-un instinct nobil de pro- prietate cum gindea ea pentru ceilalti. In fundul sufletului о rodea о curiozitate-;, bare ma lovise tramvaiul dupa ce i-am cumparat cer- ceii pentru care plecasem in ora? sau inainte ? Lumea de argumente ce mi-tp cobora Savin parea о cladire arti- artificiala. Nu о puteam primi, era evident dincolo de ceea ce mintea noastra accepta.; Durerea Aurorei fusese atit de mare incit ca pe-un ecou о simteam in sufletul meu care о rastalmacea sincer ca о oglinda. De aceea Savin imi parea sinistru, dureros de sinistru, prin ambi^ia lui de a dovedi un neadvar. Parca, voind sa raspunda gin- durilor mele, Savin relua : — $i acesta-i numai inceputul cunoa?terii mele de dincoace de voi. Cu aceste vorbe se scula in picioare (era atit de lung) mi-ntinse mina, aceia?i mina rece, ?i se indrepta spre u?a. Emotia ma cuprinse de-abia atunci, de-abia atunci spaima ma Invalui in a?a fel, incit ramasei in scaun ca impietrit; singur auzul mi-era prezent ?i in el se imprimara pa?ii lui Savin care se indepartau. Stmau ca de lemn,.un mers rigid, fara elasticitate ; pan- tofii insa, cu talpa de carton, scirtiiau straniu... ...pasii coboraLii seara ; prima treapta, a doua... a treia... a cincea... a ?aptea -— apoi aUzii deslu?it u?a de la antreu, dtiva pa?i pe podea, unui pe prag... ?i un ultim scirtiit de carton uscat pe pietri?ul din curte. W Iar in urma lui, ca о trena, Se intindea viscos mirosul de mort. 101
III. Dimineata urmatoare mi-aduse in. gindul cel dintii nedumerirea mare cit un necuprins. Imi lipsea certitudinea faptelor petrecute asta-noapte la biroul meu, fata in fata cu Savin. Vorbele lui, pe care le culegeam ca pietricelele din memorie, una cate una, se aster- neau in mozaicul frazelor lui, aspre §i pline de о imputare neinte- leasS. §i culegind aceste vorbe, le supuneam §i unei atente verificari. Astfel, ca la urma revazusem tot materialul de idei ce mi-1 lasa.se Savin in noaptea aceea. $i cit de schimbat vezi dimineata Iticrurile, cintaream detaliile, iar ansamblul §i chiar esentialul il omiteam de la verificare. §i atunci, ca о navala pagina о intrebare mi se incle^ta intre dinti ; Savin a fost intr-adevar la mine sau totul ri-a existat decit in mintea mea infierbintata de osteneala. Teama revenise incet, insa sigura. Din fuiidul sufletului se ridica ca о ceata groasa о infrigurane care acoperea totul. Daca intr-adevar Savin a fost la mine, atunci, atunci... §i simteam о spaima nebunS, straja neputintei de a-mi termina gindul... atunci, mortii traiesc... ! Si atunci... tot ce §tim despre lume $i viata e о minciuna, adevarul este acolo in cimitire, unde, se .poarta pe mai departe socoteli nein- cheiate ?i unde se tes destinele sipre implinire deplina. Un gest reflex, о mi$care incon§tienta de legitima aparare ma impinse din pat. Si u§or, a§a cum soarele risipajte cetuirile, pozitia verticala imi redadu incet echilibrul §i certitudinea : Saivin n-a fost la mine, totul e о inchipuire, e drept, о inchipuire care se incheie logic, о discutie care are un fundament series, dar totusi evident, am fost victima unei halucinatii. $i in viltoarea aceasta de eviden^a care vroia sa inchege neaparat crusta §i rezistenta, m-am trezit, nu-mi dau seama cum, ca eram cu pulverizatorul in mina J?i incercam sa risi- pesc din camera mirosul acela greu p jilav ce mi-1 lasase Savin in noaptea aceea. О singura clipa in dimineata aceea avusei impresia ca am intrat intr-un cere cetos in care lucrurile nu se mai pot masura cu ratiu- nea. Incet, intrai in panica, aproape fara sa-mi dau seama cum. 0 lume de instincte p intuitii navalise in mine. Din tot mediul in care ma invirteam cu gjjgsdul, nu avea pret decit ceea ce, orice, era in legatura cu Savin. Gindurile imi umblau nebune in cap, cautam un liman. $i cu cit il cautam mai puitemic cu atit ma incurcam. mai tau. Iar intr-o clipa de iluminare, scurta cit о scinteie, nu $tiui ce sa fac, sa rid de mine sau sa ma sperii. 102
Imi doream de undeva о verificare, aveam nevoie de-un insemn material al vorbelor lui Savin.. §i gindul mi se opri la Aurora. Mi se parea ca am chiar о vina fa^a de ea, ca am lasat sa fie birfita fara sa reactionez. Pe de alta parte mi se parea ca numai la ea pot gasi un Sprijin al dezordinei mele. Un amesteo de imputare §i de врегап^й тпй indemna la drum. Iar cind, sunind la locuinta Aurorei, ma sim|ii napadit de ru§ine, in- telesei cit de mult aveam nevoie de prezen|a ei. Imi deschise usa chiar ea, unbracata in negru, cu ochii plinth cu fata palida, dar, ciudat lucru, de-о frumusete tulburatoare. Avea in fa|a, in durerea aceea insemnata clar, о voluptate, о pofta de viata, care te invita s-o iei in seama. Am fost atit de surprins de ob- servatiile acelea incit pierdusem din vedere sS fac un pas inainte, sa-i intind Aurorei mina, sa-i spun о vorbS. Obrajii mi se inro§ira, eram perplex si rusinat. In mine, de fapt, prindea forme clare faptul ca niciodata in fa^a Aurorei nu mi-am pus problema frumu- setii ei, a§a incit, pina in acele clipe nici nu retinusem ca Aurora este о femeie frumoasa. Iar acuma deodaita, prin surprindere, ma intim- pina aceasta prima impresie. Ea, parea simtindu-ma incurcat, imi intinse mina, pe care i-o sarutai prelung si cu intreaga gura (am pus chiar caldura tn acest act), §i-i spusei : — Hai Aurora, hai, fii tare ! 0 clipa ea paru surprinsa ca eu am putut ей-mi fac din infa- (i§area ei о astfel de parere f?i putin contrariata, cu о subtila nota de imputare adauga : — Ah, nu, imi stapinesc durerea — §i avu intentia sa zim- beasca — mai ales fata de altii 1 In salon era о atmosfera intima §i calda. Totul era ca de obicei. Numai ca fotografia lui Savin, marita cu ocazia mortii lui, trona rece ?i artificiala lingS soba, pe-o masu^S. Contrastul dintre ea camera era atit de evident incit тй enerva .prin rigiditate, prin masca aceea care parea atit de evident din hirtie. Ifni venea sa-i strig fo- tografiei бй se ascunda, sa-si dea seama ей e un artificiu, ca ea nu poate suplini о fiinta. De undeva, din sinea mea pomi о teama ca gre§esc, о nesiguranta pe vorba §i gindul meu. Savin din noaptea trecute imi aparu din nou in minte ; si incet, Тагй sa simt, a cob orit din gind si se astemu peste liniile din fotografie. Ea deveni calda,. рИпй de viata, incit surprind §i pe Aurora ей о prive§te, nu ma mirai gйsind in fata ei certitudinea ей vede in acea fotografie chiar pe Savin. Pe masura ce cartonul imi devenea drag, familiar, identificind 1* el pe Savin, in sinea mea se mi$ca un nu §tiu ce incomod; Ma jena 103
parca un gind, о fapta de a mea. $i nu §tiu de ce gindul mi se opri la observatia mea ca Aurora era о femeie frumoasa. Mi se parea ca trebuie sa dau socoteala cuiva de aoest gind, ca Savin chiar ma intreaba plin de imputare de aceasta indrazneata observatie. Si doar nu era nimic grav in simpla remarca ca Aurora e frumoasa. As-ta im,i dadu parca curaj §i incepui sa ma .complac in jocul dublu de a-mi fi teama §i de-а face ceea ,ce mi se parea nepermis. Simteam clar cum о perversitate fara sens ma indemna s-o privesc tot mai atent. In timp .се-mi pregatea dulceata, ochii mei iscodeau formele trupului ei, cautam sa vad daca este о armonie intre fata §i corp. Cind imi amintesc acuma cit de ciudata a fost starea mea din acele clipe jiu pot sa-mi explic clar cum de a fost posibila. De unde venea acel dor neinteles dupa placerea de a о privi cu alti ochi ca pina atunci. О yazusem doar de sute de.ori, in diferite imprejurari $i niciodata, da, niciodata, nu gasisem la ea cel mai mic luoru care sa-mi atraga atentia in acest, sens. Si atunci, in ziua aceea, totul schimbat deodata, neinteles §i nea§teptat. Si incet, fara sa-mi dau seama, in gind, alaturi de placerea de-а о privi pe Aurora, lua loc Savin. La inceput nu ma jena, dar imediat mi se paru ca se agita, ca devine furios, ca striga^ ca-mi cere socoteala. In ciuda acestui zbucium, mi se parea ca-mi face chiar placere, ochii mei cautau tot mai insistent placerea unor forme frumoase. Iar deodata, a$a cum se rup zagazurile unui riu §i navale^te apa, in gind patrunse bucuria §i voluptatea unei singure evidente : ,ca acest, trup este acuma fara stapin. Glasul lui Savin care striga in mine devenea tot mai incet, iar fotografia lui parea tot mai mult de carton. — Imi e atit de greu singura, incepu Aurora cu glas cristalin, nou pentru mine. Nu ma pot impaca cu gindul ca Savin e mort : totul s-a petreout atit de repede incit sint complet derutata. Sub impresia intimplarii de cu seara, cu sufletul inca intre cer- titudine si indoiala, aruncai, mai mult la intimplare, vorbele : — Ce-ai zice tu Aurora daca Savin n-ar fi mort ? Doi ochi mari, mai frumo§i ca oricind, ma privira adinc f?i in- grijorat. — De ce ma chinui cu glume de astea, cum sa nu fie mort ? — Bine, iata, inchipuie$te-ti ca acum 1-ai vedea ca intra pe u?a. — Dar bine, omulc, e$ti nebun, cum sa mai intre pe usa ? — Foarte simplu, ca ?i cind ar fi viu. Ma privi tot mai lung §i tot mai ingrijorata, iar in fuga ochii ei aruncara о privire de teama spre u§a. — Nu §tiu, zau, ce sa cred de tine, parca n-ai fi in mintile tale I 104
— Bine, Aurora, dar tu nu poti, sa-.ti inchipui doar asta ? Uite, hai, ajuta-mi, ce-ai<zice sa-1 vezi pe Savin intrind pe u§a ? Poate speriata, poate de mila pentru figura mea obsedatS, ac- cepts sa ia intrebarea in series. — Cred c-a? le$ina. — $i pe urma ? . — Pe urma ?..., pe • urma— ?i paru un moment ca urmareste gindul in adincimea lui, cind deodata izbucnind intr-un ris1 senin §i limpede, adauga, plina de nevinovatie — m-as trezi si l-a§ intreba ce vrea. Renuntai de-а mai insista pe aceasta cale, de altfel ma si miram de ce incepusem. Discutia a continual banala, in jurul mortului, a inmormintarii, a scrisorilor de condoleante, a copilului. Cita placere mi-a facut acea discutie nu pot spune. Cu fiecare vorba Aurora mi se arata tot mai plina de spirit, fina, inteligenta ?i mai ales cu acel ce ciudat pe care se pare ca-l,gase§ti in fiecare femeie altfel. $i tot mai mult imi pla- cea gitul ei roz, plin de о viata resemnata in forma ei frumoasa. Apoi dantura era de-un alb imaculat, care alaturi de buzele acelea ro§u pal, eviden^ia armonii d,e flori de sera. Deodata, dintr-o incru- ci^are a hazardului, ochii mi S-au oprit pe sinii Aurorei : intr-o strS- fulgerare de-о clipa. Savin.mi-aparu in minte, rece, rigid ca in ajun noaptea, povestindu-mi de sutienul negru ce §i-l cumparase Aurora. Atunci, atunci... ?i incepu! sa gifii aproape, de spaima cu ochii des- chi§i, тапЦ... daca Aurora are pe ea sutienul negru, atunci Savin nu-i mort, iar vizita lui a fost reala. Aurora ma privea lung §i avea un zimbet imperceptibil de ironie amestecata ,cu jena,. Nu intelegea rostul privirii mele incremenite pe bustul ei. Sim team ca ma sufoc, surescitarea cre§tea cu fiecare clipa §i-rmi fu teama ca nu voi mai putea fi stapin pe mine. Rupind brutal ta- cerea, cu un trintit de scaun care sperie pe Aurora, ma sculai in picioare, stingher §i nedumerit, incercai sa spun citeva cuvinte care se terminara intr-un i... prelung §i intipzindu-i mina, imi luai ramas bun, sumar ?i mut. Privirile Aurorei erau tot mai nedumerite §i tot mai insistente : — Dar ce ai ? — Nu, nu... nimic, parea nu ma simt bine... imi trebuie uer.„ — Aer ? In gura ei vorba lua alt sens, mai putin grav. — Da, da, a?a ceva, adica... seuza-ma trebuie sa plec. Ma conduse pina la u§a si de acolo, peste perdele, ma urmari Ingrijorata pina ce ma pierdu din ochi. 105
Eu ma oprii. Imi lipsea ceva, trebuia sa ?tiu daca sutienul Au- rorei era negru. Dar atunci de ce plecasem. Sa fi fost teama, teama cea mare, ca daca-1 aflam negru trebuia sa cred in existenta lui Savin ? Si in cadenza pasilor cu ritrn nervos, se incruci§au in minte te- meri tot mai mari, iar dincolo de ele, aparea tot mai insistent, la inceput ca о filigrama, iar apoi ca un profil de piatra, chipul lui Savin care nu-i mort. IV. Inoepuse sa-mi fie teama ca sint victima propriului meu gind. Aveam simtamintul ca ma invirtesc intr-un labirint din care nu pu- team iesit §i in care ma intilneam enervant de des cu prima intrebare ; ajunsesem intr-|O stare de nesiguran^a §i de neincredere in limpe- zimea facultatilor mele de intelegere, incit toate concluziile ce mi se impuneau le primeam pasiv. Savin nu a mai fost la mine dupa inmormintare, e imposibil, mortii nu se intone. Tot ce luam eu ca intimplat in seara acelei vizite n-a fost decit о halucina^ie, о inchi- puire a mintii mele bolnave. $i iara§i incepea indoiala sa dea asalt, dar daca totusi Savin a fost la mine, daca mi-a fost mie dat sa traiesc aceasta experience a cunoasterii, a intoarcerii uriui mort intre vii. Daca mi-a fost harazita puterea de-а vedea ceea ce al|ii nu vad. ©are eu nu pot fi altfel decit сеПаЩ ? Fiecare este doar un altcineva, fiecare poate purta in sinea lui pe Dumnezeu fara da Vecinul sa §tie. In lupte de felul acestora se scursera zile dupa vizita la Aurora. Din tot tumultul nesiguranCelor, ca un gust amar §i permanent, teama cea mare aparea tot mai clara : ceea ce puteam sa-mi dea confirma- rea nelamuririlor raminea totusi sutienul. Cu fiecare ceas ce trecea mi se fixa in minte tot mai imperios dorinta acestei verificari : tre- buia sa vad daca Aurora poarta sutien negru sau nu. Neverosimilul dorintei mele, stupizenia propunerii ce mi-o faceam, planurile care mai de care mai naive, imi treceau fugar prin minte ; ceea ce ra- minea din tot acest cortegiu era insa о dorinta noua, bizara aproape, plina de nelini§te §i banuieli, incerta, clara insa in insinuarea cu care patrundea : voluptatea de-а vedea chiar pe Aurora ce sutien poarta. Cind m-am surprins in intimitatea acestei dorinte renuntai definitiv la gindul care ma incercase uneori, de-а о intreba, pur simplu, de culoarea sutierului. In aceasta stare ma indoiam ca ge- neratoarea dorintii era verificarea existentii lui Savin ; peste aceasta se suprapunea lent un imbold sensual. Dar de ce imboldul sensual, ce era aceasta ? De unde о noua altemativa ? $i-n mijlocul acestor 106
tntrebSri, ca о consolare sau poate ca о confirmare, aparea Aurora altfel de cum ocuno^team dinaintea mortii lui Savin ; tinara, fru- ntoasa, inteligenta §i chiar atragatoare. Dar ce legatura putea sa aiba aceastA constatare obiectiva, sa zic, a ochiului, cu pofta surda ce se incolacea in mine. ★ Intr-una din dupa amiezile acelor zile, dupa un somn greu, obo- sitor §i sufocant in incilcirile de vise, ma trezii ud de nSdiiseala, obosit §i nu-mi dam seama decit de un gind : sutienul Aurorei. Mi-am facut toaleta calm §i pedant. Mi-am schimbat toata rufa- ria, m-am barbierit, iar la urma, contrar obiceiului m-am §i pudrat. Totul s-a petrecut mecanic, cu о absents totals. Се-mi amintesc sint doar imagini frinte, memorizate undeva, fara voia mea. Faceam totul fara sa §tiu de ce, simteam clar insa, in umbra, cum telul precis e martorul acestui film incon^tient de atitudini. In drum spre Aurora, pe strada, imi zimbeam. Pasul era sigur, gestul inscris intr-o prudenta demna. О elasticitate curioasa a mer- sului ma facu sa ma admir in luciul unui geam. Aurora era acasa. M-a primit imbracata sumar, intr-un halat. Nu mi s-a parut sa fi fost jenata de felul in care ma primea, avea, din contra, о vaga tendinta de cochetarie. Eu eram de-о curiozitate care m-a surprins. Zimbeam mereu, ochii mi se facusera mai mici, ca atunci cind vrei sa capeti distan^a in fata unui lucru pe care tre- buie sa-1 admjri §i priveam plin de aten^ie. Sub aceste priviri Aurora deveni mai inalta ?i mai vioaie. О clipa m-am surprins ca ma port astfel poate, dintr-un instinct de viclenie, ca p cum m-as apropia de-о victima fara ca ea sa simta. Am incercat sa indepartez gindul; dar cind privirea mi se opri asupra Aurorei, notiunea de victima deveni calda, emotionanta §i atragatoare. Pina in acele clipe totul s-a petrecut in mine in mod impulsiv. Nu deliberasem nimic, nu stiam inca cum voi proceda. In clipa in care simtii mirosul parfumului Aurorei, gindul iscodea felul tn care trebuie sa obtin rezultatul. S-o intreb direct ? Dar ma decisesem sa nu incerc astfel. Sa-i surprind vreo miscare care sa-i dezvaluie vreun colt al imbracamintei spre a zari cel putin о pata mica din sutien. Dar eram inca in antreu, nu ne miscasem spre salon, si nu in^eleg nici azi de ce, cu toata graba mea care cred ca era evidenta, ea nu insista sa ma introduce. Atunci cind un gol imi cuprinse mintea, dintr-un indemn pe care 1-am simtit foarte adtnc, m-am trezit c-o mina intinsa, prinzind 107
umarul Aurorei, iar cu cealaltS apucind-o Де pieptul halatului; О unitate de nedefinit dintr-o ,secunda avui impresia cTam comisp fapta de-q brutalitate neobi§nuita, ca.un ireparabil luase loc atuncea] intre noi, ca о prapastie fara dimensiuni desparteau ochii aceia ai ei care ma fixau straniu, de privirea plina de bunavointa de. mai inainte. $i din aoela^i neverosimil din care pomeau toate actele mele in ziua aceea porni $i impulsiunea de-а о saruta, a fost poate о intentie de-а justifica gestul meu sau о naiva mingiiere pentru jignirea ce i-o adusesem, destul, ca о sarutai fara sa §tiu .pentru ce. О sarutai insa alaturi de gura, pe obraz, pe jumatate gura doar, un sarut stupid. Cind mi-am retras capul de pe al ei, m-am surprins ca ceva ma tinea de ea, era mina mea stinga care apucase halatul. Atunci am tras, ceva s-a rupt, Aurora a tipat, S4a zbatut (curios, cind am sarutat-o s-a opus mai putin) iar peste carnea alba-roz, plina de viata, aparu un sutien negru, strins artificial peste doi sini pe care nu-i mai puteam banui cum sint. V. Ziua urmatoare ploua. Stam la fereastra infasurat intr-o haina groasa, mi-era frig, §i urrhaream ca la un spectacol §uvitele de apa ce curgeau de sus. In monotonia lor simteam о delectare, se parea ca ritmul lor patrunde si-n mine, ca-mi ordoneaza gindurile, ca-mi linisteste sufletul. МЙ giiideam la Aurora. Oare s-a recules ? Desigur, ei i se va parea ca eu am innebunit, ca numai astfel poate intelege actul de totala necugetare ce 1-arn infaptuit. §i poate in lungile ei discutii cu sine insaeji sa fi vrut ca fapta mea sa-i para potrivita unor sentimente omenesti, eventual unei iubiri ce s-ar fi nascut in mine pentru ea. Dar aceste ginduri le va fi gonit u§or §i fata indoiala ca Aurorei i se parea exclusa aceasta posibilitate prin faptul ca nici un gest sau vreo schitare de inten(ii nu i-a aparut ei din partea mea ca о pregatire, ca un preludiu de ini(iere intr-un sentiment care se na$te. Poate se gindea ca din prima clipa cind ma vazuse ochii mei erau injecta(i, cu priviri hesigure. $i oare cum isi va explica ea ea- cesul meu de politeta. Sa fi avut §i ea sentimentul comun ca este о victima, iar ca eu ma apropiu pe aceasta cale insinuanta spre a о surprinde ? Aurora este о femeie inteligenta, imi ziceam eu mai departe, ?i sensibilitatea ei a sesizat desigur ca sarutul meu n-a fost un sarut pentru sine §i va fi sim(it ca nu aceasta a fost intentia mea. О va fi surprins-o faptul ca §i eu m-am mirat de,ceea ce facusem. $i ceea 108
се о umplea, desigur, de revolts,., ceea се о umilea §i о faces sa ro- •§easca era sfi^ierea aceea bestiala a hainelor ei. Ce-§i va fi zicind •de fuga mea, fuga aceea de criminal surprins asupra faptului ? Poate lini^tea §i-a recapa tat-o vazind in mine un posedat de puteri de din- colo de apararea mea. $i oare revederea cum se va petpece ? Ce atitudine va lua ea, §i oare va. diseuta actul meu sap. se va face ca 1-a uitat ? De un singur lucpu eram insa sigur : simteam ca ea. dore§te sa ma revada, ca scotea din presupunerile ei posibilitatea unui refuz pentru о inUlnire. Atit de puternic ma domina acest sentiment incit gindul ca ea vrea sa ma revadfi ma incalzea fizic, ca un curent placut <de aer cald. ★ Cit ma prive§te nu ma mai, miram de purtarea mea, о gaseam justa §i chiar conforma cu planul propus, nu-mi tradasem doar cu nimic intentia. Groaza cea mare, caci acesta era singurul sentiment care domina totul, era aceia al eviden|ei ca Savin traie?te, ca el din lumea lui vede §i §tie tot, ca intr-adevar fusese la mine ?i ca in mod sigur va reveni. Greutatea cu care era intimpinata obi$nuirea cu gindul ca va trebui sa-i dau socoteala de gestul meu, imi era masu- rata de ciudata presimtire a unei revederi imediate. Mi se parea ca Savin e la spatele meu, il simteam aproape cum ma prive§te, cum este martorul tuturor gindurilor §i faptelor mele. Prezenta lui era .pentru mine о evidenta. §i acest straniu sentiment ma enerva mai •mult decit ma inspaiminta, ma enervam pentru ca nu-1 puteam ve- dea. Dorearn sa-1 am din nou in fata, aici la biroul meu, pe fotoliul to$u, a$a ca-n noaptea aceea de dupa inmormintare, sa discut cu el, ea-i eer socoteala, sa-mi ceara $i el. Dorearn о discutie de data aceasta -nu metafizica, ci din lumea realitatilor noastre, о discutie care sa-mi u$ureze gindurile Care ma apasau. Nu ma vedeam vinovat, curios ilucru, de sarutul §i gestul meu. Acestea fusesera doar dorinte de verificare a opiniilor lui Savin. Ma simteam atit de tare incit i le voi arata chiar ca atare la viitoarea discutie. El provocase acest in- cident, vina era a lui. Imi organizam raspunsUrile in a?a fel. incit sa pot preveni acuzarea cc mi s-ar aduce. $i incepusem sa ma simt comod ghemuit in dosul aCestor argu- mente ; ascundeam cu satisfactie observable mele privitpare la far- naecele Aurorei, ritmul aceia lent care se dezvolta in,, mine. .far? •stavila. .' . 109
VI Trecusera mai mult de doua saptamini de la intamplarea cu Aurora. Incepusem sa uit detaliile, cel putin nu ma mat gindeam lai ele. Am vrut de citeva ori sa ma due la ea, sa-i cer scuze; sa-i ex- plic. Eram insa sigur ca totul era inutil, explicatiile mele'аг Й de- terminat-o §i mai mult sa ma creada nebun. In tot acest timp ea n-a dat nici un semn de viata, cu toate ca, in sinea mea deseori simtean» cum gindul ei incearca о lamurire. Intr-o seara, la masa mea de lucru, notam citeva impresii cu caracter general, impresii culese din viata. Eram aprofundat in lucru nici nu §tiu cit sa fi fost ceasul, cind, deodata, fara sa presimt sau sa aud ceva, u§a se deschide §i Savin apare in prag. In lumina slaba ce-o arunca lampa de birou nu 1-am recunoscut decit dupa silueta. Tremurind, nu §tiu daca de teama sau de indig- nare, am inters lampa, ca pe un reflector spre u§e, el aparu cu totul in plina lumina. Fara sa vreau am scapat un tipat. La fata era verde, buzele umflate, ochii la fel, fruntea ghemuita §i parul ud §i- lipit de cap. Miinile ii atirnau lungi, nesfinjit, iar pintecul era umflat in- estetic. Inainta incet spre birou clipind greoi ciin ochi din cauza luminii. Cind s-a a§ezat pe scaun am vazut cu groaza ca fata lui purta urmele descompunerii. Ah, §i mirosul aceia insuportabil ma inabusea. — Te-ai convins ? — incepu Savin, privindu-ma sticlos §i fix — te-ai convins despre cele ce ti le-am spus ? Nu ?tiu daca figura mea nu-i arata inca indoialS, dar el oon- tinua tot mai convingator : — Ai vazut doar bine. Aurora purta sutienul negru, a?a ca ceea ce iti aratasem inainte trebuie sa accepti ca adevar. Felul in care Savin a deschis dincutia m-a tulburat, m-a§ fi a^teptat sa inceapa cu imputari, poate chiar cu grosolanii. In cap incepusera sa mi se incurce argumentele pregatite ?i acuma ajunse^ inutile. De aceea inffirziai cu raspunsui pe care poate i-1 datoranu Savin insa continua, avea aerul ca se grabe§te... — Acuma, uite ce te rog, mi-e dor de Aurora, a§ vrea s-o vad, s-o vad cel putin intr-o fotografie... Atunci n-am mai avut putere s& tac, mi se parea о §arlatanie de-а lui Savin aceasta cerere : — De ce nu te duci la ea ? — ii raspunsei in culmea revoltei. Ochii lui Savin devenira о clipa mai calzi, mai evocatorii: — Cum crezi ca nu m^as duce ? Dar nu pot, doar aici, in aceasta camera pot eu apare material, $i doar aici pot vedea in sens ome- nesc. Restul cunoa§terii mele pe pamint se petrece printr-o clar- 110
viziune generala printr-o intui^ie atotcuprinzatoare. Pe ea vreau s-o vad material, cu mijloacele mele fizice, a§a cum te vad pe tine acuma’dt esti de palid. De aceea, uite, te rog, pentru mine, in nu- rnele prieteniei noastre, cerei Aurorei о fotografie de-а ei §i adu-o aici, astfel ca atunci cind revin s-o vad. — Dar cum pot sa-i cer a§a ceva, nu te ginde^ti, ce va crede Aurora despre mine ? §i a?a nu §tiu cu ce parere a ramas despre mine dupa ultima noastra intfilnire. — Totu§i tu trebuie s-o faci, о faci pentru mine, ginde§te-te ca altfel nu se poate — incerca Savin sa ma induplece. — Dar de ce nu-mi raspunzi la intrebare, ce va gindi Aurora despre mine ? — Aurora... §i aici glasul lui paru ca ezita — Aurora... nu va crede nimic rau, о $tii doar, ea poate vedea orice lucru in mod mai simplu, §i apoi poti sa invoci motivul ca dore^ti sa ai о fotografie de-а mea, §i-i ceri una in care sintem amindoi sub pretextul ca aceea ti se pare mai realizata. Ochii lui Savin, tulburati, umflati si sticlo§i, murdari §i respin- gatori, ma priveau cu mila. Din tot tumultul de intrebari ce le pregatisem n-am putut rosti niciuna. Ma domina un tragic nein|eles, о incilcire de resentimente si ginduri, presim^iri vagi, incit nu mai stiam bine unde incepe halu- rinatia si unde sint marginile realitatii. — Tu ?tii cit о iubesc, tu §tii cit sufar, de ce nu vrei sa-mi uijurezi durerea ? Eram, pe deasupra tuturor sentimentelor ce incercam, contra- riat de acest Savin care dispunea de puteri supraomene§ti §i care se plingea infirm in fa$a mea pentr-un petec de hirtie. Nu m-am putut ab^ine sa nu-i spun : — Dar tu, care ai la indemina virtu^ atit de mari, incit ai putut ie!?i din groapa spre a sta aici in fata mea, cum de simti nevoia unei simple $i vulgare fotografii. Pentru tine, banuiesc сй-п aceasta ipostaza superioara tuturor trairilor, ar trebui s& existe dorinte mai Snalte, mai puternice, de dincolo de banalitatea vietii noastre. Savin deveni agitat, iar trupul aceia in putrefactie era sinistru 5n gesturile lui care pareau rupte ?i cirpite cu frinturi culese de peste to t: — Am spus inca о data, nu pot destSinui nimic, sint si eu о existenta careia nu i se dau lamuriri, dar care-§i duce spre desavir- ^ire destinul. Eu traiesc inca ca §i tine, incerc aceleasi sentimente, acelea§i dureri, in plus, doar ?tiu tot ce se petrece. De aceea, cre- de-ma, suferinta e inzecita. Simt ca traiesc intr-o precipitare de «evenimente, de ginduri care ma uluiesc. Cunosc $i ru$inea sur- 111
prinderea ta fata de node sentimente ce le incerci pentru Aurora, ijtiu si indoielile ei asupra purtarii tale. Simt cum create in- voi о putere noua, cum un nou destin.se impline§te ; nu pot insa opri nimica, din contra, sint minat catre deznpdamint printr-o fatalitate oarba. , Fara sa inteleg tot се-mi spunea, nu m-am putut opri sa nu-1 intreb : — Atunci de ce ma trimiti tu insu^i la ea dupa fotografie, da ce provoci tu о reintilnire, о ocazie ca lucrurile sa evolueze ? — fi-am spus doar... §i Savin cu glasul stins incerca ultimele lui argumente —-... drumul e pornit, ca un bolovan desprins din munte, eu nu pot face nimic, am impresia ca-mi joc un rol scris de-un necunoscut puternic §i stapin... eu trebuie sa mor incet, incet §i suflete^te, asa cum voi, cei vii, muri^i fara sa va dati seama, zi de zi, ora de ora, §i ceea ce voi cunoa§te(i pentru a muri in viata in- treaga, eu trebuie sa cunosc in timp scurt, scurt de tot. Atunci nu aveairi timp sa inteleg, ma patrundea insa tot mai adinc sensul inalt al suferintii lui Savin, trebuinta §i graba lui de-a muri. Ca si cind imi ghici gindul, Savin, adauga, calm §i rar : — Prive§te-ma — §i miinile lui se desfacura in laturi, capul se salta putin in sus, iar tot hoitul aceia puturps se ridica in picioare — prive§te-ma, iata trupul care ma parase^te, uite-1 cum putreze§te, de aceea trebuie sa ma grabesc. , Nu mi-am dat seama cind m-a parasit; atita imi amintesc, ca dimineata m-a gasit la birou, cu capul piecat,.pe notele incepute si-n urechi cu toate vorbele lui Savin, VII. Tot timpul dupa aceasta noua vizita am fost intr-o stare sufle- teasca de a$a natura, incit chiar Savin sa-mi fi spus sa nu ma mai due la Aurora dupa fotografie $i n-a§ fi putut*o face. Eram intr-o exaltare care ma surprindea. Mi-era frica chiar sS ma gindesc, caci simteam cum in acest caz gindurile se vor stringe intr-o convingere. Mi-era teama sa reeunosc ca frum usetea Aurorei este aceea care ma indemna s-o caut. $i lucru curios, misiunea lui Savin nu ma gra- ben, simteam chiar ca eram mai nefortat in deliberare. iar ca in- credintarea lui avusese doar darul de-а declan^a primul gind catre о actiune, de-а ma senate din indeciziune. Fel de fel de preocupari de suprafata luasera locul celor se- rioase ; felul in care ma voi prezenta ei, cind, daca s-o anunt sau nu ?i printre altele §i cum sa ma imbrac. Ma decisei s-o anunt ca-n dupa 112
ami^za acelei zile о voi vizita la ora 5. Imi inchipuiam ca este mai bine ^a ea sa fie avizata. Cine §tie pentru ce, iar presentimentul meu deveni^se justificat cind imi ziceam ca poate vrea $i ea sa fie imbra- cata intr-un mod deosebit pentru aceasta vizita. Dorinta mea de-a- ma pre^enta ca de vizita ridicase. in mine nevoia de-а о gasi si pe ea la fel pregatita. Sa fie si din partea ei un fel de subscriere formala la atitudinea mea. Imi trimise vorba ca rria a^teapta a$a dupa cum о anuntasem. Simteam о bucurie de tinar care se duce la prima intilnire senti- mentala. Ma cople^ea о teama placuta, dulce, care lua forme curioase,.. de bucurie nestapinita §i de izbucniri lirice. Cind cautam sa aflu ra- tional motivele acestei bucurii imi aparea in minte, fara sa vreau, silueta Aurorei, pieptul ei, gitul cald si viu, privirea ei atit de ne- dumerita §i naiva. Dupa masa de la ora trei incepui sa ma imbrac. Pina alesei са- тана care s-o iau trecu jumajtate ora, iar cind о imbracai, gata, a trebuit s-o schimb caci transpirasem de-о emotie neinteleasa. Gin- dul mi-era tot dus, tot la Aurora. Consumam dinainte clipa revederii cit de curios parea ca disparusera orice urme de scrupul sau ru^ine. Cravata о alesei pe cea rd$ie, bordo, cu picatele albe. Imi aminti- sem dintr-o discutie cu Aurora, nu stiu de cind, ca ei ii placeau cravatele rosii. Cind m-am surprins ca-n mod expres ma imbracam pe gustul Aurorei, ma zgudui un val de revolta, mi se facu rusine, ma gindii la Savin (la el din timpul vietii) la legaturile noastre dinainte de moarte §i, mu$cindu-mi buzele de indignare, incepui sa monologhez : — Nu, nu, asta nu se poate, e prea mult, trece margi- nile, nu se poate s-o plac pe Aurora; n-am deci pentru ce sa ma imbrac pe gustul ei. §i iara§i aparu Savin in minte, de data aceasta,. a§a, hidos, descompus cum il vazusem ultima oara, §i atunci, din adincul neinteles al firii omene^ti se ridica din mine un gfind de stapin, de superior, de om viu, de cineva care are drepturi asupra vietii.In acele clipe Savin disparea tot mai mult, de-abia ii ghiceam silueta, sarmana lui silueta de mort inffirziat printre cei vii. La paloarea fetii cravata ro§ie imi sedea excelent, aducea о nota de exuberanta, ceea ce lipsea obrazului meu. Aceasta veselie artifi- ciala a culorii nu ma jena, ii cautam, din contra, in suflet о stare corespunzatoare. Ma pudrai apoi cu grija, §tersei resturile pudrei cu degetul umed de pe sprincene §i gene, de pe lobul urechilor ?i de pe bosele frontale. De obicei evitam incaltamintea de lac, mi se parea,. de prost gust pentru vizite, de data aceea insa, am gasit nenumarate argumente ca la costumul maro ce-1 imbracasem sa se potriveasca, pantofi negri de lac. 8 — Hanul ro$u — cd, 204 113
imi dadeam seama ca exagerez, insa о indarStnica insisfentS jpornea nelnteles din mine §i eu eram prea slab ca sa-i pot ipune rezisbenfa. Aveam impresia clara ca-n mine este im alt stapij( decit cel de fiecare zi si ca acestuia trebuie sa ma suipun orbe§te. * Plecai de acasa la patru §i jumatate cu toate ca Aurori locuia la cinci minute departure de mine. Pe stradfi mergeam incet, ma oglindeam in toate vitrinele, imi verificam tinuta, mersul §i aerul ; general, tn oglinda unei drogherii ma zarii crestat de brici pe obra- zul sting. In camera nu observasem, dar pe strada aparea clar о dunga f o§ie, lunga, destul de evidenta, iar de sub pudra parea mai puternica. Ocrul pudrei о exagera. Scosei batista, $i intr-un elan care ma surprinse, §tersei toata pudra de pe obraz. Intr-adevar se vedea mai putin, dar totusi ma gindeam, oare Aurora nu va crede ca m-am crestat de emo^ie. Dupa ce sunai §i о zarii pe Aurora ca vine sa-mi deschida, fara sa-i vad insa fa|a, ma cuprinse о agitate de nedescris. Tot singele mi-era in obraz, gura mi se inclestase, broboane de sudoare mi-apa- rura pe frunte. $i-n a?a hal ma prezentai Aurorei. Prima privire ce i-o aruncai ma facu sa vad ca si ea era intr-o stare similara si sa banuiesc ca si ea trecuse prin aceia?! tensiune sufleteasca. La ea insa emo^ia luase о forma deosebita, zimbea, ochii priveau putin umezi, fix si respira adinc. Parea о lupta ce sa dadea intre ea §i emotie. Cuprins de-un curaj nea^teptat devenii prezent, volubil §i «chiar tandru... da, eram chiar tandru. ;• Felul in care i-iam prpnuntat numele m-# surprins, nu ma ?tiara capabil de atita voluptate, in vorba : — Aurora, prezen^a mea aici s-o iei ca pe-o dorinta de ex- piere — ?i dupa о mica pauza adaugai : vreau sa ma ierti pentru purtarea mea de ultima data. C-un aer ca ?i cind i-ar fi dificil sS-?i aminteasca despre ce -vorbeam, raspunse : — Am in^eles aceasta ?i te-am a§teptat de mult sa vii s-o faci. — Intr-adevar ? — §i glasul meu tremura imperceptibil de emotie. — Desigur, caci nu-mi inchipuiam ca til sa fii in stare de a?a ceva fara sa cauti sa repari. De unde venea oare in vorba Aurorei caldura aceea care se risipea damic in jurul ei ca un farmee., Intre timp intraram in salon ?i luaram loc in jurul aceleia?i mese. .Aurora era imbracata intr-o rochie gri-pal, dintr-un material care-i 114
modela corpul in mod gratios. Parea о provocare tot provocare- parea si timbrul vocii sale, melodios, incit un moment aveam im- prest ca-§i ride de mine. Discu^ia continua banala citeva minute. La un moment dat mi-aruncai ochii prin camera, sim^eam ca ceva este schimbat, intr- adevar lipseau fotografiile lui Savin. Dintr-o perversitate neinteleasa о intrebai i — Dar ce-i cu fotografiile lui Savin, le-ai luat ? — Evident surprinsa, dar neindeajuns de incurcata pentru a о arata rusinata„ raspunse alene, c-o atentie la fiecare vorba ; — Stii, mirjtele astea grozave, tot murdaresc si daca ti-aduci aminte erau fara sticla. De abia dupa се-si terinina Aurora raspunsul imi dadui seama ca se ivea cea mai nimerita ocazie spre a-i cere fotografia, a§a cum dorise Savin. In clipa in care-mi propusei sa 'formulez сёгегеа, eram decis ca sa ma multumesc cu una in doi, a§a cum pretextase Savin, ci, voi cere una in carp e singura. Adusei a§adar vorba de fotografiile lui Savin, ca a§ vrea sa vad ce i-a ramas de la el. Vadit surprinsa Aurora mi-aduse un album mare plin cu fotografii. Erau acolo tot felul de momente din viata lor conjugala. ©bservai pe cind rasfoiam albumul, ca la fotografiile unde Savin era singur ma opream mai putin, iar la cele unde se gasea Aurora insistam mai miilt. In acea clipa privii in ochii ei, nu §tiu de ce a zimlbit, dar am avut impresia ca mi-a ghicit gindul : — Daca vrei pot sa-^i dau о fotografie de-а lui Savin, alege, uite, — aratindu-mi una in care era el singur ; ia-o pe asta de exem- plu, sau, in sfir^it, alege tu, oricare alta, care ti se va parea mai- buna. Generozitatea ei ma incurca, iar curajul cu care-mi propusem sa-i cer una de-а ei imi disparu. Alegeam, greoi, caci trebuia sa-mi ascund gindul adevarat, $i tot mai; des ma opream la о fotografie de-а ei, un instantaneu, luata in plin.aer, unde aparea mai vie si mai frumoasa ca-n oricare. — Ce bine esti In asta — inginai cu teama, aratandu-i-o. — Ah ! nu-mi place, nu vezi ce riduri neadevarate imi scoate ? $i-mi arata niste riduri aproape inexistente. — Uite, asta e mai buna, ce zici... ? Acel ,,ce zici“ mi se paru curios, alunecasem la о discutie in jural fotografiei ei si uitaseram ca о cautam pe-a lui Savin. Con- statarea imi dadu curaj, mi-arata ea ei ii placea nona discutie. — Dar in asta cum iti plac ? $i ramase atenta ca si cind ar fi fost surprinsa de acel „cum iti plac". 115
— E?ti bine, dar totu§i, eu ramin la asta —. §i-i aratai acel/in- stantaneu. . > Cu toate ea vorbele mele fixasera о alegere si-o dorinta, ,ea se facu ca nu-ntelege, §i cred, pentru a nu. lasa impresia ca am ghicit purtarea ei, raspunse : — Te-ai decis, ce fotografie iei de la Savin ? §i incepu sa-mi rascoleasca nervos albumul, aratindu-mi una cite una. dar tot din acelea in care Savin era singur. , — Asta ? — Nu. — Dar asta ? — Nici asta ? — Care atunci, omule ? ?i о cuprinse о agitatie aparent nemo- -tivata. — Nu, inca, nu... mai la urma ! raspunsei eu ?i ma aratai in- curcat. Simteam ca intre noi se nascuse о cursa de-а ne ascunde unul •de altul gindul adevarat, faptul ca ?tim fiecare precis ce vrea cela- lalt, de-а ne face din asta о placere, de-а ne surprinde reciproc cu toate ca cunofjteam sigur ce vrem. — Cred ca ramin la asta — §i-i aratai prima fotografie a lui Savin care-mi veni inainte, „dar, uite, a§ mai vrea..." si inainte de-a formula intrebarea, intr-un moment de elan, de graba de copil care nu poate pastra un secret, Aurora spune : — $tiu ce vrei, bine, ia-o pe aceea pe care ai ales-o 1 Fiindca nu eram sigur de care vorbe§te, mai mult automat decit rational in- trebai : — Pe care, pe aia cu ridurile ? — cu о vadita intentie de iro- nie. Ea trecu insa peste ea §i-mi adauga ieftator : — Pe aia, da, daca asa-ti plac ! Cu toate ca tot procesul imi fusese evident, forma in care inte- lese ea sa termine ma surprinse Mi se paru ca se grabe§te, ca pre- cipita un lucru pe care eu l-a§ ^rrut mai incet, mai gradat, sa-i gust trecerea printr-o traire voluptoasa intre indoieli §i dorinte. Sa fi putut sa tresar la fiecare gest nou, sa ci $ tig ceea ce ci§tigasem prin suferienta nu prin surpriza. Graba Aurorei .mi se paru deplasata, si nu stiu de ce aveam impresia ca sintem ridicoli imbracati atit de ceremonios pentru improvizatia care decursese. Fotografiile fura scoase din album §i puse pe masa, una peste alta, a Aurorei deasupra, a, lui Savin dedesubt. Ca si cind nu s-ar fi petrecut nimic deosebit, Aurora ma in- treba ce mai fac, de ce nu vin s-o vad mai des, ca ii e unit, c-ar vrea 116
sa ma roage, intr-o zi, s-o conduc la cimitir. N-am. priceput acest amestec ciudat de dorin^e. Oare eram victima unei simple impresii poate ca Aurora nici nu banuie^te gindurile mele. Era insa irnposi- bil, prea о contrazicea privirea. , , , Diseu^ia incepuse sa devina obositoare. Se simtea din partea amindurora о dorin^a stinjenita, о inhibi^ie in mersul normal al dis- cutiei. Tot atunci mi-am dat seama ca §edeam amindoi intr-o pozitie curioasa : cind cautasem in album, spre a ne putea uita in el mai bine ne apropiam intr-atit scaunele, incit genunchii ni se alaturara. Dupa се-am scos fotografiile §i-am pus albumul pe masa am ramas in aceea§i pozitie. Amindoi in aceea^i clipa ne-am uitat la genunchii no§tri, ?i nu ?tiu daca acesta a fost motivul, dar in clipa urmatoare amindoi ne-am sculat in picioare. Ea insa, pentru a-mi arata ca nu este inca timpul sa plec s-a razimat de bufet in picioare. In pozitia aceea §i-a pus u$or un picior .peste altul, a?a ca prin rochia atit de plastic a pulpele apareau mai puternice. M-a privit lung, in tacere, ochiii §i-i facuse mai mici, parea ca vrea sa prinda un contur depar- tat, buzele §i le mi§ca u$or, una de cealalta spre a le umezi putin, pieptul ii tresari... $i atunci avusei certitudinea ca a§teapta. Ca minat de-un imperativ facui spre ea pasul care ma despartep, о apucai in brate, §i ea, fara sa mi^te citu^i de putin, sa vrea sa se apere sau sa ma ocoleasca, inchise ochii §i-§i lasa u$or capul pe spate. Sarutul a fost lung, cald, §i tulburator. Nu-mi amintesc bine ce s-a mai petrecut, §tiu doar atita, ca la un moment dat, printre ge- nele umede Aurora ma privea fix, ca un sfinx. N-am stint cum sa-i inteleg privirea, era in ea un amestec bizar de imputare §i placere. M-am rupt din loc, i-am sarutat miinile amindoua, plin de graba, putin jenat, dar foarte mindru, am indrugat citeva vorbe, probabil stupide, in orice caz banale, caci ea a z’mbit usor. M-am indreptat spre u§a, luind in treacat fotografiile de pe masa. Acasa am ajuns tirziu, dupa miezul noptii. Am lasat intentionat sa treaca ora cind ar fi putut sa vina Savin. In seara aceea nu-1 doream. Mi-era sila de el, de chipul lui hides, de mirosul lui respin- gator cit 51 de tragicul cu care-mi umplea camera. In seara aceea a$ fi vrut un cor instelat, albastru intens, cu sclipiri reci de stele cu pa$i agale prin alei de pare. Aurora mi-aparea in minte tandra si pura, limpede ca cele mai frumoase sentimente. Ma simtii cald la suflet, dornic de mingiieri pe care le-as' fi daruit generos. Fugeam de rationamente, de scrupule de presimtiri. Ma inaltam in mine tot mai puternic, tot mai drept. 117
Dezbracindu-ma, simtii in buzunarul hainel ceva tare, bagaS mina, era fotografia Aurorei. О cSutai §i pe-a lui Savin, peste tot, prin toate buzunarele, a fost imposibil s-o gSsesc. $i atunci, imi aparu in minte, ca о imagine culeasa in fuga, ascunsa intre clipe, faptul ca, atunci cind am piecat grabit fotografia lui Savin ramasese pe masa,. Traiam de citeva zile о existenta stranie. Imi impartaseam su- fletul din calda aducere aminte a voluptatii Aurorei §i-mi cintaream incertitudinile §i intrebarile con§tiintei. Savin parea ca vrea sa se fixeze tot mai adinc in mine, fara voia mea $i parea minat de Aurora. Aveam impresia ca incep sa ne lege lucruri neintelese, ca ciudatul sentiment fata de Aurora nu era indifereiit intilnirilor mele noc- turne cu Savin. §i de cite ori ma opream din gindire, cu sufletul la. gura si cu ochii cascati, de cite ori in fundul constiintei se mi!jca viermele indoielilor §i-ial indraznelilor frinte, Savin, mi-aparea ca о umbra tandra §i prietena. Acel Savin insa; aceia viu, dinainte de- moarte, aceia care iubea pe Kant §i caruia ii placea, cu un zimbet sa-mi deschida raiul sufletului sau. Savin cel mort $i putred’ insa,. nu putea cu indexul intins sa-mi arate gest de acuzare §i protest, el n-avea puterea sa trezeasca in mine zbucium de constiinta ?i plin- gere ; el ma umplea numai de-о mare groaza, de scirba, de-о revolta fara margini pentru uzurparea care mi se parea imensa in nelogicul ei. Ce cauta el aici intre noi, el cu majestatea lui ce Simula desti- nul, intre noi cei vii, cei cu ochiii limpezi §i cu miros de trup cald §i viu. ♦ §i peste toate acestea, intr-una din dupS-amieze, ma simtii, minat de-un indemn nein^eles spre cimitir. Pornii spre el pe dru- murile cele mai lungi, cu ocolurile cele mai mari. In suflet era nevoie de odihna, de tinjire dupa senin, de -li-ni§te revelatorie care insemna. intotdeauna balsam-. Nu cred sa fi fost §i teamS in ezitarea mea, por- nisem cu sufletul piecat, aproape invins, biruit, adica cu constiinta vraf tocmit de biciul dureros al pSrerii de Tau. De aceea pasul spre groapa lui Savin mi-a fost pas de pelerin, care cu fruntea pe lespe- zile reci ale templului trebuia sa primeasca ispa§irea. Cu ritualul tuturor infaptuirilor ce au legamint cu marile inceputuri, fiinta mea< se opri in fata mormintului lui Savin patrunsa de indurare. Am ra- mas acolo intr-un extaz, adincit in ginduri de prosternare, intr-o umilire pe care constiinta mea о credea iertarea zbuciumului ei.. 118
ij>i-ncet, a$a cum dupa furtuni apele fiind pojghita de lini§te §i oglin- dire, sufletul meu injgheba in clipele acelea de malware, netezime de lespede de piatra. Creates in suflet §i se intarea seninatatea im- pacarii ca printr-un sarut prieten depus pe frunte. Cre^tea apoi din mine, ca fumu'l altarelor carora zeii le primesc jertfa, marirea pro- priei mele fiin^e in ochii mei. ★ Intr-un tirziu, cind timpul nu-§i lasase urme in memoria mea, pa§i usori, pa§i care tremurau in ureche a ispita, se apropiau de locul unde stam. Am inters capul farS voia mea, iar ochii prinsera in tremurul lor aburit de lacrimi uscate, о silueta neagra de femeie, care in leganatul ei avea ceva felin. Era Aurora. Fara inteles am inceput sa tremur, intuitia unei prabu$iri mi-a fost imediat prezenta. Tocmai cind se parea ca totul este redat cla- ritatii §i lini§tii, pa§ea Aurora cu un fel de impertinenta in pas. Avea in zgomotul tocurilor pe prundi§ul aleii ceva de provocare, ceva de bat virit intre gratii spre intaritare de animal inchis. Nu S-a aratat deloc sunprinsa ca m-a intilnit acolo, chiar parea ca se bucura, incit vorbele ei nici nu ma mirara : — Ce bine ca te-ntilnesc chiar aici ! larasi cautai in gind semnificatii subcon?tiente acestui „chiar aici“, iar mi se рйги ей era un joc orb care dintr-un hazard provoca intilnire §i nelini§te. MS apuca un fel de presentiment nelamurit care se traduse intr-o stare vecina cu furia §i care desigur mi se citea pe fata, de vreme ce Aurora avea ochii deschi§i nedumerit, asupra mea : — Dar ce ai, s-ar parea ca nu te bucuri ? — Nu, nu ! — §i ma mirai de glasul meu, — nu m& bucur, a$ fi vrut lini§te ?i singuritate de aceea am venit aici. — Dar tu — §i acest ,,tu“ fu accentuat, — nu crezi ca §i eu am •aici drepturi ? Ma gindeam ca iara§i este un rationament feminin caci fa|a de un mormint nu pofi avea decit datorii nu §i drepturi. $i fara voia mea, dar desigur fiindca Aurora se apropiase etit de aliduri de mine incit ii simteam rasuflarea, zimbii un zimbet greu, mecanic, ca tras de ate invizibile. Aurora a inteles ceva ce eu nu pricepeam, caci se arata lini§tita §i fara nedumerire fata de vor- •Ъе1е cu care о privisem. — Cit de frumos au inflorit mixandrele, uite ce pline §i bogate •sint — continue Aurora. 119
— mai ales prive§te-o pe aceea de, linga cruce ce culoare vie are — incheiai eu. — Ai observat ? pe cruce e о gre^ala, in loc de, 13 Aprilie ziua na§terii i-au pus 12. — Nu, dar, daca spui tu, a§a trebuie sa fie, eu de fapt nici nu §tiam cind s-a nascut. — Cum, tu prietenul lui cel mai bun §i nu §tiai asta ? — si-n voce avea о evidenta nuanta de provocatoare ironie. — Nu cred ca asta sa fie о obligatie a prieteniei ca sa inregis- trezi banal date ; prietenia e aici — si aratai viteaz pieptul — e sub alta forma, curata §i intreaga, fara date materiale. Aurora ma privi lung, ar fi vrut sa spuna ceva dar se opri. Eu nu stiu de ce rosii puternic, iar ea deschise gura, a§a ca din intim- plare, spre a-mi arunca in fata un abur cald cu miros de apa de gura. — $i ?tii ca-mi place iocul acesta unde i-ai ales groapa ? E atita lirii^te $i nimeni nu trece pe aici. Mai sint morminte in sus ? —- §i arata cu virful umbrelei о directie incerta. — Nu, acesta e ultimul, — ?i observam cu indignare cum discu- tia este rupta ca un mozaic, banala, fara ca Aurora sa afle vreo- singura vorba despre Savin, ceva pornit din sentiment, un semn grait de reculegere si gindire supusa mortului. — Vai ! ce obosita sint, unde am putea $edea ? — Nu vad sa fie vreo banca pe aici, e drept, la asta nu ne-am gindit. — Cum adicd ? ,, — Ca trebuia sa facem $i о banca linga groapa, a§a se obisnu- ie^te. — Se vede ca eu n-arn mai avut mort, caci nu §tiam ca trebuie a$a ceva §i nici nu mi-a spus nimeni. — fiar nici nu-i nevoie sa-ti spuna, singura.sa observi asta — §i simteam cum deveneam tot mai nervos. — Pentru ce ? — Pentru ca singura spui c-ai vrea sd §ezi, deci singura tre- buia sa gase§ti solutia. Parea ca se.mira, §i-n clipa aceea mi-a facut impresia ca-i proastS §i cd prezenta ei jeneaza ca haina cu tepi pe dinauntru. — $i totu§i eu trebuie sa ?ed — relua ea, — nu mai pot! — lata — zisei eu dezbracindu-mi pardesiul — l-a§tem aici, — $i cautai un loc cu iarba, — $ezi pe el! Aurora se a$eza fara sa-mi mul^umeasca, о lua ca §i cind i s-аг- fi cuvenit. 120
— Tu nu §ezi ? . - — Eu nu-s obosit. — Bine, omule, dar nu vezi ca e$ti caraghios in picioare linga o femeie care sta jos pe iarba ? Contrastezi doar ! Intentia ei estetica nu mi-a parut evidenta, dar simteam ca in- sinueaza din rautate. Fara indoiala' ca-i facea placere sa ma tachi- neze. De aceea ma a^ezai linga ea, pe sfertul de pardesiu ce mi-1 lasase liber, a§a ca, putin §edeam linga brazda mormintului lui Savin. Stateam incomod, aproape cu spatele spre mormint. Cind vrusei sa ma misc, sa-mi caut о pozitie mai comoda, ma trezii ca tipa la mine, brutal, a§a ca un animal lovit : — Dar ai astimpar ! ' О privii lung §i serio^, ea ca raspuns zimbi. Trecura clipe de lini^te, eu stateani tot incomod §i ea era preocupata de inchizatorul umbrelii pe care cauta sa-1 dreaga. intr-un tirziu incercai sa aduc vorba de Savin : 1 — Bietul Savin ! — §i fara voia mea vorbele fura insotite de-un oftat. — Ce sa-i faci, draga, a§a e viata, mortii cu mortii, vii cu vii ! Presimteam demult ca acest raspuns tip 11 va da ?i Aurora in- tr-o zi, о banuiam, cacij sinoer spus, in timpul ultimei vizite la ea, ma surprinsesem §i pe mine ca era sa-1 spun. Eu m-am stapinit, dar din partea ei eram, sigur ca nu se va putea opri. La inceput ma mirarh de enervarea Aurorei atit de deosebita de starea ei cind ma primea acasa, dar apoi m-am convins ca pre- zenta mormintului о indispunea. Am vrut sa-i spun sa piecam, dar nu §tiu ce m-a oprit, §i a§a, in tacere, fiecare cu gindurile §i presim- tirile lui a§teptam. Se inserase aproape, umbre mari, se inaltau din tufi^uri, de dupa pomi §i din morminfe. О infiorare tresarea in aer. $i-n clipa aceea, sirn^ii cald linga mine §oldul Aurorei. Ma lipii si mai mult de el, fara sa vreau, a§a ca cineva care-$i cauta adapost. Aurora tacea profund, о simteam insa agitata fara sa §tiu de ce, parea suferea <ca atunci cind a§tep|i о placere. Cind ne-am privit in ochi am tresarit amindoi deodata, acela^i gind ne-a sfredelit creierul amindurora. Se parea ca din pamint cresc in noi forte oarbe, sa sintem in legatura cu о putere primitive care-§i amina incon^tienta vie^ile spre destinul lor. De undeva, parea din aer, din pamint, din necuprins, a poposit in amindoi о puternica dorinta de via|a. О reimprospatare venita de dincolo de not i§i cerea trairea. 121
$i fara voie, a§a cum plesnesc muntii $i se desfac marii e, am Jntirziat pe trupul cald al Aurorei, acolo, pe marginea mormintului lui Savin, pina tirziu, cind umbrele noptii au coborit perdelele lor de urit §i infrigurare. VHL A$teptam vizita lui Savin aproape furios, mi-era necaz ca in- tirzie, ca nu vine sa-si vada fotografia. Nu ma mai surprindea pre- zenta lui §i, atit de curios, nici nu ma impresiona faptul ca el mar traie^te sub о forma noua. Iar teoria lui cu moartea sufletului imi devenise indiferenta. In sine clocoteau pasiuni mult mai mari decit sa am timp sa cred in explicable §i justificarile lui. Pentru mine el era mort, evidenta era fapt, vizitele lui, da, intr-adevar mi-erau prezente in memorie, dar atit de vag incit, ziua nu le mai puteam crede. $i fiindca in ultimul timp tot sufletul mi-era plin de Aurora, Savin raminea tot mai in urma. Totusi a revenit intr-o noapte cu ploaie, cu nori, cu vint si cu teama. A intrat in casa tot atit de agale, murdarindu-mi cu noroi parchetul §i covoarele. Ghetele cu talpa de carton se rupsesera, printre crapaturi apareau ni$te ghemotoace curioase, care poate fu- sesera degetele, hainele erau aproape sfi^iate, iar figura ajunsese ingrozitoare ; miinile erau deja pleznite, incit printre fi§iile de carne se zarea un gri al osului care sticlea in intuneric. ' L-am primit cu furia care astepta de atita timp sa se dezlan- piie : — Ce mai cauti aici, inca n-ai murit, nu ti-a fost deajuns, ma enervezi cu prezenta ta intre noi — §i acel ,,noi“ fu rostit de mine cu mindrie. Cum crezi ca mai poti avea un rost printre noi cei vii, fugi, fugi repede de aici, nu vezi ca e$ti un hoit, pu^i ingrozitor. Ai venit poate sa-mi ceri socoteala ? N-am ce-ti raspunde decit ca-i dreptul nostru. Ca §i cind n-ar fi auzit ce-i spun, Savin se aseza in fotoliu, iar eu sculat in picioare ma mi§cam agitat. Tacerea lui avea in ea ceva cleios, ca noroiul ce mi-1 adusese in casfi. — $i nici nu te-ai §ters pe picioare — continual frumos — intri ea la tine acasa, fara sa-ti ceri macar scuze. 122
Imi venea sa-1 lovesc, sa-1 dau afara, sa tip la el, sa chem poli|ia, sa aduc pe cineva in. ajutor. Parea in ciuda furiei mele continua sa faca. — §i de ce taci, spune, ce vrei ? N-auzi ? Afara ploaia picura monoton sunete minore §i-n casa pe fereastra larg desehisa intra un aer proaspat cu duh de padure. $i incet, ca smuls, din Savin porni un gigs : — Sint obosit, prietene, nu mai am mult, curind nu voi mai pu- tea veni. Mor mai repede decit credeam. $tiu, eu sint о piedica intre voi, §tiu, prezenta mea e prag, dar nu pot disparea pina nu-mi sfir- §esc rolul, eu trebuie sa fiu intre voi pina la urma. Acesta e destinul meu. Incercai sa raspund, dar teama care iaragi rasari in mine ma im- piedica. — Nu ma mir de schimbarea ta, e in firea lucrurilor, uitarea este pentru noi, rnortii, mai mult decit pentru voi, cei vii. !->tiu, aproape nu mai aveti tirnp pentru mine. Imi ceru apoi fotografia Aurorei, eu uitasem de ea. I-am intins-o cu ezitare. О mina lunga se dezlipi din maldarul de haine, pamint ?i hoit, о apuca de un col| §i intorcindu-se sub abajurul lampii о privi lung, lung §i tacut. La lumina, fata lui Savin era de nedescris, §i nu cred sa ma fi in§elat, prin colturile gurii mi^unau viermi mici §i lene?i. Nu mai $tiu cit s-a pierdut in contemplarea fotografiei, dar noap- tea se adincea tot mai mult §i eu simteam tot mai limpede ca nu mai am sa-i spun nimic. Acest Savin'era atit de strain de celalalt, venea dintr-o lume curioasa, cu vointe $i cu dorinti care nu se potri- veau cu ale noastre §i nu puteam intelege de ce avea ineapatinarea de a fi pina la urma martorul propriei sale prabu§iri. Deodata fotoliul ro§u a scir^iit, ceva viscos s-a desfacut ca din- tr-un ghem, §i-o umbra inalta, mai mult un insemn negru, a prins sa se deslu§easca in camera. Cazut de oboseala pe canapea, fara gin- duri, priveam ^inta la mortal aceia care intirzia. Savin a piecat fara sa-mi spuna о vorba, fara sa ma lase ca eu sa-i spun vreuna. Tacerea iui ma infiora din nou §i-o teama necu- prinsa puse stapinire pe mine. Aurora devenise pentru mine о pasiune, о nevoie tot mai mare imi indemna pa§ii in fiecare zi spre locuinta ei. Ma primea uneori vesela ?i tandra, alte ori, arfagoasa §i ursuza, dar intotdeauna plina de-о neinteleasa caldura senzuala, de-о imbiere care ma facea sa uit 123
totul, timp, masura §i ordine.' Devenisem un inconstient frafnintat de ispita crescinda a Aurorei. Dragostea mea, daca о pot numi astfel,. era din acelea care te consuma, care te agita §i-^i lasa in suflet in- totdeauna senza^ia unui virtej. N-airt cunoscut in acel timp nici о clipa de lini§te, de armonie interioara, de aceea pe саге о simti la o> dragoste imparta§ita. Savin de mult nu mai era о problema §i de- sigur pentru ea §i mai putin. Totul era uitat, cazut intr-un trecut cetos din care nu deslusearn decit о vaga amintire. far noptile acelea cu vizite obositoare apartineau tot mai mult convingerii ca nu fuse- sera decit halucinatii. Traiam о existenta concrete, fara ecouri suflete^ti, fara presim- tiri si fara intuitii. Totul se scurgea intr-o framintare patimasa, in- tr-o dragoste plina de о tulburatoare nelini§te. Acasa la Aurora eram prea pu|in timp singuri, fie ca era copilul de fata, fie servitoarea, a§a ca nu gaseam decit rareori citeva minute de liniste din aceea atit de necesara in astfel de imprejurari, in care sa simti cum sufletele cresc intr-unul singur peste trupurile framin- tate de patima. Simteam amindoi neVoia unei contopiri suflete§ti„ simteam nevoia unei izolari in doi, spre a ne masura acolo puterea indemnurilor noastre si taria sentimentului. Intr-o dupa amiaza cu caldura apasStoare, fusei la Aurora. О gasii plingind. Imi povesti ca^visase pe Savin care о mustra pentru uitarea ei §i mai ales о condamna pentru iubirtea ' ei fata de mine. N-am incercat sa-i explic, s-d fac sa uite sail sa nu dea crezare. Vedeam ca-i inutil, eu ?tiam limpede ей Savin e mort de mult, ca ?£ acele vizite se sfirsisera. Trecuse atita timp fara sa vina si apoi ul- tima data era intr-un hal incit se presimjea-jmediata lui moarte de- finitiva, a$a dupa! cum sus^inea el. A$arca am lasat-o cu visul eL Intr-un ceas, dupa discutii cu caracter stapin, visul devenise un vis comun, pe care-1 uiti §i de care ti-e chiar ru?ine ca 1-ai povestit cuiva. । I-am cerut atunci, ca-n seara aceea sa vina la mine. Nu m-a re- fuzat, mai ales ca si ea imi spunea cit de mult dore^te sa fim singuril M-am grabit spre casa. Am cumparat flori §i-am adus mincare- pentru о cina, am adus bauturi ?i fructele favorite ale Aurorei. Timp de doua ceasuri am aranjat camera. CincJ am terminat era primitoare .§i vesela. Ma gSseam atit de tinar, atit de fericit §i pentru prima data 124
lini§tit. Mi se parea ca daca Aurora vine la mine, se pecetluia un? legamint care pina atunci fusese о improvizatie. : > Dupa ora noua a venit, vesela, gratioasa ; lasase rochia de doliu §i era'imbracata intr-o finereascS toaleta scare о facea §i mai fru- moasa. ' ' Seara a trecut placut, plina de tandrete si caldura, de voie buna,., de imbietoare placere §i mai ales de deplina intelegere. Aurora era ca niciodata, tinara §i atragatoare, tandra §i intelegatoare. N-avea- nimic din silnicia de altadata, din ezitarile de uneori sau din te- merile ivite cind §i cind. Pot zice' ca-n seara aceea Aurora mi-a. apartinut corhplet. IX. Aurora intrase, dupa miezul noptii, inaintea mea in asternutul patului. Tocmai ma pregateam s-o urmez, cind auzii usa antreulut deschizindu-se si pa§i grei, greoi de tot, venind spre usa dormi- torului : о mina apasa clanta, iar u?a se deschise incet, precaut parca, dar sigur. Eu eram nauc, eram intr-o stare de nedescris,. instinctiv ma indreptai spre Aurora ; si ea simtise ca se petrece ceva neobi§nuit, auzise zgomotul, tacea inca ca-n clipele de mare dezo- rientare. Dintr-un instinct comun de aparare ne imbrati^aram, si inima ne batea la amindoi cumplit. Mie mi-era teoma sa gindesc, sa cred ceea ce §tiam sigur ca este. Si atunci din intunericul aceia dinspre- u$a, incet, mai mult un $optit, plin de suferinta, §i zbucium, Savin ingina cuvintele : — Am venit ultima oara, de-acum totul s-a sfirsit, sufletul meu e mort, e mort asa ca si trupul care de-abia ma mai tine. Destinu] s-a implinit. / Aurora intr-o panica de nedescris, imi sopti la ureche intre-/ barea : I — Cine este, cine a vorbit ? I Eu ca dintr-un vis am soptit raspicat : I — Taci, e aici Savin ! , / Un tipat desnadajduit, metalic, ca de ceva ce se rupe,. sfi§ie pieptul Aurorei. Intr-un spasm scurt imi cazu din bratef pe perina, iar Savin, intors cu spatele incepu sa piece. Ma§inab ma sculai sa-1 urmez. I El mergea inaintea mea, ii vedeam silueta neagra si inaltti, co- borii scarile dupa el, il urmai pe strada, prin pare, pina la marginea ora^ului. Dorearn sa-1 ajung, simteam nevoia sa-i spun о vorna, una singura, о impacare, ceva ce tresalta curat in mine... dar el /era tot 125
mai inainte §i-n git vorbele imi intirziau tot mai mult. In goana mea dupa Savin insista о impresie : un ireparabil ce s-a deslantuit. Provi- zoratul de pina atunci, chiar vizitele si raporturile mele cu Aurora prindeau, ca intr-un film rapid, forme concrete ?i clare. Fugeam parea spre a inlatura acest definitiv, acest ireversibil. * Ajuns ia cimitir, Savin, putin grabit, intra pe poarta larg des- chisa. Cind am ajuns §i eu in acel loc ?i cind am vrut sa tree pragul cimitirului, о putere straina §i necunoscuta ma opri. ^intuit acolo, ma zbatui, incercai, fortai, era zadarnic, se parea ca-n negura noptii strajuie^te un hotar intre doua lumi. Iar Savin se indeparta tot mai mult, tot mai mult.
SEMN RAU (1943)

SEMN RAU In satul lui Ivan Muchin ploua de-o saptamina incheiata. Ince- puse sa pice intr-o seara. Un vint furios se iscase de peste Nistru $i mu$ca usturator in aer. Strop! mari §i reci sagetara vazduhul. Apoi se potoli §i-o ploaie lini^tita se intinse peste toata zarea. De atunci nu s-a schimbat nimic. Negurile plutesc tot jos, iar ziua de-abia se deosebe^te de noapte. In drumul satului noroaiele nici nu se mai vad de apa. Se pare citeodata ca-i un riu. Un riu cu apa statuta §i cleioasa. Ori casa, ori pom, in bezna arata tot a mogildeata ; iar satul se Indira cu umbrele lui, ca un drum strajuit de naluci. La inceputul ploilor oamenii incearca sa-?i mai vada de tre- buri ; unii plecara dupa lemne, altii carara balegarul. Dar se-napoiara devreme, uzi pina la piele §i fara sa fi istovit ceva. Mai incercara §i-n alta zi, dar mai putini. $i cind vazura ca nu razbesc, se potolira. Aprinsera foe mare in cuptoare, iar la gura lor sau dupa ele, pe-ntu- neric, motaiau pufaindu-^i pipele. Cam in aceasta vreme nevasta lui Ivan Muchin cazu la pat. Tre- buia sa nasca. In fiecare zi зе casnea citeva ceasuri, gemind sfi^ietor, ca о vita injunghiata. Catre seara se lini?tea. Dimineata о lua din nou. $i a?a trecu о saptamina fara s-arate vreun semn a mai bine. Linga patul ei, pe-o lavita, dormea Katia, moasa ciolanoasa a satu- lui. Ivan, cind vazu ca nu isprave^te repede, a tocmit-o asa, pina s-o termina nascutul. Ivan Muchin nu mai rabda sa stea in casa. Se tot invirtea a om cu treaba. Citeodata, cind gemetele erau mai aprige, in fundul sufle- tului incoltea bucuria : ,,De-o veni mai repede pe lume, si... de-o fi, sa fie baiat“. Dar cind vazu ca merge greu i se facu mila ?i iesi din odaie. I se parea ca are el vreo vina $i se multumea sa stea ascuns. Isi pusese pe prispa о mina de paie ?i-nvelit intr-un cojoc vechi, sta- tea ceasuri intregi cu ochii cascati in benza ploii. Cind incepeau ge- metele ii venea §i lui sa se zvircoleasca. Atunci parca se mai lini$tea si prindea curaj. Intr-o dupa masa, tocmai cind negurile cresteau tot mai dese, gemetele se pornira din nou. Ivan nici nu le baga in seama. I$i su- 9 — Hanul ro?u — cd, 204 129
gea pipa stinsa §i asculta cum ^ipa о cucuvaie pe casa. Incepuse sa-J necSjeasca. De cind cu ploile, de cum se-ntuneca, in fiecare zi, i$i facuse naravul sa-i tipe pe casa. О dat2i dSduse cu pietre dupa ea, dar parea era in^epenita acolo. Ivan mai asculta ce-asculta $i-?i rontai tot mai a furie coada pipei. $i nu mai putut rabda. Se scula trintindu-^i §uba, intra in camarS, i§i lua pu§ca jos din cui, cauta pe-ntuneric in- tr-o cutie un cartu§, il baga pe |eava §i ie$i in curte. Se dadu in spre gard pina vazu tot acoperi§ul. Cucuvaia £ipa de spinteca vazduhul. О clipa i se paru ca aude scincet de copil. Puse pu§ca la ochi si... bang ! Q bufni^a mai mult seaca umplu ograda. Pe acoperi§ se auzi un zgomot de ceva ce se izbe$te. Ivan se duse intr-acolo : sub strea- ?ina, intr-o baitoaca urita §i neagra isi mai batea о aripa cucuvaia. О lovi cu patul pu§tii pina se potoli. Apoi о lua de-о gheara §i-o ri- dica. Cu aripile desfacute, era mare cit un vultur. Se mira §i Ivan. La inceput nu §tiu ce sa faca cu ea. О lua apoi spre fundul curtii, pa§ind orbe^te prin noroaie, pina ajunse la gardul dinspre zavoaie.. Ij>i, ducind mina cu cucuvaia cit putu mai indarat, о zyirli peste gard cu atita furie, de tiui aerul : „Na ! Minca-ti-ar dracu’ oasele !“ mormai Ivan, alaturi de pipa pe care tot о mai stringea intre dinti. Inters pe prispa, i§i §terse c-o cirpa pu^ca de apa, b freca pina i se usca §i lemnul, §i-o a?eza apoi la loc in cuiul ei in camara. Cind ie$i afara ?i-aduse aminte ca nu-si cUratase cizmele. Se apleca sa le descal^e, cind urechea-i prinse, amestecat cu ropotul ploii, un plins ca de copil. Odata tresari §i se-ntepeni in picioare. Il duru ca-^i uitase de nevasta-sa. Nu vru sa-§i creada urechilor §i de aceea ra- mase nemi^cat. Cind il ajunse insa al doilea val de plins, se repezs ca nebun in usa, о deschise, larg §i striga cit il tinu gura : „Се-i ?“ Facind semne desperate sa inchida u?a, Katia zimbindu-i $tirb„ ii arata pe-o cirpa rosie de singe, un ghem care se mi?ca §i scincea. Ivan nu se dumiri bine. Se apropie cu sfiaia §i vazind ca-i baiat, scapa pipa din gura. Si ramase a$a. Ii veni nu stiu cum ca nu se bucura. Intoarse capul spre pat si-§i zari nevasta cu-o fata trasa, cu ochii in fundul capului, tremurind inca, scofilcita toata in a^ternUtul care duhnea a murdarie §i nadu^eala. Se a§eza pe marginea patului. Cit statu acolo nu-si dadu seama, dar intr-un tirziu, cind copilul amutise §i cind Katia sforaia pe lavi^a, Ivan se scula in virful picioa- relor, inchise usa cu grija si se trinti pe paiele lui de pe prispa. Pina-I prinse somnul trecu mult timp, §i-n ploaia care cadea fara graba, i se tot parea ca aude |ipat de cucuvaie amestecat cu scincet de eopil. 130
Trecusera aproape trei ani. Ivan Mucbin isi cre§tea baiatul cu truda cu mindrie. Nu-i pasa de nimeni §i de nimic. Tolea al lui era totul. Ii pindea fiece pas j?i fiecare gingurit il tinea minte. Nici nu se uita ca nevasta-sa, roasa de oftica, se tot imputina din picioare. Ochii lui erau la obrajorii lui Tolea care se implineau rumeni §i rotunjori. JjJi asa, zi de zi, viata lui nu era decit teama ?i bucurie : sa nu-i pa- teasca ceva Tolea §i sa-i creasca mare §i zdravan cit el. In primavara, in timpul roiului, Ivan avea stupi multi si tinea la ei, mai ales cind copilului ii placea mierea. Intr-o dimineatS un vecin il striga ca-i fuge un roi. Ivan sari ca ars, lua seara §i un bat §i se urea cu un co§ in mina. Treaba merse u§or §i era multumit mai ales ca-ti ajun pierduse doua roiuri. Cum se ducea cu roiul spre stupi, zari pe Tolea alergind in curte. Se mira ca fuge a^a tare si inca drept spre gard. Cind il vazu ca se izbe$te de soinduri, svirli roiul §i sari la el. Se lovise urit la frunte §i tipa cit il tinea gura. Ivan incerca sa-1 imbuneze, il mingiie si-1 §terse pe lovitura c-o cirpa uda. Cit tinu plinsul copilului Ivan era turbat. Nu vedea si nu auzea. De aceea nici nu dSdu seama la vecin care auzind tipetele venise sa vada ce-i. Dupa ce se !ini§ti copilul, Ivan ridica capul. ,,Da’ ce-i ?“ ,.Ce sa fie, uite s-a lovit ca prostu-n gard". ,.Da’ cum ?" ,.Ca n&uc s-a repezit in el 1“ $i dupa ce statu putin, ,,o fi vrut sa i.as,a pe poarta §i a nimerit alaturi !“ ,,Ei poarta, da ce, el nu vede ?“ Ivan primi intrebarea ca pe-o arsura. Cu vederea lui Tolea era о poveste. De aceea Ivan ramase pe ginduri §i se-ntrista. Pe fata ii aparura urme inasprite in grabs §i privirea-i cauta numai in jos. Ve- cinul care §i el §tiuse ceva de intrebase cu intelesuri, il rascoli. ,,’Are ceva la ochi ?“ Ivan tacea nauc. C-o mina se proptise de gard §i alta ii atirna ca moarta. Dar simti ca nici nu mai poate tacea. Isi facu curaj §i incepu : ,,Nu §tiu ce-o avea, dar cind soarele sticle§te prea tare, nu vede bine... ^i, cum se-nsereaz&, numai atunci zburda prin curte 1“ Vecinul se mira. Ii era §i lui mila, caci tinea la Ivan ca la un vecin de inima si saritor la nevoie. „Lasa, Ivane, ca-o trece... poate ti se pare §i tie 1“ ,,Nu, nu.-..1* ingina Ivan ?i vorbele lui porneau ca dintr-o intele- gere sigura si adinca a lucrurilor. 131
Vorbele vecinului ii facura bine. Si atunci se deschise ?i el. Simti nevoia sa-§i imparta§easca temerile sa-§i spuna cuiva necazurile. Se a§eza pe-o banca in curte §i-l pofti pe vecin. $i incepu lini§tit sigur ca la spovedanie : „Mai am §i alt necaz cu el... Nu vorbe^te inca. Uite, ii de trei ani aproape ?i nu §tie sa scoata nici tata". Vecinul ramase pe ginduri. ,,§i toata ziua ar dormi, iar noaptea ii e tot de joacS !“ ,,Hm, poate ca de aia nu §tie inca vorbi ca ziua cind vorbesc oamenii, el doarme**. „Nu §tiu ce-o fi, dar de cind il am, mie ziua nu mi-e zi §i noaptea nu mi-e noapte". Ochii vecinului il priveau pe Ivan cercetator. Nu-i venea sa. creada, dar prea ii vedea imbatrinit §i alb ca sa se mai indoiasca. ,,§i ma-sa ce face ? Nu-1 ajuta ?“ „Ea tu§e$te §i scuipa singe, are fierbinteli §i vrea pace". Despre asta $tia vecinul, cum §tia tot satul. Intrebase doar asaT sa vada ce mai zice §i Ivan. Copilul se a§ezase la umbra gardului $i invirtea in minS о ro- tita de fier. Avea figura pierduta. Ciinele din curte se apropie de el §i-ncepu sa se joace. Copilul ridea §i se apara cu miinile. Dar le punea unde nu era animalul. „Uite la el cum nu vede !" mirii cu furie Ivan f?i se scula in picioare. Il apuca pe copil de cama^a §i ducindu-1 ca pe sac, il arunca in casa, in mijlocul odaii. „N-а, dormi §i |i-oi aduce la noapte ciinele la joaca !“ Cind Ivan iesi in curte vecinul piecase. Ii cazu bine. Un zumzet de albine ii aminti de stupi. Se uitii intr-acolo, dar parca nu vazu nimie. $i, cu zumzetul de albine in urechi, Ivan incerca zadamic sa vada cit era de frumoasa ziua aceea de mai. ★ Cu cit se uita in urma, Ivan Muchin gasea anii tot mai grei. Nu mai avea nici avint, nici spor. Il doborise inainte de vreme viata. Se a^ternuse in sufletul lui о ceata prin care nu mai vedea inainte. Indarat insa, lucrurile ii apareau tot mai limpezi §i tot mai triste. §i nu-§i vedea raul decit in copil. In Tolea pe care-1 iubea cu egoism de animal, dar §i cu mare ru§ine. Ii crescuse in cei zece ani ai lui aproape pina la umar, dar ramasese tot nauc tot fara de grai. 132
De la moartea nevestei trecusera cu greu doi ani. Se obisnui.se §i cu ea, bolnava in pat. Atunci cind vazuse ca puterile о parasesc de tot §i cind i§i inchipuise el ca va muri curind, gindul c-o va pierde il ardea cumplit. $i a zacut mai bine de trei ani. In ultima vreme ajunsese doar о mina de rama^ite care horcaiau §i oftau. Se impu- tinase de nu se vedea ca-n pat e cineva. De aceea, in dimineata in care a varsat singe, de-а umplut patul §i odaia, Ivan s-a mirat intii §i apoi s-a speriat. Unde mai statea singele aceia in trupul de cu- loarea cizmei, numai piele §i oase colturoase. S-a apucat cu rabdare sa spele casa de singe. A adus о galeata cu apa si о matura de nuiele. Terminind cu podeaua nu §tia ce sa faca cu singele din pat care se uscase. $i atunci, fara graba, s-a apucat sa scoata, intii patura, pe urma a^temutul. Se tot impiedica de nevasta-sa. Ea il urmarea muta cu ochii mari si mirati. Cind Ivan i-a intilnit privirea, a spus doar atit : „Tu Marie, tu !“ §i a luat-o in brate ca pe-o jucarie si-a pus-o pe lavita. In patul curat a a$ezat-o la loc. I-a netezit parul cu podul palmei §i i-a pus sub cap inca о perina. Maria a inceput sa sufle mai tare. Odata s-a opintit, a incercat sa se ridice intr-un cot, a rotit privirea in odaie §i apoi s-a lasat la loc. Asta i-a fost toata moartea. A ra- mas cu ochii tinta in colpil odaii. Pe buza de jos ii aparuse о spuma ro^ie, care incet s-a prelins pe barbie. $i Ivan se uita la ea fara sa-nteleaga. Inca nu vazuse murind un om §i nu §tia ce este aceea. Intr-un tirziu s-a asezat pe lavita. Parca-i era prea tare. Apoi s-a proptit cu amindoua miinile in ea. Pe urma le-a pus pe genunchi. Nu prea §tia ce sa faca cu miinile. Cu una, mai spre prinz numai, si-a scos caciula §i §i-a pus-o alaturi, cu cealalta statea tot teapan. Nu s-a trezit decit la vederea roiului de muste ce se strinsese pe gura moartei. Cind a ie$it pe prispa se-ntuneca. Era spre toamna §i ziua se scurtase. Ivan se uita prin curte, parea ca vrea sa gaseasca pe cineva. Auzind ca bocane la usa podului intoarse capul. Tolea cobora din pod. Acolo se furi^a de cite ori era ziua lumina prea mare. Ivan il a.'jtepta, apoi se privira in ochi. Ai lui Ivan erau tri^ti si infrigu- rati, ai lui Tolea stravezii ca de vis. ,,Tolea, a murit mama-ta !“ rupse Ivan vorbele cu greu. Tolea auzi ceva, dar nu intelese. 11 privea pe tatal sau in ochi de-aproape de tot. Atunci Ivan ii lua de mina §i-l duse in odaie. In fa^a patului se oprira. Se |ineau inca de mina, cind Ivan ii arata fa^a moartei. Tolea nu se dezmetici §i nu intelese. 133
Cit timp a stat moarta in casa §i s-a perindat tot satul s-o vada, Tolea statea pe lavita, ca de lemn. 11 imbracase tatal sau in haine curate .p-1 facuse sii-nteleaga ca trebuie sa-stea nemi^cat, acolo. ,$i a stat de se mira satul. In lipsa lui Ivan, lumea soptea $i-l arata pe copil. Unii nu-1 vazusera inca. Vestea se dusese despre el, dar in fel §i chipurL $i toti dSdeau din cap si nu pricepeau cum un baiat asa de rumen p de frumos, poate fi atit de prapadit, sa nu vada §i sa nu vorbeasca. La inmormintare ploua, marunt si des. Era frig p rioroi. §i cu toata vremea rea lumea a venit gramada. Le era mila tuturor de bietul Ivan. Si cei ce nu §tiau inca tot despre nenorocirea lui cu copilul, aflasera acuma. De aceea mila le era mai adinca p mai cinstita. Le-o vedeai in vorbe p-n mens. Parea toti voiau sa-1 atinga, sa-1 mingiie. La „Vesnica pomenire", Ivan se lasa in genunchi, Tolea ramase stingher in picioare. Cineva din spate -il impinse. Cazu <?i el alaturi de tatla sau, cu miinile infipte in noroiul cleios. Apoi, ridica privirea imprejur. Se parea ca vede si in^elege ceva de izbucni in plins. Se legana glasul lui Tolea intr-un tipat neintrerupt, ascutit si puter- nic, de toti se speriara. Ivan, care nu-1 auzise de mult plingind, intoarse p el capul <?i se uita buimac. $i glasul popii. al lui Tolea, al bocitoarelor, si a! ploii se to- pira intr-unul singur, care parea coborit dintr-o lume in care neno- rocirea se plimba in voie. De atunci viata lui Ivan Muchin ii era mai sfisietoare. Nici nu-i venea sa se-ntoarca acasa. Tot ii parea pustiu, !?i casa p sufletul. Tolea sta toata ziua ascuns, iar noaptea se scula ба о naluca si hoi- narea prin sat. Il goneau ciinii fugarindu-1 pe cimp. Ratacea asa in ne^tire pina catre ziua. $i atunci se furisa in casa, ca un hot, pe tacute, drept in pod. Ivan nici nu-1 mai cauta. Ii pia viata p rostul. Pe-o scindura in prispa ii punca in fiecare zi о bucata de mamaliga p-o. fiertura. Copilul о gasea acolo p-о minca. Uneori era injuma- tatita. Se infrunta din ea gi ciinele. Dar lui Ivan nu-i mai pasa acum. l§i vedea ca un dobitoc de munca p seara, cind ip trintea ciolanele ostenite pe lavita, ofta ?i se chinuia pina catre miezul noptii. Atunci adormea p incepea alt zbucium. Visa fel p ehipuri de aratari. Citeodata frumoase de plin- gea dimineata cind se trezea, alteori dureroase, dar se bucura cind vedea ca viata tot i-a mai pdstrat cel putin mintea intreaga. Fdra nevasta ii era si mai greu. Cit timp о pia in pat bolnava §i pe copil in pod, dormind, isi inchipuia ca poate nu-i toata vina a lui, ca Tolea este a^a cum il vede. I$i credea pacatul imparfit pe 1.34
din doua cu Maria. Singur insa, i se parea ca'toata greutatea il apasa numai pe el. $i de aceasta greutate nu se poate scutura in nici un fel. Acum nu mai avea nici о impacare. Toate se imputinasera in jurul lui, de se mira ca nu irmebuneste intr-o zi. Intr-un timp ii veni gindul sd-si duca copilul la ora§, sa-1 arate doctorilor la spital. A strins bani, a mai vindut pamint f?i 1-a dus. L-au tinut acolo citeva luni. Ivan trimitea doar bani prin posta §i a.?tepta. De cite ori primea plicul de la spital, un plic mare, galben, prin care i se cereau banii pentru inca о luna, nadejdea cre§tea mai tinere§te in el. Credea ca bolii lui Tolea ii trebuie timp, si ca ei, cei de la ora.1?, nu se poate sa nu-1 vindece, ei §tiu doar tot. Pina cind, catre un sfir^it de luna cind a§tepta plicul sa-i ceara iara^i bani, a primit о telegrama. N-a inteles mult din ea. Dar simtea ca s-a sfir§it cu nadejdea asta. Oamenii l-au lamurit. I se facea cunoscut ca boala copilului e de nevindecat si ca trebuie sa-1 ia in graba. Ivan tot nu s-a grabit. Ba ca-i о roata la caruta de dres, ba ca-i un cal $chiop. Nu §tia nici el de ce face asta. Dar ar fi vrut ca-n acest timp sa se-ntimple ceva cu el, sa nu mai aiba putere pentru nimic. Simbata tot a piecat. In fata spitalului s-a oprit. Nici nu a coborit din caruta, nici h-a intrebat pe nimeni. §i a stat a§a, pina cind por- tarul spitalului 1-a recunoscut. A vorbit si cu doctorii, i-au sporo- vait о limba repede si incilcita, din care nu s-a ales cu nimic. I-au mai cerut bani §i i-au dat nifjte sticlute verzi. ,,Sa-i fie somnul mai adinc“. „Da doarme toata. ziua in pod, ce-i mai trebuie ?“ Doctorii nu i-au mai raspuns. L-au dus si i-au aratat copilul. Statea intr-o odaie cu geamuri vineti. Cind 1-a vazut, Ivan n-a clm- tit. Parca se schimbase. Era mai frumos si mai balai. L-a podidit plinsul. Copilul nici n-a tresarit. Se arata ca §i cind n-ar sti cine venise dupa el. In caruta, cot la cot, Ivan cu copilul parca mergeau la cimitir. Caii nu grabeau, о lasasera la pas. Nici Ivan nu-i zorea. La ce bun ? Acum §tia tot si pentru totdeauna. I se spusese doar lamurit. Docto- ra$ul aceia tinar care 1-a adus pina la caruta i-a arnintit raspicat : „Bade, de-acuma numai Dumnezeu poate, noi oamenii am ter- minal !“ Si Ivan Muchin, de-o vreme, §tia bine ce poate si Dumnezeu. ★ Trecuse inca о iarna. Primavara era mai vesela si mai gure^a. Zvonuri de pe cimp f?i din cuiburile de sub strea^ina dadeau semne de an bun. Iar ploilor potolite la vreme le urma un soare fierbinte 135
§i datator de via|a. Numai lui Ivan Muchin nu-i mai suridea nimic. lama trecuta fusese mai tot timpul bolnav. Sus pe cuptor pe intu- neric cu Tolea, zacind cu rabdare ca un martir, avea uneori parerea ca-i intr-o calatorie mare. I se parea ca umbla-n lumi straine de pamint, ca plutesc prin nori sau ca sint in praful de pe cimp. §i la acest gind se simtea cel mai bine. El cu Tolea sa fie odata sub pamint. Primavara il gasi slabit $i alb. Vecinii nu-1 mai cunoscura aproape. larna la lumina opaitului ce puteau vedea ? Dar prirna zi sub soare fu zdrobitoare §i pentru ei §i pentru Ivan. Curind prinse puteri, se inzdraveni, ca $i cum mirosul jilav al pamintului i-ar fi dat un suflu nou. Capul §i-l ducea insa tot piecat, ca cineva care nu mai are ce cauta de la buza pamintului in sus. Intr-o noapte frumoasa §i calda, luminata doar de stele, Ivan n-avea somn. Nici nu-§i scoase cizmele. Sta in odaie pe intuneric §i-;?i muncea gindul cu durerea lui cea mare. Tolea lipsea de acasa, era dus zanatec peste cimpii. Cum s-a intunecat a §i piecat. L-a zarit о clipa doar, cind a ie§it pe poarta. Sa fi fost trecut de miezul noptii cind Ivan auzi pa§ii lui Tolea pe prispa. Bocanea ca de obicei, nauc §i cu picioarele svirlite-n laturi. Il auzi departindu-se de casa. $i, ca minat de-un indemn puternic, se scula hotarit sa-1 urmareasca. Cind fu in curte, Tolea tocmai ie§ea pe poarta dindarat. Ivan ie§i repede dupa el §i-l urma de departe, asa ca sa-1 zareasca numai. Tolea trecu $antul §i-o lua pe marginea araturii. Mergea drept §i fara graba. Dar avea un alt mers, cum nu i-1 cuno^tea Ivan. Pa§ea sigur §i barbate^te, i§i misca miinile sprinten §i dirz. Noaptea era atit de lini?tita, incit se auzea fo$netul pasilor in iarba : ai lui Tolea mai puternici, ai lui Ivan mai tematori. Cind se termina aratura Tolea se indrepta spre padure. Drumul scurt trecea prin pa§unea bisericii. Ivan era tot mai inciudat. I se parea ca acest drum ii va aduce о mare lamurire. Ca va afla $i el ceva din viata aceea ciudata de noapte a lui Tolea. Intrind in padure Ivan grabi pa§ii. I se facu frica. О clipa nu-1 mai zari pe Tolea si i se paru ca din fiecare umbra il vor atinge fapturi de spaima si de intuneric. Copilul aparu in mijlocul unui luminis. Statea singur ca intr-o bi- serica. Ivan, ascuns dupa un copac, privea infricosat, atit parea de mare| copilul lui in mijlocul acelui luminis. $i plecara mai departe. Pa§ii lui Tolea se duceau prin locuri pe care nu le mai vazuse. I se parea un vis tot drumul acesta. $i ce-i era nelamurit era ca Tolea mergea ca intr-un loc in care toate-i 136
sint prietene. I se parea, in spaima lui, ca-n fata lui Tolea tufi§u- rile se trag inapoi, ierburile se culca, iar crengile pomilor se ridica- Cind ie?ira din padure, Ivan recunoscu locul, era cealalta margine a satului, cea dinspre Nistru. 11 §i vedea in departare lucind ca §1 otelul in noapte. Tolea mergea tot inainte §i cu aceea^i siguranta. Deodata se opri. О lua spre stinga ca cind ar fi vazut ceva in partea cealalta. Ivan se uita intr-acolo §i nu vazu nimic. Tolea iara^i se opri. De data aceasta se intoarse §i Ivan incremenit. Cind il zari, Tolea veni de-а dreptul spre el. $i, aproape unui de altul, se privira in ochi ca ?i atunci cind murise Maria. Dar ochii liu Tolea aveau ceva straniu in ei, ceva nemaivazut, ceva neomenesc. Ivan se sperie' atit de tare, ca dadu un tipat. Dar Tolea intinse blind о mina si-o lua pe-a tatalui sau strins in ea. Apoi, a§a mina-n mina, Tolea о lua spre casa cu Ivan. §i-n mersul lor, atit de sigur §i imperecheat, nimeni n-ar fi putut banui toata durerea ce-i sfredelea pe amindoi. ★ Vara a trecut mai u§or pentru Ivan Muchin. Din noaptea aceea de cind Tolea 1-a luat de mina §i i-a dat primul semn de intelegere, era fericit. Iara§i se agata cu nadejde de gindul unei vindecari. $i-n bucuria lui a mai incercat sa se tina dupa el. Voia sa faca cumva sa se repete acea fericita intimplare. Dar n-a izbutit. Fie ca se ra- tacea de Tolea, fie ca, vazindu-1, copilul fugea §i se ascundea. Si de teama ca fericirea din acea noapte sa nu i se para acuma §i ea prin neizbinzi, о nalucire, a parasit gindul de a-1 mai urmari. Toamna venise iara§i cu ploi, cu ploi mari, neguri dese §i vint aprig de peste Nistru. Iara§i oamenii trebuira sa se-nchida in case, sa se culce pe cuptoare §i sa-§i fumeze pipele in rabdare. Ivan Mu- chin facu la fel. $i-n tacerea aceea а nop^ilor cu ploaie, i se parea ca timpul fuge vijelios de repede, §i ca el e batrin §i putin mai are pina trece pragul lumii, dincolo, unde credea el ca-i lini^te. Dar din toropeala unei taceri de acestea il trezi un ^ipat de cucuvaie. prelung §i trist, prelung de se parea ca vine de cine §tie unde. Ivan tresari §i astepta. Dar nu era nalucire, cucuvaia tipa intr-adevar. $i nu era departe, era chiar pe casa lui, sus pe oo§. Deodata il cu- prinse о spaima oarba, о nelini^te. I$i aduse aminte de noaptea aceea cind Maria a nascut pe Tolea $i cind el a impu§cat cucuvaia de pe casa. Ivan sari de pe cuptor, se imbraca in graba $i ie§i pe prispa. De acolo tipatul cucuvaii crestea in noapte si mai infiorator. I se parea ca nenumarate ecouri il invaluiesc. Buimac, fara sa gindeasca la nimic, intra in pripa in camara, i$i lua pusca si $i-o incarca. $i, 137
la fel ca-n noaptea cealalta cu ploaie, trecu in curte, pina la gard, a$a ca sa vada bine de tot acoperi§ul. Da, toomai de pe co^ul casei tipa cucuvaia §i acum. Dar Ivan nu a§tepta, ca cind il minau puteri de dincolo de el, puse pu^ca la ochi §i trase. О bufnitura umplu aerul. Dar in aceeasi clipa fu acoperita de un tipat deznadaj- duit. §i-un corp greu se auzi rostogolindu-se pe acoperi§. Zbatindu-se, c-o mina ridicata de la cot in sus, in balta de sub streasina, murea impugcat Tolea.
WILHELM TEMERARUL DUCE DE BRABANT Dintre ducatele Brabantului numai al lui Wilhelm Temerarul nu putea tine pas cu vremea. Toate celelalte infloreiau. Fiecare tip desfa§ura pe crenelurile foi§orului ducal, in fiecare an, cite un nou stindard, semnul unei alte cuceriri sau biruinte. Doar al lui Wilhelm Temerarul tinjea. Nici nu pierdea din ce avea, dar nici nu sporea. Erau zadarnice trudele §i in desert zbuciuniarile. Gihduri de alte cuceriri nici nu med avea. Era cel mai intins ducat, cel mai bogat §i cel mai dirz. Vitejia lui Wilhelm era Vestita, mai ales in urma ultimelor lupte avute in tara Maasului. In timpul acestor aprige framintari, care tinura peste doi ani, Wilhelm cuce- rise toata provincia vecina dinspre miazanoapte §i-o supusese blinda si pa^nica la rind cu celelalte. Intors victorios, avea sa poarte pen- tru restul vietii о rana la genunchiul drept care-1 fScea §chiop gloria de temerar, ce avea s-o inscrie ca titlu de noblete mimele sau, in cartea de aur a biruintelor brabante. Cetatea ducala se inghesuia, la prima privire prea strimta, pe culmile de la miazanoapte de Breda, pe dealurile sterpe care cobo- rau lin spre golfurile mereu inceto§ate ale marii. Era legata insa, spre inima |arii cu ducatele vecine, prin drumuri pietruite, pina de- departe, chiar pina spre tarile neastimpSratilor principi germani. Lui Wilhelm Temerarul nu-i era greu sa-§i stapineasca ducatul; nu era un om slab §i nici sentimental. De un curaj §i о loialitate cii care intra in istorie, nu se temea de nimeni, dupa cum nu se temuse de nici о oaste duijmana, infrintS pe nnd, fie in mla§tinile Sliedre- chtului, fie la Mook sau chiar in celebra lui lupta de la Tolen. Alta durere il rodea §i alta era piedica prosperity!! sale. De vreo doi ahi se ineuibasera in cetate, veni^i de undeva sau naseuti acolo, ni§te ?obolani mari ?i ro§ii, sprinteni $i foarte sin- gero?i. La inceput nimeni nu-i lua in seama. Care cetate n-avea sobolani ! Dar incetui cu incetui se inmultira tot mai mult, incit ii puteai intilni ziua pe strada, noaptea in pat, ?i-n biserica chiar, plimbindu-se nestinjeniti pe crucifixul inalt §i drept. Lumea ii pri- vea cu rabdare, dar cind se impiedica de ei peste tot, incepu sa cir- teasca. $i nu aceasta era vina cea mare ce 11 se aducea, ca se plim- 139
bau peste tot, dar mincau alimentele, subminau prin canaluri intortochiate grinarele, umpleau turnurile in. care se pastra slanina, rodeau burdufurile cu brinza nu rareori ii gaseai in cazanele cu supS sau la hirdaiele cu lapte. Wilhelm Temerarul primea tot mai multe plingeri. 1л inceput le lua in ris : „Cum, tu van Looken, fiu de cavaler, erou de la Miinsterland, sa te temi de ni§te §obolani ?“ ii spunea intr-o zi Ducele in batjocura primarului cetatii, venit sa i se plinga. $i discutia urma pe acela?i ton pina in clipa in care, pe unul din picioarele pologului de la patul pe care se odihnea Ducele, in- cepu sa coboare in spirale iuti un §obolan ro^u-galbui, cu ochii verzi §i cu о uitatura de te treceau fiorii. Primarul se facu pamintiu la fata, iar Ducele rizind i$i trase pumnalul din teaca §i cit ai clipi il infipse in spinarea §obolanului. Animalul intepenit ca-ntr-un pro- ^ap guita sinistru. Risul Ducelui cre§tea insa tot mai vesel §i se impletea cu guitatul §obolanului intr-o simfonie de striden^e, spre spaima tot mai mare a primarului. „lata, primare van Looken, daca fiecare cetacean ar face treaba asta de citeva ori pe zi, intr-o luna am stiipi aceasta hoards ne- poftita !“ A doua zi ordinul fu dat. Fiecare cetacean era dator sa omoare in fiecare zi cel putin cinci §obolani. Se alese pe fiecare strada cite un om incredintat cu numararea victimelor. Cine vina mai putin, platea amenda. Prime saptamina recolta fu impresionanta, in fiecare colt de strada, seara, erau ar§i pe rug mii de §obolani. Se paru ca-n acea prima luna se imputinasera. Lumea se buoura, iar Wilhelm Teme- rarul i§i recistiga increderea in el. Bucuria nu tinu insa mult. Curind, peste citeva saptamini, doar, cetatea, mi§una iara^i de §obolani. §i, parea, cu о furie mai mare, stricau ?i infectau totul pe unde se furi$au. Nu cuno^teau nici un fel de piedica, nici о sfiala §i nici о ezitare. Goneau in grupuri cu о iuteala de nu vedeai decit §iruri ro§ii, iar noptile, lini^tea cetatii era sgiriata cu nenumarate rontaituri care pareau nesfir^ite ferastraie ce taiau din temelii pamintul. Oamenii intrara in panica. Groaza le-o vedeai pe fata, in gesturi §i-n vorbe. Iar femeile, carora nu rare ori li se catarau pe picioare §obolanii, umblau de spaima cu fustele legate in jos de genunchi, incit cetatea parea un grotesc amestec de femei orientale cu barbati din miazanoapte. Comertul stinjenit saracea pe negustori. Brinzeturile lui Wil- helm Temerarul erau ocolite. Negustorii straini, care nu $tiau prea adinc durerea acestora, ii batjocoreau §i-i necajeau : ПО
„Nu mincAm noi ca^cavalul amestecat cu must^i de §obodan !“ Culmea fu ajunsa insa intr-o searS cu ceatA §i ploaie, cind о femeie innebunitS de spaimS ?i durere, alerga pe strSzi spre lo- cuin|a Ducelui, purtind pe palmele intinse resturile inca singerinde ale copilului mincat de viu de catre §obolani. Chiar a doua zi Ducele strinse un sfat. Pericolul tot mai mare inspaiminta §i pe cei mai lini§titi §i chiar pe Wilhelm Temerarul. Sfatul fu insa agitat. ifinut sub panica, fiecare avind in ochi restu- rile copilului mincat de §obolani, fiecare privind mereu intr-o parte §i alta, parea spre a se ptuea din vreme feri de §obolani, nu duse la un rezultat prea bun. Se facura fel §i chipuri de propuneri, care mai de care mai plina de inedit §i mai indrSzneata. Nici una nu era insa •de indeplinit. Destul ca, spre seara, cind se-ncheie sfatul, fiecare ple- cind spre casa, ducea cu sine о nedumerire tot mai mare si-n suflet о teama ce se ingro^a odata cu bezna noptii. Incercara totu§i, toti ceta|enii, cu otrSvuri, puse in came, in griu, cu fum §i cu altele. Mureau §obolanii §i astfel, dar numarul lor cre^tea zi de zi. Intr-una din aceste zile de panica §i teroare, un Consilier, in- sp^imintat ей §i-n palarie gasise un §obolan, propuse Ducelui, sa paraseasca cu to|ii cetatea §i apoi sa-i dea foe. Wilhelm Temerarul il privi lung §i trist ; „Cum crezi tu, Inalt Consilier Ducal, ca eu, Wilhelm Temerarul, Duce de Brabant, voi capitula in fata acestui du§man ? M-ai vazut pe mine vreodata ezitind ? M-ai vazut infrint ?“. $i dupa о pauza in timpul careia asculta atent un ron^ait de ^obolan : „Voi porni razboi impotriva acestor lighioane... §i vom vedea cine-i mai tare !“ $i-ntr-adevar, a doua zi vestea cea mare fu auzita. Toata lumea, •de la copiii de sapte ani, pina la batrinii care nu era tintuiti in pat, fura constrin§i sa se pregateasca de razboi. Fiecare casa trebuia sa aiba cite о ceata de stirpire care sa lucreze cel putin о jumatate de zi. Li se mai dadura sfaturi : scindurile sa fie scoase, birnele ras- colite, camarile golite, podurile vinturate, strazile desfundate, gaurile zidite, magaziile vechi arse, a§a incit sa nu mai ramina nici un loc in care s-ar putea ascunde vreun §obolan. Lupta incepu, ca §i oricare alta, c-o sfinta slujba religioasa. In frunte porni chiar Ducele, rar primul ;?obolan fu ucis tot de Duce. Infrigurarea era atit de mare, incit in cele dintii zile se lucra pina noaptea tirziu. Curind о injumatatira insa. Nici cind noaptea nu venea ca о binefacere pentru trupurile istovite de atit apiecat, tirit §i alergat. Daca cineva, vreun strain, ar fi putut vedea atunci cu ce rse indeletniceau cetatenii lui Wilhelm Temerarul §i daca ar fi vazut Ш
furia oarba cu care cautau orice colt.$i orice.-urma de; ^obolany ar fi putut credec-au innebunit. Se puteau vedea in acest tiimp figurile cele mai grote^ti, expresiile cele mai macabre §i gestwile cele; mai brutale. Totul se agita. intre furie, disperare, neputin^S si extremele lor, pace desavir§ita, calm si izbinda. Daca vreunuia ii scSpa vreun .<jobolan, gonit atit de mult incit sa-1 infurie, era in stare sa-^i infiga in propriul git cutitul cu care ar fi trebuit sa spintece animalul. Cam. la doua saptamini dupa ce incepuse stirpirea, se putea vedea cum intr-adevar numarul lor scazuse sim|itor. Aproape cea- suri intregi trebuia sa alergi pina sa mai prinzi unui. Cind Wilhelm Temerarul.se convinse, nu. ezita ; un nou ordin fu dat. Toata lumea va lucra §i mai mult, trei sferturi din zi, la stirpire. Unora li se paru ciudat catocmai acuma, cind erau pe terminate sa munceasca mai mult. Curind intelesera insa, Trebuia sa nu mai ramina nici unui, caci din acesta, de va ramine, se vor na§te iara§i mii. Trei luni incheiate dur& lupta. Trei luni munca aprigS, fara odihna $i fara bucurii. tn acest timp nu fu nici о nuntS, nici un botez §i nici о petrecere. Iar femeile care trebuiau sa nasca, о й- ceau in graba, caci bratele lor erau a^teptate pe dupS cotloanele cuptoarelor, locurile unde se ascundeau cu plScere §obolanii. Atunci Ducele. opri poporul, ii multumi §P1 sfatui sa mai pindeasca. Iar pentru ca sa nu-i obisnuiasca cu lenea puse pret, doi galbeni de fiecare cap de §obolan. $i cu toata rasplata, pret a cinci vedre de vin, de abia la saptamina odata daca se mai gasea cineva sa aduca vre-un §obolan mort. О intimplare insa, pe care unii о credeau poveste doar, putu fi auzita din gura paznicului de la poarta cea mare a cetatii. El po- vestea, ca-rntr-una din noptile cu luna ale ultimei saptamini de lupta» a vazut о ceata de citeva sute de ^obolani fugind nebanuit de repede prin mijlocul drumului cel mare, ie§ind pe sub poarta cetatii, afara» §i de acolo, pierzindu-se in cenu§iul dmpului. Zile senine rasarira din nou pentru cetatenii lui Wilhelm Teme- rarul. Scapati de urgia nemiloasa a ^obolanilor, bucuria lor nu gasea margini. Munca era mai voioasa, petrecerea mai puternica. Comer- tul incepu din nou sa se infiripeze §i-n curind ducatul fu iarasi in rindul celor dintii din fara Brabantului. Urmara zile de pace $i de bel§ug, de plinatate §i de voie buna» incit invidia ce fremata la hotare il facu pe Wilhelm Temerarul s§ se gindeasca serios la о aparare §i la о inarmare mai buna. Puse de se ridicara ziduri noi, putemice, inalte. Arme faurite din nou, zale 142
puternice §i coifuri tari se puteau vedea in atelierele cetatii. Tineri! strajeri erau ale§i dintre cei mai destoinici, dintre cei de frunte din cetate. $i, ca о incoronare a izbinzilor, о biserica noua §i semeata i§i inalta turlele gotiee spre seninul cer al Brabantului. Cetatea lui Wil- helm Temerarul stSpinea acuma marile §i drumurile, ducind peste tot gloria unui ducat fara teama §i fara prihana. Intr-o dupa amiaza de vara, cu leganat monoton de vint $i cu ciripit infocat de pSsarele, un paznic din tumul cel inalt al cetatii, se plimba agitat dintr-o parte a meterezului in cealalta. Punea mina streaming la ochi $i-$i tot lungea gitul, cind intr-o parte, cind intr- •alta. Parea foarte atent la ceva ce i se nazare§te in departari. La in.- ceput nu-1 vazu nimeni, dar apoi, ramasese intr-o a§a curioasa po- litic, incit atrase atentia celor de jos. Sub turn, la о masa, stateau vreo zece halebardieri cu §eful lor §i-§i beau lini^titi vinul. Cind va- zura pe paznic atit de agitat, ii strigara mai mult in ris decit in serios ! ,,Hei, ce-i acolo ?" De sus pomi un glas sugrumat de-о teama mare parea : „Nu §tiu ce-o fi, dar de jur imprejur cetatea este inconjurata de nori de praf ce se ridica din iarba, drumuri §i .paduri !“ Sub turn izbucnira risete zgomotoase : „Auzi tu, se sperie de praf 1 Ha, ha, ha... !“ $i-§i vazura mai departe de joc §i de baut. Chiar in acea clipa sosi in cetate un caiator gonind calare. Pe fata avea intiparita spaima, iar ochii mari deschi^i pareau ca vad inca cine stie ce lucru de groaza. Descaleca din fuga calului §i se opri la ^efui garzii : „Vin... vin... §obolanii !“ §i se prSbu^i pe о banca, suflind fara putere. Cel din turn auzi. Cind putut intelege vestea, inmarmuri. fjleful postului lasa totul §i fugi la paznic. De acolo i$i indrepta privirile spre cele patru colturi ale lumii. De jur imprejurul cetatii, la о fuga buna de cal, un zid viu de praf incercuia cetatea. Atunci lua buciu- mul $i suna. Pontile fura inchise, podurile ridicate, clopotele trase si anmata la ziduri. Wilhelm Temerarul sosi in graba in turn cu toti consilierii sai. Cind ajunsera ei acolo, sobolanii se apropiasera atit de cetate, incit se vedea, jos, sub un nor imens de praf, о dunga ro?ie, care forfo- tea ea marea agitata. Ne.sfir.vite mii de §obolani navaleau din toate pantile. Erau atit de de?i, inait ce se vedea de pnaf parea un cimp inflorit cu mac. In turn era nedumerirea atit de mare incit nici unul nu $tia ce trebuie sa faca. Nu cunoscusera inca un astfel de du$man. Sa te lupfi cu el prinzindu-1 sub pat sau in dulap e altceva, dar sa Ite atace cu gnamada, ca о cavalerie razboihica, li se parea ceva atit 143
de inspaimintator incit to# i# pierdura cumpatul. In acest timp, odata ou groaza cre§tea §i lini^tea in cetate. §i-n lini§tea care se intindea ca un giulgiu, incepu sa se auda un io^net indepartat, oa de padure freamatata de vint lin. §obolanii se oprira la citeva sute de metri de zidurile cetatii. Se puteau vedea cum i§i string rindu- rile, cum a§teapta pe cei din urma si cum se pregatesc de atac. Praful se ridicase putin, a§a ca aparu tot cimpul ca о spinare enorma, pe care miile de §obolani se intindeau ca un covor exotic. In turn inlemnisera cu to#i. Se vedeau oarneni plingind de disperare, altii schimonosi# de groaza §i al#i intr-un hal de parea erau in pragul nebuniei. $i cind disperarea era mai adinca, glasul lui Wilhelm Temerarul tuna : „Ce, ati innebunit ? La metereze # sub рог#. Toata lumea cu securi, om linga om, nici о palma de loc sa nu fie fara aparare. JjJi acolo tocati-i, macelariti-i, oricit ar fi de mul# !“ Oamenii se dezmeticira # rinduri dese urcara scari §i lespezi, creneluri # metereze. Sub porti se a?ezara zeci de oarneni cu sabii si topoare. Niciodata nu vazuse cetatea atita om strins cot la cot pe ziduri. Jj>oboianii, ca la un semn, pomira navala. Mui# cit firele de iarba se mi^cara lipi# unii de al#i. Zidurile fura urcate intr-o clipa si acolo, pe muchea lor, incepu lupta. Solda#i tocau c-o furie nebuna. Dar omorau zece # al# zece le scapau printre picioare, pe sub miini # chiar pe sub secure de cite ori о ridicau in sus. Rindul al doilea de tocatori lupta # el, dar si acestuia ii scapau §obolani, incit ajun- geau # la al treilea rind de aparatori. Cei scapa# # de acolo, erau scapa# in cetate. О clipa doar se paru ca navala poate fi oprita. Dar §obolanii,. care erau de-о ferocitate ingrozitoare, deveneau du^mani de nein- vins. Se urcau pe luptatori, pe spate, pe piept §i pe miini pina la git, unde mu§cau adinc, incit solda#i se prabu^eau neputincio#,. urlind de. durere # murind in chipuri de nedescris. Si, valuri, valuri impinzeau zidurile, incit, in curind, nici un aparator nu mai era in picioare. $i acum lupta incepu pe strazi. Era in zadar sa te aperi de ^obolani : bie#i solda# se framintau zadarnic cu sabiile §i cu miinile atita timp cit lighioanele turbate parea li se catarau pe pi- cioare, pina la git. Cavalerii imbraea# in zale, eroii neinvinsi nici in macelul de la Miisterland, stateau neputincio#. $i prin cutele zaielor, muscaturi adinci faceau sa se prabuseasca §i ace§ti viteji,. fara ca ei sa. fi putut ucide cel pu#n un singur §obolan. Goni#, neputincio§i §i-n strada, lumea # solda#i se refugiara in case. Dar nici ocolo nu putura fi mult timp singuri. Prin gauri 144
nebanuite de ei, prin crapSturi ce pareau astupate, i§i facura §obo- lanii apritia. Luptele erau §i aici scurte, caci in intuneiricul ce cu- prindea cetatea nici n-aveai timp sa-i vezi cum te ataca ; multi mureau gitui^i tocmai cind se credeau mai ascun^i. Wilhelm Temerarul ramasese in turn cu garda lui personala. Cei о suta de cavaleri, neinfricati luptatori, pe toate cimpiile Brabantului,. priveau neputincio^i, impreuna cu stapinul lor, la masacrul ce se in- sira tot atit de singeros ca pe ziduri ?i-n strada §i-n case. Curind, intreaga cetate era ro$ie de §obolani. Mi^unau peste tot, incit easel e- §i zidurile, strazile §i cadavrele oamenilor pareau ca mi§ca. $i va- luri, valuri, nesfir^ite §iruri treceau mereu peste ziduri. Iar orizon- tul de jur imprejur era tot mai ro$u, ca un cere viu de foe ce cotro- pea cetatea. Deodata Wilhelm Temerarul ridica glasul : „Viteji cavaleri ai garzii, vom muri oare masacrati de aceste ni- micuri in patru picioare ! ? Poate oare Wilhelm Temerarul pieri in acest fel ?“ Zeci de voci strigara ,,nu“ §i zeci de juraminte de credinta se auzira de la oamenii din garda. Coborira apoi cu totii in incaperile de piatra ale turnului ?i acolo, inconjurind intr-un eroic avint pe Ducele lor, a^teptau ne- rabdatori du§manul. Nu trecu prea mult timp §i din colturi, de sub pietre, pe sub u?i si pe la ferestre incepura sa se auda zgomote ciudate. §i aici se apropiau nemilo^ii calai. $i fara sa mai aiba careva timpul sa or- ganizeze о aparare, ^obolanii sarira ca sagetile prin citeva gauri fa- cute atunci §i cu ochii injectati de placerea masaerului pornira la lupta. $i aici fu scurta : curind se puteau vedea doar Ie§uri cuprinse' de moarte f?i intepenite in zvircolirile din urma, in pozitii grote$ti §i macabre. Nimeni nu vazu insa, cum in clipa cind primul §obolan pa- trunse-n chilie, Wilhelm Temerarul se strecura singur in gangul subteran §i se inchise acolo cu zavoare puternice dupa u$i grele de fier. * A doua zi de dimineata, soarele nu lumina decit о cetate moarta §i prapadita de hoardele rosii. Nu era nici un loc gol, nici un petec pe care sa nu se framinte vreun fjobolan. Din beciurile cele mai adinci §i pina in virfurile crucilor de la biserici ^obolanii se plimbau liberi §i stapini. Nici Ie§urile cetatenilor n-avura pace. Cele mai multe dintre ele erau mincate pina la case, incit apareau in ames- Ю — Hanul ro§u — dd. 204 145
tecul lor cu resturi de haine, ca un cimitir rascolit de cine ?tie ce putere diaceasca. Totul parea un furnicar. Cimpul in jurul cetatii cit ?i intreaga intaritur! cu ziduri si bastioane fremata de aceea?! puzderie de lighioane iuti ?i scirboase. Nu .era nici urma de om viu. Se parea ca-n cetatea lui Wilhelm Temerarul nu vietuisera nicio- data oameni, ci, ca tot ceea ce strajuia inca drept, zid, casa ?i bi- serica, nu fusese din inceputul inceputurilor, decit loca? liber pof- telor unor ?obolani lacomi ?i singero?i. Iar in n!vala ce nu mai con- tenea si in dezordinea care agita pe cotropitori se parea ca a coborit de cine ?tie unde un Western de neastimpar. In acest timp, in sala tronului, sobolanii a?ezati in rinduri a?- teptau pe cineva. Simteau si ei ceva din mare^ia acestei incaperi in care se incoronasera citiva duci ?i principi de Brabant. Fiecare era mai retinut ?i fiecare se arata ca ?i cind ar sti ce rol trebuie sa joace. $i aceia care se catArasera pe perdele din stofe orientale ?i aceia de sus. de pe candelabre, sau de pe ramele tablourilor i?r lasau cozile in voie s! atirne intr-o a?teptare plina de respect. Se p!rea ca-n aceast! inc!pere se strinseser! cSpeteniile, acei sobolani pentru care nu era jaful cea mai mare desfatare. fj>i-ntr- adevar, a?teptarea lor era dintre cele mai nobile, caci i?i a?teptau stapinul spre a И se acorda intreaga lui gratie pentru marea biruin^a ce-o infaptuisera. Dinspre intrarea principal! se auzi о rumoare. Capete intoarse spre u?a, cozi inghesuite ?i mustS^i ridicate demn, ar!tau incordare si nerabdare. $i, iata ca-n fruntea unui grup de citeva perechi de §obolani, aparu capeteni'a tuturor, un ?obolan mai frumos ?i mai sprinten, cu chip mai aratos ?i cu uitatura mai semeata. Intreg grupul se indrepta in pas domol spre estrada ducal!. Toti se c!ta- rar!, fiecare pe unde putu, pe scaunul ducal. Capetenia se urc! pin! sus de tot, pe sp!tarul seaunului, f!cindu-se comod intr-un orna- ment de aur al coroanei brabante. Ceilalti r!maser! pe scaun, acolo unde ?ezuser! atitea generatii de duci victorio?i. О lini?te ca de mormint impinzi sala. Era ca-n preajma unei mari intimpl!ri. JjJi glasul capeteniei r!sun! : ,.Victoria a fost a noastr!. Razbunarea e implinit!. Nici о fiinta nu mai este vie in aceast! blestemata cetate in care n-am avut li- ni?te. Vreau s! ?tiu un singur lucru, vrednici c!petenii, unde este bestia de Duce de Brabant, acel Wilhelm Temerarul ?“ Se auzir! glasuri r!zlete si timide, ?oapte ?i iscodiri; dnd un ?obolan din apropierea tronului izbucni : 146
„Stapine, Wilhelm Temerarul a fugit prin gangul secret §i s-a ascuns in casa subterana a vrajitoarei. Nu $tiu ce face acolo, dar de aseara se tot aud cum fierb cazanele §i cum se agita baba-vrcLji- toare“. „De ce nu intra^i ? Lasi ce sinteti suna intr-un acces de furie stapinul. VS e teama de-о baba seofilcita si de un duce fri- cos ? complete intr-un spasm de indignare, agitindu-яе grotesc prin ornamentele coroanei ducilor de Brabant. „Nu se poate, stapine, casa vrajitoarei e adinc sapata sub pa- mint si are u§i groase de fier. Trebuie timp... vom incerca... !“ In aceasta clipa vorba §obolanului fu oprita de-un tumult ce se auzea de afara. Toate capetele se intoarsera spre u§a §i toate ure- chile se ciulirS atente intr-acolo. Deodata navalira inauntru citiva $obolani inspSiminta^i §i uitind de protocol §i ordine, apropiindu-se in fa^a tronului, vorbira to|i deodata : „Stapine... ! Stapine... ! vine Wilhelm Temerarul!“ „Cum... vine... ?“ „Nu vreau sS-1 vad !“... „Omorfti-Г*... „Minca^i-1 de viu !“... „To^i pe el !“... „Nu m-auzi^i ?“... striga zbirlit de furie §obolanul stapin. „Nu putem... !“, raspunserS tofi intr-un glas. „Nu putem sa-1 omorim,... caci s-a schimbat... ?'* §i, chiar atunci, intr-o lini^te §i-o inmSrmurire ce cuprinse toatS incaperea, se putu vedea intrind in sala tronului, singur ^chiopatind, un §obolan mare §i rosu, care semdna la chip leit cu Wilhelm Temerarul, Duce de Brabant.
FLOAREA ALBASTRA Trecuse cu mult de amiaza ar^ita nu se potolise. Un abur straveziu tremura peste tot, pe $osea, prin iarba in lanurile cu porumb. Cerul era de un albastru spalacit §i parea ca e mai inalt decit lumina lui. Vedeai bine cum razele soarelui strabat §i-n sus. Iar zarea se topea intr-o ceata subtire de credeai ca pamintu-i in- cercuit de foe. Cu capul in piept, descult, doar cu pantalonii din stofa engle- zeasca §i cu carnage pe el, Andrei nebunul parea ca nu simte cal- dura. Calca prin mijlocul §oselei in praful fierbinte §i moale ou о placere atit de mare c-ai fi crezut ca umbla prin puf. Miinile ii atirnau grele, mai lungi ca de obicei, intinse ?i aproape tepene. Se mi^cau numai din umeri, iar in balabaneala lor semanau cu ni§te aripi care bat Йга rost aerul. Pasul ii era mare, a om incercat la drum. P&rea ca are cale lunga de facut §i ca vroia cu tot dinadinsul s-o termine cit mai curind. De aceea nici nu clinti capul §i nici nu se ariita c-ar fi auzit strigatele celor ce-1 intreceau in carute sau il intimpinau pe jos. Caci fiecare vedea ca are de-a-face cu un om intr-altfel decit ceilalti. Andrei nebunul i§i urma series drumul, cautind doar in albul §oselei dupa firul necunoscut al cailor lui. La о rascruce, intr-un tirziu, se opri. Mai intii ridica ochii in sus. Paru ca nu vede nimic, de indata ce-i intoarse repede inapoi. Dupa cap intoarse §i trupul, ca §i cind taipile i-ar fi fost lipite de pamint. A§a era chiar cu soarele in ochi. Clipi о data, a doua oara mai repede, iar cind vru s-o faca §i-a treia oara, stranuta. Ca tre- zit, mi?ca miinile in laturi. О clipa incerca sa apuce ceva, dar na- luca i se risipi. Le lasa sa cada moi in jos. Se mira cind i se lovira de pulpe §i atunci bSga de seama ca-i descult. Ridica un picior in sus §i trupul i se strimba in partea cealalta cautind sprijin. A§a in- doit, parea in mijlocul drumului, plin de praf $i de nadu^eli, о ara- tare cu minte secata de friguri. „Hii... ba !“ ii striga un copil dintr-o caruta. Andrei rise. Ii placu strigatul §i incerca sa fuga dupa caruta. RSmase insa, dupa vreo zece pa§i, cu mina intinsa. Din norul de 148
praf ce—1 stirnise сагиба, faptura lui Andrei nebunul se deslu§ea tot mai uyor, ^eapana, c-o mina intinsa dup& сйги^й ?i cu fata lim- pezita de-un suris. Deodata i§i veni in fire. Auzise dirrspre padure, de sub dealurile din dreapta, ni?te strigSte depSrtate ?i tropot de cai. Incerca sa vada intr-acolo, dar nu deslu^i nimic. О presim^ire il facu nervos §i agitat. Se vedea ca vroia sa fuga dar nu §tia inco- tro. Cind zari insa de dupa о muchie de pamint trei cal&re^i, un jandarm in haina alba, un politai in tunicS verde §i-un civil numai in cama§a cu minecile sumese, о rupse din loc spre partea dimpo- triva. Acum fugea prin iarba. Pe cit de lini§tit a ?tiut sa mearga pe §osea, pe atit de zapacit fugea acuma. Fugea ce fugea $i se oprea, schimba directia, fugea §i iar se oprea, incit, in clipa cind сй1аге^И, care pareau ca gonesc dupa el, ajunsera la rascruce, Andrei nebunul se trezi ca alearga chiar inspre ei. Calaretii de-abia putura opri navala cailor, sa nu dea peste ne- bun. Acesta se oprise in genunchi, chiar in mijlocul lor. Capul §i-l tinea piecat ca un vinovat, iar miinile ?i le sprijinea neputincioase in pamint. $i a$a a^tepta. CalSretii ramasera surprin^i. Schimbara о privire fugara §i toti trei deodata sarira din §a. Jandarmul §i politaiul se oprira alaturi, spre nebun inainta doar civilul. „Andrei, pentru Dumnezeu, cum ai ajuns aici...“ §i cercetindu-1 de sus pina jos, continua... ,,§i-n a§a hal, cu talpile singerinde §i cu trupul numai noroi de praf si naduseala11. Spunind aceste vorbe civilul se aseza pe iarba in fa^a lui An- drei ?i c-o mina incerca sa-1 induplece sa se a§eze §i el. Nebunul se supuse ca un copil. Privirea insa ii iscodea mai departe pamintul. Se parea din intreaga lui stare ca-$i da seama cine-i in jurul lui §i ca-i sint cunoscuti ace^tia. Apoi ridica incet capul §i privind cu ochii lui albastri drept in aceia ai civilului, spuse clatinind putin capul: „Doctore, inca n-am gasit ingerul alb“. „Dar e mort, doar tu, Andrei, ne-ai povestit cum 1-ai vazut pra- bu§indu-se“. „Da, a§a e, imi amintesc prea bine, 1-am vazut cazind cu azu- rul aripilor lui in cenu^iul acestui pamint murdar... dar totusi eu trebuie sa-1 intilnesc !“ §i dupa о pauza^.. „si nici floarea n-am ga- sit-o...“ „Bine, Andrei, iti vom ajuta noi sa le gase§ti, daca asa vrei tu, dar acum haide, e§ti obosit §i-n a?a hal... hai, vino inapoi la spital... uite, vom lua de aici din sat о caruta**. 149
... Andrei asculta atent. Fiecare v.or'oa о urmarea in toate intorto- chierile ei *?i nu рйгц multumit decit.mai tirziu, cind terminindu-si gindurile zise un „bine" aspru si decis. Sc scula in picioare si pentru prima oara gesturile lui amintira un om, Dadu cu oehii de ceilalti doi si-ntreba, cu о privire serioasa, pe doctor despre ei. . ,,1-am adus sa-ti fie paza, sa te apere de lumea care nu te-ar lasa sa cau^i ingerul dlb“. Andrei zimbi multumit, privind pe cei doi pazitori atent §i ce.r- cetator ca ?i cind nu ar fi vazut niciodata astfel de fiinte. Se opri apoi la cai. Mingiie gitul unuia §i se arata multumit. Se duse la altpl $i cauta sa-1 priveasca in amindoi ochii deodata. Cind nu reusi, ii sufla calului in bot un suflu puternic incit calul necheza speriat. Andrei cauta ceva, iar cind dootorul incerca s-o ia spre sat, sa caute о саги|5, nebunul il opri ?i-i spuse : „Eu mJ intorc calare". Cei trei se privira speriati. Doctorul insa se descurca mai re- pede si spuse jandarmului : „Dumneata ramii aici, noi piecam toti trei calare spre ora^“. Andrei atita a§tepta. Dintr-o saritura fu pe cal si pina politaiul $i doctorul sa se dezmeticeasca, nebunul gonea in galop spre oras. Tot drumul nu l-au putut ajunge, vedeau insa dupa fetele speriate ale oameni] or §i dupa agitata orataniilor de pe §osea, ca-naintea lor.trecuse Andrei in pasul cel mai intins al calului. In curtea spitalului ii a§tepta. Cu calul tinut de dirlogi, cu fata plina de bucurie §i-n jur cu citiva paznici care pastrau о cuviincioasa distant, Andrei lasa dirlogii §i yeni spre el : „Doctore, doctore, a fost a§a bine... am fost fericit... §tii... о clipa... eolo... dupa cotul cu izvor... in umbrar, am zArit... о filfiire doar... ingerul meu alb !“ ?i cu fata ro§ie de emotie continua agi- tind miinile, ,,§i aici, uite aici, doctore... aici pe umar i-am simtit aripa calda, ah ! ce atingere sfinta... !“ ?i deodata se porni pe-un urlet de se cutremura toata gradina. Pe fetele tuturor арйги spaima §i chiar pe-a doctorului se putu vedea о mare frica amestecata cu durere. Andrei urla si sarea ca apucat de cine §tie ce puteri diabolice. Nu l-au putut lini$ti decit cu furtunul cu apa, cu $ase pazinici s-<> cama^a de forta. Cind il ducea pe sus, spre camera capitonata, in coltul scarii, о maica inmarmurita ?i alba la fata de cele vazute, murmura c-an vis : „Cine mai recunoa§te in el pe profesorul An- drei Suta§u ?“ 150
Criza profesorului Andrei Suta§u tinu mai mult ca de obicei. Trecuse p de Sfinta Marie Mica §i el tot mai tacea incon^tieht p agitat in spasme. Tratamentul i-1 faceau aproape matinal. Stiau cu totii prea bine ca nu mai au cu ce-1 ajuta p ca, de pot sa-i apere cel putin trupul de dureri, caci sufletul ii era p asa torturat fara izbavire de cele mai aprige chinuri. Intr-o dupa amiaza, spre seara, bolnavul paru ca se lini^teste. In camera, in patul cu plasa, zacea Andrei Sutapi cu privirea lipita pe coltul camerei. Ofta incet si des. Aceasta atrase aten^ia docto- rs nd ului care era pus de paza in camera si care se uita discret pe fereastra cum se joaca vintul. Cu pasi de pisla se apropie de pat. Spre surprinderea lui gasi fa^a bolnavului de-о lini§te p de-о seni- nabate nebanuita. Un imbold din adincuri il facu sa uite ca-i medic si cu о privire blinda, de om ce vede suferinta, se apropie cu totul de patul bolnavului. Privirile li se intilnira. Ca atras de-un magnet viu, doctorandul se lipi cu fruntea de plasa patului. Ij>i a§a ramase citeva clipe pierdut in lumina aceea lini^tita ca niciodata a ochilor atit de frumo^i ai lui Andrei Sutasu. Bolnavul sim^i p el о mmgiiere si cu un oftat care semana cu al tuturor oamenilor ce nu stau in pat cu plasa, deschise gura si silabisi aproape : „Doc...to...re §e...zi, §ezi... ai...ci“, p-i arata cu mina о banca mica la capatul patului. Doctorandul se supuse blind, fara sa poata giridi la ceva, iar cind i§i dadu seama cu totul ca bolnavului i-a tre- cut funga criza, p cind vru sa se ridice, sa aduca vestea la cunostinta superiorilor, fu oprit de Andrei Sutasu : „Nu... pleca ! §ezi ! Vreau sa-ti spun p dumitale... povestea... ingerului meu alb“. $i cu glas monoton, de izvor ce n-are graba, incepu : „Eram, doctore, acuma un an, in salonul nr. 5, in patul de linga fereastra1*, aici bolnavul se opri. Doctorandul pazi pauza p se gindi, privind fata palida a lui Andrei Suta?u, ей pie povestea ingerului alb. О §tia p el, cum b pia si tot personalul spitalului p toata lumea din cartier, p chiar tot orapil. Cine nu cunopea nebunia lui Andrei Sutasu ? „Da doctore, in patul de linga fereastra... $i era о noapte calda de toamna, calda p linipita... a§a cum sint linipile sus in ceruri. Eu eram tot bolnav. Trupul mi-era greu lovit, dar mai aprig mi-era sufletul. $i voi, doctore, nu $tiati ce sa-mi face^i. Venisera la mine multi, multi doctori. Tofi erau imbracati in alb, cu papuci tacuti, p cu priviri grave. Albul vostru se amesteca cu al регеЩог ?i cu al noptilor mele de chinuri p nelinipi*1. 151
,,$i-n noaptea aceea sufletul meu era mai disperat ca oricind. $i-am inceput sa ma rog, sa ma rog lui Dumnezeu, sa ma rog fier- binte... ca atunci cind eram copil. $i-n locul rugii mele, a coborit din ne§tirea trecutului о imagine. $tii, doctore, $tii poate si dumneata, ca fiecare copil are un inger pazitor. $i eu, in ruga mea, mi-am amin- tit de patucul meu de copil §i de icoana ce-o aveam pusa de mama la cap. Pe ea era un copil la marginea unei prapastii, ne§tiutor, gata sa pa^easca inainte... iar deasupra lui, un inger alb, mare §i frumos care-1 pazea §i-l ocrotea. $i atunci in disperarea suferintei mele am rugat pe Dumnezeu sa-mi trimita ingerul pazitor al copilariei mele, sa mi-1 trimita §i sa mi-1 puna la cap, paza sufletului meu care se agita intre §tire si nebunie". ,,$i doctore, n-am a^teptat mult, Dumnezeu mi 1-a trimis. Cit era pervazul ferestrei de mare, s-a umplut deodata de-о lumina vie. Cind am inters bine capul, in fereastra, senin §i maret, maret ca bol- tile cerului, statea ingerul alb, ingerul pazitor al copilariei mele: Era leit chipul sau de atunci. Dar avea un farmee nesfir§it, raspindea in jurul lui о bunatate atit de mare §i-o alinare atit de nesfirsita a du- rerilor, indt din zbuciumui §i disperarea mea, m-am regasit doctore, in cea mai sublima dintre fericiri. Eram in paza ingerului alb !“ „Nu §tiu cit a stat ingerul acolo, dar dintr-un tirziu, a coborit chiar linga patul meu. Atunci am zarit de-abia ca-n mina duce о cutie. Era о cutie lunguiata §i tot alba, imbracata in pietre nestemate §i cu straluciri discrete de toata maretia. $i fara sa a^tept mult, fara sa-mi spuna ceva, fara sa-i cer ceva, imi ia in miinile lui pure sufle- tul zbuciumat §i mi-1 aseaza in cutie. О inchide cu grija si apoi, ina- inte de a-si relua zborul, imi spune, dar Doamne, ce grai, de Sopot de noapte senina §i de tremurat de fir de iarba, imi spune, ca-1 duce-n ceruri sa-1 vindece, si apoi, mi-1 aduce inapoi, curat ca si faptura lui, mi-1 pune iara^i in trup ?i astfel ma voi face bine". „Cind m-am dumirit de ultimele lui cuvinte, zborul lui il mal- tase. Era chiar dincolo de co^urile cele mari ale spitalului, zbura in albastra noapte senin si nevinovat, ca gindurile celui mai curat din- tre copii1*. ,,$i cum zbura ingerul spre cerurile lui de culori §i seninuri, isi arunca inca о data privirea spre pamint. $i-ntr-o vilcea, linga о piatra mare, vede cum so chinuicsto in durerile mortii о pasare ra- nita de-un vinator. N-a stat o clipa sa pregete ; dintr-un filfiit intors de aripa a si fost jos, linga pasarea ce tragea sa mcara. A pus cutia pe piatra §i se pregatea sa primeasca sufletul pasarii spre a-1 lua §i duce sus, impreuna cu al meu in cutie. $i deodata, pasarea zbatin- du-se, c-o lovitura de aripa dobori cutia. Ea se deschise, §i sufletul 152
meu fara paza si stapin, se pierdu in nefiinta firii. de atunci doc- tore, trupul acesta ce-1 paze§ti aici, e bolnav §i nebun, caci §i-a pier- dut sufletul*1. „Dar dureroasa poveste nu s-a sfir§it aici. Ingerul pazitor a in- ceput sa se zbuciume. A zburat in ceruri trist, §i acolo sufletul lui nu-§i gase^te lini^te. Il durea pierderea sufletului meu. Se tot in- treba, се-ar fi in lume daca toti ingerii pazitori ar fi atit de nesabui^i §i-ar pierde sufletele ce le sunt date in paza ? $i intr-o seara trista i-a incoltit in gind dorin^a neagra a sinuciderii. N-a a^teptat mult. A doua zi de dimineata, cind soarele nu ridicase inca ceturile de pe pamint §i nu limpezise inca bine roua de pe cimpuri, §i-a legat strins aripile cu-n fir de lumina §i de acolo, din inaltimea albastra a ceruri- lor, s-a zvirlit pe pamint. Caderea lui a fost mareata. Era con^tiinta care a invins pe cei mai neinvin§i dintre paznicii lumii, pe un inger alb. Si-a cazut pe pamint, nu departe de locul unde mi-a pierdut mie sufletul. Iar in locul in care trupul lui s-a sfarimat, din amestecul lu- minii lui §i-al rouai de pe iarba, s-a nascut о floare albastra, о floare inca straina pe pamint*'. ,,$i, doctore, de atunci a inceput zbuciumul con§tiintei mele. Nu puteam gasi lini§te. Gindul zbura mereu la ingerul alb, la sacrificiul lui §i la pretul acestui sacrificiu. De atunci n-am lini^te. De aceea fug mereu din spital. Caut floarea albastra §i caut ingerul alb. Caci el chiar daca-i mort, faptura lui de azur inca mai traie§te $i umbla pe pamint. $i nu 1-am mai zarit, doar atunci... calare... i-am simtit filfiirea aripii...** In noaptea aceea profesorul Andrei Suta§u a dormit adinc ?i li- n is tit. Peste vreo citeva zile l-au scos din patul cu plasa §i l-au dus intr-un salon, cu inca un bolnav alaturi. Se simtea mai bine §i pri- virea lui ,era tot mai limpede. $i a§a, in a§teptarea desavir§irii, Andrei Suta^u pazea, cu faptura lui fara suflet, linistile noptilor tot mai tir- zii de toamna. In luna aceea, in spitalul in care zacea bolnav Andrei Suta$u, unma sa se tina un mare congres al tuturor medicilor de boli nervoase din tara. Au venit cu trenuri de dimineata si de seara, din toate col- turile tarii, figurile cele mai curioase. Iar cind s-au steins in amfi- teatrul cel mare al spitalului, nici un loc nu ramasese liber, pina la ultimul era ocupat de cite un medic. Directorul spitalului, cel mai erudit dintre toti savan|ii, cel mai de^tept si cel mai luminat, a inceput expunerea. ciudatului caz al lui Andrei Suta^u. Cit erau auditor!! de serio?i ?i cit de savant a expus 153
directorul cazul, §i totu^i, la auzirea Vedeniilor bolnavului, s-au pu- tut-vedea destule zimbete de largS intelegere de compa timire pen- tru о minte de profesor intunecata cle-o viziune atit de serafica. " 'Nu li se intimplase inca niciodata acestor savan^i sa auda ca о vedenie putea sa apara uhui bolnav in forma logics a unei neeesitati. De aceea cazul aratat de director, pe linga ca-i predispunea la ori- cate reflexii rautacioase la adresa unui savant care poate crede in- tr-o astfel de fictiune, ii facea sa simta nebanuite satisfactii intime, gindind la lini§tea lor sufleteasca §i la ordinea ra|iunii lor. Dar tocmai cind expunerea cuknina, cind argumentele se strin- geau ca о plasa in jurul obiectului, intr-o clipS de nelini§te, se auzi dinspre curte un filfiit ciudat. §i deodata, in cadrul larg al ferestrei celei raari a amfiteatrului, aprarU irigerul alb, vedenia lui Andrei Suta§u. Peste о suta de glasuri de savan^i se auzira exclamind a sur- prindere, a teama sau a groaza, peste о suta de ratiuni reci si obiec- tive se simtira incatusate in nelamurire §i stupoare. Agitatia fu imensa, iar culmea о atinse moartea sUbita a directorului, in urma atacului de cord ce-1 cuprinse la vederea ingerului alb. A doua zi, congresul se intrerupse, iar apoi se suspenda. Moar- tea directorului fu prilej de nesfir^itc comentarii ?i neintelegeri. Peste tot domina ca un deetin larg, ciudata aparitie, pe care nimeni dintre cei ее о vazuserft n-a putut-onega. Iar in ziua urmatoare, Andrei Suta?u fu dat afara din spital, in urma unei decizii unanime a congresi§tilor. Trebuia pedepsita cumva, aceasta prima incercare a unei vedenii de nebun. dc-a se arata in plina fiinta, unei adunari de oameni sanatosi. Dar zbuciumul lui Andrei Sutasu nu lua sfirsit. Alungat din spital, se duse acasa, intr-un sat de munte, la parintii lui. Acolo, toata ziua cauta floarea albastra, pe care el о numea in ultima vreme, sufletul ingerului alb. Pina cind, intr-o zi о gSsi. Crestea. singura si curata, la picioarele unei sttnri inalte. Venea in fiecare zi §i-o ingrijea, sau daca nu, sa о priveasca doar. Cum se apropia insa tom na, un gind de groaza il framinta. Oare sa poata sta el mar- tor nepasStor la moartea floarei albastre ? Si-ntr-o zi de toamna, cind in poiana nu mai ramasese ue de- cit fibarea lui Andrei Sutasu, si cind un vint rece taia fi$ii prelungi de ger prin aer, Andrei Suta§u, linistit ca si atunci cind calca praful fierbinte al soselei, se urea in virful stincii, §i-ntocmai ca ingerul alb,, dupa ,ce-§i incolaci bratele strins, se arunca in gol, murind zdro- bit, cu fata linga floarea albastra. 154
CETATEA CU STEAGURI ALBE Cei doi calatori se oprira. Descalecara agale. §i mergind cu pi- cioarele cracanate de atita calarit, se indreptara spre izvorul care tisnea din stinca. Cit timp isi adapara. caii nu scoasera о vorba. Erau obositi §i grabi$i, pina-n -noapte trebuiau sa ajunga tocmai jos, in valea Moldavei, in satul de pastori, Grusanik. Cind sa incalece, -as- cultara. „Ce vuie^te a§a ? intreba cel mai tinar. ,,Valea..ii raspunse celalalt moracanos. Dar tinarul nu se arata multumit. Lasa diriogii calului se apropie de marginea prapastiei. Se sprijini cu miinile de trunchiul unui pom §i se intinse sa vada cit mai adinc. Trecura citeva clipe si tinarul nu se mai satura privind. Valea larga se deschidea intr-o parte si-ntr-alta pierzindu-se in cepirile serii. Brazil de-о inaltime neobisnuita impungeau vazduhul peste tot cu sulitele lor puternice. Iar jos, jos de tot. aproape о lucire violeta, intinsa ca о ata sclipi- toafe printre stinci §i desi^uri, se banuia riu'l Moldava. Vuietul vaii rasuna prelung, aproape straniu. Tinarul il asemuia cu о melodie de orga auzita in Catedrala Sfintului $tefan. Din vi- sarea lui ridica privirea spre dreapta si ramase cu ochii tinta la о filfiire care licarea in departari. Pe cenusiul muntelui citeva pete albe se jucau in vint. Cind ochii i se obijnuira, tinarul zari zidurile unei ceta^i, cu multimea acoperisurilor tuguiate. Si de fiecare virf de casa mai inaltS, statea agatat cite un steag mare, alb. „А cui e cetatea asta, tata ?“ „Е a Regelui Venceslav, stapinul tuturor padurilor Boemiei**. Tinarul paru fermecat. In linigtea aceea §i-n incintarea care-i cuprinse, cetatea cu steagurile ei albe i se рйгеа о poveste. „Si tu ai fost in cetate, tata ?“ intreba tinarul cutremurat de emotie; ,,...Nu... §i nici nu-i chip...*1, $i zicind aceste vorbe, ariincate peste curiozitatea ti-narului ca о lespede, incaleca. Drumul cobora serpuind. Prapastia cu valea fu in curind lasata in stinga, calea infundindu-se in padurea tot mai deasa. Umbrele 155
serii incepura sa se anine §i de virfurile brazilor. Iar dintre triun- ghiurile groase рйгеа ca se inal^a un abur cenu^iu, care impinzea aerul. Calatorii grabira pa§ii. In lini§tea padurii copitele cailor rasu- nau sec. Ecourile lor se intorceau din cind in cind de departe, ca ni^te lovituri de secure. Drumul cotea intr-o §erpuire mare. Din nou se deschidea priveli§tea spre vale. Murmurul apei se auzea iara$i mai tare ?i mai de aproape. La capatul cotiturii, chiar in fata lor, peste vale, pe о poiana mare §i neteda ca о tabla, le aparu din nou cetatea Regelui Wenceslav. Steagurile filfiiau molatec, desenind in umbrele serii, limbi naprasnice, care pareau ca se furi^eaza din guri negre $i hidoase. ,,$i de ce au pus steagurile albe ?il, intreba din nou tinarul, in- fiorat de priveli^tea mareata pe care о lasara iara^i in urma. „Е ziua Sfintei Elena, zi de mare sarbatoare in cetate. In fie- care an, la aceasta zi, se pot vedea pe cetate steagurile albe“. Lini^tea se intindea tot mai adinc intre calatori, ca §i noaptea intre brazi. Dupa un timp calatorii i§i apropiara caii. Se simteau prea singuri in intuneric §i in lini^te. In mersul lor leganat, din cind in cind li se loveau picioarele, incit sunetui scarilor atinse suna vesel. intr-un tirziu, cind in vale incepura sa apara, peste apa Moldavei, luminile din Grusanik, batrinul rupse tacerea, spre bucuria tinarului care-si simtea inima strinsa de urit: „Cu cetatea asta e-o poveste intreaga. De zeci de ani nimeni n-am mai vazut om intrind sau ie^ind din ea. Cei din Iselberg spun ca ies prin partea Grusanikului, cei de aici, ca ies prin partea Isel- bergului. Altii spun ca Regele Wenceslav i§i prime^te oamenii nu- mai noaptea, pe furi§, adu§i printr-un gang subteran, care iese toc- mai in padurea Cerbului**. ...Iar dupa о tacere in care parea ca-§i aduna gindurile, batrinul continua : „Dumnezeu §tie de-o mai fi ?i traind Regele Wenceslav. Acum vreo patruzeci de ani se vorbea de el ca de un om in virsta, azi, oa- menii-1 pomenesc tot pe el...“ Copitele cailor plescaiau in apa Moldavei, iar ciinii din Grusanik latrau furiosi spre calatori. Tinarul se bucura intr-ascuns ca ajiin- sesera. Drumul prin padure §i povestea cetatii il inspaimintasera. Cind calatorii i$i legara caii de birna din soprul circiumii lui Ulrich, dinauntru ii ajunsera cintece §i vorbe, strigate in toate vocile. Circiuma lui Ulrich Peter cuprind ea о sala mare, din care, pe-o seara ingusta de lemn, te urcai la etaj, la odaile de dormit. Spre stinga era tejgheaua ; din spatele ei pornea seara. Iar drept in fata 156
u§ii prin care intrara strainii, era cSminul mesele strinse in jurul lui. Din obi§nuinta lungilor seri de iamS oamenilor nu le venea nici vara s2i lase vatra focului. Strainii dupa ce-§i alesera camera de dormit §i-$i trimiserS ba- gajele sus, se a^ezarS la un соЦ de masS. In sala erau mai mult de dou&zeci de oarneni §i toti pareau a fi din partea locului. Ce li se paru curios strainilor fu faptul ca strigatele nu porneau atit din ve- selia ce le-ar fi stirnit-o vinul, cit din neintelegerea ce se iscase intre ei. Din vorbele ce le prinserS strainii aflara ca era vorba chiar de cetatea Regelui Wenceslav, de steagurile ei albe ?i de sarbatoarea Sfintei Elena. Dar nu era doar о poveste ce si-o spuneau, nu-gi schimbau doar impresii §i amintiri, ci puneau la cale о fapta cu ade- varat mare. Unii din ei, cei mai tineri, in frunte cu-n taran tinar §i frumos, pe care aflara mai tirziu ca-1 cheam2i Bohumil Duja, tineau mor^i§, ca pentru lamurirea misterului, trebuiau sa incerce a doua zi о intrare in cetate. Dar nu voiau doar a§a, de plimbare, о doreau cu miinile inarmate, in a§a fel, ca sa doboare tot ce le va ie§i in cale, pina vor ajunge la Regele Wenceslav. Cealalta tabara, a celor in virsta, cu preotul catolic in frunte, se opuneau. Invocau, ba asprimea legilor pentru о incercare de acest fel, ba teama de legendele care mai toate prevedeau aspre pedepse pentru cei ce ar fi incercat sa le spulbere. Ba grija ca-§i vor tulbura lini^tea ce-o aveau din partea Regelui, care nu-§i mai trimisese oamenii dupa tributuri de zece ani. $i apoi, unui din ei, poate cel mai batrin, le prevestea lupta apriga cu aparatorii cetStii, fiindca atacatorii sint prea putini, si fiindca, desigur, pe metereze sint sute de osta^i inarma^i pina-n dinti. §i nu primea sa fie contrazis : el vazuse in cetate lumina de multe ori, caci locuia cel mai aproape ele ea, zarise chiar pe metereze umblind om cu faclie aprinsa, in nenumarate rinduri ; apoi Sala Tronului, a Sfatului, chiar §i turnul bisericii, trimiteau lurnini prin ferestrele lor gotice. Auzise orga cintind §i nu de mult, chiar cu о saptamfna inainte, di- minea^a, vintul ii adusese melodii profunde. lama cosurile fumegau, iar primavara stoluri de porumbei zburau in toate partile, filfiind in- delung peste zidurile cetatii. Numai la vorbele acestuia tinerii se mai potolira ; se vedea bine ca ceea ce spunea nu putea fi tras la indo- iala. Cind se facea putina lini§te batrinul continua cu mai multa inversunare. Povestea ca-n ultima iarna, intr-o noapte linifjtita, a auzit tropot de cai gonind spre cetate. §i ceva mai tirziu, ramas in curte, curios la ce s-o petrece, vintul i-a adus soirtiitul lanturilor de la podul ridicator al cetatii. Intr-un tirziu discutia se mai potoli. Se facura citeva grupuri care incercau mai departe sa se lamureasca. $i toata seara se scurse 157
in jjqpotul molatic al vorbariei, stricindu-i monotonia, doar din cind in cind, tusea seaca a unui barbos, cu-n spate lat cit. u§a c-o uita- tura care te infiora. CStre miezul noptii, unul .cite unul se ridicara ?i parasira hanul. Se vazu indata ca cei tineri nu se ISsasera batuti. Unii iejjiti afara se-ntoarsera, al^ii i§i facura de lucru cu negustorul pina cind nu mai ramasera decit doisprezece la numar. Cind se vazura singuri, aruncara, inainte de-а incepe discutiile, priviri furi§e spre cei doi ..strain!. Cel batrin dintre ei pricepu. se ri- diea si se apropie cie masa lor spunindu-le : „lata,' eu sunt de peste mun^i, din partea Iselbergului §i pe noi, cei de acolo, ne necaje§te mult povestea acestei cetati. Nici noi nu §tim ce-i cu ea. Fiindca vad ca vreti s-o cSlcati §i fiindcS §i pe noi amindoi ne roade curiozitatea, va rug5m s& ne luati cu voi“. Toti primira cu bucurie pe tovarasii cei noi ?! facindu-le loc la masa, intre ei, incepura sa faca planul de atac, sa-?i imparta fo- lurile. - Trecuse cu mult de miezul noptii, cind se risipira, cu intelege- rea facuta, ca a doua zi, cum s-o lumina, sa fie cu totii, inarm’ati, strinsi sub un nuc batrin, intr-o vale ferita de ochii oamenilor. A doua zi dis-de-dimineata, cind strainii fura gata imbracati, lumina soarelui aurise virfurile brazilor de pe culmile din fata ha- nului. Prin fereastra deschisa se auzeau talangi indepartate. Aerul era de-о prospetime usturatoare. Se simtea in nari ?i-n piept ca un balsam. Calatorii erau plini de barbatie ?i de voie buna. Cind s3 piece si-adusera aminte ей sint neindeajuns de inarmati cu cele doua pumnale ce le aveau asupra lor. Coborind, cerura de la hangiu о secure mare, pe care batrinul si-o agat5 de curea si si-o acoperi cu grija, cu pulpana pelerinei. Drumul spre nucul ascuns in vale trecea prin sat, pina la bi- serica ?i de acolo intr-un urcu? u?or, о lua spre stinga. Pe acest drum in pants casele se гйгеаи tot mai mult, incit dupa о bucata de drum, de-о parte nu aveau decit malul stincos ?i de cealalta, valea care fugea repede sub picioare. Din padure se ridica о ceata care intindea perdele de neguri, incit nu mai puteai vedea prea departe. larba era umeda si alunecoasa, iar un vint u?or le topea pe obraji aburul di- minetii. La о rascruce bStrinul se opri cSutind sa se orienteze. I se parea •ca valea ?i nucul trebuie sa fie pe aproape. Privind cu grija urmele 158
potecilor care se rasfirau ca ni§te drurhuri in necunoscut, se auzi uri strigat de departe care aducea a semn. Batrinul il asculta. cu sim- tul omului pentru care padurea este cel mai bun tovarg§, se lua dupa ecourile lui. Dupa ce trecu peste о §uvita de- apa, limpede ?i sprin- tena, §i dupa ce cobori intr-o groap& imprejmuita cu tufi^uri inalte, gasi nucul, care se ridica in ceata diminetii ca о faptura pusa anume sa sperie pe trecatori. Nu fura ei cei dintii. Sub nuc se mai strinsesera citiva. Fiecare adusese cu sine arme : securi ori halebarde §i chiar suli^e putemice. Erau imbracati in haine de luptatori §i-n lumina aceea cenu§ie, aveau cu totii un aer misterios de conspirator!. In fiecare clipa mai sosea cite unui. Jj>i nu trecu mult timp §i se strinsera cu totii, mai mult de vreo cincizeci. Lipsea insa capetenia. TinSrul aceia cu figura ener- gica §i cu mi§cSri hotarite. Sosi si el intr-un tirziu, ud pina-n briu §i cu obrajii imbujorati de aer $i mers. „Am fost sa vad de aproape cetatea. E-o ceata in jurul ei de nu-i vezi nici zidurile. $i e tocmai bine. Vom fi ocrotiti de ceata §i aparatorii cetatii nu ne vor putea surprinde mi§carile. Si a§a trebuie sa lovim prin surprindere, sintem prea putini §i prost inarmati pen- tru о lupta i nd e lungS si f5ti§a“. Cu capetenia in frunte pornira prin ierburile ude, in sir de cite unui, facind о coadS lunga §i vie, aseman^toare in ceata cine stie ca- rei lighioane care sa tirade spre vizuina ei. ★ Drumul era anevoios. Oamenii i§i purtau cu grija pa§ii prin iarba §i spre a nu aluneca se spriji-neau in armele lor. Urcusul in- cepu sa fie mai greu. Poteca se strimtase de tot si parea ca salbaticia prin care treceau, nu mai fusese de mult calcata de picior omenesc. In crengile joase ale brazilor se agatau din cind in cind virfurile lancilor. Si scuturindu-le sa se desfaca, pomii lasau peste oameni strop! mari §i reci de apa. Cite-о fiara surprinsa sageta padurea lo- vind surd pamintul. Iar pasari speriate tipau sfi^iind lini^tea padurii §i trezind oamenii din teama care li se sala$luise in suflet. Se oprira intr-o poienita, stringindu-se gramada in jurul lui Duja. Dupa ce arunca asupra tuturor о privire, le spuse, ca de n-ar fi ceata, din acel loc s-ar vedea, doar la depSrtare de ci-teva sute de metri, cetatea cu turnurile ei. Duja i§i imparti apoi oamenii in trei grupuri. Toate aveau sa atace poarta cea mare a cetatii : unui prin mijloc, iar cele- lalte doua pe de laturi. Fiecarei grupe Iatura?e le dadu cite о seara, 159
adusa anume pentru acest scop. Inainte de-а porni la atac, le aminti, ca de vor fi prea mul|i aparatorii cetatii, oamenii sa se retraga §i sa se adune in acela$i loc, dar putin mai jos, la adapostul unui gruip de brazi. $i, deodatS, vintul care mina ceturile ca pe ni§te aratari, dez- veli о clipa doar basitionul cetatii, cu turlele lui §i-n fund cu acope- ri^urile tuguiate ale caselor. La indemnul de pomire, oamenii incepura sa se codeasca. Ma- retia in care le aparuse о clipa doar cetatea Regelui Wenceslav le-o departase atit de mult, incit vointa lor se stinse neputincioasa, ca-n fata unei naluci. Dar Duja veghea la slabiciunile oamenilor sai. Ii imbarbata cu citeva cuvinte, le promise chiar о prada buna, pe care-o vor imparti cinstit. §i rupti odata din loc, pomira cu semetie, spre cetatea temerilor lor. Grupul din mijloc avu de facut drumul cel mai scurt. Ajuns la marginea santului de aparare al cetatii, oamenii vazura cu surprin- dere ca nu se zaresc nici zidurile. Doar sus, prin negura, se banuia о umbra mare, pe care unii о luara inca drept о amenintare sinistra. De pe malul §antului Duja vru sa vada daca este apa in el. Nu vedea insa nici la cinci pa§i inainte. Lua о piatra mare ?i-o arunca cu toata puterea. Nu se auzi nimic. Ceilalti mai aruncara citeva, dar toate aduceau un sunet curios, de parea pietrele ar fi cazut in ceva viscos. Atunci, la un semn, sarira cu totii in fundul §antului. lerburi crescute salbatic, tufi§uri incilcite si putreziciuni de tot felul ii aco- perira pina la briu. Se descilcira cu greu, mai ales ca-n spaima cu care sarisera, unii cazura in §ant pe miini, iar altii pe spate. $i toata gramada, in truda ei de-а se libera de ceea ce prinsese de miini, de trup §i de picioare, in cea^a aceea care parea ca §i ea lipe^te noroiul din fundul §antului, semana cu о groapa plina de lighioane scirboase, care se zbat intr-o lupta fara noima. Din fundul ^antului, p;na-n zidul cetatii mai aveau citiva zeci de pa$i. Orientati de Duja, cu lancile intinse inainte, pipaind drumul, il ajunsera. Dar totul se petrecea orbe^te. Ceata se lasa acolo in fundul acelui §ant, oa о picla groasa pe care о simteau grea ca pe-o lespede. Unui din oarneni lovi deasupra capului sau cu lancea, in ierburile crescute desmatat. I se paru c-a dat de ceva tare. Cind lovi a doua oara, urechile ii prinsera un sunet de fier lovit. Intinzind mii- nile, gasi atirnind de sus, din buza portii, un lant gros, rupt §i mincat de rugina. Omul se ca^ara pe el §i incepu sa se urce. Nu avu mult de facut pina la malul portii. Dar cind sa ajunga se ruipse, si vrind sa se agate de-о bima ce finea praguil portii, puse mina intr-un putregai de lemn §i cazu peste ceilalti in §ant. In aceea§i clipa, un zgomot mare ca de prabu§ire se auzi peste capetele lor, ?i, deodatS, о gra- 160
mada intunecoasa porni la vale. De-abia avura timp sa se dea in laturi. Cu о bubuitura surda, poarta cetatii, cu podul ridicator §i prag.se prabu§ira in §an|. Dar nu fu zgomot de lemn ce love§te pa- mintul. Cind se uitara la gramada cSzuta, vazura cu sunprindere ca nu era decit un morman de bime §i scinduri putrezite, amestecate cu fierarie subtiata §i scofilcita. In aceea§i clipa, de sus, din ceata, se auzira glasuri omenesti. Cu ele venira §i ^ipete ?i alte zgomote de prabu^ire. Cei din §ant crezura ca pe metereze incepuse lupta cu cei ce-au atacat prin bastioane. Dar peste toata spaima !?i invalma^eala un glas puternic rasuna de sus : ,,N-am gasit pe nimeni pe ziduri. Cei ce-au incercat sa coboare in bastioane, au cazut cu scari cu tot. Totul este putred in jurul nostru !“ Bohumil Duja imparti porunci. Cei de sus primira ordin sa co- boare in cetate, tragind dupa ei scarile pe care se urcasera. Iar cei din §ant incepura sa se catere pe mai, ajutfndu-se de ierburile cres- cute salbatic, pina patrunsera in gangul cetatii de sub poarta. Acolo nu gasira decit о hruba intunecoasa, cu miros de beci umed. Fiecare bijbii cu lancea. De laturi erau zidurile, in spate golul §antului prin care se intra in cetate §i-n fa|a о pata mare de intuneric. О pipaira cu lancile §i la un semn impinsera to^i deodata. Era a doua poarta a cetatii. Intii se auzi un scirtiit lugubru, apoi pocnituri, citeva caza- turi §i-n urma о bubuitura care umplu tot locul de cutremurare. $i aceasta poarta, toata numai putregai, cazu ca о bucata de gard trin- tita de vint. Din laturi, din bastioane, se auzira glasuri, ?i, in curind, cu ele patrunsera sub poarta §i ceilalti oameni. Toti aveau fetele inspaimintate §i-n umbra care tinjea sub bolta pareau aratari venite de cine §tie unde. Cu ei ajunsera §i geamate. Unii purtau pe brate pe cei cazuti. Unui avea picioarele rupte, altul era plin de singe, al- tul cazuse in miini de-i intrasera oasele coatelor in piept. Acesta sufla greu. cu clabuci de singe la gura. Bolta ajunse in curind neincapa- toare pentru to^i. Cind Duja i§i dadu seama ca ceata ii este speriata, se puse in frunte j?i dadu porunci : cei raniti sa fie lasati cu paza sub poarta, iar ceilalti sa porneasca prin gangurile laterale si sa intre in cetate. Prin bezna pareau orbe^te. Calcau prin fel de fel de lucruri : aici trosnea, aici simteau sub calciie moale, aici se impiedicau in zdrente §i lucruri tari. Ajuiuji dincolo de ziduri Duja ii pregati de atac. Pe cei cu ISnci ii puse in frunte, iar pe cei cu halebarde alaturi. Toata lumea i?i scoase sSbiile §i pumnalele, iar cei cu securi se a^ezara pe margini. Dar cind sa dea semnalul de pornire, prin negurile plimbate de vin- tul diminetii, razbi la inceput о §uvi|a firava de soare, pentru ca apoi sa navaleasca lumina lui, ca о revarsare bogatS de riuri de aur. 11 — Hanul ra?u — cd. 204 161
$i ochii tuturor ramasera tinta la desfa§urarea unui speotacol care dep2i§ea toate a§teptarile lor. In. fata, spre inima cetatii, alSturi pe drumul pe care se in?iruiser&, in loc sa gaseasca rinduri dese de aparatori, vazura spre groaza lor doar ruine §i moarte. Casele erau prabusite, zidurile crapate, pietrele plesnite §i aplecate in toate par- tile. Pe lespezile pe care incepura sa calce ,cu teama crescinda, se im- piedecau de oase, de arme vechi §i mincate de rugina, de resturi de haine §i de neintelese urme de lucruri §i fiinte, din care ramasesera doar semne de nerecunoscut. Ochii oamenilor nu se puteau dumeri indeajuns. Intreg nu mai era nimic in cetate. Portiie caselor stateau prabusite, ferestrele erau infundate cu surpaturile boltilor, iar clan- tele u§ilor atirnau in lemnul putred, de pareau crescute acolo, din mizga urita §i neagra. Cite-un zid statea sa cada, amintind oamenilor zadarnicia pie- trei oare poate muri si ea de moartea tuturor. Vreun acoperi? strimb, parea ca-^i ia zborul, a$a cum statea dezvelit in aer. Din crapaturile zidurilor, din deschizaturile acoperi^urilor prabusite ?i dintre lespe- zile drumului, razbea spre soarele vesel al acelei zile, о vegetatie bogata. Pomi crescuti pe muchii de ziduri, in fata vreunei рогЦ, iti dadeau fiori prin amestecul aceia grotesc de moarte §i de viata sal- batica. Sub о bolta adinca lovirS cu lancea о gramada. Din ea se des- facu о mizga de stofa §i zale, sub care lucira la lumina soarelui oase albe $i mucegaite. $i, de sub ele, se furisa lene§ un sarpe. Alaturi, sub о alta bolta, deschisa doar intr-o parte, era о gramada de oase inalte de citeva palrne. Se mai vedeau urme de picioare putrezite, din care nu ramasesera decit §uvke ca de cenu§a, incilcite cu ate res- turi de pinza. $i oamenii se risipira in voie in cetatea Regelui Wenceslav adau- gind cu fiecare pas, sufletului lor agitat, о noua nedumerire. Gasira strazi naruite cu totul, fintini una cu pamintul §i porti prin care tre- cuse ca ultim oaspete, moartea. De departe zidurile intregi §i drepte ale bisericii ii chemau. Se parea ca ea ramasese inca intreaga spre a dovedi celor ce vor veni unde mai poate ramine taria §i viata. Pina in virf statea neolintita. fi gasira doar portiie date de perete si putrezite, aplecate pe-o rina. Dar cind intrara in ea, ochii nu vrura sa prinda imaginea de groaza ce li se desfa^ura. Pe banci, ca §i cind ar ?edea vii §i s-ar ruga, pe jos, pe linga pereti, de la intrare §i pina la altar, sute de schelete de oameni desenau о incilcire macabra a mortii §i a pier- zarii. Fiecare era intr-o poziHe atit de vie, ca ti-era teama sa nu mi?te. Se vedea limpede ca moartea ii surprinsese acolo, rugindu-se, pe scaune, in genunchi sau culcaH pe linga ziduri. Era in miscarea aceea intepenita a tuturor mortilor, о dramatica incle§tare, о agatare dispe- 162
rata, care voise sa le fie, atunci, cindva, cind ii surprinsese moartea, cea din urma incercare de salvare. Se putea vedea, dupa felul in care putrezeau oasele miinilor, elocven^a ultimului gest : aici era о resem- nare oarba, alaturi revolta nemasurata, aici о deznadajduita implo- rare, iar alaturi, о incapa#nare cu scri§net de dinti. Cu greu, ferind gramezile de oase, oamenii ajunsera linga altar. Pe treptele lui, intins ca-ntr-o ultima incordare, zacea scheletul celui ce fusese preot, imbracat in resturile ro§ii ale sfintelor lui haine. Iar sus, peste capul lui, din crucifix nu mai era decit un brat; a§a ca lui Christos nu-i mai ramasese pe cruce decit о mina. Cealalta, desprinsa de lemnul care cazuse, atima in aer, indoita, ca §i cind ar fi vrut sa arate in jos, spre multimea celor morti in spasmul neputin^ei. Oamenii nu §tiura cind au ie§it afara din biserica. Unui ate unui, in grupuri, se furi^ara, mai mult, ca mina# de-о teama de nein^eles, ce li se sala§luise in suflete. In fata bisericii inalta §i dreapta, care parea ca nu voie§te sa simta moartea din jurul ei, oamenii nu~§i mai gasira drumul ce-1 aveau de facut. Privirile le rataceau nesigure pe ziduri §i pe peisajul aceia putrezit §i mort. Coborise in infati^area lor о oboseala care se plimba in voie prin cetatea aceea a tuturor mor- tilor §i a tuturor ruinelor. A§a ii surprinse ochii lui Duja, care intir- ziase mai mult in biserica. Ii indemna la drum, nu-i lasa in parasirea sufleteasca care-i cuprinsese, §i о iua inainte, spre palatul Regelui Wenceslav. Palatul Regelui li se arata maret. Inalt, cu ziduri drepte §i parea, fara pata. Nu arata deloc parasit §i mort. Avea portile intregi §i in- chise, ferestrele nelovite §i prin ogivele lor elegante se vedeau per- delele din interior. Seara care ducea la intrarea principala, inalta de citeva zeci de trepte, era curata ??i intreaga : simteai, cum fara voie pasii ti se indreapta spre ea, ca spre о oaza de fericire §i adapost in mijlocul acelor grote?ti urme de distrligere !?i moarte. Atunci, in lini?tea aceea mare care cuprinsese pe oarneni §i ce- tatea, se auzi un scirtiit prelung de u?a. In capul scarii, in cadrul ufjii de intrare, aparu о faptura cu totul stranie. Un batrin inalt, girbovit, dar inca sprinten, cu parul §i barba alba, lunga pina catre mijloc, i§i purta cu mindrie о hlamida care fusese oindva alba §i din care flutu- rau acuma fi§ii rupte. Batrinul se inclina adinc ; in тЦсагеа lui ri- sipi cu generozitate, curtoazie ?i eleganta, §i cu-o mina pe piept, invita cu cealalta oamenii inauntru : „А... ce bucurie, oaspeti la nunta... !“, iar un ris pi#gaiat, care amintea pasarea de noapte ii intrerupse vorbele. „Indrazni#, va rog, a# venit cam tirziu, vin nu mai am, mi-au putrezit butoaiele §i nici servitorii care sa va primeasca... dar mireasa, prea fericita mea Re- 163
ginS vS a$ teaptS... sunt aici §i to|i cavalerii mei, fe^e incoronate chiar... Principele Burgundiei... un Pa§S ?i chiar trimisul Papei imi onoreazS casa...“, §i risul aceia de pasSre de noapte risipi iarS$i groaza in jur. Oamenii ramasera inmSrmuriti, unii scSparS armele, iar al^ii cS- zura in genunchi. Pareau о gramada de statui impietrite in clipS de groazS. „Nu-rni place... de ce nu intrati !... v-am a§teptat de atita timp... !“, continuS batrinul rizind §i incepu sa coboare seara. Ajun- gtnd la citeva trepte de oameni, privi atent figurile ace'lea cu uita- turS de desperare : ,,Nu ma cunoa^te^i ?, sint Regele Wenceslav, stapinul acestei tari §i prea fericitul mire !“ Duja ip veni cel dintii in fire. Se rupse din loc, porni spre rege, se descoperi p se inclinS adinc. Incet, cu teama, toti ceilalti fScura la fel. „Ei, vede^i, am piut eu ca sinte^i nobili, se vede doar... dupa fe- tele p portul vostru“. Coborind ultimele trepte puse mina pe obrazul celui mai apropiat : „Uite ce fata frumoasa ai...,“, p cu degetele lui uscate ca p cren- gile, morfoli obrazul grasun al omului. „Prea MSrite Stapin, te urmam !“, fnginS Duja cu vadita emo- tie in glas. „Ha... ha... ha... a§a-mi place, dupa mine, copii !“ Saltind dezmStat de seara, о lua inainte, vinturindu-§i hlamida, din spatele cSreia curgeau zdrentele. Ajuns sus, deschise larg amin- douS aripile upi p repeta cu mai multS solemnitate gestul de in- vita^ie de la inceput. Oamenii urcara agale, cu teama parca sa nu se rasfire prea mult, intrind apoi in sala cea mare a Palatului Regal cu solemnitate p cu indoialS. Cind intrS, in fata ochilor le aparu un spectacol de-un grotesc infiorStor. In sala cea mare a tronului era a^ezatS о masS lungS, din acelea care se-ntind numai la sSrbStori. De amindouS pSr^ile scaune grele, puse in ordine, unui in fata altuia, cuprindeau cite un schelet de om, invepninitat in resturile hainelor in care murise. Dar se vedea bine cS erau ingrijite p rinduite. La unii scheletele miinilor stSteau pe masS, pe lingS pahare, la al^ii le stSteau in poalS, cu toate oasele cazute gramadS. ScSfirliile insa, erau puse frumos in capul oaselor, unele legate cu sfoarS de spatele scaunului, altele proptite in pra spinarii. Pe cite-о frunte se odihnea о cSciula sau un coif. PSrul le era lung p rSsfirat. Femeile aveau corpul mai drept, |inut in corsaj. 164
Unii comeseni erau ргаЬи§Щ in fundul scaunelor, grSmadS respin- gStoare de oase. Peste ele, insa, cu grija, trona scSfirlia, a§ezata de miini ordonate. Masa era ca la un ospat. Cu talere §i farfurii, cSni §i pahare. In ele se mai vedeau gramezi acoperite cu praf. tn capul mesei se gaseau doua fotclii goale. Erau ale Regelui Reginei, cSci purtau coroane regale, in sala cadeau raze de scare facind totul s& pluteasca intr-o lumina stranie. Praful gros de nemasurat, acoperea totul ca-ntr-un voal ciudat. In jurul acestei mese Regele Wenceslav alerga vesel si zglobiu, strigind : „Poftiti, straluciii oaspeti... sa va prezint...“, iar gura lui §tirba pronunta in spatele fiecarui fotoliu, cite-un nume de nobil, de rege sau de cavaler. Si cind termina, se adresa oamenilor, punind un de- get la gura : „Acuma... dar incet... veniti sa va prezint Reginei, prea fericita mea mireasa". Pasind in virful picioarelor se apropie de fundul salii, unde, pe-o estrada, sub un baldachin verde, se vedea doua tronuri. Oamenii, unii pe-o parte a mesei, atyii pe cealalta, se apropiara. Pe scaunul din stinga, se vedeau resturile de haine ale unei femei. Oa- sele picioarelor erau legate cu sfori de picioarele scaunului, ale miini- lor de margine, iar trupul tot, legat cu §uvi|e de pinzS de speteaza scaunului. Capul miresei Regine, о seafirlie mica cit un pumn, pe fruntea careia se ghicea in praf о coroana din flori albe de lamina, era legat cu sfori trase prin orbite, de marginea de sus a scaunului. „Eh !... ce ziceti de frumoasa mea mireasa ?...“ spuse Regele luindu-§i о pozS ingimfata, cu bratele incruci§ate pe piept. „Е atit de tinerica...1*, §i rise $iret, tragind cu ochiul. „Are numai §aispre- zece ani“. Risul lui sinistru umplu marea^a sala a tronului, speriind liliecii ce stSteau agatati in ciorchini de perdele §i in tavan. Zadarnic incercara oamenii sa se in^eleaga cu Regele Wenceslav. La orice intrebare el ridea §i ridicindu-^i hlamida pina la genunchi, incepea sa joace. Risul lui cre§tea ?i scadea fara incetare, incit umplu de groaza pe oameni. Intr-un tirziu il lasara in pace. Ie§ira afara se a^ezara pe trepte, ne^tiind ce sS inceapa. Regele i$i facu de lucru cu comesenii. Le a§eza farfuriile in fa|a, le indrepta cite-un os sau le potriyea scafirlia, iar unora le $optea cuvinte fara in teles, chicotind apoi, pe infundate. Deodata se opri, §i paru ca-$i aduce aminte de ceva. Ie§i afara la oameni $i le striga, fugind pe scari in jos : 165
„Acum sa va cint mar§ul nuptial... ha... ha... ha... ha... !“ $i-ntr-o goana de nedescris se repezi spre biserica. In acest timp, unui din oarneni descoperi pe-un zid о inscriptie. Erau litere tremurate, scrise cu negru. Cind se strinsera to^i citirS i „Astazi, 1432, ziua Sfintei Elena, ziua nuntii Regelui Wenceslav, ciuma a patruns in cetate...“ Iar dupa citeva cuvinte, §terse de vreme, se mai putu citi : „Fiat voluntas tua, domine !“ $i-n timp ce tinarul calator impingea cu piciiorul ni$te oase ome- ne§ti ce se gaseau sub insoriptie, pe lespede, din biserica porni un cantec straniu de orga, care risipi in cetatea moarta a Regelui Wen- ceslav, melodii de nebunie si groaza.
PENDULA Sinuciderea prietenului meu Octav Alboteanu este invaluita in mister. Acuma trei saptamini a fost- gasit spfinzurat in locuinta lui din Sighi^oara. N-a lasat nici о scrisoare §i n-a putut fi gasit nici un indiciu. Pentru toti, aceasta stranie sinucidere a ramas una din acele probleme carora le este dat sa fie in veci nerezolvata. Aseara, cuprins de о adinca §i rascolitoare nostalgie dupa prie- tenul disparut, m-am pierdut in lectura celor peste о suta de scri- sori primite ani de zile de la el. Aici parea a§a cum il §tiam mereu, calm, lucid ?i modest, aici se ridica vijelios §i impresionant in atitu- dinile lui critice §i framintate. Totu§i constructia lui intima era de- parte de bizar. Avea un suflet sanatos §i о minte care imi impunea prin perfecta ei limpezime. Am gasit §i ultima lui scrisoare. Are in scris un tremurat de emotie, plin de indoiala §i de temeri. Uneori pare ca rotunjeste ener- gic literele, dar dupa citeva rinduri re vine la moliciuni de visator. Am impresia ca aceasta ultima scrisoare a lui este cea mai sincera $i mai lucida din toate care le-airi primit. Se pare totu$i ca-n ea circula un fluid subteran al paradoxului. M-am decis sa о public. Nu este exclus ca din lectura ei citi- torul sa poata prinde un fir conducator, care sa-1 duca in labirintul destinului acestui spirit ales §i cald prieten. Brasov, la 28 septembrie 1926. Drag prieten, Te vei mira ca primesti aceste rinduri din Brasov. Ma stiai aran- jat definitiv la Tirgoviste. Cred cd ultima mea scrisoare din acel oras, in care-fi povesteam intimplarea mea stranie cu locuinta, nu te-a putut face sa banuiesti cd am motive sa parasesc si orasul. Nici eu n-am crezut! Intimplarea, cu toata brutalitatea ei, nu avea-n aparenta puterea sa ma dezaxeze, sa ma arunce iarasi in nesiguranta si-n ratacire. Totusi, cind prin luna trecuta, ma gindeam la Sovata, 167
ca trebuie sd revin la Tirgoviste, ca vu.trebui sa-mi caut о alta lo- cuinta, simfeam un fel de teama. Si ea crestea din zi in zi. Mi se parea cd nu voi putea gasi in tot orasul о alta locuinfa si cd oriunde ma voi aseza, nu voi avea linistea si taria de a trai izolat. Cind imi reveneau in minte clipele acelea de groaza pe care le-am trait, sta- rea aceea de surescitare permanenta, obsesia, agitafia $i tenebrele ce mi se pareau cd ma-nlanfuie cu nalucile din toate parfile, simfeam о puternica ameninfare. In plina plimbare sau pe malul lacului, pe vreo banca, ma apuca о groaza de nedescris. Cit mi-a placut orasul Tirgoviste, cu casele lui cu gradini, cu linistea $i cu bisericile lui, cu ruinele istorice si cu imprejurimile atit de atragatoare, pe atit mi se pareau in acele clipe lucruri urite si respingatoare, morminte sinistre din care strigoii intind bratele descarnate sd ma cuprinda. Cum ma mai puteam intoarce in Tirgoviste ? Crezi poate ca-s arbitrar in ju- decata mea, ifi inchipui poate ca-s dominat si astazi de osemintele Elenei Pavlovna, peste care am dormit luni de zile ? Nu, drag prieten, nu, judecata mea e limpede si rece. Dar stii $i tu ca-s lucruri de dincolo de puterile omenesti. Sentimente ce-fi vin de nu stiu unde, presimfiri care te-ncercuiesc, temeri nejustificate si imbolduri care te mina c-o forta de nebanuit. Si-n starea aceasta de spirit am piecat la Bucuresti. Era ultima zi pentru detasari. Mi-ат ticluit in grabd certificatele medicale, dovezile cd am neaparata nevoie de aer de munte si inarmat cu ele, nu usor, mi-am obfinut deta$area la Brasov. Cum fi-as putea descrie bucuria cu care m-am intors la Sovata, nesfirsita fericire, cind, iesind cu trenul din Valea Timisului, sub umbra mareata a Postavarului, am zarit Brasovul. Mi se parea un cuib de fericire, о oaza binefacatoare pe care, caldtor, о gasesc la sfirsitul peregrinarilor mele. Dar probabil ca-mi este mie scris de un destin nefast sa-mi petrec existenfa gonit din locuinfa-n locuinta, de intimplari ce ies din comm, de stranii inlantuiri de fapte, pe care fiinfa mea trebuie sd le dezlege. Dar sd nu anticipez. Si nici sd nu-fi las impresia ca-s obsedat sau bolnav, ifi voi descrie toata intimplarea si te год si. pe tine sd judeci. Din Sovata am piecat spre Brasov la 25 august. Am tras la ho- telul ,,Vesta“, pe strada Garii. A fost singura camera ce mi-am gasit-o. Afluenta vizitatorilor si a sezonistilor facea imposibila ga- sirea unei alte locuinfe, cum se cade. Din acea zi a si inceput cau- tarea. N-a fost usor sa-mi aflu о locuinfd. Toate ocupate, toate goale, doar prin octombrie, noiembrie. Ce puteam face ? Am colindat Sche- iul, Brasovul Vechi, Blumana si Cetatea. Am luat-o spre Warte sau peste Livada Postei, dar nicaieri nici о locuinfd goala. Stateam de-o saptamina la hotel si пи-mi puteam gasi loc. Atunci m-am decis 168
sa-mi iau о camerd mobilata si s-a$tept liberareb. locuinfelor, ca atunci, in toamna, sa ma instalez in largul meu. Si a inceput din nou cautarea. Camere mobilate erau putine si pe care le gaSeam 'erau scumpe si aproape proaste. In plus, incepusera niste ploi, le stii tu, caracteristice Bra$ovului. Dimineafa goneam in pardesiu cu umbrela, dupa masa in impermeabil si galosi. Seara eram ud da un marinar si-n piept c-o umezeala care ma facea toata noaptea sa tusesc. Si zilele treceau fara sa-mi gasesc ceva. Exasperat, ma intorceam la camerele care in ajun nu mi se parusera destul de bufte. Le gaseam ocupate. Si-ntr-o zi, cind ma rapusese oboseala, plictiseala si gripa ce mi se incuibase in oase, am luat-o la intimplare prin strada Michael Weiss, pina am iesit in strada Neagra, apoi dm eotit-o in strada Castelului. Cum am intrat in ea mi-am zis, prima camera се-mi va iesi inainte libera, pe aceasta strada, о voi inchiria ime- diat. Si asa am facut. Un bilet intr-o fereastra patrata imi arata pe nemteste ca proprietarul casei este sas. Am tras de un miner de la poarta si undeva in curte a sunat un clopot cu glas vechi. Am asteptat citeva clipe dupa care un cap batrin de femeie se ivi la о feteastrd. О deschise cu grija, ca pe un lucru fragil, si cu glas atit de stins ca de-abia il intelesei in ropotul ploii, ma intreba ce vreau. Sa-i fac placere, i-am raspuns pe nemfeste. Camera era dragufa, adica, cum sa-fi spun, in mizeria tficdt'e ma gaseam mi s-a parut ca este. Era chiar la strada, joasa, veche, cu tavanul din birne si scinduri vopsite in verde, cu doua. ferestre la strada si c-o uja groasa de stejar. Mobila era simple, dat curdta, un pat tot a$a de vechi ca toate lucrurile-n casa, un dulap, 0 pglinda, о masa-n mijloc cu doua scaune si-ntr-un coif un spalator de'letnp, Nici пи-mi trebuia mai mult. Mi se parea ca toate acelea erau surha atributelor cqre sa ma faca fericit. Pe perefi se gaseau citeva ta- blouri in cromolitografie. Dar atit de vechi, incit'prin negrealti lor de-abia se putea descifra ce reprezintd. Intre ferestre atirnd о perdea lunga de catifea rosie care acoperea ceva. Dirid-b la b paPte 'gdsil cd ascundea un ceas mare. Pornea din pamint si.se ridica plria peste capul meu. Era о pendula veche de citeva zeci de ani, 'cu "greiitati care trebuiau indicate tot la о saptamina. Dar ce avea cUrioS, er'd c‘d deasupra cadranului cu minutare, se mai gasea until; Pe el aflai in cercuri concentrice diferite semne. Pe primul cere, cel exteVior/erti ?bdiaciil, urma.u apoi, lunile, zilele si-n mijloc aii.li. Prlntr-uh sistetri curios de aratatoare timpul ce trecea se inregistra si pe 'cadramil de sus, insemnind anul, luna si ziua. Rostul zodiacului nW1l-am priceput din explicafia bilbiitd a batrinei. Mi-a spus ea-i o ^pendula veche, primita de ea cadou de ziua nasterii. Ceasul mergea. -Pendula lunga ca о limba de clopot se mi$cd lene$a, cu-h tic-tde straniu, ’de 16£i
orga invechita. О intrebai daca si eu trebuie sa-l fin invelit. Mi-a spus ca doar ziua si ca noaptea puteam trage perdeaua. Nu m-am gindit prea mult la excepfid ce mi se ridica. Si gasind si lumind electrica in camera о inchiriai imediat. Era in ziua de 8 septembrie, in ajunul deschiderii cursurilor la liceu. Dar nu fi-am povestit nimic despre batrina. Era micufa fl uscata. Mai tirziu am aflat cd se apropia de nouazeci de ani. Era imbracata cu ingrijire si-n figura i se mai deosebeau linii de-о dis- tincfie rara. Avea ochii stersi si inlacrimati, gura uscata si intinsd ca о piele tabacita, iar pe toata fafa mH de cute si indoituri, cum n-am mai vazut in viafa mea pe о fata omeneasca. Pe cind о priveam cu atenfie, ea contrariata imi zimbi. Ce zimbet, e de nedescris ! Se parea cd vad dintr-un avion cum se increfesc munfii fl vaile, cum apele se string si cum virfurile se clatina. Am avut о senzatie pre- cisa de ameteala. Prima seara in noua locuinfa mi-o petrecui asezindu-mi lucru- rile. Imi facui un ceai si aprinsei fpcul in soba. Ma simfeam minunat. Nici nu-fi pofi inchipui ce liniste ma cuprinsese. Nu ma puteam indeajuns felicita pentru alegera facuta. Cuibul meu era mic si cald si о tacere de mormint impresura totul. Se auzea doar de afard siroitul ploii si masura lenesa a pendulei. Ai simfit vreodata nemd- surata plinatate a unei camere in care toate-fi convin ? Parca-i toatd lumea acolo. Pared nici nu vrei sa stii de ceea ce este alaturi sau aiurea. Un cosmos mic, ce te cuprinde si care-fi da siguranfa std- pinirii tale. Si in aceasta stare de spirit trasei perdeaua pendulei. Era ora unsprazece si un sfert. Cit farmee avea fl pendula aceea cu cadranele ei. Completa starea mea de spirit in modul cel mai potrivit. Pared lumea era acolo toata, iar timpul, singura masurd, mi se pd- rea nelimitat. Anii, lunile fl zilele, orele fl minutele, ce minunatd cascada a eternitafii. Si-n jur zodiacul: racul, varsdtorul, sdgetd- torul fl celelalte. Ma simfeam ca Faust in laboratorul sau tn care inchisese toata lumea. Cind trasei plapuma peste mine era ora douasprezece fara un sfert. Stinsei lampa fl afleptai. Erau clipele acelea atit de placute inainte de adorrrdre. Lenea fl oboseala, pldcerea fl topirea in necu- noscutul somnului. Redeschisei ochii intr-un timp fl spre surprin- derea mea zdrii cadranul pendulei lucind. Era о fosforescenfa cu- rioasa, verzuie, matd fl veche, veche ca о lucire de cine flie unde, din trecut. Adormii cu ochii la acele cifre fl semne verzui, care clipeau ca stelele indepdrtate. Dar deodatd ma trezii. Pendula bdtu douaspre- zece. Sunete mai tari ca celelalte fl mai pline de nostalgie, umplurd camera cu о melodie veche fl uscatd. 170
Si somnul ma cuprinse din nou gonindu-ma in vise care ma chinuiau cu teama ca timpul trece prea repede. Nu mi-am dat seama cit timp a trecut. Destul cd, inters cu fafa tn sus, dormeam. Urechile insd prindeau melodia ploii de afara. Si tn starea aceea de somn superficial ma simfeam insd foarte bine. Ceasul cu tic-tacul lui parea cd ma leagana. Si incepura sa-mi treaca amintiri prin minte. Cind imi dadui seama, observed cd sunt treaz. In camera insd mai era un zgomot. Pasi usori, ca de femeie, calcau rar pe cavor. Apoi se oprira. Se auzi cum trage uh scaun de la masa si cum se aseaza cineva. Apoi, cum se deschide cutia mesei, si cum se inchide la loc. Toate le inregistrai cu sufletul la gura. Si incepui sd ma caznesc sa-mi aduc aminte daca incuiasem usa. Da, desigur, pusesem chiar zavorul cel mare care facuse atita galagie cind l-am tras. Atunci panica navali mai puternic in mine. Asadar, usa incu- iata si totusi cineva in camera. Dintr-un instinct de conservdre ma ridicai in capul oaselor pind ajunsei la butonul electric. Si-l intersei. La masa, da, la masa din camera mea incuiata, pe un scaun, sedea о femeie. Privea in jos, caci tricota ceva. Miinile ii mergeau ritmic si se parea cd о graba nesfirfita о indemna la lucru. Ramasei inmar- murit. Nu-fi pot spune simfirile ce le incercai. Dar nu teama era cel mai mare sentiment. Incepui sd simt curiozitate si un imbold nein- feles spre descifrare. Imi adunai gindurile si ma pregatii ca intr-un salon unde trebuie sd susfin о convorbire cu un interlocutor intere- sant. Atunci chiar, femeia inalfa capul. Ce sa-fi spun, era о femeie de-o frumusefe rapitoare. О tinara, in jurul a douazeci de ani;.im- brdcatd intr-o toaleta de moda veche, cam dupa timpul cind bunidi noftri erau tineri. Ea ma privi lung, c-o privire pierduta, indepar- tatd, care imi dadu senzafia unui nesfirsit. Si, deodata, deschise gura, fi incepu sa-mi vorbeasca nemfeste : „Те-am trezit, te год sd ma ierfi, dar nu banuiam cd vd fi defteptat. Stii, eu vin in fiecare noapte sa-mi continui lucruT". , $i-mi ridica bucata la care tricota. „Dar de vreo douazeci de ani, nici un chirias nu s-a mai trezit la ora asta cind ей veneam aid." Iar dupa о pauza, in care ma masura atent, continue, ,,e ora mea aceasta." Si tacu indelung. Vrusei sd vorbesc dar nu puteam scoate о vorba. Ma chinuii, ma zbatui, imposibil. Stam in pat, ridicat pind la mijloc si о priveam. Cit era de frumoasa si cita tinerefe era in bustul aceia pe care-l vedeam aplecat peste lucrul pe care se silea sa-l ter- mine. Intr-un tirziu, ciiid ceasul mai batu о jumatate, continua. " „Е pentru Wolfgang, logodnicul meu. Trebuie sa-l termin fi sa i-l trimit la Sighisoara. E inchis acolo. Cu revolufia l-au arestat fi pe el.“ Si un of tat amar ii scuturd pieptul. 171.
Timpul trece lene$ in bataile pendulei. Ea continua sa tricoteze grdbita $i atentd. Cind ceasul batu trei, ea tidied, ochii la penduld $i zise: . „Trebuie sa plec, continui miine.“ Si privi atent pendula. Cind se scula in picioare ii vazui о silueta de о eleganfa deosebita. Merse vre-o doi pasi in camera, apoi se opri, deschise cutia mesei mele si-si bdga lucrul acolo. Si, intre doua clipe, femeia disparu. Cum, pe unde, nu-fi pot spune, drag prieten, dar camera ramase din nou goala, doar cu tic-tacul pendulei si cu rasuflarea mea grabita. A doua zi m-am trezit c-o durere puternica de cap. Si, ce ciudat, aveam toatd intimplarea din noapte prezenta in mine. Nu m-am putut gindi la ea toatd dimineata. M-am prezentat la liceu, am asistat la deschidere si doar dupa amiaza, in linistea camerei reincepui sa ma gindesc la strania intimplare.. Cercetai cu atenfie camera, nu gasii nici о alta intrare decit usa pe care о zavorisem cu atita grija. Eram contrariat, dar ma cuprinse in curind о emotie placuta, о stare de be fie, la gindul cd poate-mi voi mai revedea vizitatoarea. Spre seara, observai pe perete itn portret de femeie. Nu infe- legeam cum de nu-l vazusem pina ‘atunci. Si ce crezi! Pe el era chiar femeia ce venise noaptea la niine, in camera. Aceeasi figura, ovala si stravezie, aceeasi coafura, aceiasi ochi si aceiasi bust. Pe ea se descifra intr-un coif anul 1847. Si, deodata, mi-adusei aminte de cutia mesei. О trasei repede si spre completa mea naucire, gasii acolo lucrul aceia la care trico- tase femeia in noapte. Era un inceput de flanel, un piept sau un spate, netermindt, cu doua ace lungi infipte, unui in ghem, gitul'in ochiul la care ajunsese lucrul. Surescitat si contrariat chemai gazda. Veni aggie cu pasul . ei masurat de batting egre nu are pentru ce se grgbi. li spusei cd mi-af trebui cutia mesei si-о intrebai ce urmeaza so, faca cu lucrul de acolg. Cind il vazu, tresati. Se ridica grabnic de pe scgunul pe care sedea si veni la mine : . „Nu, nu, te rog, am uitat sa-fi spun, lucrul acesta trebuie sg ramina aici... e о amintire tristd.“ О intrebai al cui este si dacd se pogte sa-mi spuna mie amin- tirea ce i-o trezeste. Cu Pocea inecata in plins, imi povesti, ca erau, aproape optieci de ani in urma, cifid, intr-o noapte, la ora doua, sta la masa si lucra flanelul care era pentru logodnicul ei'inchis la Sighisoara, ca revo- lutionar. In miqz d.e noapte se apucase de el si se grabea -sa-l ter- mine pind-n zpri, cind venea sa-l ia cineva si sd-ldvca logodnicului ei. Si, cd, chiar la ora doua in acea noapte tndepartata, cineva batu
la деат. О voce a unui vecin ii aduse vestea ca logodnicul ei fusese impuscat in dupd-amiaza aceea, intr-o gradina din Sighisoara. $i de atunci lucrul a ramas asa, cum il vad $i ca-l pastreaza cad este cea mai prefioasd amintire a ei. De atunci, drag prieten, au trecut douazeci de nopfi. In fiecare, la ora doua md trezeam subitsi-o gaseam pe tinara femeie conti- nuindu-si lucru. Iar la trei, se scula si pleca. Dar niciodata prin usa. Mai bine zi disparea. Si nu mi-a mai vorbit deloc in acel timp. Doar cind pleca, imi arunca о privire mulfumita. Uneori n-am aprins lumina, auzeam prin intuneric cum se lovesc acele si cum ea lu- creaza. Dar ieri n-am mai putut suporta. Cind ma gindeam cd vine noaptea si cd voi revedea femeia frumoasa, md cuprindea о teama placutd si о exaltare de care md infricosam. Si, intr-o clipa de pu- ternica stapinire, m-am decis sa plec. Mi-am cerut concediu medical. Cind sa parasesc locuinfa am chemat-o pe batrina. Vazindu-ma cu lucrurile impachetate, gata de drum, s-a uitat lung la mine. Mi-a spus ca-i pare rau cd plec. Cd de douazeci de zile de cind eram la ea, visa in fiecare noapte pe Wolfgang al ei. 11 visa aproape si cald, plin de tinerefea lui zvapaiata, pe care n-a uitat-o in cei optzeci de ani care-au trecut. Iar la urma, la desparfire imi adauga, cd nu-l mai visase pe Wolfgang de vreo douazeci de ani si atunci chiar, pufin, vreo trei nopfi, cit a stat la ea un chirias care a piecat si el grabit. Acum ifi scriu dintr-o camerd a hotelului ,,Coroana“. Am in bu- zunar aprobarea concediului medical de-о luna. Lucrurile mi le-am cuibdrit intr-o magazie $i miine plec la Sighisoara. De ce acolo ? Nu stiu. Md simt atras ca de un miraj. Mi se pare cd acolo m-asteaptd ceva nedeslusit, dar mare si impresionant. Nici nu cunosc orasul in care md due si nici nu ma gindesc ce voi face la expirgrea concediului. Ceea ce simt astazi pozitiv si zdrobitor de puternic, este faptul cd trebuie sa plec la Sighisoara. Octav
PACATUL fratelui beatus Noaptea in care a ars castelul Serapinilor li s-a parut tuturor ciudata. Nu numai vintul care sufla de jos in sus, dintre ziduri spre acoperi§ul in flacari, ci §i vuietul aceia grozav, care in amestecul de piriituri §i pocnete surde parea ca vine de-а dreptul din iad, facea sa se creada ca nu duhuri curate cuprinsera castelul. Mai vazusera cu totii foe, focuri mari chiar, iar unii chiar ре-al aceluia§i castel, cu ^aizeci de ani in urma, dar nicaieri nu aflasera ca in aceeasi clipa, din zece locuri sa izbucneasca cu aceeasi furie vilvataia inver^unata. $i mai era §i in toiul verii. Nici un foe nu mai ardea in castel, iar ultimul, aceia de la bucatarie, se stinsese imediat dupa-masa. Capi- tanul Telluri, care in clipa cind a izbucnit focul venea calare spre castel, povestea, ca indata ce-a vazut flacari ie§ind prin toate fe- restrele podurilor, deasupra castelului a zburat о pasare mare, alba. In alte imprejurari toti ar fi ris de vedenia capitanului Telluri, era doar cunoscut prin minciunile ce le scomea, dar in dipa in care a intrat in castel, in zapaceala §i spaima ce cuprinsese pe toti, vestea lui a facut sa incremeneasca §i pe cei mai indrazneti. Cit a tinut focul, toata lumea era cu privirile atintite in sus, pestte foe. $i nu pu^inora И s^a parut in virful limbilor ro^iatice ce mingiiau vazdu- hul, ca vad rotind о pasare alba. Spre dimineata, cind soarele doborise pe toti curtenii, pe ostasi §i pe servitori, castelul Serapinilor arata ca dupa un crunt asediu. Zidurile se ridicau goale de ornamente §i picturi, negre de fum §i crapate, iar turnurile de aparare, mindria Serapinilor, ca ni§te gaoace goale din mijlocul carora fumega inca abur negricios. Pina podul ridicator nu scapase intreg. Era ciupiit de foe pe margini, de arata ca о dantela grotesca. Intregi nu mai ramasesera decit sca- rile de jos, acelea care erau sprijinite de §iruri inalte de coloane, sustinatoare de bolti, impodobite cu ornamente taiate in piatra. Din curtea castelului fugisera toti. Birnele ce cadeau, scinteile ?i fumul gonisera §i pe acei ce trebuiau sa ajute la scoaterea lucru- rilor de pret- 174
Toata lumea era strinsa pe 'cimipul din fa^a castelului, in jurul cupeului celui mare al Serapinilor, in care luasera loc, chiar de cind izbucnise focul, batrina Ducesa de Tiatorino Wessa, tinara Prin- cipesa lolanda de Jungenhamer §i junele Duce Albert Serapius. Alaturi^ in doua landouri, stateau domni§oarele §i doamnele din inalta qurte a Serapinilor, printre care §i doua veri^oare ale Papei. Cei douazeci ?i doi de cavaleri, mare?ali ?i burgrafi, to|i nobili de cea mai aleasa sipeta, cu care se mindrea atit de mult batrinul Duce Serapius §i care formau curtea de onoare a castelului, i?i plimbau melancolic caii in jurul celor trei trasuri. O^tenii formau tabara aparte ; unii dormind cu capul infundat in iarba, al^ii jucind carti pe una din fe^ele tobelor. Toata gloata de serviltori lucra de zor la alegerea lucrurilor scoase in graba, unele aruncate pe ferestre, altele tirite in spaima prin cenu^a e?i lemne aprinse. Nimeni nu inidraznea sa tulbure solitudinea inaltelor doamne din trasuri. A§teptau vreun semn §i se mirau ca batrina Ducesa de Tiatorino nu dadea semnalul unei eprige aotivitati ce-o banuiau to^i ca se va dezlanpii. Prin gramada. adunata atit de pestrit $i totu§i risipita cit cu- prindeai cu ochii pe cimpie, se plimba agale un magar cenu§iu, care se parea ca nu-i deloc stapinit de acelea^i senitimente ca §i celelalte vietafi, nobile sau mai put in, naufragiate odata cu el. In pa^ii lui resemna^i nu vedeai nici nervozitate §i nici indispozitie. Iarba ii pria de minune, umeda, cum i-o Servise acea dimineata atit de se- nina. Cind un cavaler se intalni fa^a-n fata cu magarul, ramase pe ginduri. Parea ca vrea sa-§i aminteasca cui apar^ine dintre nobili, acea ulmila §i modesta creatura. §i, fiindca nu se lamuri, striga unuia de alaturi. Aceia, care era un iocotenent de garda, la vederea ma- garului, tresari. Se sculS grabit de pe locul lui §i veni spre cel ce-1 intrebase : ,,E al fratelui Beatus !“ ,,$i fratele unde-i ?, initreba mai mult din curtoazie decit din vreun sentiment de ingrijorare. Locotenentul se apropie de urechea cavalerului §i-i $opti, rotind speriat privirea : „Cred c5-i tot in inchisoarea unde l-a bSgat aseara prea lumi- nata noastrS stapina.“ Cavalerul zimbi, dar pe masura ce clipele treceau, taja lui de- veni gravi. „Ar trebui sa se duci cineva s5 vada in inchisoare, ce s-a ales cu el!“ „Nu avem ordine in acest sens !“, rSspunse cu о u^oara notS de ironie locotenentul, aritind spre cupeul Ducesei de Tiatorino. 175
Cavalerul nu mai astepta. Se duse direct la cupeu §i batu discret in geamul acoperit cu perdea. Dinauntru se auzi un oftat, apoi dupa о scurta pauza, perdeaua fu data la о parte si aparu' capul de papula uscata al Ducesei de Tiatorino. Cavalerul facu о adinca inclinare, care in deoorul aceia paru grotesca. Apoi se apr/pie de u§a cupeului §i-i aminti Ducesei de nenorocitul calugar de-fa cSrui soarta nu se mai $tia nimica. In timp ce discutau se mai strinsera Si alti cavaleri in jurul cupeului. Glasul Ducesei parea pirns,/ iar pri- virea о ferea sa cada pe ruinele castelului ei atit de drag. I „Imediat Ottokar, ia personal citiva oarneni si vezi ce-1 cu fra- tele Beatus in inchisoare. Sarmanul, pentru vina lui de aseara nu merita noaptea de groaza s-o traiasca inchis.“ ?i figura ei lua о poza de adinca compatimire. Din grupul de cavaleri se desprinse о voce : „Mai bine l-ar lasa sa putrezeasca acolo...“ „Filip de Allancourt, indrazne^ti prea mult!“, il intrerupse Ducesa. Din cupeu se auzira citeva tipete scurte, a surpriza, §i indignare. $i in timp ce Ducesa de Tiatorino il mustra pe Filip de Allancourt, cu toata asprimea ei de adinc credincioasa fiica a lui Dumnezeu, din cupeu venea un zvon latinesc de rugi spuse in graba, pentru iertarea greselii acestui nelegiuit. Calugarul franciscan Beatus sosise in. castelul Setrapinilor cu doua nopti inainte de foe. Era noapte tirzie, cind in lumina lunii capitanul Telluri, de garda in turnul • de paza, zari pe drumul ce venea spre castel о mogildeata curioasa. Vedea bine ca-i un ealator, dar il mirau §i cal si calaret- $i se apropia atit de incet de castel. incit pe Telluri incepusera sa-1 usture ochii privind fix la acea ara- tare. Cind ajunse in capul podului, calare^ul se opri, descaleca, §i la crucifixul ce s'trajuia ripa inalta, ingenunchie si se inchina. Atunci capitanul Telluri deslu§i pe calugar ?i magarul sau. Se mira insa de acest oaspete tirziu si se intreba daca. trebuie sa-i deschida sau nu. $i-l lasa mult sa bata in stilpul podului. Coborind agale pina la fereastra cea mai de jos a bastionului deschizind-o striga , spre ealator. ,,Cine-i si ce vrea ?“ „Sunt .fratele Beatus, trimis de la minas'tire, ca parinte .sufle- tesc al acestui castel.“ Glasul calugarului era moale si fara vlaga, iar vorbele spuse nu mai puteau astepta о alta intrebare. Capitanul Telluri inchise geamul §i mormai suparat. Bucuros l-ar fi lasat sa doarma cu ma- gar cu tot noaptea intreaga acolo, COcotat in capul podului, stia insa evlavia Ducesei batrine si-i fu teama sa n-o supere. Cobori puntea 176
in scirtait prelung de lanturi. Magarul se trase inapoi speriat. Cind sa treacS, animalul $ovai. Se incapatfna si proptindu-se in picioarele din fa^a parea ca vrea sa prinda radacini acolo. La poarta deschisa, capitanul Telluri cu toata gard a a^tepta. Dar a^teptarea incepu sa durezv suparator. Magarul fratehui Beatus se incapatina mai departe. Atunci capitanul lasa calugarului sa priceapa ca nu poate a^tepta acolo pina se va decide animalul sa intre. Fratele Beatus parca inteleglnd, i§i lua cu un oftat samarul §i lasind magarul pe punte, intra im castel. Trecind prin fata garzii fratele Beatus ridica mina dreapta binecuvintind. Garda se inclina evlavioasa murmurind ras- punsul.1 In £iua urmatoare, Ducesa de Tiatorino invita la ea pe caluga- rul Beatus. Stia dintr-o scrisoare primita cu citeva saptamini in urma, ca marea ei dorinta de-а avea un calugar in castel va fi im- plinita. Dorea din inima sa-1 vada acuma pe aceia in care-§i pusese nadejdea mintuirii sufletului ei. $1-1 inchipuia о faptura inalta .<?i demna, care sa aiba virtutile creatine, dar §i pe acelea ale vitejiei, ca sa poata rapune diavolul in toate intortochiatele lui incercari de cucerire. $ezind pe со1£и! unei canapele, modest imbracata §i cu un crucifix sointeietor pe piept, a§tepta. Usa se deschise incet, parca cu prudenta §i teama. In crapatura ei aparu silueta firavS a fratelui Beatus. Inchise usa dintr-o parte, privind speriat in jos, la covoarele scumpe pe care trebuia sa calce. $i se opri acolo, cu mii- nile incruci§ate pe piept. Ducesa se scula in picioare p vadit emo- tionata, $opti mai mult : „Binecuvinteaza frate !“ Beatus ridica о mina uscata §i mica §i schita in aer semnul crucii. Ducesa se inchina §i ea §i se apropie de calugar. Acesta statea tot cu ochii in pamint §i cu gluga trasa adinc peste frunte. Ducesa de Tiatorino fu neplacut impresionata de aparenta prea nedemna a fratelui Beatus. Pretuia §i ea umilinta cre^tina, dar ar fi vrut ca aceia in miinile caruia avea sa-§i lase sufletul, sa aiba in infati^area lui §i ceva de stapin. Sufletul ei, care trebuia condus prin Drapastiile vietii, se facu mic. Dar revolta incepu sa creasca in ea nestapinita. $i cu un accent aspru in glas, striga calugarului : „Hai,'frate, prive?te spre mine sa te cunosc !“ „Е voia Domnului sa privesc in pamint.“ Ducesa se potoli ca prin farmee. Miracolul simbolUlui celui mai irialt stapin ii dobori nemultamirea §i-o facu iara§i mica. Ducesei de Tiatorino nu-i placea sa iasa infrinta din nici о lupta. Mindria ei de femeie care stapinea un ducat nu de dispretuit, se inva^ase sa nu fie contrazisa. De aceea, dupa ce-p reveni din umilinta ce i-o 12 — Hanul rosu — cd. 204 177
provoca invocarea Domnului, reveni la simtaminitele ei de femeie stapina : ,,Totu§i, frate Beatus !“ , „Nu trebuie sa dispre|uim voia Domnului.“ у Ducesa se potoli din nou. Gindul incepu sa-i rascoleasca amin- tirile, sa caute undeva un semn vadit ca voia Domnului este in- tr-adevar aceea §i ca nu este doar о ancapa^inare a fratelui Beatus. Cind simti ca a incepuit lupta cu puterea Domnului, trespri cu mindrie. „Frate Beatus, doar azi, о data, sa te cunosc !“ „0 data a intins §i diavolul maru'l lui Adam !“ Ducesa nu-si mai aminti in acea clipa dramatica ca cineva s-o mai fi asemuit pe ea cu divolul. SjJi cu о furie intr-adevar draceasca, Ducesa se repezi la calugar, il apuca de mineca larga a rasei lui, §i cu о putere nea§teptata il trinti la pamint. Deschise u$a striga dupa garda. Il dadu pe mina a doi osta§i cit u§a, cu ordinul sever de a4 incuia in cea mai joasa celula a castelului. ★ Cind il vazu pa§ind pe poarta cetatii, printre ruinele fume- ginde, avu viziunea clara a unei pedepse cere?ti. Mintea ei prea incurcatS in indoieli si lupte, in ispite ?i tradari, gasi indata a cui e vina. Era pacatul ei, era palmuirea pe care a dat-o ea unuia dintre cei mai ale§i fii ai Domnului, fratele Beatus. Patrunsa de cea mai apriga umilin^a, intr-un acces de auto- flagelare, ie§i din cupeu §i, prosternindu-se la picioarele fratelui Beatus, murmura printre lacrimi de amara pocain^a, eterna ei parere de rau pentru jignirea ce a adus-o Domnului. Fratele Beatus statea nemi^cat, in aceeasi poza de idol ca §i in seara trecuta. Curtenii strin§i in jurul lui nu §tiau ce sa faca, ghi- cind in scena a caror martori erau, amestecul capricios al unei femei bigote §i ambitioase totodata. Dar silueta castelului ars ca о so- dbma cu foe ceresc, ij facu §i pe ei sa se cutremure §i sa creadS in clipele acelea, ca minuscula fapturS cenu$ie in fa^a careia se inchina mindra lor staipfina, este о particica din puterea divina, care §tie sa §i inalte, dar care poate §i cu un bici de foe, sa loveascii drept in cre^tet trufia omeneasca. „Frate Beatus, roaga pe Domnul sa-mi ierte pacatul, Ingina In spasmuri de plies Ducesa.u $i fratele Beatus, privind nemi^cat in pamint, rosti cu о voce transfigurata pare-se de vreo misiune de dincolo de viermii pamintului : „Domnul e mare $i puterea Lui e nemarginita !“ 178
Catre prinz sosi galopind, intr-un nor de praf, trimisul Ducesei de Tiatorino. Fusese minat in zori, cu о scrisoare grabnica catre unchiul ei, Ducele de Valentino, stapinul cetatii Kronina, caruia ii aducea trista veste a nenorocirii lor, cerindu-i pentru ea §i toata curtea dspitalitatea pina la restaurarea castelului. Raspunsul adus fu imbarbatator §i induio§ator in caldura cu care о ruga pe Ducesa sa-§i mute curtea in frumoasa lui cetate. Citeva porunci grabnice avura darul sa puna masura si ordine in echipele care ramineau mai departe in castel. Ele trebuiau sa organizeze inventarierea avutului scapat din sinistru, sa inceapa cit mai curind lucrarile de refacere ?i mai ales, sa pazeasca cu ochi atenti castelul care ar putea u§or acuma sa cada prada vreunor aven- turieri. Caravana care urma sa piece spre Kronina se in§irui cu disci- pline in care era invatata Ducesa sa-§i stapineasca curtea. Drumul il deschideau ca'laretii italieni, urma|i aproape de un §ir de cavaleri. Dupa ei urma cupeul Ducesei §i celelalte doua ale doamnelor. Apoi un alt §ir de cavaleri. In urma lor veneau carele cu lucruri de pret ?i toaletele curtenilor. §i caravana se incheia cu uria§ii spadasini elvetieni, niciodata grabiti sa fie mai in frunte. In invalma§eala orinduirii fratele Beatus fu uitat la о parte. Un timp se parea ca el nici nu observa ca e gata de drum. Dar cum se §tia de-acuma legat de curtea Ducesei de Tiatorino, pricepu ca drumul ce se des- chide il a§teapta §i pe el. Atunci, pe indelete, i§i gasi magarul ?i se apuca sa-§i lege samarul. Se arata destul de destoinic pentru о sarcina atit de umila, $i, cu dirlogii domesticului slujitor in mina, astepta caravana sa treaca, sa-§i ia §i el locul pe care §i-l alesese, indarat de tot, in urma spadasinilor elvetieni. Dar cind caravana se puse in mi§care, fratele Beatus nu mai putu ramine neobservat. Primul §ir de cavaleri ce-i trecu prin fata se uita lung la el. $i unui care fusese martorul scenei de proster- natie a Ducesei pricepu ca figura aceea umila de calugar nu putea ramine in afara protocolului unei caravane ducale. I$i opri calul, il intoarse pe loc, §i-n trap se inapoie spre cupeul Ducesei. MerSe citva timp in pas cu el, vorbind Ducesei. Deodata cavalerul primi un ordin, sji cind Ducesa ajunse in dreptul calugarului, intreaga cara- vana se opri. Ducesa cobori din nou §i se indrepta spre fratele Beatus cu cea mai pocaita figura : „Frate, nu te pot lasa sa mergi pe jos. Oboseala drumului te va face sa suferi." „Domnului ii plac suferintele trupe?ti ale credinciosilor...“ 179
„Dar totu§i nu se poate..." „...ele inalta purified sufletul", i§i continue! fratele Beatus gindul lui. О clipA se-ntinse о pauza care nu se ?tia cum va sfir?i. Cava- lerii schimbau priviri furi^e, iar Ducesa amesteca nervoasa un du- micat inexistent. Fratele Beatus statea insS resemnat ca fi cind nimic nu s-ar fi petrecut grav in jurul lui. ] Ducesa facu un gest brusc, care prevesti о mare deciziuiie : „Atunci, frate, dac& Domnului ii plac suferin^ele trupe§ti, le voi suporta §i eu alaturi de tine ! “ Din toate partile pornira murmure de constemare, de indignare §i chiar de revolta. Caii, ca §i cind adulmecara in aer ceva, incepura sa-$i muste zabalele ?i sa-§i framinte nerabdatori copitele in praf. Ducesa se facu insa ca nu observa nimic. Dadu semnalul de pie- care §i se a$eza alaturi de fratele Beatus, in urma cupeului ducal. La gestul tuturor doamnelor si cavalerilor, care vrura sa coboare ei spre a-§i imita sapina, Ducesa se opuse cu dirzenie, amenin- tind aspru pe aceia care n-o vor asculta. Din cauza celor doi pelerini caravana trebui sa mearga la pas. Caii mole§iti i§i tirau picioarele, rascolind un nor inecacios de praf. Ducesa c-o mina ip tinea un §al usor la nas, iar cu cealalta ip ri- dicase rochia in fata, spre a nu se impiedica de ea. Mersul ei neobip nuit pe drum cu praf si bolovani, era atit‘de curios Ca ameninta sa devina caraghios. Era un ames'tec de tarie pe care vadit p-о impu- nea cu о gratie pe care nu putea s-o mascheze. Fratele Beatus parea de altfel icufundat in adinci meditatii, nedind atentie companiei dis- linse careia ii era incredintat. De cum pornira la drum, dupa vreo citeva clipe, Ducesa ip clddu seama ca-n elanul ei de bigotism, exagerase. Nu trebuia sa se umileasca chiar atit in fata curtii. Pina sa vadS Dumnezeu gestul ei, ea era sigura ей l-au vazut toti curtenii. $i autoritatea ei intre cele lumepi mu se putea pastra, desigur, cu avansuri facute unei probabile vieti viitoare. De ce oare ii venise in gind tocmai acum, cind se afunda pinS-n glezna in praf, vechea ei obsesie, a vietii viitoare? Privi furi? spre calugar p furia-icrepea tot mai mult. Cind il vazu cSlcind atit de indiferent p regulat, parind ca ma- soara drumul, nu se putu stapini sa nu ofteze. Se sperie p ea de Suieraitul ce-1! scoase pieptul ei neobipiuit cu marpiri de acest soi. Cind se mai gindi p la lungimea drumului ce-1 avea de facut pe jos, crezu ей innebunepe. $i furia i se vazu indata dupa mers, caci i-o lua inainte fratelui Beatus cu vreo doi pa?i. Acesta nu se arata 180
deloc impresionat nu cauta sa-?i ajungS stapina. Mergea tot in ritmul lui, cautind cu ochii adinciti in praful drumului cine §tie ce dezlegare vreunui gind. Ducesa era decisS, va trebui cit mai curind sa gSseascS solutia de-а ie§i onorabil din ru^inea pe care singura ?i-o facuse. Ii era imposibil sa mai continue, mai ales ей magarul pe care-1 ducea alaturi de ea calugarul de dirlogi, mirosea ingro- zitor, a duhori pe care Ducesa nu crezuse ca va trebui sa le suporte. §i, cind drumul §erpuia intr-o vale umbrita §i cind pafjii tuturor devenirfi mai inceti, Ducesa crezu c-a sosit clipa sa scape printr-o siretenie de cavalerul pe care-1 ducea : ,,Nu-i a§a, frate, ca Domnul nu vrea moartea pacatosului ?“ „Nu stapina, ingina Beatus. El vrea numai mintuirea lui.“ ,,$i atunci Ducesa neputindu-p ascunde un zimbet de biruinta, raspunse poate prea repede pentru a nu i se trada bucuria : „Atunci, frate, eu ma urc in cupeu §i tu incaleca-ti magarul." Chilia care-i fu data fratelui Beatus in cetatea Kronina, se afla intr-un colt ferit al palatului ducal. Pina 'la ea trebuiau parcurse citeva coridoare strimte §i intunecoase, cu miros de mucegai §i ume- zeala, prin care nu patrunsesera raze de spare de sute de ani. In acestea nu ardea niciodata vreo lumina, a$a ca pasul trebuia la inceput sa ghiceasca, pentru ca apoi obi^nuit ей calce matinal in aoela?i loc. La ultima cotitura a gangului, dupa ce urcau citeva trepte, se gasea о firida adinca. In partea din afara a ei era taiate о ferestruie ingusta de nu puteai scoate capul prin ea. §uvita de lumina ce ipatrundea prin fereastra, lumina ultimele trepte care duceau in chilia fratelui Beatus. Chilia era strimta §i inalte. De sus, doua arcuri gotice prelungi, cuprindeau incaperea intr-un aer sobru §i lini§titt. Coloarea а1Ьй, curate a peretilor .nu-i dadea un aer vesel, ci prin simplitatea ce ti-ю imparta$ea, te facea sa banuie§ti ca-n chilie nu putea s31a§lui decit ginduri bune. Singura fereastra ce se gasea fa^-n fata cu u§a era patrata si c-o cruce de lemn care-o 1трйг^еа in patru рйгЦ egale. Geamurile erau facute din buc^ele rotunde §i omamentate, desenind in ramurile lor de metal un arabesc ciudat, care amintea nu $tiu de ce duh de lini§te. Singura mobite era un pat de scinduri, a^ezat jos. Deasupra lui se gasea о scindura proptita in doua pi- тоапе. Pe ea statea о сапй cu арй §i-un sfe^nic c-o luminare. In cetelalt colt, un pupitru de rugaciune cu loc pentru ingenunchiat, strajuia solemn §i contrasts cu simplitatea restului. Era un pupitru 181
de lemn negru, lustruit, care apar^inuse cinldva altei incaperi.. $i sus, deasupra lui, un crucifix negru §i simpilu, arata ca acolo nici un alt simbol nu putea sa insemne о porunca mai apriga ca aceea. Fratele Beatus cum intra in chilie, ca §i cind asta ar fi ayteptat, i§i incuie cu grija u?a groasa de stejar §i-§i zvirli gluga peste cap. Atunci aparu о figura osoasa §i mica, spina aproape, cu niste sprfn- cene subtiri ca urma unui creion. Gura avea nu §tiu ce insailare eleganta §i ca un simetric desen se arcuia expresiv §i inteligent in doua curbe pline de grandoare. Nasul era putin ascutit, iar narile uscate §i intinse, aproape stravezii, te lasau sa vezi prin ele raza soarelui care cadea pe cealalta parte a lor. Ochii aveau ceva ciudat in infati^area lor. Nu erau prea vii, dar in fixitatea lor verzuie te facea sa te sim^i pironit. Erau dintre aceia pe care odata vazindu-i nu-i poti uita u§or. Agale i§i scoase din desagi cartile lui §i incerca sa le a$eze pe polita de peste capul patului. Puse сапа de apa sub pat, iar sfe$nicul pe pupitru, se urea pe pat §i incepu saj§i a$eze volumele. Erau doar vreo cinci, dar mari si negre, de pareau crescute undeva, pe intuneric. Unui mic, imbracat in piele cafenie §i->l a§eza pe buza inramata a pupitrului cu grija sa fie drept la mijloc. Ramase apoi cu privirea pierduta prin fereastra in jos. Se vedea curtea mare, in care саги|е1е stapinei sale erau descarcate. Forfota din curte ii placu, avea ceva de viata, de plinatate §i de sanatate. §i fratele Beatus nu dispre^uia chiar in toate dipele viata. Cirid fu gata curatat §i pieptanat, i§i scoase dintr-o cutie un crucifix cu lant negru §i §i-l agata de git. Astfel pleca spre bise- rica pe care-o zarise-n treacat. Drumul pina la intrarea in biseriica trecea prin gradina. Pe po- teca se intilni cu citiva curteni cared salutara foarte reverentios. Fratelui Beatus ii placeau aceste semne de respect. Nu §i le lua asu- pra-§i insa, le 'trimitea in zbor de gind Domnului caruia i se cu- veneau. Inainte de a se inchina, se duse la preotul bisericii sa i se pre- zinte. 11 gasi pe о banca de piatra, ciugulind dintr-un ciorchine de strugure, Cit timp fratele Beatus murmura formulele de rigoare preotul nici nu ridica privirea. La urma facu un semn calugarului sa se a§eze alaturi de el ?i-i intinse §i lui un strugure. Fratele Bea- tus il lua si cu rabdare, bob cu bob, ales parea, il ciuguli. Cine i-ar fi vazut unui gras §i altul slab, ar fi crezut ca dreptatea nu se imparte egal nici intre fetele biserice§ti. Dupa ruga, care fu fierbinte §i plina de cea mai adinca umi- linta, fratele Beatus vru sa piece. Parintele, cit timp fratele se ru- 182
gase, statu de-o parte §i-l privi, cu miinile in §olduri, ca §i cind s-ar fi uitat la о panorama. Vazindu-1 ca pleaca il opri : „He... he..., cind vad vreun frate mai tinerel cum se inchina, cu cit zel §i caldura, ma gindesc cum trece timpul. $i eu pe vremea mea faceam la fel, azi... m-am obi^nuit §i eu cu Dumnezeu... §i el cu mine... he..., he !“ §i bunta mare cit un hirdau se scutura gro- tesc in risul preotului. Fratele Beatus nu §tiu ce sa faca. Afrontul era atit de puternic incit о clipa il ame^i, inca nu intilnise atita ci- nism la un parinte de-al bisericii. Dar se stapini §i rupindu-se din loc, murmura mai mult pen- tru sine : „Domnul e mare"... ,,...$i puterea lui nemarginita", continua parintele, unmind pe calugar cu miinile la spate. t?i dupa cejl privi lung dinapoi, com- plete : „Hei, baiejele, baietele... sa te vad cind ti-o create si tie burta !“ Se intunecase cind fratele Beatus fu iara§i in chilie. Nu-§i pu- tea lua gindul de la insulta grava ce-a provocat-o umila lui flinta Domnului. Doar de el s-a legat preotul de-а jignit pe Dumnezeu. Se simtea umilit §i izolat, ar fi vrut in acea clipa sa poata striga §i acuza in public, sa arate in fata tuturor ca un astfel de preot nu mai poate pangari cu fiin|a lui pacatoasa mai depar,te sfinta casa a lui Dumnezeu. О bataie discreta in u§a il trezi din furia lui. Fara sa-§i dea seama se ridica-n picioare §i intoarse Spatele spre u§a. Atunci strigS ,,intra". Un servitor, gatit elegant ca un cavaler, invita pe calugar la masa, anuntindu-1 ca e asjteptat de toata curtea. Fratele Beatus se mira de onoarea ce i se face. Dar cind in^elese ca aceasta onoare i se face Domnului prin el, zimbi impacat. Se gindi insa сй-п furia lui nu este in stare sa stea intre persoane atit de distinse. §i in- torcindu-se spre servitor ii spuse : „Sint foarte obosit de drum §i roaga-i, ce s-or milostivi s&-mi dea, sanmi trimita aici." Peste citeva clipe ap&rura iara§i doi servitori, purtfind tSvi grele cu bucate. Cind vrura s& le a§eze se uitarS mirati in jur : „Dar fratele n-are nici masa ?“ Fratele Beatus ca ?i cind atunci observa §i el, le rSgpunse pe un ton care nu mai dadea ocazie la replied : ,,Puneti-le jos." $i cei doi servitori se supusera $i a§ezara pe lespezile de piatrS cele doua tavi scumpe de argint. Fratele Beatus rezimindu-se de marginea patului se apuca sa priveascS ce i se trimisese. Pe о tava 183
era о bucata mare de carne, aflat de mare cit nu mincase el altadata intr-un an. Pe cealalta erau fructe multe si alese §i-o сапа mare cu vin' ro§u. Nu §tiu ce sa faca, §i-n clipa cind vru sa intinda mina §i-aduse aminte de preot. Se ridica, §i, furios, gindind ca din astfel de buna-tati crescuse burta preotului atit de mare, zvirli cu piciorul in tavi. Se auzi clinchet de metal §i-o pata mare rosie desena о harta ciirioaSa pe lespezi. $i deschizind fereastra, fratele Beatus, adunind bucatele, una cite una, le arunca afara, drept in mijlocul curtii, ★ Ducele de Valentino gazduia de citeva luni in cetatea Kronina pe Principesa Lialula, sotia Printului german Leopold cel Mindru, care era piecat intr-o lunga expedite contra unor nomazi slavi. Principesa era nepoata de sora a Ducelui de Valentino. Fa^a de Du- cesa de Tiatorino, Lialula simtea о adinca stima dragoste. О le- gau §i amintiri din copi'laria ei. In fiecare an castelul Serapinilor о gazduia citeva luni. Convietuirea cu Ducesa de Tiatorino irripri- mase §i sufletului ei о nazuinta catre lumile pocaintelor §i ale is- pa^irilor, in vederea unei fericiri viitoare. Cu toata frumusetea §i tineretea ei, Se purta deseori, spre surprinderea tuturor, cu о dis- crete §i о decenta intre oarneni, care arata о fire aplecata mai mult spre meditatii §i introspecfie. Cum auzi ca in cetate a sosit un calugar de reputatie, uh frate ales, cel mai in vaza §i pretuit, vru numaidecit sa fie primita de el. Soarele nu se ridicase bine pe cer, in prima dimineata a fratelui Beatus in Kronina, cind auzi pe seara pa§i grabiti. El tocmai i?i terminase ruga de dimineata, caci se deCise sa nu mai calce in bi- serica, cit i-o fi dat sa ramina acolo. Aceiasi servitor din ajun il anun^a ca' este a^teptat de Ducesa de Tiatorino f?i de Principesa Lialula in capela palatului. Fratele Beatus nu intirzie. Cu gluga lasata pe spate, cu mii- nile bagate una in mineca celeilaltp, tropaind pe lespezile coridoa- relor oil papucii lui de lemn, se indrepta agale spre capela. In fafa u$ii se opri. In lini§tea care sala^luia pe coridoare auzi doua glasuri vesele de; femei. Rideau povestindu-^i ceva. Cind se potolira putin. intra. §i-n fuga, prin deschizatura u§ii, zari fetele celor doua femei vesele, care la vederea calugarului devenira serioase. $i fratele Beatus zari tot in fuga ca Principesa Lialula era de-о frumusete rapitoare. Dupa ce-i fu prezentata Principesa, fratele Beatus se aseza pe-un scaunel simplu de lemn, in fata celor doua fotolii din dreapta 134
altarului, in. care luasera loc Ducesa §1 Principesa. Se ajjeza cu picioarele strinse, cu oalciiele lipite, cu genunchii indesati unul in- tr-altul p cu miinile oazute in poala, mai mult uitate decit voit a§ezate. Privea in jos, tocmai la marginea estradei pe care erau fo- toliile. „Frate Beatus, am auzit ca nu ti-a placut mine-area aseara." „М-afi chemat sa ma judecati ?“, raspunse cu privirea tot in jos fratele Beatus, cu un gest prea pufin retinut de revolta. ,,Nu frate", Ingina impaciuitoare Ducesa, „dar vezi, aici suntem oaspefi §i gestul tau poate fi luat in fel p chipuri." Fratele Beatus, dupa о clipa de ezitare, le povesti intimplarea cu preotul in toate amanuntele ei. Vorbele lui fura alese, nu cSutau jigniri, tonul insa era al celui mai aspru judecator. $i cu surpriza Ducesa observa cit de mare elocventa are acea faptura uscata §i umila, care §edea in fata ei ca un px>lar la examen. „Bine frate", nu vei mai intra in biserica cit vei fi aici, dar sa §tii ca gazda noastra va fi sunprinsa de felul in care il vezi pe preotul lor. Ei tin la el, este un ales fiu al Domnului". „Domnul p-а luat de mult mina lui ocrotitoare de deasupra lui... p acuma parasit, create ca buruienile care umbresc alaturi de ele plaplndele flori." „Dar frate, tu nu crezi ca poti grep in judecata ta ?“ „Judecata mea e judecata Domnului p el nu gre§e$te.“ „Dar daca p parintele spune la fel ?“ ,,Nu se poate, caci astfel poate vorbi numai aceia care are in sufletul lui naivitatea lui Isus." $i miinile lui Beatus se strinsera pumn, ca p cind ar fi vrut sa arate, ca acestei discufii ii pune punct, cu pumnul. Apoi discufia continue impaciuitoare despre alte lucruri §i puteri. Cele doua femei se aratara indeaproape curioase asupra cailor pe care trebuie sa le urmeze un pacatos pentru de- savirprea lui p pentru a putea sa-p rascumpere о particica din fericirea viefii viitoare. Dar discutia se poticni iarap cind Ducesa ii ceru, patrunsa de cea mai adinca umilinta, sa-i dea vreun canon, pe care isp5- sindu-1 sa-p simta sufletul u^urat de povara raitScirilor ei. „Un pacatos ca mine nu poate imparti pedepse." „Cum... frate ? intreba cu voce sugrumata Ducesa. Fratele Beatus tacu indelungat. Pe fafa ii tresarira mupdiii, iar pe frunte ii aparura broboane mici de sudoare. Se vedea lim- pede ca-n sufletul lui se da о lupta apriiga, о lupta dintre acelea care te fine pe marginea unei prapastii. $i, intr-un tirziu, cind 185
linistea dupa intrebarea Ducesei arata ca e tot rindul fratelui Bea- tus sS raspunda, el Ingina mai mult pentru sine : „Con^tiinta... mea,“ „Cum frate, tu ai о con§tiinta alaturi de aceea a lui Dumne- zeu cu care ne-ai aratat atit de amanuntit ca e§ti legat pe veci ?“ Fratele Beatus, ca §i cind n-ar fi auzit nimica, continua : ,,Con§tiinta mea.“ Dar in acea clipa se trezi. lf?i dadu seama ca s-a pierdut, c-a lasat din zbuciumul lui sa treaca о nelamurire in afara. Se sirnti mic §i napastuit, blestemat ?i fara nici un sprijin. l$i sirnti pacatul lui cel mare, care-1 facuse sa scape acele vorbe fara noima pentru altii, §i-l sirnti cum create ca о aratare de spaima in intuneric. Deodata se scula trintind in mi§carea lui grabita scaunul §i fara sa spuna ceva ie§i din capela, lasind u§a larg deschisa. $i in stupoarea §i linistea in care ramasesera cele doua femei, papi lui Beatus rasunara inca mult, ca un ecou indepartat de dez- nadejde §i de groaza. Dezlantuit, scos din fagasul lini§tii lui aparente, fratele Beatus ajuns in chilie se arunca cu disperare pe pat. De-acuma simtea limpede ca nu mai putea ramine singur. I se parea ca este cu piep- tul deschis la margine de drum §i ca fiecare calator curios se apleca sa priveasca durerile sfi§ietoare ale inimii lui. I$i dezvaluise fara sa vrea slabiciunea lui de om §i tot fara voia lui lasase sa cada masca aceea de autoritate ?i tarie pe care-o purta fara semetie, dar c-o con§tiinta limpede ca voia Domnului il va ajuta sa biruie pa- catul. Mintea lui infierbintata incepu sa aiureze, sa goneasca fara sta- pin, peste locuri $i oameni, amintiri §i dureri. Ip aduse aminte, cum pentru intiia oara, cu mai mult de zece ani in urma, chiar in saptamina dinainte de Pa§te, ochii lui verzi, ochii lui pe care ii temea de atunci c-o furie nebanuit de mare, ucisesera pe copila aceea blonda si nevinovata. Se intorceau de la biserica, p-n drum ajunse din urma pe blonda Graziela. О striga p ea se opri. El se uita lung la ea si-i placu. Si spuse о vorba atit de nevinovata : „Grazi, de ce epi astazi atit de frumoasa ?“ $i о vazu deodata palind. Figura ei frumoasa si rumena se-nalbi, privirea incepu sa-i alerge si—^i duse о mina la frunte. Apoi о cuprinse un tremurat. El ramase ca impietrit in fata ei. Nu piu ce sa faca, §i, ca §i cind ip presimti vina, fugi repede, dupa un gard p de acolo se pierdu in cimp. 186
Seara, tirziu, cind se intoarse acasa, afla de la parintii lui ca Graziela murise, pe seara. Murise din deochi. Noapbea aceea de zbu'cium ii semana cu cea de acuma, numai ca atunci era copil §i disperarea nu se impletea atit de straniu cu neputinta ca acuma. Din ziua aceea Beatus nu mai indrazni sa ridice ochii pe ceva. $i intr-o zi, cind simtea ca nu mai poate trai in felul aceia, fugi de acasa. Rataci mult prin padurile §i satele din muntii tarii lui. Oamenii 11 priveau lung §i banuitor. Atunci pa§ii i$i gasira calea pe care-o credea el fireasca : intr-o dimineata de toamna, rece ?i umeda, suna cu curaj la poarta unei minastiri din jurul Florentei. Viata de minastire ii arata pacatul lui in marimea care era intr-adevar. §i cind aceasta constiinta lua forma clara §i putemica nu mai ezita, incepu sa lupte disperat spre a^i salaslui doar pe Domnul In suflet. In acest chip credea ca va putea pentru totdeauna sa indeparteze pe omul mic §i plin de pacat. Lini§tea parea sa prinda in fiinta lui chinuita loc. Oind, intr-o zi, un episcop avea sa viziteze manastirea, iar fratele Beatus trebuia sa deschida poarta cea mare a manastirii la venirea lui. Se pregati cu rabdare §i cu mindrie. Cu mult inainte de sosirea acelei clipe sdemne, Beatus, nerabdator, mingiia verigile groase de fier de la poarta. Prin ochiul portii privea soseaua care cotea de dupa un grup de pomi. I§i amin- tea mereu atit de clar clipa aceea cind, dupa acel grup, aparu cu- peul elegant al episcopului. Era deschis si in mijlocul lui, cu figura uscata si impresionanta, §edea Epdscopul Paviei. TraSatura mergea la pas, $i in tot timpul ochii lui Beatus fixau acea aratare atit de majestuoasa. Cind trasura se opri §i lacheul deschise u§a, episcopul era mort. Fratele Beatus nu-$i destainuise nimanui pacatul. Dar simtea nevoia sa fuga dintre aceia in mijlocul carora ii era teama sa nu i se afle pacatul. De aceea, cum se afla liber locul in castelul Se- rapinilor, i§i oferi el serviciile. $i zbuciumindu-se in pat, ca un bolnav cuprins de friguri, i§i aminti §i de privirea lui plina de mirare ce-o arunca asupra cas- telului in noaptea sosirii §i de focul ce i-a urmat in noaptea aceea de groaza, cind el zacea in beciul caistelului. Prin fereastra deschisa a chiliei venea zgomotul ploii care §i- roia afara. Fratele Beatus incerca zadamic sa se linisteasca, sa-§i gaseasca un punct de sprijin. $i din ce pornise totul ? Ca i se ceruse lui sa dea pedepse, lui, care nu gasea destule pediepse sa^i dea sie$i pentru pacatul lui cel mare. I se parea in noaptea aceea de chin cum toate fibrele sufletului sau fee incilcesc cu ^uvi^ele de ploaie cum impreuna se topesc intr-un noroi mare, lipicios §i nesfir^it de negru. 187
A doua zi de dimineata lumina strabatea cu greu in chilia fra- telui Beatus. Nori cenu§ii ?i grei pluteau jos de tot, mingiind рй- mintul. $iroitul ploii nu inceta, incit prin intunericul ce strajuia, melodia ei parea о plingere tristS §i sfi^ietoare. Pe pat, tot imbra- cat cum se aruncase deznadajduit in ajun, fratele Beatus incerca sa~?i limpezeasca gindurile. Era о lupta obositoare. Din ziua in care deoehiase pe Graziela ?i simtise cum poarta in ochii lui verzi secera mortii, aceeasi zbatere continua nu lua sfir§it. Dar pina-n ajun pastrase doar numai pentru el secretul. Acum se simtea tradat. Orice clips i se parea ca este un pas sigur catre sfii^itul lui. Ca §! cind ar fi cazut pe-o panta alunecoasa, simtea ca timpul nu face decit sa-1 coboare cit mai adinc in prapastie. Atunci ii veni in gind sa fuga. Sa caute din nou in acea alergare fara noima, sa uite totul §i mai ales sa se simta cit mai sigur. Iar in zbuciumul lui simtea о teama neinteleasa ca о amenintare. Deodata gindul i se opri ca la un Western, la figura pe care $i-o amintea vag, a Principesei Lia- lula. I se parea ca a'lbul aceia senin al fetei ei se intinde ca binefa- cerea unor aripi de inger pazitor. Atunci simti in el un gind mai lini§titor, un sprijin, ca о insula ce se ive§te pe nea^teptate in fata unui naufragiat. Dar un alt gind dureros ca un sfredel i§i facu drum. $i-aduse aminte de Graziela, de placerea ce-o avusese de cite ori о vedea §i de napraznica ei moarte. Cu pumnii amindoi string la timple, ca intr-un chin suprem, fratele Beatus cauta sa-§i afunde capul in patura patului, sa nu auda cum prin §iroitul ploii strabatea pina la el cuvintul de groaza ce-1 arunca oamenii §i fug, aceluia ce poarta moartea in ochi : jettatoare, jettatoare... Catre prinz fu trezit de-un servitor spre a fi chemat la masa. Se scuia cu truda, picioarele §i le simtea grele ca de plumb. Dupa ce se spala cu apa rece pe fa^a se inviora pupn. Gindurile ii apa- rura mai blinde §i mai impaciuitoare. Ii paru bine, §i, coborind treptele se simti chiar fericit ca va revedea figura aceea atit de frumoasa ?i blinda a Principesei Lialula. Ca §i cind toti comesenii ar fi bSniuit in el un zbucium aprig, il menajara §i nu-1 intrerupsera prea des cu intrebarile. A§a ca masa trecu lini§tita, fara a-i adaoga noi motive de nelini§te. Dar cind se ridica de la masa se trezi fara sa vrea fa^a-n fa^a cu Ducesa de Tiatorino. De data aceasta о privi atent ?i serios. I se paru ca are о fata buna §i ingrijorata : „Frate Beatus, pari grozav de bolnav ! “ ,,Da stapina, sint bolnav, dar nu la trup, ci la suflet.** Spuse vorbele matinal fara sa-$i dea seama ca adauga la con- fuzia din ajun inca о nedumerire. Ducesa il privi lung §i inciudata. 188
,,Totu§i frate, trupul ti-e bolnav, sufletul tSu nu se poate im- bolnSvi. El are lini^tile cele mai senine, acelea pe care numai Dom- nul le poate da.“ * Fratelui Beatus ii cazura bine vorbele. Nu sirnti intentia Du- cesei de-al menaja §i crezu adiinc ca intr-adevar nimeni nU se alar- mase de afirmatiile lui. Se retrase in chilie mai lini§tit. Dar cind incerca s& se adin- ceascS in meditatiile lui atit de imbarbatatoare se sirnti ca zdrobit. Aproape tirindu-se se culca in pat §i astepta in clipele acelea de lini$te care cre§teau mari cit un necuprins in urechile lui, sa se savir§easca cumva trupul aceia care nu mai putea suporta greuta- tea unui zbucium atit de mare. Boala fratelui Beatus tinu mult. Zilele treceau u§or, dar sap- taminile se incheiau cu dureri mari. In fiecare simbata fratele Bea- tus se pregatea ca a doua zi duminica, sa se scoale. Dar cum se ridica, in cap simtea sagetari aprige, iar privirea i se inceto§a. fj>i zdrobit incepea о noua saptamina de suferinta. In tot acest timp a primit de doua ori pe Ducesa de Tiatorino. О rugase sa dea ordine sa nu-1 tulbure nimeni. $L intr-adevar, ni- meni altul nu-i calca pragul in tot acest timp. Intr-o dupa amiaza, cu lumina multa §i cu ciripit vesel de pasari, in u§a chiliei fratelui Beatus se auzi о discreta bStaie. Cum nimeni nu raspunse, ea se repeta mai insistent, dar tot atit de u$or. Fratele Beatus se dezmetici cu greu. Era obi§nuit cu pa§ii grei ai servitorilor $i cu intratul lor brutal. Simtea de data aceasta ca-i ceva nou, dar nu-§i dadea bine seama. Aproape in vis, cu gindul aiurea, spuse un „intra** care semana mai mult a oftat. In cadrul gotic al u§ii sarace de chilie apiru Principesa Lialula. Fratele Beatus ramase cu ochii mari deschi^i, tints la acea aratare care lui, in starea de ameteala in care se gasea, i se parea mai mult о fapturS de vis, decit о realitate. Dar vSzu cind gura Principesei zimbe§te, cum ea inchide u§a §i cum, cu pa$i u§ori ca de fulguit se apropie de pat. El о privea tot cu ochii mari. Iar urechile ii auzira atunci un murmur ca de izvor, firav, §i plin de melancolie : „Frate, suferi mult ?“ In minte despartea cuvintele in silabe ca ?i cind altfel nu le putea bine prinde intele&ul. I se parura stranii §i fara sens. Parca nu-i erau spuse lui. Privind pe Principesa Lialula drept in ochi incepu s£ se mire de chipul aceia frumos ?i palid, care §edea la capul patului sau ca un arhanghel. §i deodatS vazu negru. Lialula piecase, camera era goala ip рагсй un virtej agita peretii care stSteau sa se naruie. Iar el in 189
mijlocul furtunii ^inea ochii fic§i dupa acea aratare care disparuse atit de u§or, precum §i venise. tn seara aceea chiar, Principesa Lialula muri. Nu scoase nici о vorba, muta, cu iprivirea pierduta ca an aiurare a^tepta ceva. Cind moartea i§i flutura aripa neagra deasupra capului ei, Lialula zimbi trist §i cu ochii intredeschi§i pa$i in cealalta lume. Fratele Beatus nu stiu nimic. Nu auzi nici zarva nemaipome- nita care se isca in cetate, nici clopotele ce sunara toata ziua §i nici plinsetele fara de sfirsit din ziua inmormintarii. Se mira doar ca nimeni nu-i mai calca in chilie, nici servitorul care-1 intreba in fiecare zi, de trei ori, ce-i trebuie ceva, §i nici nu mai primise putinele bucate ce le minca. $i-i lipsea mai ales apa. Cam in a patra zi de la vizita Principesei Lialula, fratelui Beatus i se termina §i ultimul strop de apa. Astepta socotind ca poalte in truda lui nu putuse numara bine zilele care se scursesera si ca, poate, nu tre- cuse nici о zi. Dar spre seara, in febra lui, gura ii era uscata ca о piatra incinsa §i in git simtea cum i se lipe^te tot mai staruitor о nein^eleasa greaita. Atunci se scula agale §i aruncindu-§i rasa pe umeri, impleticindu-se, incepu sa ooboare treptele chi'liei. De la pri- mii pa$i ii intimpina un miros intepator de tamiie. Cu cit cobora, cu atit narile il simteau mai patrunzator. Dupa ce trecu de primul cot al scarii, zari in fundul coridorului ceva neclar, in jurul caruia ardeau luminari. Se rezima de zid sa priveasca. §i in timp ce clipele treceau incet, ochii i se obi^nuira cu intunericul. Jos, in capul sca- rii, era un altar improvizat, cu un enorm crucifix, imprejmuit de luminari care pilpiiau anemic in sala neaerisita. In fata lui era о gramada nedeslu§ita. Cineva se ruga. Crezu ca este о aratare, atit de mult nu-i intelese rostul. $i cobori incet mai departe. Dar la un moment dat, cel ce se ruga ridica capul $i la vederea fratelui Beatus, pleca ochii in jos, ridica doua degete in sus si striga cit il tinu gura.: „Piei, diavole“... Deodata, din firida ie^ira doi soldati inarmati, in armura §i zale, cu coiful pe cap §i cu viziera lasata. In miini aveau sulite lungi. Cind dadura cu ochii de calugar, se repezira la el §i apucin- du-<si lancile din partea cea mai de jos, il impinsera cu ele inapoi in chilie. Din prag il izbira atit de tare incit fratele Beatus cazu pe lespezile chiliei lui. Nu i§i veni in fire decit noaptea tirziu. Un vint prelung fluiera sinistru prin cetate. Se parea ca gem din adincimi lighioanele pa- mintului. Prin fereastra deschisa cite-о fi^ie de aer reoe mingiia fruntea infierbintata a fratelui Beatus. In intunericul aceia care ge- 190
mea, Beatus se scula in picioare. Se simti zdravan §i puternic. I$i aminti limpede totul. $i injelegerea ii veni tot atit de repede. De- sigur i§i zicea el, murise Lialula, iar el era socotit ca infratit cu diavolul. $i fratele Beatus privind la cerul greu ca plumbul, cum goneau pe el umbrele noptii, cugeta la pregatirea sufletului pentru ultima §i cea mai grea a lui calatorie. tn sala de judecata il dusera legat la ochi §i impins de sub- tiori de doua lanci puternice. Un scaun i se potrivi la spate ?i fu impins sa §ada pe el. Fratele Beatus asculta. Dupa felul in care ecoul se plimba, socotea ca trebuie sa fie intr-o sala mare, inalta, cu multa lume. Auzi fel si fel de §oapte, mai tari, mai incete, mai speriate $i mai linistite, de femei §i de barbati, de copii §i de ba- trini. I se parea ca sta intr-un stup de albine. Incepu sa-i placa. Gasi ca este deplin singur cu sine §i asta-1 facu fericit. Gindurile-i putura astfel zbura spre Domnul de la care astepta ultimul semn.. Intr-un timp se facu mare lini§te. Se auzira pa$i gravi calcind agale pe lespezi $i covoare. Zgomotul soldatilor ce se sculara $i-§i potrivira lancile. Mincat de scaune $i scirtfit de u§i. §i peste tot о lini^te care prindea un fel de pojghita. Cineva il impinse de la spate, facindu-i semn sa se scoale in picioare. Fratele Beatus о facu usor. Se simtea ca un fulg, trupul nu-i mai punea nici о piedica. De uiideva, din sala aceea mare, porni о voce sonora, care se vedea ca este obi§nuita sa porunceasca : „Fiinta din fata noastra a fost tin frate cres'tin, fratele Beatus.. Pentru pacatele lui fara seaman diavolul i-a pus stapinire pe su- flet. Astazi il vom judeca pentru vinile lui paminte$ti.“ $i-un murmur impinzi sala, ca vintul padurea. Se auzira gla- suri care cerura lini§te, iar о alta voce, pitigaiata si fricoasa, incepu sa-n§ire pacatele pentru care fratele Beatus trebuia sa moara : „А adus diavolul in castelul Serapinilor de-а ars.“ „А jignit pe Ducesa de Tiatorino, nevrind s-o priveasca in ochi. Desigur ca de-о privea, diavolul l-ar fi indemnat s-o ucida.“ „А jignit casa Domnului in cetatea Kronina, pronuntind ruga- ciuni cu intelesuri necurate.** „А contrazis pe Ducesa Tiatorino si pe Principesa Lialula, spu- nindu-le ca Domnul nu exista, ci doar con^tiinta lui.“ „А ucis cu privirea lui pacatoasa pe Principesa Lialula, deo- chind-o.“ „А putut sa Stea doua saptamini fara apa §i mincare in chilie. Desigur ca numai diavolul 1-a ajutat sa nu moara de foame.** 191
„Mai in fiecare noapte se vedeau diavolii zbatdndu-se la fereas- tra chiliei. El le arunca uneori mincare sa-i astimpere." Fratele Beatus asculta liniftit ca §i cind n-ar fi fost vorba despre el. Nu se gfindea nici la micimea sufletului omenesc, nici la negrul lui pacat care ucidea cu о privire orice i-ar fi placut. Sim- tea un fel de incintare ca i se apropia clipa ispa§irii. $i la acest gind, sub gluga aceea care ii astupa capul, figura lui blinda zimbea fericita. Disentitle urmara mult timp. Dar nici pe acestea nu le asculta. Cind i se puse la urma intrebarea daca mai are de spus ceva, murmura mai mult pentru sine, incit nu fu auzit : „Domnul e mare ?i puterea Lui nemarginita.*1 Dimineata in care avea sa fie ars pe rug se ridica limpede. Cerul era de-un albastru straveziu. Se parea ca lumina din el des- chide cai neumblate. Pe fratele Beatus il pregatira din vreme. Ii pusera pe trup un fel de sac din pinza aspra de oinepa. Il legara la ochi §i pe cap ii afezara coiful de batjocura al vrajitorilor. $i astfel, dimineata de tot, il pornira pe jos in pi ata cetatii Kronina, unde se ridica rugul. МиЩшеа era vesela §'i-l striga in fel §i chipuri. Fu lovit ?i cu pietre, fu §i scuipat, fu §i intepat. Dar nu sirnti nimic. I se parea ca trupul ii este tot mai ufor, tot mai e'teric. Cind ajunse la rug, se urea pe trepte sprinten si drept. Nu avea nici о clipa de ezitare. Ifi ghicea singur locul. Se-ntoarse singur cu spatele la stilpul de care-1 legara cu funii groase. Atunci se facu о clipa 11- nifte. Se auzeau murmure de rugaciuni fi pafi de multime ce se apropia. Banui ca fi preotii fi tot clerul trebuiau sa fie marturie. Apoi auzi zgomotul crengilor fi lemnelor aruncate la picioarele ru- gului. О archie rupta sari pina la picior. In^epatura i se paru о ciudata atingere1, parca nu mai era trupul lui cel ce-o sirnti. $i deodata un miros inecacios de fum ii atinse narile, iar murmurul multimii se opri ca prin farmee. Fratele Beatus incepu sa simta in invaluirea de fum о imbrati^are calda. I se parea ca valuri facute din fuvite de soare ii scalda trupul. Incolaciri ciudate 51 mingiiara. Aici mai calde, aici mai reci. $i nu dura mult pina sirnti spre brffu о mare fierbinteala. Se mifea putin .fi ifi dadu seama ca nu mai are sprijin. Picioarele nu le mai simtea, iar tot trupul i se parea ca plutef t( •. 192
in. fericirea acelei clipe, legatura de la ochi cazu. Ochii i se deschisera fara sa vrea. Nu vazu decit fum incolacit pina in bolta cerului. Apoi, zari о clipa do.ar, prin fumul cd se involbura, crucea neagra cu Christul de argint, pe care о purtasera afara la locul osindei lui. Atunci se pierdu in admirarea ei. Pe figura lui Christ juca in luciri ro?ii, focul. §i fratelui Beatus ii placu figura trista a lui Christ. Dar tocmai cind privea mai patrunzator chipul Mintui- torului, crucifixul sub о putere de neasemuit, se sfarima in mii de bucati, care se risipira ca §i fumul peste locuri §i oameni.
CASA DIN STRADA PRIMAVERII N-am fost niciodata supersti^ios n-am putut crede nicicind, ca-n afara de lumea noastra sensibila mai poate fi §i о alta. Ap- titudinile mele, ocupatia mea de profesor de matematica, mi-au sus- tinut intotdeauna о personalitate pentru care lumea era aceea care se desfa§oara sub cele cinci simtiri omene^ti. $i mai mult, nu a§ fi crezut ca voi ajunge vreodata sa nu pot verifica intimplarile de a caror realitate sint convins. Mistic n-am fost niciodata, iar pentru metafizica am avut intotdeauna о aversiune, pe care о numeam or- ganica. Simteam nu §tiu unde о durere trupeasca atunci cind des- copeream gindul ca scapa din limitele pozitivului ?i alearga ca un cal scapat din friu, spre lumea nemasurata a presupusului. lata insa, ca о intimplare, pe care о voi povesti mai jos, a dat vietii mele, printr-o totala rasturnare, un alt colorit ?i-o alta indrumare. $i, poate ca intimplarea ar fi fost trecuta cu vederea, uitata cu timpul §i atribuita exaltarii fire^ti a tineretii. Dar totul s-a petre- cut la о virsta cind judecata trebuie sa fie cea care tresare intii, cind personalitatea era definitiv consolidata ?i cind visarea senti- mentala nu mai era nici un refugiu ?i nici о placere. Eram trecut cu mult de treizeci de ani, о virsta asupra careia toti oamenii sint de acord ca apartine maturitatii. Fusesem mutat in ora^ul de provincie in care s-a depanat in- timplarea in interes de serviciu. Nevoile invatamintului mi-au im- pus-o sa aleg, intre alte tirgu^oare inca §i pe acest ora§. Nu cred ca-n alegerea facuta sa fi fost vreun determinism de dincolo de firea mea. L-am ales fiindca nu era nici prea mic ?i nici prea mare. Asezarea geografica ii prilejuia о clima placuta, iar riul larg §i domol care curgea pe linga el, ii da un aer de provincie bogata, in care nu monotonia putea fi aceea care sa te alunge. Oamenii erau sprinteni la minte §i iuti, о activitate vie colora placut orice adunare. $i, pe linga acestea, ora?ul mai avea §i citeva cartiere li- ni^tite, patriarhale, in care fiecare casa mai avea о gradina ?i fie- care gradina era un loc de recreatie si desfatare. Toate aceste lu- cruri le ^tiaim inainte de alegere §i fiindca dorealm sa-mi traiesc 194
viata in mod lini§tit §i cumpatat, n-am stat la indoiala §i m-am fixat asupra lui. Insist, inca о data, nu mi-am dat seama nici atunci §i nu cred nici astazi, cind s-au scuns atitia ani de atunci, ca eu as fi fost ipredestinat acestei incercari prin nu sitiu ce determinism de dincolo de judecata mea. Fiindca toamna se apropia destul de repede si urma ca in noua resedinta sa-mi gasesc §i locuinta, mi-am sfirsit mai repede vile- giatura de pe malul marii §i m-am grabit spre capitals, locul de unde trebuia sa ma mut. Trebuie sa amintesc ca mi-a placut in- totdeauna sa traiesc comod. $i, fiindca locul unde ma puteam sirnti in toata libertatea era locuinta, am tinut la acest lucru §i mi-am dat silinta ca intotdeauna locuinta mea sa poata cuprinde in larg, toata firea si curiozita^ile mele. De aceea imi aveam mobilele mele. Aveam aranjate un dormitor ?i-o camera de studiu, cu biblioteca ei. Iar pentru gospodarit tineam о servitoare. Asa ca trebuia sa-mi impachetez mobila ?i s-o expediez spre noul meu ora§. Am terminal mai repede decit credeam. Niste rude indepar- tate au tinut sa ma serveasca si mi-au ajutat la mutat. Ramasesem intele^i ca eu sa plec singur, iar la trei zile dupa mine sa mi se trimita §i mobila. In noua mea re^edinta am sosit noaptea. О noapte calda de vara cu un cer inalt ?i oameni veseli. Impresia ce mi-a facut-o m-a ci?tigat §i mai mult §i-n gind eram multumit de alegerea fa- cuta. Hotelul la care am fost dus m-a gazduit bine, mi-a dat ocazia unei odihne complete, ceea ce avea sa-mi dea о zi placuta. Di- mineata primul gind mi-a fost la locuinta, era doar cel mai im- portant lucru ce ma interesa. Pentru a avea о impresie asupra ora§ului si pentru a putea sirnti mai bine bucuria unei plimbari, am luat о trasura si in pas domol am colindat toata dimineata cartierele lini$tite ale ora§ului. §tiam de mai inainte ca-n partea de apus a ora?ului, in cartierul dinspre riul de care am amintit, se afla un grup de strazi in care linistea era cea mai mare calitate. Si-am verificat acest lucru §i cu ocazia plimbarii. Dupa masa primul drum mi-a fost catre acest cartier. Nu era prea departe nici de liceul in care urma sa profesez §i nici de cen'trul propriu-zis al ora^ului. In drum ma gindeam cu melancolie ca poate acesta imi va fi drumul pe care voi trece din acea zi, ani intregi poate pina cind pensia imi va scurta §i mai mult drumurile mele. Cartierul era impartit pe din doua de-o strada larga, umbrita pe ambele parti de castani batrini. Pe fiecare parte a strazii casele erau in fundul curtii, imprejmuite cu pomi inalti, de obicei plopi, cu gradini de fiori sau cu ochiuri de iarba inalta §i moale. In cite 195
un loc se afla cite о casa la strada, in care-§i avea pravalia vreun negustor sau vreun barbier. Strazii careia ii zicea ,,Primaverii“ mi-a placut de l.a inceput. Nimic nu trada in ea vreo urma de activitate prea intensa, care i-аг fi putut rapi lini^tea. §i-am mai observat ca era atit de putin umblata, incit, .pe marginea drumului, printre pietrele cubice, ce-o pavau, cre§teau firicele de iarba, de-o culoare verde-galbuie. Catre jumatatea strazii, aiproape de о in- cruci§are, imi atrase atentia о casa alba, veche. Era una dintre acele case boiere^ti, de la inceputul seoolului trecut, care avea in fata vechea cula romaneasca, iar de fiecare parte a ei cite о casa. Din cula intrai in casa printr-un corildor, care avea de fiecare parte cite о camera spa^ioasa. Una din aceste camere da spre strada §i avea doua ferestre, cealalta dadea spre fundul curtii. Sub cula, prin fata, era initrarea in pivnita. Parea a fi un beci inalt, c-o bolta ce facea desigur fata constructiei. Cu toata vechimea ei aparenta era destul de curata, poate chiar ingrijita. Avea insa aerul aceia cert de casa nelocuita. La nici о fereastra nu se vedea vreo perdea p peste tot nici urma de om. Uitindu-ma peste giard vazui curtea plina de balarii, crescute in voie. Tot pietri$ul curtii era impanat de buruieni, incit nici nu mai puteai bine distinge poteca care ducea de la poarta catre casa. Scaietii si papadia se lafaiau in largul lor, dind aspectul unui cimp ocolit de piciorul omenesc. Poarta era in- cuiata, iar pe ea, sub о sticla, se gasea un bilet pe care scria : „De inchiriat“. A§a cum era de invechita aceasta invitatie arata ca de mult nu mai putea convinge pe cineva. Ce mi-a ramas in amintire din aceasta prima impresie, mai este p faptul ca aceasta oasa avea un aer ciudat : cu toate ca era doar la citiva metri de gard, iti facea impresia ca о vezi de departe. Pe fatada ei alba parea se strinsese nu §tiu ce oboseala, о lini^te din acelea care vine dupa о epoca de viata agitata, de mincare §i de plinatate. Am incercat in fata ei un nu §tiu ce regret, dupa nu stiu ce incin'tare de alta data. Gradina de pomi fructiferi care se intindea in spate era tot atit de parasita. Peisajul aceia trist era inveselit putin de petele galbui ale merelor varatice care punctau discret verdele tare §i dur. $i, dupa cite imi amintesc acuma, in afara de impresiile ara- tate nu §tiu sa mai fi incercat §i alte stari, pe care sa le retin prin caradterul lor curios, deosebit. Din contra, un fel de atractie, dealtfel nimic anormal in ea, ma facea sa insist cu privire asupra casei. Atunci descoperii ca avea instalata si lumina electrica. Nu pot spune iara?i ca in mine era ceva deosebit, care imi arata in mod imperativ ca trebuie sa inchiriez aceasta casa. Eram deplin stapin pe puterea mea critica §i-mi simteam toate facultatile mele deliberative in toata plinatatea lor. Intotdeauna mi-a placut sa cred 196
despre mine ca am anumit gust in arta si-n acele clipe de contem- plare gaseam ca acea casa putea fi chiar о casa frumoasa, о casa care ar putea fi chiar о atractie pentru un intelectul. Urma deci sa caut s-<o vad p-n interior. Nu era nimeni de fatci. Proprietarul evident, nu locuia acolo. Casa era singura in curte. Rotind atunci in mod instinctiv capul spre a gasi pe cineva, observ pe celalalt trotuar, in fata unei bacanii, un om cu §ort albastru care ma pri- vea. Desigur era chiar negustorul, iar privirea lui intrebatoare p curioasa mi-a fost ca о invitatie. Am trecut strada p-am intrat in vorba cu el, intrebindu-1 daca nu cumva ?tie unde-i proprietarul. „Cum, doriti sa inchiriati casa ?**, ma intreba negustorul, pri- vindu-ma de data aceasta cu-n evident aer de incurcatura p de curiozitaite. ,,A§ vrea, desigur, daca mi-ar conveni pretul p interiorul, caci dupa cum arata imi place**. „Probabil sinteti strain, altfel...** si aici privirea negustorului mi-arata cu-n aer de teama casa. „Dar ce-i cu ea ?, spusei eu apoi, cu о evidenta surpriza in glas. „Nu, vai de mine, nu-i nimic cu casa. Dar vede^i nu prea e cautata !** De data aceasta imi dadeam seama ca interlocutorul meu as- cundea un gind, ca la mijloc este desigur ceva. $i pentru ca obser- vai ca la prima mea intrebare inca nu-mi raspunsese, am repetat-o. Proprietarul locuia in apropiere §i multumindu-i m-am inde- partat. Gdndeam §i §tiam din experienta ca nu poti conta pe pa- rerile vecine. Motive personale, rauitati sau invidiii pornite din cine §tie ce neajunsuri erau mai intotdeauna indeajuns ca nici un vecin sa nu aiba pareri prea bune despre tine. Locuinta proprietarului am gasit-o pe-o strada laturalnica, strada Roiului. Deschizind poarta care scirtiia ca un animal chinuit, ma aflai intr-o curte veche, cu ibalarii crescute in toate partile, cu porni batrini p uscati, deprati ca niste sperietori. In fund, printre maracini se zarea fatada unei case din acelea care te a^tepti sa se prabu^easca dintr-o clipa intr-alta. Peste tot plutea un aer obosit, uitat, fara vlaga, fara viata. Si lumina soarelui parea mai inceto- sata. Te cuprindea fara sa vrei о teama ca de-un loc pustiu, ca de-un cimp ars pina in orizonturile ce scufunda in ceata. In mijlocul acestui peisaj, obositor de dezolant, proprietarul §edea pe-un fotoliu tot atit de vechi ca p toate celelalte. Cind ma zari ridica putin capul p mai mult imi dadu sa inteleg decit imi spunea sa iau loc intr-un scaun de nuiele, ascuns parea intre bala- rii. Proprietarul era un om fara virsta. Mic p uscat, parea о ruina. 197
Се-am retinut era figura lui prelunga §i aspra. Un obnaz din acelea obosite, care au pe ele incrustata toata viata. Un rezumat al unei existence. Dar mai avea ceva curios. In ochi ii plutea о nelamurita сеа^а, о privire obosita, nu insa atit de virsta cit din cauza unor oboseli suflete^ti indelungate. О obsesie parea ca este prezenta pe retina, о framintare interioara strabatea pina afara. De obicei nu am nici un interes pentru figurile oamenilor §i nici vreo calitate de psiholog nu mi-a dat vreodata indemn sa caut sa descifrez vreo viata de om din intfati§area lui. §i lucru curios, spun curios, caci niciodata nu-mi veneau in minte astfel de ginduri, mi s-a parut atunci, ca-n figura batrinului aflu ceva din aerul casei din strada Primaverii. Mi se intimpla perutru prima oara sa fac о astfel de apropiere. Ceva insa, de dincolo de mine, insista si ma facea sa retin aceasta impresie. Luptam cu impresia ce indaratnic se cuibarea' in mine. Era insa inutil, totul curgea ca de la sine, totul se fixa in memorie cu puterea unui fapt evident. $i nu a§ povesti aceasta impresie atit de curioasa, daca intimplarile ulte- rioare nu ar fi dovedit ca-ntr-adevar intre acest om §i casa aceea era о legatura mai adinca decit mi s-a parut mie la inceput. Cu tot timpul care a trecut, i-am retinut tfigura aceea a§a cum mi-a aparut ea la primele voribe ce mi le-a spus. ,,$i vrei sa inchiriezi casa“ ?, ma intreba el, privind lung §i absent, dupa ce-i aratai ceea ce ma indemnase sa-1 caut. „Da, vreau, dar mai inainte trebuie s-o vad cum arata pe di- nauntru f?i sa ne intelegem asupra pretului**. De pret, n-avea nici о grija, e mai ieftin decit |i-ai putea in- chipui, iar inauntru sint sigur ca-ti va placea, e curata §i ingrijita. Trebuie sa-ti spun un alt lucru §i mai bine vreau sa-1 afli de la mine decit de la vecini**. La aceste vorbe mi-aparu in minte figura negustorului. Iar, fiindca eu taceam §i-l priveam tot mai insistent, el continue : Casa mea, a§a spun cel putin toti care-au locuit in ea de vreo optsprezece ani de cind m-am mu'tat eu de acolo, este vizitata in fiecare noapte de marti sau miercuri de о fantoma. Intelegi, о fan- toma, adica sufletul unui mort, care nu-§i afla odihna acolo unde 1-au pus oamenii. Repet, eu tot timpul cit am stat acolo, si-am stat mult timp, caci acolo m-am nascut, nici n-am vazut si nici n-am auzit de vreuna din astea, de vreo fantoma**. Ochii mei se facura mari §i-am 'simtit un nod in git, incit a trebuit sa inghit in sec. Am simtit atunci о revolta de nedescris impotriva mea. Ma surprinsesem speriat de voribele proprietarului, lucru ce nu $tiam sa mi se mai fi intimpiat pina atunci vreodata. 198
$i cum proprietarul ma privea tot atit de atent, iar eu taceam (§i azi ma intreb cum n-am izbucnit intr-un hohot de ris, c£ici astfel ar fi fost conform cu firea mea pozitiva), a continuat : irMi s-au mutat de acolo aproape opt chiria§i, cel mai mult a stat un neamt, un pensionar surd, care a locuit cinci ani. Cind s-a mutat mi-a spus ca el n-a vazut nici о fantoma, ca nu se muta din cauza asta, insa de multe ori, miercurea dimineata gasea u$a deschisa. $i ca el este prea batrin §i race?te usor. A certait zadarnic servitoarea ce locuia in camera de alaturi, insa ea se jura ca о in- chidea uneori chiar cu cheia. Alti chiriasi n-au stat decit о luna. Iar casa a stat §i ani de zile neinchiriata.** Intre timp revenisem la judecata mea calma si rece ii anali- zam simultan vorbele §i figura batrinului. Expresia fetei i se trans- formase $i parea mai chinuita. Poate de necazul cu casa sau poate, azi ma gindesc si altfel, poate cine stie in puterea caror presimtiri. Mi-a mai povestit vreun sfert de ora patanii de ale altor chi- ria^i, motive pentru care s-au mutat, scuze fine la oameni delicati invective rautacioase la firile brutale §i simple. ,,$i-acum, te rog, sa-mi spui“, p aici glasul parea mai sugru- mat, „mai ai gust sa te muti in caSa mea ?“ Este de inteles desigur caracterul intrebarii ce mi se pusese in raport cu firea mea si cu con^tiinta clara asupra personalitatii mele. Ratiunea imi dicta un singur raspuns, sa spun ca primesc sa ma mut. In sinea mea insa, nu §tiu unde, se agita un sentiment curios, si ce ciudat este ca doar cu aceasta ocazie 1-am descoperit : era un fel de teama neinteleasa, coborita in mine din alta lume decit aceea a celor cinci simturi pe care ma laudam atit de mult ca le stopinesc. Era poate doar о indoiala in limpezimea judecatii mele. Conflictul era fundamental. Se punea la indoila puterea ratiunii, aceasta nemasurata forta care a invins prin §tiin^a lumea. Conflictul era universal, de principii, dar, a invins -taisul rece al ratiunii, a in- vins pentru ca a§a trebuia sa fie. Am vazut casa §i in interior chiar in dupa-amiaza zilei aceleia. Am arvunit-o apoi si a ramas ca peste citeva zile, cind imi va veni mobila, sa ma mut. Pina atunci am angajat oameni, eu si proprietarul, de-am cu- ratat casa, curtea si gradina. Cit de frumos arata acuma, dupa patru zile de curatenie ! Era senina si luminata, curata p limpede, incit doar mintea obosita a unui senil §i imaginatia primitiva a unui negustor mai puteau sa creada in neinteleasa existenta a unei fan- tome, stapina a noptilor de marti spre miercuri in aceasta casa. 199
Simbata am fost instalat. Bucuria ipe care о simteam privind notia infati^are a curtii si mviorarea casei este de nedescris. Aveam impresia ca gonisem din jurul casei о ceata care о facea, in nu §tiu ce fel, lipsita de caldura ce ti-o da orice casa in care locuie§ti. La strada asezasem camera de lucru, era mai luminoasa si mai vesela, iar din cealalta camera facusem dormitorul, era mai sobra §i mai lini^tita. Servitoarea s-a asezat in fosta bucatarie, trei trepte mai jos din fundul salii care despartea cele doua calmere. Catre seara, cind mi-am terminal si ultimele obligatiuni ce se riascusera din noua stare de lucruri, mi-am scos un fotoliu §i 1-am a§ezat sub о tufa de liliac batnin, in a§a fel ca sa am intreaga infa- ti^are a casei in fata ochilor. $i cautam sa rezum in gind ultimele intimplari din zilele mutatului. Era un obicei ce-1 invatasem de la profesorul de logica, de pe cind eram elev. El sustinea, ca-n mijlocul activitatii, oricare^ar fi fost ea, nu este bine sa cauti vreo sinteza a ceea ce realizezi, ci dimpotriva, actiunea sa se desfa^oare normal §i dinamic. Cind relaxarea se produce este recomandabila о reca- pitulare, о rezumare §i о sintetizare. De aici concluziile vor apare limpezi §i cu о vadita putere didactica in ceea ce prive§te о activi- tate similara in viitor. Verificasem singur de mai multe ori acest invatamint §i reu§isem sa mi-1 linsu'jesc atit de profund incit deve- nise un act reflex. §i-n virtutea acestei obi^nuinte, gindul ma purta spre felul in care gasisem aceasta locuinta. Gindul mi s-a oprit, in- tr-o forma destul de curioasa, la confesiunea proprietarului. Sincer spus, nu ma mai gindeam deloc la vorbele lui tot timpul mutatului. Activitatea §i mai ales aerul aceia vesel al casei nu ma lasa sa ma impac cu gindul, dealtfel lipseau si argumentele logice, ca ar exista о fantoma in aceasta casa. $i, fiindca am ramas cu gindul mai mult timp la acest nocturn musafir, imi venira-n minte toate cunostin- tele mele despre posibilitatile materiale de existenta a acestei pre- supuse aratari. Respingeam principial existenta, dupa moarte, a vreunei татарке vii din corpul omenesc. Iar posibilitatea ca sufle- tul sa-§i traiasca eterna viata mai departe, о credeam ca pe о batrina conceptie ce nu mai avea ce cauta in secolul nostru. E drept ca nu ignoram imensa literatura spiritista si nici savantele fotografii ale lui Charles Richet dupa presupusele fanlome. Toate mi se pareau insa speculatii care, chiar daca se gaseau si la filosofi de talia lui Richet, nu puteau fi decit mici nevinovatii omene§ti. Iar, fiindca nici nu puteam cuprinde cu gindul, in mod precis, felul de exte- riorizare al unei fantome si nici mijloacele ei de contact cu noi oa- menii, simteam ca este inutil a cauta sa inteleg acest fenomen pina 200
nu-1 traiesc. A juris la concluzia ca trebuie sa a$tept, cautam sa^mi due gindul mai departe. Se intimpla insa, intre gindul meu §i mine, un fenomen analog ecoului : gindul pleca, se lovea de nu $tiu ce obstacol si se reintorcea multiplicat. Imi dadeam seama in mod clar de aceasta .transtformare $i de caracteristica gindului reintors, care era aceea ca nu-§i mai pastra caracterul logic initial §i ca revenea cu nu §tiu ce coloratura neinchipuita inca de minitea mea pina atunci. Gindul reactiona oarecum sentimental si trezea in mine о lume pe care nu о dorearn, care-mi era §i straina §i care nu putea fi nici proprie mie deoarece о respingeam con^tient. Aceasta lume venea de undeva, de departe, din lumea presupusurilor §i a nebuloaselor, din lumea contactelor neintelese cu realitatea. $i-n forma cercu- rilor concentrice, povestea batrinului proprietar revenea multiplicata in gind, adaugind !?i lasind in suflet о urma de teama de nerecu- noscut, care ma facea sa ma simt instrainat de mine. Se lasase noaptea. Umbrele serii domoleau albul strident al zidurilor casei §i о invaluiau intr-o estompare cenu§ie. Urmaream jocul calm al umbrei ce se adincea tot mai mult, al noptii ce cu- prindea gradina §i casa, curtea §i fiinta mea. Era о lini^te ce m-a facut sa tresar, о lini^te imateriala, dar care nu intrerupea mi§- carea fiin^elor $i lucrurilor materiale, ci mai mult ea parea a fi un atribut permanent al unor stari ce le simteam ca vin nu stiu de unde. Se ra corise bine $i noaptea se lasase cu totul cind mi-am reve- nit. $i cit de interesant parea faptul ca-n infati<?area casei, a§a cum era ea cufundata in umbra, se parea ca vad un straniu interlocutor al meu. Deodata, fara sa-mi dau bine seama, ma trezii ca urmaresc, in liniile fatadei, un chip cunoscut. Mi se parea ca intreaga casa, cu pomii si cu fantasmele ei, semana la infatisare cu figura de um- bra §i mister a proprietarului meu. Dupa prima clipa de emotie, am avut impresia ca stau de vorba cu aceasta figura incremenita in ziduri, de mult timp, de ani de zile parca, incit ma simteam obosit ca de-o reoglindire care traieste, zi de zi, alaturi de mine. Nu §tiu cit am stat acolo, sub liliacul aceia batrin, cu ochii tinta la casa. Dar, intr-un tirziu, un imbold puternic ma indemna sa intru in casa. §i cind trecui prin fata ei, iam simtit ceva din dra- ceasca voluptate ce-o ai cind privesti intr-o prapastie adinca. ★ Ziua de marti, prima marti in noua mea locuinta, a sosit. О a$teptam dealtfel. Tot timpul $i mai ales cind eram singur, gindul ma purta spre povestea batrinului care se incrustase puternic in 201
mine, ca о cicatrice desenata adinc in trupul meu. Cu oita indife- геп^а о primisem §i cita atentie ii dadeam acuma. Am cautat s-o tal- macesc in fel §i chip. Totul ma indemna sa a§itept ziua, adica noap- tea de marti. $i iata §i ziua care trebuia sa-mi aduca libertatea. Eram convins ca numai consumarea faptului avea sa-mi redea li- ni§tea §i stapinirea integrals a facultatilor mele de judecata. Ziua a trecut repede, iar seara о simteam ca trece mai intii prin fiinta mea §i apoi se revarsa in natura. Pe la orele opt n-am mai avut rabdare, am spus servitoarei sa se culce si eu am piecat in or as. M-am o-prit la un cinematograf. Nu^mi amintesc ce film a rulat. §tiu doar ca, spre miezul noptii, grabeam spre casa. §tiam dinainte ca ora douasprezece din noapte este ora fatala a fantome- lor. Ma grabeam in modul cel mai constiincios, aveam impresia ca ma graibesc la о intilnire. Niciodata nu mergeam repede. In seara aceea insa am ajuns nadu§it acasa. Era ora douasprezece fara un sfert. M-am a$ezat cu fereastra deschisa la birou, sa citesc, adica sa a§tept. Cartea din mina era doar un pretext. Cind mi-am dat seama, am §i zimbit. Nu pricepeam fata de cine doream sa ascund inten^ia mea adevarata. Sa a^tepti ceea ce nu §tii cum va fi §i nici ce va face sau ce va voi. Era un nonsens, era chiar stupid, eu о faceam insa cu indaratnicie, fara sa ?tiu de ce. Cred ca-n clipele acelea n-a§ fi putut face nimic altceva, iar ca sa plec ar fi fost о imposibilitate. Ma simteam ca legat. Nu-mi era frica deloc ; din fire calm, mi-am pastrat singele тесе $i in noaptea aceea. Timpul trecea insa fara sanmi dau seama de ceva deosebit. Se facuse chiar ceasul unu. Mi-era cald §i treceam prin ceea ce trece fiecare care a§teapta. Eram intrigat §i contrariat. Mi-am mutat scaunul la fereastra §i cu coatele tintuite de tocul ferestrei, priveam afara pe strada la lumina felinarului, la umbra castanilor §i la gar- dul locuintei mele. §i at de fara sens imi apareau toate acele lu- cruri pozitive, materiale si atit de verificate ca existenta. Imi lipsea ceva §i desigur ca intreg complexul ce se nascuse in sinea mea nu era decit un reflex al starii de spirit pe care о traiam. Era poate indoiala in suprema putere a ratiunii. Gustasem din miracolul necu- noscutului $i el ma retinea cu putere de neinchipuit. Curgeau prin mine intrebari puternice, intrebari zguiduitoare, toate insa catre о singura §i mare destina^ie. Ce se va intimpla oare cu con^tiinta mea despre lucruri si viata, daca intr-adevar voi putea verifica existenta acestei f antome ? Intr-un tirziu, mi-am revenit la zgomotul ferestrei deschise ce se mi§ca §i chiar in acea clipa am simtit si о adiere rece care-a tre- cut peste mine. Am crezut ca este о boare de vint. Dar nu §tiu ce putere nw indemnat sa intorc capul spre camera si atunci am avut 202
ipresia clara, dar cit de clara, ca-n camera intrase cineva. M-am ridicat de pe scaun §i m-am a§ezat pe canapea, in a$a fel ca sa cuprind cu о singura privire intregul interior. Nu vedeam pe nimeni,. insa ceva puternic afirma indaratnic in mine, ca in camera se afla о fiinta. Aveam simtul aceia, altul decit cele obi^nuite, ca nu sint singur, cu toate ca ochii nu zareau pe nimeni. Incercam puternic- acest sentiment !?i faptul ca simteam $i о bucurie, imi dadea satis- fac|ia a^teptarii. §i-n clipa aceea am avut certitudinea ca stau fata in fafa cu fantoma. Deodata pa^i invizibili umblara in camera, colpil fetei de masfi s-a mincat ca atins de un om care trece. Pe covor vedeam urma pasu- lui care-1 calca. §i nu $tiu din ce impuls, chiar in clipa aceea, poate de frica sa nu mai vad, am stins lumina. Se parea ca un nor din acelea de pe cerul de vara mi-a intrat in camera in chip de om. Faptura statea intepenita in locul ei, rotinld doar ni^.te ochi de foe prin intuneric. Nu stiu cit am ramas cu ochii tinta la ea. Dar deodata un tipat infiorator aud ca strabate prin ziduri p usi §i-mi umple camera. Il auzeam limpede cum vine tocmai din pivnita. $i tipatul cre§tea in necuprins, dominind totul, fiinta §i con§tiinta mea, lumea §i existenta. Faptura stranie era tot in aceiasi loc. Fata i se crispase ca la о adinca suferinta, ca atunci cind cineva trebuie sa moara in chinuri inchipuite doar de minfile bolnave. Se luminase de ziua. Fereastra era deschisa, iar eu eram pe ca- napea in pozifia in care ma surprinsese acea aparitie. Ceasul arata ora cinci.. $i curios lucru : gindul mi-era limpede §i deodata toate amintirile din noapte navalira in mine. Dar, de data aceasta sim- team pozitiv ca gindul nu mai este al meu. Limpezimea aceea meta- lica a gindului avea о viata curioasa p intensa, condensata altundeva decit in mine, parea departe, in perspective stranii §i dominatoare. Au trecut vreo patru zile fara sa-mi dau seama cum am trait. Ce refin astazi este atenfia aceea deosebita cu care rupearn toile de la calendar. §i de fiecare data numaram din nou zilele care mai sunt pina mar|i. Nu ma gindeam la nimic. §tiam insa precis ca fantoma trecuse prin camera mea, ca о vazusem in luciul ei de duh, ca auzisem tipatul aceia infiorator, ca-i vazusem figura cuprinsa de tragica cris- pare a mortii. Aceasta convingere nu mi-ar fi putut-o nimeni scoate din cap. Toata indaratnicia §i vointa mea din acele zile, n-a fost decit о lupta de§arta spre a ma convinge ?i mai mult de zadarnicia trudei mele. Am mai avut puterea sa mai a^tept §i martea urmatpare. Totul s-a ptrecut intocmai. Mi se parea ей revad aceiasi film, cu toata 203
grandoarea detaliilor §i cu ascutimea spiritului dispus sa ghiceasca noi sensuri in aceleasi intimplari. De data aceea insa am auzit pa§ii fantomei coborind soara catre pivnita, cu zgomot de bulgari de pa- mint ce rasuna sinistru intr-un sicriu. Din aceasta ultima zi de marti, cind aim mai locuit acolo, n-am mai dormit in locuinta mea decit in cele ?ase zile pe saptamina, in afara de aceea a aparitiei. In fiecare marti pleoam ?i dormeam la ho- tel. 11 schimbam insa regulat, de teama sa nu-mi banuiasca lumea teama mea. $i, astfel, au trecut trei luni incheiate. Trei luni de viata absenta, trei luni din care am pastrat amintirea unor suferin|e ca dupa о boala lunga ?i grea. A trebuit sa-nscriu in mine, in acel timp, toate nedumeririle ?i toata rasturnarea fundamentals a tot ceea ce crezusem despre lume §i viatS. Imi venea sa urlu de dis- perare la gindul ca fusesem in?elat, ca tot ce ?tiam despre exis- tence noastrS nu este decit о subreda constructie, ridicata de zidi- tori care nu pot masura decit atita cit le vede ochiul. §i-n tot acel timp nu 1-am cautat niciodata pe proprietar ?i nici el pe mine. Ii trimiteam doar china ce servitoarea $i el о intrelba de fiecare data, in mod stereotip : ,,E multumit domnul de locuintS ?“ CStre CrSciun, un coleg din alt ora?, din motive familiale dorea sa vina in orasul in care ma gaseam eu. N-am stat nici о clipS la indoiala. Am facut schitmb cu posturile ?i am piecat in doua zile din ora?ul cu strada Primaverii. tn timp ce impachetam, negustorul cSruia ii fusesem client tot timpul, mi-a spus cu nu ?tiu ce urma de teama in glas : ,,§tiam ca nu veti ramine. numai a?a ati putut locui trei luni, plecind in fiecare marti noaptea sS dormiti altundeva." Mi s-au parut vorbele un rezumat al existentei mele de trei luni. I-am strins prietene?te mina, a fost singura mingiiere ce am avut-o. Cind am predat cheile proprietarului, mi-a ziimlbit. Un zimbet de masca uscata ?i rece. M-a intrebat de vazusem ?i eu fantoma. I-am spus ca am vazut-o si ca am auzit ?i tipatul aceia infiorator. „Da, da“, termina el, cu о figura infierbintata ca de friguri, „toti mi-au spus ca tipatul aceia nu era de suportat, ca venea parca din maruntaiele pamintului, unde-s chinuiti mii de oameni.'* Д' Trecusera de la aceastS intimplare cinci ani. Intr-o toamnS fusesem numit intr-o comisie de bacalaureat in acest ora?. Cind am terminat examenele, о curiozitate stranie, un indemn strain, m-a facut sa-mi indrept pa?ii spre strada Primaverii. 204
In locul casei in care locuiam era un morman de ruine. Crescu- sera buruieni inalte ?i pe zidurile ruinate $i in curte. Gardul era putred !?i rasturnat. Infati§area casei m-a ingrozit. Nu intelegeam nimic. §i о dorinta arzatoare de a afla ce s-a intimplat m-a minat la negustorul din colt, care locuia tot acolo. M-a recunoscut §i mi-a povestit cu glasul lui calm, de om masurat, tot ceea ce vazuse auzise. La un an de la plecarea mea de-acolo, un inginer strain a cum- parat locul cu casa. Ii placuse mult §i dorea sa о restaureze in ace- lasi stil §i-n aceeasi forma. Pentru aceasta i$i angajase lucratori, care au inceput imediat lucrul. Erau de cinci zile intr-o apriga acti- vitate, cind intr-o noapte de marti, casa s-a naruit, omorind sub ea pe cei $ase lucratori ce donmeau acolo. §i tot in aceeasi noapte, fostul proprietar, aceia care-mi inchiriase mie casa, a murit in locu- inta lui din strada aceea dosnica. L-au gasit dimineata cu о figura infrico^atoare. Era cu ochii mari deschi§i, cu miinile intepenite in jurul gitului, ca §i cind s-ar fi aparat de-о putere nevazuta. $i din intreaga lui iniafi^are reie§ea ca a murit in mijlocul unei spaime cumplite.
TEODOT NEBUNUL Cind Teodot se zvircolea pentru ultima oara in latul spinzura- torii §i cind fata i se scofflcise in a$a fel incit nu mai semana a obraz de om, se putura auzi, din multimea strinsa in jur, vorbe aspre §i dirze, vorbe pline de multumire si de pofta implinita : ,,Bine-i !“ ,,A$a !“ „Sa mai umble §i acuma cu mintuirea.“ Iar de la vreunul mai sarac la vorba, de-abia razbea prin gloata cite un mormait de multumire, asemanator grohaitului de pore satul. Curind, Teodot se potoli pentru totdeauna. Oamenii, unul cite unul, il intoarsera spatele §i coborira spre sat, in §ir lung, pe poteca salbatica §i printre bolovani §i ierburi inalte pina la briu. Linga spinzuratoare ramasera numai cei mai incapa£inati. Unora nu le venea sa creada ca Teodot e cu adevarat mort, iar altora li se parea ca mai au de implinit ceva. Se-nnoptase deabinelea. A^eza^i pe pietre in jurul spinzuratorii, Simion, Nichifor $i Cleonic, staruiau indaratnici. Taceau, $i-n lini§- tea netarmurita a noptii priveau in gol. Teodot le sta alaturi, putin peste oap, a?a ca nu-1 vedeau. Departe, in albastreala tulbure, in- cepea sa se ghiceasca marginea pamintului. Incet, ea se limpezea si se-nro§ea. Peste putin avea sa iasa luna. ,,Hei, ce zici Simioane... il vazuram $i-n protap ?“ Simion nu raspunse. intoarse doar u§or capul, pina-i aparura sub coada ochiului picioarele mortului. Atunci, parea sigur de ce-a- vea sa spuna, mormai : „Da Nichifore, il vazuram... da. nu $tiu de ce, mi-e greu...’“ Ceilalti doi, in loc sa rida cum ii fu frica lui Simion, il privira ingindurati. „Mie-greu,... aici undeva... !“ continue Simion aratindu-si pieptul. О tacere tot mai adinca cre§tea in intuneric, iar un vijiit u?or de vinat se ingina cu lini^tea, facind-o §i m'ai plina de temeri. „Ma doare parea,... e ceva tulbure in cugetiul meu.“ 306
\ Nichifor prinse curaj, mai ales ca batrinul Cleonic il privi pie- zis, in ochi, a impubare §i-a imbold. „Asculta Simioane, tu i-ai pus latul de git tu te arati acum slab ca о muiere. Ce, ai uitat ? Ai uitat la picioarele cui stain ? Ai uitat ce ne cerea nebunul asta ?“ Glasul lui Nichifor rasuna prea tare. Se opri $i el speriat uitin- du-se la spinzuratoare. О clipa i se paru ca trebuie sa vorbeasca mai incet linga mort. Apoi i se facu frica §i tacu. Cleonic se urni putin pe piatra §i sigur ca i se asteapta vorba, incepu : „Ma Simioane, adu-^i aminte ce ne spunea mereu. Trai^i in lipsuri !?i cumpatare in via^a asta, impartiti averea saracilor... veti primi rasplata §i mintuirea pe lumea cealalta. Ei ? spune Simioane, ti-ai fi dat tu caii §i pamintul ca sa po^i trai apoi in noroi §i paduchi ca ai de peste girla ? §i toate astea pentru ce, pentru — mintuire — Si glasul lui Cleonic suna a batjocura. ,,Toate-s bune... dar cind i-arn d'at un pumn in obraz ca sa-i potri- vesc capul sa intre in laf, m-a privit drept in ochi §i nu gre§esc, a zimbit cu bunatate, iar in ochi i-au lucit doua lacrimi! “ Iara§i fu lini§te. Vorbele lui Simion ramasera in fata lor, iar in- telesul le rascolea adincurile. Nu pricepeau nici ei, frunt'a§ii satului, ei care judecasera §i osindisera pe Teodot, cum de pusese, a§a din senin, teama stapinire pe ei. Ca doar cind urcara virful de piatra cu Teodot, cu citeva ceasuri mai inainte numai, erau cu totii dirji si puternici, plini de curaj §i de indeminare. Si acum, deodata, slabi, facindu-§i cu greu curaj, vorbind §i nein^elegindu-se. Tot Cleonic se dezmetici mai repede : „Haidem jos, oarneni buni, ca v-a^i speriat a§a, degeaba, ca-1 vazura-ti |eapan pe asta $i ca... i s-a nazarit lui Simion ca a zimbit!“ Si fiindca Simion se uita neincrezator continua : „Cum sa-i arda de zimibet unuia, chiar nebun de-о fi, cu latul de gi t ?|“ Sculindu-se in picioare, fieoare banui celuilalt teama de-а in- toarce fata spre spinzurat. Dar se grabeau §i nu-§i luara in seama sla- biciunea, cind deodata, de dupa о piatra, auzira un tipat dezmatat §i-o matahaia neagra sari spre spinzurat. Groaza ce-i cuprinse fu atit de mare incit inmarmurira. Matahaia se apuca cu miinile de spin- zurat, si facindu-^i vint cu picioarele pe pamint, incepu sa se bala- baneasca intr-o parte §i-n alta urlinid ca un animal. Cei trei oarneni se lamurira indata : era Sana betiva satului, care !?ezuse ascunsa intre pietre. Dar nici unui nu avu curaj s-o opreasca. Nu !?tiura cum sa coboare mai repede §i sa se indeparteze cit mai curind de ingrozitoarea aratare din virful de piatra. 207
Ajun§i jos, la ultima cotitura a drumului, se oprira. Erau cu ras/i- flarea taiata $i nadu§i^i. Pe pamint, in fata lor, se juca о umbra in- coace §i-ncolo. Ridicara ochii in sus, Sana impreuna cu Teodot/ se leganau nebune§te in lumina lunii, ca о lunga §i neagra limbi de clopot fara sunet §i fara loviri. / A ,doua zi, soarele se ridica mai greu peste sat. О ceata purtata de vint poposise in vagauna de piatra in care se rasfirau casele. A^a, in ceata, parea sa fie о balta nesfir§ita cu lighioane, din care iese, ca din intimplare, spinzuratoarea lui Teodot. §i pum vintul mingiia usor culmile pietroase, se intorcea mereu un sunet ca de bici ^fichiu- ind, de ti se parea c-au pornit toti caii satului sa poarte in galop nebun, peste ce^uri fara margini, faptura spinzurata a lui Teodot, se arata in negura ca agatata de-o toarta a cerului. Totu§i, catre amiaza aproape, soarele patrunse in sat. Intii scli- pira acoperi§urile caselor, apoi geamurile ferestrelor §i-n urma bal- tile din !?osea. Oamenii se privira mirati. Se parea ciudat, ca dupa ziua calda §i senina din ajun sa se trezeasca deodata in ceturi de toamna, cu soarele in curtile lor, doar catre prinz. I$i vazura insa de treburi ca oamenii incercati cu toate toanele vremii. In pragu'l Primariei stateau de vorba Oleonic ?i doi vatafi. Isi socoteau о imparteala din care batrinul indaratnic nu voia sa iasa paguba§. Pe drum, chiar pe urma carutelor, prin mijlocul lui, mergea cu pa$i marl Cosma, nepot de-al lui Cleonic. Se vedea de departe cum cauta ceva. Ajuns in dreptul Primariei striga, aruncind in fuga vor- bele : „Pe Simion nu-1 vazurati ?“ „Da ce-ai cu el ?“, intreba unui din vatafi. „11 cauta nevasta-sa prin tot satul §i nu da de el.“ Cei din pragul Primariei tacura, iar Cosma se opri dupa ras- puns. Vazindu-1 ca a§teapta si vrind sa scape de el, Cleonic il striga : „О fi sus, l-o veghea pe spinzurat!“ §i gura i se lati a batjocura. Cosma suparat se smuci din loc !?i-o lua spre riu. Pe cine intil- nea il intreba, asa ca pina ajunse la capatul satului toti aflara de lipsa lui Simion. „Се-i tot poarta §i muiere-sa ai'a atit de grija !“, ii striga suparat un baiat, ,,?i-o vedea §i el de treburile lui.“ „Zice c-a visat urit azi-noapte. Maria... $i ei i se implinese visele^“ 208
\ DupS-amiaza, ре cind se-ntorceau caru^ele din ora§, grija tuturor crescuse. Era vadit ca lui Simion i se imtimpliase ceva. Nu piere un om’jn toata firea, ziua in amiaza mare, a§a doar, de pomana. §i din vorba-n vorba, se strinsera in fata Primariei aproape toti barbatii din sat. Trebuiau sa-1 caute $i nimeni nu §tiia incotro. Iar Maria, speriata de ati^i oameni strfn§i pentru bietul ei Simion, holba ni$te ochi de ti-era mai mare mila s-o vezi. Tot Cleonic le fu de ajutor. Imparti oamenii in grupuri, indrep- tind-o pe fiecare in alt loc. „Ear repede, ca vine noaptea, sau mai iute ca ea, iara§i vreo ceata, a§a din senin.“ $i fiindca-n drum ramasese cu miinile-n §olduri Sana, Cleonic о indemna §i pe ea : „Iar tu Sano, urca-te sus pe piatra si vezi, nu s-o fi culcat Simion acolo, sub taipile aluia ?“ Sana, parea asta a§tepta, se repezi in chiote p-n sarituri, de i se ridicara fustele pina peste genunchii murdari §i plini de babe. A^ezati pe banca din fata Primariei ramasese doar Cleonic $i Maria. Taceau amindoi, doar Maria ofta din cind in cind, iar Cle- onic miriia dupa fiecare oftat al femeii. ,,!j>i mai termin-o cu oftatul femeie, ce, ca doar nu 1-ai vazut inca plesnit! “ Maria tacu, si cind ii veni alt oftat din piept il inghesui ru^inata printre dinti, de fluiera ca о ba§ica desumflata. Se intunecase de-а binelea cind incepura sa soseasca primele gru- puri de oameni. Nimeni nu gasise -pe Simion, nimeni nu aducea vreo veste. Toti, tacuti, se a§ezau pe pietrele din marginea drumului §i a?teptau. Lini^tea era adinca §i neagra. Se vedea doar cum §erpuie soseaua prafuita in urcu$ incet. $i, chiar la inceputul ijoselei, acolo unde din bezna i se ghicea capul, se zari la inceput о pata neagra ce forfotea. Apoi veni §i zvon de glasuri omene§ti. $i cu ele cre§teau §i fapturile oamenilor. Dar nu veneau ca celelalte resfirate. Erau strin§i intr-o ceata p parea duceau ceva. Cind ajunsera linga Primarie tacura. Se vedeau lamu- rite, purtate pe palme, taipile opincilor lui Simion. $i, mai indarat о mina ii atirna in praf. Ii pusera in mijlocul drumului fara nici о vorba, iar oamenii isi scoasera palariile ca la mort. Atunci Maria dadu doar un tipat $i cazu bustean peste trupul intins all lui Simion. Cleonic se apropie de mort. Ii vazu fata groaznic de schimonosita, ochii singerind §i in jurul gitului urma adinca de §treang. Cosma il lamuri scurt: „Colo, de salcia aia tinara, era spinzurat cu talpile-n apa riului.“- 14 — Hanul ro$u — cd. 204 209
Din negura aparu Sana. Se strecura printre picioarele oarrie- nilor $i se apropie de fa^a lui Simion.. / „Pfui, ca s-o spinzurat!“ $i incepu sa rida prosteste. ,,{j>i uitp ca i-au §i scos ciorile ochii,“ $i continua sa necheze dezmatat. / Unui о plesni cu dosul palmei peste gura, Sania tacu о clipa, dar apoi, cu glas pitigaiat ce rasuna in noapte ca un tipat sinistruj ras- punse : „Degeaba ma bati... ca p-asta 1-au ciugulit ciorile, da de ala de sus nici un cioc nu s-a atins.,“ In intunericul odaii in oare dormea Nichifor cu nevasta-sa se auzeau doua sforaituri, una mai ,ragu§ita §i mai adinca, iar alta parea ca este doar о $oapta. a?a, se inginau in noaipte ca zvonurile unei paduri. Trecuse cu mult de miezul noptii cind nevasta lui Nichifor in- cepu sa geama in somn. §i se zbatea ca cineva care are de invins un du§man aprig ; aici parea pa biruie ea, aici se arata ca ar fi rapusa. Deodata se lini^ti, dar in singuratatea odaii se simtea ca cineva e treaz. loana casca ochii in bezna fara sa vrea, asculta. Auzi sforaitul lui Nichifor i se paru ca mai auide ceva. Citeva clipe statu in lini^te, ca omul care pinde§te apoi se mi?ca in ai§temut. Printre sforaituirile lui Nichifor auzea cum ii bate inima, sec departat, ca §i cind sune- tdle ei ar fi ie§it dintr-un butoi. „Nichifoare... Nichifoare... !“ Tipatul loanei rasuna a pustiu. Nichifor se innabu^i, stranuta §i amufi. „Nichifoare, n-auzi ?“ §i Nichifor auzi. Se scula in capul oaselor si ghicind ca loana §ade, intreba nedumerit. ,,Da’ ce-i femeie ?“ „Nichifoare... ascula..., bate cineva in geam.“ Nichifor se sperie intii, apoi asculta si n-auzi nimic. Tacu insa. Frica i se opri undeva in git. „Asculta Nichifoare cum bate... tic... tac... tic..., tac...“ „Unde bate loano ?“ „In geam, tu n-auzi ? !“ si glasul ei semana a §oapta de groaza. Nichifor sari din pat. Se auzira plescaind pe scinduri taipile goale. In fata geamului ezita. Totusi, intinse mina $i trase cirpa la о parte, in rama geamului la inceput nu vazu nimic. Dar cind ochii i se adincira in bezna noptii, deslu^i о umbra mare in dreapta. Nu pricepu ce-i. Dar apoi §i-aduse aminte. Era virful pietrei care se vedea 210
la 'orizont, peste casele din fata. Nu i se paru nimic ciudat in asta ?i о clipa ramase nedumerit; cind ?i-adu-se aminte ca acolo-n virf sta spinzurat Teodot, trase cirpa la loc §i cu pa§i mari se apropie de pat. ,,Nu-i nimic, femeie, vezi-ti de somn.“ loana nu zise nimic. Se-ntinse la loc $i-§i trase patura peste cap. A?a statu citvia timp in lini?te. Nichifor tocmai se sucea pe о parte, cind loana iar incepu : „Asculta Nichifoare cum bate cineva in geam.“ Nichifor se supara : „Таса-ti gura femeie ?i dormi... n-auzi ?“ loana se paru ca nu aude, caci indata repeta : „Asculta Nichifoare cum bate cineva in geam?1 Nichifor sirnti ca nu-i lucru curat cu loana. Se scula din nou, aprinse lampa ?i se duse de se a?eza linga ea. loana era cu fa^a la perete. Nichifor ii puse blind о mina pe umar §i-o-ntoarse cu grija cu obrazul spre el. Cind fura fata-n fata, Nichifor tresari : in ochii imobili ?i reci ai loanei vazu el bine ca nu mai licare§te judecata dreapta. I se facu о frica nemaipomenita. Tremurind, se scula, i?i trase pantalonii ?i iesi in tinda. Alaturi, batu in usa : „Mama, vino ca loanei i-e rau !rt Din odaie se auzi bodoganind §i-ntr-o clipa in pnagul u?ii aparu о batrinica uscata §i mica. ,,Da’ се-are baiete ?“ „Nu ?tiu, zice ca bate cineva in geam.“ „Ei ?i tu nu te-ai dus sa te uiti ?“ ,,Nu-i nimeni mama, vad eu dupa uitatura loanei ca i se nazare." !j>i de atunci, in fiecare noapte, loana lui Nichifor auzea pe cineva batind in geam. Au incercat s-o vindeee cu tot felul de leacuri. Nici unui n-a ajutat. loana auzea mai departe noaptea batai in geam. §i, fiindca uitatura ei se facuse prea fioroasa, iar in intuneric ochii ii scinteiau ca cei de lup, Nichifor о urea intr-o zi in caruta si-o duse la ora?, la casa de nebuni. Chiar in dupa masa acelei zile, Cleonic spargea lemne in curte. Se necajea cu ni?te butuci de carpen. $i nu-1 mai ajutau bine nici anii, obosea repede ?i-l napadeau nadu?elile, iar in capul pieptului i se tot opintea о rasuflare prea scurta. De aceea, dupa ce lovea de doua, trei ori, se oprea. 211
Mai incerca о data §i fiindca i se intepeni securea in lemn, obosi mai tare pina-o descle^ta. Atunci se opri, scoase de la briu tabacpera $i a?ezindu-se pe-un butuc rasuci о tigara. Ii ie<?i mai groasa cd de obicei, dar nu se supara. Tragea cu pofta din ea, de se-nvalui in curind intr-un nor de fum. §i cum privirea i se rataeea in zare, i se opri deodaita pe virful pietrei. De plopul din curtea lui Stefan nu vedea din spinzuratoarea lui Teodot decit virful. Apoi se gindi mai mult alene, daca nu-1 vor fi mincat ciorile. Cind termina tigara, puse mina cu nadejde pe topor, si proptin- du-§i teapan picioarele in pamint, potrivind bine cu ochii locul unde trebuia sa izbeasca о ridica §i dadu о lovitura indesata. О clipa se auzi о ruptura de lemn uscat §i-un vijiit ascutit tipa in aer. Coada toporului cazu jos, iar tai^ul ei zbura drept in fruntea lui Cleonic. Acolo se infipse adinc, de peste sprinceana Stinga, pina-n moalele capului. Batrinul mai apuca doar sa clipeasca de citeva ori din ochi. О dira subpre de singe i se prelinse pe dupa ureche, iar din nas izvo- rira stropi de ba$ici. Cleonic mai facu un pas §i din poarta deschisa se prabu§i in drum, cu miinile aruncate in laturi, ca §i cind ar fi vrut sa imbrati<?eze pamintul. Pe drum nu era decit Sana. Cind il vazu cu capul plesnit, scuipa spre el §i spuse mai mult pentru ea : „Ptiu, crapa^i §i tu... Dupa inmormintarea lui Cleonic nimanui nu-i venea sa piece acasa. Li se parea tuturor ca-i pa<?te о nenorocire, si ca, raminind gramada sint mai apara^i. Mersul lor era agale, dar de fiecare data cind piciorul atingea pamintul, se simtea in calcatura о furie care crestea orbe§te. De vorbit nu prea vorbeau. Se priveau din cind in cind in ochi §i apoi, ca speriati de ce vazusera ii icoborau din nou. §1 tot a§a strabatura drumul de la cimitir pina-n mijlocul satului. Acolo se oprira. Erau numai barbatii, caci femeile care nu se risipisera inca, stateau de-о parte mute si priveau ingrijorate la gramada bar- batilor. Lini?tea si asteptarea tinu un timp. Dar se simtea ca acolo, in grupul aceia, clocoteste ceva din adincuiri. §i tocmai cum din putre- gaiurile din fundul apelor razbesc la suprafata doar basici, tot astfel §i din gramada nu trecea in afara decit vreo exclama^ie sau vreun mormait. §i, ascuns, in sufletele oamenilor, cumpana judecatii se strimba fugar dintr-o parte intr-alta. Cind, deodata, Stefan, infigin- du-!?i picioarele in pamint, rotind privirea, striga : 212-
„Haidem !... aduceti citeva brate cu paie, vreascuri ip-un topor.“ In citeva clipe oamenii le adusera pe toate $i-n frunte cu Stefan о pornira. Dupa gramada de barbati, la о distanta, incepura sa urce §i citeva femei. Dar Stefan cind le vazu la prime cotitura a drumului, striga : „la, ramineti jos... asta-i treaba de barbati11. Femeile inspaimin- tate, tulburate de-о teama ce nu izbuoni decit la vorbele lui $tefan, incepura sa plinga si sa se zbuciume, implorind cerul cu bratele ridi-- cate sau blestemind caile nevazute ale vazduhului. Drumul pina-n virful pietrei fu greu. Era о dupa-masa calda, fara urma de nor pe cer, iar razele soareiui cadeau chiar in ceafa oamenilor. Cind si cel din urma ajunse sus, se indreptara spre spin- zuratoare, facind roata in jural ei. Teodot era tot acolo. Trecuse mai mult de-о saptamina de cind il spinzurasera, fusese ploaie §i anjita, vint $i cea^a, dar pe spinzurat nu se vedea nici о urma. Era ca !?i cind cu citeva clipe inainte doar l-ar fi spinzurat. Gura era putin deschisa $i purta aceiasi zimbet de bunatate §i intelegere cu care 1-a privit pe Simion cind i-a pus funia dupa cap. О boare de vint se juca nevinovata cu о $uvita de par de pe fruntea lui Teodot si totul era atit de lini§tit §i de natural, ca-^i venea sa crezi ca spin- zuratul va ridica indata mina sa-§i potriveasca parul rava§it de vint. Oamenii uitasera aproape pentru ce-au venit. Fetele lor pline de ura ?i de furie capatara trasaturi mai lini^tite. Ochii oglindeau cerul senin §i albastru, iar miinile nu mai erau pumni strin§i. Se vazura capete plecate $i picioare ce nu-?i gaseau loc. Unora li se facu deo- data cald, i§i scoasera palariile, i§i deecheiara cama§ile §i cu toata palma se stergeau de sudoare pe obraz. Unuia cu paiele in brate i se paru ca n-are noima sa le mai tina §i le zvirli intr-o parte. Vintul le impra§tie printre picioarele oamenilor. Un fir se opri pe haina lui Teodot, iar un tar an. cu sfiaila parea, intinse mina §i-l lua de acolo. 9tefan se dezmetici cel dintii : „De ce arunca§i paiele... narodule !“ Toti se mi§cara §i se intoarsera cu fata spre Stefan. Cind il vazura cu ochii scinteind a barbatie §i curaj, le fu ru?ine de toropeala in care cazusera. Parea sa ci§tige timpul pierdut, a§a se repezira la treaba. Paiele fura toate puse gramada la picioarele spinzuratului, iar Stefan cu toporul taie vreascuirile. Cind le ispravi, le aduse in brate §i le azvirli sub spinzuratoare. ,,A$a !... adu foe, Nicolae !“ Si Nicolae se cazni cu-n amnar pina aprinse iasca. Fiindca nu statea bine cu genunchii la gura, se a?eza pe burta si, cu iasca aprinsa intre degete, proptind-o in paie, incepu sa sufle. Nu trebui mult timp. О flacara mica §i de-abia de vazut in lumina tare a soa- 213
relui, irmegri citeva fire de paie. §i oit ai clipi totul fu о vilvataie. Un nor gros de fum atinse taipile goale ale lui Teodot $i apoi il imbraca intr-un giulgiu de nu se mai vedea. Dar in clipa urmatoare, din inaltimea cerului se pomi о ploaie cu ijiruri dese §i aspre, de plescaiturile lor sunau ca bicele. Focul se stinse chiar cind flacara se inalta pina la genunchii spinzuratului. $i nu fu doar un ropot scurt, ca al ploilor de vara : se pornira din toate partile rabufnituri cu rasunet de tremurau zarile, gramezi de apa, amestecate cu piatra mare cit nuca, loveau tot ce intilneau in cale. Trasnetele cadeau odata cu ploaia, iar cind tuna, nu mai §tiai bine, lovea piatra, ploaia sau trasnetul. Nici n-a fost timp ca oamenii sa se dezmeticeasca. Ca oile se repezira in prima clipa a furtunii in jos. Cadeau de-а berbeleacul du!?i de torent §i loviti de pietre. Unii ramasera tintuiti in cite-o stinca ее И se infipsese in §ale, altii cu burble plesnrte i§i insirau ma^ele pe maracini. Pe §tefan 1-ajunse un trasnet tocmai cind punea piciorul in pragul casei sale. In sat nu se mai vedea. Totul plutea in negura §i-n torente de apa. Scapararile trasnetelor nu luminau decit oameni innebuniti de groaza, copii innecafi si dusi de puhoi, ori femei luptind deznadaj- duit sa-si scape copiii sau averea. Cind se opri ploaia, intr-un tirziu, cerul senin se inalta din nou, cald $i curat. In satul rava^it de furtuna, cu pomi smul§i, case dez- velite si garduri doborite, un singur lucru mai parea viu : focul care mistuia casa lui Stefan. Curind, oamenii pe care nu-i innecase puho- iul ,§i nu-i lovise piatra incepura sa iasa din adaposturi. Priveau cu ochii mari de groaza la focul care ardea c-o flacara mare de rug. §i-n fata neputintei oamenilor, focul parca fara graba, trecu la alta casa !?i a$a mai departe, cuprinzind pe rind case si hambare, grajduri si garduri. Cind termina pe-o parte, trecu pe cealalta a drumului. Si aici arse tot, casa de casa, de nu mai strajuiau drepte decit zidurile ?i pietrele. tn piata cea mare se strinsera ultimii oameni ai satului. Erau doar citiva. Dar aratau ca ni§te fiin^e din alta lume. Cu hainele sfi- siate, cu fetele descompuse de groaza, cu parul ars de foe §i cu mii- nile singeritnde de lupta. Cind vazura cum ii inconjoara focul, cu puterea ce-o mai gasira in trupuri, pornira spre riu. Din urma ii mai ajungea cite un nechezat disperat de cal, iar in fa^a le taia dru- mul cite о femeie tipind §i facind semne de deznadejde. Trecura podul !?i pe malul celalalt se aruncara pe iarba, care cum apuca. Erau tru- puri rava§ite de nu mai semanau a om. Se parea ca au multe picioare §i multe miini. Unii mai priveau prostiti indarat. 214
Tot satul era о faclie imensa ridicata spre cer. Niciodata mintile lor nu putusera inchipui un foe atit de mare. Cuirind scinteile le aprinsera si podul. incepu sa pocneasca a lemn uscat. Era ou totul cuprins de flacari, cind din negura de fum se isca о jni^care. Deodata fu pe pod, in mijlocul flacairilor. §i toti vazura atunci cum fugea spre ei Sana cu haina §i parul aprins. , Cind ajunse in mijlocul oamenilor, arzind ca о flacara vie, atit mai putu spune : ,,L-am vazut, s-a dus... pe Tedot 1-au luat norii de fum... ! §i se rupse in doua, ca un butuc in foe.
PAVILIONUL Nr. 6 In gara Stefane?ti am ajuns noaptea, о noapte tirzie cu lini$ti de vara. De pe peronul ingust saracacios nu vedem prea departe. Luminita care clipea in singurul felinar, arunca umbre fugare. Gre- ierii inginau melodii pline de nostalgie $i un vint subtire se furi$a alene printre dealurile ce strajuiau gara. Cind ma dezmeticii, singuratatea mi se paru si mai deplina. Nu era nici tipenie de om. La о fereastra a garii fumega о lampa cu gaz. Prin geam . nu zarii decit luciul unui telegraf $i mogildeata unui om care dormea pe-o banca, cu spatele catre fereastra. Ma a^ezai pe un geamantan §i-mi aprinsei о tigara. О fumam cu constiinta clara a unui delicat, dar nu о puteam parasi. Prea ma impresura lini§tea $i singuratatea de peste tot. Cind ma sculai, in^facai cu nadejde geamantanele §i ma-ndrep- tai spre stinga, pe unde se parea ca ar fi о ie§ire. Printre salcimi si tufe de liliac ajunsei in dosul garii. Acolo nu mai vazui nimioa. О bezna lipicioasa incle$ta §oseaua intr-un singur manunchi, cu pomii, cu gara si cu umbrele. Stiam doar atit, ca Sanatoriul e pe deal. Nu puteam ghici nimic. Nici incotro s-o iau, nici unde eram. Din tirgul Jptefane^tilor nu za- ream nici о urma. Doar, drept in fata, printre contururi de pomi, albea in bezna un zid de casa, iar de departe se auzea un latrat plic- tisit de ciine. Descurajat, socoteam sama intorc pe peron si pina la ziua sa ma trintesc pe banca ce-o zarisem acolo, cind auzii pa§i care se apropiau agale. Un om venea spre mine. Din intuneric imi dadu noapte buna si tot de acolo ma intreba ce caut. „Sanatoriul de tuberculo§i.“ „А, e-n deal, la oftico§i“, imi raspunse aceeasi voce, mirata desigur de-un oaspete atit de tirziu. Si parea dindu-si seama ca nu-mi era indeajuns raspunsul con- tinue : ,,§i vreti sa mergeti .chiar acum acolo ?“ „Pai, n-oi dormi aici, in drum !“ ii raspunsei enervat. Dupa ce tacu о clipa §i ma masura de sus pina jos, adauga : 216
,,Eu va due, dar costa doi poli... c-aveti cufere mari !“ ,,Cu ce ma duci ?“ ,,Hm... cu ce ! Cuferele le iau in spate, iar pe dumneata cum te-or ajuta picioarele.14 Si plecaram, omul inainte si eu dupa el. t$i scoase cureaua §i petrecind-o prin minerele geamantanelor §i le atirna, unui pe spate iar celalalt pe piept. Cum mi se obi^nuira ochii cu intunericul, ghicii cite ceva din drum. Aici un §ant negru plin de buruieni, dincolo о podisca ingusta §i mereu printre umbre, case spoite cu alb, dar toate ingropate in verdeata de pareau naluci care-§i scot capul de dupa perdele de fum. La о vreme sim^ii dupa gifiitul omului ca drumul urea. Avea ce cara, geamantanele erau pline cu carti si nu erau nici prea mici. La un rastimp calauza mea se opri. Pe inituneric isi puse geamantanele pe un pirleaz §i-§i scoase un §tergar. Pe nas ii fluiera rasuflarea fierbinte, iar fata inadu^ita $i-o ingropa in stergar. Cind termina cu stersul imi spuse : „Mai e... о tira, uite colo...“ §i imi arata prin bezna un loc catre care i se intinse mina mai u$or. Mai urcaram vreo citeva minute bune pina a j unseram pe-o $osea lata !?i pietruita care .se intindea in intuneric ca un pres murdar. De departe zarii ni<?te case scunde, chiar la sosea. Semanau cu ni^te cazarmi. Doi plopi se lamureau prin bezna strajuind chiar poarta. Omul zvirli geamantanele pe iarba §i cu-n gest fnint mi-arata : „Aci e ala de oftico$i !“ Vazindu-ma ca scotocesc dupa bani, adaoga : ,,Da’ costa mai mult de doi poli.“ „Eu iti dau cu cit ne-am tocmit!“ ii raspunsei indiferenit. ,,Da’ de ce nu mi-ai spus la tocmeala c-ai pietre in cufere ?“ Pleca bombanind ?i ma lasa in fata portii pe care era scris, cu litere mari „Sanatoriul de Tuberculosi — Stefane§ti“. Gasii pe un stilp al portii un miner. Trasei de el $i se auzi sunind infund at un clopot. La strada se deschise о fereastra §i un cap zbirlit se ivi : ,,Ce-i ?“ „Am venit si eu la Sanatorium „Care esti ala de dimineata ?“ Ne lamuriram curind si ma baga in curte. Imi spuse ca trebuie sa dorm pina-n ziua pe canapeaua din oancelarie. Dupa ce intrai, ma trintii pe canapea imbracat, plictisit §i obosit de drum $i de bezna prin care orbecaisem. 217
Ma trezii cu fata spre perete. Era о lumina vesela amestecata cu soare, mi-adusei arninte unde sint si ma-ntorsei. Imi pusei palmele sub cap ?i-ncepui sa urmaresc pe tavan arabescul de pete de apa §i incilcirile de fire de paianjen. Un scirtiit ma trezi din reverie. Cind intorsei capul, la о masa linga fereastra, un batrinel chel si cu oche- lari, imbracat in haine albe ?i cu mineci negre pina la cot, chinuia о penita pe un registru deschis. Ma vazu. „Nu te deranja, te rog, mai dormi de vrei, e doar ?ase“, ma in- curaja functionarul privindu-ma pe sub ochelari. Ma sculai insa-n picioare ?i ma scuzai ca nu 1-am observat cind a intrat. ,,Nu-i nimica, toti care vin noaptea dorm aici,... cu toate ca vede|i, eu am pus in gara un aft? : «Calatorii care sosesc noaptea, sunt rugati sa vina ziua la sanatoriu.» Si cu toate acestea toti veniti noaptea". Fiindca facui о fata mirata, el continua in acela§i ton : ,,Nu-s suparat, din contra, ma bucur ca vin mereu oameni noi, ?tii, orice cuno§tinta noua e un izvor proaspat... imi dati voie sa ma prezint", si se scula venind cu mina intinsa spre mine, „sint Ion Mare?, administratorul-contabil al Sanatoriului !“ „О, tocmai de la Bucure?ti ? !“ se mira domnul Mare? cind ii ras- punsei la intrebarea ce mi-o pusese. „Am si eu un frate la Bucuresti, e la S.T.B., ?tii, la tramvaie... e ?ef de rerniza... sta bine, bata-1 sa-1 bata ! Pe mine ma ia peste picior, zice ca-s ofticosul de la $tefane?ti." Poate, fiindca-1 cercetai atent cu privirea, se sirnti obligat sa ma lamureasca1". „Da* eu nu-s ofticos, tusesc ?i eu citeodata a?a ca omul, dar nu scuip nici singe si nici nu am bacili in sputa." Dupa се-mi facu toate formele, dupa ce ma intreba de neamuri ?i de functie, de venituri si de bunici, veni la mine si ma batu pe umar : „Imi place de dumneata, nu esti ursuz, e?ti simpatic. Sa ?tii c-o s-o duci bine cu mine. De altfel e clar, cine-i bine cu mine si cu dom- nul Director, se simte ca-n rai !“ $i cu un gest care ar fi putut insemna о amenintare apriga, ter- mina : „Cine nu... heraus !“ ,,9titi nemte?te ?“ il intrebai. ,,A?a, pe ici pe colea, о rup putin, cind au fost nemtii pe-aci, in razboi, am ramas tot la Sanatoriu... dar nu eram administrator-con- tabil ci, a?a ceva... intendent... ei imi spuneau Herr Oberst ?i rideau..." „Dar domnul Director cind vine ?“ 218
„Curind, pe la $apte-i aici... е-un om... о minune..., cap $i suflet, nu gluma !... face о $tiinta..., nemaipomenita. Ce sa vezi, un om nu-i scapa." La privirea mea intrebatoare oontinua : „Pe to^i bolnavii ii cunoa^te... in. toate intortocheturile lor, in toate maruntaiele... ! E savant de la Bucuresti, a faout scoala nu gluma... se uita-n ochi, te prive^te cum sufli si-ti spune : caverna, pneumotorax, scleroza sau toracoplastie. Tot §tie $i are un microseop, о minune... l-a costat о avere.“ „Cum, aici face $i analiza sputei ?“ „А, nu, о trimitem in capitala judetului, in eprubete. §tii, el face stiinta, nu se baga in fleacuri." .,?i cum il cheama ?" Sculindu-se in picioare, c-un gest de adevarata veneratie, ii rosti numele : „Domnul Director, doctor Savu Popescu !“ „А, uite-1 ca vine !“ se repezi de dupa biroul lui, strigindu-mi : „Sculati va rog, e un galanton, ii plac manierele alese... de altfel il veti vedea.“ Pe asta se deschise u?a $-0 namila de om, inalt si lat cit u$a, cu о burta uriasa §i mareata, i$i facu арагфа. La salutul meu nici nu raspunse, trecind grabit. Domnul Mares se inclina respectuos intra dupa el in cabinet. Dupa citeva clipe ie$i frecindu-si miinile §i-mi spuse : „S-а facut, se poate, poftiti... va a§teapta,“ si cu-n deget la gura, ,,nu uitati manierele alese !“ „Buna ziua domnule Director !“ „Buna tinere... dar ce dracu veniti to|i noaptea ? О sa-mi umpleti canapeaua de plosnite. Ziua de, se mai scubura omul si apoi trece direct in salon, nu ne sta plocon aci, in administratie... unde imi place exclusiv sa domneasca ordinea administrative." „Dar..." „Bine, bine nu-i nimica, spun doar a§a, ca sa se §tie.“ $i continuind : „Acum dezbraca-te...“ Cind ma golii pina la briu ma a$eza pe un soaun. Ma ciocani, ma pipai, imi viri degetele in beregata, imi dadu о palma la ceafa, ma puse sa spun treizeci si trei ?i gata... „Ei, uite ce, dumneata ai о tuberculoza fibrocaseinoasa faza... intermediara... febra n-ai... §tiu t" Eu vreau sa-i spun ca am, dar siguranta cu care-mi vorbea prestigiul ce mi-1 dezvaluise domnul Mare§ ma facu sa cred ca poate termometrul meu nu a fost bun. 219
„Iti trebuie doua sau trei luni de regim sever de sanatoriu... apoi... mintuirea-i sigur a." s>i ochii i se aprinsera ca unui profesionist incercat, care nu gre- ?e?te niciodata in calculele lui. „Acum imbraca-te. Intra in salonul patru, pavilionul trei." §i strigind domnului Mare;? prin u$a deschisa : Pune-1 in patul de linga..iar fiindca domnul Mare? parea ca nu pricepe, complete, „in ala in care s-a desavirsit ieri Onut.“ Cind fusei gata, tocmai ma pregateam sa plec cind aud din nou pe Director strigind lui Mare? : „La baie ou el... si parul jos !“ Ramasei cu gura cascata ?i de-abia putui Ingina : „Dar eu sunt ora?ean, domnule Director, ?i fac acasa zilnic baie ?i parul..." „Aici n-o sa faci in fiecare zi, la venire una ?i buna si apoi, am mai vazut eu ora?eni si cu riie, darmite cu paduchi ?i murdarie..., la baie... la baie ! Miine intram in program ?i stam de vorba, azi primirea." $i-mi facu un semn cu mina, care semana totodata a la revedere ?i a bezea. De abia cind simtii apa calduta din baie m-am dezmeticit. Asa- dar tuns ?i imbaiat. $i apoi in patul in care „s-а desavir?it“ Onut. Frumos incepusem. Si eu care uitasem sa-i arat domnului Director scrisoarea de recomandatie ce-o aveam de la Inspectoral General Sanitar. Imi veni inima la loc cind putui aranja cu frizeral sa nu ma tunda cu zero, ci doar sa ma potriveasca sever. Imi spuse ca merge ?i a?a pentru ora?eni, ca „stiti, aici vine tot felul... e democratic dom- nule student, curata democratic." imbaiat si aranjat, proaspat barbierit ma simtii inviorat. lesind in curte о gasii cu gust, cu gradinita de fiori, trandafiri, alei paralele, boschete, pietris ro?u si pietre albe pe margine, ca la regiment. Ma plimbam agale cautind sa ghicesc dupa gradina, prin ?iruri de fagi batrini pavilioanele care se zareau in fragmente. Erau о ingramadire de ziduri albe cu acoperi?ul ro?u de tigla. Sanatoriul parea intins ?i mare cum nu-1 banuisem. De undeva ma striga о voce : „Hei, domnule student !“ Ma strigase un infirmier in sort alb, mic si uscat, cu ochii de pisica ?i cu fata slaba si verzuie a?a cum probabil trebuie sa arate un infirmier dintr-un sanatoriu de tuberculosi. Dupa ce ma-nvita sa-mi i-au geamantanele, ma conduse in Pavilionul III, Salonul 4. Salonul era lung ?i ingust. Cinci ferestre spre soare ?i douaspre- zece paturi in?irate pe doua rinduri. Al meu, adica aceia al „desa- 220
vlr^irii lui Onut“, era ultimul pe dreapta, chiar linga una din usile de ie§ire din salon. Paturile erau de fier, vopsite in alb, ca §i noptierele. Paturi cenu§ii rasfrinte de-un colt arafcaiu ochilor cear^afuri albe ?i perini pe-o masura. Intr-un singur pat era un bolnav. Statea in capul oaselor, avind indesate la spate doua perini mari. Miinile le tinea ca pe doua soinduri, in laturi. Se auzea un §uierat scurt, parea se gra- bea sa respire. Nu vazusem inca om atit de slab $i nici nu-mi inchi- puisem ca poate cineva ajunge in a§a hal. Infirmierul vazindu-ma surprins ma lamuri discret: „Altfel nu poate rasufla, mai are pu^in si se gole?te patul." Ma gindii la Onut al meu care, desigur, ieri sufla si el tot a^a grabit, in patul pe care ma asezasem tulburat. ,,^i acum ce fac domnule infirmier ?“ Cu ton profesional, intinzindu-mi un soi de sourteica aibastra : Scoti haina, pui halatul §i vii cu mine sa-ti arat in curte patul de odihna.“ 11 ascultai supus si-1 urmai pe seara laturalnica care ducea in dosul Sanatoriului. Asadar, aici erau bolnavii. intr-un patrat se ga- seau asezate, pe trei laturi, ni^te ijoproane eu acoperi§ $i spate doar, din scinduri de brad innegrite de vreme. Sub ele si-n fata lor, intr-o ordine capricioasa, se gaseau о multime de paturi de odihna pe care erau intinsi bolnavii. Fel si chipuri de pozitii, de figuri si de mi§cari. Unii nici nu se uitara la mine, altii ma petrecura cu privirea. Cite unui descult, in papuci de rogoz, altul incaltat in ciorapi de matase ?i cu pantofi de casa cu ciucuri. Unii sub paturi, altii peste ele, pe-o dunga sau pe spate cum le-o fi venit desigur mai u§or sa rasufle. Vazui par vilvoi, exceptiile frizerului <?i capete tunse ca in palma. Mutre grase !?i congestionate, altele livide si cu pielea intinsa si uscata. Figuri cu barba crescuta, alaturi de fete rase pedant. Ziare, carti de citit, $ahuri, dominouri, carti de joc si tot felul de obieote care ar fi putut fi cuiva de leac impotriva plietiselei. §i linga fiecare pat se afla cite о scuipatoare mare cit о oala. Unii aveau chiar linga ei pe pat ?i-o alta scuipatoare de mina, alba cu сарае, care semana a сеанса de ceai. Cind ii vedeai cum о due la gura si scuipa-n ea, ti se parea ca gusta cu voluptate din cine ?tie ce elixir de viata. Ma a^ezai pe patul ce mi se incredintase §i priveam nauc. Cu- prins de-о spaima ce mi se incle^tase in mijloc nu puteam mii?ca tru- pul, as fi vrut sa ma trintesc pe pat, sa nu se mai zgiiasca la mine vecinii ca la un oaspete nou, dar nu §tiu ce teama nu ma lasa. Ma uitai apoi la scuipatoarea mea. Era curata si goala. tn fund doar un dezinfectant albastrui. Ma gindii iara§i la Onut $i la moartea lui. fjli, atunci, nu §tiu de ce, cu toate ca nu simfeam nevoia, ma intinsei §i scuipai $i eu. Nimerii drept in mijlocul lichidului albastru. $i, ca la un 221
semn, ca cind asta lipsea dreptului de-а sta intins pe patul de odihna, ma simtii moale §i fara putere si ma lasai inciudat pe pat, cu fa^a in sus, urmarind pe-un virf de pom о frunza care se mi§ca Titanic in adierea diminetii. Tirziu, cind mi se intepenise ceafa de nemi^care, auzii о ru- moare. Cind fu aproape de mine, imi ridicai capul. Citiva servitori, pe tavi de lemn, aduceau gustarea de la ora zece. О bucata de piine neagra si-o felie de brinza alba ca varul. Unii primeau !?i-un pahar cu lapte. Cind ajunse la mine cu tava, ii spusei ca nu-mi trebuie. „Е musai, dorrmisorule !“ „Се-i musai ?“ intrebai indignat. „Sa minci... !“ si-0 gura se rinji la mine intr-un zimbet bleg. „Dar daca nu vreau ?“ ,,Hm, vine domnul infirmier si-i bai !“ „Се-i ?“ „Bai, domnisorule !“ Ma gindii ce-o fi insemnind acel bai. Un vecin vazindu-ma ca nu prieep imi striga ca bai e rau si ca servitonul e ardelean. Luai atunci piinea intr-o mina si brinza intr^alta si uitindu-ma la ele nu Stiam din care sa muse mai intii. Ma decisei pentru brinza. Avea un gust de butoi si era plina de zer. Piinea scrisnea intre masele. Mai incercai о data si scirbit de amindoua le-aruncai in souipatoare. Dar nu ma intorsei bine cu spatele spre vecin, cind auzii glasul infirmie- rului tipind la mine : „Domnule student, sa nu-ti ba|i joc de mincarea noastra, ca costa bani. Ce, ti-o dam oa s-o arunci in scuipatoare ?i“ si miinile lui se in- tepenira disperate ca о sperietoare dintr-un lan de griu. ,,Da-i proasta minoarea dumneavoastra !“ „Proasta, hai, da gratis stiti sa veniti aici, cu hirtie dela Minis- ter !“ „Sint student si am dreptul sa stau gratis !“ ,Bine, bine, om vedea noi la domnul Director ! “ si ma parasi bol- borosind ceva la adresa studentilor care arunca piine cu nisip si brinza rinceda la scuipatoare. Ma trintii iarasi pe pat si incepui sa ma gindesc la Calea Victo- riei, la Cismigiu si la mititeii de la Terasa. Imi adusei aminte de cursuri, de colegi, si de colege, de exame- nele de care scapasem de citeva zile si de un tap cu bere pe care-1 bausem in fuga, in ultima zi, la Bucuresti, la Blanduziei. Vrusei sa ma scol, sa fug imediat, sa le las brinza si scuipatoarele, patul de odihna si simfonia de tuse ce ma imprejmuia. Dar imi intra de-a valma, ca un cui in cap, textul ce-1 citisem in Bucuresti, pe buletinul de analiza : „La analiza sputei s-au gasit freeventi bacili acidorezis- 222
tenti.“ §tiam ca-s bacilii mei §i sputa mea ca undeva in. plaminii mei se cuibarisera micile vietati indaratnice, scormonindu-mi ca sobolii alveolele roze ?i viata. La ora mesei ma ridica! cel din urma. Eram in coada caravanei cu care mergeam plictisit catre sufragerie. Se parea ca nici unuia nu-i este foame. Sala era mare $i luminoasa. Doua mese lungi ne primira pe toti. Mi se dadu un $ervet §i un tacim, iar servetud trebuia sa mi-1 pas- trez intr-o cutie a dulapului. Pina sa vina mincarea toti ciuguleam din piine. Unii glumeau, altii povesteau §i mai to^i se uitau curio§i la mine. Ma simtii ru$inat $i incepui sa vonbesc cu vecinii. Cei din fata erau ni§te basarabeni, cei din laturi, de aiurea. Erau blinzi §i ingin- durati. Desigur ca fiecare pindea zilnic termometrul si numara cu grija de cite ori scuipa. Cind aparura castroanele cu supa §i cind se umplura farfuriile, in aburul fierbinte ce se risipi darnic, se porni un §ir nesfir§it de tusa. Cu inec sau fara, cu ochi inlacrimati sau nu, fiecare se caznea s-o scurteze. Dar fiecarei linguri de supa inghitita, ii raspundea un rapait de tusa. Si atunci vazui pe basarabenii mei, alternind lingura cu supa din care atirnau stalactite de taitei, cu scuipatoarea de mina, in care lasau sa cada alte stalactite, pornite dureros din plamini in- fierbinta^i. Taiteii imi ramasera undeva in git. Tot acolo $i mincarea cu cartofi <?i tot acolo $i compotul. Ma sculai de la masa cu impresia ca mi-am strins mincarea intr-o gu§a. $i-o purtai a$a toata dupa-amiaza, pe patul de odihna pe care incercam sa ma consolez citind cu dispe- rare pe Faust. Pe la cinci, cind ne-adusera cite un pahar cu lapte, aflai ca veci- nul din salon, cel pe care-1 vazusem in capul oaselor, murise opin- tindu-se sa mu§te dintr-un mar. Un vecin de pat, cu priviri melancolice ma privea insistent : „Parca va cunosc, nu sunteti la Liitere ?“ Vecinul meu Giurgiu Octavian, mi-era ?i mie cunoscut din vedere. Era ?i el student la Litere cu-n an inaintea mea. Ma bucurai mult ca-1 gasii. Mi se paru ca aflu un prieten vechi, cu toate ca pina atunci nu schimbasem cu el nici о vorba. Din una in alta ne povesti- ram necazurile reciproc. El avea un pneumotorax esuat, cu leziuni aproape cicatrizate §i recidivase. О raceala din iama il trintise iarasi la pat. $i acum, in §tefane$ti, de doua luni, a§tepta ceva ce trebuia sa se savir^easca. Minunea aceea a cicatrizarii, febra disparuta §i mai ales, revenirea poftei de mincare. Era un baiat plapind din fire, cu о figura destinsa cu-n aer de occidental. Era tocmai de la Careii Mari. 223
Dupa-amiaza mi-a trecut u$or. Uiitasem $i de taie^eii din git §i de compotul salciu. Ne-am plimbat cu gindul la amintiri comune, piese de teatru vazute, carti citite §i iubiri uitate. Un vint de seara ne-aduse miros de fum de looomotiva. Un tren ce urea inspre munite, gifiia undeva, !?i nu de departe ne trimitea prisosul lui de fum si-un nu $tiu ce indemn de duca. Cina fu scurta §i muta. Lampa chioara din tavan nu ma lasa sa vad bine ce am in farfurie. Mincai in sila, ca §i la prinz, privind cu mila pe basarabeanul din fata, care aproape nu putuse pune nimic in gura din cauza tusei. Pe la ora zece se stinse lumina din dormitor. Pe rind amutira si glasurile §i tusea. Cite un rigiit si-o zbatere neputincioasa in a§temutul infierbintait nu ma lasa sa-nchid ochii. Giurgiu era in patul din fata mea. Stateam picioare la picioare. Intr-un tirziu se ridica in cot ip-mi facu semn de noapte buna. Luna arunca de la mina care se ridicase о umbra fugara pe patul meu. Eram intre somn $i veghe, cind, din capul salonului, se auzi un geamat, apoi cineva care sare in pat. О zbatere ca intr-o inclestare purta ecoul sinistru. $i, deodata, se auzi un tipat infundat. Toti sari- ram in sus. Unui aprinse lampa. $i-n lini§tea ce se-ntinsese ca un semn de intrebare, un bolnav cu ochii holbati de groaza, cu miinile timndu-se de marginile patului, varsa singe, 'fiijnea din el ca din- tr-un izvor. C-o mina agita un prosop si cu ochii cauta ajutprul. Sosi in graba si medicul de serviciu. Bolnavul cazuse pe perina si grohaia in mijlocul unui lac de singe. Narile ne fura gidilate de miros de singe si de abur cald de viata. §i bolnavul se mai scula о data, mai lasa printre dintii rari sa curga singe §i se prabu?i in bratele medi- cului. I se facu о injectie cu adrenalina, dar fu prea tirziu. Se inecase cu propriul sau singe. Dupa ce-1 scoasera din pat ?i curatara singele, lumina fu uitata aprinsa. Noi toti ramaseseram sculati, intepeniti, cu respiratia taiata §i cu groaza in ochi. Pe rind ne aruncaram in a§ternut. Nu schim- baram nici о privire, ne era §i teama si ruipne. Lini?tea era atit de desavir§ita ca tiuiau urechile. $i-ntr-un pat izbucni un plins disperat, cu sughituri. Simtii cum vecinii mei iip trag patura peste cap. A doua zi de dimineata tocmai imi termlnasem de baut laptele dintr-o сеанса de tinichea smaltuita, cu rani curioase la buza §i fund, cind un servitor veni sa ma annate ca sint a?teptat de Director. 224
Pe drum catre pavilionul din fata, imi pregateam raspunsurile pe care ma credeam obligat sa i le dau. Imi inchipuiam ca ma cheama sa ma admonesteze pentru revolta mea impotriva alimentelor ce mi se servisera in ajun. Contrar a?teptarilor, Directorul ma primi foarte amabil, imi oferi un scaun §i inchise prudent u$a dupa mine. Apoi se a§eza §i el la birou §i incruci§indu-si brafele, ma privi aten>t. Ochii lui aveau о lucire ciudata, plina de inteligenta, traducind о forta spirituala deosebita. Ma surprinse aceasta noua viziune. In ajun il vazusem in graba si ramasesem cu impresia unui om mediocru si banal. ,,Ei, cum te simti la noi ?“ intreba el oarecum vesel si deschis. Ii aratai impresiile culese fugar, i le spusei sincer asa cum ma simteam atunci dispus sa-i vorbesc. Nu-i ocolii nimic. Nici mizeria vietii in comun cu bolnavii, nici alimentatia care mi se parea nein- destulatoare. La urma incheiai cu asigurarea ca sper, ca indata ce ma voi simti intrucit-va refacut, voi fi fericit sa scap din iadul aceia cu simfonii de tuse $i cu ti$niri de singe. Imi raspunse parinte§te si blind. Imi arata ca altfel nu se poate. Ca nu-s fonduri, ca toti stau gratis si ca toate cheltuielile sint enorme. Si ca ,,ma voi convinge eu“, ca tot ce este suportabil se datore^te numai unei excelente gospodarii pe care о gireaza el, cu vigilenta de politist. Cind veni vorba de mincare imi spuse, spre surprinderea mea : ,,Vezi dumneata, nu mincarea e totul pentru bolnavul de piept. Cit e, e suficient pentru mentinerea organismului intr-un raport de superioritate fata de boala. Principalul e odihna ?i mai ales starea sufleteasca a bolnavului”. Si intr-un limbaj nu lipsit de pitoresc si de caldura imi dadu exemple puternice despre puterea de tamaduire prin spirit, imi vorbi de Coue, de teoriile americane §i de tot ce revolutionase terapeutica modema. Iar ca incheiere, cu un gest elocvent al miinii drepte, imi accentua : „Este insa esential, indata ce-ai ci$tigat stapinirea spiritului, sa stii incotro sa-1 orientezi. Care sa-ti fie telul discipline! careia te supui. Adica, pe scurt, sa $tii ce vrei.“ Si-mi adauga, ca el, spre deosebire de alte sanatorii, se gindise si la asta. Organizase niste cursuri cu pacientii, in care cauta sa le stapineasca si spiritul. Si ca, evident, aceste cursuri nu erau pentru toata lumea, ci doar pentru cei ale$i. Si c~° mincare a degetelor, mo- dela in spa^iu un soi de prototip al celui ales. Ma invita $i pe mine la cursul care se tinea in fiecare dupa- amiaza de la ora 5 la 6. Si-mi spuse ca, in cazul cind dupa citeva 15 — Hanul ro?u — cd. 204 225
^edinte de inhere voi ramine convins de idealul lui, ma va muta fra Pavilionul nr. 6, unde traiesc izolati bolnavii supu§i discipline! 1ий suflete^ti. Cind ne despartiram, imi intinse mina amical $i adaoga : „Si sper ca n-o sa-mi faci figura care mi-a facut-o Giurgiu а1аЛ „Giurgiu ala“ era cred, Giurgiu al meu, eolegul de la Litere, cel' ce sta .lungit la umbra, pe patul catre care ma indreptai venind de lai Director. El ma privi cu un zimbet plin de in^elesuri §i nu lipsit de ironie. Parca-mi citise gindurile §i parca §tia de unde vin si ce mi se vorbise acolo. ,,s>i се-mi rinje^ti a$a ?“ il repezii eu. „Ei, s-a facut, intri in Pavilionul Nr. 6 ?“ imi raspunse el cut aceea$i ironie. „De ce n-a§ intra", ii ripostai eu aspru $i gindul mi se duse, nu !?tiu de ce, la ochii Directorului. „Dar spune-mi tu acuma ce figura i-ai facut Directorului ?tt ,,A§a |i-a spus el ?“ Da !“ „In legatura cu ce ?“ „Cu Pavilionul nr. 6 §i cu acea cura de... spirit", ma simtii eta tentat sa glumesc. $i-n minte-mi venira iarasi ochii Directorului care pareau sa ma privesc cu imputare. „Uite ce, eu nu-ti anticipez nimic, te las sa te duci la cursuri,. sa asculti si sa observi si tu. Eu mi-am facut impresiile mele §i le pastrez. Cind le vei avea §i tu pe ale tale ne vom spovedi si vom lamuri $i figura care i-am facut-o Directorului," „Bine omule, dar ce-i misterul asta ? Ma sperii. Spune-mi dina- inte sa nu-mi mai pierd si eu timpul pe acolo.," ,,Nu-ti spun nimic, repet, timpul nu ti-1 pierzi, e interesant si-a- poi Directorul e un excelent orator §i un spirit foarte ales. Te cistiga. una, doua. Dar lasa, hai sa ne plimbam putin §i vom continua miine discutia, dupa ce vei audia $i tu astazi primul curs.“ Mergind cu Giurgiu in tacere catre gradina din spatele Sanato- riului, ma gindeam ca la mijloc trebuie sa fie doar vreo neintelegere personala, vreo ambitie nerespectata de catre partea adversa. „Dar spune-mi Giurgiule, sint multi in Pavilionul nr. 6 ?“ „Eu n-am stat decit trei zile acolo, §i atunci erau vreo opt doar. Ziua intiia a murit unui, a doua zi doi, $i a treia zi au venit patru pacienti noi. Nu-i un numar fix. Se schimba usor. Vezi doar cum e aici, unui vine, altul pleaca..." §i ramase pe ginduri, „doar ca cei 226
mai multi pleaca prin poarta din dos.“ $i imi arata о casuta joasa ce se zarea dupa tufi^uri, despre care-mi spuse ca-i morga Sanato- riului. Intre timp ajunseram chiar la gardul Sanatoriului. De la el incol'O era cimpui. Un platou drept §i intins cit vedeai ou ochii. Doar la orizont, in aburul diminetii, se profilau contururi colturoase de munti. Spre stinga, la vreun kilometru, se zarea о padurice de ste- jari. Restul era gol, de-un pustiu nostalgic, care te lasa sa-ti alunece ochii §i gindul pina departe, catre culmile acelea ce patau orizontul. Giurgiu tacea, iar mie nu §tiu de ce mi se paru ca gindul lui rascoleste amintiri ?i nedumeriri. Sta c-o mina sprijinit de gard, cu ochii in pamint, la virful ghetei cu care mingiia о buruiana. S-ar fi zis ca acolo-i stau gindurile. Dar eu i le banuiam departe, hoinare §i mai ales contrariate. Era in intreaga lui faptura, in acea clipa, о cazna, о surda incercare de a vorbi sau de a tacea. Aceasta imi mari §i mai mult curiozitatea, mai ales ca dupa primele clipe in care zefle- misisem intrevederea mea cu Directorul, Giurgiu devenise serios §i ingindurat. §i, deodata, ca §i cind ar fi uitat ce vorbise cu citeva clipe ina- inte, imi aminti de prologul lui Faust, pe care il tradusese chiar el, zilele trecute, in romane§te. 11 avea in buzunar. Ne a^ezaram pe iarba, cu spatele razimat de gard §i incepu sa mi-1 citeasca. tn versuri lim- pezi §i u§oare dezvaluia gravitate de orga ale originalului. Nu mi-1 inchipuiam pe Giurgiu atit de dotat §i in timp се-mi citea, ii priveam profilul aceia frumos §i paliri. Dar cind vrusei sa insailez primul gind despre viitorul lui, ma strafulgera о presim^ire, un gind negru, teama lui si a mea §i a tuturor din Sanatoriul aceia, care parea о insula a nefericitilor, aruncata in mijlocul unui rai de frumusete ?i placere. Ne ridicaram ?i plecaram mai departe. Ajunseram in curind la un colt al gardului. $i-atunci observai cum chiar in gradina Sanato- riului, mai exista un loc imprejmuit separat, cu gard inalt, care avea §i crapaturile astupate. Peste el se zarea un acoperis rosu la fel cu al celorlalte cladiri. Ca §i cind imi banui nedumerirea, Giurgiu imi spuse, serios $i grav, ca acesta era Pavilionul nr. 6. Dind la о parte scindura neprinsa bine in cuie, la gardul ce despartea gradina de cimp, iesiram afara. Iarba crestea inalta pina la genunchi §i flori de cimp colorau vesel verdele gSlbui al spicelor de iarba. Plimbarea in afara de gardul Sanatoriului imi dadu impre- sia unei recrea^ii. Simtii bucuria $colarului oare fuge de la §coala ?i se aventureaza dincolo de uritul §i rigorile lectiilor afara, in necu- noscutul zarilor. Soarele ardea si о adiere venea dinspre padurea de stejari. Privii intr-acolo. Vintul imi aduse zvon de glas. fj>i zarii, chiar 227
la marginea padurii, un grup de oameni care alergau in cadenta. Glasul parea ca este о comanda. Nu zaream insa bine се-i acolo. Din pamint se ridica lumina ca un zumzet, iar aerul tremura ca sub о adiere. Se parea ca din pamintul incins pilpiie fluturi stravezii, care se-nal^a spre albastrul cerului. $i ochii imi urmareau cu insistenta grupul de oameni oare fugeau mereu sub comanda acelui glas. Intorcindu-ma spre Giurgiu, il intrebai : ,,Cine-s aia de acolo, care alearga ?“ Giurgiu nici nu privi intr-acolo §i parea speriat, cu о teama care se simtea ca-1 preocupa, imi §opti aproape : „Sint pacientii din Pavilionul nr. 6.“ $i nu §tiu de ce gindul mi se opri iarasi la ochii Directorului. Dupa-masa pe la ora trei imi faceam cura de odihna alaturi de Giurgiu, pe patul intins in umbra $opronului. Amindoi taceam. Ulti- mele vorbe ce le schimbaseram fusesera cele de dimineata, cind il intrebai cine-s oamenii care alearga. De atunci nici nu ne mai privi- sem in ochi. Eu cautam privirile lui Giurgiu, el le ferea. Cind el mi le dorea, eu gaseam mereu altceva la care sa ma uit. Nu intelegeam nimic. Ca pacientii Pavilionului nr. 6 alearga in plin soare, nu mi se parea grozav lucru. Credeam ca, datorita sanata^ii lor exceptionale, curei aceleia de stapinirea spirituliui, trupul lor poate face §i educatie fizica. Totul parea la locul sau. Atunci ce era cu nelinistile $i cu pri- virile furi^e ale lui Giurgiu ? Dar nu pricepeam nici teama mea de a-1 descoase mai departe despre ceea ce stiam precis ca el nu vrea sa vorbeasca. La cinci fara un sfert ma sculai de pe pat si-1 intrebai pe Giurgiu : „Pe unde s-o iau sa ajung la sala de cursuri a Directorului ?“ Giurgiu se uita la mine atent. Cind ma vazu ca-ntreb serios se incrunta §i-mi arata ca trebuie sa ies in fata pavilioanelor si ca ulti- mul, la stinga, cel ce avea gard !?i in fata, e al saselea. Nu §tiu de ce, dar la intrarea in curtea Pavilionului nr. 6 ajun- sei transpirat. Simtii о emotie ciudata §i о curiozitate care ma facea sa-mi simt inima batind intr-un ritm accelerat. Poarta nu era incuiata, dar, cum intrai in curte, dintr-o odaie cu fereastra pe alee, ie$i un gardian care ma intreba ce vreau. Dupa 228
ce i-am spus cum ma cheama, ma conduse spre intrarea pavilionului. Parea pustiu. Nu vazui nici urma de om !?i toata gradina pavilionului avea ceva straniu, de loc in care nu intirzie nimeni. Avea ceva din melancolia unei gari, in care nu vezi nici tren, nici pasageri, nici functionari cu stegulete ro§ii. Prin coridorul care taia pavilionul in doua, ajunsei la о sala, ceva mai mare. Gardianul batu in u§a si danauntru, vocea Directo- rului striga, „intra !“ §i intrai. О camera mare cuprindea de о parte citeva mese cu scaune, de alta о catedra cu estrada, intocmai ca-ntr-o clasa de scoala. Eram foarte intimidat, mi se paruse de altfel de la inceput ca intrasem intr-un loc ciudat, care alcatuia un fel de cuib exotic in an- samblul San after iului. $i, fiindca ramasei mirat in mijiocul salii, auzii pe Director strigind : „Va rog domnule, lua|i loc la ultima masa !“ Matinal ma-ndreptai spre fundul salii, unde-o masa mica acope- rita cu mu§ama, о scuipatoare si-un scaun ma asteptau. Imi, luai locul cu emo^ia elevului care trebuie sa raspunda la un examen ne- pregatit indeajuns. In sala era о lini^te mormintala. Directorul buchisea pe catedra in liniste carti, iar ceilalti bolnavi pe care-i vedeam de la spate, sta- teau ca ni§te naluci. Unii tu§eau si-si plimbau cu emfaza scuipatoarea sub nas, altii isi proptisera capul in miini §i urmareau pe musamaua mesei cine stie ce semne greu de descifnat. Apoi mi-aruncai ochii pe pereti. De-abia atunci observai ca pe ei se gaseau diferite inscriptii, dintre care imi amintesc doar doua : „Le premier des biens c’est de ne pas naitre ; le second, c’est de mourir jeune !“ „Tantale dans un fleuve a soif et ne peut boire. Tu ris : mais change le nom : la fable est ton histoire.“ Restul maximelor erau la fel, in acela^i spirit de renuntare la bucuriile vietii §i de depasire a existentei fizice prin cine stie ce posi- bilitati magice. Mai toate parea sofisme ieftine menite sa incinte un spirit superficial si grabit. Totusi mi se paru destul de curioasa pedagogia Directorului. A^adar, in loc sa arate pe pere^ii salii de cursuri ginduri bogate in omptimism, care sa dimensioneze nadejdea unei vieti depline, pina dincolo, pina la о batrinete care a infrint boala §i sedentarismul de sanatoriu, maximele cuprindeau ginduri negre, indoieli adinci despre rostul vietii. Dar о miscare ce se produse printre bolnavi imi atrase atentia inainte de-а putea trece la formularea unor concluzii. 229
,,Domnilor“, incepu Directorul cu un glas de stentor, ridicindu-se in picioare, pe estrada catedrei, ,,astazi avem intre noi un coleg nou, un baiat pe care 1-am intuit de la inceput, de altfel ca si pe dumnea- voastra, ca о personalitate deosebita, demna de disciplina renuntarii voite la viata.“ §i ma arata cu mina lui mare $i lunga zimbindu-mi cu oarecare malitiozitate pe care doar atunci i-o vedeam pentru prima data. In aceeasi clipa citeva perechi de ochi se-ntoarsera spre mine. Ochi ar§i de febra $i de problematica unei vieti pe care Directorul incerca sa le-o sugereze si pe care о intuiam si eu acuma. Dar ma privira in fuga, aproape indiferenti, ca si cind de acolo, din perspective inalta a unor train sublime, nimeni nu mai poate cobori la novici care pot oricind face gafe ca Giurgiu. ,,§i in citeva vorbe“, continua Directorul adresindu-se doar mie, „voi incerca sa-ti definesc si dumitale rosturile eficiente ale peda- gogiei mele.“ ,,9tii si dumneata prea bine ca omul are trup si suflet, trupul menit sa fie loca§ sufletului §i prilej de-al pregati pentru eternitatea vietii viitoare. Dar, desigur, stii tot atit de bine ca trupul acesta este о piedica intru desavirpre §i ajungere la culmile inalte ale eliberarii. De aceea, toti bolnavii sint ni^te privilegiati, ei s-au nascut sub steaua cruciala a celor alesi, a acelora carora le este dat sa lepede mai repede haina aceasta hidoasa a trupului si sa ajunga astfel la marea elibe- rare. Scopul meu este de a alege aici, in acest pavilion, pe cei mai demni de-а pasi cit mai repede peste pragul vietii. Acest pavilion este al celor deosebiti, alesi, altii decit vulgarii din celelalte pavili- oane, care vor sa-?i salveze trupul. Pe voi, dragii mei ale?i, v-am predestinat desavirsirii repezi. Orice clipa de intirziere este о intir- ziere in vesnicie." Felul in care imi vorbi Directorul, privirea aceea patrunzatoare, dictiunea, gesturile si farmecul glasului sau, avura darul sa ma faca sa simt о exaltare curioasa la auzirea celor ce mi le-a spus. Ma simtii entuziasmat, emotionat, patetic, demn de a-mi sacrifica imediat viata pentru Nirvana domnului Director. „Acum te intreb, domnule“, relua Directorul firul discutiei, adre- sindu-mi-se din nou, ,,e?ti de acord cu lumea pe care ti-am dezvaluit-o §i te vei supune legilor prescrise de mine ?“ Ceilalti cinci bolnavi intoarsera din nou privirile spre mine, de data aceasta cu о licarire de curiozitate in ochii aceia muribunzi. Eu taceam, iar Directorul §i ochii aceia astept.au linir,titi. Gin- durile mi se intepenisera undeva, intre frica $i bucurie, glasul imi amutise la marginea unor mari deciziuni. In clipa aceea, prin fereastra deschisa se auzi ciripitul vesel al unei pasari, din pomul de linga 230
fereastra. Melodia venea de afara, din lumea aceea cu legi severe, in mijlocul careia insa puteai spera si mai ales puteai lupta pentru viata. §i, deodata, о strafulgerare ma scutura din adincuri. Simtii toata revolta unei minti sanatoase §i a unui trup care vrea sa tra- iasca sfidind vesniciile. Imi dadui seama cum glasul mi se dezleaga $i cum gindurile devin sprintene ca-n fata unor probleme. Ma pre- gateam tocmai sa raspund Directorului, asa cum simteam in clipa aceea, ridicind ochii la el §i la bolnavii din jur, ma regasii in at- mosfera sumbra, cenusie a exaltarii in necunoscut. Si, fara sa-mi dau seama, murmurai un ,,da“ amenic §i bolnav, de care ma infiorai singur. Glasul rasunase strain, si-o teama de moarte se infiripa in fiinta mea. incepui sa tremur si sa transpir. Miinile erau ude, pe obraji curgeau siroaie de nadu^eaia si-n ochi se plimbau furnicari de lacrimi. Dar Directorul retinuse raspunsul meu, Tulburarea nu mi-o vazuse nimeni. $i, acolo, pe catedra lui, il zarii cum serie ceva in- tr-un registru negru, cu sooarte groase. ,,A$a, ai intrat in lumea. eternitatii, te felicit !“ §i se ridica solemn in picioare trimitindu-mi cu privirea incintarea si satisfactia lui fara de margini. Ceilalti bolnavi intoarsera din nou capul spre mine si murmurara $i ei de data aceasta, c-o licarire mai vioaie in ochi, cuvintul magic ,,fii fericit !“ In fata acestei avalan^e de simpatie si intelegere ce mi se acorda, ma emotionai din nou, simtindu-ma coplesit de atita generozitate $i compasiune. $i, ca §i cind nimic nu s-ar fi intimplat, pasind eroic si misionar inainte, Directorul intra in subiectui prelegerii din ziua aceea : ,,Sa darimam prejudecatile despre fericirea vietii pe pamint!“ Nu §tiu cum a trecut timpul $i nici nu stiu ce-a vorbit Directo- rul, atita simtii doar ; se strinsese in mine о revolta fara margini im- potriva acestei lumi false, a acestei lumi oare ne-nvata de copil sa iubim marile prejudecati, de plinatate, sanatate $i viata lunga. Imi venea sa sar pe fereastra cu capul in jos, sa termin о data brutal cu aceasta desarta viata, cind, deodata, ca si cum Directorul ar fi vrut sa raspunda gindurilor mele, zvirli cu preciziune о fraza oare ma cufunda si mai mult in viltoarea dezorientarii mele : ,,§i nu о moarte brutala, о sinucidere, poate da dreptul la cuceri- rea marii tarii de dincolo, ci moartea lenta, sinuciderea pasionata, voilta, zi de zi, ora de ora, ca otrava introdusa in trup indelung c-o scaden^a pe care о a^teptam cu frenezie. Ea sa se petreaca ca о sfi- dare, ca о atitudine eroica in fata mortii pe care о dorim intocmai cum ceilalti i$i doresc via$a“. 231
in acest timp priveam transfigurat de tot figura Directorului, ro§ie de viata buna §i hrana suculenta, nadu$ita de elocven|a §i de lupta impotriva marilor prejudecati. ^edinta s-a terminat pe la ora opt seara. Toata lumea era obosita §i parca ar fi dorit cu frenezie о odihna putemica si mtrematoare. cind auzii pe Director spunind raspioat : „Acuma, copii, repede о cura de sublimare !“ Toti s-au ridicat in picioare ca la о comanda §i s-au grabit spre ie$ire. Cu Directorul in frunte ne-am urcat la etaj, intr-o sala mare, goala. Automat fiecare lua pozitia de drepti : facui §i eu la fel, eram doar in aceea§i colectivitate de destin. Comenzile cazura scurte, ca la militarie, flexiuni, mi^cari bruste, alergat pe loc, cite zece minute, nici о clipa de ragaz, pina rasuflarea innecata de oboseala si de tuse, devenea §uierat grotesc. ,A$a, a$a, mai repede, §i mai repede !“ ne-ncuraja Directorul, plimbindu-se calm printre noi, corectindu-ne tinuta. Pina cind, unui din noi cazu ca un butuc ; singur, neajutat de nimeni, se tiri la perete, gifiind nebun, cu ochii ie§iti din orbite si cu spume de singe la gura. ,,Nu-i nimica, a$a e bine, mai repede, §i mai repede... !“ §i noi invirteam bratele dezmatat, ca aripile unor mori de vint, prinse in- tr-un virtej de furtuna. Cind se intunecase am coborit toti ca ni^te fantome, timndu-ne de pereti. Directorul, poate dintr-o profunda discrete, a piecat mai repede, coborinid scarile in pas sprinten de om ce si-a indeplinit datoria. Fiecare se indrepta pe-ntuneric catre destinatii necunoscute mie, iar eu, §tiindu-mi patul in celelalte pavilioane, ma grabii spre iesire, dar, la poarta pavilionului Directorul sta de vorba cu paznicul. Cind ma zari, imi zimbi. Vazindu-ma insa ca dau sa ies, imi striga : „Ah ! nu draga, de astazi inainte e§ti al nostru", $i adresindu-se paznicului, du-te si adu-i imediat lucrurile. Du-i-le in camera a patra. sus, in stinga.“ Figura mea a avut probabil о expresie deplorabila caci Directo- rul ma mingiie pu^in §i adauga : „Nu te speria, tuturor li se imtimpla a$a in prima zi, cit prive§te faptul ca vei locui singur in camera, aici in pavilion, sa nu te sur- 232
prinda, a$a e regula fiecare trebuie sa se reculeaga in singuratate“. Iar glasul lui atit de molatic $i insinuant, ma purta iara§i pe piscurile de lumina ale teoriei sacrificarii trupului, pina cind paznicul se in- toarse cu bagajele mele. Despar^indu-ma de Director plecai spre camera mea escortat de paznic. Nu mai aveam nici о putere, nici de gindit, nici de simtit. Ajun$i in camera, ma trintii imbracat in pat, dar a trebuit sa ma scot imediat de durere. Patul nu era decit о scindura lata si goala, aspra §i noduroasa. Plin de disperare, vrusei sa ma agat de paznic, sa vorbesc cu el, sa-i spun suferinta ?i disperarea mea. El ma privi lung §i solemn. Avea о infa^i^are sinistra de cioclu. ,,Lini§te, va rog §i reculegere. Cititi regulamentul de pe perete“. $i apoi paznicul ma parasi linistit ca §i rind eu eram un biet ne- supus, care trebuia sa fie adus la ordine. Imi scosei din geamantan rufele si patura, pardesiul §i tot ce gasii moale trintii pe scindura si ma intinsei pe ea. Se intunecase de-а binelea §i о liniste de mormint se risipise darnica peste tot pavilionul. Nu se auzea decit rasuflarea mea grabita inca, care mingiia peretii goi ai incaperii. §i-nchisei ochii. Intr-un tirziu m-a trezit din atipeala un suie- rat de tren indepartat ?i nostalgic. Deodata navali in mine viata cu fortele ei, cu nadejdile s?i marile ei bucurii. Am simtit о imensa fericire ca traiesc, ca pot spera, ca-s tot eu aceia ce suferisem in dupa-amiaza aceea toate chinurile disperarii. Ma ridicai din pat improspatat si inviorat. §i, pentru prima oara, ma simtii ca gindesc iara§i pe cont propriu, iara§i a?a cum stiam sa simt §i sa gindesc, cum invatasem sa cunosc viata in mij- locul prejudecatilor a caror du§man neinfricat era Directorul. Ochii imi fura insa opriti de citeva litere fosforescente, scrise pe perete !?i pe care le citii cu sufletul la gura, ca-n fata unor noi temeri ce se ridicau. Si-am citit : „Fii fericit!;“ „Nu uita : desavirsirea vine prin suferinta, nu minca, nu dormi, nu te odihni, zdrobe§te-ti cu rabdare trupul, astfel te vei purifica §i vei cistiga fericirea viitoare !“ in clipa aceea ma umfla un ris de-а rasunat desigur intreg Pavilionul nr. 6. A doua zi de dimineata ma trezii odihnit §i inviorat. Tot ce mi se-ntimplase in ajun mi se parea о amintire trista, dintr-un vis urit pare-se. Nimic nu mai pastram din tot ceea ce imi infuzase Direc- 233
torul, atmosfera aceea $i aspectul macabru a tot ce imi fusese dat sa vad. Ma simteam tinar §i domic de via^a, sanatos §i fara febra, parca-mi crescusera aripi, care-mi dadeau avind la un zbor fara oprire. $i-un gind ma sageta dintr-odata. Cum sa scap din acest cuib, cum sa pot ajunge la Giurgiu, sa-i spun §i lui се-am vazut, sa-i spun si lui toata tragedia ce se petrecea in Pavilionul nr. 6. Dar n-apucai sa-mi termin gindul cind u§a se deschise §i aparu paznicul. Ma invita in fuga sa tree in sala de cursuri. Mi se paru ciudat insa, ca nici in ajun, seara, nu mincasem, $i nici acum nu mi se dadea nimic. Eram revoltat, $i-n drum spre sala de cursuri, pre- gateam Directorului, cu orice rise, un atac aprig. Cum intrai insa, §i-i vazui figura aceea blinda ?i seducatoare amutii, mai ales ca am fost invitat repede sa tree la locul meu. Dupa mine mai intra un bolnav. Ma speriai cind il vazui cum arata. Era ca un spectru de slab si de transparent, mergea sustinut de paznic, ca §i rind i§i facea ultimul drum al unui condamnat.. Figura Directorului se insenina la aceasta apari^ie. Cind il vazu pe muribund asezat, se ridica in picioare $i cu о solemnitate neba- nuita, spuse : „Domnilor, dupa $edinta fructuoasa de ieri, doi dintre colegii noytri <?i-au luat zborul“. Si, intr-adevar in sala nu mai eram decit patru persoane. Ca la un semn, cei trei se sculara in picioare $i eu facui la fel, murmurind transportati impreuna cu Directorul : „Fie fericiti !“ In cele trei zile cit am mai ramas in Pavilionul nr. 6, au murit ?i ceilalti trei bolnavi. Ramasesem a?adar singur cu Directorul. In prima dimineata dupa moartea ultimului, Directorul ma privi in- grijorat si emotionat : „Am ramas singuri, sint fericit de eliberarea celorlalti, sint in- durerat insa ca nu mai vin alti parienti. Desigur, Giurgiu aceia imi face о propaganda proasta. Nu $tiu ce sa fac cu el, sfatuie§te-ma.“ Am fost emotionat ca mi se cerea sfatul $i cu vocea stinsa in- draznii sa intreb : „Dar de unde ?tie Giurgiu cele ce se petrec in acest pavilion ?* „Cum, nu J?tii, el nu ti-a spus ?“ ,,Nu, absolut nimic.“ „Ei, afla atunci, ca vulgarul aceia de Giurgiu a venit aici acum о luna, a stat vreo patru zile ?i intr-o noapte a fugit, sarind gardul. Dimineata 1-am gasit in salonul in care 1-ai gasit §i dumneata. L-am chemat, 1-am admonestat, 1-am amenintat, totul a fost za- 234
darnic. Nu-1 putem face sa se reintoarca44, ?i dupa о pauza in care se parea ca-§i reaminte§te un lucru dureros, adauga, „§1 stii ce mi-a spus ?“ ,,Nu“, raspunsei eu. „Mi-а spus, domnule, ca el orede ca-s nebun !“ Am cascat ochii mari si un ris voluptos se inghesuia in capul pieptului, sa iasa. De-abia mi 1-am putut stapini. ,,Ei, ce zici, spune si dumneata, sint eu nebun ?“ „Nu cred domnule Director, am insa impresia ca sinteti un om original.“ $i un dor de §aga si de ironie ma sfredelea. „Cum original ?“ „Adica nu sinteti ca ceilalti oameni !“ ,,Ei, bravo, asa imi placi !“ Si venind spre mine ma saruta tandru, tocmai pe frunte. ,,Acum sa-ti spun ceva. Eu trebuie sa plec la Centru citeva zile. Ai ramas singurul pacient al acestui pavilion. Esti om de in- credere, mi-o spun ochii dumitale. Cit voi lipsi eu, te rog sa treci la loc in pavionul dumitale si sa astepti sa ma reintorc. Dar, nu vei sta degeaba acolo. Te vei apuca, sistematic, sa-mi faci propaganda, sa-mi aduci pacienti pentru acest pavilion. Ai grija insa, alege pe cei mai grav bolnavi, pe acei care au friguri $i febra mare. Ai inteles ? „Da,... domnule Director !“ Si de-abia imi putui stapini bu- curia ca revin linga Giurgiu. A doua zi de dimineata, paznicul imi aduse lucrurile la loc, in vechiul meu pavilion. Mi le-a§ezase cu aceea§i rabdare sub pat §i in dulap. Cind fusei gata, m-am dus in curtea de odihna sa-I caut pe Giurgiu. Vazindu-ma venind spre el, a sarit in sus zimbind. Speriat, mi-a intins mina : ..Ce-i cu tine ?“ П luai de brat $i plecaram sa ne plimbam pe cimpul din spatele Sanatoriului. Ii povesti lui Giurgiu pe-ndelete tot ce traisem in acele zile, toate impresiile si tot ceea ce credeam despre Directorul nostru. ,,Va sa zica ai ajuns $i tu la concluzia ca-i nebun ?“ ma-ntreba Giurgiu privindu-ma in ochi. „Desigur14 i-am raspuns domol. „Si ce vrei sa faci acuma, incepi sa culegi prozeliti printre ne- погосЦИ ace§tia de aici ?“ „Nici nu ma gindesc, doar n-am innebunit §i eu“. 235
,,Dar atunci ce-i de facut, nu-1 mai putem lasa a^a, in situatia asta de a ucide fara mila atitia pacienti." „Da, ai dreptate..." ii raspunsei ingindurat. Ne plimbaram apoi mult timp tacuti. il simteam pe Giurgiu agitat, in prada unor mari nedumeriri : „Asculta Giurgiu, dar mie de ce n-ai vrut sa-mi spui de la inceput tot ce stiai ?“ „М-a amenintat ca ma otraveste daca voi vorbi cuiva ceva ; cind am vrut sa parasesc Sanatoriul nu m^a lasat. $i chiar in ziua venirii tale aici eram decis sa fug noaptea, dar vazindu-te mi-am dat seama ca nu mai sint singur". Vocea lui se pierdu lin, odata cu vintul care batea dinspre munte. Directorul s-a inters de la Centru mai repede decit ma a§teptam. Cum a sosit, primul lucru ce 1-a facut m-a chemat pe mine. A in- cuiat u$a cabinetului sau, mi-a dat un scaun $i m-a intrebat : „Ei, citi ?“ L-am privit drept in ochi si cu un calm de care nu ma §tiam capabil, i-am raspuns : „Nici unul“, accentuind pe fiecare sila'ba. Nu pot descrie furia Directorului. S-a plimbat in jurul mesei lui aproape о jumatate de ora, ca о fiara intr-o cu$ca. Era demn de plins. Mie mi se facu frica $i ma indesai in scaun, cit puteam, spre a ma face cit mai putin observat. Dar parea nici nu ma vedea. Era limpede insa ca in furia lui macina ginduri aprige, ginduri pe care dupa figura pe care i-o zaream in fuga, parea a fi de dincolo de cugetul unui om normal. La un moment dat s-a oprit foarte lini^tit. Era atit de calm incit m-am infiorat. S-a dus la geamantan §i 1-a descuiat. S-a asezat pe un scaun $i din fundul geamantanului, de jos de tot, a scos un tablou invelit intr-o hirtie, 1-a desfacut $i dind jos din perete un portret de-al lui Koch, La agatat in locul lui. Apoi s-a indepartat citiva pasi §i cu-n aer admirativ m-a intrebat : „Ei, ce zici ?“ Tabloul era о cromolitografie dupa pictura lui Carl Piioty, reprezentind, „Intrarea triumfala ?i sfidatoare a lui Nerone in Roma cuprinsa de flacarile focului pus de el.“ Nerone era in haine de ceremonie, urcat pe ruinele fumeginde, peste cadavre, tinSnd in mina о lirS, cu care incerca sa cinte cinteicul compus de el Trooe haloisis, in care descria dezastrul Troiei. Nu pricepui gustul Directorului, dar vazindu-i bucuria am adaugat §i eu, intr-o doara : 236
„Е foarte frumos !“ „Acum, hai, §terge-o !“ tipa Directorul la mine, ,,§i sa nu te ^nai vad in ochi pina nu te chem.“ \ * Cind m-a vazut Giurgiu de-abia a avut putere sa ma intrebe ce mi-a spus, atit era de infrico$at. L-am calmat insa, povestindu-i totul !?i dindu-i sa inteleaga ca am avut impresia ca renuntase la prozelitism. Ii povestii $i de tabloul lui Piloty. Giurgiu a zimbit §i ingindurat mi-a spus, ca, desigur, s-a produs in el о mare schimbare, de-а fost capabil sa inlocuiasca portretul lui Koch cu aceia al lui Nerone. Ziua aceea si inca cele ce-au urmat, s-au scurs lini§tite, fara nimic deosebit. Se parea ca totul reintrase in normal, ca viata Sana- toriului i§i urmeaza calea care-i era destinata. Pe Director nu 1-am mai vazut in tot acest timp. Nici el nu m-a chemat si nici eu nu 1-am cautat. Intr-o dupa amiaza, vad din fereastra sufrageriei pe paznicul Pavilionului nr. 6 trecind prin curte. Pe-un scaun, la umbra unui tufi§, statea Directorul. Deodata 1-aud strigind : „Tighelin". $i paznicul se-ntoarse !?i se-ndrepta in graba spre Director. Ramasei surprins, $tiam ca pe paznic il cheama Ion si acum il aud strigat cu acest nume. A doua zi, cind imi amintii de scena din ajun, 1-am intrebat pe Giurgiu daca numele de Tighelin nu-i aminteste ceva. S-a caznit si el sa-$i aduca aminte, dar in zadar. Tirziu, noaptea, cind eram intin§i pe pat, aud pe Giurgiu ca ma striga : IjJtii cine a fost Tighelin ? intimul lui Nerone, aceia care a pus foe Romei, din ordinul Imparatului." Am adormit cu gindul la farsa Directorului de a-si boteza paz- nicul cu numele de trista memorie al lui Tighelin. A doua zi, tot timpul, am auzit zgomote curioase, ciocanituri si hirsiit de ferastrau ce venea din fata Sanatoriului. Ei eu Giurgiu am crezut ca se repara gardul aceia inalt care dadea sa cada. Cind colo, spre seara, cind ne-am aruncat privirile din fe- reastra dormitorului, am vazut, ridicat in fata cancelariei un fel de tribuna, inalta de vreo cinci metri, din birne §i scinduri. Era pla- sata chiar in drum. Ne-am uitat curiosi unul la altul, fara sa in- telegem ceva. §i ne-am culcat intrigati de noua ciudatenie a Directorului pe -care о simteam insa ca se conjuga undeva cu grotesca lui fantezie si ca, precis, urmare§te un anumit scop. 237
Am aclormit cu gindul lui Nerone, la Tighelin, la tribuna ridi- cata in curte, la Pavilionul nr. 6 $i la tot се-mi fusese dat sa traiescs7 in acel Sanatoriu. / Nu stiu cit sa fi fost ora cind ma trezii cu-n miros intepator de benzina се-mi gidila narile. Cind ma ridicai din pat am vazut pe alti bolnavi intrebind inciudati pe vecini de unde vine mirosul. Unui s-a sculat §i s-a uitat pe fereastra deschisa. tn clipa aceea $1 Giurgiu s-a trezit §i fara sa intrebe ceva se imbraea grabit. L-arra imitat §i eu $i dupa mine §i altii. Cind, deodata strig : „Се-i Giurgiu, de ce te-mbraci ?“ „Nu §tiu, mi-e frica, cred ca se pregateste ceva infricosator !“ Mai toata lumea din salon era agitata, cautind sa priceapa teama ce ne cuprinsese. Unui incerca sa iasa pe u?a, dar о gasi in- cuiata, la fel incercai §i eu u§a din dreapta, dar $i aceea era incuiata. Si, tocmai in acea clipa, о vilvataie de foe porne?te din toate partile. Pe ferestre intrau din curte flacari mari, pe sub u§a se tir® fum si foe. Un tipat colectiv zgudui pere^ii ?i fiecare incerca sa scape pe unde poate. Eu cu Giurgiu §i cu inca doi bolnavi ne-am repezit cu furie in usa de linga noi. Cind am ajuns in coridor focul cuprinsese totul, scari, usi §i ferestre. Bolnavii ingroziti cu halatele in flacari, urlau de moarte $i fugeau disperati spre coridoare. Nu stiu cum am ajuns in curtea din fata a Sanatoriului im- preuna cu Giurgiu ?i cu alti bolnavi. De-abia atunci mi-am dat seama de proportiile dezastrului. intreg Sanatoriul ardea ca о fa- clie : pavilioanele, morga, cancelaria, locuinta Directorului, a per- sonalului, gardurile, soproanele §i tot ce putea sa arda era un ja- ratec dracesc care ne stringea in mijlocul lui. Caldura devenise insuportabila. In aer plutea un miros intepator de fum, de lucruri arse, de par si de haine. Bolnavii i§i lepadau hainele aprinse de pe- ei. Unii sarisera pe ferestre §i se zdrobeau de pamint. Si intreg Sanatoriul parea coborit intr-o gaura de foe, in care totul trebuia sa arda pina la ultima fibra. Nebunia §i groaza flutura peste tot„ prin foe !?i fum, intocmai ca in viziunile de Apocalips. Deodata о flacara mai vie mai de aproape ne atrase atentia; Tribuna ridicata in ajun ardea si ea. Birnele §i scindurile de brad trosneau sinistru, impletind intr-o singura valvataie intreaga con- structie. Dar, spre spaima noastra cumplita, ochii inro^iti de pra- padul de foe, zaresc, sus de tot, pe terasa tribunei, pe Directorul’ Sanatoriului imbracat intr-o camera alba, in mina c-o lira si uriind dezma^at, in sunete dezarticulate, о melodie care vroia sa fie, de- sigur, chiar cintecul lui Nerone. 238
INEDITE

POMANA DRACULUI Soarele scSpatase in seara aceea ro?u si mare. Parea in imensi- Latea lui un intins de foe. Padurile din vale §i culmile fumurii de la orizont se legasera intre ele printr-o picla calda $i obositoare. I^i venea sa intorci capul §i sa prive§ti iarba verde. Pe stinca de sub stejar, intre doua pietre, cu spatele razimat de un perete de stinca, Ivan privea apusul. In ochi ii sclipeau doi sori mici, ro?ii §i tri^ti. Pe frunte i se juoau pete colorate, iar buzele parea le muiase in singe. Se invelise in pelerina lui pina la git; ii era teama, ca §i cind l-ar fi putut cuprinde marea de foe.. Statu pina tirziu, cind vazduhul parea de sticla. De departe,. din valea in care coborise noaptea, venea pina la el latrat de cline ?i glas de om. Atunci i se facu teama. Ridica privirea spre dreapba, spre poteoa ce-1 adusese in acel loc. N-o mai zarea limpede, о ba- nuia doar dupa dira fumurie. Cind porni spre casa se-nciuda. Cum de intirziase atita. Pina sa ajunga in ora§ trebuia sa treaca printr-o padure lunga si lata. Luna nu iesise inca pe cer, §i-o bezna lipicioasa se-ncolacea pe el. lu^i pasul, cuno^tea doar drumul cu toate cotiturile $i ascunzisurile lui. Deodata se opri, fo§nea padurea. Parea se dezmorteau crengile, iar frunzele cre$teau. Pocneau scurt si moale. Dupa о clipa porni din nou, dar frica intrase in el. Intr-un tirziu incepu sa fluiere. Nu mai vroia sa-§i auda pasii cum rasuna pe pamintuil uscat al potecii §i nici ecoul lor care i se oferea in urechi impatrit. Dar buzele i se uscara repede, iar cind vru sa le ude cu limba, simti pe ele racoarea serii si se-nfiora. Trebui sa-§i incetineze pasul. Drumul uroa, iar gulerul cama$ii i se lipise de ceafa. Se opri iara§i si asculta : de unde veneau oare toate zvonurile acelea de framintare ? Si merse a§a, cind mai infricat, cind mai indraznet, pina ajunse in Livada cerbului. Acolo se opri din nou. Cerul se vedea tuciuriu razimat de virfurile stejarilor batrini. Ivan statea ca sub о bolta. Rasufla mai u§urat §i avu curajul sa priveasca imprejur. De undeva zbughi о vietate. Prin intuneric ii banui forma. Lunga $i elastica- 16 — Hanul ro?u — cd. 204 241
Strinse capul ba^ului in mina, dar umbra se pierduse prea repede? cum sta a§a §i se pregatea sa intre iara$i in padure, se auzi deodata strigat pe nurne : T „Ivane !“. / Era о voce omeneasca, placuta la auz $i oarecum hazlie. / Ivan ramase cu un picior inainte, cu altul indarat, c-o шла spre spate, cu cealalta, cea cu batul, in fata. Inmarmurise pa?ind. Capul si-1 simtea greu, pe-un git teapan. $i ramase a$a... ' „Ivane !“ repeta acela§i glas. . Ivan se simti putin mai bine. Prea era voce senina §i prea-1 chema prietene§te. Chemarea venea din stinga lui, chiar de la mar- ginea padurii. Intoarse totusi cu groaza capul. Parea auzi ca-i scir- tiie gitul. Trupul insa ramase a$a, intins, cu pasul inainte. Nu zari nimic si-i fu mai mult necaz, pentru ca tocmai intr-acolo locul era mai luminat. chiar din aeel nimic, se auzi din nou chemat: „Ivane !“. De data aceasta nu mai putu rabda, striga de se sperie singur ca de-un glas strain §i spart : ,,Cine-i acolo ?“. „Dracul !“. Lui Ivan ii veni sa rida, dar prea-§i spusese numele serios §i simtea el bine, nu $tiu cum, ca nu era о gluma, ca era chiar Dracul cel care-1 strigase. Ce putea Ivan, ratacit noaptea in padure, sa raspunda Dracului ? Teama ii trecuse pe nesimtite, repede, ca un abur. „Ce vrei cu mine ?“ raspunse Ivan mai moale si mai ingaduitor. „Vino putin incoace, vreau sa stam de vorba!“. Abadan, el, Ivan, era poftit de Drac sa stea de vorba. $i unde ? In mijloc de padure, pe-un intuneric de nu-ti vedeai virful ghetei. Totusi se duse, incet, nu din teama, dar asa, ca ?i cind s-ar parea ca se plimba. Merse pina la marginea padurii, pina la primul copac si atunci se opri. Se uita §i-ntr-o parte, $i-n alta, dar nu deslu$i nimic. Dar de dupa un copac aparu Dracul. Era chiar a§a cum $i-l inchipuise Ivan. Mai intii negru, apoi paros ; in loc de picioare de om avea copite, cu miini lungi, cu brate tot oache^e, cu ochii Sdipitori §i cu coada. О coada lunga, cu mot la virf- Cum il zari, Ivan mai facut citivn pa?i spre el, incit ii simti §i Tasuflarea. Dar nu-i placu. Dracul mincase usturoi. „Ei, ce-ai cu mine !“ intreba Ivan minios. „Asculta Ivane, nu fi suparat ca te-am oprit din drum, dar 'vreau sa-ti multumesc...“. 242
„Tu mie ? Dar pentru ce ?“ incerca Ivan sa se apere. \ „Ai uitat, Ivane, a$a sinteti voi poetii, nu mi-ai inchinat tu mie o\poezie ? О poezie pe care-ai publicat-o in luna trecuta si pe care ai intitulat-o -«Ochii Dracului ?»“. Atunci Ivan ^i-aduse aminte. Intr-adevar, publicase c-o luna inainte о poezie in care aducea Dracului toate laudele. Ba mai mult, la u’rma, in ultimul vers, il invocase, il rugase sa i se arate §i lui о data, ,,cu ochii tai de foe si coada pamatuf“. Dracul, ca §i cind ii ghicise gindul, continua : „Doar tu ai vrut sa ma vezi; acuma sint aici, ti-am implinit dorinta“. ,,Bine“, §i Ivan se opri. I-ar fi zis „Domnule Drac“, dar sirnti ca nu se potrivejte, „Bine Dracule, te-am vazut, te-am, dar gra- be§te, vreau sa plec mai repede spre casa, in seara asta voi mai serie о poezie“. „Uite ce, mie nu-mi place oamenii grabiti si de altfel nici nu te pricep, sluba n-ai, mine nu te-a§teapta nici о condica de prezen^a, de ce sa gone?ti asa spre casa ? Nu vezi ca e§ti leoairca de nadu- §eala ? Stai putin aici, pe buturuga asta“ §i-i arata un ciot, „odih- ne§te-te putin §i apoi mai stam de vorba“. Ivan asculta cuminte, dar pe ciot nu se a?eza, era ascutit ca о teapa. Se trinti pe iarba §i cu-n gest larg pofti pe Drac sa faca la, fel. Dracul se a§eza turceste, cu miinile incolacite dupa genunchi $i cu coada lasata pe pamint, intr-o parte. „Hai ! spune-mi acuma ce vrei ?“ se rasti Ivan. „Asculta, ma baiete, de ce te treci tu cu firea ? De ce-ti strict sanatatea de pomana. Nu vezi ce noapte frumoasa, uite, colo rasare luna, padurea e calda ca о imbratisare si apoi... cu mine nu te mai intilne§ti alta data". Ivan se imbuna, sirnti $i el, ca о intilnire cu Dracul nu-i un lucru de dispretuit. I§i facea chiar planuri, ce pagini tulburatoare va putea serie despre aceasta extnaordinara convorbire. Dracul morfolea intre buze un fir de iarba pe care-1 culesese- de linga el. Privirea ii era atintita asupra lui Ivan, iar virful cozii se misca lene§ prin iarba. „Ma Ivane“, incepu Dracul, ,,nu ^i se pare tie ca lumea asta nu-i bine orinduita ?“ ,,Ba, de ce, eu gasesc ca-i prea bine !“ „Vezi, pe mine ma supara oamenii a§tia ai tai, drept Hi spun,., sint lipsifi de obraz. N-au nici о ru$ine si mint, de-ngheata apele“. Ivan se puse pe ris de rasuna padurea. „Bine Dracule, dar tocmai tu sa te superi ca-s oamenii a$a cum» sint ?“ 243
Si dupa о clipa de gindire : у „Tocmai tu, oare-i ispite§ti la fiecare pas ?“ / „Da, a§a este, dar nu mi-am inchipuit niciodata ca-s a§a de pro$ti, ma ierti, te rog, incit sa-i pot duce atit de u§or. Nu vezi fu, ca pina $i cel mai serios om cade de ramii surprins ? : „Cade, draee, fiindca e^ti tu siret !“ / „Ei, a<? ! §iret ! Omul are doar la indemina judecata lui, pute- rea de-а alege intre bine si rau. Cum sint eu intr-o a§a situate siret ? §i apoi, voi oamenii aveti toti о minte agera si sanatoasa. Nu stii tu Ivane, citi imi trag §i mie chiulul. Sufar §i eu destul ; •dar marea mea bucurie este, ca totu§i mu^terii mei cresc §i mai ales, cuceririle de oarneni alesi ma umplu de fericire parca-mi create coada la fiecare noua izbinda“. Ivan se uita speriat la coada Dracului care se mi§ca prin iarba ca un $arpe. Se ingrozi la gindul c-ar putea-o vedea crescind, a$a, din senin. Se trezi in Ivan, pe nea§teptate, о curiozitate oare-1 rodea de mult. Vru sa se foloseasca acuma, era doar clipa cea mai prielnica. „Spune-mi te rog, ce faci tu cu toti aceia pe care-i cuceresti §i-s ai tai ?“ ,,Hm !“ facu Dracul, oarecum plin de importanta $i inginfare. „Е greu sa-ti spun, mai curind ti-a? arata“. Ivan se-ngrozi, se scula speriat in picioare $i vru sa fuga. Dracul ansa mai iute, se a?eza in fata lui §i c-o fata zimbitoare il ruga sa stea, ca nu-i nimic de groaza in ce va vedea $i ca nu-s lucruri noi nici chiar pentru Ivan. Lingusirea placuta, ca о bautura calda ce-^i intra in trupul inghetat, il cuceri pe Ivan. Si pornira : Dracul mergea de-а stinga, Ivan la dreapta. О luara de-adreptul catre inima padurii. Intunericul era atit de mare ca de nu l-ar fi condus Dracul, desigur ca Ivan s-ar fi lovit de fiecare copac. Dar, pe semne, Dracul cuno^tea bine drumul. Te miri pe unde cotea, pe unde se pitea, peste ce trunchi cazut sarea, de avea in fata tot cale deschisa. Cu toate acestea Ivan simtea ca padurea este tot mai deasa. Umbrele mari §i negre se stringeau tot mai mult in jurul lui. Rasufla greu, parca-i stateau pe piept toate negurile acelea umede §i reci. Si Ivan incepu sa inteleaga, nici el nu §tia cum, ca se depar- teaza tot mai mult de drumul lui. Ceva ii spunea, in adincul sufle- tului, ca se afunda tot mai mult intr-o lume necunoscuta. $i era Ivan atit de adincit in ginduri ca §i uitase aproape, ca-i •cu Dracul alaturi. Poate din intimplare, poate dinadins, Dracul il .lovi cu coada peste spate, de sari Ivan ca ars. 244
„Се-i Ivane ?“ inbreba Dracul cu aerul nevinovat. ,,Nu §tiu ce m-a lovit peste spate“ spuse Ivan cu voce sugru- mata de spaima. „fi s-a parut numai Ivane, sau о fi fost vreo craca“. Dar Ivan vedea bine ca >pe unde merg nu mai sint copaci. Tre- ceau printre stinci pravalite de se parea ca nu este pe pamint un astfel de loc, atit de salbatic si de nemaivazut. Dracul sarea peste, stinci ca о maimuta. Se mira §i Ivan cum de se poate tine dupa Drac si cum de-1 ajuta firavele lui miini §i picioare la sarituri cum nu-si inchipuise niciodata ca va ajunge sa faca. Deodata se trezi Ivan, ca alaturi de Dracul, se catara pe-un perete de stinci drept, de se apleca sa cada. Facea Ivan ni?te sarituri ca de veverita. Se mi§ca atit de repede ca nici nu se mai putea gindi la ce face. Dar intr-o clipa vru sa priveasca fnapoi, simtea el nevoia sa vada calea pe oare-o facuse. Dracul insa, parca-1 simtise, §i-l §i lovi cu pamatuful cozii drept peste nas. ,,Iarta-ma Ivane, dar uneori nici eu nu mai stiu ce sa fac cu coada asta !“ $i Ivan nu-§i mai putu da bine seama ce face §i pe unde merge. Aici se tira pe brinci, aici se catara, aici sarea peste о apa, aici se avinta peste о prapastie. Dar nu facu nici un рей gre^it. Parca-i potrivea Dracul piciorul §i cind trebuia il ?i impingea, a$a de sigur calca, a§a de bine nimerea locul unde trebuia sa pa§easca. Intr-un tirziu se oprira. Ivan gifiia de i se uscase $i fundul gitlejului. t$i scoase batista din buzunar si se sterse de naduseala pe fata, pe piept $i pe git. Dracul il privea atent : „Се-i Ivane, ai obosit“ ? ,,Nu ! Incerca Ivan sa se apere „doar mi-e cald si nu stiu de ce, dar parea m-apasa ceva pe piept“. .,Ei, atunci hai sa ne oprim, Ivane, am gonit destiul !“ Lui Ivan i se paru ca Dracul face-un semn cu mina. Dar nu putu pricepe bine, ca se $i trezi in fata unei gauri, care sernana a gura de pe§tera. Dracul о lua inainte $i apoi, dupa citiva pa$i se oprira. Intii Ivan inchise ochii, atita lumina il plesni peste fata. Apoi isi cuprinse capul cu miinile ca-ntr-o ailureala. Il dureau insa ochii, atit ii stringea de tare. Se apuca sa-i frece cu pumnii, cu dezna- dejde, parea voia sa scoata ceva din ei. Cit statu a^a buimac, nu-si dadu seama, doar cind deschise ochii vazu ce nu mai vazuse. Cit cuprindea cu privirea, pina departe, pina ce zarea se-nce- tosa, nu era decit padure, presarata cu stinci care cre^teau din pamint, drepte §i semete. Dar toate erau atit de curioase, ca din- tr-un vis de-acela din care te treze§ti cu sufletul la gura. Si, ce-1 245
infiora pe Ivan, era lumina aceea care scalda totul ; frunzele pomilor luceau ca soarele, stincile scinteiau, apele erau ca de foe, iar de/ sus, pe unde ar fi trebuit sa fie cer, cadeau scintei. / Si-n aceasta nemarginita gradina salbatica se vedeau mii §i mii de oameni. Fiecare facea altceva, fiecare era ocupat serios §i cu sir- guinta. Dar nu putea vedea bine. Totul forfotea, totul se mi§ca, ca intr-un fumicar cu infinite vietati. Era peste masura omeneasca sa poata cuprinde tot ce se desfa§ura in faja ochilor sai. A$a ceva maret $i inspaimintator §i fara de sfir$it nu-§i putuse niciodata inchipui biata minte a lui Ivan. Sanmanul era coplesit, ca §i cind in fata lui s-ar fi desfasurat intr-o clipa toata povestea omenirii. Sj zdrobit se rezima de-o stinca. „Dar ce-ai Ivane, de ce te-ai speriat ?“ Dar abia putu ingina о intrebare, care iesi mai mult ca un suspin din pieptul aceia framintat : „Се-i aici ?,“ „Aici e ladul, Ivane, ladul aceia de care-ai auzit ?i tu si pe care 1-ai vazut zugravit de atitea ori de pictorii voijtri^, $i Dracul avea in glas о lini§te care-1 infiora pe Ivan. Si Ivan se pierdu cu totul. Se prabu§i ca un lemn la picioarele Dracului. Incet, Ivan i?i reveni ; ii mai sufla $i Dracul о data in fata duhoarea lui de usturoi, incit acuma vedea iara?i limpede si pri- cepea iarasi tot ce i se spUnea. „Acum Ivane, ca e§ti aici sa-ti arat $i tie ca nu se traieste chiar atit de rau in lad. Aici fiecare face ce i-a placut mai mult sa faca in viata. Si fiindca esti poet, iti voi arata si tie cum isi petrec vremea in lad, doi poeti pretuiti". Si sarind pe-o stinca, Dracul striga de rasuna tot haosul aceia : „Edgar Allan Poe §i Heinrich von Kleist, veniti indata aici !lt Si mai inainte ca Ivan sa-si dea seama ce se intimpla, aparura urcind pe stinca, intii Poe si apoi Kleist. Erau asa cum ii vazuse §i Ivan in chipuri. Poe mic §i vinjos, cu fruntea aceea mare, cu privirea fixa si ciudata, cu parul piepta- nat in parti, imbracat intr-o redingota neagra. In mina ducea о galeata plina. Iar Kleist, care pa§ea absent dupa Poe, era о fiinta curioasa, cu figura de copil firav, cu ochii mari nevinova^i, cu-n mers de visator. In mina dreapta ducea un pistol. Dracul facu prezentarile. Poe strinse mina lui Ivan zdravan, Kleist delicat ca о femeie. Si Dracul incepu : 246
„Acuma aratati prietenului meu, Ivan, care este cea mai mare bucurie a vietii voastre. Intii Poe, apoi Kleist §i-l arata pe cel din urma cu privirea. Kleist, a§teptindu-§i rindul se razima de-un copac. Poe se aseza jos, la marginea unui $ant pe-o piatra, duse galeata la gura si incepu sa bea. Pe Ivan il lovi un miros tare de vin vechi. Si Poe goli galeata pina la fund. Apoi privi vesel pe Drac, ii facu lui Ivan un semn cu mina $i cazu in $ап|. Cind cel dintii fu gata, veni Kleist la rind. El incepu sa se plimbe agitat §i-ngindurat, apoi, deodata, se opri, duse pistolul la frunte §i bang ! Odata cu Kleist care se prabu§i pe spate, cazu le^inat ?i Ivan, lovindu-se cu capul de stinca. Ivan se trezi din le^in, in padure, in marginea lumini^ului de unde plecasera. Dracul statea linga el, parca-1 pazea. „Ei, ce zici Ivane ?“ „Ah ! a fost groaznic, a§a ceva nu mai pot vedea, simt ca-nnebunesc“. ,,Vino-ti in fire Ivane, esti doar un om in toata puterea, sa te sperii tu de-un fleac de impu^catura ?“ §i Dracul continua grabit : „Uite Ivane, trebuie sa ne despartim, dar, fiindca astazi se-mplinesc cinci mii de ani de la moartea tatalui meu, vreau sa-i fac pomana pentru odihna sufletului sau. $i fiindca n-am cui s-o dau, m-am gindit la tine. §ezi aici, linga pomul asta si-nchide ochii ; cind ii vei deschide, daral meu va fi aici, in fata ta“. §i Ivan, ascultator oa un copil, se a§eza la radacina pomului si-nchise ochii... Dimineata urmatoare, soarele scalda cu razele lui vesele toata padurea. Pasarile ciripeau pe-ntrecute, $i-un vint usor mingiia frunzele oopacilor. Ivan deschise ochii incet. Dar parea nu mai vedea cu ochii lui, totul ii parea in ceata, plutind in nesfir^it. Atunci si-aduse aminte de pomana Dracului §i privi inainte. De-о craca a unui pom din fa^a, atirna spinzurat propriul sau trap. $i Ivan fu sigur ca-i al lui, limba aceea lunga §i vinata, care atirna din gura spinzuratului, era chiar limba lui, c-o bubulita ro^ie in virf, limba aceea pe care ?i-o cu- •no§tea atit de bine.
ARGATUL PAUN Noaptea cadea tot mai grea, tot mai neagrS, tot mai fierbinte. Inal^imile cerului coborisera peste cre^tet, masura de-o prajina $i atirnau ca norii imbuibati de apa, matahale tavalite in noroi neguri. Rasuflarea se lovea ca de-o bolta jilava de beci §i-^i venea sa pleci capul la fiecare pas. Bezna se incle§ta in ochi, in mers §i intre degetele ra^chirate ca dupa о cautare. О simteai in ceafa si-n calciie, te plesnea peste frunte $i fluiera printre pulpanele hainei. $i, de peste tot, cre§tea о caldura de cuptor. Vapaia era aproape, in jur §i te incercuia ca focul napraznic, foe de adinc de pamint, fara scintei !?i fara fum. §i-n mijlocul acestei nopti argatul Paun al Ilenei incerca sa ajunga la drumul mare, cotul aceia de sub ste- jeri§, semn c-a lasat valea la о parte $i ca-i in drum deschis. Din fire nu era fricos. De cind se stia vietuind pe mo?ia Buha- rului, calciiele lui de catir indaratnic calcasera zi $i noapte ogoarele si zavoaiele in lung §i in lat. De vreme inca nu se temea, fie ca bezna lipea cerul de pamint, fie ca viscolul se-ncolacea de el ca §erpii de gheata, pasul lui nu cuno$tea opreli^ti $i indoieli, calea ce si-o inchipuise trebuia batuta pina la capat, peste glod, peste gheturi sau puhoaie. Dar noapte ca aceea Paun nu mai nimerise. $i nici macar din auzite nu i se nazarea ca ar putea fi cindva о a§a bezna in care sa duci cerul cu apele lui in circa §i-n care sa te sufoci de fierbinteli crescute asa din senin, din chiar firea lu- crurilor. Cind pornise de la conac se-nnopta. Vazuse el soarele apunind in viitoare de nori ro$ii ca focul, dantuind parca pe muchea dea- lului, d'ar socotise ca va fi vint a doua zi $i, poate, catre seara ploaie. Mai auzise el trecind prin ograda pasarile curtii privind inciudate si le vazuse, asa in treacat, scurmind furioase gunoiul. Dar ce a avut gaina pestrita, intotdeauna ca plouata ?i lene$a, sa-i zboare tocmai in brate, palindu-1 cu aripile peste obraji n-a putut pricepe. fj>i asta tocmai cind sa iasa pe poarta. Ca intotdeauna cind avea cale lunga de facut si-n noaptea aceea Paun calca intins, fara zabava, drum drept, taind cimpul $i 248
ocolind potecile, numai sa ?tie el ca-i cu fata drept catre tinta. De la о vrerne simtea insa ca nu-i lucru curat, prea se-mpiediea la fiecare pas §i prea-i tiuiau urechile. „Na, buna-i acum“, mirii el furios, ,,te pomeneijti c-am §i rata- cit“ ! $i oprindu-se cu picioarele deschise ca un aratator, incerca sa se dumireasca. Ridica ochii din pamint §i cata vreun semn de dezlegare. Dar, ori cu ei in jos, ori cu ei in sus, tot una vedea. Negru !?i iar negru, parea toata firea ar fi fost captusita cu fu- ningine. Cind incerca sa rasufle adinc, i se-ncle^tara falciie si-n gura simti abur fierbinte ; i se paru ca sta sa-nghita tot aburul unei masim. Se cutremura nauc, cautind cu miinile sprijin. Dar nu gasi nimic, era singur, protapit in pamint, infipt parea acolo, semn de despartire de veac, piatra de hotar intre viata si moarte. Dar mintea masurata a lui Paun nu vru sa creada semnele ce i se aratau $i nici potrivnicia firii care parea zidise in jurul lui za- gazuri de negura, foe $i piatra. Se rupse din loc si mai inciudat о pomi inainte, pina taipile lui goale simtira praful jilav al drumului mare. De-acuma i$i §tia calea, era dreapta ca firul de lumina. $i fiindca pa§ii lui puteau calca acum lini§titi pe dira cleioasa a §oselei. isi lasa gindurile in voie, singurele care nu simteau greutatea noptii aceleia care-1 apasa pe cresbet ca о piatra de moara. Sapte nopti incheiate visase argatul Paun acelasi vis. I se arata raposata lui Marie nemultumita. Plingea si se vaieta ca i-au scos din mormint ciolanele $i i le-au zvirlit, unul catre apus, altul catre rasarit iar oasele marunte ale picioarelor stateau risipite in prun- di?ul cimitirului. La inceput Paun crezuse ca-i doar a§a un vis ca toate visele, nastru§nice $i-ntoarse pe dos, tocmai bine sa nu in- telegi nimic din ele. Dar, cind vazu ca §i-n noaptea a doua visa la fel, !?i-n a treia si a patra, pina-ntr-a saptea, isi dadu seama ca nu-i de glumit, ca desigur i s-a intimplat ceva Mariei in cimitirul aceia uitat de Dumnezeu. $i ca de fiecare data cind Paun §tia ca-i rost de rafuiala i§i luase si acuma ciomagul cel mare §i greu din lemn de corn, tinfuit la cap cu doua tinte galbene de arama. Ar fi vrut sa faca treaba asta ziua dar n-avea cind. Toamna era in to! !?i strinsul cimpului uitase $i de duminica. $i atunci §i-a zis ca pentru о socoteala de cimitir poate merge el $i noaptea ca nu s-o supara nimeni. Cind i?i izbi piciorul intr-o piatra ii fu nacaz pe Marie : ,,N-am pace nici acum de tine, muierea dracului !“ Dar i§i aduse aminte ca nu mai e mult pina la cimitir ?i se potoli. „Om vedea noi се-i §i cu tinei“ §i lovi cu furie ciomagul de-un pom. Tocmai cind Paun se pregatea sa ghiceasca care-i poarta cimi- tirului, cerul ca lovit in cre^tet se despica in doua $i dintr-o navala 249
de fum si nori, aparu luna rotunda ?i mare, cit mamaliga argatilor de la curtea Buharului. Dar Paun n-avu timp sa se lamureasca. Ochii i se oprira la gardul cimitirului de care sta razimat pe di- nauntru о faptura de om tapana §i mindra. Cu ochii inca lipiti de bezna care fugea acuma ca vintul, Paun nu deslu$i bine faptura. Si ramase asa, cu ochii la ea, pina i se potrivira pe masura luminii argintii de luna. Cind se dumiri stranuta о data din adincuri $i apoi se uita din nou. Dar faptura tot acolo era. Paun se dadu un pas inapoi spre a vedea mai bine. De vazut tot aceea vazu : era popa Stan, mort cu cinci ani in urma. Deodata incepu parea sa vada mai bine. Era chiar popa Stan, cu un cot razimat de gard, cu potcapul pe-o ureche cum 1-a purtat о viata intreaga, §i cu barba alba si lunga, minjita pe la gura de fumul de tutun pe care-1 fsugea cu patima din tigari groase oit degetul. §i tocmai cind Paun credea ca s-a lamurit mai bine, vazu ceea ce nu vazuse : popa era tot numai turloaie $i scafirlie. In loc de miini ni$te oase subtiri §i galbejite, in loc de ochi niste gauri intunecoase ca gaurile de cirtita. $i barba ? Barba-i sta parea lipita de oasele acelea batute pe muche, ca taiate din piatra. Paun intelese, dar cind sa-^i duca dreapta la frunte sa-si faca cruce, uita ca tine ciomagul in. ea, §i se trezi ca-$i pocne§te una cu el peste frunte. „Ha... ha... ha...“ auzi Paun hohotind pe popa. $i ca un facut ii trecu §i spaima §i suparare si otarindu-se, cum $tia el mai bine, striga popii : „Ce rizi, popo, nu te vezi cit e§ti de hid ?“ „Rid Paune, ca tot prost ai ramas, auzi tu, in loc de cruce sa-ti dai cu ciomagul in cap..." §i popa se porni iarasi pe ris de rasuna valea. Paun strinse ciomagul, gata sa-1 pocneasca peste potcap, dar nu stiu nici el pentru ce, se opri. ,,§i ce cau^i mai, Paune, aici ?“ intreba popa ca si cind nu s-ar fi intimplat nimic. ,,Da ce-ti pasa tie, se rasti Paun, ,,ca doar nu-i fi tu si aici mai mare !“ ,,Nu-s, nu-s...“ ingaima popa cu blindete, „aici fiecare-i cu sta- pinirea lui“. „Atunci. cc stai la poarta ca la vama ?“ „Uite, Paune, ma uitam $i eu la lumea care trece pe sosea..." „Da ? $i ma rog, atuncea de ce m-ai speriat pe mine ?“ „Eu ? Pacatele mele, Paune, eu stau aici la gard in fiecare noapte, de cinci ani, ?i pe nimeni n-am speriat inca, si doar tree destu i prin fata cimitirului.*' 250
Ou vorba Paun se apropie de gard si deschise poarta cimitirului. Parca ?i uitase de popa, a§a trecu pe linga el. Dar nu facu bine citiva pasi, cind auzi pe popa strigind in gura mare : „Vasile... a venit Paun, i-a vezi ce vrea !“ Un glas dogit rapunse de dupa zidul bisericii : ,,Care Paun, parinte ? Prostul ala ?“ „Ala, ala...“ adauga popa plictisit. Atunci lui Paun ii veni sa se intoarca din drum §i sa-1 poc- neasca pe popa peste turloaie, sa i le faca tandari. Dar cum vtu sa faca un pas inapoi, se sirnti impietrit. Parca-1 tinea cineva cu pi- cioarele infipte in pamint, strins acolo, stana de piatra, fara intoar- cere din drumul pe care pornise. atunci sim|i Paun bine ca nu-i lucru curat cu el §i inca cu popa Stan, straja neclintita la poarta cimitirului. De Vasile si uitase, cind se trezi cu el inainte, §chiop, cum il stia pe cind pazea porcii Buharului. Si cum venea cu luna in spate, Paun ii vazu oasele ca intr-un chip : incovoiate $i innodate, mai groase pe la incheieturi, subulate pe la mijloc si boante la margini. Paun nu-§i dadu seama cind se opri in fata lui Vasile, dar auzi deodata ca-i intrebat rastit : „Се-i cu tine aici ?“ Paun stringea ciomagul, gata-gata sa loveasca, atit era de furios si pe aratarea lui Vasile, gramada trufa§a de oase galbejite. Dar se potoli cind §i-aduse aminte ca poate vorbi. ,,Da ce, §i tu $i popa ati pus stapinire pe cimitir ?“ „Asculta, Paune“, incepu lini^tit Vasile, „aici e imparatia noastra, noi stapinim, popa §i cu mine peste cei de aici“. „Tare §iret mai e§ti $i tare prost ma crezi... Ce, un popa care-a pazit oamenii $i unui care-a pazit porcii, sa ajunga in cimitir sta- pini ? Unui alaturi de altul, cind pe tine porcar narod nici in bise- rica nu te primeau oamenii, atit de tare-ti puteau zdrentele ?“ „Asculta, Paune, ce-a fost dincolo e gata, aici sint alte legi $i alte socoteli. Tu, de vrei ceva de la noi, trebuie sa asculti §i sa stai sa te judecam dupa legile noastre, altfel fa cale-ntoarsa ca prosti ca tine nu ne trebuie.11 Paun incepu sa simta ca intr-adevar luerurile trebuie sa mearga altfel aici, prea se potriveau toate §i glasul lui Vasile prea suna a stapin. Atunci il cuprinse un fel de teama si-o caldura ii porni de la inima. Se simtea ca in preajma unor intimplari mari. „Asculta, Vasile, eu nu pot pricepe legile voastre dar vreau sa stiu, pentru о socoteala cu Maria mea, pe cine trebuie sa-1 pocnesc, pe tine sau pe popa ?“ si stringea tot mai cu furie ciomagul in miini. Vasile se porni pe ris, cascind falcile descarnate larg, cit des- chizatura unei porti. Paun il privea fara sa priceapa ceva si incerca 251
zadarnic sa-$i adune gindurile, a$a cum facea el la orice treaba de fiecare zi. Dar nu era chip. Toate in jurul lui pareau anume orin- duite spre a-1 scoate pe el din faga§ul lini$tilor lui. Atunci о furie oarba il cuprinse $i ridica ciomagul pe care nu-^i dadu seama cind il izbi in co§ul pieptului lui Vasile. Se auzi un zgomot ca de vreascuri calcate in picioare, trosnituri si pocnete, de credea Paun ca a izbit intr-un aluni§ uscat. $i mai auzi Paun un geamat dureros, apoi vazu pe Vasile cum da sa fuga, |inindu-se cu amindoua miinile acelea descamate, de coastele zdrobite. $i fugind, Vasile urla de durere §i striga de rasuna valea : „Sariti, fratilor, ca ma zdrobe$te Paun.“
ADDENDA

FANTOMA REGINEI NEFERTETE „And the Raven, never flitting, still is sitting, On the pallid bust of Pallas just above my chamber door ; And his eyes have all the seeming of a demon’s that is dreaming, And the lamp-light o’er him streaming throws his shadow on the floor; And my soul from out that shadow that lies floating on the floor Shall be lifted — nevermore." The raven Edgar Allan Poe tn tara-n care etema intrebare e-nmarmurita-n piatra, a trait cindva, pe atunci, pe cind legenda se impletea cu adevarul, fru- moasa regina Nefertete. Inchipuirea noastra brodeaza pe nemi^cata piatra, ratacita bust de arta intr-un muzeu european, singurul ei portret verosimil, о intreaga gama de lumini multieolore. О figura oompusa-n profil din geometria unui unghi obtuz si-a unuia ascutit, ar putea fi rigida infati§are a unui armonic motiv decorativ. Nici chiar о depa^ire a geometriei acestui profil, elementara teorema demonstrata, n-ar fi putut trece ca atare dincolo de-un primitiv abecedar geometric. Ar fi ramas о obscura-ntretaiere de linii, chip nascut din hazardul fauritor de intrebari si axiome. Strecurat insa, ca §i legea implacabilului destin, profilul poarta un zimbet §i-o pri- vire. E greu sa crezi, ca dintr-o amorfa geometrie de linii, un zimbet §i-o privire pot crea о definitie de arta. Si e mai greu, ca din aceste irizatii de mister, dura $i impersonate piatra sa se ridice spre eterna expresie. §i-ntocmai ca-n alte timpuri si legende, care nascura pe Venus din spuma marii, frumoasa regina Nefertete se na?te dintr-un bloc de piatra §i traie§te prin nestatornica tinerete a imaginatiei noastre. 255
Д’ Sub un cer urban, instelat cu lumini obosite de praf si concu- renta electrica, intr-o atmosfera de asfalt incitat si-n ecouri de saxofon ragu§it, incerc sa evoc, slujba mistica de preot martir, ima- .ginea frumoasei regine Nefertete. О vad, cum undeva, in departatul orient al cerurilor inaite, pe malurile riului stint, о poarta о litiera dusa de sclavi negri §i de gloria unei frumuseti neasemuite. tn noaptea aceea a Nilului, cind paknierii, sclavi ai de§ertului, isi pleoau coama in semn de omagiu al pamintuiui adus in fata corte- giului regal, regina Nefertete privea cu ochii obositi de veghe ne- masurata cimpie a de^ertului. §i undeva, acolo unde incepe pre- supusul clipelor viitoare $i nostalgia etemului, frumoasa regina in- trezarea gloria unei domnii, care va ramine totusji mai jos decit aceea a unei frumuseti. ca trecatoarea glorie de domnitor nu are decit о singura cale de etemizare, frumuse^ea ei. Din noaptea aceea, frumoasa regina Nefertete nu a avut lini§te ; obsesia frumu- setii care nu trebuie sa moara о nelini^tea. Din turma de sclavi de toate culori $i credintele trebuia sa-§i gaseasca pe acel anonim artist, va face sa treaca-n zbor de vultur stapin al zarilor, spre eterna .glorie a frumusetii ce nu moare. In zimbetul pe oare artistul i 1-a presarat pe fata, ca о samin^a de ademenire ?i ratacire, el n-a pus decit zimbetul pe care regina model il flutura pe buze ca un stindard de biruinta peste oarneni si timpuri. Acuma, admiratori mistici ai unui cap de piatra, pe care ha- zards! ni 1-a pastrat printre mine de temple §i timp, stringem toate farimele de iubire ratacite-n col^urile sufletelor noastre si le unim intr-un tot viu si constant. Cautam sa ridicam din cutia lui de sticla, frumusetea acestui cap, sus, colo unde domina principiul frumo- sului etem. Iar in clipa in care vom putea fi eliberati de jugul sen- timentului ce ne tira§te fara tinta in jurul acestei axiome de frumos, ne vom ridica cu seninatatea unui antic judecator, ^i-ntocmai ca batrinii ce trebuiau sa judece delictele Phrineei vom decreta fru- musetea reginei Nefertete ca libera §i imaculata conceptie de lu- mina, fara contigente cu banala clevetire de colt de strada care nu iarta. Trebuie sa i se ierte pacatul etern ce 1-a inmarmurit in piatra. Trebuie sa i se ierte patima si ardoarea ce-a stimit-o in sufletele privitorilor ei. Trebuie sa i se ierte c-a vrut sa-nvinga prin eterna ispita. 256
Pentru ca, frumoasa regina Nefertete, cu toate ca timpul nu ti-a lasat decit cap si bust ; noi iti vedem §i trupul. Inalt, zvelt, in pas cu ceva ce te face sa plute^ti nocturn ca Zeii tarii tale peste desert si Nil, cu о eandoare ce revolta firile slabe, care stirneste insa murmure de admiratie in cei ce au taria durerii cind iubesc. Ai in pas variatia ce-o are sentimentul §i mirajul, acuma esti aici, balsam candid pe-un suflet ce blestema ca n-a trait in timpul dom- niei tale, acuma e?ti acolo, in umbra templului din Karnak, cutre- muratoare aratare pentru sclavii tai cenu§ii. tn forma aceasta de aratare etema si adinc rascolitoare, plu- te^ti in noptile reci sau calde, umpli toate clipele goale de actiune si pline de visare, ma urmaresti peste tot pe unde ?tii ca trebuie sa fiu liber si apari, fantoma antica si obsedanta, intotdeauna cind vreau ca gindul sa plece-n alte locuri. Pinde§ti clipa de libertate in pragul ei si inainte ca dorul gindurilor mele sa poata patrunde-n sanctuarul lui, tu regina fantoma, palest! solemn ca si-n timpul distinsului tau rege Amenofis. toate acestea pentru ce, pentru ca am avut о data slabi- ciunea sa intirzii cu ochii, cu gindul si cu sufletul pe chipul tau ? Pentru aceasta sa fiu acuma sclav, a$a ca toti sclavii tai, sclav al frumusetii tale pe care ne-ai trecut-o spre eternitate, asa ca din intimplare ? Pentru ca о data inchizind ochii am recladit Theba cu frumusetea templelor sale si cu frumusetea reginei sale ? Pentru ca am indraznit ?i eu о data, ratacitor fir de praf, sa judec puterea §i marirea unui zimbet ?i-a unei priviri ? Pentru aceasta sa-ti fiu sclav ? Sclavul unui bloc de piatra pictat si pus intr-un muzeu ? Sclavul unui gind alimentat de neve- rosimilul zimbetului tau de stapinitoare ? O, frumoasa regina Nefertete, prive§te о clipa din racla in care-ti vor rataci oasele prafuite §i uitate, prive§te spre mine, omul, care a indraznit sa se ridice contra tariei tale. Priveste la mine, sclav revoltat, cum voi darima, cu fortele ratiunii §i cu puterea secolu- lui nostru, piedestalul de glorie ce ti-1 ridieara gramada de admi- ratori la§i $i sentiimentali. Private cum iti dobor piatra prin care exi?ti, singura ta dovada c-ai fost cindva. 17 — Hanul ro?u — cd. 2C4 257
lata, cu toate ca-n secolul nostru luptatorii sint mai nesinceri ca-n timpul tau, i^i voi dezvalui planul prin care-ti voi distruge existenta. Mai intii, voi discuta a<?a-zisa ta frumusete, voi cauta pe caile pe care mi le ofera ^tiinta frumosului plastic, sa-ti arat, tie si tuturor care se intereseaza, ca acel cap al tau nu este dedt о ieftina realizare plastica, ca el nu suporta analiza §tiintei secolului al XX-lea. Iar apoi, $i asta §tiu ca te va durea mai mult ca orice, voi smulge din istorie din timpurile scurse dupa tine, tipuri de frumusete ne- murite plastic si tot atit de celebre ca al tau. Le voi a?eza alaturi, iar din vecinatatea ce se va ivi, voi putea compara celebra ta fru- musete a$ezind-o la locul ce i se cuvine. Nu crezi ca fac ceea ce n-a indraznit nimeni sa faca cu axioma frumusetii tale ? Mai intii, as vrea sa ?tiu, de ce nu te fotografiaza nimeni din fata ? In orice album de arta, in orice reproducere care vrea sa arate lumii frumusetea ta, nu te gasesc decit in profil. De ce ? Oare, crezi ca nu ne dam seama de conspira^ia care exista in jurul fru- musetii tile ? Crezi, ca nu putem vedea, ca din fata frumusetea ta este prea exotica spre a placea civilizatiei §i cultului nostru pentru frumos, ca gura este prea rasfrinta §i obositor de senzuala, ca ochii cu incliniatie semita au in ei ceva speculativ si prea putin rapitor ? Spune-ne, regina, de ce ti-au pictat buzele, genele si sprince- nele ? Fara acest artificiu crezi ca nu se poate face sculptura ? Tu n-ai de unde cunoa§te pe Praxiteles, Fidias, Scopas §i Polyolet, iar mai tirziu pe Michelangelo, §i in zilele noastre pe Rodin, Bourdelle §i Mestrovici. A recurs vreunul din ace§ti arti§ti de geniu la sub- terfugiul ieftin al sculpturii pictate ? A trebuit ca ei sa smulga expresia prin culori ? s>tiu, imi vei raspunde, ca moda timpurilor tale fixase aceste. criterii de-а reprezenta plastic, §i ca, desigur acest argument il vei fi invatat de la anonimii tai artisti, forma in spatiu poate fi inlo- cuita de un contur care rezuma masa се-ar trebui sa fie, iar acest contur sa incercuiasca suprafata de baza a volumului substituit prin culoare. Desigur, un sofism al timpurilor tale ! Acuma, vreau sa te intreb, ai mai vazut vreo femeie cu urechi atit de mari ca ale tale ? Nu crezi ca stai cu astfel de urechi pe muchea unei despartituri zoologice a mamiferelor ? Dar nasul ? 258
Pare a fi un сосок>§ de miez de piine framintat intre degete $i lipit la un deget peste gura. §i, Doamne, gitul, ti-ai vazut vreodata gitul ? Pentru a dovedi ca mijloacele de analiza critica се-mi stau la indemina sint superioare posibilitatilor voastre de previziune, voi analiza forma plastica a celebrului tau cap. In neputinta de desaviripre expresiva, unii artisti recurg la fel §i chipuri de mijloace tehnice, pe care, avind un caracter amoral, trebuie sa le numim abilita^i. lata cum artistul care te-a nemurit, a creat din doua figuri geometrice capul. Gitul e un cilindru, capul un con cu virful in barbie. Pentru a pastra echilibrul de masa (§i despre asta ati facut destul caz voi, egiptenii) in prelungirea fruntii $i a cefei, artistul ti-a plasat pe cap un fel de trunchi de con, care completeaza conul capului propriu-zis. Acest ornament vrea sa fie о imbracaminte a capului, un fel de potoap. Ciudata mi s-a parut intotdeauna aceasta palarie antica, care se odihnea pe figura-ti zimbitoare. Dupa cum vezi singura, capul tau este format din doua figuri geometrice. Nu crezi c-ai anticipat pe moderni§tii nostri ? Pacat ca nu cuno§ti pe Braque sau peisajele lui Derain. О incilcire de geometrie-n spatiu $i plana. Ma amuza gindul, ce-ai face sa poti vedea sculptura lui Arhipenko sau a lui Barlach, dar la geometria lui Picasso oare distinsa-ti figura ce fata ar face ? §tiu, in sinea ta ai zice : neru^inati plagiatori ! Ei bine, frumoasa regina Nefertete, sa analizam putin forma propriu-zisa. Modelajul, adica modul in care este redat relieful §i umplut spatiul, este elementar. Doua dimensiuni, baza si inaltimea. Deci, masa, nu forma. Modelajul nu prezinta о interpretare a formei respective, о intelegere a functiunii fiecarui plan, о patrunriere in adinc a semificatiei fiecarui punct maxim de inaltime al fiecarui volum in parte. Probabil, adica, banuiesc c-ar trebui sa stii, cuno§ti concluzia, ca forma nu trebuie sa fie decit о armonie cistigata prin simetria maselor, a volumului $i-a suprafe^elor, imperecheata cu о semnificatie de depa§ire a materiei, adica о eruptie spre culmile metafizice. E trist, insa metafizica voastra egipteana, a fost о nasco- cire preoteasca, ticluita la comanda si probabil lansata pentru acei citiva visatori care simteau ca lumea este $i dincolo, dar si dincoace de cutia craniana. Spun, sincer, imi fac scrupule in continuarea argumentarii, nu vreau sa te umilesc prea mult cu ne^tiinta ta. Tu in timpurile tale ai preferat gateli frumoase unei bune instructii. Vei zice ca sint un 259
calomniator, totusi, eu am afirmat acest lucru bazat pe-o experienta psihologica ; numai о femeie superficiala a putut zimbi atit de ieftin artistului caruia i-a pozat. Ca incheiere a acestor analize nu ma pot abtine sa nu-ti co- munic о veste care desigur te va intrista. Un oarecare Fecheimer a scris о carte despre sculptura egipteana. $tii ce-a indraznit sa faca acest om ? A reprodus chipul tau fara indoiala, tot din profil) fara potcap, doar cu acel suport, plasat cam pe unde ti-ar fi fost creierul §i care urma sa in^epeneasca trunchiul de con-potcap. §tii cum ara^i ? Ca о masca, da, ca о masca pentru vulgarele noastre pe- treceri de carnaval! Sarmana Nefertete, cum poate fi cineva atit de rau incit sa reproduca bustul tau fara potcapul cu care te mindreai atita in toate cartile de istoria artelor ? Frumusetea ta, care determinind crea^ia plastica te-a nemurit, nu este neintrecuta, mai ales, dupa cum am spus mai sus, fiind extrem de exotica. Acest gen de frumusete este compromis la noi de-un popor nomad venit de nu §tiu unde. Vorbesc de tigani. Acestui popor romantic cu femei frumoase ?i exotice trebuie sa-i repro^ezi ca frumusetea ta da na?tere la asociatii care nu-ti sint favorabile. Apoi, nu inteleg, cum de vrei sa ramii singura frumusete fe- minina nemurita-n opera de arta plastica, cind sint inca atitea, care din foarte multe puncte de vedere i§i sint superioare. Din civilizatia greaca vreau sa-^i enumar doar trei Afrodite : a lui Praxiteles din Knid, cea din Milo $i cea din Pergamon. Cum vrei sa stai alaturi de acestea ? Uite, sint dispus sa accept discutia §i chiar sa analizez una din aceste trei Afrodite tocmai spre a de- monstra obiectiv ceea ce sustin. Vom lua, de exemplu, pe cea din Pergamon. Am ales-o pe aceasta fiind о opera de arta din epoca de glorie a artei greceijti, dupa cum §i capul tau apartine ultimei epoci de glorie a sculpturii egiptene. Sub raportul masei §i-al volumului nu trebuie sa documentez prea mult, artificiul unui simplu volum geometric nu exista. Uni- tatea ce-o are acest caip este unitatea ce-o da forma corespunza- toare vietii, este chiar masa vie care traie^te. Daca ne oprim asupra expresiei nu ai decit mai mult de pierdut. Banuiesc chiar, ca ti-ar fi ru§ine sa discutam acest adevar ce nu se poate contrazice. E atit de evidenta ca existenta capului tau in Muzeui Egiptean din Berlin. Ochii, gura, inclinatia capului, obrazul ce pare ca palpita viata, 260
siguran^a gestului luat in sine, toate sint proprii doar vietii. In ele nu vei gasi definitii abstracte sau forme taiate arbitrar, sint deplina armonie a unui cap in care toata viata e prezenta. Nu-i a?a ca ba- nuie^ti unde se uita ? In sus, desigur. Iar gura pare ca se mira de ceva, pare ca admira fuga vesela a norilor din iluminatul cer me- diteranian. $i parul, aceasta simfonie de forme. Pare a$ezat in bucle fara ordine prea mare, о anumita dezordine vine chiar sa desfasoare un peisaj marin. $uvitele de par par valuri in mi§care, par ceea ce sint, un cap in plin aer in care vintul se joacS naiv, creind armonii formale §i simetrii intimplatoare. Totul e natural, pina §i atitudinea, ea nu-i о poza decorativa ca a ta, este un gest spontan de afrodita casta si sublima. Nici sprincenele colorate, nici potcap artificial, decorativ, nici fata supta de nu stiu ce nostalgic nici ochi sirefi si de-о relativa expresivitate. La tine totul este de suprafata, la ea totul e de adincime, la tine este о notatie sumara, la ea este о sinteza. Pentru a nu fi acuzat de exemple luate unilateral voi arata citeva din Rena^terea Italians. Iti voi arata ?i acolo femei frumoase care au trecut dincolo de zilele lor de existenta printr-o opera de arta plasticS. Agostino di Duccio are, din 1450, lucrat un cap din teracota de-о expresivitate гага. О figure cu putina impertinenta de fata tinara p frumoasa, о gura cu colturi adincite care rezuma ambitie, $i-o pereche de ochi care se uita mindru §i prudent. Linia nasului latina, semea^a §i dreapta !?i un virf ascutit $trengare§te. Parul este lasat sa se vada de sub о marama cu gratie asezata. О armonie de motiv decorativ care completeaza figura dindu-i о castitate care vine sa tempereze subtila §trengarie si dor de aventura a fe|ei. De aceasta ce zici ? Dar de splendidul profil al lui Piero della Fran- cesca ? О pictura atit de linistita, о figura atit de palida ca pare о icoana. Ochii doar, vii $i negri, spinteca zarea si arata decizie. La git margele colorate. Capul coafat in moda timpului. Dar cita tan- drete in acest profil de medalion ! In fata lucrarii pe eare ti-o voi expune acuma desigur ca nici chiar revolta ta nu va mai putea avea greutate. Vorbesc de capul de fata al lui Raffael Lorenzetto, azi in Muzeul din Lillo. Fara exa- gerare, de n-as avea certitudinea ca este о sculptura as crede ca este о fotografie dupa un cap viu. Da, da, ?tiu ce gindesti, arta nu-i fotografie. Desigur, insa arta este viata si nu este, frumoasa reginS, statica pusa sub un potcap si care vrea sa salveze, ceea ce n-are, printr-un zimbet. $tii cit este de viu acest cap ? Te-nfioara, ti-e teama sa nu-i iasa din spaitiul lui $i sa te surprinda perplex §i ne- 261
dumerit. Те a?teip^i sa ridice ochii la tine ?i de-ar face-о, frumoasa Nefertete, ti-ar scaidea cu mult numarul admiratorilor. Eu cred ca este inutil sa-^i vorbesc §i de alte opere similare. Sa-ti amintesc de Gioconda lui Leonardo da Vinci ? Dar nu crezi ca s-аг narai sub propria lui greutate bustul tau in clipa in care te-as compara cu aceasta extraordinara realizare plastica ? Poate zimbetul tau sa stea alaturi de misteriosul §i profundul zimbet de dispret !?i satisfactie al Giooondei ? Al tau este un zimbet de femeie care u^or poate ceda, din cochetarie sau perversitate, al Giocondei in schimb, e zimbetul de stapina. Zimbetul femeii frumoase, stapina pe sentimentele $i corpul ei. II. A trecut mult timp de cind am incercat sa scap de obsesia reginei Nefertete pe calea aratata mai sus. Prin analiza care mi-o inchipuiam ^tiintifica, adica obiectiva, prin sinceritatea si familia- ritatea discutiei, prin sentimental de dreptate pus in cintarirea ar- gumentelor, am crezut ca voi reu§i, ca faciindu-mi din acest bust de arta un lucru cunoscut, intim (cautand sa dispara misterul din existenta lui) il voi putea privi senin §i obiectiv, fara о colaborare afectiva nedorita. Credeam, ca imi voi a$eza in justa perspectlva acest bust, credeam, ca astfel voi fi un spectator care nu vede decit cu ochii ratiunii. Timpul este insa maestrul faptelor noastre. Prin perspectiva lui vezi deformari sau consacrari a multor fapte care in vremea lor nu apareau juste. El este masura ?i echilibrul. §i tot prin el imi este dat sa vad, azi, unele excese §i fortari de argumente. Desigur, funda- mental nu neg nimic, recunosc totul ca just §i mai ales, intaresc inca о data increderea in posibilitatile §tiintifice ale secolului nostra. Poate imi repro^ez aspectele formale ale discutiei, dialectica propriu- zisa, raminind ca fond sanatos, logioa care a condus discutia. Totusi prin timp, azi, ma simt dezarmat: daca la-nceput, atunci cind ter- minasem procesul critic $i cind in sinea mea reusisem sa aduc о lini^te consolatoare, fantoma reginei Nefertete devenise straina de mine, astazi, pe zi ce trece se ridica din nou, ca un imperativ al des- tinului. О simt cum iara§i creste-n mine, cum, de undeva, se naruie incet !?i sigur, tot bagajul meu de argumente, si cum, tot ceea ce am Incercat devine о sterila dorinta de lamurire. Cum zimbetul ei, pe care credeam ca-i intelesesem cindva, devine tot mai ironic, tot mai batjocoritor. $i ciudat, nu mai pun intrebarea daca are forma sau expresie, daca este conceput decorativ sau nu, daca imprumuta de 262
la viata ceva sau daca este sau nu о opera de arta. Ceea ce vad in el, ceea ce retin ceea ce apasa $i obsedeaza este aerul ei, sensul aceia neinteles !?i misterios care scapa analizei §tiintifice. Nu cred ca acea- sta sa fie expresia, este ceva ce iese din adincul nostril, ce nu are raport de existenta exterioara, nu este nici fenomen metafizic, il simt doar concret §i din lumea noastra. Bizare sint contrastele sufletului omenesc ! Aici tresari de bucu- rie in fata unei emotii inedite, aici te cufunzi in adincul melancolic al suferintei. De simti cumva ca-n tine cresc puteri de viata, ridici fruntea semeata de conchistador §i nu trebuie decit о insinuanta umbra de indoiala ca totul sa se prabu§easca-n dezolare. Iar cind ai credinta de asoet, ca nimic nu-i dincolo de puterile divine si cind se pare ca lini^tea sala^luie^te odihnitor pe sufletul tau, pomesc de undeva, din vagaunile de umbra ale sufletului omenesc, cintariri pagine. Atunci, sfarimi cruce $i idoli §i strigi celor patru vinturi, ca cenu§a este singura realitate din via^a ! Fara-ndoiala, ca din indepartata putere de viata a poporului egiptean, au putut create cu adinci §i rascolitoare aderente, predes- tinari ciudate. Magia, puterea care darima munti $i scruta zarile, care lega existence trecatoare de ve§nicie, care facea ca sufletele sa se zbata in chinuri de nedescris, care putea sa razbune peste secole §i care inversa menirea mor^ilor cu a miilor, a dat un dinamism cosmic, care mai plute^te §i azi ca о amenintare. Incantatiunile lor magice, armonica insinuate de blestem $i predestinate, producea atmosfera vrajitoreasca in jurul oricarui adevar. Te urmaresc din urma ritmuri $i melodii care trezesc atavice amintiri. Te rascOle§te cite un vets sau aeord, cite о linie sau volum, incit porp in tine pentru totdeauna povara acelui motiv. Iar cind dilema este singura certitudine-n su- flet, simti ca о boare reconfortanta impulsul de-а te lasa prada sugestiilor ^tiintifice. Din tot ce-au facut ei, nimic n-a patruns in univers ?i secole, decit tirit de cite-un ritm magic. fj>i piramidele $i sfinxul, templele §i statuile, mumiile si inscriptiile, toate, toate, au legaturi magice cu necunoscutul. De aceea, poate, toata arta egip- teana nu-i decit un motiv unic, transpus in mii de variante : cre- dinta-n eternitatea vietii. 263
Acum, reintars la Nefertete ma-ntreb, daca sufletului omenesc ii este de ajuns alternativa de da sau nu ? Ma-ntreb, caci existenta acestei regine fantoma cere acest categoric raspuns. Trebuie s-o accept sau s-o negi. Cum po^i insa nega ceea ce te face, in ciuda tutu- ror credintelor tale, sa-ntorci capul; dar cum poti accepta aceea ce vezi ca nu exista ? Intre ace?ti doi poli intre care oscileaza neputinta omeneasca se afla un punct mort. Este aceia caruia i te-ncreriinfezi in clipele de dezorientare intima. EI singur poate multumi sufletul omenesc, caci nu-i cere nimic. Intre ace§ti doi poli intre care oscileaza neputinta omeneasca se afla un punct mort. Este aceia caruia i te-ncredintezi in clipele de dezorientare intima. El singur poate multumi sufletul omenesc, caci nu-i cere nimic. Din intilnirea de-о clipa a hazardului ?i-a vreunei incantatiuni magice, s-a nascut etemul motiv plastic : regina Nefertete. Poarta-n el destinul prescris in ritm solemn ; sa fie fantoma a ceea ce mintea omeneasca nu poate intelege, sa fie indexul acuzator !?i zimbetul iro- nic pentru neputinta omeneasca, sa fie piatra funerara pe mormin- tul tuturor acelor lucruri la care trebuie sa renuntSm sa fie, ca §i corbul lui Edgar Poe, care-n acel solemn „Nevermore" a definit atit de mdret eternul, fantoma pe care trebuie s-o prime§ti ca singura consolare a dezolarii tale.
NOTE DESPRE NUVELA FANTASTICA Cind istoricii literari germani au incercat sa-1 defineasca pe Kleist* nu au putut sa treaca peste identitatea operei sale cu romantismul german. Ii domina insa formula lui Goethe : „Klassisch ist das Gesunde, romantisch das Kranke44. $i atunci solutia a venit pedanta !?i cu aerul de cabinet, Kleist apartine romantismului in partile lui slabe sau bolnavicioase, adica prin acel „Vorliebe fur dar Grassliche und Entsetzliche, Hassliche und Perverse41. Chiar in acest inceput de secol al XlX-lea, plin de nebunia lui Holderlin, de delirul mistic al lui Werner, de tuberculoza lui Novalis, de sinuciderea lui Kleist §i alcoolismul $i dudateniile lui Hoffmann, era greu sa se treaca peste „die geniale Leistung Kleists44, in materie de nuvela, de aceasta noua forma literara, grefata pe realizarile lui Boccacio §i ale lui Cervantes. §i astfel, de acest seeol, in care s-a nascut nuvela modema si cu ea §i nuvela fantastiea, de acest romantism german, s-a legat oare- cum traditia unei stari maladive a creatorilor $i a operelor lor. Nu a fost greu sa se accentueze acest caracter, nuvelele lui Hoffmann aduceau о lume curioasa, plina de neverosimile, о imbinare de vis §i. de realitate fantazata, povestiri care nu aveau nimic comun cu viata, cu viata acceea cu care se obi§nuise lumea s-o vada, cu ochii ei tema- tori de tenebre ?i pe care le-o cultivase arta clasicismului. Era о in- toarcere prea brusca pe alte tarimuri, se dezvSluia un revers al vie^ir pe care fiecare se caznea sa-1 afunde cit mai mult de cite ori se intil- nea cu el prin accident. In povestirile lui Hoffmann viata se inlantuie numai din paradoxe fantastice, din acea plutire de vis, pe care autorul о scapa printre degete §i-l depase§te. Gustul sever german nu putea ierta aceste divagatii. Era chiar contra bunului simt german, contra sanata^ii teutone, care nu accepta decit misticismul ca singura for- mula de depasire metafizica. Acel „Verwirrung der Gefuhle44 ajun- sese un biasfem la adresa lui Hoffmann, care inceroase §i el, printr-o. mai adinca si mai subtila sensibilitate omeneasca, sa creeze forme пои de expresie in literatura. 265
Celalalt caz care avea sa universalizeze aceasta parere, de crea- tie de arta alaturi de nebunie in nuvela fantastica, a aparut cam in aceiasi timp, in America. Edgar Рое, о figura ciudata §i predestinata, intr-o vesnica agitate, plin de capricii §i de contradictii, om de gust §i de-о sensibilitate care depasea cultura $i civiliza^ia americana, cri- tic inver^unat, cu о tinerete chinuita, cu iubiri sfi^ietoare, §i peste toata aceasta viata cu cotituri !?i conitorsiuni tragice, alcoolismul ca refugiu ?i izolare avea sa-$i sfir^easca viata rapus de tenebrele deli- rului tremens. Daca in primul moment critica burgheza nu s-a adre- sat decit omului, luat din punctul de vedere al moralitatii n-a intirziat ca si opera lui sa fie explioata ca о concretizare absurd literara a decadentei sale. §i, astfel, in lumea larga a cititorilor §i in una strimta a criticilor, literatura fantastica a fost indisolubil legata, dintr-un anumit punct de vedere, de nebunie, sau daca nu chiar de nebunie, vecina cu о stare morbida a scriitorului. tn 1851, P. Merimee, cu ocazia apari^iei nuvelelor lui Gogol in limba franceza, serie un articol in „Revue de Deux-Mondes“ in care semnaleaza nuvela fantastica „Vyi sau regele Gnomilor“ a scriito- rului rus. О nume^te „poveste vrajitoreasca, ce amuza si ingroze$te“ §i mai da $i о re^eta a unei bune pove§ti fantastice : „incep cu portrete bine conturate ale unor personaje bizare, dar posibile $i imprimi trasaturilor lor, amanuntele cele mai reale. De la bizar la miraculos, tranzitia se face pe nesimtite $i cititorul se va afla in plin fantastic, inainte de a fi bagat de seama ca lumea reala i-a ramas cu mult in urma“. La aceasta data Gogol nu murise inca §i nici nu se stia despre el ca ar fi oareoum din familia spirituala a lui Hoffmann sau Poe. §i de altfel, se dadea о rejjeta a nuvele! fantastice, о posibilitate pentru orice scriitor de a о aplica, ea nemaifiind doar о rezultanta a maladiilor sau viciilor autorilor lor. Se impamintenisera bine la aceasta epoca ?i povestile ?i legen- dele fantastice ale lui Walter Scott. §i el, ini^iatorul romanului is- toric, omul de munca ordonata $i lucida, de elaborare sistematica si de exploatare rationala a inspiratiilor, nu putea fi pus alaturi de cei doi parinti ai nuvelei fantastice. A urmat apoi traducerea in limba franceza a nuvelelor lui Poe, facuta de Baudelaire, care nu numai ca reabiliteaza pe scriitor, con- damnind mediul impropriu in care a trebuit sa traiasca si pe care-1 face vino vat de destinul riefast al scriitorului, dar, mai mult, se arata dispus a demonstra cititorului metoda analitica care sta la baza crea- tiei nuvelelor fantastice ale lui Edgar Poe, metoda care apartine chiar matematicilor, dupa cum afirma chiar scriitorul american. 26G
Si incet, au mai aparut scriitori de nuvele sau povestiri fantas- tice, nu ca autori exclusivi ai aoestui gen, ci doar, dintre aceia care au abordat subiecte fantastice alaturi de celelalte creatiuni ale lor. §i, poate sa para ciudat, dar dintre cei ce-au mai scris nuvele fan- tastice, in afara de tragicul sfir^it al lui Maupassant, nici unui nu s-a putut alatura prin structura de Hoffmann sau de Edgar Poe. Nici Dostoievski sau Turgheniev, nici R. Kipling, R. L. Stevenson sau J. Konrad, nici Villiers de L’Isle-Adam sau Anatole France, nici Pirandello sau Herman Melville, nici O. Wilde sau Jens Peter Jacob- sen si nici chiar lucidul Hans Heinz Ewers, care reu§este atit de facile efecte cu re^eta lui Merimee. Acceptarea nuvelei fantastice ca о creatie maladiva a ramas doar la aceia care pomesc in cercetarea ei de la determinantele-critice ale romantismului german. $i tentatia de a fi asemuita orice nuvela fan- tastica cu о creatie romantica nu-i u?or de indepartat; prea abunda lumea irealului in nuvela fantastica, prea depa$e$te ea ratiunea, prea nu este decit о viata a fanteziei §i a visului. Nuvela fantastica universala nu a putut pina acum sa defineasca mai mult de trei posibilitati de creatie ale acestui gen. Nuvela fantastica de tip romantic, german, creatoare de atmosfera in primul rind, de penumbre, de conflicte valabil omenesti cu о acti- une initiala, dar cu fantezie in corelatii ?i in rezolvare, prefata pe о stare de spirit oarecum bOlnavicioasa in acuitatea senzatiilor si in subtilitatea jocului de imaginatie. Fara о logica a fanteziei, ea lasa impresia de gratuitate, de fuga de umbre care gonesc, fara sa ajunga fantasme de aceea§i structura. О bogatie pina la risipa a elementelor de hazard §i de senzatie, care fac din povestire un fel de bici care loveste fara mila linistea §i ordinea universala a valorilor de cunoa- stere si de sentiment. Oroarea de justificare logica si de inlantuire cauzala, un peisaj de conflicte cladite pe vis §i pe fantezie. Atmosfera acestora este о acceptare voita a unor stari de fapt, care sint accidente in viata propriu-zisa. Si pentru ca, contempora- neitatea si cotidianul nu pot oferi destule elemente speculative a acestor stari, intoarcerea in trecut este cea mai preferata lume. Acolo, unde si faptul real devine poveste, artistul poate mai usor sa brodeze pe fantezia lui imprejurari care nu mai lovesc direct simtul critic al omului aplecat atent asupra realitatii. tn cazul cind trecutul este evi- tat, exotismul initra in combinatie din acela^i motiv al departarii de prezent. In nuvelele lui Hoffmann, care este prototipul acestui fel de nuvela fantastica, sirnti de la inceput cum apartii unei alte lumi de 267
:ginduri $i sentimente. In „Stafia logodita“ de exemplu, din prima pagina autorul fixeaza atmosfera de extraordinar, care create din observatii rea-le : „vintul gemea in vazduh“. „Atunci se facu о scurta tacere, in timpul careia se auzira lamurit §uierind si urlind ni§te gla- suri minunate, pe care vijelia le facea sa treaca prin co§ ca printr-o pilnie de vorbit, imensa<(, apoi comesenii vorbesc de lucruri care „trezesc in noi о tainica inclinare spre groaza“. Iar Angelica spune, .„cit pentru mine, nu cunosc senzatie mai placuta decit fiorul aceia u$or care-ti strabate tot trupul cind — Dumnezeu §tie cum — visezi cu ochii deschi§i la lumea inchipuita“. §1 iata aici, un inceput de nuvela fantastiea, care se departeaza infinit de reteta lui Merimee, care nu ramine valabila decit pentru un numar restrins de nuvele- si de mai putini autori. In aceasta atmosfera intra persoanele in actiune ; dar fiecare- cu pecetea acestui extraordinar, anun^at de la inceput. Nu toate per- sonajele insa, ci doar acelea care au in nuvela un destin deosebit. Un lector perspicace poate de la inceput alege persoanele care vor trai о existenta ireala, de vis §i fantezie. Sfir§itul te inabusa aproape prin masivitatea elementelor de hazard si de impletire arbitrara ; ramii cu sufletul la gura, ca in fata unor intimplari groaznice, pe- care mintea cotidian obi^nuita cu о freeventa norm-ala a faptelor, nu le poate nici accepta §i nici intelege. Ele intra in cunoasterea noastra fara s-o dorim §i fara sa le-o ingaduim, se napustesc aproape asupra noastra, ne cuceresc ; iar noi ca ni§te invin^i, asistam neputincio^i la capriciile invingatorului nostru. Cealalta posibilitate a crea^iei nuvelei fantastice о ilustreaza Edgar Poe. In „Filosofia Compozitiei“, in care Poe se ataseaza de solutia de-а incepe cu sfinjitul §i unde demonstreaza cum a conceput el poemul fantastic ,,Corbul“, trage citeva linii impresionant de pre- cise ale acestei metode. Dar mai interesante apar afirmatiile lui din inceputul nuvelei „Dublul asasinat din strada Morgai“ : „Facultatile spiritului pe care le definim prin termenul analitice sint in ele insele prea pu^in susceptibile la analiza. Noi nu le apreciem decit prin rezultatele lor. Ceea ce §tim, intre altele, este f-aptul, ca ele sint pen- tru aceia care le poseda intr-un grad extraordinar, un izvor de pla- ceri dintre cele mai vii“... „Aceasta facultate de solutionare isi capata poate о mare putere din studiul m-atematicilor, si in speta, din cea mai inalta specialitate a acestei stiinte, care din cauza operatiunilor sale retrograde, a fost numita, foarte impropriu §i simplu, analiza, ca si cind ea ar fi analiza prin excelenta“. Nu toate nuvelele lui Edgar Poe sint concepute dupa aceasta metoda analitica, cum о nume§te el, dar caracterul specific al lui Poe,, in nuvela fantastic^ ramine aceasta operatie de oonstructie retro- 268
grada. Pe cind la Hoffmann totul era о inlantuire de ilogic, de hazard §i de imaginatie in joe, aici totul se succede, ca din treapta in treapta, de sus in jos insa. Este pitoreasca cursa care о intreprinde Edgar Poe. О data sfir?itul $tiut, destinul fiecaruia existent in latenta compo- zitiei, jocul imaginatiei se manifesta prin gasirea celor mai parado- txale impreunari de conflicte §i situatii pentru a ajunge cit mai pito- resc la sfirsitul voit. Dupa cum spune el insusi, acest joc este „un izvor de placed dintre cele mai vii“. In timp ce la Hoffmann nu se simte truda pentru a rezolva con- f lictele, ele curgind oarecum, ca о apa lini§tita si oarba, la Edgar Poe este о placere sa vezi cum invinge dificultatile ivite §i cum apare enigma dezlegata. Totul este о intrecere intre probabilita^i diferite, intre conjunc- ture posibile, cu care se deda la un joc miraculos, un fel de echi'libris- tica de logica. Frumusetea acestui fel de a colabora cu fantezia, face •din nuvelele lui Poe un fel de rebus, de ghicitoare fantastica in care alergi odata cu autorul dupa gasirea solutiei cele mai posibile si celei <mai verosimile. Dar acest verosimil are pecetea extraordinarului prin determinarea lui apriorica, din care-i place sa deduca retrograd, pina la gasirea solutiei. Evident, aceasta metoda introduce prin stradania de-а solutiona tot neprevazutul pe care-1 arunca cu ferocitate fantezia lui in cale, ceva de senzational in nuvelele lui Edgar Poe. La Hoffmann, de exemplu, о complicatie ivita de jocul imaginatiei nu trebuie solutio- nata, ea trece mai departe, din conflict in conflict, pina ne dam seama ca totul este о impietire inci'lcita de fantezie $i hazard. La Poe in schimb, nici nu sirnti cum lucreaza imaginatia lui, atit de legate sint cele mai paradoxale impletiri. La Hoffmann nu este nimic sen- zational, tocmai prin faptul ca el nu dezleaga, in timp ce la Poe, toc- mai dezlegarea §i justificarea introduce acel neprevazut senzational, care aduce adeseori cu structura cea mai intima a literaturii politiste. Atmosfera in nuvelele lui Poe este mai directa, pomind numai cu elemente pe care le justifica. Sint indica^ii doar in momentele in care S$i presara fara sa sirnti, toata grandoarea unei realitati suprasensi- bile. Dozajul acesta are ceva pervers in el, ceva de voita chinuire, ceva care intentionat iti ataca nervii §i te aduce in situatia sa crezi ca real si posibil ceea ce de fapt este numai fictiune. In timp ce la Hoffmann elementele de atmosfera fantastica te cuceresc, fara sa-ti ceara agrementul, la Poe te tortureaza cu ipoteza valabilitatii, cu ac- cepfcarea lor, pe data ce continui lectura acordindu-i creditul necesar. f?i astfel, fantazarea demonstrata intra in lumea lectorului pe poar- ta cea mare, о prime§te §i numai la urma, cind n-o mai poate su- porta, observa subtilitatea eu care s-a introdus. 269
In timp ce lumea nuvelelor lui Hoffmann este о lume de inchi- puire, pe care о recunosti ca atare, lumea lui Poe este lumea de ala- turi de viata, cum о numeste Baudelaire ,,1‘exception dans 1’ordre moral“. Este partea aceea care are dreptul la via|a numai prin nena- turalul !?i exceptia care о ridica. Cu toate ca intimplarile sint totusi ale vietii, felul in care le pune, greutatea pe care le-o acorda, te face sa le accepti ca alaturi de normal. Crima, oroarea, dezgustul^ ruina, moartea cu toate cur iozi tattle ei, boala, ironia parodia, cruzi- mea, teroarea, betia, iubirea bokiava, tenebrele, nebunia, noptile de groaza ?i de insomnie, vointele frinte, apatia, halucinatiile, viziunile morbide ?i aventura, trairea neprevazutului cu toata grandoarea durrtatea lui. Cea de-а treia posibilitate de create a nuvelei fantastice se iden- tified intr-o masura oarecare cu reteta lui Merimee. Se prezinta о lume cu totul reala, cladita ponderat §i fara artificii, cu structura normal omeneasca. Nu simti persoanele bizare asa cum afirma Merimee, nu ai un element care sa te faca sa banuie§ti ca totul se va transforma la un moment dat intr-o lume ipotetica si neverosimila. Actiunea se desfa$oara in limitele conflictelor $i psihologiilor normal omene§ti. Dar deodata, un pas, un gest, о vorba, о accentuare, о intimplare, te face sa devii mai atent, sa scrutezi perspective care incepe sa se anunte ciudata. §i cind credeai ca ai ajuns sa cuprinzi in tot ansamblul lui povestea care ti se desfa$oara, te treze^ti in plin fantastic. Nuvela lui Gogol ,,Paltonul“ este tipica in acest sens. Tra- iesti alaturi de eroul mititel, functionar de stat, pina la urma, cind iti dai seama ca ai fost martorul unei intimplari care iese din comum In timpul lecturii nu ai avut timp sa sesizezi nici о nota fortata, nici un accent aruncat ca din intimplare pe care sa-1 suspectezi c-ar putea deveni la un moment dat о cheie care sa rastoarne tot ce ti-ai cladit linistit de la inceput. La fel, in nuvelele lui Walter Scott, in care, chiar daca presimti fantasticul care plute§te in aer, nu ai certi- tudinea ca aceasta lume va fi aceea care fi se va prezenta odata ca singura realitate a povestirii. Herman Melville in nuvela lui „Bart- leby“ intrebuinteaza aceeasi cheie a dezvaluirii masurate a unui des- tin de dincolo de realitatea simturilor noastre. Si exemplele pot urma, dovedind aceiasi lucru, ca aceasta modalitate fonmala de realizare a nuvelei fantastice, apartine unei lumi de scriitori, care structural sint aplecati mai mult asupra realitatii, dar pe care о simt ca uneori ne depase^te prin incilciri care nu ne apartin rational, dar care sint tot •ale noastre pe data ce ochii $i simturile noastre pot tresari oricind in fata lor, ca si in fata unei veritabile realitati. 270
Nu se poate intra in toate amanuntele constructiei nuvelelor fantastice. Uneori fiecare in parte i$i are cheia ei, cu toate ca in gene- ral se inscriu in categoriile de mai sus. Apare insa ca un corolar ca scriitorii de nuvele fantastice, indiferent categoriei careia apartin, sint de-о structura deosebita sufleteasca. О imaginatie bogata, o> sensibilitate cu antene la toate imponderabilele existentei noastre, о placere pentru conflictul gratuit, о inclinatie fata de extraordinar si de lumea obsesiilor si aventurilor. Sclavi ai fanteziei lor, se supun rar la discipline realiste. Traiesc prin neprevazutul ?i hazardul intimplari'lor, se confunda cu ele $i iau drept realitate о fictiune a mintii lor. A acelei minti, surescitate artificial sau in permanenta efervescenta printr-o predestinare maladiva. Placerea lor cea mare este libertatea de fantezie, drumul liber deschis, fara piedici §i fara restrictii. Ea le poate crea si dificultati cind este prea mobila. О inteligenta critica, un gest al echilibrului chiar in fantastic, о prezenta de regizor, va exploata in sensul cel mai bun orice salt al imaginatiei. Cit timp libertatea de fantezie nu este marcata cu diagnoza precisa de incoherenta morbida, ea ramine la un pret de neegalat. Caci indiferent de categoriile de cunoastere omenesti, de limitele lumii noastre sensibile, о imaginatie care umbla numai pe piscuri este fantastiea si neverosimila. Ea este totu$i о reve- latie a unei lumi care se inalta, dupa logica intima a acelui artist, peste toate consideratiile de comoditate, pina la limitele superioare ale neprevazutului, fantasticului, inefabilului $i neverosimilului. Va speriati de extraordinarul $i de aerul de basm al unei situ- atii dintr-o nuvela fantastiea ? Aratati-mi marginile dintre fictiune $i realitate §i va voi spune $i eu de ce gre§e§te artistul care se joaca cu fantezia lui, ca un scamator cu drace§tile lui panglici de foe.
CUPRINSUL Prejata .... Nota asupra editiei 5 23 HANUL RO$U (1939) . 25 Hanul Ro$u ... 27 Vraciul leronimus 41 Tara departarilor 64 Biserica din Fraustadt 78 Moartea prietenului meu Savin . 93 SEMN RAU (1943) . 127 Semn Rau 129 Wilhelm Temerarul, duce de Brabant . 139 Floarea albastra .... . . 148 Cetatea cu steaguri albe . . ... 155 Pendula . . . 167 Pacatul fratelui Beatus ... . . . . 174 .Casa din strada Primaverii . . - . 194 Teodot Nebunul .... 206 Pavilionul nr. 6 ... . 216 INEDITE . 239 Pomana dracului 241 Argatul Paun . 248 ADDENDA ... 253 Fantoma Reginei Nefertete ... .... 255 Note despre nuvela fantastic^ . . .... 265
Redactor : DAN-ION VLAD Tehnoredactor : MARILENA LUNGULESCU Вил de tipar : 24.11.1983 Coli de tipar : 17 CRAIOVA, 1983 iatreprinderea poligrafica „Oltenia", str. Mihai Viteazul nr. 4, Craiova Comanda nr. 204/1932
V. BENES scrisul romanesc