In romtnejfe de SIDONIA DRAGU§ANU }l ЁУА SZHAGYI
Desenele dupa orlginalul in llmba rusa
Coperta de B. TEODORESCU

ВЛАДИМИР БРАГИН

В СТРАНЕ ДРЕМУЧИХ ТРАВ

ДЕТГИЗ - 1959
VLADIMIR BRAGHIN

TN TARA
CODRILOR
DE IARBA

EDITURA TINERETULUI
DIN PARTEA AUTORULUI

„Tara Codrilor de larbd". Aceastd fard este populate de nipte liinfe-
cu totul neobipnuite — de-а dreptul uimitoare. De pilda, unele din ele, cind
ipi vineazd prada, ptiu s-o loveasca cu stlletul lor cu atita precizie, incit
reupesc s-o reduca la о totala nemipcare; victima nu se mai poate urni-
din loc — ramine ca paralizata, nici vie, nici moartd.

Altele ipi schimba inid[iparea pina intr-atit, incit devin Invizibile,.
ceea ce face ca dupmanul, aflindu-se chiar in imediata lor apropiere, sa
nu le poata observa.

Jar unii dintre locuitorii acestei fari traiesc ani de zile alit de-
ascunpi, incit nici nu le-ai putea banui existenfa, ca apoi deodatd sd-pr
schimbe complet modul de via[d, sd apard, dar numai pentru scur Id
vreme, pi pe urma sd dispara din nou pentru totdeauna.

Vietdfile care traiesc in fara aceasta ptiu sd se orienteze pe dis-
tance de zeci de kilomelri in direcfia voita. $i se mai intimpld ca unele
din ele, dorind sd scape de un oaspete nepoltit care a pdtruns in loculnfa
lor, sd se napusteasca asupra acestuia sd-1 zideasca de viu.

Dar cit de diverse sint mater ialele ce se intrebuin}eazd aid la
construirea caselor: lemn, hirtie, mdtase, frunze pi chiar ciment I In-
aceastd lard se produce carton pi a[d, hamacuri pi oale de lut, ceaidr
vala, spirt...

In decursul veacurilor, viafa pi peripefiile omului care a pdtruns:
pe aceste meleaguri au lost descrise in nenumarate limbi.

Cu mai mult de zece ani in urmd am povestit in cartea „In Tara
Codrilor de larbd" despre soarta unui anume Serghei Dumcev, care dupa
ce a trdit acolo aproape patruzeci de ani, s-a intors in orapul sdu de
baptind Censk.

In anii ce au urmat, mulfi cititori ai cdrfii mi-au trimis slaturi inte-
resante pi unele precizdri in legalura cu unele inexactitafi aparute in.
descrierea acestei T&ri a Codrilor de larbd. Acum, pregdtind a doua-
edifie a aceluiapi roman, md gindesc cd pi de aceastd data imi vor par-
veni probabil ecourile pe care le va stirni.

Dar ce fard sd lie aceasta pi unde oare se alia ea ? Imi voi de-
pana povestirea mea, oarecum ciudatd, dupa relalarile oamenilor care au
lost acolo...
PREFATA

Си aproape zece ani in urma, dupa ce facusem cuno^tinfa cu prima
edrtie a romanului „In Jara Codrilor de larba" de Vladimir Braghin, am
publicat in revista „Novii Mir" aprecierile mele in legatura cu aceasta
opera atit de dinamica $i originala. Spuneam atunci cd romanul ^tiinfi-
Jico-fantastic este unul din genurile literare a caror dezvoltare trebuie
stimulate prin toate mijloacele. Insemnatatea cartilor de acest gen consta
nu numai in valoarea lor instructive, ci $i in faptul cd literature ftiinfi-
fico-fantastica $i de aventuri ptiintifice dezvolta intr-o mare masura fan-
tezia tineretului nostru, ceea ce ne obliga sa maniiestdm о exigenfa spo-
rita fafa de operele respective. Tot atunci mi-am exprimat parerea cd
romanul lui V. Braghin „In Jara Codrilor de larba" raspunde intr-o mare
masura obiectivelor sus-amintite.

Autorul romanului, folosind unul din procedeele literaturii ftiinti-
fico-beletristice (modificarea proporfiilor), a creat о opera originaid $i
ne-a introdus in lumea entomologiei.

Mic$orindu-$i eroii in [mod fabulos, de о sutd, de doud sute de ori,
autorul ne-a permis sa patrundem iin'viafa ignoratd de noi a diferitelor
insecte: furnici, albine, viespi, fluturi, gindaci, precum $i la diferitelor
specii de paianjeni care populeazd Jara Codrilor 'de larbd cu micul \ei
piriiap, coxe pentru leroii romanului s-a transformat in Marele Fluviu
Domol. In felul acesta, cartea lui V. Braghin contribute la cunoa$terea
viefii insectelor $i a mediului lor. Or, in lupta impotriva num]ero$ilor
daunatori ai agriculturii noastre, cunoa$ter0a hlrnii insectelor prezinta
о mare importanfa practica. Marele [merit al lui V. Braghin este acela
de a reu$i sa comunice toate aceste cuno$tinfe tinarului nostril cititor,
intr-o atragatoare forma literara.

Autorul nu ascunde soarta tragica a lui Serghei Dumcev, eroul prin-
cipal al romanului sau. Dar totodata el releva cu о mare for fa expresiva
cu poezie fenomenul de familiarizare a eroului sau cu T^ra Codrilor
de larba; mintea lui 1-a ajutat sd invinga instinctele locuitorilor ei $i tot
timpul, chiar atunci cind se afla in primejdie, el $i-a continual cercetarile,
a lost inventiv, a izbutit sa faca noi descoperiri. fata puternicul fir opti-
mist care strabate intreg romanul.

Cartea lui Braghin confine un bogat material instructiv, atinge о
serie de probleme de biologie generala $i reu$e$te sa comunice cu u$u-
rinfa informafii din istoria tehnicii.

Autorul $i-a organizat $i dozat cu multa pricepere in roman acest
material de biologie $i tehnica, inlesnind astfel cititorului infelegerea
interdependenfei organice dintre diferitele ramuri ale ^tiinfei.

In ielul acesta romanul lui Braghin constituie un exemplu pentru
autorii incepatori in domeniul literaturii $tiinfifico-beletristice, iar car-
file scrise dupa un asemenea plan vor reu$i sa vino, intotdeauna in spri-
jinul iormarii unei concepfii materialiste asupra naturii.

Subiectul captivant, frumoasa prezentare a materialului instructiv,
indrazneafa imbinare a realismului cu fantastical, optimismul cu care e
scris — ne indreptafesc sa privim romanul ,,ln Tara Codrilor de Iarba°
ca о interesanta experienfa inovatoare de impleiire a artei cu ptiinfa,
deschizind cai originale in marea $i importanta ramura a.literaturii $tiin-
fifico-beletristice.

Acad. A. I. OPARIN
PAR TEA	INTI I

UN BUCHET DE FLORI
CARE NU«MI APARTINE

A$ADAR, LA DRUM !

„Evident, Soarele n-аге nimic de-а face cu omul. Dar omul a avut
intotdeauna de-а face cu Soarele. Cu mai bine de doua mii de ani in urmS,
Eratosthene a calculat cu ajutorul umbrei Soarelui marimea globului
pamintesc ; a socotit ca circumferinta Pamintului la Ecuator este egal&
cu 250 000 de stadii, aproximativ 38 000 verste ! $i doar lumea pe care
a putut s-o cunoasca geograful antic Eratosthene era inca atit de mi ей,
atit de mica !...

Desenez in nisip lumea lui Eratosthene, far£ America, fara Austra-
lia. Jarmurile calde ale Marii Mediterane... Persia... Sci^ia... Cit de mica
era lumea pe atunci ! $i iata ca in fa^a lui Eratosthene a apSrut о cifra
uluitoare — 250 000 de stadii ! §i pe sufletul omului a pus stapinire nu
spaima in fa|a necunoscutului, ci cutezanfa ?i setea de cunoa§tere. in
fa|a lui Eratosthene lumea se largea $i cre^tea treptat, de la un calcul
matematic de lunga durata la celalalt. Dar in fa|a mea lumea ?i obiectele
au crescut dintr-o data de о suta, de doua sute de ori ! Teribil ceas, tul-
buratoare clipa !

...AstSzi mi-am facut sacul de drum. In el se afla jumalul meu cu
observable §i descoperirile facute de mine in aceasta Jara. Ma a?teapt&
un drum nesfir^it, intinderi de necuprins, pe care trebuie sa le strabat
inso^it de animalul meu de povara. Nelini^tea §i teama pun st&pinire
pe mine.
Amurgul ascunde desenele de pe nisip.
culcare..."

E timpul sa m& due la

«Zorile ma gasesc incheind
marul 2876.

aceasta ultima pagina care poarta nu-

leri, cind noaptea acoperise cu intunericul ei desenele de pe nisip,
m-am uitat indelung la stele. Ma gindeam, nu $tiu de ce, cit de singu-
ratice triste trfiiesc pe locul lor din cer $i m-a cuprins mila. Le-am
zis : „Nu tinjifi !“ Cu ajutorul zvicnirilor $i al impulsurilor in apa se
deplaseaza larva libelulei. Dupa acela§i principiu zboara catre cer racheta
aprinsa in timpul marilor sarbatori $i al serbarilor populare. Tot cu aju-

torul acestei metode oamenii i§i vor conduce aeronavele de la Pamint
la Luna ?i spre voi, planete indepartate. Va fi, desigur, mai vesel, mai
cald acolo, atunci cind vor rasuna graiul §i risul omenesc. Jj>i ce impor-
tant are daca e о cale atit de lunga pina la voi ? Omul totu§i va a judge
pina acolo ! Larva libelulei este un motor viu de racheta ! Eu 1-am vazut
aici in aejiune ; aceasta este numai una din multele descoperiri insem-
nate in jurnalul meu, pe care vreau sa-1 transmit omenirii.
Astupind cu un bolovan intrarea in casa mea, am spus stelelor :
„Noapte buna !“ $i drept raspuns ele au clipit u$or pe cer cu genele lor
de raze. Astazi adaug jurnalului meu ?i aceasta fila. E bine ! Inima mi-e
lini?tit&. Nu simt nici sfiala, nici teama. Animalul meu de povara este
legat. MS due sa controlez mersul vremii dupa indicatiile barometrului
Dijonval. In drum ma gindesc la Polivanov... Barometrul prezice vreme
seninS, caldura.

A$adar, putem porni. Ani indelungaji acest barometru nu m-a in-
§elat niciodata...»-

Stepan Egorovici Tarasevici, directorul Institutului Pedagogic din
Censk, zimbi u?or :

— Caracterul neobi^nuit al textului, referirea la un barometru de
un tip inexistent, precum $i faptul ca cineva, printr-un procedeu necunos-
cut ?i din pricini ramase ?i ele necunoscute, a redus acest text la pro-
por^ii care au necesitat folosirea unei lupe foarte puternice, pentru a putea
fi dictat dactilografei — toate la un loc pot intr-adevar sa dea oricui de
gindit.

In timp ce vorbea Stepan Egorovici i$i pironise privirea asupra cu-
tiei de chibrituri in care adusesem foijele atit de subjiri $i de minuscule
ale microtextului.

— Deci, dumneavoastra spuneji ca a^i gasit foijele in buchetul de
flori care a fost aruncat intimplator in camera dumneavoastra de la hotel,
nu-i a$a ? Va ve^i convinge indata ca totul nu-i decit о gluma. Am sa-1
chem pe studentul Beleankin, ca sa ne explice de ce a ales о metoda atit
<de neobi$nuita $i un text atit de ciudat pentru a purta о corespondent
glumeaja cu prietenii sai.

— $i mic$orarea acestui text cu ajutorul aparatului de fotografiat,
pesemne tot de dragul glumei a fost facuta ?

— Desigur !

— Dar studentul Beleankin mi-a §i dat raspunsul : nu are nici un
amestec in redactarea textului §i nici in reducerea dimensiunilor lui.

— V-a spus asta ? in fa^a studen^ilor ?!

-	— Da !

— Ei, §ti|i !... Dumneavoastra sinte^i un necunoscut, care a aparut
pe nea$teptate in institut. Profesorul Tarasevici ciocani domol $i masurat
cu degetul indoit in masa $i ma privi cu о ironie abia ascunsa. Sinte|i, mi
se pare, un literat de la Moscova ? In institut viaja se desfa^oara in lini?te
pe faga$ul obi$nuit $i deodata... poftim : aji aparut dumneavoastra, un
necunoscut, cu un buchet de flori cu о cutie de chibrituri in mina. In
cutie ni?te foi£e, iar pe ele nascocirile fantastice ale lui Beleankin. Nu e
de mirare ca tinarul s-a fisticit, s-a tulburat $i a raspuns : nu, nu am
scris eu !

— Dar in rindurile pe care le-am citit adineaori nu exista nici a
gluma, nimic caraghios, ci numai cuvinte tulburatoare despre о calatorie,
despre Eratosthene, despre un animal de povara...

— Sint de acord, e ciudat. Dar totu$i eu cred ca Beleankin, de dra-
gul unei glume, le-a scris ?i apoi le-a mic§orat cu ajutorul aparatului de
fotografiat. Il voi chema numaidecit. Directorul deschise u$a. Irina Ser-
gheevna, va rog... Sjli intorcindu-se spre mine : Scuzati-ma, secretara lip-
se§te. li voi ruga pe student sa-1 cheme.

Directorul ie§i.

De undeva de pe culoarele lungi ale institutului se auzea : „Belean-
kin la director... Beleankin la director !“

О BUCURIE PLINA DE NELINI$TI

Cum s-au putut intimpla toate astea ? Doar ma aflam la Censk nu-
mai in trecere ; trebuia sa tree pe la casa de bilete a serviciului de na-
vigate $i sa plec mai departe pe mare la una din stajiunile balneare.
cind colo, ma aflu instalat intr-un fotoliu de piele in cabinetui directo-
rului Institutului Pedagogic $i in loc sa-mi sclipeasca in ochi valurile
marii — vad in fa|a mea geamurile stralucitoare ale unui dulap cu cart»
in locul orizontului nemarginit, am in fa|a storurile verzi, u$or decele-
rate ale ferestrelor. De ce il a§tept pe studentul Beleankin §i pe Stepan
Egorovici Tarasevici, directorul institutului ? Acesta e un om carunt,
calm, pufin obosit, care desigur comunica liber §i simplu cu studenti
patrunde intotdeauna in toate amanuntele vie0i institutului.
Se intoarce curind ?

...Ultimele zile §i nop^i la Moscova au fost agitate, nelini^tite, pline
de griji temeri pentru succesul piesei mele, m-au obosit din cale-afara.
Am luat trenul. Timp de trei zile $i trei nop|i am calatorit $i m-am
oprit la Censk, ca sa ma imbarc.

Am sosit ieri dis-de-diminea|a. De la gara m-am dus direct la debar-
cader $i m-am interesat de sosirea vaporului.

Mi s-a raspuns :

— Mai ave|i de a^teptat. Abia miine ve|i avea un vapor in direc-
fia care va intereseaza.

Apoi am vizitat ora§elul ?i dupa ce am luat prinzul, m-am indreptat
spre hotel. De pe strada principals, trecind pe linga magazinele cu vi-
trine mari, luminoase, aparate de umbrare de pinza, am cotit intr-o stra-
dela ce cobora la vale.

Se repara pavajul $i in aer staruia mirosul de ars al asfaltului fier-
binte §i praful. Dar ma urmarea pas cu pas mirosul dulce de rezeda, mi-
rosul intens iji suav al mixandrelor, parfumul patrunzator, dens, al tran-
dafirilor din toate gradini|ele ce margineau stradela.

Undeva se auzea sunetui melodios al unui ferastrau §i bocanitul sa-
cadat §i limpede al topoarelor, cind intrerupindu-se, cind ajungindu-se
din urma.

Casa cu etaj a hotelului a fost desigur construita cu multi ani in
urma. Avea un aspect destul de ciudat. Parterul era din piatra, etajul din
lemn. La parter se aflau douS pravalii, iar de ambele par|i ale casei doua
u$i duceau la etaj. Printr-una din u§i, deasupra careia era agafata firma
,,Valul“, se intra in hotel. A doua u§a ducea pesemne spre apartamente.

Pe culoarul luminos al hotelului, la о masa, $edea о fata, li vedeam
cararea dreapta $i cozile infa§urate de doua ori in jurul capului. Sta aple-
cata peste о carte.

— Imi pute|i da о camera ?

Fara sa ridice ochii de pe carte fata rosti :

— „larta, Edmond... iarta, pentru mine, care inca te mai iubesc !“

— Eu nu sint Edmond, nu sint contele de Monte-Cristo, i-am ras-
puns eu fetii care citea cartea.

— „Demnitatea femeii maritate stavili avintul inimii sfi§iate“ —
citi ea cu glas tare §i, a$ezindu-$i degetul aratator pe rindul din pagina,
ridica ochii spre mine : Scuza^i, cetafene, dar nu sint in stare sa ma in-
trerup.

— Avefi camere libere ?

— „Fruntea i se inclina, aproape gata sa atinga covorul.“

— Am nevoie de о camera pentru о zi $i о noapte. Miine plec...

— „Contele se grabi s-o ridice...“

M-am grabit la rindul meu sa-mi ridic valiza m-am intors spre
u§a, gata sa plec $i sa las fata sa citeasca mai departe cu glas tare roma-
nul lui Dumas, „Contele de Monte-Cristo“, totu$i am mai intrebat din nou
intr-o doara :

— Ave^i camere libere ?

Ea repeta :

— „Contele se grabi s-o ridice...“ — intinse mina spre peretele
pe care era aga^at un dulapior plat, cu о u§i|a de sticla deschisa, in care
atirnau de cirlige chei numerotate. Fara sa-§i ia ochii de pe carte, fata
scoase de pe un cirlig о cheie, mi-o intinse §i spuse :

— Completafi un formular — asta in primul rind ; lasa^i .opt ruble
— asta in al doilea rind. lar in al treilea rind... da... „Doamne, de ce nu-mi
spui Mercedes, cind eu ifi spun Edmond ?“

— Dar permite|i-mi, Mercedes — i-am raspuns eu — eu, nu sint
contele de Monte-Cristo...

— Da — suspina fata, privindu-ma de asta data cu aten^ie — ce fel
de conte de Monte-Cristo mai pute|i fi dumneavoastra... Daca inten|ionati
sa locuifi mai mult de douazeci §i patru de ore la hotel, nu uita|i sa ma
preveni|i.

Voiam sa mai intreb ceva, dar nu era nici о speran^a sa primesc
vreun raspuns : func|ionara de serviciu a hotelului se cufundase pentru
totdeauna in lectura „Contelui de Monte-Cristo“.

Am pornit cu cheia in mina pe coridorul lung.

In camera se gasea о garderoba, о mas& acoperita cu о fa|a de masa
alba brodata, un spalator, citeva scaune. Du^umelele straluceau de cu-
rajenie.

Am deschis fereastra $i mi-am rezemat coatele de pervaz. Ce ca-
suje mici erau peste drum ! cu ferestre mici de tot — patrate, cu per-
deluje u$oare §i cu inimioare decupate in canaturile obloanelor.

In micile pridvoare ale caselor stateau ni$te batrinele la taifas. Nu
se auzea despre ce vorbesc, dar se vedea ca discujia lor se lunge^te, se
intinde la nesfir§it, cu intreruperi, cu taceri nepasatoare la trecerea vre-
mii. Cuvintele lor erau desigur simple, obi$nuite... Despre ce vorbeau ?...
Desigur despre modul»cum se prepare mai picant salata de vinete, cum
se usuca mai bine strugurii, cum se vindeca durerile de §ale, sau poate
ca se plingeau de faptul ca acum soarele nu mai incalze§te atit de pu-
ternic $i ca ploua mai des.

Nu puteam sa prevad ca doar peste citeva minute, aici, in acest
ora$, in anul 19..., intr-o seara lini$tita de vara, voi deveni participantul
unor evenimente, de veridicitatea carora eu insumi ma voi indoi mai
tirziu !

De dupa col| aparura un tinar $i о tinara. Mergeau incet de tot,
probabil pentru a prelungi timpul cit erau impreuna. Nu-$i vorbeau ni-
mic, dar рйгеаи ca sint gata sa-$i spuna unul celuilalt un cuvint drag
pe care il aminau, neindraznind sa-1 rosteasca. S-au oprit sub fereastra
mea. $i am auzit-o pe fata spunind :

— Muljumesc, Pavlik, am $i ajuns. Uite ce mare a crescut ficusul,
din ramurica data de mama dumitale.

Pesemne ca fereastra de la locuin^a fetei era chiar linga fereastra
mea, caci atunci cind a aratat spre ficus, mi s-a parut ca se uita la mine.

— Lena ! Vreau sa-|i spun ca...

Lena rise :

— Tu $tii la ce ma gindesc ? La minuni. Uite, aceasta planta din
ferestruica mea nu este decit un ficus obi^nuit, intr-un vechi ghiveci de
lut, dar cind ma uit la el parca $i aud cum fo^nesc $erpii gigantici, care
se tirasc pe linga ficu^ii din jungla ! Vad cum trece un elefant ingindurat
cu un elefantel micut dupa el, atingind ficusul cu uria$ele-i flancuri ce-
nuijii... Ah, Pavlik ! Ficu?ii nu cresc in ghivece de lut pe pervazurile feres-
trelor, ci in junglele tropicale. Caci de acolo au fost ei adu$i... Fiecare
planta e о minune, о taina, Pavlik.

— Inteleg... infeleg... polenizarea...

— ,,Polenizarea“ ! Vai, ce plictiseala ! Stigmatele, pistilul, polenul...
Dar culorile ? Miresmele ? In afara ora^ului sint atit de multe flori de
cimp !... Dumneata locuie^ti acolo §i nu mi-ai adus pina acum macar un
buchetel...

— Fiindca sint intotdeauna grabit cind viu sa ma intilnesc cu tine...
?i nu mai am timp sa le culeg... Eu tot vreau, .tot vreau sa-|i spun du-
mitale...
i$i spuneau cind ,,dumneata“, cind ,,tu".

— Inca asta-iarna, uite aici... Tii minte... Atunci era un viscol pu-
ternic. Asta-iarna... Tot a$a ai inceput $i atunci : „Lena, a§ tot vrea sa-^i
spun...“

— Da, dar atunci nu |i-am spus, pentru ca i|i inghe^asera miinile
§i vroiam sa fi le incalze^ti cit mai repede la soba...

— Acum viscolul nu ne mai stinghere^te. Spune !

— I|i spun atit de multe cind sint singur.

— Dar atunci eu nu te aud.

— Ti-am scris de citeva ori scrisori lungi — lungi de tot.

— Dar eu nu le-am primit.

— N-am avut curajul sa le expediez. Mi-era frica. Sa inva^am im-
preuna in acela^i institut, sa ne vedem in fiecare zi $i... Sci-fi scriu scrisori...

— Lena ! Lenocika ! se auzi о voce le fereastra vecina. E timpul sa
vii la masa !

— Viu, viu, mama !... La revedere. A$tept scrisorile tale extraordi-
nare §i flori, flori de cimp. Un buchet mare !

Curind din spatele peretelui de lemn al camerei mele se auzira voci
inabu$ite, zgomot de vase.

Timpul trecea. Se lasase intunericul $i eu tot mai stateam la fereastra.

Se aprinsesera stelele pe cer §i prin intunericul dens de sub ele su-
netul sirenelor de pe vapoare avea parca acum о alta rezonanja.

De undeva de departe veneau $i plecau fel de fel de sunete : frintu-
rile unui cintec, pa§ii grabi^i ai unui trecator, risete de dupa perdelele
unei ferestre. lar eu ma gindeam cit de frumoasa poate fi fericirea altuia
?i cite nelini^ti poate cuprinde bucuria.

La un moment dat mi se paru ca cunosc de foarte multa vreme acest
ora$el, ca imi este cunoscuta $i aceasta camera de hotel, ca am auzit
cindva ceva foarte asemanator cu convorbirea dintre Pavlik $i Lena. Sau
poate mi s-a parut numai, pentru ca §i eu insumi, ca $i Pavel, am condus
cindva о fata §i eram plin de bucurie, de tulburare §i fauream in gind cu-
vinte frumoase. Voiam sa spun multe, dar taceam. Scriam scrisori, $i nu
le expediam...

Am aprins lampa de birou. Pe fereastra intra un fluture mare, se
roti deasupra mesei §i se lipi de abajur.

L-am luat cu grija $i 1-am dus la fereastra :

— Zboara, oaspete de noapte !
El i?i lua zborul, dar se intoarse spre lampa §i se a$eza din nou pe
abajur.

L-am dat din nou jos ?i deodata... se auzi un piuit ascu^it. L-am
cercetat pe acest oaspete cu bagare de seama : avea pe spate un desen
galben ce amintea un cap de mort. Aripile din fata erau de un negru-
brun. L-am dus din nou la fereastra deschisa. De asta data a zburat.

Ora?elul dormea. Era lini?te deplina. Deodata, alaturi, in dosul pe-
retelui odaii in care locuia Lena, cineva incepu sa cinte la pian о melodie
cunoscuta, care-mi era foarte draga. Dar nu apucai s-o aud pina la sfir^it,
se intrerupse brusc. Sa se fi intristat deodata persoana care о cinta, §i-o fi
amintit de ceva $i a cazut pe ginduri ? Am a^teptat in zadar sa aud din
nou pianul. Ce bine e sa fii tinar, in plina tinere|e ! E fericita Lena ca
a§teapta flori... §i Pavel e fericit sa le culeaga, s& se tulbure... sa le
aduca... sa le puna in miinile ei. Acum insa e timpul sS m<i culc.

In camera vecina s-a facut intuneric : patratul luminos al ferestrei
a^ternut pe lespezile trotuarului a disparut brusc. Am stins $i eu lumina
in camera $i aproape in acela$i timp am auzit ni$te pa?i gr^biti pe pietrele
trotuarului : parca alerga cineva. Apoi s-a oprit. Ceva zbura in camera
mea $i cazu jos. Pa$ii se indepartara repede. Am aprins lumina. Era un
buchet! Mi-am dat seama imediat ce se intimplase... Am dat fuga la
fereastra :

— Pavel! Pavel !...

Strada era pustie.

Am turnat apa intr-o сапа, in care am pus cu grija buchetul. Un
buchet care nu-mi era destinat mie.

BUCHETUL DE FLORI

Veni diminea^a cu un soare arzator ce trimitea jocuri de lumina pe
pere|i iji pe u?i, cu Jipatul ascujit al lastunilor ce zburau prin fa|a feres-
trei, cu ceainicul rotund pe masa, cu $uierul indepartat al sirenelor care
sunau acum vioi, cutezator.
Buchetul cules de Pavel ?i aruncat din gre^eaia in camera mea —
flori trandafirii de macie? salbatic, inconjurate de ochi$ori de nu-ma-uita
— mS priveau prietenos din сапа de apa.

Da, trebuie sa intru in apartamentul vecin ?i sa predau buchetul
destinatarei.

Am luat florile cu bagare de seama pentru ca apa sa se scurga in
сапй le-am scuturat ni|el. $i... pe fa|a de masa alba au zburat doua pa-
trifele mici de hirtie. Ce-o fi asta ? Le cercetam, uitindu-ma nedumerit
la ele. Pe fiecare foi|a — minuscula — se zareau ni§te semne. О scTisoare ?
Mi-am amintit de discufia de ieri, de sub fereastra mea : -'Д’i-am scris de
citeva ori scrisori lungi.“ — „Dar eu nu le-am primit.“ — ,,N-am avut
curajul...“ — ,,A$tept scrisorile tale extraordinare $i... flori de cimp.“

Cred c& aceasta scrisoare nu putea fi citita nici macar cu lupa. Dar
chiar daca a§ fi avut 0 lupa, n-a$ fi indraznit sa citesc scrisoarea stra-
ina. Am luat foifele ?i le-am a$ezat intr-o cutie de chibrituri. Toate aces-
tea trebuiau predate...

M-am dus acasa la Lena. Mi s-a spus ca fata e la institut. Sa-i las
florile ? Dar ce sa spun, cum sa explic de la cine vin ? $i ce sa fac cu
minusculele foi^e ? Am hotarit sa ma due la institut.

Nu-i un lucru prea piacut sa mergi printr-un ora§ necunoscut,
Jinind in mina un buchet de flori, intrebindu-i pe trecatori cum se poate
ajunge mai u?or la Institutul Pedagogic, citind denumirile strazilor in
timp ce te ginde§ti... la dragostea altora.

Probabil ca Pavlik $i-a a$ternut pe micile foi^e toate sentimentele
$i gindurile lui. Cum a facut asta ? Cu ajutorul microfotografiei ? Se vede
treaba ca a cheltuit multa truda sa serie aceste doua bile^ele, sa le foto-
grafieze, $i apoi sa mic$oreze copiile fotografice. Se gindise poate ca cu-
vintul mic?orat cu ajutorul aparatului fotografic va suna mai cald $i mai
precis... Poate ar fi mai bine sa restitui acest mesaj lui Pavlik —- aceluia
care 1-a scris — $i nu Lerrei.

Am trecut prin gradina publica umbroasa $i deodata m-am oprit
speriat : mi se paruse ca am pierdut cutia de chibrituri cu microscrisorile.
Nu, iat-o !

Probabil ca de cite ori о intilnea pe Lena, Pavlik era cuprins de timi-
ditate $i sfiaia : era ca un prag peste care el nu indraznea sa treaca.

Dar iata §i Institutul Pedagogic : о u$a mare de stejar negru, cu
clanfe de arama lustruita, straiucind in soare.
Am descris in amanunfime batrinului portar al institutului toate
semnalmentele tinarului pe care il vazusem ieri seara, dar cu toate aces-
tea el tot nu ?tia pe care Pavlik sa-1 cheme.

Doar nu-s pufini studen^ii cu numele de Pavel care invaja la insti-
tut! Inca un minut ?i a? fi ajuns intr-o situate de-а dreptul ridicoia.
Ma vedeam incon jurat de cinci sau chiar zece tineri — to|i cu numele de
Pavel — iar eu intinzind fiecaruia din ei pe rind buchetul de flori. Ce
era de facut ? I-am povestit atunci portarului ca ieri seara 1-am vazut pe
acest Pavel conducind-o acasa pe studenta Lena.

— A-а, Pavel Beleankin — zise portarul.

Peste un minut Pavel se afla in fata mea. M-am prezentat ?i tinarul
ma privi nedumerit.

— lata buchetul dumitale. Intimplator a zburat prin fereastra in
camera mea de hotel. larta-ma, s-a ofilit putin...

Baiatul lua buchetul jenat :

— Merita oare sa va deranja|i ? Florile se ofilesc repede...

„Ciudat — m-am gindit eu — nu pare ingrijorat de scrisoare !“
I-am intins cutia de chibrituri :

— lata microscrisorile dumitale.

— Ce ? Ce fel de scrisori ?

— In buchetul pe care 1-ai aruncat prin fereastra erau ni?te foto-
scrisori.

— Fotoscrisori ?... Eu nu ma ocup cu fotografiatul.

— Dar fotoscrisorile au fost in buchetul dumitale ! Fotoscrisorile
dumitale...

Fa|a lui Pavel deveni furioasa. Trasaturile i se inasprira. N-am mai
vazut nici urma din tulburarea $i timiditatea lui de ieri. Ma privi banuitor.

— Nu-mi viriti pe git, ceta|ene, ni?te scrisori care nu sint ale mele !
— Pai doar... doar...

— Lasa|i-ma-n pace ! $i... La revedere !

Nu ?tiam ce sa mai zic. Ridicola ?i stupida situate. Ma aflam in
vestibulul slab luminat al institutului, linga ?irurile lungi de cuiere goale
ale garderobei, cu cutia de chibrituri in mina intinsa, in timp ce Pavel,
in celalalt capat al salii, vira la co? buchetul pe care-1 purtasem cu atita
grija prin tot ora?ul.
Deodata u$a unui amfiteatru se deschise un grup zgomotos de
studen|i navali pe sala. Se aflau inca sub impresia orei de curs §i discutau
cu aprindere.

— Pavel, ce s-a intimplat ? am recunoscut glasul Lenei.

Am incercat sft explic ceva. To|i tacura dintr-o data §i ma privira
nedumerifi.

— N-afi vrea sa trece|i in cabinet ? imi spuse un om cu mi^cari
calme $i sigure, in fata caruia studen|ii se dadura respectuo$i la о parte.

lata imprejurarile oarecum ciudate carora le datorez faptul ей in
loc sa fiu pe vapor in largul marii, ma aflu acum in cabinetui lui Stepan
Egorovici Tarasevici, directorul Institutului Pedagogic. Stau $i ma uit la
masa pe care se afla cele doua bile|ele minuscule cu microtextul lor, iar
linga ele ni$te foi obi$nuite de hirtie. Pe acestea dactilografa a batut la
marina la doua rinduri textul care fusese citit cu ajutorul unei lupe
puternice.

A^tept. In curind va intra Beleankin, autorul microinsemnarilor, im-
preuna cu directorul institutului §i ne va spune ca toate acestea sint о
chestiune a lui personala, о gluma, a$a cum cu drept cuvint afirma Stepan
Egorovici. A^tept pina vor veni §i apoi ma voi duce la debarcader.

CELE TREI INTREBARI ALE PROFESORULUI TARASEVICI

Directorul puse in fa|a studentului cutia de chibrituri cu foi|ele ?i
textul acestora transcris la marina :

— Beleankin, raspunde-mi, te rog, la trei intrebari. Prima : de ce ai
folosit acest sistem ciudat de a purta coresponden|a cu ajutorul micro-
fotografiei ? A doua : de ce te dezici de scrisorile dumitale $i e$ti atit de
lipsit de amabilitate fa|a de omul care din delicate|e U le restituie ? $i a
treia : din scrisori reiese ca te pregate§ti sa pleci intr-o calatorie lungd.
Personal nu am nimic impotriva turismului, dar spune-mi, te rog, ce fel
de barometru mai e $i acela... al lui Dijonval ?

— Stepan Egorovici, nu eu am scris aceste scrisori ! Asta am spus-o
de la bun inceput, acolo linga cuiere !

— Cum a$a ? Buchetul este al dumitale, iar foi^ele din buchet sint
ale altcuiva ?

— Stepan Egorovici, florile le-am cules intr-adevar eu, dar bilete-
lele acestea nu le-am scris. E adevarat ca am scris in ajun о alta scrisoare
§i aveam de gind s-o predau. Iat-о ! De altfel nu pot sa vi-o arat, e nu-
mai pentru... Ei, intr-un cuvint, e personala... $i Beleankin se fistici
§i tacu.

In glasul lui rasuna adevarul, sinceritatea sa tinereasca, iar rezerva
lui trada о nelini^te : Cum, sa citeascS altcineva scrisoarea lui destinata
Lenei ? Studentul statea in fa|a noastra tacut §i incordat, stringind cu pu-
tere in mina scrisoarea. $i la fel ca mai inainte acolo in vestibul, unde
am incercat sa-i dau impreuna cu buchetul minusculele foife, tot a$a $i
aici, in cabinet, mi s-a parut ca zaresc pe fa£a sa palida umbre de furie
?i indignare : de ce se amesteca un strain in viaja lui ?

— Bine, Beleankin, nu te mai re$in — spuse directorul.

Beleankin se afla linga u§a cind Tarasevici exclama cu о infrigurare
neobi§nuita lui :

— Dar cum au putut sa ajunga, a$a tam-nisam, aceste foi^e ciudate
in buchetul unui student al institutului meu ?

— Stepan Egorovici — se intoarse spre noi Beleankin — pesemne
ca cineva a scapat aceste foi^e pe flori.

— Dar de unde ai cules florile ?

— De linga chio^cul cel vechi §i parasit, din spatele cringului.
Seara... M-am dus §i m-am intors cu о marina de ocazie. Acolo in apro-
piere se afla $i о baza a organiza^iei raionale de produse alimentare.

— Prin urmare, totul e limpede ! Festa asta nu un student al insti-
tutului meu v-a jucat-o — spuse directorul dupa ce u$a se inchise in urma
lui Beleankin.

Stepan Egorovici lua cutiu|a in care se aflau foijele cu microtextul,
apoi impaturi in doua filele de hirtie pe care era transcris acest text ?i-mi
intinse toate acestea cu un suris amabil :
— Le restitui, cum s-ar spune, celui caruia ii apar^in.

Imi sarira din nou in ochi cuvintele : „Eratosthene... larva libelulei...
Dijonval...“ Sa fie un text cifrat ?

— Mai bine povesti|i-mi ce noutafi va prezenta Teatrul de Arts din
Moscova in stagiunea viitoare... Cum ? Piesa dumneavoastra nu va fi ju-
cata de acest teatru ? Imi pare rau...

— Iertati-ma, Stepan Egorovici, studentul Beleankin a spus ca bu-
chetul a fost cules linga un chioijc darapanat...

— Bine ! In^eleg. Il voi trimite acolo pe Beleankin impreunS cu а!Ц
studen^i.

— Sa caute prin iarba $i alte asemenea foife ?

— Sa-1 caute pe acela care le-a aruncat acolo. Studen^ii se vor duce
s& cerceteze florile $i vor afla cine se ocupa cu glume atit de nesSrate. Ce
pacat ей nu pot lipsi nici о ora de la institut ! M-a§ fi dus §i eu cu ei.
Drumul duce la colonia de vile „Lomonosov" a lucratorilor $tiin|ifici ?i
e foarte pitoresc.

— Stepan Egorovici 1 Dar nu vi se pare ca toata dezlegarea enigmei
se ascunde in cuvintul ,,Dijonval“ ?

— Bine ca mi-ati amintit, fiindcS uitasem sa va spun... Nu mi-a
fost lene $i am trecut pe la catedra de fizica. Nimeni de acolo n-a auzit
despre barometrul Dijonval. Aici trebuie sa fie vorba de altceva... $i spu-
neati ей Teatrul de Artfi va pune in зсепй un vodevil contemporan ?...

REFLECTII $1 INDOIELI

Cit de neobi^nuite erau desenele care acopereau регеЩ micului res-
taurant 1

Un urs alb, stind pe un sloi de ghea^a, i$i intindea botul §i, nu se
$tie de ce, atingea cu nasul pinza ascu^ita a bfircii ce se indep^ta in zarea
unei mari nefiresc de albastre. lar pe celalalt perete ni?te copii lansau
о mica corabioara de hirtie pe un piriia? care curgea vijelios.

De tavan erau prinse, in chip de candelabru, coarnele unui tap de
munte, iar de ele atirnau becuri acoperite cu abajururi din hirtie co-
lorata.

Mincam un fel necunoscut de mincare, facut din carne ?i ro?ii inna-
bu§ite, beam, pahar dupa pahar, un ceai foarte concentrat ?i ma gindeam :
„Е a treia zi de cind ma tot pregatesc sa plec din ora? $i totu$i n-am reu-
?it inca sa plec.“

Beleankin $i colegii sai au cautat linga chio?c urmele omului care
a scapat acolo foitele enigmatice, i-au intrebat pe locuitorii din impreju-
rimi, au cercetat aproape fiecare fir de iarba, fiecare floare. Dar n-au
aflat nimic, n-au gisit nimic.

„Е timpul sa plec !“ mi-am zis. Ora?elul e foarte dragut, dar n-o sa
ramin aici de dragul dezlegarii unui rebus. Da, e timpul sa plec ! Chiar
miine. Totu$i, lucru ciudat: sint de acord cu profesorul Tarasevici ci
foitele care cuprind microtextul sint gluma nostima a unui necunoscut.
Sint de acord ! Jj>i totu?i, tonul sincer care se degaja din textul acestor
foite ciudate; seriozitatea lor calma ma silesc sa caut in ele un sens aparte,
sa vizitez biblioteca, sa citesc lexicoane... A$a tree zilele... $i eu tot nu
pot sa plec din ori$el. Parca a?tept ceva. Imi face imprests ca aceste foite
ascund soarta cuiva, soarta unui calitor pornit la drum greu.

In restaurant vin $i pleaca oameni. Fiecare i$i are viata sa. Muzi-
cantii cinta pe estrada ?i ii privesc pe cei ce intra cu о expresie de totala
indiferenta. Dar muzica lor nu este de loc inexpresivi. In ea rasuna cind
tristete, cind veselie.

Din unele cuvinte ale microtextului rezulta ca acest calator a pe-
trecut multi vreme intr-o tara straina, a facut acolo multe descoperiri ?i
a intocmit $i un jurnal care il insote?te pretutindeni...

Vorbind despre invatatul din antichitate, calatorul arata ca lumea
inainte de Eratosthene cre?tea de la un calcul de lungi durata la un altul.
Eratosthene, care a trait foarte de mult (din anul 276 pina in anul 194
inaintea erei noastre), a fost intr-adevir primul om de ?tiinta din istoria
omenirii care a stabilit lungimea circumferintei globului pimintesc. Dar
care este explicatia ca, pentru autorul microinsemnarilor, lumea ce-1 in-
con joara a crescut dintr-o data de о suta sau de doui sute de ori ?...
apoi in foite se pomene?te de Dijonval. De barometrul lui Dijonval !
E pur ?i simplu de neinteles ca n-am primit inca raspuns de la
Moscova la telegrama pe care i-am trimis-o lui Cearu$in in legaturS cu
barometrul lui Dijonval. Ce cartoteca extraordinara de denumiri $i ter-
mene are vechiul meu prieten 1 A inceput s-o alcatuiasca aproape inca
de pe bancile $colii §i a lucrat la ea zi de zi. S-ar parea ca nu exista pro-
blema la care cartoteca lui sa nu poata raspunde.

Mitea Cearu$in, intotdeauna ordonat ?i punctual, e indrSgostit de
ea. Legea lui de aur, de la care nu se abate niciodata, este de a raspunde
fiecaruia care i se adreseaza cu о intrebare, fie imediat telegrafic, fie
printr-o scrisoare amanunjita, in care cere sa i se precizeze intrebarea.
Dar de astS. data Cearu^in tace. I s-o fi parut caraghios acest „barometru
al lui Dijonval" ?

Astazi am cercetat din nou la biblioteca toate lexicoanele, dar n-am
gSsit nimic despre barometrul lui Dijonval. Imi pare ciudat ca pe foi se
gase^te cuvintul ,,verste“ ! „38 000 verste." De ce verste $i nu kilometri ?
Inseamna ca cel ce le-aȣcris este un om virstnic, un om obi^nuit sa soco-
teasca distan|a in verste, >ca in trecut... Prin urmare autorul necunoscut al
foitelor este un om batrin.

Poate ca aceste foife au fost scrise cu multi ani in urma ! In orice
caz insa, mic^orarea textului cu ajutorul fotografiei a fost facuta in ziua
sau in ajunul zilei in care au fost gasite aceste foi|e pe flori. Altfel foible
minuscule ar fi fost distruse de prima ploaie.

Tarasevici a spus ca toate astea trebuie sa fie о gluma a cuiva. Va
trebui sa fiu de acord cu el.

Restaurantul se golise. Muzicantii plecasera de mult, iar acum se
stingeau luminile. fj>edeam la masa §i, de pe banchiza desenata pe perete,
ursul alb ma privea mustrator : n-ar fi timpul sa pleci §i tu ?

Adincit in ginduri rataceam incet pe strazile ora^elului cufundat in
noapte. Cum sa ghicesc, cum sa descifrez sensul ciudatelor file ? $i cine
este, la urma urmei, autorul lor ?

Ora^elul dormea. Noaptea se tira peste el fara graba, pe nesimtite.
Pe ambele parti ale strazii dormeau plopii, care vazusera atitea in lunga
lor viaja. In jur era lini^te $i pace. Dar de unde aceasta tristeje in suflet ?
In buzunarul meu se afla cutia de chibrituri cu cele doua foi|e.

M-am oprit $i am repetat in gind citeva din frazele care mi se paru-
serS atit de stranii chiar din clipa cind au fost citite pentru prima oara.
deodata, aici, pe Strada lini$tita‘ a ora?elului, mi-a trecut prin minte ей
intr-un asemenea fel nu se serie de dragul unei glume $i al unui amuza-
ment. Dar atunci cine este acest calator ? Unde este el ? $i unde sint
celelalte foi ale jurnalului ? Serie ca are de facut un drum lung : „Intin-
deri de necuprins pe care trebuie sa le strabat cu un animal de povari.
Nelini^tea §i teama pun stapinire pe mine..." Ce s-a intimplat cu el ?

Mime plec din ora§el §i am sa due cu mine in fundul valizei cutia de
chibrituri cu foifele enigmatice pe care nu le-am putut descifra cum tre-
buie $i fira macar si pot banui motivul pentru care au fost mic^orate.
Iat2i la ce ma gindeam noaptea, intorcindu-ma la hotel, in timp ce sim|eam
ca acest calator necunoscut, despre care nu §tiam nimic, absolut nimic,
imi devenise drag.

Funcjionara de serviciu de la hotel imi spuse fara sa-$i ridice ochii
de pe carte, a$a cum ii era obiceiul :

— Ave|i о scrisoare. Am pus-o in camera dumneavoastra. Pentru
cite zile mai retine^i camera ?

BAROMETRUL LUI DIJONVAL EXISTA

«Scumpe Grigori Alexandrovici !

Telegrama ta in care te interesezi de barometrul lui Dijonval nu
m-a gasit la Moscova. Ma aflam la Novgorod, pe urmele vie|ii unui explo-
rator celebru. §i abia astazi, intorcindu-ma la Moscova, |i-am citit-o. Mi
intrebi daca $tiu ceva despre barometrul lui Dijonval. $tiu ca nici in pro-
duckie, nici in comer! n-a existat cindva un asemenea barometru. Dar asta
nu-i totul. Un asemenea barometru a existat totu$i, exista $i va exista.
$i sa nu crezi citu§i de pu|in ca-i о gluma, un paradox, sau о anecodata !
Nimic din toate acestea. $tii desigur ca printre generalii lui Napoleon
Bonaparte era unui despre care el insu$i, atunci cind se afla pe insula
Sfinta Elena, scria ca despre cel mai talentat dintre to|i comandantii sii.
Acesta era Pichegru. Biografia lui este intr-un anumit sens remarcabila $i
tragic^, dar nu voi ocupa acum de ea, ci voi trece direct la intre-
barea ta.

Luna decembrie 1794 1-a gasit pe Pichegru in campanie, conducind
trupele republicane franceze care inaintau cu succes spre Olanda. Dar
intr-o zi, care era departe de a fi buna pentru Pichegru, natura i-a dejucat
planurile. Incepura ploi puternice, iar noroaiele, drumurile desfundate $i
apele revarsate impiedicau inaintarea trupelor. Intreaga campanie era
amenintata de un e§ec total. Pichegru lua hotarirea ей renunje la inain-
tare. Dar deodata de la Utrecht — din Olanda — Pichegru primi о nota
informativa in care i se indica ziua precisa in care se va lasa un ger pu-
temic : pamintul va inghe^a, pe riuri se va forma un strat de gheafa
solida §i trupele vor putea continua inaintarea. Pichegru a dat crezare
acestei $tiri, de§i ea era intarita prin referirea la un barometru care nici-
cind $i de nimeni n-a fost luat in seama. $i intr-adevSr, in ziua indicata
totul in jur a inghe|at. Infanteria ?i cavaleria lui Pichegru au continual
inaintarea, iar la 29 decembrie Pichegru trecea pe gheaja riul Waal. Dar
iata ca la 7 ianuarie vremea se schimba din nou. Iara$i ploi, noroaie §i
ghea|a se tope$te. Pichegru, ajuns departe in adincul |arii, s-a pomenit
intr-o situafie mai grea ca cea anterioara, aproape catastrofala. Dar $i aici
el prime$te la 13 ianuarie о noua informare de la Utrecht, in care i se
indica din nou in mod precis cind isi va putea conduce trupele mai de-
parte peste riurile $i drumurile inghe^ate. Datele primite au fost $i de asta
data exacte. La 14 ianuarie a inceput sa bata vintul dinspre nord, la
15 ianuarie temperatura a scazut brusc, iar la 16 ianuarie Pichegru se afla
la Utrecht, unde elibereaza din inchisoare pe Dijonval Quatremere, gene-
ral al Republicii Batave, adica pe acela care ii trimisese informa|iile asu-
pra vremii.

Dijonval fusese intemnijat, in Olanda, in anul 1787 ; acolo $i-a pe-
trecut aproape $apte ani din via|;a pina in ziua cind a fost eliberat de
Pichegru. Dijonval $i-a intocmit toate previziunile, in celula inchisorii, pe
baza observajiilor facute asupra... pSianjenilor.

Mai tirziu, la Paris, el a scris :

„Atunci cind anumiji paianjeni nu fac de loc paienjeni?, se apropie
vremea Urita, insemnata pe barometru prin ploaie $i vint; daca paianjenii
incep sa intinda fire radiale, atunci ne putem a^tepta ca vremea sa se in-
drepte peste zece-douasprezece ore. Daca ei distrug un sfert sau о treime
din pinza lor ?i pastreaza restul, inseamna ca va bate vintul. In general,
cind paianjenii incep sa-?i intinda Jesatura sa $i-o sporeasca, ne putem
a?tepta la vreme frumoasa ; daca Jes paienjeni$uri mici, inseamna ca
vremea va fi schimbatoare ; daca, in sfir$it, ei nu se arata de loc, ne putem
a^tepta cu toata certitudinea la vreme urita“.

Bunul $i dragul meu prieten, tu nici nu §tii ce satisfac^ie mi-a adus
intrebarea ta neobi^nuita. Ce bine intelegem pe $ahistul care dore$te sa -?i
masoare puterile cu un adversar care sa-1 poata pune intr-o situate grea !
Sau pe gospodina care, auzind intr-o vizita despre о noua re|eta de tort,
se apuca cu entuziasm ?i emo|ie sa о prepare de indata ce a sosit acasa !
Ce bucurie creatoare am incercat eu, colaborator al secjiiei informatii §i
bibliografie a bibliotecii, cind primind intrebarea ta atit de ie§ita din co-
mun, am inceput sa pregatesc raspunsul, comparind date din diferite do-
menii ale §tiintei, literaturii, artei, cautind §i rasfoind lexicoane, dic|io-
nare enciclopedice, edi|ii stravechi, memorii, documente de arhiva 1

Scumpe prieten ! E pu|in probabil sa a^tep^i de la mine verificarea
§tiin|ifica a observa^iilor facute de Dijonval asupra paianjenilor. Dar tu
$tii ca mindria vie^ii mele este cartoteca cu denumiri $i termeni la care
lucrez de zeci de ani. $i pot sa-fi spun ca nu mi s-a intimplat ca aceasta
cartoteca sa ma fi in^elat vreodata. A$a ca lasind la о parte orice falsa mo-
destie, pot afirma ca n-ar putea fi numarate raspunsurile pe care le-am
dat la intrebarile ce mi s-au adresat §i nici dezlegarile pe care le-am gasit
diferitelor enigme. Dar de asta data nu pot ghici in nici un chip, nu pot
in^elege $i nu ma pot dumiri de ce dintr-o data a inceput sa te intereseze
Dijonval. Nu cumva |i-a trecut prin minte sa scrii un scenariu ^tiinjifico-
fantastic despre paianjeni ? In cazul acesta n-ar fi mai bine ca in loc sa
pomene$ti de Olanda $i de Franja de la sfir$itul secolului al optspreze-
celea, sa te referi la Polivanov al nostru ? Membru al organizajiei clan-
destine „Narodnaia volea“ din deceniul al optulea al secolului trecut.
Piotr Sergheevici Polivanov a fost condamnat de guvernul |arist la inchi-
soare pe via|a. $i iata ca intr-o zi — cind dincolo de gratii era о dimineata
mohorita de primavara timpurie petersburgheza, condamnatul la singura-
tate ve^nica zari in celula sa о fiin|a vie. Era cel mai obi?nuit paianjen cu
cruce. Omul §i paianjenul au devenit prieteni; omul se ingrijea de paian-
jen : il hranea, il lua in mina, iar acesta se suia lini?tit pe degetul pro-
tectorului s3u. Cind omul ii atingea labu^ele, paianjenul le mi§ca lini§tit
?i prudent. Omul avea grija ca paianjenul sa nu se ingra§e peste masura.
Asta i-ar fi daunat sanatajii. De^inutul rupea citeodata pinza paianjenului
— las’ sa munceasca, sa slabeasca, ii va fi de folos. Paianjenul, la rindul
sau, parea ca se straduie$te sa-1 distreze pe de|inut. De fiecare data era
ceva nou in felul in care i§i tesea plasa care unea picioarele mesei cu stin-
ghia ei. Uneori se oprea in timpul lucrului, distrugea о parte din plasa de
parca il nemul^umea ceva ?i incepea s-o refaca. De aceea Polivanov a
scris despre paianjen ca are о „fire aristocratica“...

Dar ia spune-mi, te rog, ce se intimpla cu tine ? In loc sa pleci la
odihna, te incurci in ,,impara|ia paianjenilor" undeva intr-un Censk oare-
care ! Nu fi-ai risipit, nu |i-ai irosit destul talentul tau, $i pina acum, pe
fleacuri ! Te repezi de la о problema la alta. Acum au venit la rind p&ian-
jenii ! tn sfir$it, e treaba ta, nu ma amestec. Mie personal imi place a$a
cum e$ti, impra$tiat, dar plin de talent, ?i-mi place uimitoarea ta multi-
lateralitate intelectuala. La revedere.

Nadajduiesc ca-|i va ramine timp $i pentru odihna. Te saluta al tau
D. Cearu?in.»

SIRETURI DE GHETE $1 PAIANJENI...

Azi, dis-de-diminea|a, in timp ce ma indreptam, ie§ind din ora§, spre
locul de unde studentul Beleankin i$i culesese buchetul de flori, ma gin-
deam la paianjeni ?i la acele uimitoare foije care ajunsesera sa ma pre-
ocupe $i sa ma tulbure atit de mult, incit nu ma lasau sa plec din Censk.

Scrisoarea lui Cearu§in am citit-o de citeva ori in camera mea de la
hotel, la lumina lampii. Ce mj-a dezvaluit aceasta scrisoare ? M-am con-
vins ca necunoscutul calator, dorind sa afle mersul vremii, fusese nevoit
sa urmareasca comportarea paianjenilor. fj>i asta in zilele noastre ! Ei
bine : scrisoarea lui Cearu^in a explicat insemnatatea citorva din cuvin-
tele scrise pe acele microfile. „Barometrul lui Dijonval“, ,,m-am gindit

I
la Polivanov“... dar abia acum, dupa aceasta explicate, microfilele au
devenit $i mai enigmatice.

De ce ma duceam acolo, in locul unde fusesera culese florile ? Ras-
punsul e foarte simplu : fiindca nici in timpul nop|ii, nici spre zori, nu
putusem adormi din pricina zapu?elii. La institut, la Tarasevici puteam
merge cu scrisoarea lui Cearu$in abia in a doua jumatate a zilei. pe
deasupra, dupa primirea scrisorii lui Cearu$in, |ineam foarte mult sa ma
uit la paianjeni „in natura" ?i, desigur, sa vad ?i locul unde au fost ga-
site bile|elele.

Studentul Beleankin imi descrisese amanun|it locul de unde i§i cu-
lesese faimosul lui buchet §i nu mi-a fost greu sa ma orientez pentru a
ajunge acolo.

$oseaua era asfaltata. Pe ambele parti cre^teau pe doua §iruri plopi
tineri $i mladio§i. Probabil ca fusesera planta|i о data cu asfaltarea ^oselei.

Mergeam pe carare de-а lungul §oselei.

Prin desi?ul arbu?tilor aparea $i disparea marea. Drumul urea din
ce in ce mai sus, apoi cobora §i din nou suia. Undeva in departare se
zareau casufele albe, grupul de vile in care locuiau cercetatorii $tiin|ifici.

Jos, in vale, in stinga $oselei asfaltate, $erpuia un drum de |ara care
disparea apoi intr-un cring. Dar се-or fi ruinele acelea, care se vad acolo,
mai departe ?

Coborind in vale am intilnit, pe drumul de о femeie insotita
de un baiat de vreo $apte-opt ani. Duceau de capastru un cal care §chio-
pata. Am intrat cu ei in vorba. Femeia spunea ca lucreazS la gospodaria
anexa a coloniei de vile. Calul i§i lovise piciorul de о grapa $i acum tre-
buia consultat veterinarul.

— Dar acolo, in dosul cringului spre dreapta — am intrebat — ce
fel de ruine sint acelea ?

— Acolo a fost inainte de revolujie un conac. Traia in el un mo§ier
ciudat — spuse femeia. N-aveai timp sa te miri de cite nazdravanii facea.
Pusese sa se sape fel de fel de ganguri subterane ca sa se poata ajunge
pe sub pamint, de-а dreptul din camera lui de dormit, pe malul marii.
Se intimpla uneori in nop^ile cu luna sa apara deodata la mai inso|it de
oaspe|i $i cu lautarii dupa el. Batrinii no$tri mai povestesC §i astazi :
„Porneam spre muzica aceea care se auzea pe malul marii, ne apropiam,
dar cind ne uitam mai bine, nu se mai auzea nici о muzica §i nici picior
de om nu se mai vedea, de parca intraserS cu to$ii in pamint...“
N-am mai ascultat pinS la capat, mi-am luat ramas bun §i am pie-
cat mai departe.

Mergeam $i ma gindeam la paianjeni. Dar nu puteam sa nu mJ
gindesc $i la... $ireturile mele de ghete. Da, la ?ireturile mele care se dez-
legau tot timpul §i ma obligau sa ma opresc, sa ma aplec ca sa le leg,
pentru ca ele sa se dezlege din nou.

$ireturi... $ireturi... Negre ?i albe, cafenii $i galbene, lungi $i scurte,
sub^iri §i groase — toate cu virfuri metalice — atirnau de о sforicica la
chio$cul lustragiului din Censk. Cind m-am apropiat de el, i$i cura^a cu
zel cizmele lui inalte $i negre, intinzind cind un picior, cind celalalt. Cind
termina, ?i numai dupa ce-$i admirase indelung luciul cizmelor, imi in-
tinse lene? о pereche de $ireturi.

Ce $ireturi narava§e, nerabdatoare, neastimparate mi-a harazit
destinul !

S-au incapa|inat chiar de prima data, cind am inceput sa le-n§ir in
graba. Nu intrau cu nici un chip in gauri. Le-am smucit §i drept razbunare
unui din ele lasa sa-i cada micul virf metalic. in cursul zilei $iretul se
zbirli de tot $i in cele din urma se rupse.

Dar mai rau s-au purtat cu mine §ireturile aseara. Voisem sa-mi
scot repede pantofii, dar pesemne ca n-am tras de capatul care trebuia,
$i nodul in loc s£ se dezlege, se stringea tot mai tare. A trebuit sa
recurg la briceag §i, bineinjeles, $iretul se scurta. $i acum mergeam pe
carare, alaturi de drum, iar $iretul se dezlega mereu. Dar oare nu e cara-
ghios sa vorbesc atit de mult despre $ireturi ? De fel! Nu e nici ciudat
$i nici caraghios, fiindca tot ce s-a petrecut apoi este legat de caracterul
afurisit al $ireturilor mele, care cu о furie de nein|eles $i drept razbunare
pentru о vina pe care nu mi-o recunosc, se tot dezlegau §i ma sileau sa
ma aplec atit de des la pamint pentru a le lega.

Gindurile mele se intorceau tot timpul la scrisoarea lui Cearu^in :
„Dijonval... paianjenii..." Dar in acele momente, dorinja mea cea mai arza-
toare era sa vad macar un paianjen, fie chiar din cei mai obi§nuifi. Mi se
parea ей de asta data il voi privi cu al|i ochi ca de obicei. Am inceput
sa ma«uit in jur, ma apropiam de tufe, dar nicaieri nu vedeam nici urma
vreunui paienjeni?.

Cringul devenea tot mai des $i mai intunecos. Drumul de {агй co-
tea la dreapta.
Mergeam pe о alee de castani, paraginita, uitata, semiintunecoasa
racoroasa, printre trunchiurile negre §i drepte. Aleea incepu sa se lar-
geasca §i se inchise in jurul unui chio?c de lemn pe jumatate darimat,
cu portija smulsa din Ji Jani $i aruncatS pe jos.

Un salcim, crescut pesemne dupa ce oamenii incetasera sa mai vizi-
teze chio$cul, astupa intrarea.

M-am strecurat cu greu inauntru. Din pamint ie§eau pe jumatate
putrezifi stilpii de sprijin ai mesei $i ai bancilor.

M-am a^ezat pe marginea unei banci rupte.

Sub banca $i intre stilpi cre^tea navalnic iarba inalta de un verde
palid. Paienjeni$ul pe care 1-am gasit intre stilpii chio$cului era cenu^iu §i
sfi§iat, iar de el atirnau bucajele de a^chii. Pesemne ca paianjenul i§i pa-
rasise de mult pinza.

Deodata rasuna un latrat puternic. Am ie$it din chio$c $i m-am in-
dreptat in direc^ia din care auzisem latratul. Tufe dese de macie?i in
floare imi barau drumul. Ce frumoase erau florile lor ro§ii ! Prin urmare
aici era locul. De aici a cules studentul Beleankin crengile de macie? de
care se lipisera foijele misterioase... In buchet erau §i nu-ma-uita-
lata-ie — cre$teau cuminji de-а lungul piriia^ului.
Latratul se potoli, apoi se auzi din nou, dar mai pu|in violent. Ve-
nea parca de undeva de sub pamint. Am inceput sa ma uit cu atenjie $i sa
trag cu urechea.

In dosul tufelor am zarit ceva asemanator unui bordei. Se gasea
foarte aproape de mine, iar intrarea era aparata de о strea^ina din scin-
duri pe care se aflau patrate de gazon. Era un lucru facut in pripa —
ici $i colo de sub gazon se mai vedea scindura alba. Drumul spre bordei
era accidentat, plin de gropi §i de pietre. Latratul se auzea din bordei.

M-am apropiat de intrare §i incet, cu precau|ie, am inceput sa cobor.
Citeva trepte de piatra, о platforma. Pe platforma о masa $i doua scaune.

Pe masa licarea un felinar, linga care se afla un abac $i о carte.

Treptele duceau mai departe in adinc, iar de acolo se auzea latratul
sacadat al ciinelui.

— Hei ! am strigat in intuneric.

— Cine-i acolo ? mi se raspunse din beci.

Ciinele latra §i mai furios.

— Ptiu, dar taci odata, Karceavka ! striga cineva la ciine.

Ciinele tacu.

— E cineva aici ? Ie§i{i afara !

La inceput tacere, apoi... apoi din nou un strigat:

— Dar cine-i acolo ?

$i din nou, ca un raspuns la aceste cuvinte, un/latrat inver$unat.
Pe platforma sari un ciine §i incremeni locului : era ro^covan, dar spa-
tele il avea negru. I§i agita coada stufoasa, fara a ma privi de loc
amenintator.

Cineva urea scarile gemind ?i oftind. Din adincul intunecos se ivi
о mina cu о lanterna aprinsa.

In fa|a mea aparu о femeie masiva, in pufoaica, cu cizme mari
de cauciuc.

— Buna ziua ! rosti ea cu о voce de bas §i adauga : AJi sosit ? Ati
fost chemat ?	z

— Am sosit — i-am raspuns eu nedumerit.

— Dar unde sint mijloacele de transport ?

— Ce mijloace de transport ?

— Fara mijloace de transport nu se poate.

— Dar eu... eu am venit...

— Tocmai asta e ca vin multi pe aici.
— Multi ? am intrebat eu.

— Dumneata ai venit sa dezlegi ghicitori, sa culegi floricele ca al|ii
sau ai venit dupa legume ? Сеара, morcovi, sfecla. Daca ai venit dupa
legume, atunci de ce ai venit fara marina $i fara dara pentru incarcare ?
Cine e$ti dumneata ?

— Cine sint eu ?

— Tocmai ! Cu ce prilej ai venit la bazi ?

Buimacit, cople?it de avalan^a de intrebari, nu $tiam cum sa incep
sa-i explic totul acestei femei minioase §i am biiguit :

— Dar dumneavoastra cine sinteti ? Ce fel de baza ?

— Cum a§a — cine sint eu ? Sint Anna Ivanovna Cernikova, §efa
bazei organizatiei raionale de produse alimentare.

— La revedere ! am strigat §i am piecat in goana.

Dupa ce am facut vreo zece-douazeci de pa$i? am privit inapoi §i
am vazut-o pe Anna Ivanovna Cernikova urmindu-ma de dupa tufi$uri,
cu ciinele de curea.

Am sarit peste micul piriia$. Nesuferit $iret ! Din nou... s-a dezlc-
gat. A cita oara 1 M-am aplecat, am tras de ambele capete ale ^iretului.
Un ghimpe, un scai sau mai $tiu eu ce se prinsese de capatul zbirlit
al ?iretului. Am inceput sa-1 desprind. In scai se incilcise un paian-
jen mort.

$i prodabil fiindca tot drumul ma gindisem la paianjeni $i la scri-
soarea lui Cearu^in, de indata ce am observat paianjenul acela mort, l-am
ridicat ?i l-am bagat repede in cutia de chibrituri.

PAIANJENUL MORT

— Barometrul lui Dijonval exista ! lata scrisoarea $i iata un baro-
metru ,,stricat“ ! am exclamat intrind in cabinetui directorului institu-
tului, Stepan Egorovici Tarasevici, $i am pus pe masa scrisoarea lui Cearu-
?in $i cutia de chibrituri cu paianjenul mort.
Profesorul ma saluta refinut, ma privi cu о oarecare nedumerire §i,
prezentindu-ma docentului Serafima Vasilievna Voronkova, adaugS :

— Nadajduiesc ca desfa^urarea avintata a rationamentelor dumnea-
voastra cu privire la insemnarile gasite nu va fi stingheritci de prezen^a
tinerei noastre specialiste. S-a taraganat zugravirea culoarului ?i a unor
cabinete ?i Serafima Vasilievna a fost nevoita sa se instaleze la mine cu
microscopul ei.

De dupa lentilele mari ale ochelarilor, ni§te ochi alba^tri ma pri-
veau, dupa cit mi se parea, foarte ironic. Apoi Serafima Vasilievna i$i
cobori din nou privirea asupra microscopului ?i mina ei dreapta incepu s&
alerge repede, facind insemnari pe о foaie de hirtie.

Stepan Egorovici citi cu aten^ie scrisoarea lui Cearu^in $i dadu
din umeri.

— Fie $i a$a ! Sa admitem ca barometrul lui Dijonval este paianje-
nul. Dar ce schimba asta ?

— Totul ! Totul se schimba ! De vreme ce exista barometrul lui
Dijonval, inseamna ca...

— ...inseamna ca — rise Tarasevici — exista ?i paianjeni !

— Inseamna ca exista $i calatorul care a fost silit sa se orienteze
asupra mersului vremii dupa comportarea paianjenilor.

— Fantezie !

— Dar insemnarile ! Parca vad animalul de povara legat $i pe cala-
torul care dupa ce $i-a incarcat sacul, s-a apucat sa-$i termine de scris
jurnalul...

— Rebusul este о ghicitoare in care о parte de cuvint sau cuvinte
intregi sint exprimate prin mijlocirea unor figuri, note muzicale sau alte
semne cu denumiri asemanatoare cuvintelor ce trebuiesc ghicite — spuse
incet Voronkova, continuind sa se uite in microscop.

— Ce vrefi sa spuhe^i ? am intrebat eu.

— Un hitru bun de glume a scris un rebus, un joc de cuvine incru-
ci$ate. In loc de cuvintul simplu „paianjen** a pus doua cuvinte „barome-
trul Dijonval**, iar linga Eratosthene — „larva libelulei**... Iar dumnea-
voastra va agitaji ?i cautatf sa dezlegati acest rebus.

„Rebus, cuvinte incruci?ate“ — am repetat in sinea mea $i am sim-
|it ca numai prin pronun^area acestor cuvine simple $i vesele, insemnarile
$i-au pierdut intregul lor caracter enigmatic ?i ей toata povestea devine
caraghioasa. Dar aceasta senzatie a durat doar о clipa. Nu ! Unde, cind
in ce scop s-ar apuca cineva sa alcatuiasca asemenea cuvinte incruci^ate ?

am spus :

— Nu de dragul cuvintelor incruci^ate al rebusurilor am ramas
la Censk, nu de dragul lor va rapesc timpul, Stepan Egorovici, $i i-am
scris lui Cearu§in. Azi dimineafa am fost chiar acolo unde studentul Be-
leankin a cules о data cu florile foitele enigmatice.

---$i cu ce v-a|i intors din aceasta expedite ?

— Expedi|ia n-a reu^it. Dar am cules un paianjen, din pacate mort...

— Un paianjen mort !... izbucni in ris, desprizindu-se de microscop,
docentul Voronkova. Ea ridea din ce in ce mai tare : Un paianjen mort !...
Vai, nu mai pot ! Mo... mo... mo., ort !... Da|i-mi-l sa-1 vad !

Voronjova se repezi la paianjenul care se afla in cutia de chibrituri,
i$i scoase ochelarii, ii $terse $i ii puse din nou, apoi incepu sa se uite la
paianjen.

— Apoteoza cercetarilor, a enigmelor, a presupunerilor, a scrisorilor
la Moscova — un paianjen mort 1... Stepan Egorovici — se adresa ea pro-
fesorului — cum de nu v-a|i dat seama cit de simplu $i de clar e totul :
un vilegiaturist s-a distrat compunind aceste „cuvinte incruci$ate“ §i un
literat din Moscova incearca sa gaseasca in ele mistere.

— Un vilegiaturist ? ! Dar ingaduiti-mi ! exclamai. Acolo unde au
fost gasite foitele nu exista nici un fel de vile !

— Dar vintul ? se intoarse brusc spre mine Voronkova. Vintul nu-?i
pierde vremea cu fleacuri, cum fac al|ii. A dat buzna §i a dus de pe per-
vazul unei ferestre aceste insemnari caraghioase.

— Sa $ti|i — spuse Stepan Egorovici — in aceasta afirma^ie exista
о logics §i un sens. Iar noi, e limpede ca am despicat firul in patru.

Ce i-a§ mai fi putut raspunde ? Cu ce argumente sa-1 contrazic ? In
fa|a mea se gasea doar paianjenul mort $i ni$te insemnari cu totul ciudate.

— A$a-i ca tacefi 1 surise ironic Voronkova. N-aveJi nimic de zis !
Jj>i a|i tulburat intregul institut. N-am dreptate ?

— Am despicat firul in patru, recunosc ca am despicat firul in
patru...

Voronfova se intoarse spre microscop ?i incepu din nou sa noteze
ceva grabit.

— Da, am luat-o pe о cale gre$ita — spuse incet Stepan Egorovici.
$i iata ей tinarul nostru specialist ne-a scos la liman.
— Ei, e timpul sa plec — am spus ?i ma pregateam sS-mi iau
rimas bun.

— Am о idee — rosti deodata Voronkova cu un zimbet blind. Am si
vi dau drept amintire о eticheta cu numele paianjenului, am sa-i determin
exact specia ?i genul. Dar ce s-a lipit de picipru^ul lui ?

Caut sa reconstitui ceea ce a urmat. Stateam linga u$a §i Stepan
Egorovici i§i nota adresa mea de la Moscova, cind deodata...

— Ce-o mai fi §i asta ? Ah, nu se poate ! excl am a Voronkova. Ven it i
repede!... Privifi ! О foi|a ! Cuvinte !

Amindoi ne repeziram la microscop :

— Ce, ce s-a intimplat ?

Voronkova se lasa pe speteaza scaunului, ochelarii ii alunecara pe
virful nasului. Fa|a-i reflecta spaima. incurcatura, nedumerire.

— Priviji ! Citi|i !

„Pagina 1022

...A$adar, totul e limpede. Tuberculoza este vindecabila. Ca medic
am ajuns sa infeleg asta dupa о serie de observa^ii, pe care le-am notat
in paginile precedente ale jurnalului.

Toata lumea §tie : bacilul tuberculozei este inconjurat de о membrani
care dupa insu^irile sale chimice ?i fizice seamana cu ceara. Fermentii
proteolitici, albuminele hidrolizante §i polipeptidele nu sint in stare sa
acfioneze asupra membrane! de ceara a bacilului tuberculozei §i de aceea
organismul omului nu poate face fa|a acestei boli. Nu exista un medica-
ment care sa ajute la spargerea membranei de ceara a bacilului. Acest
lucru il cunosc toji medicii. Dar in aceste zile am observat lingi mine о
insecta care se hrane^te cu ceara $i о digera. $i daca este a$a, nu e oare
limpede ca aceasta insecta poseda un ferment care poate sa distruga mem-
brana de ceara a bacilului tuberculozei, sa dezintegreze grasimile mem-
branei ? Aceasta insecta este omida moliei de ceara, Galleria mellonella.
Eu propun sa i se injecteze bolnavului de tuberculoza singele acestor
omizi. Nu ma indoiesc ca fermen|ii singelui omizii vor distruge membrana
de grasimi §i ceara a bacilului $i organismul omului va invinge u$or corpul
degresat al bacilului. Flagelul omenirii — tuberculoza — va dispare ! Gal-
leria mellonella poate fi u?or inmultita : este nevoie doar de о temperatura
corespunzatoare §i de о mare cantitate de ceara de fagure. Dar destinul
meu ciudat, soarta mea neverosimila, despre care am scris in paginile
2—12...“

Docentul Voronkova privea in microscop §i citea aceasta scrisoare
lini$tit, deslu^it, raspicat. Terminind fraza cu privire la soarta neverosi-
mila ?i la destinul ciudat al medicului care a scris aceste insemnari, ea
i$i ridicS. privirea de pe microscop :

— Aici se intrerupe textul !

In cabinet se a$temu о lini$te apasatoare. $i cind Stepan Egorovici
se apropie intoarse comutatorul, pentru a aprinde lumina, pa§ii lui §i
sunetui comutatorului mi se parura ni$te zgomote puternice, iar lumina
becului din tavan ma facu sa tresar.

Aplecindu-se deasupra microscopului, Stepan Egorovici citi ?i el
bile|elul in tacere, apoi spuse judicios :

— Acum trebuie sa-1 comparand sa confruntSm cu bile^elele pe care
studentul Beleankin le-a cules о data cu buchetul de flori... A?a-a$a, mul-
fumesc. Marini lumina. Serafima Vasilievna, parca nu sintem in focar...
Mulfumesc, acum e bine. Da, e una $i aceea§i mina, unul $i acela§i scris
$i una $i aceea^i metoda de mic$orare cu ajutorul aparatului fotografic.

Tulburat, m-am aplecat peste microscop, incercind sa deslu§esc ceva,
dar n-am vSzut nimic.

Stepan Egorovici, care statea linga mine, spuse :

— lata ce este intr-adevar de necontestat : ideea cu privire la tra-
tarea tuberculozei printr-o astfel de metoda este originala. Totul e scris
de un medic, de un specialist, in nici un caz de un diletant. Tuberculoza
se trateaza acum cu succes cu ajutorul streptomicinei, cu Pas §i alte me-
dicamente. Se aplica cu succes $i intervenfia chirurgicalS... Care medic
nu §tie acest lucru ? deodata : tratarea tuberculozei cu fermen^ii omidei
moliei de ceara ? Repet: propunerea este intru totul originala, dar in
acela^i timp $i cu totul intirziata.

— Unui tinar vilegiaturist i-a dSruit cineva un microfotoaparat, dar
a uitat sa-i dea $i aparatul de marit — observa rizind Serafima Vasi-
lievna — §i iata ca tinarul nostru fotograf a inceput sa se distreze. A
fotografiat a facut pe de^teptul cu ce s-a nimerit. Fel de fel de rebusuri
despre Eratosthene, vechi scrisori, bile^ele, extrase din vechi reviste me-
dicale... DacS i-ar fi cSzut in minS. о resets pentru cre§terea parului pe
chelie ar fi fotografiat-o §i pe aceasta.
Ascultam distrat discu^ia lor, incercam sa rasucesc un $urub la mi-
croscop, ma aplecam deasupra lui, dar tot nu reu§eam sa vad nimic
atunci, pierzindu-mi rabdarea, am inceput sa privesc imprejur.

— Ce, nu se vede ? observa in cele din urma Voronkova. Rasuci
tacuta un $urub, apoi altul. Acum e bine ?

— Da, da ! Mulfumesc !

— lata $i a doua foaie, cea noua pe care afi adus-d astSzi cu paian-
jenul.

$i sub sticlele microscopului incepu sa se distinga un scris ascu^it,
oarecum demodat, cu ligatura u$oara §i inclinat spre dreapta :

„Destinul meu ciudat, soarta mea neverosimila“ — citeam aceste
cuvinte $i nu eram in stare sa-mi iau ochii de la ele. Citeam cu aten^ie
cuvintele, le priveam cu aten|ie §i incepu sa mi se para ca ele imi rasuna
in ureche de parea le-ar fi rostit cineva linga mine cu о voce surdci, ba-
trineasca. Mi se parea ca microscopul nu numai ca a marit propor^iile
liniare ale cuvintelor de pe hirtie, dar a §i creat о canava sonora, a creat
acel volum al cuvintului viu care, incalzit §i calit de respira^ia calda a
omului, se smulge de pe locul lui, irumpe in afara cu toata rezonanfa lui,
silind inimile ascultStorilor sa gindeasca, sa simta, sa se infioare.

„Destinul meu ciudat, soarta mea neverosimila..."

$i deodata imi amintii in toate amanuntele de о intimplare pe care
о auzisem povestita intr-o noapte in tren, in timp ce ne apropiam de
Censk. Un pasager pe care nu-1 cuno^team povestea despre soarta ciudata
a unui doctor care a trait cu mul|i ani in urma la Censk. Totul parea ve-
rosimil in aceasta istorisire, dar intimplarea era atit de neobi?nuita $i de
surprinzatoare, incit mi-a stirnit neincrederea fa^a de povestitor. Acum
insa, cuvintele lui prinsesera dintr-o data via^a $i ma indemnau sa vad о
legatura puternica intre ele §i bile^elele aflate sub microscop.

„Destinul meu ciudat, soarta mea neverosimila..."

— Va rog sa-mi permiteti — am spus adresindu-ma Serafimei Va-
silievna ?i lui Stepan Egorovici — sa va redau povestea unui doctor, care
a trait la Censk. Mi se pare ca ea arunca о lumina asupra biletelelor. Am
auzit-o intr-o noapte in tren.

— Pe jumatate adormit ? intreba ironic Voronkova.

— Nu sinte|i departe de adevar. Eram pe patul de sus al vagonului
?i am auzit... Dumneavoastra §ti|i doar ca am venit aici ca sa iau vaporul
pentru a pleca la odihna...
CONVORBIREA NOCTURNA

О zguduitura. M-am trezit. Trenul statea. De pe patul de sus al va-
gonului se vedea prin fereastra luna care se oprise pe cerul de un albaslru
inchis.

VSzusem luna aparind in ultima gara prin care trecusem — apoi ea
incepuse sa alunece incet, cu precau{ie, pe dupa castelul de apa. Dar
trenul se urnise din loc $i ea incepu deodata sa pluteasca deasupra caste-
lului, deasupra copacilor de linga peron, petrecindu-ne parea : alerga pe
cer agitata §i preocupata, uitindu-se tot timpul pe fereastra vagonului ?i
cind trenul se opri, se opri §i ea о data cu el. Se uita cu atenjie la tren
mtrebindu-se parea : va pomi oare curind ? A§tepta. Sub vapaia ei $i iarba
stralucea argintie jos, in stepa, iar cea{a incepea ici-colo sa se destrame.

— De ce stam ? a intrebat cu о voce tinara cineva de pe patul de
jos.

Am devenit atent. Pesemne, dormisem foarte adinc ?i n-am auzit
cind au intrat noii pasageri in compartiment. Cineva raspunsese tot de
jos, tu$ind batrine$te, dupa fiecare cuvint.

— A^teptam trenul din direc^ia opusa...

Se lasa о tacere grea, incordata ; era noapte, о noapte adinca ?i
trenul se oprise brusc din mers $i, ca о fiinja vie, parea ca a^teapta ceva.

— Dar dumneavoastra, Alexei Mitrofanovici, l-a{i cunoscut ? tul-
bura lini^tea aceea^i voce tinara.

— Am §i stat de vorba cu el $i nu о data. Censk era pe atunci un
•ora^el uitat de Dumnezeu. Tine|i seama, era in vremea ^arista ! Nu ince-
puse inca razboiul cu japonezii. $i drumul de fier trecea la §aptezeci de
verste de Censk. Intr-un cuvint, era un or£$el indepartat de provincie.
Aici to{i oamenii se cuno?teau intre ei.

— $i doctorul a fost intotdeauna atit de ciudat ?

— A fost socotit ciudat pentru ca se temea de scrisorile de la Mos-
eeva. Daca posta$ul ii aducea о scrisoare de la Moscova, refuza pina $i s-o
ia. Parea in plicul inchis s-ar fi aflat un ?arpe. Toata lumea §tia ca el tri-
mitea toate aceste scrisori inapoi la Moscova fara sa le deschida. $i eu a$
fi socotit drept о ciuda{enie о asemenea purtare, daca n-a§ fi devenit pe
nea^teptate §i cu totul intimplator martorul unui moment intr-adevar dis-
perat din viata acelui doctor... abia atunci mi s-a dezvaluit totul. Dar
dupS acel moment la care ma refer, nimeni nu 1-a mai intilnit in ora?. A
disparut de parca 1-a inghifit pamintul ! $i au inceput sa circule fel de
fel de zvonuri...

— Aiizi ce chestie !... Despre asemenea lucruri cite?ti numai in carfi
— scirCii in intuneric о voce necunoscuta.

— Dar ce s-a intimplat ? intreba nerabdStor tinarul.

Pe batrin il apuca о tuse lunga, chinuitoare. M-am aplecat de pe
patul de sus sa aud sfir?itul acestei intimplari. Cite lucruri enigmatice
ii sint date omului sa auda pe pun^ile vapoarelor, in vagoanele trenurilcr,
cind c£latore?te zile ?i nopCi in ?ir. intotdeauna se gase?te cite un batrin.
care a fost martorul ocular al unor evenimente din cele mai neverosimile
?i intotdeauna se gasesc destui, foarte bucuro?i sa-1 asculte.

AfarS, ca ?i pina atunci, luna statea tacuta pe cer. In lumina razelor
ei, riu?orul din stepa parea ca ?i-a incetat cursul. Tufi?urile intunecoase
se aplecau u?or peste luciul apei.

In sfir?it batrinul incepu sa vorbeasca :

— Intrebafi ce s-a intimplat cu doctorul ? Am sa va spun. Nu ma
zorifi. Dar deocamdata va rog sa baga|i de seama : ce vremuri erau
atunci ? Cum traia omul pu|in mai altfel decit cei din jurul lui, era de
indata trecut in rindul oamenilor ciudaCi. A?a a fost ?i cu doctorul. $i de
ce ? In primul rind pentru ca nu se a?eza la masa sa joace carfi cu slujba?ii
de la percepCie, in al doilea rind pentru ca a inventat un aparat ?i avea
de gind sa zboare prin vazduh. Facea fel de fel de experience. Nu lua
bani pentru tratamente, iar leafa, ori se ducea toatd. pe experience, ori pe
medicamentele pe care le cumpSra pentru bolnavi...

11 ascultam pe batrin ?i ma gindeam : incepuse о poveste al carer
sfir?it nu-1 vom afla — pentru ca aceasta poveste era pur ?i simplu nasco-
cita. Nici macar cel care о scornise nu-i ?tia sfir?itul; nici el nu ?tia ce
s-a intimplat cu doctorul acela, se lasa doar purtat de amintirile unui
trecut indepartat. Sau poate ca batrinul, acasa la el, nu prea se bucura
de atenCia celor din jur, i-o fi plictisit pesemne pe toCi cu palavrele lui I
Poate ca ?i nepoCii lui rid de el, dar aici, in acest vagon, el e ascultat cu
mult interes, in timp ce dincolo de fereastra a incremenit lini?tea stepei.
$i intr-adevar, batrinul se indeparta din ce in ce mai mult de intimplarea
inceputS : vorbea despre moravurile slujba?ilor ?i neguCatorilor din ora?elr
despre cit timp trebuie sa pierzi cu $tersul sticlelor de lampa ca s& fk
curate, apoi cu potrivitul fitilurilor... $i vorbea... vorbea...

— Da, in noaptea aceea am zSbovit la un prieten. Imi amintesc ca
fusese о furtuna mare, cu ploaie torentiala. Cind ploaia a incetat, am piecat
acascl $i mai tin minte ca pe deal, la minastire, batuse de unsprezece.

„Batuse de unsprezece" — am repetat matinal, pe jumatate adormit,
vorbele batrinului.

$i fara sa-1 mai ascult, am completat in imaginajia mea descrierea
ora$elului de provincie din noaptea aceea dupa ce furtuna §i ploaia toren-
tiala se oprisera : probabil cerul se cura^ase de indata de nori, stelele
spalate de ploaie au devenit mai mari §i au inceput sa-$i pironeasca pri-
virea asupra acoperi^urilor ude ale ora^elului adormit. lata ей a tacut si
ultima lovitura, a unsprezecea, a clopotului de la minastire $i in jur
lini§tea a devenit ?i mai mare, dar se auzea limpede cum din pomii de
prin gradini cadeau cu zgomot picaturi grele, rostogolindu-se din frunzS
in frunza.

Inca de cu seara se auzisera zornaind toate zavoarele de la obloanele
$i p or tile caselor ; totul fusese pecetluit, ferecat, incuiat. Undeva incepu
sa latre din senin un ciine, dar tacu pe data. Din nou lini^te, din nou nu
se mai auzea decit clipocitul picaturilor de ploaie. Pietrele trotuarului tre-
buie sa fi fost ude $i de aceea pa?ii trecatorului intirziat — batrinul care
povestea acum (pe atunci era inca tinar), rasunau desigur inabu$iti...

A?a imi inchipuiam oraselul care dormea atunci in noapte.

Despre ее о mai fi vorbind acum oare batrinul ? Despre о vioarS ?
Despre ce fel de vioara ?... Il auzii spunind :

— ...$i deodata, in timp ce mergeam, se auzi pe undeva, aproape de
tot, о vioara. Cinta atit de incet de parea s-ar fi temut sa nu trezeasca pe
cineva din somn, dar cu о jale care razbatea, parea fara voie, dintr-un
suflet plin de durere. M-am oprit. Ascuns de tufele de liliac, doctorul cinta
la vioara. Pe masa ardea о luminare. Nu ma mai saturam ascultindu-1,
uitasem parea de totul pe lume. A§ fi stat a$a sa-1 ascult pina dimineaja
daca n-a$ fi auzit rasunind deodata, numai la eijiva pa§i de mine, ni$te
zurgalai. Cind sa ma uit mai bine, vad ca in fa|a casei doctorului se oprise
о trasura. Caii i-am recunoscut de la prima vedere. Pe atunci la Censk
traia un mic burghez, Ivan Fedoseevici, care inchiria cai pentru' calarie.
De douil ori pe saptamina trimitea trasura la gara — care era la departare
de ?aptezeci de verste — in intimpinarea trenului deMoscdva, pentru a-i
aduce pe calatori in ora§. $i vad cum coboara din trasura un domn inalt,
cu cocarda la chipiu §i о ia de-а dreptul spre casa doctorului. El cinta mai
departe, nici n-a observat cind strainul a ajuns in fa$a lui §i i-a atins cu
о mina vioara.

„Va salut !“

„Scuzafi, nu va cunosc..."

„Scrisorile noastre le-afi trimis inapoi. lata-le. Citi|i-le $i dati-ne
raspuns ! Am sa a§tept !“

„Lasaji-ma-n pace !“

„Sint procuristul bancii de corner^ $i Industrie „Fra^ii Dutov“. Per-
mitefi-mi sa va reamintesc ca in timp ce erati inca student in ultimul an
al Universitatii din Moscova, a|i pierdut un manuscris inso^it de ni$te
proiecte $i a|i dat un anunj cu privire la aceasta pierdere. A{i oferit orice
recompensa celui care va va restitui manuscrisul."

„Da, a$a a fost.“

— $i mai departe ? Spune^i mai departe, ce s-a mai intimplat, se
auzira citeva voci in intuneric.

„Manuscrisul $i proiectele mi le-a adus patronul ospatariei in care
le-am pierdut."

„Patronul v-a spus : „lata proiectele... Eu le-am aratat unor oameni
care se pricep ?i ei au zis ca se pot ci$tiga bani buni cu nazdravaniile
astea ale dumitale. Dar, care-i nenorocirea ? Nici unui din proiectele du-
mitale nu este terminal. L-ai inceput, 1-ai lasat, 1-ai inceput, 1-ai lasat.
Dar cum sa ajungi sa scofi un ban din fiecare din ele, asta numai un singur
om poate s-o $tie, cel care le-a nascocit." $i patronul a mai spus ca pentru
ca totul sa fie in ordine, s-a facut о lista a proiectelor $i copii dupa ele.
Dar ce folos ? Toate acestea sint deocamdata capital mort. $i patronul v-a
restituit dumnevoastra toate proiectele originale. Nu-i a§a ?“

„Da !“

„Dar recompensa ? Bani de la dumnevoastra n-au sosit la banca, con-
form angajamentului luat pe baza polijei pe care a^i semnat-o."

,,Nu sint dator sa dau socoteala nimanui de faptele mele.“

„Va reamintesc : atunci n-afi avut bani. Nici acum nu ave|i. Patro-
nului ospatariei i s-a facut mila de dumneavoastra §i a consimfit sa pri-
tneasca о poli|a de о mie de ruble."
„Da, a$a a fost. Dar cu ce drept imi pretindefi dumneavoastra bani ?“
„lata polita. Platiji-o !“

„basa^i-ma, domnule, in pace ! Polina nu v-am dat-o dumneavoastra,
ci patronului ospatariei. $i cu el a$a m-am in|eles atunci : sa a?tepte.“

„V-aJi in^eles lata semnatura lui de andosament pe polita. Acum
posesorul poli^ei este „Banca Frafii Dutov“. Polina a fost protestata.
Platifi !“

„Daji-mi un termen... a$tepta|i ! О sa platesc... peste о luna.“

„Nu mai putem acorda aminari.“

„О saptaminS, о singura saptamina ! $i am sa achit.“

„Nu cred !“

„О zi... Daft-mi termen numai о zi !“

,,S?tift ce ? Banca va va restitui polija, daca dumneavoastra renun|aft
in scris in folosul bancii la proiectele dumneavoastra. Nu va ascund ca in
strainatate exista cineva gata sa puna in aplicare unul din aceste proiecte.
Dar se a?teapta mai intii dezlegarea...“

„Daft-mi un termen... Sa ma gindesc... cel puftn о zi...“

„Acum e ora douasprezece fara un sfert. La ora noua dimineafa voi
fi din nou aici. Ori cedaft proiectele, ori platift polfta !“

Strainul ie?i. Treptele cerdacului scirftira. Omul cu cocarda la chipiu
se instala comod in trasura. Un sunet de zurgalai ?i apoi din nou lini^te.
Incepu iar о ploaie torenftala. Am pornit grabit spre casa...

Dimineata tot ora?ul era in fierbere — doctorul disparuse. Parc a
1-ar fi inghiftt pamintul. Au inceput sa-1 caute, sa intrebe din om in om
-despre el. Un cioban a vazut in zori pe un barbat indreptindu-se spre
chio^cul de lingS. prisaca dinafara ora^ului. L-au intrebat pe prisacar.
Dar el a raspuns : „Е adevarat !... in zori am vazut trecind pe aici un
om... Dar ce fel de om о fi fost, asta n-am mai vSzut... Era о vreme mo-
horitS, albinele nu ie?isera din stup §i eu am adormit. Nu ?tiu nimic, nu
cunosc nimic. “

Au inceput sa cerceteze atunci urmele : dupa о ploaie intotdeauna
se vad mai bine. Dar dincolo de piriu nu se mai vedea nici о urma...

Batrinul povestitor incepu din nou sa tu$easc&. In compartiment era
tot intuneric, dar undeva departe incepuse sa paleasca marginea cerului,
tufele de linga riu aveau acum о culoare mai deschisS, iar apa i§i pierduse
luciul.

M-am gindit ca aceasta disparifte misterioasa a eroului este incheierea
cea mai buna a intregii istorioare. Dar ascultatorii — calatorii de pe pa—
turile de jos — incepura sa ceara amanunte.

— S-a gasit vreo scrisoare ?

BStrinul porni sa explice totul pe indelete :

— Intii s-a crezut ca doctorul s-a inecat in mare. Apoi au gasit un
bilejel pe jumatate ars. In el scria ceva atit de incilcit, incit au inceput
iar sa circule fel de fel de zvonuri. Nimeni nu putea in|elege nimic. Dar
cu timpul au inceput sa dea uitarii toata treaba asta. fj>i eu a? fi uitat de
ea daca n-ar fi fost prisacarul. Odata 1-a luat gura pe dinainte. Zicea ca
numai de ochii lumii, ca sa scape, a spus ca ar fi dormit ?i ca n-a vazut
nimic, dar de fapt a vazut cu ochii lui cum omul acela care venise in
fuga la piriu...

JjJuierul lung, taraganat al trenului care venea din direcjia opusa
acoperi cuvintele povestitorului. Expresul zbura cu larma $i duduit pe
linga trenul nostru $i pete galbene de lumina incepura sa joace pe pere|ii
compartimentului in care ne aflam.

Trenul nostru raspunse cu un $uier, se umi, zornai pe un pod $i apoi
ciocani sonor pe traverse. Pe cer luna se umise ?i ea din loc. Palida, plutea
acum sus pe cer in urma trenului. Adia un vinticel proaspat de stepa. Nu
mai deslu$eam cuvintele celorlalfi pasageri. Am afipit in sunetui monoton:
al rojilor.

— Trezi^i-va ! Trezifi-va, ceta^ene ! In fa|a mea se afla insojitorul.
vagonului. Ne apropiem de Censk...

Am coborit de pe patul de sus. Compartimentul era gol.

POVESTIREA A RAMAS FARA SFIR$IT

Fiecare povestitor §i fiecare cititor $tie : sint momente cind aten|ia.
ascultatorilor se ascute pe nea^teptate, ca ?i cind un contact electric foarte
sensibil s-ar fi stabilit deodata intre to|i. Ascultatorii continua sa taca, in.
timp ce in lini§te rasuna aceea^i voce a povestitorului, dar el simte ca.
de la un anumit moment al istorisirii, de la о anumita fraza, cei de fa|a
incep sa traiasca in gindul, in inima in imagina|ia lor soarta eroilor
despre care se vorbe^te. Mai mult, gindurile ?i sentimentele ascultatorilor
merg inaintea celui care poveste$te. Le stralucesc ochii, И se schimba ex-
presia fejelor... Atunci se petrece ceva foarte important : apar pauzele —
momentele de tacere ale povestitorului. Ce adincime, ce sinceritate nepre-
facutS dobinde$te intreaga povestire !

A$a s-a intimplat $i cu povestirea despre doctorul disparut din
Censk pe care au aflat-o de la mine Voronkova $i Tarasevici. Cind am ajuns
la sfir?itul ei, a urmat un minut de tacere la fel de adinca, de atenta, ca
aceea cu care fusesem ascultat.

— Pe amindoi ne-a prins povestirea dumitale ! exclama in cele din
urma Voronfova.. Sintem tulburatf de soarta doctorului nascocit de dum-
neata. Stra§nica imaginable ! Numai ca povestea dumitale nu are un
sfir$it. Daca te-ai apucat sa nascoce^ti о poveste, trebuia sa te ginde?ti
?i cum s-o termini.

— Aici nu e vorba de loc de vreo nascocire ! Nu sint scorniri ! am
exclamat eu. Oare nu vedeji ca toata aceasta intimplare cu doctorul este
legata de bile|elul despre tuberculoza, care se afla sub microscop ?

— Eu traiesc de mult la Censk, dar n-am auzit nimic despre dispa-
ri|ia vreunui doctor — clatina din cap Stepan Egorovici.

Se indrepta incet, cu un aer de oboseala spre safeu ?i incepu sa-1
incuie fara graba. Voronkova i§i ?tergea cu zel ochelarii. lar eu ? Nu mai
$tiam ce sa fac $i taceam. Incepuse sa puna stapinire pe mine о senzafte
nelini$titoare de vinovatie fa|a de ace^ti oameni carora le rapisem zadarnic
timpul, cind ei aveau atitea de facut... Am parcurs cu gindul toate zilele
petrecute la Censk. De ce am venit cu buchetul de flori la studentul Be-
leankin, care trebuia sa se preocupe de colocvii ?i examene ? De ce il de-
ranjez cu aceste foi^e pe profesorul Tarasevici pentru a nu ?tiu cita oara
in orele lui de lucru ? Din pricina mea au pus dactilografa sa bata urgent
la ma§ina, in loc de program e $i dispozitii, ni$te rebusuri citite la mi-
croscop ! Sentimentul de vinova|ie ?i de jena ma cople$ea.

La institut se faceau repara|ii. Mergeam pe culoarul lung ?i intune-
cos, impiedicindu-ne de gale|i ?i de stilpi. In re|eaua de sirma intinsa de-a
dreptul pe tavan ardea palid un becu$or electric stropit cu var. Pa?ii no$tri
rasunau surd $i trezeau lini$tea de miez de noapte a institutului, pustiu de
mult. Ma uitam la bee ?i ma gindeam : „Sint exact ca acest beculet care
nu lumineaza cum trebuie. Dar pe el praful $i stropiturile de var il im-
piedica sa lumineze. Zugravii au fost neglijenji femeia de serviciu in-
dolenta. Dar pe mine ? Pe mine cine ma impiedica sa traiesc cum trebuie ?
Nimeni altcineva decit eu. Eu insumi.“

Ie§isem din institut §i incepusem sa ne luam ramas bun. Era о noapte
de vara grea, inabu§itoare.

La despar^ire, profesorul Tarasevici incepu sa ma consoleze :

— Nu face nimic daca povestirea nascocita de dumneavoastra despre
doctorul disparut nu poate fi legata, in nici un chip, de bile|elele pe care
le-aji gasit. Nu fiji amarit. Povestirea in sine e interesanta. Numai ca
n-are sfir^it.

Voronjova imi scutura vesela mina.

Am ramas linga u§a institutului. Incercam sa pun ordine in gindurile
mele. Pe asfalt rasunau sonor tocurile Voron|ovei, iar talpile profesorului
Tarasevici calcau calm, cu siguran|a.

Apoi din intuneric ajunse pina la mine glasul batjocoritor al Voron-
tovei :

— Nascoci^i $i povesti^i-ne chiar miine diminea|a sfir?itul acestei
istorioare, cu doctorul disparut din Censk !

Pa§ii nu se mai auzeau. Glasurile se stinsera.

— Sfir^itul nu se poate nascoci, se auzi linga mine о voce lini^tita,
batrineasca. De cind doctorul Serghei Sergheevici Dumcev a disparut,
nu s-a mai auzit nimic despre el in Censkul nostru...

— Cine-i ? Cine vorbe^te ?...
PAR TEA A DOUA

CASA CU TURNULET

FERESTRUICA FARA SOMN

Perdelufele albe de la ferestre au adormit, au palit, au devenit ar-
gintii : deasupra oraselului veghea о luna rotunda. Umbrele acoperi§urilor,
ale gardurilor, ale macaralelor de pe $antiere, ale arborilor dormeau $i
ele pe caldarim in cele mai diferite pozi^ii. Umbra mea insa se deplasa,
se agita — disparind §i aparind mereu : mergeam, cautam casu^a cu tur-
nulej.

Da ! Casuja cu turnule^ 1

Auzind in intunericul noptii pe cineva spunind ca pe doctorul care
disparuse cindva il chema Serghei Sergheevici Dumcev, am tresarit sur-
prins, nedumerit, uimit, apoi, dupa ce mi-am revenit, am exclamat :

— Cine-i ? Cine vorbe$te ?

— Eu sint, Andrei Varfolomeevici, paznicul institutului. De cum am
venit sa-mi fac serviciul de noapte, am scos scaunul in curte. Noaptea e
calda. La inceput am ascultat tot felul de valsuri din gradina publica.
Apoi a^i ie?it cu to|ii $i am auzit sfir^itul convorbirii dumneavoastra. A
existat un asemenea doctor in Censkul nostru. Numai ca a disparut...

— Dar cum ? In ce imprejurari ? Ce s-a intimplat cu el ? 1-am asaltat
cu intrebarile.

$i am auzit drept raspuns :

— Despre asta, prea stimate, degeaba ma-ntrebati pe mine. Au cir-
culat multe §i felurite zvonuri. Din vremurile acelea n-au mai ramas in
ora?ul nostru decit poate doi-trei oameni. Uite, de pilda, Bulai Polina
Alexandrovna. Este de о virsta respectabila. Sa tot fie mai tinarS decit
mine cu vreo zece ani. Vorbiji cu dinsa ?i о sa afla|i multe. Este о per-
soana foarte simpatica. In ora§ i se spunea cindva „logodnica ve?nicS“.
Se pare ca 1-a a§teptat ?i 1-a tot a?teptat pe logodnicul ei, pe Serghei Ser-
gheevici Dumcev, in casu^a cu turnulet din care a piecat el atunci cind a
disparut. Acolo locuie?te ea ?i in ziua de astazi.

— Ce adresa are ?

— Nu e nevoie de adresa ! lata, daca merged de aci spre stinga,
ajunge^i ° strada care va duce spre piafa, de acolo porne$te un bulevard,
din bulevard cotiti pe a doua strada, din nou la stinga. Din strada asta
socotiti a treia stradufa spre dreapta. Pe aceasta stradujS, pe partea
dreapta, casa a patra de la colt, dupa gard. О cas& cu turnulet- Dar, ca
sa va explic mai bine : are un mic mezanin. Iar in jurul mezaninului un
balcona? cu balustrade.

— Dar numele stradujei ?

— Inainte ii zicea Verhnetroijki, iar acum nu $tiu. Merged a?a cum
v-am spus $i о s-o gasiji... Prea stimate, de ce sa deran jati oamenii
noaptea ? striga dupa mine Andrei Varfolomeevici vazind ca m-am repezit
spre straduja din stinga.

Desigur ca n-aveam de gind sa bat noaptea la u$i straine, sa tre-
zesc oamenii la miezul noptii-

Atunci de ce cautam casa cu turnulet ? Se va lamuri oare mai cu-
rind intelesul ascuns al microinsemnarilor dac& voi arunca о privire la
lumina lunii asupra unei casute oarecare ? $i oare poate fi vreo legaturS.
intre un om care a disparut cu multi-multi ani in urma din casuta cu
turnulet ?i biletelele minuscule, destul de bine pSstrate, gasite cu doua
saptamini in urma pe ni§te flori culese in afara ora$ului ?

Dar trebuie ! Trebuie sa ma conving neaparat ca exista о asemenea
casa la Censk $i ca convorbirea nocturna ascultata in tren nu a fost о
nascocire.

Desigur ca se va putea confrunta scrisul de pe biletelele ciudate cu
vreo re|eta pastrata de femeia din casa cu turnulet- Trebuie sa ma con-
ving ca aceste biletele au fost scrise de doctorul care a disparut. $i n-am
sa mai apar atit de ridicul in toate presupunerile mele de pina acum. Dar
aceasta e oare problema principala, cum apar eu ? Nu, asta n-аге nici о
importanta, principalul este ей nu lipse$te mult ?i misterul cu privire la
disparitia acelui om va inceta poate sa mai fie un mister. Dar de unde
«certitudmea ca microinsemnarile despre jurnalul unor descoperiri ?i despre
tuberculoza le-a scris acela$i om care a trait aici, la Censk, in casu|a
aceea, cStre care ma indrept eu acum ?

Din bulevard am cotit in a doua strada pe stinga. lar din aceasta
strada, in stradufa a treia spre dreapta. lata a patra casa dupa gard —
casa cu turnulet !

Pomii din gradini|a fo^nesc u?or in bataia vintului. Prin frunzi^ul
lor des strabate lumina unei ferestruici. Am urcat incet treptele cerda-
cului ?i pe tabli|a emailata de pe u$a cisu^ei, am citit : „Dentista P. A.
Bulai. Consultant zilnic, afara de duminica“.

Am stat. Am tras cu urechea. In casu^a era lini^te. Plopii fo^neau
u$or. Ferestruica fara somn lumina gradini^a : cineva era a^teptat.

О NOUA CUNO$TINTA

Abia rasarise soarele ?i eu ma ?i aflam in fa^a casei cu turnulef. Sub
tabli|a emailatS zarii un bilet scris cu cerneala pe un petic de hirtie :
„Soneria nu suna — rog bate^i in u$a“.

Am ciocanit, dar u$a nu s-a deschis. Am ciocanit din nou. Tacere.

M-am uitat la ceas. „Nu e prea devreme?“

Pentru ca sa scurtez timpul a?teptarii m-am dus la gara. Ie?ind pe
peron am inceput sa a$tept sosirea trenului de cursa lunga $i, din nu ?tiu
ce pricina, l-am intrebat pe impiegatul de serviciu care trecea pe peron :

— Nu $titi, are intirziere ?

lata ca a sosit trenul. In gara lini$tita s-a stirnit zarva, agitate. Oa-
menii au inceput sa alerge, sa se ingramadeasca in fa^a chio§curilor. Loco-
motiva ?uiera. $i din nou totul in jur a devenit pustiu.

M-am intors la casa cu turnuleV Veneam pe stradu|a ?i ma tot uitam
la casa de parea ma temeam ca va fugi undeva, ca о va porni din loc,
ca se va ascunde.
Ceasul arata ora noua. E timpul !

La ciocanitul meu precaut a raspuns о voce grabita :

— Viu, viu !

U$a s-a intredeschis. О femeie mica cu nas ascutit ?i-a scos capuE
legat cu о basma albicioasa care fusese cindva albastra. Ni?te ochi iutir
curio^i, ma privira cu aten^ie.

— Aha! Sinteti acela care afi calatorit cu vagonul in care Zinu?a
mea este insotitoare ? Nu pe dumneavoastra v-a a?teptat ? Pina la miezul
noptii n-a stins lumina. Intraji, va rog ! Am s-o trezesc.

— Nu, nu ! Am venit la dentista, la Polina Alexandrovna Bulai.

— La Bulai ? La Polina Alexandrovna ? Poftiji, intra|i. Lua|i loc»
$i arata spre micul scaun pierdut printre dulapurile inalte ?i lazile fere-
cate care umpleau coridorul lung. О s-o chem numaidecit.

Apropiindu-se de о u§a, statu ce statu, trase cu urechea la ceva
se intoarse :

— De cind locuiesc aci nu ma pot dumiri cum traie?te. Nu $tiu cind
se scoala, nu $tiu cind se culca. Nici acum nu-mi pot da seama : doarme
sau nu. Bolnavii vin de obicei dupa-amiaza.

— Ei — m-am ridicat eu — о sa revin dupa-amiaza.

— Se vede treaba ca sinteti venit din alta parte ? spuse ea.

— Da.

— Dar de unde sinteti ? Stati mult pe aici ? О sa veniti mai des pe
la ea ?

— Cam prea multe intrebari dintr-o data, spusei zimbind.

— Vai, cetatene — raspunse femeia incet — nu intreb din curiozi-
tate, ci de teama ! Ma tern ! Ma tern de toate din casa asta.

— $i de ce va temeti ?

Ea cobori ?i mai mult vocea ?i, aratind spre u$a de care se apropiase
mai inainte, rosti :

— De ea ma tern...

In momentul acela se deschise u§a.

— Iat-о ! imi §opti. Mai tirziu, mai tirziu am sa v& povestesc tot»

In prag statea о femeie inalta, carunta, cu parul pieptanat lins, im-
bracata intr-o rochie neagra de moda veche, incheiata pina la git. Parea
sa aiba vreo $aizeci §i cinci de ani.

— Polina Alexandrovna Bulai ?

— Poftiti, intrati ! Polina Alexandrovna deschise u$a camerei.
„Ciudat cabinet den tar" — m-am gindit, intrind.

Camera era plinS de dulapioare stravechi cu о sumedenie de sertare
§i sertara^e, cu fotolii joase, cu masu^e cu nenumarate bibelouri. Pe pere^i
atirnau gravuri §i reproduceri dupa tablouri demodate, infa^i?ind con—
fortul ?i fericirea viejii de familie. Tablourile aveau rame aurite, innegrite
de vreme, cu marginile rupte. Linga fereastra se afla fotoliul dentar, cu
peroa §i rezematoare pentru cap, imbracate intr-o catifea zmeurie foarte
uzata.

Toate purtau urmele vremurilor de altadata, urme de batrine^e,. dar
totul era curat, nicaieri nu se vedea un firicel de praf.

— Luaji loc in fotoliu — spuse femeia ?i se apropie de spalator perr-
tru a se spala pe miini.

— Polina Alexandrovna, eu nu sint un pacient.

— Atunci de ce a^i venit ?

— Ca sa stau de vorba cu dumneavoastra despre Dumcev.

— Despre Serghei Sergheevici ? intreba ea calm §i parea cu о deose-
bita solemnitate $i, in acela?i timp, fara pic de mirare.

Cineva ciocani u§or in u§a, era femeia din camera vecina.

— Polina Alexandrovna, n-aji luat din bucatarie cratifa mea emai-
lata ? spuse ea intrind.

— Nu, Avdotia Vasilievna, n-am luat-o 1

— N-afi luat-o ? Atunci poate Zinu$a mea a pus-o bine. Am s-o in-
treb mai tirziu. Acum doarme, draga de ea... Da, uitasem се-am vrut sa.
va mai spun : in ladija din bucatarie e un $oarece ; l-am auzit toata nop-
ticica. Pesemne ca $i acum e acolo. Ar trebui sa deschideji lada §i sa-1
alunga^i...

— Un $oarece ? In ladi|a mea cu scrisori ?...

Polina Alexandrovna ie$i din camera.

Avdotia Vasilievna ramase pe loc §i incepu sa-mi vorbeasca.

— Ma tern de ea... Ma tern fiindca-mi pare ca nu-i in toate mintile.
Zinu?a mea pleaca cu trenul pe saptamini intregi. Ramin singura in toata
casa cu Polina Alexandrovna. Umbla lini$tit, vorbe$te pu^in. 1псй de mult,
cind nu тй mutasem inca aici, auzeam prin ora§ tot felul de vorbe despre
ea, cica iese in drum §i se tot uita in zare, doar-doar l-o vedea venind pe
logodnicul ei, pe care-1 a?teapta de о via^a intreaga. lar cind ma uit la ea,
ma gindesc : „De cind tot a§teapta sa fie mireasa, i-a venit timpul sa-$i
coasa giulgiul..." Zinu§a mea spune : „Mama, de ce te ingrijorezi ? Femeia
trSie^te lini$tita, i?i vede de treaba. E о batrinica perfect normala“. Dar
eu tot am indoieli. Daca о sa veni^i mai des la ea, observaji-o cu atentie,
forma|i-va о parere $i spunefi-mi daca sa ma tem de ea sau nu...

Se auzira pa§ii gazdei. Vecina pleca.

Ma adresai din nou Polinei Alexandrovna :

— Va rog... Scuzaji-ma ca v-am deranjat... Va rog sa-mi povesti^i tot
ce §ti|i despre Serghei Sergheevici. Despre modul cum a disparut...

— Nu, nu, va rog sa nu rosti^i acest cuvint ! El nu a disparut, el a
piecat numai... a piecat pur 91 simplu din aceasta casa.

— A piecat ? De mult ?

Mi-am dat seama imediat ca fusesem lipsit de tact punind aceasta
intrebare, m-am fisticit §i am tacut.

Polina Alexandrovna zabovi parea pentru a-§i face curaj $i spuse :

— Iertati-тй, cum va numi^i ?

Mi-am spus numele.

— Deci, Grigori Alexandrovici, ce v-a adus aici ? Pe Dumcev 1-a
uitat doar toata lumea.

— Cu totul intimplator am auzit о convorbire care mi-a stirnit inte-
resul pentru soarta lui Dumcev. Dar, va rog, deocamdata nu ma intreba^i
nimic.

— Bine, va cred. Cindva, foarte de mult, mi se spunea logodnica lui
-Serghei Sergheevici. Va pute|i imagina ce haz faceau pe socoteala mea
to|i oamenii ace^tia plictisi|i care traiesc intr-un ora^el indepartat de pro-
vincie ! Dar nu despre asta e vorba. Ma gindesc cum sa va povestesc mai
bine despre Dumcev. Nu §tiu cu ce sa incep, cu imprejurarile neobi$nuite
in care 1-am vazut pentru prima oara sau cu intilnirile $i discutiile mele
cu el.

— Daca se poate, povestiti totul pe rind...

— Dar va rog pune|i deoparte stiloul. Nu po|i povesti lini$tit, atunci
cind §ti ca fiecare cuvint pe care il pronun|i se noteaza.'

M-am supus, am bagat stiloul $i blocnotesul in buzunar, m-am
instalat mai comod in fotoliu $i m-am pregatit sa ascult.

— A?adar, a fost de mult... incepu Polina Alexandrovna.

In dosul u$ii se auzi larma.

— Nu da|i atentie, Gibraltar muta mobila $i matura din nou por-
fiunea de du$umea curata de linga u$a mea.

— Dar de ce Gibraltar ?
— A$a am botezat-o pe vecina mea Avdotia Vasilievna pentru ей
nu po^i trece pe neobservate prin fata ochilor ei, a§a cum un vapor nu
poate trece neobservat prin Gibraltar. Fiecare este studiat in mod ama-
nuntit. Suspecteaza totul $i pe oricine.

— Asadar, a fost de mult... — am repetat eu.

ICAR LA BILCI

— Da, a fost de mult — repeta Polina Alexandrovna. Aveam pe
atunci §aptesprezece ani. Tin minte ziua, ora ?i chiar clipa in care 1-am
vazut pentru prima oara pe Serghei Sergheevici Dumcev. Asta s-a in-
timplat in timpurile eroice ale naviga|iei aeriene... Era intr-o duminica,
la 9 iunie, zi de bilci...

Ea vorbea... vorbea §i eu о ascultam. $i ascultind-o am uitat la un
moment dat ca imi vorbe?te о femeie batrina, carunta. Evocarea viselor
ei nerealizate a intors parca trecutul, a mistuit deceniile ce s-au scurs. Ma
gaseam acum impreuna cu povestitoarea in mijlocul unui bilci meridional,
zgomotos ?i pestri|. Totul se petrecea parca in fata mea, in prezent.

Te treze?ti dimineata, deschizi obloanele, deschizi fereastra ?i bilciul
rasuna cu toata larma lui ; freamata multimea pestrita de oameni, i^i iau
ochii basmalele ?i fustele viu colorate ale femeilor, totul vijiie, te asurzesc
tipetele, nechezatul cailor, behaitul oilor, mugetui vacilor.

In pravaliile §i gheretele injghebate in pripa, din scinduri proaspat
vopsite, se lafaie la soare, stralucesc in toata splendoarea culorilor lor vio-
lente panglicile, stamburile, basmalele, margelele, contopindu-se $i scli-
pind in fi$ii viu colorate.

E о inghesuiala de nu poti razbate !

Calu^eii se invirtesc scirtiind in gemetele fla§netei, in tipetele fete-
lor care stau in micile cale?ti pictate, in fluieratul flacailor care calaresc
caii de lemn narava§i — flacai veseli, batjocoritori, cu ?epcile trintite
voinice?te pe-o ureche.
Strecurindu-se cu chiu cu vai pe sub carele negu|atorilor printre
picioarele cumparatorilor, un ca|el de curte i$i cauta stapinul adulmecind
pamintul §i stringindu-$i coada-ntre picioare. Dar zadarnic il cauta !
Stapinul lui e undeva intr-o circiumioara. Un flacau cu о armonica
izbe§te ciinele cu piciorul; ca^elul schelalaie, se ghemuie^te, i§i stringe
coada, se repede sub un car porne§te apoi sa-§i croiasca drum mar
departe.

Ni$te cintare^i orbi cinta un cintec trist, un cintec lung §i monoton,
fara inceput $i fara sfir^it. li conduce, croindu-le drum prin mul^ime, un
baie|a§ balai, cu nasul ascu^it, cu ochi§ori vicleni, intinzind caciula rupta.
Iar ei merg dupa el, cu miinile puse unul pe umarul celuilalt. ridicind
spre inaltul cerului fe|ele lor senine.

in urma lor pa§este u^oara ?i nepasatoare о |iganca cu о broboada
viu colorata, cu franjuri, azvirlita pe un umar, impodobita cu margele, zor-
naindu-$i salbele §i cerceii sclipitori, uria§i, semicirculari. Salta u$or din
umeri, strecurindu-se printre care §i pravalii, apuca de mina cind pe
unul, cind pe altul : „Aureate minu^a, sa-^i ghicesc, sa-|i spun soarta !“

Iar soarele se ridica din ce in ce mai sus §i e din ce in ce mai cald.
Bilciul meridional devine din ce in ce mai zgomotos §i mai plin de lume.

Deodata, de undeva de departe se aude un strigat prelung ; „Zboara !
Un om zboara in cer !“

Strigatul se ineca in larma §i in vuietul bilciului fara ca nimeni sa-1
fi luat in seama. Tirgul continua sa vuiasca.

Un om in suman, cu chipiu cu cozoroc lucios, sari pe un car §i-§i
agita bra|ele.

„Frafilor ! striga el de pe car. Fra^ilor, privi|i ! Privi|i ce se intimpla
pe foi§or !“

„Unde, unde ?“

„Acolo pe foi§or ! De pe foi§or о sa zboare un om ! Un om о sa
zboare la cer !“

$i mul|imea dezordonata, curioasa, dornica de spectacole, se napusti
spre foi^orul ce se zarea pe deal.

Pe platforma lata a foi$orului se afla un aparat care semana cu о
libelula uria§a. Linga aparat statea un tinar §i indrepta ni§te curele lungi

Era imbracat intr-o ruba^ca ruseasca peste care purta о pelerina
neagrS. Avea fa|a palida, degete lungi, nervoase, buzele strinse, iar cind
se indrepta, ochii i se ajintira concentratf undeva departe, peste capetele
oamenilor aduna^i in jurul platformei.

Era un om straniu, de nein^eles, §>i parea foarte singur in bilciul
meridional, zgomotos §i strident. Parea atit de .preocupat de aparatul sau,
incit nici nu baga de seama ce se petrece in jurul lui.

Patronul care construise foi^orul de pe deal incasa cite cinci copeici
de la fiecare spectator care intra dupa ingraditura.

Curind locul ingradit se umplu de lume.

Patronul urea citeva trepte ale foi§orului si striga :

„Prea stimate doamne §i domni ! Peste citeva clipe un om va zbura
spre cer. Ve|i vedea cu proprii dumneavoastra ochi. Oare pentru banii
da|i nu dore^te nimeni sa-i puna intrebari acestui om ? Este totu§i vorba
de un om care i§i va lua zborul catre cer §i se va intoarce inapoi la noi !“

Patronul i§i $terse chelia lucioasa cu о batista ro§ie cadrilata.

Din mul|ime se auzira glasuri — lumea se adresa omului de pe
foi§or :

„Spune cine e§ti ?“

„Ce fel de na|ie e$ti ?“

„Ai brevet de me§ter ? In ce breasla ?“

„Daca zbori la cer — ce credin^a ai ?“

„Sint Serghei Sergheevici Dumcev ! Sint rus !“ — raspunse tinarul.

,,Ei, zboara !“ se auzi din multime.

Omul cu numele de Dumcev i§i scoase pelerina §i continua sa treba-
luiasca linga aparat.

„Onorat public ! se adresa patronul mul|imii. Rabdare ! Doar cinci-
zece minute $i are sa zboare

— Stateam in apropierea foi^orului — i$i continua povestirea Po-
lina Alexandrovna — §i vedeam cum lui Dumcev ii tremurau miinile.
M-a cuprins nelini§tea, emo^ia, spaima. Doar era inalt foi§orul 1 Oare
nimeni de aici nu in^elegea ca acest om atit de cutezator are sa cada,
о sa se prabu?easca si n-o sa mai ramina nimic din el ?

„Convinge-1 sa renun^e, convinge-1 sa renun^e la zbor !“ il rugam
mereu pe fratele meu care era cu mine.

Studia la Politehnica, purta epole|i aurii pe tunica albastra §i se
descurca foarte bine in treburile tehnice. Ma inso|ea pretutindeni. Ce
mult e de atunci ! Purtam pe vremea aceea о palarie mare de pai $i aveam
cozi blonde, lungi.
„Colega ! striga fratele meu inventatorului. Nu vrei sa te ajut ?“

$i incepu sa suie pe foi§or.

Dar inventatorul clatina din cap negativ §i continua sa trebaluiasca
linga aparat.

In jur oamenii comentau :

„N-аге sa zboare niciodata

„Dar pasarea de ce zboara ? Toata puterea pasarii sta in репе —
explica un negu^ator. lar aripile aparatului lui n-au pene.“

„Dar liliacul zboara sau nu ? se intoarse fratele meu adauga :
Reiese ca nu penele sint totul !“
„De ce nu zboara odata 1 Are de gind sa ne fina pina la noapte aici ?“
„Mai repede ! Sa inceapa ! E tirziu !“ striga mulfimea nerabdatoare.
Dumcev desfacu larg aripile §i trase aparatul la marginea foi§orului.
МиЩтеа se lini$ti.

I§i viri picioarele in curele §i-$i potrivi aparatul la briu. Apoi incepu
sa-§i vire miinile sub aripi. Aripile erau u§oare, din nuiele de salcie, infa-
§urate intr-o pinza $i foarte mobile, pesemne cu articulafii.

„Uite acu$i are sa zboare !“ se auzira voci.

„Stai ! Stai !“ striga deodata patronul, care nu statuse locului nici
о clipa. Fusese vazut cind pe foi^or, cind alergind la portifa sa verifice
incasarile, imbrincind тифтеа $i petrecind pina la foiijor pe un func-
fionar infumurat care venise cu sofia sa.

Acesta ii striga lui Dumcev :

„Sofia mea dore^te sa va puna о intrebare, iar dumneavoastra, dom-
nule, fifi bun §i raspundefi-i !“

Sofia funcfionarului i§i agita lornionul :

„Tinere, sint curioasa sa $tiu ce material e acela cu care ai acoperit
aripile ? De jos mi se pare ca e muselina. Spune-mi, unde ai gasit о
culoare atit de incintatoare §i cit ai platit ar§inul ?“

Dumcev raspunse amanunfit la aceasta intrebare.

„Acum zboara !“ striga patronul.

Fratele meu imi spuse incet:

„Polea ! Ifi aminte§ti de aceste versuri :

Amatorii de trivial traiesc in ghiftuiala,
Viafa lor e Una $i u?oara,
Iar brafele lui Icar s-au frint:

Au cutezat sa-mbrafi^eze norii.“

Se auzi un glas din mulfime :

„Se masoara cu vintul!“

Pe nea§teptate Dumcev se arunca de pe platforma.

Toata lumea incremeni. Nu se mai auzi о suflare. $i deodatS toata
aceasta omenire incepu sa alerge dupa el. Alergau cu tofii, sarind, cafa-
rindu-se peste ingradituri. Alergau in tacere, cu capetele date pe spate..

Deodata aparatul se inclina. Tofi se dadura repede la о parte.
Cu о smuciturS rapidi a picioarelor virite in scarile prinse de coada
in formS de evantai, Dumcev restabili echilibrul.

Libelula se indrepta.

,,Ura-a-a ! ! !“ vui lumea in jur.

Dar aceasta nu dura decit un minut sau doua.

О rafalS de vint flutura basmalele femeilor. Oamenii care alergau
dupa aparat i§i tineau cu mina §epcile §i chipiele. Vintul incepuse sa
bata cu putere.

Fratele meu, care alerga linga mine, striga :

„Nenorocire ! Vintul ii este potrivnic ! Icarul nostru trebuie sa se
ia la trinta cu vintul !“

Am vazut atunci aripile uria§ei libelule inclinindu-se mult, cind
intr-o parte, cind intr-alta, gata-gata sa se prSbu^eascS.

Fratele meu striga din nou :

„Privifi, vintul apleaca aparatul pe partea stinga — Dumcev scoate
picioarele pe partea dreapta ! Vintul pe dreapta — Dumcev spre stinga ’
!j>i aparatul se indreapta 1“

Dar vintul parea ca a in^eles §iretlicurile omului si se napusti mai
furios asupra lui. Aparatul veni cu botul in jos — ca о pasare care vrea
sa ciuguleasca ceva de pe pamint.

Atunci Dumcev incepu sa coboare $i sa ridice cu bra^ele aripile ?i
aparatul se indrepta din nou pentru о vreme. Cineva rosti linga mine :

„11 lasa puterile ! Nu-i chip sa te aga|i de vazduh !“

$i intr-adevar aparatul venea in cadere spre pamint. Zadarnic i$i
mai mi§ca aripile. Vintul il impingea spre mare.

Mul^imea exclama :

„Se ineaca ! Se ineaca !“	1

Femeile incepura sa se tinguiasca, cineva i$i facu semnul crucii.
Aparatul se infipse in nisip chiar in malul apei.

„А murit ! A murit !“ striga mul|imea §i fugi spre mare.

' Alergam inaintea tuturor. Palaria mea de. pai imi cazuse intr-o
parte, abia se mai |inea de panglica. Am ajuns prima la Dumcev $i in-
data dupa mine sosi fratele meu.

,,Sinte|i in via|a ?“ am strigat eu.

Dumcev se mi§c&. Am desfacut curelele §i 1-am ajutat sa iasa de
sub aparatul impotmolit in nisipul marunt.
Oamenii venirS in fuga. Se apropiarS apoi precaufi ?i in tacere, de
parca s-ar fi temut sa nu-1 tulbure pe Dumcev. Chiar §i baie^andrii des-
cultf $i ciufuli^i, care alergau de la mul|ime spre aparat ?i de la aparat spre
muljime, vorbeau intre ei in §oapta.

Fratele meu ii ruga pe to^i sa se impra§tie.

Cineva a adus un ulcior cu apa, iar eu i-am udat fruntea lui Dum-
cev. Fratele meu fugi dupa о birja.

Dumcev i§i reveni. Dar el nu observa pe nimeni. Timpul trecea.
Oamenii incepura sa se imprS$tie. Deodata el facu un efort, vrind sa
se ridice.

L-am ajutat sa se ridice. Cind i§i vazu aparatul sfarimat, rosti
incet, cu indaratnicie :

„Am sa mai zbor eu ! Am sa mai zbor !“

Deasupra noastra zbura u§or un pescaru?.

,,A$a ca pasarea asta ?“ am intrebat.

„Ca pasarea ?“ facu el.

„Ca pescaru^ul acesta ?“ am repetat eu.

El tacu indelung, ramase pe ginduri, apoi deodatS striga cu toata
convingerea :

„Nu ! Nu ! Voi zbura mai bine decit pasarile ! Voi zbura ca musca !
Ca ea am sa zbor, §i am sa ajung pina la cer. Am sa stau in aer tot atit
de sigur cum sta omul pe pamint !“

M-am speriat : nu cumva §i-o fi ie?it din min|i ? $i l-am intrebat :
„Ce fel de musca ? Ce-i cu dumneavoastra ! Oare musca sta in aer ?“
El n-a raspuns nimic. Apoi a ad^ugat incet :

„Voi inva|a sa fac toate acestea, dar nu aici ! Ci acolo... numai
acolo !“

„Unde ?“ l-am intrebat.

Dar nu mi-a raspuns nimic.

Mi se facu frica. Fratele meu nu venise inc& cu birja.

Incet, sprijinindu-se de bra^ul meu, Dumcev porni spre ora§.

Aparatul a ramas — sfarimat — pe malul marii. Se lasa intunericul.
11 ajutam sa mearga pe acest om ciudat...

Alaturi de el am auzit acum altfel, intr-un fel nou, freamatul marii,
am vazut intr-un fel nou razele oblice ale soarelui cind apune.
El mergea alaturi de mine cu capul piecat. Nu s-a uitat niciodata
la mine. §i tot timpul soptea :

„Nu exista alta ie$ire. Nu exista alta iesire ! Numai de la ele 1 Sa
inva^am de la ele.“

Auzeam aceste cuvinte, dar nu in^elegeam nimic §i nu intrebam
nimic. Iar soarele se culca in mare.

SCRISOAREA LUI ANDREI BULAI

Afara vecina era in plina activitate : auzeam bocanitul pantofilor
ei §i fi$iitul prelung al maturii.

Din primul moment chiar, cind Polina Alexandrovna §i-a inceput
povestirea ei, mi-am spus : „Trebuie sa verific cit mai repede daca aceste
microinsemnari sint scrise de mina doctorului Dumcev. Trebuie com-
parat scrisul ! Aceasta trebuie facut in primul rind“.

Dar povestirea se prelungea — nu se mai ispravea — §i incet-incet
incepura sa ma napadeasca alte ginduri §i sentimente. Sim|eam bataia
taioasa a aerului, rafala iute a vintului ce |i$nea de sub aripile primelor
aparate de zbor. Cit de luminos $i de cutezator fusese visul acelor oameni
care, primii, au incercat sa supuna spa^iul aerian ’

Ciudata situate : sa §ezi intr-un fotoliu dentar, sa prive^ti о veche
borma$ina de picior §i tot felul de alte instrumente metalice stralucitoare,
dar sa nu vezi nimic din toate acestea, ci sa percepi cu inima caldura §i
lumina visului ce pusese stapinire pe Dumcev atunci cind s-a ridicat cu
aparatul sau rudimentar in aer §i §i-a luat zborul deasupra bilciului
galagios.

Dar ce vroiau sa insemne acele cuvinte rostite de Dumcev dupa
zborul sau nereu§it : „Voi inva^a sa fac toate acestea, dar nu aici ! Ci
acolo... numai acolo !“ Bine ar fi sa pot in^elege aceasta fraza cum trebuie,
bine ar fi sa-i pot dezvalui adevaratul ei sens !

Maturica vecinei continua sa fi^iie pe coridor. Polina Alexandrovna
intrerupse tacerea :

— V-am mai spus ca zborul lui Dumcev a fost urmarit ?i de fratele
meu care studia la Petersburg, la Institutul Politehnic. Dupa acest zbor
fratele meu 1-a vizitat adesea pe Dumcev, iar in anii urmatori, de cite
ori venea la Censk, nu uita sa treaca de fiecare data pe la el.

lata ce mi-a scris fratele meu cind a aflat de dispari^ia lui Serghei
Sergheevici.

§i Polina Alexandrovna imi intinse о scrisoare ingalbenita :

«-Draga Polea !

Sint tulburat, zguduit de cele ce mi-ai comunicat despre Dumcev.
Imi scrii ca imbracamintea i-a fost gasita pe malul marii. E posibil sa se
fi inecat. Sj>i totu$i cu nu ma pot impaca cu ideea asta. incerc sa reconstitui
din buca^ele — ca $i cind as lucra la un mozaic — figura acestui om, pe
care n-am sa-1 mai vad niciodata. Ce vasta sfera de preocupari, ce multi-
lateral cimpul sau de cercetari $tiin|ifice $i experience. Surprinzator —
intr-adevar ! Odata, urmarindu-1 in timpul experien^elor, m-am surprins
gindind : „Este de necrezut cum pot incapea in capul unui singur om
atitea preocupari §tiin|ifice deodata, atit de variate $i atit de indepartate
una de alta !“ Nu m-am putut ab|ine, i-am spus lui Dumcev gindul meu.
EL nu s-a suparat : „Da, inteleg 1 A$a pot aparea lucrurile vazute din-
afara... Dar cine-mi serve^te de exemplu ?“

Drept raspuns s-a repezit cu о vioiciune la raftul cu car{i, a scos un
volum de Pupkin ?i mi-a citit :

„Istoric, retor, mecanic, chimist, mineralog, pictor ?i poet, pe toate
le-a-ncercat $i pe toate le-a patruns...“

Despre cine vorbe§te ? Despre Lomonosov ! „Е1 trebuie sa ne fie
pilda, de la el trebuie sa inva|am cum sa patrundem in diferitele domenii
ale §tiintei.“

„Asta a fost cindva... — i-am spus — in indepartatul secol al opt-
sprezecelea !“

„Cindva ? Am sa dovedesc ca §i in timpurile noastre §tiin$ele natu-
rale §i tehnica se impletesc. Chiar $i de la musca ce sta in aer trebuie sa
inva^am cum se construie^te un aeroplan. Intre cele mai felurite ramuri
ale ^tiinjei sint asemanari, puncte de interferen|a. Chiar $i intre mate-
matica poezie se pot sta^ili legaturi.“

Cind a ajuns aici nu m-am mai putut stapini :

„Dar dumneata crezi intr-adevar ca matematicienii au scris poezii,
iar poe|ii...“

„Lobacevski a scris versuri la fel ca §i Tiutcev, poetul meu pref erat.
Amindoi au fost poeji ! $i sint apropia|i unui de celalalt prin spirit §i stil.“
„Bine — am spus eu — cite§te-mi о poezie a lui Lobacevski. “
„Am sa-|i citesc intii din Tiutcev, iar apoi din Lobacevski — imi
spuse el :

Pentru ei nici sorii, pesemne, nu respira
$i nu e viafa in valurile marii:
Razele nu pAtrundeau in sufletul lor,
PrimAvara nu inflorea in pieptul lor,
In fafa lor padurile nu prindeau grai
$i noaptea cu stele era muta!

Iar acum asculta-1 pe Lobacevski :

„Dar voi, a caror existenfa a fost transformatA de о intimplare ne~
dreapta in bir greu pentru folosul altora, voi, ale caror minfi s-au indobi-
tocit pi ale caror sentimente s-au stins, voi nu gustafi din plin viafa! Pen-
tru voi natura e moarta, va sint straine frumusefile poeziei, arhitectura
este lipsita de farmee si stralucire, istoria veacurilor este neinteresanta..."

Dumcev citea aceste rinduri cu un aer solemn. Dar eu tot nu in|ele-
geam care este legatura comuna dintre Tiutcev §i Lobacevski.

$i iata ca acum, cind Dumcev nu mai este, am luat in mina volu-
ma§ul lui Tiutcev §i lucrarile lui Lobacevski, am citit din nou acelea§i
fragmente, pi iata — am ajuns sa spun : „Da, Dumcev avea dreptate.
Atunci, in zilele acelea, nu 1-am in^eles. Acum ma caiesc ca nu 1-am
inteles“.

Nu ptiu de ce, imi amintesc acum de о discu^ie cu Serghei Serghe-
evici. In dimineata plecarii mele din Censk, inainte de a-mi lua ramas bun,
1-am intrebat :

„Dumneata faci cercetari in diferite domenii ale ptiin^ei, dar care
este scopul acestor cercetari si care este obiectivul principal pe care-1
urmSrepti ?“
„Vreau sa devin un microscop, un microscop viu !“

„Desigur glume^ti, Serghei Sergheevici.“

„De loc — continua Dumcev serios $i simplu. De ce nu vrei dum-
neata sa admit! ca un om poate face diferite experience prin care sa
ajunga la descoperirea unor anumi|i fermen|i cu proprieta|i extra-
ordinare. E imposibil de imaginat a§a ceva ?“

,,Da“, i-am raspuns.

„Admiji ca asemenea fermen|i se pot afla chiar in fata dumitale
pe masa, sub forma unui fir de praf pe care omul 11 inghite о data cu
aerul. $i iata...“

Dumcev cazu pe ginduri.

,,...§i iata — am continuat eu — omul vede deodata lumea parea
prin lentilele unui microscop. “

„De ce parea ? Lumea incepe intr-adevar sa se mareasca in fata
acestui om §i in raport cu el, pentru ca omul incepe sa... Dumcev nu-$i
termina fraza $i izbucni intr-un ris vesel : Stra^nic te-am pacalit, nu-i
a$a ? Omul-microscop... fermen|i puternici... A$a-i ca era о nascocire ab-
surda, caraghioasa ? Dumcev a inceput sa rida din ce in ce mai tare §i
mai bine dispus. Si dumneata erai cit pe ce sa ma crezi.“

I$i lua vioara ?i incepu sa cinte mazurca lui Wieniawszki...

Scumpa Polea ! $tiu bine ca Serghei Sergheevici $i-a cheltuit to|i
banii cu experientele lui, sau pe medicamente pentru bolnavii sai. Eram
de fa|a cind intr-o zi proprietarul casei in care locuia a venit la el §i
i-a spus :

„Dumitale, doctore, nu-|i mai ramine decit sa te arunci in mare
— nu mi-ai platit chiria de anul trecut.“

A^adar plate^te, Polina, la primirea scrisorii mele tot ce i se cuvine
proprietarului $i muta-te cu mama in aceasta casu|a. Incuie laboratorul.
Cind am sa vin, vreau sa examinez insemnarile, lucrarile, experientele
lui Dumcev.

A trecut de ora patru noaptea $i trebuie sa inchei scrisoarea. E ceva
straniu in toata aceasta intimplare $i de neinteles... Sinucidere ? Dar cite
cercetari incepuse el ! Se afla doar in fata unei sarcini §tiintifice marete 1
Nu cred sa fi intrerupt el singur toate acestea. §1 apoi sinuciderea in-
seamna la^itate. 11 revad pe Dumcev a§a cum statea atunci, calm, concen-
trat, pe platforma de la bilci, gata pentru zborul sau atit de indrfiznet>
de nebunesc... Scrie-mi, Polea draga, totul mai amanun|it $i mai limpede.
Cit de mult doresc sa vin la voi §i cit mai repede, ca sa va vad pe to|i !

Fratele tau, Andrei Bulai.»

— Dar nu am mai apucat sa-i raspund fratelui meu — spuse incet
?i cu amaraciune Polina Alexandrovna. Un provocator 1-a tradat jandar-
milor {ari$ti fiindca participase la о ac|iune revolu|ionara. A murit pe
drum, in mijlocul convoiului cu care era dus la deportare. Am facut a§a
cum m-a sfatuit el, m-am mutat in aceasta casa. Laboratorul l-am incuiat.
Totul a ramas acolo asa cum era, atunci cind Serghei Sergheevici i-a
calcat pentru ultima oara pragul... Daca dori|i vi-1 pot arata. Batrina
femeie scoase din sertarul masufei о cheie mare $i ruginita.

IN LABORATORUL LUI DUMCEV

Am deschis u$a pentru a о urma pe Polina Alexandrovna in labo-
rator. Luase cu ea о luminare intr-un sfe§nic de'arama §i chibrituri.

in prag, aparu in fa^a noastra Avdotia Vasilievna, vecina Polinei.
Ma privi cu subin|eles, de parca ar fi vrut sa-mi spuna ceva. Tacu insa.

Am urcat seara interioarS, ingusta, cu trepte ce scir|iiau, $i ne-am
oprit pe un mic palier in fa|a laboratorului lui Dumcev. Polina Alexan-
drovna deschise lacatul ruginit care atirna la u$a.

Flacara luminarii tremuratoare §i inegala smulse brusc din intu-
nericul laboratorului tot felul de obiecte : retorte, car^i, flacoane, note,
о cutie de vioara, un stativ cu eprubete, portrete, un microscop, о tavi^a
de arama pentru ceai, cu pahar §i о farfurioara, о lampa de spirt, о lupa.

Am luat din mina Polinei Alexandrovna luminarea ?i am strabatut
cu precau|ie intreaga camaru|a. Am cercetat peretii, tavanul. Era un
mezanin de о forma u$or rotunjita. De afara parea un turnule^. Ferestrele
erau inchise ?i obloanele erau trase. Polinei Alexandrovna ii facea pro-
babil rau sa revada acest cadru ; cind se afla aici о cuprindea triste|ea,
caci ma lasa curind singur. Tin bine minte cum a piecat cu pa§i ince^i,
lini$titi, pruden|i.

Pe о masu|a se afla о construcjie ciudata. Parea sa fie modelul unei
insecte in zbor. Deodata zarii un bilet. Am suflat praful ?i de sub el a
aparut un scris ascult, cu legatura u^oara, oarecum de moda veche. Un
scris cunoscut ! Era aceea^i mina care scrisese microinsemnarile pe care
le-am citit la institut sub microscop.

Ma gindeam in tacere, |inind luminarea in mina : ,,E1 este, Ser-
ghei Sergheevici Dumcev, acela^i care a scris despre о calatorie in care
urmeaza sa piece, pentru a transmite jurnalul cu descoperirile sal-e. Ce
fel de calatorie sa fi fost aceea ? De ce a mic^orat textul insemnarilor ?
$i cum se explica ca inserrmarile scrise de el cu atita vreme in urma
au putut sa ajunga abia acum pe florile de linga chio§c ? Sau poate nu
Dumcev, ci altcineva a mic^orat cu ajutorul aparatului fotografic file din
vechiul sau jurnal ?i le-a scapat pe florile acelea.

Dar cine sa-mi raspunda la aceste intrebari ? In jurul meu e lini?te.
Lini?tea asculta §i scir|iitul caru|ei care trece acum pe sub fereastra, ?i
claxonul indepartat al unui automobil ratacit undeva, pe о stradu^a din
apropiere. Lini§tea trage cu urechea §i tace. In to^i anii care au trecut,
lini$tea a pastrat pentru ea singura sunetui u§or al retortelor $i flacoa-
nelor. mutate din loc de Dumcev, a pastrat fo^netul car|ilor rasfoite,
scirtiitul sec al peni|ei, a pastrat pa§ii grei ai omului concentrat, care
in ultimul minut inainte de piecare s-a oprit ingindurat linga aceasta
u$a. Lini§tea a tras cu urechea : iata pa$ii lui au inceput sa se indepar-
teze — treptele scir^iie tot mai infundat. Deodata a pocnit u$a de la
intrare §i lini^tea a tresarit. Clinchetui jalnic al clopo^elului de la u$a —
iata tot ce-a auzit pentru ultima oara lini^tea. $i omul dispar и pentru
totdeauna !

$i de atunci lini^tea acestui laborator care se ata§ase de stapinul
sau pastreaza toate amintirile, toate sunetele §i a^teapta cu afec^iune —
an de an — cu din ce in ce mai multa incordare, sa audci din nou pa$ii
cunoscu^i, glasul lui limpede, fo^netul filelor car|ii sub mina lui, cin-
tecul strunelor acestei viori care se afla pe col|ul mesei, in cutia ei
prafuita.
Dar de ce a inceput sa-mi rasune deodata in minte mazurca lui
Wieniawszki ? De ce ma urmare^te $i nu dispare din memoria mea acest
motiv muzical ? Pentru ей Dumcev a cintat mazurca lui Wieniawszki in
timp ce vorbea despre fermen|i, despre praful acela miraculos $i despre
omul-microscop.

Dar unde poate fi acest praf ?

Trebuie cercetat laboratorul. In insemnarea ce se afla linga con-
struc|ia ce amintea modelul unei insecte in zbor se explica scopul
acestei construc|ii.

Redau textul cuvint cu cuvint.

„Reproducerea artificial^ a zborului insectei.

Am construit acest aparat cu scopul de a face mai evidenta aepu-
nea aripii insectei $i influenza rezisten^ei aerului asupra ei.

Aceasta figuri infityi^eaza doua aripi artificiale construite dintr-o
nervura solida de care sint prinse cu fire subpri $i rezistente bucati de
membrana intestinala. Planul acestor aripi este orizontal ; un aparat
alcatuit din pirghii le ridica §i le coboara, fara sa le comunice vreo mi§-
care laterala. Aripile sint ac^ionate de un mic tambur de arama — un
compresor in care aerul se comprima sau se rarefiaza alternativ prin
ac^iunea unei pompe. Suprafe^ele tamburului sint din placi de cauciuc,
cuplate prin ni$te pirghii cu ambele aripi; aerul comprimat sau rarefiat
din tambur comunica membranelor elastice mi^cari puternice $i repezi,
care se transmit simultan ambelor aripi. О |eava orizontala, echilibrata
printr-o contragreutate, permite aparatului sa se roteasca in jurul axului
orizontal $i serve§te in acela^i timp la aducerea aerului din pompa in
tamburul motor. Axul este alcatuit dintr-un gazometru cu mercur, care
admite inchiderea ermetica a tevilor de aer §i totodata permite instru-
mentului sa se roteasca liber in plan orizontal.

Cu ajutorul unui asemenea aparat poate fi studiat mecanismul,
prin intermediul caruia for^a de rezisten|a a aerului, combinata cu mi$-
carea aripilor, condi^ioneaza deplasarea inainte a insectei.

Intr-adevar, daca cu ajutorul pompei de aer punem in mi§care ari-
pile insectei artificiale, putem vedea ca aparatul incepe sa se roteasci
repede in jurul axului siu.

Prin urmare aceasta experien^a explica mecanismul mi^carii
insectei. “
Toate insemnarile, desenele $i schifele lucrate pina la ultimul deta-
liu, care se aflau in acest laborator, erau intr-adevar extraordinare. Ele
vorbeau despre convingerea de nestramutat pe care о avea Dumcev in
valabilitatea acestor schi^e, respingind, combatind parca orice alt punct
de vedere pentru realizarea unui model de insecta in zbor.

Eu nu ma descurc prea bine in proiecte, schi|e, modele de ma^ini
sau construc|ii, dar niciodata n-am ramas indiferent fa|a de ele. Imi
dadeam seama ca toate aceste desene exprimau cautarile, cercetarile,
indoielile unei min|i §i ale unei inimi omene?ti — bucuriile §i infrin-
gerile — ?i pina la urma biruin^a. Inventatorul a suferit $i s-a bucurat
la fel ca un scriitor care lucreaza la о carte, ca un pictor care lucreaza
la un tablou.

insemnarile lui Dumcev erau marturia unei min^i cercetatoare,
originale $i viguroase. intr-adevar, ce poate fi mai complicat decit cal-
culul numarului de mi§cari intr-o secunda ale aripilor unei insecte ? lata

tabelul pe care l-am gasit la	Dumcev :
musca obi^nuita 330 de	batai ale aripilor pe secunda
bondarul	240	M	59	59	>9	99
albina	190	5?	59	59	9?
viespea	110	5,	99	99	99	99
tintarul	72	99	99	>J	99
libelula	28	99	99	59	59	59
fluturele (albili|a) 9	55	99	59	95	99

Sub tabel, autorul preciza perfecta concordan|a a mi^carii celor
doua aripi ale insectei : lovirea simultana a aerului $i execu^ia unui
numar identic de batai.

In insemnarile lui, Dumcev repeta de citeva ori : „Trebuie sa ga-
sesc neaparat adevarata origine a for|ei de zbor a insectei !“

Pe о alta fila de hirtie se afla un calcul deosebit de interesant :
„Greutatea mu^chilor toracici reprezinta la pasari a $asea parte din
greutatea intregului corp, in timp ce la om aceasta corelajie este egala
cu о sutime. Dar la insecte ?“

„Principalul este cercetarea for|ei musculare a insectei in timpul
zborului. Trebuie deci determinata greutatea pe саге о poate ridica aripa
insectei."
Apoi urma о alta insemnare :

„Am gasit ! Sursa for(ei de zbor a insectei se afla in mu^chii verti-
cal! $1 longitudinal! ai aripii. Energia mu^chilor vertical! ridica aripa,
energia celor longitudinal! о coboara. Cu fiecare bataie a ei, aripa gone^te
un volum de aer, astfel incit aerul ramas in fa|a insectei аге о presiune
redusa. Insecta poate trimite in orice direc|ie curen(i de aer.' Oare nu
acesta este motivul pentru care ea se poate ridica sub orice unghi ?“

$i ceva mai departe о noua insemnare :

„Acum ramine sa gasesc un ultim lucru : cum §i de ce poate sta
ea (era pare-se vorba de insecta) pe loc in aer ?“

Aceste citeva cuvinte erau scrise cu trasaturi repezi $i nervoase,
completate cu insemnari concrete $i precise, schi|e ?i fotografii.

Pe baza lor am putut sa trag concluzia ca in experien^ele lui Dum-
cev a mers pe cai neumblate : el a folosit in acela^i timp metoda gra-
fica, cea optica, §i chiar cea muzicala.

$i iara^i ni$te schi^e de nein^eles. Pe una am vazut compararea
vibrafiei diapazonului cu bataile aripilor bondarului §i ale albinei.

Primele doua linii ale acestei schi^e erau intretaiate, aproape
punctate, §i aratau frecvenja. batailor de aripa ale bondarului ; a treia
linie era ondulatorie, cu creste ascu|ite, §i indica vibra^ia diapazonului
cu virfurile ascu^ite. $i iata un portativ ingalbenit, pe el notele muzi-
cale ale unor ciudate ,,melodii“ : cintecul tin|arilor, al bondarilor, al
mu^telor.

In rafturi erau a^ezate о sumedenie de carfi $i reviste. In sertarele
bibliotecii se afla о cartoteca bine organizata. Totul intr-o riguroasa
ordine alfabetica. Intr-un sertara? am descoperit citeva fi$e a§ezate fara
vreo ordine alfabetica. Swift — „Calatoriile lui Gulliver" (in limba en-
gleza), Afanasiev — ,,Pove$ti“, N. Rubakin — ,,Mo$ Vreme“, E. Maevski
— „Doctorul Muholapski“ (in limba polonezS), Ryner — ,,Omul-furnica“
(in limba franceza), Laswitz — „Pe un balon de sapun" (in limba
germana).

Pe fiecare fi$a se afla о adnotare. Le-am citit pe toate la lumina
luminarii. Toate aceste car|i, scrise in limbi diferite $i in perioade dife-
rite, se asemanau printr-un amanunt — prin contrastul surprinzStor
dintre proportiile eroului $i cele ale mediului inconjurator.

Pe alt raft am vazut fi§a ,,Kibalcici“. La enumerarea experien^elor
fizico-mecanice ale marelui savant rus, erou revolu|ionar plin de abne-
gajie ?i genial inventator, erau adaugate cuvintele lui Dumcev : „Tu,
Kibalcici, cel pedepsit de tar ! Tu, care ai desenat proiectul motorului
cu reac|ie 1 Numele tau va fi amintit atunci cind omul va zbura in spa-
|iul cosmic pentru a descoperi lumi indepartate".

$i linga aceasta exclama|ie se aflau doua cuvinte scrise $i subli-
mate cu creion ro?u : „Larva libelulei".

Mi se parea ca visez ! Ce legatura poate exista intre proiectul lui
Kibalcici §i larva libelulei ?

Sau iata, pe fi$a lui 'fiolkovski scria : „Dragul meu contemporan !
Motorul tau cu reacfie va inlesni omenirii cucerirea spa^iului inter-
planetar".

§i din nou alaturi de cuvintele adresate lui Ti°lkovski se afla о
insemnare scrisa $i subliniata cu ro§u : „Larva libelulei".

„Ce ciudat ! mi-am zis. $i acest laborator atit de neobi^nuit in care
se inregistreaza biziitul tin|arilor, se calculeaza bataile de aripi ale vies-
piei... Unde pe fi?ele cu lucrarile lui Kibalcici ?i Tiolkovski se aminte^te
de larva libelulei... Dar de ea s-a pomenit $i intr-una din micro-
fotografii...

Cite absurditaji puse laolalta in aceasta casa mica dintr-un ora$el
lini^tit de provincie ! $i cit de enigmatice sint microinsemnarile in care
Dumcev da oamenilor sfaturi — tardive §i inutile — despre modul cum
trebuie tratata tuberculoza sau in care serie ca lumea a crescut in fa|a
lui de ,,o suta-doua sute de ori“...

Luminarea continua sa arda. Ferestrele laboratorului sint inchise
cu obloane. Carlile tac. Tac retortele, flacoanele $i eprubetele. Tace ba-
trinul microscop, plecindu-$i obosit ocularul peste о lamela de sticla
prafuita.

Unde este acum Dumcev ? Ce s-a intimplat cu el ?

Arunc о ultima privire asupra laboratorului. Ma uit la cutia pra-
fuita in care se afla vioara lui Dumcev, imi amintesc de mazurca lui
Wieniawszki pe care a interpretat-o atunci cind a vorbit despre fermen|i,
despre un praf extraordinar, despre omul-microscop... Da ! Dar praful
despre care vorbe$te el nu l-am gasit in laborator ! Altminteri praf...
pretutindeni... a§ternut pe toate obiectele. Dar ce po|i descoperi in el
la lumina luminarii §i cu obloanele inchise !
LAMPA CU REFLECTOR

Cobor cu luminarea in mina treptele care scir|iie, cu grija sa nu
ma impiedic pe seara intunecoasa; ma intimpina privirea nedumerita
a vecinei, pe care о gasesc tot cu matura in mina. Parca ar vrea sa-mi
spuna : „Ce folos ve|i avea, ceta|ene, din toate astea ?“

Am intrebat-o pe Polina Alexandrovna unde este praful de care
aminte^te fratele ei Andrei in scrisoarea sa. Ar fi bine sa-1 gasim $i sa-i
facem analiza chimica.

— Nu §tiu — rosti ea cu amaraciune §i durere in glas — nu $tiu
unde-i praful. Dupa dispari^ia lui Dumcev oameni straini au rascolit
laboratorul, au cautat, au examinat totul, dar n-au gasit nici un fel
de praf.

Cu о expresie de neputin|a ?i naivitate ea incepu sa-§i plimbe de-
getele prin franjurii fe|ei de masa ?i privi cu triste^e pe fereastra prin
care razbatea ziua de vara cu toata ar$i|a ei. deodata-$i aminti :

— Am un bilevel de la Serghei Sergheevici pe care nu l-am aratat
nimanui. Ultima oara l-am vazut pe Serghei Sergheevici intr-o sim-
bata seara...

Ascultam cu aten^ie, fara s-o intrerup, $i numai dupa ce-$i ispravi
istorisirea am in^eles legatura strinsa dintre cele spuse de ea $i acest
bilefel.

— ...Am trecut pe la Serghei Sergheevici cu jupineasa Dunea^a,
ca sa-i due ni?te car^i pe care i le imprumutase fratelui meu care nu
apucase sa i le restitute inainte de plecarea sa. Ma pregateam sa plec,
cind il vazui deodata ingindurat. I$i lua vioara §i incepu sa cinte
„Furtuna ince^o^eaza cerul“. Era intotdeauna ingindurat, avea о inima
mare §i trista, dar in seara aceea surisul $i privirea ii erau vesele. Am
inceput sa fredonez. Muzica il captiva din ce in ce mai mult. De undeva
de departe se auzea bubuitul tunetului. Pe cer se adunau nori. Trebuia
sa тй intorc cit mai repede acasa. Dar nu ma puteam decide sa-1 intre-
rup... Serghei Sergheevici cinta, cinta mereu. Deodata trasnetul bubui
foarte aproape.

,,Domni§oar^, domni^oara 1 intra fuga jupineasa mea. V-am adus.
de acasa umbrela, galo^ii §i §alul.“
Dumcev lAsa vioara din mina. Mi-am luat repede ramas bun, l-am
rugat sa nu ma conduca. El mi-a spus ca va cinta toata noaptea. Am
pornit in fuga prin ploaie cu Dunea$a acasa. Cind am ajuns in coltul
strazii, mi-am inters pentru о clipa privirea inapoi. Pentru ultima oara !
A fost о furtuna ingrozitoare, о ploaie toren|iala...

In timp ее о ascultam pe Polina Alexandrovna, imi rasuna in me-
morie acea voce batrineasca, intrerupta de tuse, acolo, in tren : ...„Imi
amintesc, a fost о mare furtuna. Cu ploaie toren|iala. §i deodata, aproape
de tot, se auzi о vioara“.

— Toata noaptea a plouat. Se mai potolea din cind in cind, ca sa
inceapa apoi cu $i mai multa furie. Sufla vintul. Copacii fo^neau pe sub
fereastra. To^i din casa s-au culcat devreme. Am a|ipit ?i eu. Deodata
aud о bataie u$oara §i repede in geam. Era cineva care batea din ce in
ce mai staruitor. Ciinele din curte incepu sa latre, dar se lini§ti indata
$i schelalai, de parea ar fi descoperit о persoana cunoscuta. M-am repe-
zit la fereastra. Mi-am lipit fa|a de geam. Mi-am impreunat palmele.
Prin geamul ud ma priveau ni§te ochi cunoscu^i, ochii lui Serghei Ser-
gheevici I Am scos un |ipat. Atunci Dunea§a veni fuga cu о luminare din
cealalta camera :

„Domni^oara ! Domni$oara ! Ce s-a intimplat ?“

„Nimic, du-te la culcare !“ i-am raspuns.

Dupa ce plec 5, am deschis fereastra. Gradina uda fremata nelini^tita,
cu un fo^net surd. Ploua din ce in ce mai tare $i mi se рйги ca aud inde-
partindu-se ni?te pa?i grei. Era Dumcev. Probabil ca venise sa-mi trans-
mita ceva, dar n-a mai indraznit, 1-a speriat Dunea^a cu luminarea ei.

Dimineata veni cenu?ie, cefoasa. Cerul nu se inseninase. $i era ciu-
dat sa auzi cit de vesel ciripesc vrabiile ude de ploaie ! Pe pamintul de
sub fereastra mea am vazut о urma. Era plina de apa. Am trimis-o
indata pe Dunea?a la Serghei Sergheevici. Ea se intoarse curind cu о
veste de necrezut.

„А disparut doctorul nostru !“

Prin ora§ incepusera sa circule tot felul de zvonuri. Se spunea ca
doctorul s-a inecat, ca i-au gasit chiar §i imbracamintea.

Odata, trecind prin bucatarie, am vazut-o pe Dunea$a aprinzind
cu о hirtie surceaua pentru samovar. Mi-a sarit in ochi un scris cunos-
cut... I-am smuls hirtia, am stins-o $i am netezit-o. Era bojite §i arsil.
Da, era scrisul lui Serghei Sergheevici. U?uratica Duneasa n-a fost in
stare sa povesteasca ca lumea de unde $i cum a ajuns la ea hirtia aceea.

Polina Alexandrovna se apropie de un dulapior de stejar sculptat,
cu grile glisante, alcatuite din stinghii bine lustruite — marturie a con-
ceptiei migaloase a timplarilor din secolul al nouasprezecelea, $i incepu
sa caute ceva.

— Caut ?i tot caut — spuse ea — $i nu-1 gasesc. Unde-o fi bile-
felul acela... Ah, uite-1 !

A$eza pe masa cu multa bagare de seama §i grija о тара de cati-
fea. О deschise :

— Citifi !

Pe hirtia arsa pe care mi-o intinse ramasesera urmatoarele cuvinte :

„Mult stimatci Polina Alexandrovna ! Sint nevoit sa plec pentru о
bucata de vreme. Va rog sa aprindeji in fiecare seara lampa cu reflector
in laboratorul meu. . ^ .	...................

• • • •

cititi
dintre Darwin §i Fabre .

Acela?i scris : pe toate insemnarile din laborator, pe foile citite la
microscop $i pe hirtia arsa $i ingalbenita. Acela^i scris.

Cu cit cercetam mai atent cuvintele razle|e, cu atit mai mult ma
cuprindea un sentiment de ingrijorare, о nelini?te grea. Aceste cuvinte
disparate, scapate cu greu de foe, atit de parasite $i singuratice, m-au
apropiat de soarta acelui necunoscut, care a pus cindva in ele atitea
speran^e. Ce s-a intimplat cu el ? „Sint nevoit sa plec pentru о bucata
de vreme“... Poate ca nici nu s-a inecat ?

— Eu am procedat a§a cum m-a pova^uit fratele meu in scrisoare :
m-am mutat in casuta in care a locuit si de unde a piecat Serghei Ser-
gheevici — spuse Polina Alexandrovna. §i continua cu amaraciune ;
Atunci, de mult, indata dupa plecarea lui Dumcev, au venit aici tot felul
de oameni, s-au uitat, s-au mirat. $i am observat atitea zimbete neincre-
zatoare, atitea priviri ironice ! Dar nu le-am luat in searryi. N-am permis
nimanui sa se atinga de nici un obiect din casa lui. Dar probabil ca unui
din vizitatorii curiosi a fost pus pe glume proaste.
In revista umoristica a provinciei noastre aceasta intimplare a fost
luata in zeflemea, iar textul a fost insotit chiar de о caricature. lata, am
pastrat fi^uica. Vede^i... se nume?te ,,Fluturele“... poarta un nume atit de
u$or $i mi-a adus о jignire atit de grea ! Privi^i, citi|i in pagina §apte-
sprezece...

„In legatura cu indelungile discujii — am citit pe filele revistei
ingalbenite — in jurul misterioasei disparifii a doctorului Dumcev, locui-
tor al ora^ului Censk, publicajia noastre ,,Fluturele“ n-a precupejit nici
о cheltuiala pentru a trimite in acest ora§ pe corespondentul sau, dom-
nul Petru^in. Acesta a oferit cu amabilitate redacjiei о povestire literara
autentica despre atit de comentatul eveniment, sub forma unei piese
dramatice in patru tablouri.

Tabloul I. Pe о strada din Censk. Duminica. E amiaza. Suna clo-
potele. U$ile bisericii sint larg deschise. Sosesc faetoane, dro$ti, cale^ti,
de arcurile carora se agaja §trengari descul^i. Cind birjarul ii sperie cu
biciul, ei alearga alaturi de caleasca §i striga :

— Se insoara ! Doctorul-libelula se insoara azi !

Tabloul IL Casa mirelui. Intra fuga о vecina. Se adreseaza servi-
toarei doctorului :

— Arsenievna ! striga ea. Mai repede ! Mai repede ! Cori^tii s-au
dus la biserica ! Mirele tau inca nu e gata ?

Arsenievna bate la u§a :

— Serghei Sergheevici, grabi^i-va ! E timpul sa va duce|i la cu-
nunie ! Pofti^i, lua^i о camaja scrobita.

U?a se deschide, de dupa ea se intinde mina doctorului. la cama§a.
U$a se inchide.

Curind Arsenievna bate din nou la u§a :

— Nu doriji, Serghei Sergheevici, sa be|i un pahar de ceai ?i sa
gustaji din placinta mea din foi inainte de cununie ? Caci toata ziulica
n-a^i pus nimic in gura.

— Se poate ! spune doctorul. $i din nou de dupa u$a apare о mina
$i ia tava cu paharul cu ceai §i cu placinta.

— Serghei Sergheevici ! A venit dupa dumneavoastra cavalerul
de onoare !
U$a se inchide.

— GrSbi|i-va, Serghei Sergheevici ! striga cavalerul de onoare.

— lertaji-ma ! Nu pot sa va primesc la mine, nu sint inca imbr<l-
cat. Mai am putin... foarte putin...

Cavalerul de onoare a^teapta citeva clipe, apoi bate din nou la u$a :

— Mai repede 1

— Vin ! se aude de dupa u§a.

Tabloul III. In casa miresei. Ea, imbracata in rochie de mireasa.
A?teapta. Nimeni nu vine s-o ia. Exclama :

— Nu-n|eleg nimic ! Nu-nteleg nimic !

Tabloul IV. Din nou in casa mirelui. Se bate la u§&. Nici un ras-
puns. Se deschide u§a. Camera e goala ! Pe masa, pe du^umea zac intr-o
dezordine de nedescris fracul de nunta... gulerul scrobit... cama§a... cra-
vata... pantalonii... pantofii...

— Doctore, doctore 1... Unde e$ti ?

Cei intra^i privesc pe sub masa, deschid dulapurile, se uita chiar
?i pe fereastra deschisa. Dar sub fereastra au stat tot timpul ci^iva co-
pii curio§i.

Ei striga :

— Degeaba va uita^i in gradina. N-a sarit nimeni pe fereastra.

— Doctore ! Unde e?ti ? Unde e$ti ?...

Tacere.

— Parea s-a mistuit ! i$i plesne^te palmele batrina Arsenievna.
Ziua $i noaptea a muncit, a muncit, §i-a mistuit puterile, pina s-a mistuit
§i el cu totul.

Vecinele ?i cumetrele ii tin isonul.

— Da, da, s-a mistuit... a pierit.“

Am citit acest foileton stupid — rod al plictiselii, al trindaviei §i
al du$maniei — marturia unor vremuri demult apuse. Pe fata Polinei
Alexandrovna aparu о adinca deznadejde, de parea s-ar fi naruit totul
in jurul ei, cind lua din miinile mele fi|uica. Exista pesemne jigniri,
rani, care continua sa produca о mare suferin|a multa, multa vreme.

I-am spus :

— Oare merita о gluma rautacioasa §i de^arta, scrisa in zilele unor
vremuri atit de neinteresante ?i de vechi — oare merits о asemenea
gluma ca sentimente ?i ginduri vii sa se opreasca din pricina ei, ca in
acel roman al lui Dickens — a carui eroina, intr-un moment de dez-
nadejde, §i-a oprit pentru totdeauna ceasul din sufragerie, pentru a-§i
opri astfel ea insa^i „ceasul vie|ii ei“ ?...

Nu $tiu daca cuvintele mele au ajutat-o pe batrina femeie sa go-
neasca amintirea acelei jigniri sau propriile ei framintari suflete^ti,
acele framintari care nu-1 parasesc nici о clipa pe om §i care, schim-
bindu-se necontenit, modulindu-se, imping gindurile ?i sentimentele
catre speran^a, catre siguran|a ca-1 a^teapta in viitor ceva imbucurator.
Nu §tiu ce a ajutat-o, dar batrina femeie privea acum cu semnatate
bile^elul :

— Ah, Grigori Alexandrovici, daca a|i reu§i sa ghici^i sensul acestor
cuvinte I Sa dezlega|i acum, dupa ce au trecut ati^ia §i ati^ia ani, ceea
ce nimeni n-a reu^it Inca sa dezlege I Aici serie : „Citi^i... dintre Darwin
§i Fabre... “. L-am citit ?i pe Darwin §i pe Fabre in intregime. Dar sutele
§i miile de pagini pe care le-am citit $i rascitit nu m-au ajutat sa pot
reconstitui cele citeva cuvinte care au fost distruse de flacara chibritului,
la aprinderea samovarului. Sau acestea : „Aprindeji lampa mea cu re-
flector“. A|i vazut, chiar linga fereastra laboratorului, care da spre apus,
e о oglinda care sta pe un suport de lemn. E acoperita cu о pinza care
a fost cindva alba. Alaturi se afla lampa cu reflector. Reflectorul este
indreptat spre oglindS. Seara de seara deschideam fereastra, aprindeam
lampa ?i indreptam reflectorul spre aceasta pinza alba. A§a a trecut
toata vara. Au venit apoi zile de toamnS, reci, cu vreme mohorita. A
inceput sa se intunece devreme; vintul trintea obloanele. Am inchis
ferestrele §i am bStut in cuie obloanele din turnule^ul-laborator.

— Dar n-am observat, Polina Alexandrovna, n-am putut distinge
la lumina luminarii nici lampa cu reflector, nici materialul intins pe
oglinda. Nu pot fi deschise obloanele ?

U$a camerei in care ne aflam se intredeschise $i vecina Avdotia
Vasilievna spuse :

— Am ?i scos seara in strada, ca sa deschid obloanele. Galeria e
§ubreda §i mi-e teama sa calc pe ea.

Lumina zilei navali in laborator. Si atunci am vazut pe fereastra
о lampa obi?nuita cu petrol ?i un reflector metalic care-?i pierduse
luciul. Am vazut §i oglinda pe care fusese cindva intinsa о Jesatura alba.
Dar ceea ce m-a mirat nespus era faptul ca pe lucruri, pe car£i, pe vioara,
pe podea — intr-un cuvint pretutindeni — zaceau о multime de in-
secte moarte.

Ciudat cimitir ! Fluturi, |in|ari, gindaci zaceau in cele mai felurite
pozi|ii intr-un strat gros de praf... Totul era plin de praf. Praf §i
iar praf !...

EFORTURI ZADARNICE

Spirit de observable ! Spirit de observa|ie !... Cu peste doua mii de
ani in urma, lui Aristotel i-a scapat din nebagare de seama, intr-un tra-
tat, о gre?eala. Vorbind despre musca, a scris ca ea are patru perechi
de picioare. О simpla gre^eala. О gre^eala nostimS in felul ei ! Dar iata.
ceea ce este intr-adevar uluitor : secole la rind oamenii de §tiin|a s-au
luptat s^ goneasca mu§tele — suparatoarele mu§te — dar nu s-au oste-
nit sa verifice afirma|ia lui Aristotel ! Dintr-un manuscris in altul, ei au
transcris aceea^i eroare : musca are patru perechi de picioare.

Hoinaresc acum pe malul marii. Valurile navalesc spre mine §i
parca murmura : „Spirit de observable, trebuie sa ai spirit de observable... “

Am cercetat intregul laborator. Dumcev serie in acel bilevel al sau
— salvat din foe — despre lampa cu reflector. Am vazut ?i aceasta
lampa. Dar ce folps ? Nu m-am ales decit cu praful ramas pe degetele
mele. Am fost ?i acolo unde, о data cu florile, Beleankin a cules primele
insemnari ale lui Dumcev. M-am uitat, am cercetat... Dar n-am vazut
decit iarba acoperita de roua. N-am reusit sa descopar acolo nimic deose-
bit §i numai §iretul care mi s-a dezlegat intimplator m-a ajutat sa culeg
paianjenul mort $i о data cu el — inca un bilevel.

Pentru dezlegarea misterului din jurul disparibiei lui Dumcev tre-
buie gasit ceva in laborator, trebuie surprins un amanunt §i observat
apoi foarte atent — trebuie descoperit acel amanunt care scapa chiar
unei atentii foarte mari. Si un asemenea amanunt mi-ar putea sugera
cum sa desfa$or mai departe cautarea lui Dumcev.
Numai un om inzestrat cu un adevarat spirit de observatie poate,
pornind de la un simplu amanunt, sa dea unui fenomen obi§nuit о noua
semnifica|ie, sa-1 vada intr-o noua §i nea^teptata lumina.

Am sa dau ca exemplu povestea unui baiat in virsta de zece ani.
E о intimplare care s-a petrecut demult §i e legata de inventarea pom-
pei cu aburi pentru scoaterea apei din mine.

Baiatul acela trebuia sa stea toata ziua linga marina §i sa deschida
cind robinetui cu aburii fierbin|i — pentru ca, umplindu-se cilindrul,
pistonul sub presiunea aburilor sa fie impins in sus, cind robinetui cu
apa rece -— pentru ca, racind aburul, pistonul sa poata cobori. Nu era
treaba grea, dar cit de plicticoasa, cit de siciitoare $i monotona I $i in
timpul asta din lunca verde se auzeau strigatele vesele ale copiilor care
se jucau cu mingea. Ce mult ar fi vrut §i baiatul nostru sa se joace cu
ei, iar marina sa lucreze singura in vremea asta !

Baiatul a legat minerele ambelor robinete cu о sfoara tare §i
acestea incepura sa se deschida $i sa se inchida pe rind, fara ajutorul
lui. Deodata se produse о intrerupere in functionarea ma^inii : sfoara
se rupsese. Fu chemat inventatorul pompei, care vazind resturile sforii
in|elese pe data totul. $i nu-1 certa pe baiatul speriat, care tot mai tinea
in mina mingea.

Inventatorul era incintat : spiritul de observatie al baiatului i-a su-
gerat ca in locul sforilor trebuie montate ni?te pirghii, care sa actioneze
alternativ pentru deschiderea §i inchiderea automata a robinetelor.

• Valurile marii sint parea mereu altele — mereu altele navalesc
spre tarm...

Am nesocotit ceva important in meditatia mea, in cautarile mele.
E adevarat : am ghicit ca Dumcev §i nimeni altul a scris ciudatele micro-
insemnari cu diferitele lor numerotari. Degeaba m-a luat peste picior
docentul Vorontova. Nu aerul ei sceptic §i nici prudenta retinuta a pro-
fesorului Tarasevici m-au adus in laboratorul lui Dumcev. M-a ajutat
oare convorbirea ascultata intimplator in tren ? Nu, fiindca n-am cre-
zut-o. Mi-au fost oare de folos microinsemnarile ? Dar eu nu le-am
inteles inca, nu le-am descifrat inca cum trebuie. In schimb am legat
intr-un fel, in inchipuirea mea, discutia din tren de soarta unui doctor
§i de acele microinsemnari. Dar ce aveau oomun una cu alta ? Foarte
multe : istoria neobi§nuita cu disparitia doctorului ?i caracterul cu totul
neobi^nuit al textului microinsemnarilor : „Destinul meu ciudat; soarta
mea neverosimila..."

Nu neg, batrinul paznic al institutului, care a auzit intimplator
convorbirea mea cu Stepan Egorovici despre doctorul disparut, mi-a
spus ca un asemenea doctor a trait intr-adevar la Censk §i mi-a aratat
drumul spre laborator. Sa fie aceasta о simpla intimplare ? La prima
vedere — da.

Oamenii de §tiin|a au cautat sa ob^ina pe cale artificiala culoarea
indigo, cindva foarte pre|uita in industria textila. Aceasta vopsea se
extragea in vremuri de demult dintr-o planta tropicala denumita ,,in-
digo“, care se objinea la un preC foarte ridicat. Toate cautarile pentru
a gasi о substanta inlocuitoare au ramas fara rezultat. Se poveste$te ca
о intimplare, о simpla intimplare 1-a ajutat pe un om de $tiin|a sa
gaseasca acea substan^. Lucrurile s-au petrecut astfel : intr-un labora-
tor s-a spart un termometru, iar mercurul a nimerit intimplator intr-o
solujie chimica respinsa ca inutilizabila. S-a produs din acest contact
о reac|ie chimica §i astfel a fost descoperit indigoul — acest pre|ios colo-
rant pentru vopsirea materialelor. Toate acestea intr-adevar a?a s-au
petrecut. Dar oare, intr-adevar, intimplarea a fost aceea care 1-a ajutat
pe omul de §tiin^a ?

Sau alt exemplu : Columb intenfiona sa descopere calea apuseana
spre India $i a descoperit America. О intimplare ? Dar imi vine deodata
in minte о observable a lui Mark Twain ; mi se pare, suna a§a : „Dum-
neavoastra spune^i ca intimplarea 1-a ajutat pe Columb sa descopere
America ? Nu ! Cu totul ciudat ar fi fost daca el n-ar fi „descoperit"
America : ea s-a aflat doar dintotdeauna la locul ei". Dar asta e desigur
doar gluma unui umorist.

$i intimplarea cu indigoul ?... Oare oamenii de $tnn|a n-ar fi reu$it
sa obfina, dupa о noua serie de experience, acest colorant pe cale chi-
mica ? Desigur ca da, fiindca intreaga utiljtate a experienjelor precedente
i-a adus tot mai aproape — pina in pragul descoperirii. Si inca о expe-
rienta — §i inca una — §i colorantul ar fi fost gasit fara „ajutorul" ter-
mometrului spart.

Oare intimplarea m-a ajutat sa ajung in laboratorul lui Dumcev ?
Nicidecum. Rabionamentul • meu m-a condus la concluzia ca micro-
insemnarile n-au putut fi scrise decit de acel doctor care a disparut din
Censk. $i dacd paznicul institutului nu 1-ar fi pomenit, eu tot i-a§ fi
aflat numele $i adresa, peste о zi-doua, peste о saptamina, desigur pe
alte cai. Nu, nu intimplarea ne pinde^te, ci omul cu mintea §i cu munca
sa pinde^te ocazia.

Dar cum sa descurc mai departe istoria lui Dumcev ?

Marea murmura. $i oricit ai intreba-o, ea n-o sa-^i dea raspuns.
Marea i§i traie?te via|a ei mare, cum i§i traie§te mica sa via|a acest
flutura? care a trecut in zbor pe linga mine. Dar sute de fluturi morfi
§i alte insecte zac in praf pe mese, pe scaune, pe du^umea in laboratorul
lui Dumcev. E un cimitir al insectelor aici, nu un laborator. Sa cercetez
insectele moarte ? Praful ?

Dumcev a cerut Polinei Alexandrovna sa citeasca pe Darwin §i pe
Fabre. Trebuie indeplinita rugamintea lui Dumcev. Ma voi duce la biblio-
teca sa iau scrierile lui Darwin $i ale lui Fabre. Macar sa le frunzaresc.

Adesea fapte marunte, intimplari de toate zilele determina pe om
sa faca cele mai ciudate comparajii. Si eu am incercat acum, adunin-
du-mi ?i concentrindu-mi gindurile asupra tuturor amanuntelor, sa rezolv
misterul printr-o mi^care nea^teptata, neobi§nuita. Zadarnic ! Toate
acestea n-au dus la nimic.

— Destul ! am zis in sinea mea. Am obosit.

AM GASIT !

Imi amintesc bine de acea diminea|a. Ma aflarn in camera mea de la
hotel, abia ma trezisem din somn $i mi-am spus : azi trebuie sa predau
la biblioteca car|ile lui Darwin $i Fabre, pe care le citisem in ultimele
citeva zile. N-am gasit in ele nici о sugestie, nici macar о vaga indicate
in legStura cu rezolvarea problemei mele. Hotarisem sa ma due la gara
chiar in ziua aceea §i sa-mi cumpar un bilet de tren pentru Moscova (la
casa de odihna renun^asem sa mai plec) $i apoi sa tree pe la institut sa-mi
iau ramas bun.

Ma indreptam spre biblioteca. Ce diminea|a generoasa, frumoasa :
cerul era inalt, albastru, adinc, culorile florilor din gradini^a — atit de
vii, frunzele pomilor de un verde dens ; un vinticel amestecase miresmele
ierburilor de stepa cu mirosurile marii.

Diminea(a era atit de vesela, .dar eu nu puteam scapa de senza^ia
neputin^ei mele : nu reusisem sa descifrez bile(elul ars, nici sa in^eleg
sensul celor doua microinsemnari ajunse intimplator in posesia mea. Imi
spuneam : Voi pleca la Moscova cu nelini$tea in suf let.

Am ajuns la biblioteca. О sumedenie de coloane de lemn, iar dea-
supra lor un iacoperi$ cu о sageata surprinzator de ascufita cu un stegu-
le| in virf. Ai fi spus ca arhitectul, dupa ce a inceput sa construiasca
cladirea, s-a razgindit §i §i-a modificat planul initial.

Cine nu cunoa^te sentimentul pe care il incerci, cind dupa ce ai
citit о carte cu totul deosebita — nobila $i inteligenta —- trebuie sa te
despar|i de ea. Intirzii despar^irea, tergiversezi... Poate de aceea ?i eu
inainte de a preda car^ile m-am a§ezat pe un scaun §i am inceput sa
rasfoiesc din nou ambele volume ale lui Fabre „Instinctul §i obiceiurile
insectelor“, iar apoi m-am adincit (pentru a cita oara !) in examinarea
numeroaselor volume ale lui Darwin.

Ziarele fo^neau in miinile cititorilor. La ghi^eul de eliberare a carji-
lor doua fete discutau incet : „Trebuie sa citesc articole critice... Belinski...
Dobroliubov... Cernisevski... Ce sa citesc mai intii ?“

Era timpul sa predau car|ile, sa-i spun bibliotecarului ca plec, sa-mi
ridic garanjia sa-mi iau ramas bun. Dar nu ma grabeam. Priveam
paginile deschise, ma gindeam la tot felul de intimplari din via|a omului,
examinam fe^ele cititorilor — unele vesele, altele plictisite. Unii deschi-
deau sau inchideau caiete, stilouri, al|ii restituiau sau luau car|i, unii
plecau, al|ii veneau. Unii cu graba — al|ii fara nici о graba. Aten(ia imi
fu deodata atrasa de fa^a mobila $i sub^ire a unui tinar cu ochelari, care
$edea in fa(a mea. Pe masa de linga el se aflau felurite car|i. Incepea sa
citeasca una, apoi о punea la о parte §i lua alta. Dupa expresia fejei lui
incercam sa ghicesc ce fel de car^i cite$te. Iata-1, acum e visator, a cazut
pe ginduri. „11 cite^te pe Alexandr Blok“ — mi-am zis : „Те presimt,
caci anii tree pe linga mine...“ Tinarul puse cartea deoparte ?i am vazut
scris pe cotorul ei ,,Introducere la istoricul geografiei plantelor". Dar in
clipa urmatoare aten|;ia mi-a fost atrasS de fa|a unui alt tinar, care citea,
cu о expresie foarte concentrata, la col|ul unei mese, о carte cu nesfir§ite
adnotari §i trimiteri : rasfoia tot timpul cartea, arunca cite о privire pe
ultimele pagini $i incepea din nou sa citeasca. Probabil ca citea istoria
fizicii sau a chimiei. Trecind pe linga el, am recunoscut rinduri din
„Evgheni Oneghin“, edi{ia Academiei de $tiinte, volumul VI.

Al|i doi se vede ca doreau tare mult sa discute. Dar, ca sa nu tul-
bure lini^tea salii de lectura, ei i§i aruncau unul celuilalt biletie.
Corespondau.

Ma aflam la ghi^eu, predasem car^ile lui Darwin §i Fabre, mi se
restituise garan|ia, cind, mai aruncindu-mi о data privirea la cei doi
tineri care corespondau cu atita pasiune, am intrebat intr-o doara :

— Exista cumva in biblioteca ceva despre corespondent dintre
Darwin §i Fabre ?

— Nu, nu exista о asemenea lucrare. Dar mai avem о carte care
v-ar putea poate interesa : Legre — „Viat naturalistului Fabre".

Stind la ghi^eu am inceput sa frunzaresc voluma$ul. Si atunci am
vazut scrisorile lui Darwin catre Fabre ! Prin urmare Darwin a corespon-
dat cu contemporanul sau Fabre !

— In bilefelul ars ramasesera intacte cuvintele : „...citifi... dintre Dar-
win §i Fabre". Ce cuvint sa pun intre cuvintele : „citifi" ?i „dintre Darwin
$i Fabre" ? Trebuie sa pun cuvintul : „corespondent" ! Totul era lim-
pede : „Citi^i corespondent dintre Darwin §i Fabre". Da ! О asemenea
carte se afla la loc vizibil $i in biblioteca lui Dumcev !

Dar ce mi-ar putea sugera corespondent dintre ace$ti doi mari
savan|i din secolul nouasprezece ?

Scrisoarea lui Darwin catre Fabre era scrisa in ianuarie 1880, prin
urmare cu trei ani inainte de moartea sa. Am inceput s-o citesc. $i am
ramas uimit !

Scrisoarea era consacrata verificarii practice a problemei legate de
intrebarea : sint insectele inzestrate cu sim|ul orientarii in spa^iu ?

Si tot in aceea^i scrisoare era elaborate о metoda originala cu aju-
torul careia albina ar putea fi abatuta din drum in zboru-i instinctiv spre
stupul ei.

Darwin scria :

„Scumpe sir !
Permiteji-mi sa va ofer о idee sugerata de minunata dumneavoas-
tra povestire despre felul in care reu$esc insectele sa-$i gaseasca cuibul.
lata ideea mea : insectele trebuie sa fie transportate in ni§te tuburi de
hirtie la vreo suta de pa$i in direc^ia opusa celeia pe care intentional sa о
luafi in realitate. Dar, inainte de a va intoarce in direcfia opusa, albinele
vor fi a§ezate intr-o cutiu|a rotunda, care sa poata fi invirtita cu mare
viteza in jurul axei ei, intii intr-o directie, apoi in cealalta, in a§a fel ca
pentru о bucata de vreme sa le distrugem simtul de orientare. Aceasta
idee mi-a venit in minte citind in „Calatoriile lui Vranghel prin Siberia“
despre extraordinara capacitate a samoezilor de a se mentine pe direc^ia
luata, in timpul peregrinaril or lor in linie frinta, printre blocurile de
gheata de pe banchize pe vreme de cea|a.

Ch. Darwin. “

Marele savant i$i pusese о sarcina strategic^ : sa deruteze albina, s-o
pacaleasca, s-o abata din drumul ei, impiedicind-o astfel sa-§i regaseasca
stupul.

Aceasta sarcina trebuia s-o indeplineasca Fabre.

Jj>i astfel, Darwin ?i Fabre $i-au propus un scop comun, s-au unit
pentru realizarea unei sarcini comune, aceea de a dezorienta albina. Era
un complot in toata regula impotriva acestei insecte.

Fabre se pregatea asiduu.

El organiza о colonie originala de albine §i pentru о mai buna reu-
§ita a experientei se folosi de un dispozitiv special, ingenios.

Albinele au fost insemnate cu vopsea ?i a$ezate intr-un tub bine
inchis, pe care Fabre il lua $i pleca cu el din ce in ce mai departe, la о
distanta din ce in ce mai mare de colonie.

In locurile cele mai nea^teptate incepea sa roteasca, sa mi§te in toate
directiile, sa rasuceasca tubul inchis, in care se aflau albinele, apoi in
cele din urma deschidea tubul.

Albinele erau lasate libere ! Si ele i§i gaseau drumul, se intorceau
cu bine acasa. Ce-i drept, nu toate, dar majoritatea.

Atunci Fabre nascoci о alta operate : de asta data nu pe teren
deschis, ci in cele mai complicate condign naturale — in padure deasa,
printre tufi^uri $i ripe.
Acela$i rezultat ! Albinele i-au pacalit din nou pe Darwin $i pe
Fabre : ele §i-au gasit din nou drumul spre locuinfa lor.

A$adar, Fabre s-a convins ca albinele poseda sim^ul orientarii. Refe-
rindu-se la una din serile vie^ii sale, Fabre о nume§te ,,memorabila“.

In ziua aceea, la 6 mai, in cabinetui sau a ie§it dintr-o gogoa$a o>
femela a fluturelui Saturnia, denumit §i ochiul de paun.

Cabinetui lui Fabre s-a transformat, dupa cum povestea el, intr-o-
„pe^tera de vrajitor" : in noaptea aceea intunecoasa, in plina furtuna,
pe о vreme foarte rea, fluturii masculi veneau in zbor prin desi§ul pa-
durii pentru a gasi femela. Ei se loveau de ferestre, de u§i, umpleaui
camerele. fj>i veneau in zbor tot al|ii $i mereu al|ii !

Fabre facu о experienja §i cu fluturele stejarului §i se convinse
ca fluturii au un miros care ii duce fara gre§ zeci de kilometri la |inta ’

Atunci Fabre mai nascoci inca ceva : el ascunse femela. Dar mas-
culii zburara spre locul unde se aflase ea inainte, adica acolo unde se
pastrase mirosul ei.

Am predat car^ile. Dar, cu riscul de a stirni о u§oara nedumerire
bibliotecarului, am mai ramas in lini$tita §i racoroasa sala de lectura,
unde acum, la amiaza, soarele arzator de vara, strecurindu-se prin ver-
dea|a deasa a pomilor §i incurcindu-se in perdelu^e, i§i' arunca, cu о
oarecare $ovaiala, razele asupra florilor din ghivece, asupra cartilor, asu-
pra oamenilor. Gindurile mele se indreptau intr-o anumita directie.

La sugestia lui Darwin, Fabre a descoperit sim|ul precis de orien-
tare al unor insecte. Albina parea sa fi fost mai §ireata §i decit Darwin
§i decit naturalistul Fabre Aici era fcira doar §i poate о manifestare carac-
teristica a instinctului. $i Fabre a mai presupus ca un miros foarte fin,
cu totul imperceptibil organelor noastre olfactive, ii conduce prin furtuna,
prin vreme cit de rea, prin noaptea intunecoasa, pe fluturii masculi catre
femela.

Dar nu numai catre femela, ci §i catre obiectul care se imbiba cu
mirosul ei, imperceptibil pentru oameni.

Мй gindeam : „Ne mai putem oare indoi de faptul ca pe calea unor
analize complexe se va putea ob|ine о compozi|ie care sa atraga fluturii
de la distance de zeci de kilometri ? $i atunci de ce sa nu admilem ea
ace§ti fluturi ar putea indeplini funcfia de factor! po$tali, mai bine chiar
decit porumbeii ?“

Un lucru e incontestabil : fluturn zboara intotdeauna spre lumind.
$i mi-am amintit de cuvintele ramase intregi pe bile|elul ars al lui Dum-
cev : „Va rog sa aprinde|i lampa mea cu reflector4*.

Lampa, cu un suport de lemn, se iafla in laborator, chiar linga fe-
reastra care da spre vest. Atunci cind ardea in noapte, fluturii zburau spre
lumina ei.

Poate fi legat cu un firicel de spinarea unui fluture unui din acele
bilejele ciudate care au nimerit din intimplare in mina mea ? Fara m-
doiala ! $i se vede treaba ca multe, foarte multe asemenea bile^ele
minuscule a trimis Dumcev spre lumina lampii cu reflector, aprinsa la
cererea sa in laborator. Po§ta$ii vii veneau in zbor §i aduceau bile^elele.
Dar Polina Alexandrovna nici nu banuia existenfa ecestor scrisori, care
acum zac acoperite cu un strat gros de praf.

Po?ta§ii care au zburat cindva cu infrigurare catre laborator cu scri-
sorile lor erau §i ei acum mor|i, acoperifi de praf ! $i scrisorile, bile-
Jelele scrise de mina calda a unui om, necitite inca de nimeni, a§teapt&
Inca §i vor sa comunice ve$ti despre soarta expeditorului.

Goneam pe strazile ora$elului, grabit sa ajung cit mai repede la
laborator. Era zgomot, era cald §i ziua era plina de lumina. Am inceput
deodata sa-mi amintesc din nou de un tren in noapte, de luna care ne
insotea, de о voce batrineasca intreruptS mereu de tuse ?i care povestea
despre dispari|ia ciudata a unui medic. Vedeam in fa|a mea omul care,
simjindu-se urmarit, se grabe^te, parase^te casa $i fie ей nu poate, fie ca
se terne sa explice limpede §i simplu cum ar putea fi salvat, cum s-ar
putea face auzit din departare, serie citeva rinduri — lasa in urma lui
un bilevel. Dar rugamintea lui n-a putut fi indeplinita : bile^elul lui a
slujit pentru a se aprinde focul in samovar.

Mai repede ! mai repede !... Citeva minute numai §i sub vechiul
microscop din laborator va prinde via^S, se va desfa$ura in fa|a ochilor
mei ciudata istorie a disparitiei lui Dumcev. M& voi duce pe urmele ani-
lor peste care s-a a?ternut colbul — in straturi... Dar va fi gasita $i citita
in intregime cronica descoperirilor §tiintifice facute de Dumcev, din care
mi-au cazut intimplitor in mina citeva scurte fragmente. Mai repede I
Mai repede !...
,,FII MAI ORDONAT, CETATENE !"

MS indreptam cu pa$i grabiti catre laborator §i ma gindeam : ce
pdcat ca nu-mi ajunge timpul sa tree acum pe la profesorul Tarasevici,
sa-i povestesc totul. Dupa prima mea vizita la laborator, am mai trecut
de citeva ori pe la institut, dar niciodata nu 1-am gasit pe profesor acolo.
Mi se spunea invariabil : „Directorul umbla pe la diferite institujii in
chestiunea reparafiilor $i este greu sa fie gasit“. Dar ce noroc ! Cotind pe
bulevard m-am ciocnit chiar de Tarasevici. Mi se paru ca se uita la mine
cu о privire absenta $i-mi raspunde cu totul matinal la salut.

— Doctorul Dumcev a trait in Censkul nostrul ! i-am spus,
oprindu-1.

— Dumcev ? Care Dumcev ? Despre cine vorbi^i ?

— Vorbesc despre Dumcev, autorul microinsemnarilor pe care noi
le-am considerat о glumd, un amuzament al cuiva 1

intr-o clipa echilibrul, calmul, stapinirea de sine a profesorului Tara-
sevici, toate acestea s-au evaporat.

Cu emotie si nerabdare, zorindu-ma pe mine insumi, am inceput sa
povestesc tot ce am aflat intimplator $i neintimplator, tot ce am desco-
perit §i am gasit in ultimele zile.

— Iar acum — am incheiat eu — trebuie sa alerg la laborator ca sd
citesc intreaga istorie a lui Dumcev, trimisa de el in biletelele de pe ari-
pile fluturilor.

— Just ! exclama Tarasevici. Biletelele pe care le-am citit la micro-
scop pot fi intr-adevar foarte u$or legate cu о ata subtire de trupul unei
insecte §i trimise la destinatie. Se face uz de microfotografiere, §i asta nu
e ceva nou. Cind in anii ^aptezeci ai secolului trecut, Parisul a fost asediat,
fotograful francez Dagron a propus sa se corespondeze cu ora$ul asediat
cu ajutorul microfotografiei. Textul scrisorii, al depe^ei, al raportului era
mic?orat cu ajutorul aparatului fotografic pina la asemenea dimensiuni,
incit putea fi rasucit cu u§urinta in jurul unei scobitori, iar porumbelul
voiajor, de aripa caruia se lega scobitoarea, aducea microscrisoarea in
ora$ul asediat. Acolo era citita prin proiectie pe un ecran mare. Spuneti
cd in biletul ars se propunea sa se aprindd reflectorul. Aceasta era exci?
tatia luminoasa necesard atragerii insectelor spre lumina laboratorului.
Dar pacat ca biletul a fost ars. CSci poate erau indicate in el alte me-
tode de atragere a insectelor spre alte locuri. lata, de pildS, fluturele-
amiral, sau Vanessa atlanta, este pasionat dupa seva dospitS de mestea-
can, pe саге о simte de la о distanfS foarte mare. Imi amintesc, mai eram
inca student $i verificam la practice fine^ea mirosului la fluturi. Vizind
cum au dat buzna ,,amiralii“ la mesteacan ?i cum $i-au virit adinc trom-
pele intr-o cripaturi a scoarfei pomului, m-am gindit sS ung cu sevi
de mesteacan intratS in fermentable trunchiul unui plop tinSr. $i, ce cre-
defi ? Fluturele-amiral se apropie in zbor de plop ?i se lipi de scoar^a lui.
OdatS am $ters cu о cirpS un mesteacan, Umblam cu cirpa in mini, iar
fluturii se |ineau tofi dupa mine. Pe fluturele indoliat il gSseam adesea
pe ghizdul pe jumState putrezit al unei fintini ; pe scindurelele putrede
crescuse mu^chiul verde. Am luat odata citeva bucafele din acest lemn,
le-am muiat in tSmiie §i le-am ascuns bine. Cind colo, ce sa vezi ? Indo-
liatul zbura drept spre acele bucSfele de lemn putrezite, de$i le ascun-
sesem intr-un loc izolat.

— Intr-adevar, am citit corespondenfa lui Darwin cu Fabre. E
vorba acolo despre simful de orientare al unor insecte... Dar eu mS gri-
besc spre laborator.

— Sa fifi cu bSgare de seama, va previn : precaufie §i grijS multi !
Probabil ca scrisorile — fScute sul — zac in praf §i firele de mStase cu
care au fost legate de fluturi au putrezit, desigur, de mult. Acolo trebuie
cercetat totul cu lupa in minS. Da’, apropo, da|i-mi adresa... Spune^i ci
inainte aceasta strSdufS se numea Verhnetroitki ? Casa cu turnulef ? Am
si caut, am sa caut sa tree neapirat pe acolo, peste vreo doua-trei ore.

Ne-am luat rSmas bun. Cotisem la stinga pe bulevard pornisem
pe о strada laterals, cind il auzii pe Tarasevici strigindu-mS :

— Am alergat dupS dumneavoastrS ca sS vS spun : nu §tergefi pra-
ful de pe spinarea cSrabu^ilor, a bondarilor. Pe spatele lor se pot afla tot
felul de semne conventionale.

— Semne ?

— Din pScate nu vS pot insoti, ma grSbesc, dar iatS despre ce e
vorba : am participat eu insumi la о experienfS in cursul cSreia se tri-
geau anumite concluzii urmSrind semnele de pe spatele insectelor. Eram
pe atunci asistent pe lingS о catedrS din Moscova. Intr-o dimineafa pro-
fesorul imi telefdnS : veniji repede la institut, studen|ii au adus albine
de la prisaci. Au §i fScut semne pe ele. Albinele au fost a?ezate in cutii
inchise §i profesorul impreuna cu studen|ii au inceput sd umble cu ele pe
strazile din Moscova. Era о zi senina de vara. Au dat drumul albinelor de
la fereastra deschisa a unei camere de undeva de pe linga pia|a Pupkin.
Dupfi aceea profesorul i-a trimis pe studen^i inapoi la prisaca, iar el a
rdmas pe loc, la fereastra de unde a dat drumul albinelor. Studen|ii au
gasit albinele la prisaca cu excep^ia a trei din ele, care nu se intorseserd la
stUp, §i i-au comunicat aceasta profesorului prin telefon. Probabil ca cele
trei albine s-au ratacit prin Moscova $i au pierit. Se lasase noaptea §i
profesorul tot mai statea la fereastra de la care daduse drumul albinelor
$i a^tepta.

$i a^teptarea lui n-a fost zadarnica ! Pe fereastra zbura biziind intii
о albina din cele insemnate, apoi alta §i, dupa ea, cea de a treia. Ele nu
gdsisera drumul inapoi la prisaca $i se intorsesera in camera de unde i$i
luaserd zborul.

— Cum se explica asta, Stepan Egorovici ? 1-am intrebat. Albinele
au pierdut direcfia catre stupul lor, s-au ratacit prin Moscova ?i totu$i
au gasit drumul inapoi la casa straina, de unde $i-au luat zborul.

— Aceasta enigma a fost dezlegata. In timp ce zboara, albina mun-
citoare lasa in aer, in urma ei, о dira dintr-o substan^a mirositoare, pe
care о secreta о glanda plasata la capatul pintecului. Zboara о albina, apoi
alta ?i alta, pe acela$i traseu parfumat. Fusese atunci la Moscova о zi foarte
lini^tita, nu adia nici un vintule^. $i la fel de lini§tita a fost ?i seara. Ast-
fel ca „autostrada" mirositoare a albinelor incepea de la ferestruica din
curtea de linga piaja Pupkin. Noi am facut semne cu culori pe spatele lor.
Dar mai sint ,§i alte procedee...

— Alte procedee ? am repetat intrebarea vorbind repede $i cu
aprindere. Ce fel de procedee ? Spune^i totul, Stepan Egorovici, e foarte
important ! Sint gata sa uit ca alerg sa citesc cit mai repede microinsem-
ndrile aduse de po$ta$ii aerieni.

— Da, da, ave^i dreptate, nu trebuie sa aminaji de loc. $i de vreme
ce v-aji angajat in aceasta chestiune, sintefi foarte indrepta^it sa vre^i
sa aflatf unele amanunte $i procedee... Se §tie ca, mult inaintea primului
r&zboi mondial, familii razle^e de nem|i s-au a$ezat in Franja, la douS-
trei verste de grani^a. Aici ei au inceput sa se ocupe in mod organizat de
о treaba folositoare ?i — aparent — foarte nevinovata : stuparitul. In zilele
cind vintul sufla dinspre granifa germana, alt nemt — acolo, in Ger-
mania — aprindeau ni$te sobi^e pe care topeau zahar. Albinele zburau
intr-acolo de la prisacile de pe linga frontiera. Anii treceau. Albinele, ge-
nerate dupa generate, zburau in Germania la zahar $i se intorceau in
Franca. A inceput razboiul. $i in zilele razboiului au fost descoperite pe
multe albine fire de matase. S-a constatat ей nemti sau agen|ii lor, inainte
de a da drumul albinelor in Germania, din prisaca ce se afla in Franca,
le insemnau a$a cum convenisera, folosind un fir de matase de о anumita
culoare : firul de matase verde insemna infanteria, matasea galbena —
artileria, ?i a$a mai departe. Iar dupa numarul de albine ce veneau cu
mStase de о culoare sau de alta, se putea stabili numarul regimentelor, al
divizioanelor de artilerie §.a.m.d. plasate in apropierea grani^ei.

Abia mai putindu-mi stapini nerabdarea, mi-am luat grabit ramas
bun de la Stepan Egorovici. Dar el imi retnu mina in a sa, recapitulind :

— A$a, a§a... fire de matase... spinari... Despre aceasta v-am vorbit.
Acum despre aripioare.

— Despre ce fel de aripioare ? Ah, Stepan Egorovici, mai bine sa
mergem impreuna cit mai repede la laboratorul lui Dumcev 1

—«• Sa mergem, prietene, sa mergem !

Am pornit in graba impreuna. Dar dupa vreo zece-douazeci de pa§i
Stepan Egorovici se opri :

— Nu pot, sint a^teptat la biroul de construct!. Voi veni $i eu la
laborator peste о ora sau doua. Dar deocamdata fit atent la aripioare...

— Stepan Egorovici, am fi putut ajunge intre timp la laborator.

— Nu, nu, s-ar putea ca acolo sa ma las furat de ceea ce voi vedea
?i sa neglijez problema герага^Шог institutului, care nu sint inca ter-
minate. Sint a^teptat la biroul de construct!. Prin urmare, zic, lua|i aminte
la aripioare. Trebuie sa umblaji cu ele cu mare bagare de seama... Nu
?terget praful de pe ele. $i nu uita|i nici un moment ca textele au fost
mic§orate prin fotografiere.

— Ei $i ? Ce legatura are asta cu aripioarele ?

— Cum — ce legatura ? Pe aripioarele insectelor se pot serie nu
numai semne, dar chiar adevarate scrisori, rapoarte, comunicari. Nu va
mirat ! Mai bine ascultat ! Am sa va explic de cit ajutor poate fi aparatul
fotografic folosit in aceasta imprejurare. in primul rind albinele trebuie
sa fie adormite. Aceasta se obtine u§or : se umple stupul cu fum $i albi-
nele adorm imediat. In aceasta stare sint transportate intr-o camera intu-
necoasa — fotolaboratorul, unde arde doar о lanterna ro?ie. Aici, cu о
penseta subtire Ii se deschid aripile ?i se aplica pe ele о solute speciala
fotosensibila, la fel ca aceea cu care se acopera in mod obi^nuit hirtia
fotografica pentru obfinerea fotocopiilor. Textul fotografiat se mic^oreaza
la dimensiunea necesarS pentru a putea fi cuprins pe suprafa|a aripilor
albinei. Acest text miniatural se copiaza pe aripi, se fixeaza din nou si
se usuca, adica este supus acelora^i opera|iuni pe care le suportS hirtia
fotografica pentru cb|inerea copiei. Cind copia este gata, albina este
lasata sa se trezeasca $i sa-§i ia zborul, pentru ca cel care о a^teapta la
destina^ie sa о ucida, cu scopul de a putea mari copia ce se afla pe aripile
ei $i a putea astfel citi comunicarea.

Grozav i-a tulburat pe locatarii vechii casufe cu turnule| aparitfa
mea navalnica $i nea§teptata ! Deschizind larg u§a, am urcat aproape in
fuga treptele spre laborator $i am incremenit buimacit in prag.

Se facuse mare ordine ?i curafenie ! Praful fusese §ters de pe toate
car^ile. de pe masa, de pe toate obiectele. Ferestrele erau proaspat spa-
late $i acoperite cu perdelufe noi, albe, brodate. $i toate acele scrisori
care inchideau in ele via^a unui om, toate acele scrisori aduse de po$ta?ii
zburatori fusesera maturate.

Treceau minutele, trecuse poate о ora, dar eu tot nu-mi puteam
reveni.

— Mi-am dat toata osteneala pentru dumneavoastra $i pentru Po-
lina Alexandrovna. Privi^i numai cum straluce§te du§umeaua ! Am gasit
u$a deschisa, $i cum in dimineaja asta am fost ceva mai libera, am venit
aici cu matura, cu cirpe, cu apa fierbinte. S3. $ti$i ca mi-am dat toata
silinfa, ca intre vecini — spuse Avdotia Vasilievna, examinind cu satis-
fac|ie laboratorul transformat. Numai du^umeaua nu s-a uscat inca de
tot. Dar ce de gunoi a fost ! Numai ginganii cred ca am ars aproape
о galeata intreaga !

Stateam pe marginea scaunului intr-un col| al laboratorului. Imi
patrundea in nari mirosul de dugumele proaspat spMate, neuscate inca
bine, mirosul de matura uda cu care fusesera frecate scindurile pina de-
yenisera atit de albe. Totul era curat, alb, luminos. Nici о urma, nici un
firicel de praf n-a mai ramas in urma omului care a tr<iit aici, a lucrat
§i apoi a piecat undeva in necunoscut. Totul maturat, spalat ! Au fost
puse chiar ?i perdeluje albe la ferestre. Cum ma supara, cum ma irita
leganarea lor u$oara !...

Poftim de mai gase§te aripioare... spinari... fire de matase... semne...
microfotografii...

M-am ridicat de pe scaun $i am facut un pas spre fereastra.

— Ave|i grija sa pastrami cura|enia, cetajene ! — imi reccmanda
Avdotia Vasilievna. $i am auzit-o cum spunea in §o5pta Polinei Alexan-
drovna : N-o fi in toate mintile. A venit valvirtej ca un nebun §i acum
tace tot timpul !

Polina Alexandrovna nu-i raspunse nimic.

imi dadeam seama ca toata purtarea mea putea parea intr-adevar
cel pu|in ciudata.

Am coborit incet din laborator pe treptele din lemn. La piecare am
aruncat о privire in jur. Acolo, pe treapta de sus, linga u$a deschisa a
laboratorului, statea rezemata de pervazul u?ii о femeie batrina, carunta
§i ma privea in tacere.

Vecina Avdotia Vasilievna imi spuse in timp ce irichidea u§a in
urma mea :

— Trebuie sa fii mai ordonat, cetajene !

BATRI^UL ACTOR

Dintr-o data totul a devenit plictisitor §i nimic pe lume nu ma mai
interesa. Nu vedeam decit perdelu|e albe la ferestre $i du§umele proas-
pat spalate, mirosind a matura uda.

Era о zi stralucitoare, fierbinte, numai lumina §i culoare, dar eu
purtam in suflet о amaraciune mole$itoare. E greu sa-^i marturise$ti ca
n-ai facut la timp ceea ce ai fi putut face, ca intirziind ai pierdut mo-
mentul...

Vioiciunea mea de pina acum, repeziciunea cu care mi se schimbau
senzatiile, mi sp alternau sentimentele — tot ceea ce ma stapinise cu un
ceas in urma mi-a devenit de neinteles. M-am dus la gara §i am cum-
parat un bilet de tren. Hotarisem : miine la ora zece seara voi pleca din
Censk. Poate ca voi calatori cu acela^i tren expres care s-a oprit din drum
in noaptea aceea, cind am auzit pentru prima oara despre doctorul
Dumcev.

Am sosit la hotel. Ferestrele sclipeau prietenos in razele soarelui
ce asfintea. Cheia camerei mele atirna ca de obioei de cirligul din dula-
piorul de sticla — deasupra capului funcjionarei de serviciu. $i tot ca
de obicei, ea citea о carte. Auzindu-mi pa$ii cind m-am apropiat sa iau
cheia, imi spuse fara a-?i ridica ochii de pe carte :

— A, dumneavoastra sinteti, de la numarul $apte ?... ,,A, ei bine ’...
§opti el cu о voce care tremura de minie. Vino mai repede ! Scoate|i
spada ! Sa se impurpureze caldarimul cu singele unuia dintre noi...“ Vra
sa' zica dumneavoastra sinte|i ceta|eanul de la numarul §apte ? Inca n-a|i
piecat ? Iertati-ma, il citesc pe Hugo. Mi-e a?a de mila de Esmeralda !
Cite zile mai sta|i ?

— Cite zile ? Miine plec !

—Ah ! De asta data dadu la о parte cartea cu un gest hotarit. Era
cit p-aci sa uit : a intrebat de dumneavoastra un batrin ciudat. Purta о
haina de catifea, sandale pe piciorul gol $i fredona mereu ceva ca pen-
tru el singur. A piecat, a revenit §i apoi a piecat din nou. Nu vroia sa
spuna cu nici un chip cine este. A raspuns intr-un fel ciudat : pe dum-
neavoastra nu va cunoa$te $i nici dumneavoastra nu-1 cunoa^teti pe el,
dar ave|i о chestiune comuna. Chiar foarte importanta. De aceea are sa
vie neaparat azi din nou.

— Poftim acum $i un mister ! intocmai ca in vechile romane ! i-am
spus.

— Un mister ? In ora^elul nostru ? ! Ah, daca ar mai exista acum
mistere fatale ! Dar din pacate au ramas numai in romane... $i cu о tris-
tefe visatoare func|ionara se uita pe fereastra. El ! El e ! exclama ea
deodata.

— Cine ?
— Cel care v-a cautat. Uita|i-va ! Trece acum pe partea cealalta-
a strazii. Parea a privit incoace.

— Fi^i amabila, va rog, strigaji-l.

— Nu ma mai poate auzi. De altfel a §i cotit in strada, principals. Dar
nu fi^i ingrijorat. Doar a promis ca mai vine.

„Ce zi grea a fost azi — ma gindeam eu in timp ce ma lasam obosit
in fotoliul din camera mea. Dimineata — aproape о certitudine : indata
ce voi ajunge la laborator, voi afla intreg adevarul, voi citi la microscop
toate scrisorile lui Dumcev. in cursul zilei un sentiment de jena, de
ru$ine : m-am apucat de о problema, dar n-am fost in stare sS-i fac fa|a...
Iar acum, seara — a^teptare. Nu, nu numai a§teptare, ci §i о curiozitate
pe care nu mi-o pot stapini : cine sa fie acest necunoscut care a intrebat
de mine ?i a promis ca va reveni ? Astazi toate mi-au ie$it pe dos/*

Pe culoar se auzira pa$i, pa$ii se apropiau... Cineva batu in u$a. Am
tresarit.

— Intra I

Era amabila bufetiera, care imi aducea ceaiul cu biscui^i in odaie.*
Puse totul pe masa, zimbi §i ie§i. Se asternu din nou lini^tea. Unde о fi-
acel necunoscut ? E destul de tirziu acum. Pentru ce m-o fi cautat ? M-am
apropiat de fereastra : umbra unui om se desprinse de casa de pe partea
cealalta a strazii, omul traversa strada $i se indrepta direct spre intrarea
hotelului. El era ! Necunoscutul pe care-1 a$teptam.

Se auzi о bataie ferma in u$a... In fa^a mea statea un om inalt, cu o-
claie de par carunt in cap ; fa|a bine rasa avea reflexe albastrii. Era im-
bracat cu un veston de catifea neagra. Pe camaja alba ca zapada flutura
о lavaliera. Picioarele goale erau virite in ni$te sandale.

— Cine sinte|i dumneavoastra ? am intrebat cu un glas care mi se-
parea strain, care-mi suna hodorogit, de parea a§ fi avut febra. Cine sin-
te|i dumneavoastra ? am repetat, incercind sa ma stapinesc.

— Ve^i afla numaidecit — spuse necunoscutul. Sint oarecum tul-
burat $i nu $tlu cu ce sa incep...

Raspunzind invita^iei mele, el impinse cu u^urin^a un fotoliu $i se-
a$eza in fa|a mea. Se asternu о tacere incordata.

— A$adar... — incepu necunoscutul. A§adar este vorba de Dumcev,
de doctorul Dumcev... de dispari tia lui misterioasS... Aceasta disparities
va framinta pe dumneavoastra, nu-i a$a ? Am aflat intimplator de cerce-
tarile pe care le intreprindeti... Eu l-am cunoscut indeaproape pe Serghei
Sergheevici. El mi-a salvat via^a.

— Ierta|i-ma — am repetat eu — dar cine sinteti dumneavoastra ?

— Cine sint eu ? Numele meu nu va spune nimic. Absolut nimic.
Dar cindva, cu multi ani in urma, numele actorului Orlov-Zaokski era
cunoscut in multe ora$e. Da ! Am fost actor. Tineretul nostru nu mai $tie
astazi cum angajau impresarii, pe vremea Jarista, actorii. Le ofereau о
leafa de nimic, ii organizau — dupa bunul lor plac — in trupe, impingeau
la distrugere atitea talente actorice^ti ! Actorii i§i duceau via^a in сагибе,
pe drumuri prafuite, inghesui|i in vagonul strimt al unui tren dintr^p
gara in care nimereau din intimplare. Sau i$i pierdeau viaja in hanuri
murdare, in camere dubioase, mizerabile. $i seara de seara, noapte de
noapte, pe scena luminata de lampile afumate de petrol, sa joci — cu о
durere apasatoare in suflet — cu totul altceva decit traie$ti ?i sim^i tu,
decit traie^te in nelini$tea $i nesiguran|a sa spectatorul care $i-a platit
copeica ci$tigata cu truda, pentru ca sa auda de la tine adevarul intr-o
sala pe jumatate intunecoasa.

in ochii actorului se ivira lacrimi.

— lertafi-ma, am vorbit nu despre ceea ce va intereseaza pe dum-
neavoastra. A$adar, in anii aceia indeparta|i am fost internat in spitalul
in care era medic Serghei Sergheevici Dumcev.

BStrinul actor se ridica putin $i imi inmina incet, cu un gest solemn,
un manuscris gros facut sul ?i legat cu о panglica albastra.

— lata fragmente din jurnalul scris de mine in anii aceia. Citi|i-le
?i veti in|elege totul. Eu trebuie sa plec. E tirziu. Noapte buna.

L-am petrecut pe batirnul actor de-а lungul culoarului lini$tit. ador-
mit, pin£ in dreptul cerdacului. Aci el se opri :

— Pe mine nu-i prea greu sa ma gase§ti, sint mul£i ani de cind
conduc cercul artistic de pe linga clubul ,,Constructorul“. Activitate artis-
tica de amatori din mijlocul carora se nasc uneori mari talente !....

Am privit indelung in urma lui. Batrinul actor mergea prin mijlocul
strazii cu pas elastic, u§or, aproape tineresc. Luna a$ternea inaintea lui
pe caldarimul inegal, pe pietre, pe asfalt, о cararuie lunga, lini$tita.
CASUTA DIN PLACAJ
(Amintirile unui actor)

Joi, 14 mai.

Ce greu se scurg zilele in spital, ce incet trece timpul pe care tre-
buie sa-1 consacru insanato^irii mele. bicep sa-mi amintesc, sa reconstitui
totul in memorie, sa notez ,,Meta...morfoza, metamorfoza" — ce cuvint
ciudat ? Acesta a fost primul cuvint pe care 1-am auzit cind m-am trezit.
Г^-am priceput imediat unde ma aflu. In camera era intuneric, iar linga
patul meu, la luminarea care se topea incet, arzind, un om scria ceva $i
parea dicta cuiva cu glas tare : ,,Metamorfoza“.

Umbra tremura, se clatina, se intinde pe perete : omul s-a aplecat
mai mult deasupra mesei §i continua sa serie. Penina scir|iie. Iata, a re-
petat din nou cuvintul necunoscut ,,metamorfoza“. Unde ma aflu ? De
undeva din intuneric se aud suspine : „Doctore !“ Omul lasa tocul, ia
luminarea $i pleaca. Nu visez oare ? Din obi?nuin^a caut о replica din
rolurile cunoscute... „Din nou acela^i vis ! E posibil ? Pentru a treia oara !“
Capul mi se-nvirte$te, inima mi se stringe ca intr-цп cle$te. Peste mine
se apleaca fata unui om. ,,Meta...morfoza, metamorfoza...“

Simbata, 16 mai.

Nu $tiu — m-a trezit о raza de soare care a alunecat pe perete sau
nechezatul voios al unui minzulet, care a ajuns la mine prin fereastra
deschisa, dar am deschis ochii $i m-am sim|it deodata plin de via|a. Am
inceput sa-mi reamintesc totul : trupa noastra, in trecere prin Censk,
prezentase in depoul pompierilor — о magazie mare — vodevilul „О
chestiune incilcita“ de Karatighin. Eu interpretasem rolul lui Volodin.
$i deodata totul in jurul meu se clatina. Grinzile mari ale magaziei se
prabu^eau parea deasupra capului, iar du^umeaua sarea in sus. $i eu am
cazut. Am auzit strigStele impresarului : „Trageji cortina ?i luati-1 de
aici !“ Mai departe — bezna.

Doctorul care ma ingrije$te in acest spital se nume^te Serghei
Sergheevici Dumcev.
Marfo, 19 mai.

Nu-mi iese din cap primul cuvint auzit In noaptea aceea : „meta-
morfoza“. Ce-o fi insemnind ?

Miercuri, 20 таг.

In noaptea asta a fost furtuna. Multa vreme n-am putut adormi.
Fulgerele schifau zigzaguri pe fundalul negru al cerului. Afara pomii
fo$neau nelini§ti|i. La masu^a, la lumina luminarii, doctorul scria din nou
§i, ca intotdeauna, rostea cu glas tare ceea ce a§ternea pe hirtie.

— A descoperi taina energeticii fiinjei vii nu inseamna oare a des-
coperi taina invingerii tuturor bolilor ? Unde trebuie sa cautam, in ener-
gia metamorfozei ?... A, dumneavoastra nu dormiji — mi se adresa doc-
torul, auzind cum incepusem sa ma tot intorc de pe о parte pe cealalta.
Dormiji lini^tit ! О sa va face|i bine $i ve£i fi la fel de sanatos ca inainte.
Ba chiar mai sanatos, mai bine.

Simbata, 23 таг.

Toata ziua a plouat. MS doare inima ; se zbate foarte tare. Scriu cu
greu, nu ma pot mi$ca. Prost ma sluje^ti, inima ! Cum о sa traiesc cind am
sa ies din spital ? Fara teatru, fara scena, pentru mine via^a nu e via|a.
lata о intrebare dureroasa. Din pricina acestor ginduri inima a inceput sa
ma doara tot mai tare. Bate cind egal, cind agitat, de parea ar vrea sa se
smulga din locul ei $i sa fuga, sa fuga... I-am spus doctorului... El m-a
linistit din nou.

— Lamuriti-ma, doctore, ce-i aceea metamorfoza ?

— Mai tirziu, mai tirziu. Cind о sa va face^i bine, о sa va explic.
$i ve|i in|elege totul. Iar acum lua|i-va medicamentul.

Doctorul duse la buzfele mele paharul ?i imi indrepta pledul. Ploaia
batea in acoperi? din ce in ce mai incet, mai precaut рагей.

Dumniica, 24 таг.

A^tazi am aflat cum am nimerit aici. Cind am le?inat pe scena, im-
presarul m-a dus in camera mea de la hotel, iar in cursul zilei a reu$it
sa-i in$ele ?i pe actori $i pe patronul hotelului, spunindu-le ca vor veni
rudele mele sa ma ia ?i vor plati ele camera. Trupa a piecat. Eu ma sim-
team din ce in ce mai rau. Doctorul Dumcev, chemat de patronul hote-
lului, m-a consultat, m-a tratat, a platit toate cheltuielile §i m-a trans-
portat apoi la spital.

Marfo, 26 таг.

Ce zi blinda $i luminoasa e azi ! Totul in jur mi se pare frumos
$i bun.

Intrind in salon, doctorul imi spuse :

— Ei, iata-va zimbind ! Prin urmare sinteti pe cale de a va insa-
nato^i. la incerca^i sa va reaminti|i monologul lui Boris Godunov : „Pe
culmile puterii am ajuns...“

Am inceput sa recit, m-am incurcat, m-am fisticit $i m-am oprit
ru^inat.

— Daca aveji nevoie, iata-1 pe Pupkin. Pregati|i-va cum trebuie.
Trebuie sa munci^i, sa munci|i ! $i boala va trece mai repede.

Luni, 1 iunie.

Ieri, duminica, m-am sim|it iar bolnav ?i obosit. Cu inima о due tot
prost. Doctorul m-a luat cu el la plimbare.

Am mers fara graba, am discutat. Incet-incet am uitat ca ma doare
inima.

Duminica, 7 iunie.

E seara. Astazi ne-am plimbat mult. Doctorul m-a dus in afara ora-
$ului, in atelierul sau.

— Acolo veji gSsi raspunsurile la intrebarile pe care mi le-a^i pus.

De pe un mic deal, am vazut cum sclipe$te undeva departe marea
de peruzea. Am coborit $i am continuat drujpul printr-un pare batrin,
paraginit. Aleile erau intunecoase. Grilajul de fier al gardului era ras-
turnat $i zacea in iarba. Am trecut pe linga chio§cul care inchidea aleea
$i am ie§it din pare. Tufele de made? erau in floare.

Calcind prin iarba deasa, inalta, am trecut pe linga un gard de
nuiele in dosul caruia zumzaiau albinele ?i ne-am oprit in fa|a ungi casufe
din placaj. Am trecut pragul in urma lui Dumcev ?i m-am oprit locului
uimit. Toata camera era plina de paienjeni?. tn ramele ferestrelor erau
intinse in loc de geamuri pinze de paianjeni. in colfuri paienjeni?ul atirna
in chip de mici hamacuri. In borcane se tirau paianjeni $i trageau dupa ei
fire. Chiar $i intr-un borcan cu apa traia un paianjen argintiu. in diferite
locuri din tavan atirnau fire. De unui din ele era prins chiar pe podea un
§oarece mort; de altele — surcele §i pietricele.

— Pute^i pa$i fara frica dincolo de prag — spuse Dumcev. Paian-
jenul, coborindu-$i firul, 1-a prins intimplator de un §oarece mort.

Dumcev deschise о cutie §i un roi de mu§te se impra$tie prin ca-
mera. $i indata totul se urni din loc si incepu sa se legene : paienjeni^ul
cu pietricelele, cu surcelele, din ramele ferestrelor ; se clinti firul aga|at
de $oarece §i micile hamacuri din paienjeni$ul din col|urile camerei in-
cepura sa se legene $i ele. Aparura paianjenii — se napustira sa prinda,
sa apuce prada. Niciodata nu mi-am putut inchipui ca exista pe lume
atitea specii de paianjeni, §i atit de diferi|i unui de celalalt. Paianjeni !
Paianjeni ! Peste tot paianjeni ! Alergau pe pinzele intinse in ramele
ferestrelor, pe pereti, coborau pe fire, se rostogoleau in hamacurile din
paianjeni^, circulau pe du§umea, pe pereti, pe tavan/. Jos pe linga picioa-
rele mele intrau §i ie$eau pe u$a larg deschisa.

Miercuri, 10 iunie.

Dumcev locuie§te in ora§. Se spune ca are acolo un laborator unde
face experience chimice, dar n-am fost inca sa-1 vad. Fiindca e de parere
ca trebuie sa respir aer marin, il conduc tot mai des pina la casu^a din
placaj. Aici ne despar^im, el rartiine pe loc, iar eu plec spre mare.

Sint pe cale de a ma insanato^i. Ce-i drept, uneori simt deodata о
durere in inima, dar imi trece imediat. §i atunci о asemuiesc cu un actor
care apare dupa spectacol pe scena pentru a cere publicului iertare pentru
zbuciumul pe care i 1-a pricinuit.

In sufletul meu e sarbatoare. Boala a fost invinsa. Sint sanatos,
viguros §i vesel. Sint gata sa ma prezint in rolul lui Romeo sau al lui
Ceajki pe scena Teatrului Mic sau Teatrului Alexandrin. Nici nu-mi vine
sa cred ca am fost vreodata bolnav. Cu ce leacuri m-a tratat doctorul ?

Luni, 15 iunie.

,,Metamorfoza“ !

leri am fost din nou la casu|a din placaj. Serghei Sergheevici mi-a
explicat limpede ?i indelung ce este ,,metamorfoza“. Pe masa, printre
numeroasele borcane de sticla, se aflau ?i.doua borcane largi cu fundul
plat care semanau mai degraba cu ni$te acvarii. Unul din ele era plin
cu apa, iar in celalalt se afla nisip, pietri$ .$i un manunchi de iarba verde.
In ambele se afla cite о vietate destul de ciudata : una inota in apa, cea-
lalta se deplasa pe nisip.

— Privi|i ! Seamana aceste doua fiin|e una cu cealalta ?

— Nu seamana de loc.

—’ Intr-adevar, uneia ii ies in afara bronhiile ?i are о coada plata
$i greoaie. Traie^te numai in apa. Se nume$te ,,axolotlu“. Cealalta respira
prin plamini, iar trupul ii este mult mai proportional, de forma lunga,
cilindrica, cu coada. Traie?te $i pe uscat §i in apa. Se nume^te „amblis-
toma“. A fost о vreme cind axolotlul §i amblistoma erau socotite doua
specii diferite, independente. Dar acum s-a constatat ca acest locuitor
acvatic — axolotlul — se transforms in amblistoma. Adica axolotlul este
larva amblistomei.

— $i ce-i aici de mirare ? am spus eu. Mormolocul traie§te $i
inoata in apa ?i se transforma intr-o broasca care traie^te atit in apa cit
§i pe uscat. Iar mormolocul nu seamSna de loc cu broasca. Ce urmaresc
experience dumneavoastra ?

Dumcev izbucni in ris :

— Exemplul nu e potrivit! V-a|i mira desigur foarte mult daca
unii mormoloci ar depune in noroi oua din care ar ie?i tot mormoloci, iar
al|ii s-ar transforma in broa^te.!

— Ei, asemenea minuni nu se intimpla ! am ris eu.

— Cu mormolocii nu se intimpla. Dar cu axolotlul — larva amblisto-
mei — da j De regula el se transforma in amblistoma, dar el poate $i sa
nu se transforme in amblistoma, sa se inmul|easca $i sa moara a§a cum
s-a nascut.

— Dar amblistoma ?

— La rindu-i, depune oua, din care mai tirziu apare larva ei : axo-
lotlul.

— Bine ! Dar ce noua minune a$tepta^i sa rezulte de aici ?

— О minune fara minuni ! incerc sa produc о metamorfoza pe cale
artificiala, silind axolotlul sa se transforme neaparat in amblistoma. Eu
produc $i observ cum se desfa$oara aceasta metamorfoza — transformarea
larvei in forma maturS.
— Dar cum, pe ce cale intervene dumneavoastra aici, in atelier,
in treburile naturii ?

— Foarte simplu. Suplimentez hrana axolotlului cu glanda tiroida
sau cu tiroidinul pe care-1 produce aceasta glanda $i silesc forma acvatica
a amfitrei sa se transforme intr-una terestra, care nu se aseamana de loc
cu ea. Sint fiziolog ?i ma simt obligat sa pot face asta ! Cu alte cuvinte eu
creez condi|iile necesare pentru transformarea unei fiin|e intr-alta.

Miercuri, 17 iunie.

Sint sanatos ! Complet sanatos !

Printre bolnavi circula zvonul ca doctorul nostru prepara singur
medicamentele miraculoase cu care-$i vindeca bolnavii.

— Ce fel de apa vie mi-a|i dat sa beau ? l-am intrebat pe Serghei
Sergheevici.

Iar el mi-a raspuns :

— Daca о sa ma ajuta|i in experientele mele, о sa aflaji.

Ce fel de ajutor poate ie$i din mine — pentru un savant ?

Astazi spre seara am parasit spitalul $i m-am mutat — la recoman-
darea lui Dumcev — la felcerul Akulinu$kin.

Am devenit cu totul altul — ma simt tinar, viguros. $i toate astea
datorita lui — lui Dumcev ! Dar ce a? putea face pentru el ?

Luni, 22 iunie.

leri in casa felcerului Akulinu?kin se a$teptau oaspe|i : se frecau
du§umelele, se coceau prajituri, se scuturau saltelele de praf. Totul stra-
lucea §i sclipea. Pina §i canarii din colivii pareau proaspat spala|i ?i str&-
lucitori.

Am piecat in afara ora$ului. In zilele de duminica doctorul se afla
intotdeauna in casu^a lui de placaj. Dar eu nu inten|ionam de fel sS—1
deranjez §i, de aceea, trecind pe acolo, m-am indreptat spre mare. О
ploaie nea^teptata m-a silit insa sa ma-ntorc §i sa dau fuga la casu|a.

Am batut in u?a, dar nu mi-a raspuns nimeni. Am batut din nou :
— Pot sa intru ?

Dar Serghei Sergheevici nu raspunse. Am intredeschis u§a — nimeni.
Am intrat. Am ramas uimit : disparusera to^i paianjenii. Toate borcanele,
tot. paienjeni$ul. Numai car^ile ramasesera pemasa. Una din ele — ,,Im-

7 — In Tara Codrilor de larbfl

97
par a {i a animalelor“ — era deschisa la un desen sub care se gasea expli-
cafia : „Paianjenul — bokohod —r lungimea limita un |ol“.

Ploaia s-a lini^tit. Am auzit deodata undeva linga mine un fo§net.
Am privit in jur. Nimeni. Fo?netul se repeta. Am cercetat cu atenjie in-
treaga camera. M-am a$ezat din nou pe taburet, incepu^em din nou sa
rasfoiesc cartea, cind am auzit ceva fo?nind, lipaind linga mine. M-am
uitat pe jos : de sub taburetul pe care $edeam aparu un picior imens,
strimb $i pSros. Am fugit la u$a. Taburetul se clatina. Am vazut legat de
piciorul lui un paianjen uria§. Ochii-i a^deau cu о lucire rea, opt picioare
paroase zgiriau, se intindeau in diferite directii, cefalo-toracele se indoia.
Era acela^i paianjen — bokohod — pe care-1 vazusem pu|in inainte in
desen. Dar acolo era indicata marimea maxima de un |ol, iar acesta era
cit о jumatate din taburet. Un paianjen gigant !

U$a se deschise. In prag statea Dumcev. M-am uitat speriat la el.

— Asta-i о experience. О experien|a reu^ita ! spuse calm Dumcev.

Miercuri, 1 iulie.

Dumcev a disparut ! Ce-i de facut ? A disparut — cu trei zile in
игтй, duminica in 28 iunie. Abia acum m-am putut a$eza la masa s^-mi
adun gindurile, sa-mi fac insemnarile.

Ultima oara 1-am vSzut in casu|a din placaj tot intr-o duminica,
era in 21 iunie, in ziua cind m-am speriat de paianjenul acela gigant. Ca
de obicei, duminica trecuta, la 28 iunie, ma pregateam dis-de-diminea|a
sa ma due la el. Dar in timpul noptii fusese furtuna, iar diminea|a felce-
rul ma ruga sa-i dau о mina de ajutor la cura|atul gradinii. О vecina veni
fuga la gard indata ce ma vazu :

— A disparut doctorul !

Am alergat la spital impreuna cu felcerul. Am gasit acolo toata
lumea alarmata. Circulau fel de fel de zvonuri. Se spunea ca doctorul s-ar
fi scaldat.in mare si s-ar fi inecat. $i о alta versiune, ca s-ar fi aruncat in
mare dinadins, ca sa-?i puna capat zilelor. $i, in sfir$it, unii spuneau ca
nici nu s-a scaldat, nici nu s-a inecat: §i-a luat traista la spinare §i a
pornit — in haine schimbate — sa cutreiere pribeag prin lume.

Joi, 2 iulie.

Doctorul care mi-a salvat viafa, omul ale carui cuvinte mi-au ina-
ripat sufletul a disparut! Nu-mi pot veni in fire !
Vineri, 3 iulie.

Asta-sear&, intorcindu-ma acasa, am auzit pe Strada doi trecatori
povestind unor negustori moscovi|i despre dispari|ia medicului.

Simbata, 4 iulie.

Am aflat ieri, pe cind eram acasa la felcer, ca in jurul prisacii au
aparut $i s-au raspindit prin iarba furnici §i paianjeni de un soi cu totul
neobi$nuit $i ca se intenfioneaza sa se dea foe casu^ei din placaj $i sa se
coseasca iarba. Dar cosa$ii nu se incumeta sa porneasca la treaba.

Duminica, 5 iulie.

Ieri au vrut sa toame gaz peste casu|a din placaj, peste iarba $i sS
se dea foe la totul. Dar administratorul mo$iei, invocind о telegrama din
Petersburg, a interzis provocarea unui incendiu pe domeniile boiere$ti.
Miine dimineata casufa de placaj a doctorului va fi darimata. Trebuie
sa ma due acolo macar pentru о ultima oara.

Luni, 6 iulie.

Casufa va fi darimata. In curind buruienile vor napadi locul pe
•care a fost cladita. Casa aceasta, in care doctorul a lucrat la experience
lui atit de neobi$nuite, in curind nu va mai exista.

Ieri am fost pentru ultima oara acolo. Era pe-nserat. $edeam la
fereastra ?i parca a^teptam din clipa in clipa sa apara Dumcev §i nu-mi
venea sa plec. Prin fereastra se vedea prisaca, iar dupa gardul de nuiele
trebaluia ca de obicei batrinul prisacar. Intotdeauna se uita la mine chiori$,
simteam ca nu ma stimeaza : ,,U'n comediant !“

Aveam de gind sa plec, cind prisacarul aparu in dreptul ferestrei.

— Tot il mai a$tep|i pe doctor ? Nu-1 mai a$tepta degeaba. Nu se
mai intoarce.

Batrinul il vazuse pe Serghei Sergheevici in zorii zilei de 28 iunie,
duminica. Poveste^te ca in urma doctorului alergau trei in§i. Prisacarul
voise sa dea fuga de dupa gardul de nuiele, dar zarind pe chipiul unuia
dintre urmaritori о cocarda, se sperie. Se lasa insa pe vine, in spatele
gardului, de unde putu sa observe totul. Doctorul apuca sa intre in fuga
in casu|a lui din placaj. Se incuie. Cei trei incepura sa bata in u$a. Apoi
unui alerga la fereastra, iar ceilalfi doi smulsera u$a din ti|ini $i dadura
buzna inauntru. Batrinul ii vazu apoi, tot din locul lui, ie^ind imediat
pe to|i trei $i incepind sa §u$oteasca, sa gesticuleze. Cel cu cocarda
intra din nou in casa $i ie$i cu hainele doctorului sub braf. Apoi pornira
to£i trei pe alee. ,,I-au facut de petrecanie doctorului !“ gindi batrinuL
A$tepta pu^in, apoi se uita pe furi$ pe fereastra, ca sa-i dea la nevoie-
ajutor doctorului. Dar in casufa nici urma de doctor !... Nici viu, nici
mort ! Parea 1-ar fi inghifit pamintul ! intre timp, omul cu cocarda lansa
zvonul ca doctorul s-a inecat in mare. Pentru convingerea autoritatilor,.
prezenta hainele doctorului, sus|inind ca le-a gasit pe malul marii.

Batrinul prisacar se temea de о ancheta judiciara.

— Tu sa nu ma bagi pe mine in treaba asta — spuse el. Prisaca
e alaturi de casu|a din placaj, dar ce s-a petrecut acolo, nu ma prive?te.
Eu am grija numai de albine... N-am vazut nimic, n-am auzit nimic.
N-am vorbit cu tine.

Batrinul pleca, afara incepu sa se intunece. Am cuprins intr-o
ultima privire masa, peretii, fereastra. Pe masa ramasese о сапа, un pahar
cu un rest de apa pe fundul lui, о farfurioara cu un praf alb §i cu mici
graun^e homeopatice. Tot pe farfurioara era §i о linguri|a de argint pe
care se gaseau gravate literele : ,,SD“ (Serghei Dumcev). Mi se strinse
inima de durere : asta era tot ce ramasese in urma omului pe care-1 lr-
dragisem atit !

Miine casu|a va fi un morman de darimaturi. To|i vor uita de doctorul
Dumcev. $i am luat ca amintire lingurita cu inijialele ,,SD“. Dar cu praful
?i grauncioarele ce sa fac ? ,,Serghei Sergheevici le tinea pentru ni$te
experien|e de-ale lui“ — mi-am zis. Am varsat intr-б bucata de hirtie
care se afla pe masa praful ?i doua din grauncioarele acelea.

Simbata, 18 iulie.

lata, au $i trecut douazeci de zile de cind a disparut Dumcev.

M-am angajat intr-o trupa teatrala. Plec din Censk. Reincepe viata
mea de actor pribeag.

Ciudata disparitie a lui Dumcev continua sa fie un mister de ne-
dezlegat. Dar amintirile mele despre el vor fi mereu luminoase. Plec.
A$ez in fundul valizei mele uzate insemnarile despre zilele pe care le-am
petrecut la Censk. $i impreuna cu ele ceea ce am luat in timpul ultimei
mele vizite, ca amintire, din casu^a din placaj.

Dar-de ce acum, cind string curelele valizei ?i ma gindesc neincetat
la disparitia lui Dumcev, imi tot reamintesc de „Cadavrul viu“ de Lev
Tolstoi ?i de ce recit in sinea mea monologul lui Fedea Protasov ?

CALCULE $1 CIFRE CIUDATE

Cu aceasta se termina jurnalul din anii tinerejii batrinului actor
Orlov-Zaokski.

Ma adincisem in lectura §i nu bagasem de seama ca afara, inda-
rStul jaluzelelor, se ivisera zorile, in timp ce pe masa mea mai ardea
•inca lampa electrica. Punind la о parte jurnalul, am inceput sa cercetez
cu aten^ie ceea ce luase cindva actorul de pe masa din casuja facuta din
placaj. Linguri^a de argint cu ini^ialele ,,SD“ se innegrise, iar in cele
doua buca|ele ingalbenite de hirtie se aflau praful §i grauncioarele. Ciu-
dat om mai era ?i acest batrin actor romantic ! Zeci de ani sa poarte cu
•el praful $i grauncioarele homeopatice...

In timp ce citeam insemnarile lui, mi se parea din cind in cind ca
тпа apropii de dezlegarea misterului dispari|iei lui Dumcev. Dar dupa ce
am ispravit de citit insemnarile — toata povestea aceasta a ramas la fel
de neclara pentru mine ca $i inainte. Ba §i mai nebuloasa — §i mai de
nein|eles.

Din pricina nop|ii nedormite, din pricina nelini?tii interioare, a
ratacirii zadarnice in jurul uneia §i aceleia^i probleme, incepuse sa ma
doara capul. In valiza aveam о cutiu|a cu prafuri — un amestec de pira-
midon §i cafeina. La Moscova ma surmenasem foarte mult $i sufeream
de migrene. Medicul care ma tratase m-a sfatuit sa iau de doua ori
inaintea fiecarui prinz cite un praf. Am scos aceste prafuri din valiza,
am luat unui din ele ?i am baut apa. Sim|eam nevoia de somn. M-am
culcat, dar n-am reu$it sa adorm : ma supara raza de soare care se
strecura prin jaluzele.

De ce mi s-au intiparit in minte cele mai neinsemnate amanunte
ale fiecarei intimplari din dimneafa aceea §i ale fiecarei ac|iuni pe care
о facusem, precum §i intreaga desfa^urare a gindurilor mele ? Pentru
ca intr-unul din aceste amanunte era ascuns resortul care mai apoi s-a
declan^at pe nea^teptate ?i m-a impins brusc, m-a aruncat pentru о
bucata de vreme departe de intreg mersul obi§nuit al vie|ii mele.

A$adar... ma durea capul. Soarele stralucitor strabatea prin jalu-
zele $i ma impiedica sa dorm. In raza soarelui saltau fire de praf. Raza
se intindea pina la masa §i atingea foile vechi $i mototolite in care erau
impachetate praful $i grauncioarele aduse de actor, luate cu zeci de
ani in urma din casuja de placaj a doctorului. Oare aceste foi nu se vor
rupe dintr-o data in miinile mele, in clipa cind voi incepe sa le despS-
turesc pentru a scoate praful §i grauncioarele, impreuna cu linguri|a ?...
Dar ce-i asta ? Pe hirtia in care se afla praful — scrisul lui Dumcev 1
Am sarit in picioare, am varsat praful din hirtia veche §i mototolite in
ambalajul gol al piramidonului $i am inceput sa citesc cu nesa| :

„Influenfa asupra vitezei de dezvoltare, asupra cre^terii organis-
mului viu al fermen|ilor, diferite combina|ii de modificare a tempera-
turii $i umidite^ii — toate acestea le-am cercetat, le-am verificat prin
experience §i m-am convins ca pot influenza cre§terea organismului viu,
ii pot modifica structura, ii pot mari sau scadea..........................

.......................modificarea vitezei de dezvoltare a moliei de
ceara se exprima prin formula :

Lg W = bt + clgt,
unde

W — greutate ;
t — timp ;
b §i c — constante..............................

.........................De	70 000 ori ! De 70 000 ori i$i mare^te greu-
tatea omida fluturelui Sfredelitorul salciei. Greutatea omidei se ex-
prima la ie§irea ei din ou in frac|iuni de miimi dintr-un gram. Dupa un
timp relativ scurt, greutatea ei poate fi socotita in grame.
Omida fluturelui Sfinx ligustri i$i mare^te greutatea’ de 10 000 de
ori, iar omida viermelui de matase de 15 000 ori.

Ce forts titanica ! fj>i eu sint pe cale de a pune stapinire pe ea
de a о indrepta in directia indicata..................

• • ••••<••••••«

...Fermentii ! Cu ajutorul lor nu se pot oare accelera de milioane
de ori reactiile chimice care au loc in organismul fiin|ei vii ?...“

Aici se intrerupea insemnarea. Un petic de hirtie plin de cifre, for-
mule ?i rationamente de neinteles despre ni$te fermenti. Un petic de
hirtie ! Ce imi putea el spune despre soarta stranie a omului care a
trait, a suferit. a inventat §i a disparut atit de nea^teptat ? Absolut nimic.

Acum, cind scriu aceste rinduri, situatia este complet schimbata —
$i toate intimplarile din ziua aceea fac parte din domeniul trecutului.
Tot ceea ce ar fi putut sa nu se produca — s-a produs... Acum, cind toate
acestea au devenit pentru mine о amintire — ma intreb mirat : de ce,
citind formulele §i insemnarile lui Dumcev pe acel petic de hirtie, nu
le-am confruntat pe loc cu textul microinsemnarilor lui, cu tot ceea ce
mi-a povestit Polina Alexandrovna $i cu amintirile batrinului actor ?
Era un material imens ! Raminea doar sa compar intre ele anumite cu-
vinte $i fapte atunci, cu о logica implacabila, a§ fi ajuns chiar in aceea^i
diminea|a la concluzia... a§ fi descifrat enigma vie^ii lui Serghei Ser-
gheevici.

Daca... daca... Dar mai bine sa povestesc totul pe rind.

Era cald in camera in diminea^a aceea. Avusesem о noapte de in-
somnie $i, in continuare, nu puteam dormi. Ma durea capul §i am hotarit :
cel mai bun lucru este sa ies din ora§, spre mare, sa ma due acolo unde
s-a aflat cindva casu^a din placaj. Trenul meu pleca la orele zece seara,
iar acum era abia noua diminea^a. Biletul de drum il aveam in buzunar.
Dupa plimbare, voi avea suficienta vreme sa tree pe la institut pentru
a-mi lua ramas bun. Apoi voi cauta clubul ,,Constructorul“, pentru a
preda lui Orlov-Zaokski, conducatorul artistic al colectivului de arti§ti
amatori, jurnalul sau §i celelalte obiecte pe care mi le lasase.

Legasem cu grija cu о panglicufa manuscrisul-jurnal §i incepusem
sa impachetez linguri^a, cind deodata am auzit о bataie in u$a.

— Nu va deranjez ?... Buna ziua ! Scuza^i, va rog ! spuse precipitat
studenta Lena, vechea mea cuno§tin|S. V-am adus о scrisoare din partea
lui Stepan Egorovici. Am fost atit de ocupata ieri, iar dumneavoastra a|i
lipsit mult. Scuzaji-ma. La revedere...

Am inceput sa citesc scrisoarea in timp ce continuam in mod ma-
tinal sa impachetez, sa vir prin buzunare tot ce voiam sa iau cu mine :
caietul actorului, prafurile, lingurita...

„Mult stimate Grigori Alexandrovici !

Ieri, de indata ce mi-am terminal treburile, m-am dus la adresa
indicata de dumneavoastra, la casa cu turnule|. Nu mai era|i acolo. Mi-a
deschis u$a о femeie scunda, care cu nici un chip n-a vrut sa ma lase
sa intru ?i n-a fost in stare sa-mi explice nimic din care sa pricep ceva.
Ce-aji gasit acolo ?

Pot sa va comunic un amanunt interesant cu privire la microscri-
sori. Docentul Vorontova a descoperit §i a demonstrat in mod concret ca
aceste insemn^ri n-au fost citu^i de pu|in mic§orate prin intermediul
fotografierii, ci au fost scrise de mina, Sintem pu$i in incurcatura $i de
faptul ca hirtia §i cerneala s-au dovedit a fi facute dintr-o compozitie
cu totul neobi?nuita, nu sint produse industriale ! Cum a putut deci
Dumcev, sau omul care se ascunde sub acest nume, sa serie texte de
dimensiuni atit de reduse. incit sa nu poata fi citite decit la microscop ?
A?a ca Voronkova a avut tot temeiul sa declare, rizind : aceste insem-
nari au fost scrise, parea, de un om care el insu?i trebuie examinat... la
microscop. Asta, desigur, in gluma ! Nadajduiesc ca inainte de piecare
vefi trece pe la institut. О sa discutam atunci despre toate.

Al dvs. S. Tarasevici/'

,,ORA$UL“ DE HlRTIE AL VIESPILOR

Framint^rile $i sentimentele mele luminoase au p^lit, s-au acope-
rit parea cu un strat de praf, ca frunzuli|ele plopilor la margini de
drum — frunzulite cindva proaspete, fragede, de un verde viu.

Acum cind §tiam ca acea casa din placaj in care locuise Dumcev se
aflase cindva linga chio?cul batrin ?i paraginit, simteam о mare dorin^a
sS vizitez, inainte de piecare, acele locuri. Caci acolo, doar, au fost gasite
in iarba filele microscopice !

Drumul incepu sa coboare incet la vale. lata incruci$area §oselei
asfaltate cu drumul de |ara. M-am oprit putin ca sa-mi amintesc. Da,
acesta e drumul vicinal care duce prin cring spre alee.

Mergeam pe poteca ^erpuita $i firul gindurilor mele §erpuia §i
el, se invirtea in jurul aceleia^i disparijii a lui Dumcev. Nu ma miram
de loc ей nu putusem face fata acestei probleme. Eu sint gata oricind
sa-mi gasesc scuze. imi amintesc ca am citit cindva о revista foarte
veche in care redac|ia comunica cititorilor ca un document oarecare nu
putuse fi citit, deoarece dintr-un cuvint alcatuit din noua litere rama-
sesera doar §apte litere ; se $tersesera — prin urmare — doar doua
litere. Acest cuvint era : ,,pod.o.nii“.

Redactia cerea cititorilor sa ghiceasca care este cuvintul, adica sa
completeze doar cele doua litere care lipseau. Cu privire insa la intregul
document sau la in|elesul sau, redac|ia nu considera posibil sa dea vreo
explicatie. $i iata ca un cititor — un matroz — a trimis la redactie о
scrisoare in care sustinea ca este vorba de cuvintul ,,podvodnii“ 1 ; un
cititor-medic afirma ca este vorba de cuvintul ,,podkojnii“ 2 ; un pro-
curer ca e ,,podlojnii“ 3 ; un arhitect ca e ,,podpornii“ 4 ; un birjar ca e
,,podnojnii“5 6 ; un invatator ca e ,,podrobnii“c ; un t^ran ca e ,,pod-
vornii“ 7 ; un dogar ca e „poddonii" 8. Au sosit ?i о sumedenie de alte
raspunsuri, dar aproape fiecare raspuns reflecta profesia ?i ocupatia
respectivului. lata deci cite rezolvari diferite ?i contradictorii poate avea
una ?i aceea^i problema, atit de simpla la prima vedere !

Am trecut pe linga chio?cul pe jumatate darapanat $i am inceput
sa caut urmele casutei din placaj ?i a prisacii despre care citisem in me-
moriile actorului. Dar vai ! Totul era napadit de о iarba navalnica, prin

1 ,,podvodnii" — submarin. (n. tr.)

2 „podkojnii” — subcutanat. (n. tr.)

3 „podlojnii” — falsificat. (n. tr.)

4 „podpornii" — de sprijin. (n. tr.)

5 „podnojnii" — pa$une. (n. tr.)

6 „podrobnii” — amanuntit. (n. tr.)

7 „podvornii" — pe gospodarie. (n. tr.)

a „podddnii" — de fund. (n. tr.)
care se furi$a incet un piriia?, in care soarele arunca sclipiri. Tufele de
macie? erau dese ca un zid :

tn juru-тг inflorea macie^ul ro$u,
$i pe alee teii se-in§irau...

Am trecut piriia§ul §i, aga|indu-ma de tufele de macie§, am pornit
prin iarba deasa $i inalta. lata о grinda de lemn, pe jumatate putreda,
infipta in p£mint. In jurul ei zboara cu zumzait puternic un roi de viespi.
Am vazut $i cuibul lor. Semana cu о para mare din hirtie cenu^ie. ,,Ora-
?ul“ din hirtie al viespilor ! Mi se paru curios ей intregul ,,ora$“ era
indreptat cu fundul in sus : fiecare celula privea in jos. ,,Ora$ul“ r£s-
turnat ! Cautind sa alung viespile, am rupt о bucafica din construc|ie,.
mai bine zis о buca|ica de carton sub|ire.

La cifiva pa$i de „ora$ul“ de hirtie al viespilor zacea о scindurfi pe
jumatate putrezita, din care ie^eau doua cuie ruginite. Asta era tot ce
mai r£masese din casu|a in care Dumcev i§i facuse experience : о grinda.
de lemn infipta in pamint $i о scindura pe jumatate putreda.

In jur era lini§te. Numai viespile zburau navalnic biziind.

finind in mina buca^ica rupta din pere^ii ,,ora§ului“, vroiam sa
vad daca se poate desena ceva pe ea. Am scos din buzunar creionul, dar
l-am scapat chiar in clipa aceea din gre?eala in iarba. In zadar m-am aple-
cat sa-1 caut : nu l-am mai gasit. Deodata aparu linga mine vechea mea
cuno§tin|a, ciinele ro$covan cu spinarea neagra ; dadea din coada infi-
gindu-§i botul in iarba §i scotocind cu nasul pe jos — voia pesemne sa
ma »ajute“ sa-mi regasesc creionul. Dupa ci|iva pa$i m-am instalat pe
un butuc ?i am inceput sa privesc cu curiozitate ciinele care, incercind
sa scape de viespi, incepuse sa miriie minios. Apoi о lua la goana.

—> Ceta^ene ! Ceta|ene, ce cauta|i aici ? am auzit un glas taios.

In fa|a mea se afla $efa bazei legumicole raionale.

Poate ca e caraghios §i absurd, sau poate e totu§i firesc, dar v&-
zind-o, am sim|it deodata dorin|a sa-i povestesc acestei fiin|e straine —
pe care probabil n-o voi mai vedea niciodata — toate cele petrecute in
aceste locuri. Cu ce sa incep ? Voi incepe cu ceea ce m-a determinat Set
viu aici.

— $ti|i... astazi in zori m-a apucat durerea de cap... am inceput eu.

— O, saracu^ul ! Fa|a femeii exprima о sincera ingrijorare §i com-
patimire. V-a$ conduce pina la policlinica, dar -nu pot lipsi de la serviciu.
— Ma doare capul din cauza ca n-am dormit toata noaptea...

— Pai atunci, nu va mai obosi^i, merged mai bine la doctor.

— $i n-am dormit, pentru ca am citit toata noaptea un jurnal al
cuiva...

— Policlinica e putin mai incolo, dupa cotitura, inainte de a ajunge
la colonia lucratorilor §tiintifici. Astazi e de garda о doctorita foarte pri-
ceputa — Maria Ivanovna...

— Iar in acest jurnal este vorba de о intimplare neobi^nuita, care
s-a petrecut aici, chiar in acest loc unde ma aflu eu §i cu dumneavoastra...

Pe fa|a femeii se citi deodata spaima :

— Ce intimplare ? Cind ? Eu doar sint aici tot timpul... Duceti-va
repede la doctor, о sa va dea un praf...

Atunci mi-am amintit :

— Ah da, prafurile ! E ora unsprezece — ar fi timpul sa iau al doilea
piramidon cu cafeina. Nu cumva pute|i sa-mi aduceti un pahar cu apa,
sa iau un praf ? Sau singur am sa...
PAR TEA	A	TREIA

LA UMBRA BATRINEI BUTURUGI

PRAFUL GRANULELE

Am sim|it intii о lovitura puternica. Inima s-a oprit pentru о clipa.
M-a cuprins ame^eala ! Mi s-au taiat picioarele, miinile au inceput sa-mi
tremure. In ochi imi joaca puncte negre. О ninsoare neagra ! О furtuna
de puncte negre ! Imi bate inima tare. Din ce in ce mai tare... Deodata se
opre^te din nou... Imi vine sa strig, dar n-am putere ! Mi se pare ca s-a
pravalit о greutate uria$a asupra-mi ! Ceva care ma apleca la pamint din
ce in ce mai jos...

Cu ultimele sfor|ari ma intorc cind intr-o parte, cind intr-alta. Ce
se intimpla cu mine ? Tufele cresc navalnic in jurul meu §i se inalfa spre
cer. О larma, un zgomot de neinjeles ! Sunetele devin din ce in ce mai
stridente. Se aduna intr-un tunet ce create mereu in intensitate. Aud
deodata un strigat care suna ca о bubuitura :

— Ceta|ene, ce-i cu dumneata ?

Latratul ciinelui m-a asurzit aproape complet.

Ce varietate de mirosuri necunoscute !... Printre ele disting imediat
mirosul florilor de macie§. Devine din ce in ce mai patrunzator — plutesc
parea intr-o apa care miroase a flori de macie$. Ma scufund in acest mi-
ros. Dar deodata mirosul dispare. Imi amintesc bine ca in clipa aceea
m-am gindit : probabil ca vintul, care suflase din direc|ia in care create
macie$ul, §i-a schimbat acum direc|ia.
Venea in valuri miros de floare de tei. Miros de mrani|a. De undeva
din apropiere, о adiere cunoscuta din copilarie — aroma de piine. Piinea
care se cocea intr-un cuptor mare rusesc pe ni^te frunze mari... Pe ce fel
de frunze ?... De ce am uitat ? Mi-am adus aminte : pe foi de varza.

Dar unde-i femeia care a strigat : ,,Ceta£ene, ce-i cu dumneata ?“
lat-ocum create sub ochii mei. Alaturi de ea create $i ciinele. Un animal
gigantic, fioros $i paros. Deodata nu-i mai pot vedea. Nu mai aud glasul
femeii, nu mai aud latratul ciinelui. E intuneric... E lini^te. Dar de ce ma
innabu§ ? M-am ingropat in propria-mi imbracaminte. Ma zbat — ma
cafar... §i iata, a inceput sa se lumineze. Am ie§it afara. Privesc in jur...

Prin urmare, dupa ce am inghi^it praful, m-am mic§orat, m-am po-
menit pe о buturuga, iar jos, sub mine, fo$nea о padure de ierburi...

Dar toate astea s-au petrecut oare dintr-o data : $i mic^orarea, §i
senza|ia unor noi mirosuri, culori $i sunete ? $i oare dintr-o data am pri-
ceput, dintr-o data mi-a devenit limpede tot ceea ce s-a petrecut cu mine ?
Nu ! Desigur ca nu ! Nici nu pot spune cit a durat totul : un minut, un
ceas, о zi ? Imi amintesc bine ca, mic$orat fiind de о suta sau doua sute
de ori $i ie^ind de sub haina mea care zacea pe buturuga, mi-am adus
deodata aminte ca in seara aceea, la orele zece, trebuia sa plec la Mos-
cova. Cumparasem biletul. Dar unde e ? In buzunarul lateral ! Am dus
mina cu un gest obi^nuit $i... am izbucnit in ris ! Eu nu mai sint acela
care-am fost 1

$i toate acestea din pricina durerii de cap... Diminea|a, pregatin-
du-ma sa-mi fac plimbarea in afara ora§ului, am bagat din neatenfcie, in
acela^i buzunar, impreuna cu praful pentru durerile de cap — pirami-
donul cu cafeina — ?i praful preparat de Dumcev (pe care inten|ionam
sa-1 restitui actorului). $i stind pe buturuga, in loc de piramidon am in-
ghi|it praful lui Dumcev. lata de ce a crescut totul sub ochii mei §i de ce
au aparut in jurul meu obiecte noi ! Erau in realitate acelea§i obiecte, insa
marite de foarte multe ori.

In bilefelul sau, care a nimerit intimplator la mine о data cu buche-
tul de flori, Dumcev, amintindu-?i de Eratosthene, spunea ca in fa (a lui
lumea a crescut dintr-o data de о suta sau doua sute de ori. Prin urmare
iata de ce Dumcev, la intrebarea pe care i-a pus-o fratele Polinei cu pri-
vire la scopul principal al experienjelor sale, a raspuns : „Vreau sa deviff
un om-microscop“. Iar biletelele pe care le-am dus la institut — acele
bile^ele stranii pe care le-am citit la microscop — n-au fost mic§orate cu
ajutorul aparatului fotografic, erau scrise chiar de mina lui Dumcev.
Cind ? Unde ?

Iata deci care este secretul lui Dumcev !

Impreuna cu caietul de amintiri al batrinului actor s-au pastrat §i
praful §i pilulele lui Dumcev. Eu am inghi^it praful. Dar in celalalt pa-
chetel se gaseau ni$te pilule mititele de tot. Cine §tie ? Poate ca pilulele
au о insu^ire la fel de miraculoasa ca ?i praful, poate ca refac, redau di-
mensiunile normale. Poate ca acestea sint pilulele pentru cre^terea rever-
sibila ?

In buzunarul hainei mele sint doua pilule. Dar daca ele ?i-au pier-
dut proprietatea cre§terii reversibile §i voi ramine aici pentru totdeauna ?
Pentru о clipa mi se facu frica. Dar praful §i-a facut efectul, prin urmare
§i-l vor face §i pilulele. $i am sa ma intorc intre oameni. Ce fericire, ce
bucurie, sa fii printre oameni ! Rude... cuno§tin|e... prieteni. Ce bine este
chiar sa... te amaranth.. sa suferi, dar acolo, printre oameni ! Се-ar fi sa
inghit chiar acum о pilula ? Repede 1 Dar pentru asta trebuie sa patrund
in propriul meu buzunar, acolo unde se afla ele. Sa ma vir cu capul in
propriul meu buzunar. Am s-o fac.

Dar fiecare buzunar al hainei mele a devenit acum pentru mine о
imensa pe^tera intunecoasa cu pere|ii moi, neregula^i. Am intrat mai intii
intr-unul din buzunare, m-am sufocat, am cotrobait cu miinile prin intu-
neric ?i am dat de un vatrai indoit §i din|at. M-am oprit. Am inceput sS.
ma gindesc : a, asta-i... asta e cheia valizei. M-am virit in celalalt cap&t
al pe^terii, dar picioarele imi alunecara pe о suprafa^a neteda. Mi-am
adus aminte ca in buzunar se afla ochelarii, prin urmare eu lunec acum
pe cutia ochelarilor. Nu, granulele nu le-am pus in acest buzunar, ci in
acela in care se afla caietul actorului. $i intr-adevar, cind am patruns in
celalalt buzunar, printre foile gigantice ale caietului care fo§neau, am
gasit ambele granule. Cu mare greutate am rostogolit din buzunar mai
intii una, apoi cealalta. Granule ? Nu, acum pe buturugsi aveam in fa|a
mea doua mingi de fotbal. Pentru a inghi|i macar о buca^ica dintr-o ase-
menea granula, trebuia mai intii s-o sfarim cu un obiect tare. Voi incerca
s&' sparg о granule cu cheia valizei. Am pornit din nou spre buzunarul
meu. Vintul care ma lovea in fa^a era cit pe ce sa ma doboare. M-am
intors cu spatele spre vint $i am vazut cum ambele granule pentru cre$-
terea reversibila se rostogoleau una dupa cealalta spre marginea butu-
rugii. M-am repezit dupa ele. Zadarnic ! Amindoua cazusera de pe bu-
turuga. Aplecindu-ma peste marginea buturugii, am vazut cum una a
zburat in oceanul de ierburi §i a disparut. Dar cealalta s-a impotmolit, a
ramas suspendata $i a inceput sa se legene deasupra ierburilor.

Am inceput sa cobor de pe buturuga, aga^indu-ma de fiecare ie?i-
tura. Ma apropiam mereu de mingea-granula. Iat-о acum aproape, sus-
j^endata deasupra ierburilor...

FUNII... FIRE... 1MPLETITURI...

Ce se intimpla cu mine ? Deodata incep sa ma clatin foarte puter-
nic. Miinile mele s-au prins de о funie, iar picioarele mi s-au agafat de
alta funie. Ce-o fi asta ? О seara de fringhie, care se leagana deasupra
abisului, о data cu mine ? Dar о data cu mine se legana deasupra
aceluia^i vid §i sfera mult dorita, de la care nu-mi mai luam ochii. Tre-
buia sa gasesc un sprijin solid. Incerc sa cobor prudent, dar nu §tiu din
ce pricina imi desprind cu greu miinile §i picioarele de funii. Ciudata
scan!; fringhiile sint acoperite cu о sumedenie de noduri marunte §i cle-
ioase, care se lipesc de pelerina $i de briul meu lat $i nu-mi dau drumul.
О seara de care ramSsesem lipit.

Acolo, pe buturuga, am rupt cu din|ii §i cu miinile marginea colo-
rata a batistei pe саге о aveam in buzunarul de sus al hainei mele §i
mi-am aruncat-o pe umeri, a$a cum i§i purtau in antichitate romanii toga
lor. Apoi am reu§it sa mai rup о fi$ie ingusta de batistei §i m-am meins cu
un briu lat asem^nator celui cu care sint infa|i^a|i pira|ii in desenele din
сйгЩе vechi.
Leganindu-ma deasupra abisului, ma ca^aram de pe о funie pe alta,
din ce in ce mai aproape de sfera. M-am oprit sa rasuflu. Am privit in
jur. Am in^eles deodata ca ceea ce crezusem eu la inceput ca este о seara
de fringhie, era cu totul altceva. Ma aflam intr-o rama gigantica, in cen-
trul careia fringhiile se adunau in forma de raze §i se impleteau intr-o
spirala deasa. О plasa !

Ma sim^eam zgil|iit din ce in ce mai puternic. De unde create acest
vuiet ascu^it, atit de strident, incit te poate asurzi ? !

Linga mine in plasa vad о fiin|a — se scutura, se smuce§te, se zbate,
dar nu reu§e$te decit sa se lipeasca din ce in ce mai mult de funii.

Cum sa scap de zgil|iiala asta infioratoare ? Trebuie sa cobor cit mai
repede §i sa-mi iau granula. Caut cu picioarele о alta fringhie. Proptin-
du-ma de ea, renun| pentru un moment sa ma mai |in cu miinile de
sfoara de sus, apoi, desprinzindu-mi alternativ cind miinile, cind picioa-
rele, cobor din ce in ce mai jos.

Inca doua-trei mi^cari — mai am de trecut о singura data de pe о
fringhie pe alta §i in sfir§it voi ajunge la sfera. Dar deodata am increme-
nit : din col^ul plasei aparu un monstru paros.

...Din lina deasa opt ochi, dispu^i simetric, privesc in diferite direc|ii.
Monstrul facu о mi$care $i pe spinarea lui se arata о cruce mare, alba.
Era un paianjen cu cruce 1 Asta inseamna ca seara gigantica din
fringhii, cu raze ce porneau in toate direc^iile, era о pinza de paianjen.
Iar fiin|a care se zbate, biziie, se zbuciuma era о musca.

Cit de slab, de neajutorat ma simjeam in fa|a paianjenului ! Dar
inca nu ma cuprinsese spaima.

Pesemne ca nu ma obi^nuisem inca cu gindul ca sint mai mic decit
paianjenul §i ca pieirea mea este deci inevitabila. Aveam о singura do-
rin|a — sa pot examina cit mai bine aceasta fiinfa extraordinary. Curio-
zitatea mea m-a salvat. N-am facut nici un gest, nici о mi^care. Am stat
incremenit. In fa|a mea se afla un me§ter-|esator in atelierul sau. $i
mi-am amintit de mitul despre Arachneia, ^esatoarea me§tera pomenita in
mitologia greaca, aceea care s-a luat la intrecere in atelierul ei cu insa^i
Palas Atena.

Arachneia era fiica unui |aran sarac din Lidia. Ea $tia sa-$i impo-
dobeasca {esaturile-i sub|iri cu fel de fel de desene. Dar la urechile zei|ei
Atena — protectoarea me$te§ugurilor §i feluritelor indeletniciri femeie§ti
— ajunse zvonul ca Arachneia a inceput sa se laude cu arta ei, sus^inind
ca о va invinge in maiestrie chiar pe Atena.

Ofensata, zeifa lua chipul unei batrine, veni la ^esatoare §i ii pro-
puse s^ se intreaca cu ea in arta |esutului. Se a’pucara amindoua sa lu-
creze. Arachneia Jesu cu multa iscusin^a momente care infa^au peripe|ii
ale zeilor Olimpului. Batrina — zeija Atena — incepu sa caute cu tot
dinadinsul cusururi Arachneii, in munca ei, dar nu izbuti s& gaseasca
nici unul $i in cele din urma trebui sa se recunoasca invinsa. Nu-i era
u§or sa faca о asemenea marturisire ! $i in focul miniei, razbunatoare,
Atena lovi |esatoarea cu suveica in cap §i о transforma intr-un paianjen
pe care-1 condamna pe vecie sa traiasca Jesindu-$i pinza.

Acest mit antic imi aparu dintr-o data in minte $i puse intr-o ase-
menea masura stapinire pe gindurile mele, incit nu am mai facut nici о
mi$care. $i aceasta mi-a fost salvarea, caci paianjenul nu ataca decit
ceea ce vede ca se mi$ca.

In acest timp musca prinsa in plasa — §i care se afla in apropierea
mea — continue. sa se zbata, sa se agite, incercind sa se smulga din pa-
ienjeni§ul lipicios. Paianjenul se apropie de musca; acest animal de
prada se napuste$te instinctiv asupra victimei in mi^care.

Deasupra mea, opt ochi priveau in toate direc^iile ; vedeam picioa-
rele paianjenului cu pieptenii-perii $i mandibulele ce semanau cu lamele
unui briceag.

Musca se smuci in directia mea. Acum ea era chiar linga mine. Am
ramas nemi^cat. Paianjenul se napusti asupra ei $i о inf£$ura in firele
lui albe. Se lipise parca de victima sa. Trebuia sa ci§tig timp ! Trebuia
sa apuc sfera §i sa fug ! Coborind, imi aruncam mereu privirea in urma
mea. In locul unde fusese musca atirna acum pe paienjeni? ,,haina“ ei
neagra invaluita in fire albe. Am descoperit in diferite locuri ale paien-
jeni^ului citeva asemenea gramajoare. Las paianjenul sa-§i extermine
victima. Eu am nevoie de mingea-granula care trebuia sa-mi redea dimen-
siunile mele normale.

M-am repezit spre sfera. Dar lovind cu piciorul fringhia pe care
stateam, ea se clatina brusc. Am sarit pe о alta. Plasa de paianjen incepu
sa oscileze, sa tremure, $i paianjenul se repezi spre locul unde plasa lui
vibra mai tare. Se repezi la mine !

8 — Tn T^ra Codrilor de larba
PE L’N CIOT AL BATRINEI BUTURUGI

Mi-am smuls de pe umeri pelerina. Agitind-o, invirtind-o prin aer,
cautam sa |intesc cu ea in paianjen. Poate ca in aceste momente gestu-
rile si mi^carile omului cu pelerina aminteau oarecum pe cele ale unui
matador spaniol, care lupta in arena cu taurul. Se prea poate. Dar nu la
asta ma gindeam eu. Vedeam monstrul $i $tiam ca voi pieri, voi pieri ca
о musca daca nu voi reu$i sa-1 refin, daca nu-i voi acoperi capul cu
pelerina. Am zvirlit pelerina, dar... am dat gre§... Inainte de a ajunge pina
la paianjen, ea s-a aga|at de granula $i a acoperit-o. Fringhiile tremurau.
Matadorul a pierdut lupta cu taurul. $i totu$i aceasta nereu$ita m-a sal vat.
Paianjenul in loc sa se repeada la mine, s-a aruncat asupra pelerinei sub
care se afla granula, §i incepu s-o invaluiasca, s-o ,,prelucreze“ cu acela^i
sirg cu care ar fi vrut sa nimiceasca о musca vie. Ce ilustrare maiastra
a deosebirii dintre instinct $i ra^iune !

Paianjenul i$i ^ese cu atita ingeniozitate pinza lui, dar cum executa
el aceasta munca ? Numai instinctiv, raspunzind in mod automat la sem-
nalul — excitant extern. Aveam in fa^a un exemplu concludent.

Granula n-o mai puteam apuca... Dar inca nu era totul pierdut ! О
speran(a — nu, mai pu|in •— о umbra de speran|a licari in acele clipe in
mine : undeva acolo, jos, in oceanul de ierburi, se afla cealalta granula,
care-mi putea reda marimea. S-o caut pe aceea... Sa scap de paianjen.
Am zarit rama, granija plasei gigantice, m-am apucat cu miinile de funie
$i, leganindu-ma deasupra abisului, am inceput sa caut cu picioarele un
sprijin solid... Am gasit. Ma aflam in afara pinzei de paianjen, pe о ie$i-
lura sau pe un ciot al buturugii.

Incet, cu precau^ie, ^inindu-ma de aceasta ie$i.tura, trecind cu pi-
cioarele peste adinciturile de pe scoarja buturugii, coboram din ce in ce
mai jos, acolo unde fo§neau ierburile. Undeva pe acolo era cea de a doua
granula...

Miscarile mele au atras aten|ia paianjenului. Pesemne ca daduse
gata pelerina care acoperise pilula, mult mai repede decit presupusesem
cu ?i acum ma urmarea. Dar eu ma aflam in afara ramei lui. Aici nu ma
putea ajunge ! Acest animal de prada este stSpin numai acolo — in paien-
jenisul sau.
Dar iata ca el aparu la rama paienjenisului ?i dadu drumul unui fir.
Incepu sa coboare pe el. Se leagana acum deasupra capului meu. Am in-
cremenit din nou. Mi sc parea ca to^i cei opt ochi negri ai paianjenului
priveau numai in directia mea. Fringhia se lungea, paianjenul se apropia
«de mine ; m-am repezit intr-o parte §i m-am virit intr-o adincitura. Sa ma
caute acum paianjenul daca poate ! Aveam un post de observable ad-
mirabil !

Paianjenul se aga|a de ie$itura pe care statusem adineauri. De aici
incepu sa coboare spre mine.

Un vuiet ascu^it, asurzitor strapunse aerul. Din adapostul meu vazui
un animal atingind din zbor fringhia ce se lipise de ie^itura. Paianjenul
aluneca pe fringhie in sus. Din nou un vuiet. Am facut un pas inapoi ?i
am nimerit cu piciorul intr-un pu|. Am cazut, aproape sa ma inec, intr-o
masa moale, lipicioasa.

COMPASUL VIU

Un miros ciudat ma ame|i.

Nu §tiu cita vreme trecuse. Pesemne ca-mi pierdusem cuno^tin^a,
M-am trezit pe fundul unui pu^. De sus razbatea lumina. Trebuia sa
ies afara. Sco^indu-mi picioarele din masa lipicioasa, m-am prins cu mina
de о ie§itura a peretelui.

Deodata se facu intuneric, ca §i cum cineva ar fi acoperit deschiza-
tura pu|ului. Capul mi se lovi de ceva solid. Ce acoperis a aparut deasu-
pra mea ? Acoperea perfect gaura prin care cazusem in pu^. Prin el stra-
batea о unda de lumina. Am lovit cu pumnul §i-am strapuns о gaura;
inca о lovitura §i gaura s-a largit.

M-am intins, m-am aga|at cu miinile de marginea putului §i
am ie§it.

In aerul proaspat mi-am revenit $i am sim^it din nou mirosul ame|i-
tor. Asta e miere ! Fusesem intr-un butoi gigantic cu miere. Ciudat ! Eram
flamind, totu^i am fugit fara sa gust din miere. Pacat ! Се-ar fi sa ma in-
torc inapoi ? Dar ce era acoperi§ul care a aparut pe nea$teptate deasupra
capului meu ? Voi cobori din nou in put, sa maninc miere, dar ma va
acoperi din nou ermetic acoperi$ul §i nu voi mai putea ie?i. Trebuie sa.
ma lamuresc intii : de unde a aparut aici pu|ul cu miere ?i cine constru-
ie?te deasupra lui un acoperi? ?

Un animal cenu?iu aparu pe uria?a cuvertura verde — о frunza —
chiar linga mine. M-am pitit. Nu puteam fi vazut. Animalul avea о com-
portare destul de ciudata. Facea mi?cari nea?teptate, parea ar fi dansat.
Dar nti era un dans. El taia din frunza un cere regulat ?i exact, de ратей
circumferin^a pentru decuparea lui ar fi fost trasata cu compasul. Punc-
tul de sprijin era trupul animalului, in timp ce capul ?i maxilarele se
roteau, descriind un arc.

Taietura se facea astfel circular. Strict ?i precis. Deodata animalul
se ridica biziind, cobori linga mine ?i acoperi cu cercul verde decupat din
frunza pu|ul din care abia ie?isem.

Pe о alta frunza verde, un animal asemanator ,,danseaza“, adica ?i
el decupeaza. Iata-1 ca ?i-a luat zborul ?i pe frunza a ramas о taietura
facuta de asta data nu in cere, ci in elipsa. Insecta a deplasat aici de doua
ori punctul sau de sprijin : cele doua semicercuri au format о taietura
in elipsa.

Acoperi?ul pu|ului era format dintr-o frunza decupata in cere, iar
bucata taiata in elipsa era folosita probabil la a?ezarea pere^ilor pu^ului
propriu zis, in care se pastreaza mierea.

Mi-am amintit ca insecta cenu?ie este albina-taietoare de frunze —
megachila. Toata munca ei pare sa fie о lec^ie intuitiva de geometrie
descriptiva.

,,Ar fi bine sa dejunez — mi-am zis, privind cum albina-taietoare
de frunze a?aza pe pu|ul cu miere un acoperi? verde, unui peste altul.
Trebuie sa ma grabesc 1 Daca albina i?i va a?eza intregul acoperi? verde,
deasupra pu^ului, nu voi fi in stare sa strapung cu pumnul atitea straturi
puse unui peste altul. $i voi ramine fara „micul dejun“.

Iata ca albina a acoperit pu^ul cu un acoperi? verde rottyid. Imediat
ce ?i-a luat zborul am dat fuga repede ?i 1-am lovit cu pumnul. Am facut
о gaura, dar n-am vrut inca sa rise sa intru dupa miere. Daca nu apucam
s-o fac la timp ?... Albina se putea intoarce. $i a?a s-a ?i intimplat.

In timp ce albina i?i a?eza acoperi?ul — eu a?teptam. Dupa ce ea
i?i lua zborul pentru a decupa un altul — eu il spargeam pe cel existent
?i apoi a?teptam din nou cu rabdare. 5j>i iar mai distrugeam unui — dupa
ce albina il reconstruia. In acest fel imi croiam din nou drumul spre pu-
ful cu miere. Albina facea deci о munca cu totul zadarnica. Iata un prilej
pentru a constata automatismul instinctului.

Dar cind va termina odata sa-?i a?eze acoperi^urile ?!

A venit de multe ori $i $i-a tot plasat cercurile. Dupa stratul al
treisprezecelea, strapuns de mine cu acela^i zel ca $i celelalte douaspre-
zece anterioare, ea $i-a luat zborul §i nu s-a mai inters. Am a$teptat mult,
dar pesemne ca §i-a socotit treaba terminate.

„Acum e timpul !“

M-am virit in put, aga|indu-ma de marginile pere|ilor de frunza.
Buna mincare a preparat pentru mine albina : aluat de miere din polen
de flori §i nectar. Aici ea i$i depusese $i oul.

Mi-am luat micul dejun, am ie?it afara $i am inceput sa cobor de
pe buturuga, tinindu-ma de ie^iturile scoar|ei.

Dar ce-a licarit acolo la radacina ierburilor ? N-o fi cuihva granula
argintie, ce s-a rostogolit de pe buturuga ?

Da ! Am zarit licarul argintiu al granulei. Ea era ! Granula pre^i-
oasa ! Cealalta putea acum ramine in casa paianjenului !

Am sarit pe pamint, zgiriindu-ma serios de marginile ascujite ale
pietrelor. Pietre ? Inainte, uitindu-ma la ele, a§ fi spus : nisip de cuart
cu granulate mare. Acum insa acestea imi apar ca ni$te pietre uriase. О
mica fi$ie ingusta, pietroasa, iar in jur fo§ne§te padurea...

M-am repezit spre granula, dar un munte rotund, sferic, inalt cit
о casa cu doua etaje, care se afla in apropiere, se urni deodata din loc
§i-mi bara drumul.

MUNTELE CARE SE ROSTOGOLE^TE

Timp de о clipa a§ fi putut, repezindu-ma inainte, sa apuc mingea-
granula alba. Dar muntele inainta spre mine, inevitabil $i amenin|ator,
iar mirosul ce-1 raspindea era atit de urit $i de greu, incit am luat-o la
goana, pierzind astfel momentul favorabil. Mxmtele sferic se opri deodata.
M-am repezit sa-1 ocolesc. О fiin^a ciudata, fcrecata intr-un blindaj negru,
aparu deodata din dosul lui. Semana cu un cavaler medieval de propor^ii
gigantice. $i ce plato^a stranie ! Ciudatul „cavaler “ se rezema cu spinarea
de muntele miscator.
Margined din fata a capului sau amintea о сира gigantica, semi-
circulara, cu zimji mari. Picioarele din fa|a semanau cu doua lope^i lungi
§i late, cu margini din|ate.

Sa-1 ocolesc mai repede ! Sa ocolesc cu orice pre| muntele mobil ?i
sa apuc granula salvatoare !

Am zburat pe linga animal $i am ocolit muntele prin partea dreapta.
Dar deodata muntele se urni $i se rostogoli in direc^ie opusa, taindu-mi
din nou drumul.

M-am dat inapoi. De dupa munte aparu un alt „cavaler" negru. Mai
mic de statura, mi^carile lui erau iu^i abile, chiar viclene parea. El era
acela care deplasase muntele in direejia opusa. Dar abia apucase „cavale-

гиГ‘ viclean sa-1 urneasca §i celalalt, primul, se propti, se opinti §i in-
cepu sa-1 impinga la loc.

Ambele fiin|e rostogoleau bila lor uria$a cind intr-o direc|ie, cind in
cealalta, ba deschizindu-mi drumul spre granula salvatoare, ba inchizin-
du-1. Sa ma reped drept inainte ? A$ fi fost in mod inevitabil strivit de
munte sau calcat de ,,cavalerii“ negri.

Sa ocolesc muntele ? Dar in dreapta §i in stinga sint ni$te ha|i§uri
atit de dese ! Nu pot razbate prin ele. 5j>i inca ceva : dacS pierd din ve-
dere pilula, rise sa n-o mai gasesc.
Pe nea^teptate muntele se rostogoli drept spre pilula. Se sfir^ise
totul! Ultima mea speranja, granula mea, licari о clipa in virful sferei
gigantice, apoi muntele rotund se rostogoli mai departe pe fi$ia nisipoasa.
Locul unde cu о clipa inainte se gasea mingea alba era acum gol.

Am dat fuga dupa munte, dar ,,cavalerii“ il rostogoleau о data cu
pilula din ce in ce mai repede. Alergam in urma lor, ma inabu^eam, dar
continuam sa alerg. Drumul era greu : trebuia sa ocolesc bolovanii, sa
sar peste ^an^uri, sa ma ca|ar pe gorgane repezi. Zadarnic... Puterile ma
paraseau. Curind muntele rotund, impreuna cu pilula lipita de el, disparu
in dosul unor uria$e dealuri de nisip.

Cine sint aceste fiin^e cu lopefi lungi din|ate §i cu greble, ace§ti ,,ca-
valeri“ ferecafa in blindaj negru ?

Ce este aceasta sfera cit un munte ?

Abia mai tirziu totul imi deveni limpede.

FO$NETUL PADURII

Ajunsesem pina la dealurile de nisip $i incepusem sa ma ca^ar pe
ele. Numai de i-a? mai ajunge !

Cu pu|in timp in urma aceste dealuri ar fi fost pentru mine ni$te
mu^uroaie de pamint, azvirlite de cirtifele $i §oarecii de cimp din gale-
riile lor subterane. A? fi pa?it lini$tit $i fara grijS peste acest ,,1ап$ de
dealuri".

Dar acum ? Pietrele se rostogoleau sub picioarele mele, bolovanii
imi barau drumul. Pamintul aluneca de pe pantele repezi $i ma tragea
in jos.

N-am reu?it sa ajung pina in virf. Am privit in jur. Dealuri, dealuri
fnalte, in§irate unui linga altul, formind un lanf lung. Intre ele se cSscau
i
trecatori inguste, primejdioase. Acolo, dup& aceste dealuri, se gSsea pi-
lula mea. .

Am facut din nou un pas spre virf §i apoi inca un pas. Dar о mi§care
gre$ita $i m-am rostogolit in jos. Eram complet extenuat. Ma cuprinse
desperarea. Niciodata nu voi putea pricepe cum s-au cajarat peste dealuri
cei doi ,,cavaleri“ negri impreuna cu uria§a lor bila.

Dezorientat, n-am putut multa vreme sa-mi adun gindurile. Ce sa
intreprind ? Poate ar fi trebuit sa ma intorc la vechea buturuga ? Dar
prea era greu drumul presarat cu pietre. Cu picioarele ranite, nu puteam
niei sa ma ca|ar pe dealurile ce se surpau mereu. Am cotit spre dreapta
§i iata ca mergeam prin padure, prin desi^ul ei de nepatruns. §tjam, imi
aminteam bine ca ma aflu in ierburile pe care de curind le calcasem in
picioare... lerburi... ierburi... Dar acum eram inconjurat de arbori imen§i
cu trunchiuri verzi, de forme nemaiintilnite. Frematau neintrerupt in
bataia vintului. Fiecare arbore tremura speriat, se legana, se indoia
aproape pina la radacina. In aer staruia un fo?net continuu.

Am inceput sa-mi croiesc drum prin desi^ul plin de zgomote stranii.
Ma asurzea aproape о larma puternica, un $uier strident, un vuiet necon-
tenit, un piriit ?i un muget continuu.

Ma invaluia un aer cald, umed, inabu§itor, de parca m-a§ fi aflat
in jungla.

Dadeam la о parte tulpinele, indepartam frunzele uria$e ale unor
plante necunoscute. Ce varietate de specii — in aceasta lume vegetala !
Aromele pluteau in valuri puternice, dar eu nu le recuno?team, nu le
puteam distinge. Eram ame^it.

Unde sint, unde sint miresmele obi§nuite ale ierburilor cunoscute
din copilarie, aroma dulce a trifoiului, parfumul amar al pelinului, mi-
rosul de medicament al mu$e|elului, mirosul iute, patrunzator de izma ?
$i cum sa recunosc, cum sa deosebesc, printre ierburile care mi se par
copaci, cea mai comuna patlagina, trifoiul, timoftica, cre|i$oara, piciorul-
coco^ului, clopo|elul ? Desigur ca toate acestea se afla aici. Dar vedearn
ni$te frunze uria$e — nifjte pinze mari, verzi, leganate de vint ; vedearn
pinze rotunde $i dinjate, subfiri fji netede, ascu^ite ca din|ii de ferastrau..
lucioase sau acoperite cu un puf des !
Unele frunze erau lipite de trunchiuri, altele se leganau pe codi|e
lungi, ori rasareau de-а dreptul din pamint, in forma de evantai. Liane dese
se impleteau printre trunchiurile rectilinii ?i-mi barau drumul. Pesemne
ca erau volbura $i mazarichea aga^atoare, $tiute de toata lumea...

Toate cuno^tinfele ?i senza^iile mele se incurcasera. Vedeam alte
dimensiuni §i culori, auzeam alte sunete, inspiram alte mirosuri. Tot ce
ma-nconjura, ma chinuia, ma facea sa suf ar !

Pasari cnidate, nemaivazute zburau din copac in copac... pasari sa
fi fost ?

Ni§te animale stranii, unele uria?e, altele mici, sareau ?i se tirau
dintr-un loc intr-altul : unele erau de un verde viu ce se contopea cu
verdeaja frunzelor, altele negre, se lipeau de radacinile in culori inchise ;
cele galbene §i brune se tirau pe pamint. Toate erau intr-o continua mi§-
care. In juru-mi, tot timpul cite ceva i?i lua zborul, sau cadea. Desigur ca
nu erau pasari §i nici animale, ci nenumarate soiuri de insecte.

Cit de interesanta $i de inspaimintatoare este aceasta fara !

UN LUCRU FACUT DE MINA OMULUI

,,Nu — mi-am zis eu — ajunge !“ Respir din ce in ce mai greu, ma
tern sa fac un pas, nu mai §tiu cum sa pa?esc. Nu in|eleg — §i cred ca
niciodata nu voi putea in^elege $i nici nu voi putea gasi un nume la tot
ce ma-nconjoara. Aici, tot се-mi era clar in via^a a devenit о intrebare.
M-am uitat spre cer : era atit de cunoscut, de obi§nuit, cu nori§orii ce-
nu?ii, pufo^i, care pluteau lini^ti^i, modificindu-?i contururile u?oare in
adincul boltei albastre. Albastrul acesta, intotdeauna rece, devenise acum
pentru mine cald, apropiat. Numai cerul ramasese acela§i...

Trebuia sa ob|in neaparat granula care reda marimea normala §i
sa ma intorc printre oameni ! Avusesem doua granule... Ni$te animale,
rostogolind un munte rau-mirositor, au impins о data cu el ?i una din
granule. Eu i-am denumit ,,cavalerii“ negri. Dar ce erau ei de fapt in
realitate ? Mi i-am imaginat la proporjiile lor obi?nuite §i mi-am dat
seama ca nu erau altceva decit gindacii scarabei ! Gindaci de balegar !
Trebuie sa-i ajung din urma... trebuie sa-mi iau inapoi pilula mea ! Dar
numai gindindu-ma la gindaci am simjit mirosul respingator al sferei
preparata din balegar presat. Nici nu incepusem sa alerg dupa scarabei
$i simteam cum ma sufoca mirosul de amoniac al muntelui de balegar,
pe care-1 rostogoleau gindacii scarabei.

Nu-mi raminea altceva de facut decit sa pornesc la lupta cu paian-
jenul. In plasa lui se afla cealalta granula. Dar mi-am amintit de mon-
strul cu opt ochi ce se legana in aer, mi-am amintit de infioratoarele lui
maxilare-foarfeci. Funii... fringhii lipicioase... Ce-i de facut ? M-am re-
zemat de un copac $i am scos un |ipat de durere — un ac ascu|it se in-
fipsese in mine. Cu greu am scos din trupul meu capatul rupt al acestui
ac. Ma durea exact ca о arsura. M-am indepartat de copac ?i m-am a§ezat
pe jos. Locul in^epat ardea ca focul.

Copacii din fa{a mea formau un zid des ; in toate trunchiurile erau
infipte asemenea ace. Copacii se leganau in vint, fo§nindu-?i frunzele
netede, zim^ate. Fiecare zimt al fiecarei frunze se termina cu un asemenea
ac. Urzica !

M-am gindit sa pun la locul urzicat о mina de pamint jilav. Asta
trebuie sa aduca о ufjurare. Am intins mina §i impreuna cu pumnul de
pamint am ridicat... о lingura de lemn... О lingura de lemn ? Ma uitam la
ea din ce in ce mai mirat : ce comod se |ine in mina — intr-o mina de om
care s-a mic?orat de multe, de multe ori, о asemenea lingura. Sau poate
un ciot de lemn, ce seamana intimplator cu о lingura ? Un joc al naturii ?
Desigur ! Dar lingura pe care am gasit-o este acoperita cu lac, uite in
citeva locuri lacul e crapat. Cu cita grija a fost §lefuita ! Sa fie oare un
lucru facut de mina omului ? Dumcev ? Oare mica lingura este un semn
al trecerii lui prin aceasta Jara a ierburilor ?

Nu ?tiu, nu pot sa-mi dau seama cum ai putut fi $lefuita, fara aju-
torul cu^itului, micu|a lingura ! Dar simt bine cum prin aceasta bucata
de lemn pe care о tin in mina mi se transmite caldura unei alte miini
omene?ti.
TRAVESTIRI $1 SCAMATORH

Voi ajunge pina la pinza paianjenului. Imi voi lua granula. Voi
strabate in lung §i in lat Jara Ierburilor, il voi gasi pe omul care a con-
fectionat mica lingura de lemn. Trebuie sa-1 gasesc pe Dumcev. Toate
astea mi le spuneam in sinea mea. In clipele acelea, nici prin minte nu-mi
trecea ca poate de mult mi mai exista prin aceste locuri omul pe care
intentionam sa-1 caut, ca lingura de lemn pe care о string acum in mina
cu atita putere о pierduse poate Dumcev cu treizeci-patruzeci de ani
in urma.

A$adar, hotarisem sa redobindesc granula crefjterii reversibile, care
se aga^ase de paienjeni?. Dar in aceea§i clipa am cazut pe ginduri. Incotro
sa merg ? Cum sa gasesc drumul spre plasa paianjenului ?

Mi-am amintit ca in timp ce fugeam dupa scarabei umbra mea
alerga in fa|a. Asta inseamna ca acum trebuie sa merg in a§a fel ca um-
bra sa fuga in urma mea.

О pasare uria$a cu ?ase picioare, cu aripi transparente, lungi $i in-
guste, i§i lua zborul de undeva, apoi cobori §i incepu sa se tirasca pe
trunchiul copacului linga care stateam eu. Am fScut un pas intr-o parte.
Ea cobori de pe trunchiul arborelui ?i se indrepta direct spre mine.

Am luat-o la goana, impiedicindu-ma de radacini §i m-am oprit in
spatele unui alt copac gros. Asta-i о viespe ! Daca ma injeapa, sint pier-
dut ! Bine ca am observat-o imediat $i am fugit. M-ar fi dat gata intr-o
clipita.

Dar stind in spatele copacului, am inceput sa examinez mai inde-
aproape fiara ?i-am izbucnit in ris. N-avea ac ! Nu era de loc primejdioasa.
lata un exemplu concludent in sprijinul inva|aturii lui Darwin, mimetis-
mul. Era un fluture sticlos care imita forma $i culoarea aripilor viespii.
Aripioarele lui stravezii ca ale viespii nu erau acoperite cu polen. Pasa-
rile 1-ar fi nimicit de mult, dar vestmintul lui, inspaimintator, de viespe,
il salva.

Jos, linga radacinile unde-mi croisem drum, era pe jumatate intune-
ric, cald $i umed. Parca ma aflam intr-un beci intunecos $i jilav in care
staruia mirosul de legume putrezite. О surpriza lua locul alteia. Cum sa
deosebe?ti in acest bal mascat al padurii fiara adevarata de cea traves-
tita ? Si atunci, aci ma ascundeam dupa un copac, aci ma acopeream cu о
frunza, raminind in loc nemi^cat. Dar de cite ori nu-mi luam zadarnic
aceste masuri de aparare, de cite ori ,,fiara“ de care ma temusem nu era
decit о insecta cu totul inofensiva !

La un moment dat vroisem sa tree peste doua crengi aflate una linga
alta, care-mi barau drumul. Dar una se desprinse deodata de cealalta, ma
impinse <ji incepu sa se mi$te. De spaima am cazut. Dar, privind mai cu
aten|ie, am in^eles : era о omida 1 Cine nu §tie ca unica aparare a unor
specii de omizi in fa|a dufjmanului este sa imite forma si coloritul unei
crengi1?

Ceva incepu sa biziie puternic in jurul unei tufe uria?e. In virful
ei se leganau u?or ni$te bile de un roz zmeuriu. Dupa culoare am recu-
noscut trifoiul, iar uria§a insecta biziitoare era un bondar. Primejdioasa
vecinatate. M-am ascuns sub tufa. Aici insa am gasit un alt bondar. In-
cotro sa ma indrept, ca sa ma salvez ?

Dar am constatat ca al doilea bondar n-are decit doua aripi, la fel
ca $i musca. Din nou о travestire ! Nu era un bondar, ci о musca paroasa.
Aici to^i sint travesti|i ! Musca paroasa in vestmintul bondarului ! A?a-$i
sperie ea du§manii.

Dar nu numai travestijii, ci §i scamatorii au umplut lumea in care
am nimerit. Iata, a cazut la pamint о vietate. Face parea haz pe socoteala
mea : a cazut $i intr-o clipita $i-a indoit corpul si a zburat din nou in sus.

Scamatorul este gindacul pocnitor.

Mergeam inainte, iar jocul continua in jurul meu intensificindu-§i
parea mereu ritmul. Mimetismul se manifesta peste tot in jurul meu, in
formele cele mai surprinzatoare : scamatorii, jocul de-а v-a^i ascunselea,
costume imprumutate de la vecini — animale de prada...

Alergam dintr-un loc intr-altul. Ce mult m-a obosit aceasta masca-
rada !... $i nu mai gasesc drumul ! N-am sa mai ajung, n-am sa pot stra-
bate calea pina la plasa paianjenului in care a ramas granula salvatoare.

Un vint us or clatina virfurile ierburilor. Ceva bufni, se pravali fji
se rostogoli in fa|a mea, taindu-mi drumul. Pe jos zacea о сапа uria$a —
apioape de doua ori cit mine. M-am apropiat de ea cu multa precau|ie §i
am inceput s-o examinez. Cana era modelata cu pricepere $i indeminare.
Lutul ?i nisipul erau cimentate cu о solute. О oala de lut, nearsa I

Priveam сапа cu ochi lacomi §i о nelini^te invioratoare ma cuprinse.
Nu ma mai saturam sa ma uit la ea. Era limpede, limpede de tot : aceea?i
mina care lucrase lingura de lemn pe care о ^ineam in mina modelase ?i
сапа de lut. Priveam nerabdator in jur. Mi se parea ca dintr-o clipa in-
tr-alta va apare din desi? un om — Dumcev — §i se va indrepta spre mine.

Vintul incepu sa §uiere, deasupra capului fo§neau virfurile ierburi-
lor $i deodata cazu pe jos inca о ulcica. Abia am avut timpul sa ma ascund
dupa trunchiul unui copac. Din virful arborilor zburau mereu alte ulcele.
Cind vintul se lini§ti m-am repezit la ele §i-am inceput sa le examinez cu
atenjie pe fiecare in parte. $i iata ca pe fundul uneia din ele am vazut
ceva care m-a facut sa tresar §i sa schijez brusc о mi^care de retragere.
Acolo era lipita laba monstrului din plasa caruia abia scapasem — laba
paianjenului !

Nu — nu ! Nici un om nu se va apuca sa faca ulcele, sa le umple cu
paianjeni mor|i $i sa le aga^e prin copaci. Dar atunci cine ?i in ce scop
s-a ocupat aci cu me$te$ugul olaritului $i cu depozitarea unor asemenea
rezerve de ,,provizii“ ?

Nenumaratele zile folosite pentru cunoa§terea vie^ii insectelor, din
car|i, din desene $i fotografii, amintirile razle^e ale observation facute in
timpul copilariei asupra naturii mi-au dat posibilitatea sa in^eleg cit de
variate pot fi meseriile pe care le practica insectele. Aici, foarte de cu-
rind, eu am aflat ca pu$ul cu miere §i copacul de deasupra lui sint facute
de albina-megachila. Poate ca §i ulcica de lut nears $i lingura de lemn
sint opera vreunei insecte !

Dar Dumcev ? Nu trebuie sa ma in§el pe mine insumi : se vede
treaba ca sint singur, cu totul singur printre aceste ierburi gigantice,
printre aceste animale care se tirasc, sar, salta, $iriie, vuiesc, due о via^a
misterioasa §i infioratoare, de nein|eles pentru mine.

Si mergeam, mergeam mereu...
CARE PE CARE ?

De departe am zarit contururile cunoscute ale muntelui gigantic cu
virful retezat. Era buturuga de unde a inceput calatoria mea. Acolo, in
plasa de paianjen, r£masese granula pentru cre^tere.

Muntele parea sa fie aproape, dar eu tot mergeam si nu mai ajun-
geam la el. Deodata din ierburi rasarira in fa{a mea patru coloane acope-
rite cu lina. Pesemne ca ele slujeau drept suport construc|iei ciudate
care se legana u§urel deasupra lor. Deodata coloanele incepura sa se in-
doaie una cite una pe rind ?i construcfia disparu. Ciinele !

Ridicindu-mi capul, am privit in sus : cautam plasa de paianjen cu
granula mea. Dar ea nu era nicaieri. Tot ratacind insa in jurul buturugii,
am vazut pe jos о masa cenu^ie, care zacea gramada. Costumul meu ! Am
vrut sa ma apropii — gindindu-ma ca poate urcind pe costum a§ putea
sa ma cafar pe buturuga §i de acolo sa gasesc mai u§or plasa cu granula.
Dar au aparut din nou coloanele paroase, care se infipsera solid in pa-
mint, linga hainele mele. Probabil ca Cernikova, responsabila bazei legu-
micole, plecind in graba in ora$ sa anun|e ce mi s-a intimplat, a lasat
hainele in paza ciinelui. Am fugit de linga costumul meu pazit cu stra?-
nicie de un chne strain.

Umblam la poalele muntelui-buturuga, dar nu puteam descoperi cu
nici un chip plasa gigantica. In cele din urma am vazut undeva, sus de tot,
un obiect albastru, cunoscut mie, clatinindu-se agajat de sfori. Era pele-
rina pe care о confec|ionasem din batista mea ! Atunci cind am incercat
s-o arunc in paianjen, n-a ajuns pina unde am |intit, dar in schimb a
acoperit granula. Paianjenul impletise fire in jurul ei si in acela§i timp
in jurul pelerinei albastre. Acum ea atirna leganindu-se deasupra capului
meu. Dar unde era plasa ?

Poate ca alergind — Cernikova — nimerise cu piciorul in ea $i о
rupsese ? Sau poate ca de vina era fiorosul dulau care adulmeca $i ras-
colea totul in jur ? Sau poate rafala de vint care azvirlise in padure ulce-
lele uria§e din copaci, distrusese ?i plasa paianjenului. Dar ce important
avea ! Granula mea se legana acum, acolo sus, pe un rest de p&ienjeni$.
Am inceput sa ma gindesc cum pot ajunge pina la ea. Sa ma ca|ar
pe crestaturile ?i crapaturile batrinei buturugi ? Era greu, aproape impo-
sibil sa ajung atit de sus pe un perete abrupt. Intii, ca ma apuca amejeala-

Linga buturuga cre?tea un arbore gigantic. Am observat ca intre-
trunchiul arborelui $i buturuga se intindeau citeva fringhii — resturi din
fosta plasa a pSianjenului. Се-ar fi sa ma ca|ar in copac folosindu-ma de
aceste fringhii §i apoi sa tree pe buturuga ? Incepusem tocmai urcu^ul,.
cind un fo^net sinistru — venit de undeva de sus — тй alarma. Am sarit
jos, m-am pitit.

Desigur, $tiam ca paiajenii i$i refac de obicei plasa. N-o fi inceput
oare ?i acest paianjen sa-§i |easa о alta in locul celei distruse ?

Din nou un fo$net... Deasupra capului meu incepu sa se legene §i sa
coboare din ce in ce mai jos о fringhie aruncatS din copac. Parea ca un
$arpe se intinde de pe creanga spre pamint, se lunge§te mereu §i tot cauta
sa se prinda de ceva. Am ridicat capul : acolo sus, fringhia era bine fixata
de creanga, de parea ar fi fost lipita. §i iata ca pe fringhia ce se clatina
a inceput sa coboare cel care incerca cu perseveren^a sa intinda sfoara
s-o prinda de ceva... I-am vazut din nou pieptenii, periu^ele §i capul cu cei
opt ochi negri.

La radacina copacului gigantic zaceau birne, prajini, scinduri. De-
sigur, la dimensiuni normale acestea nu erau decit ni§te crengufe §i ramu-
rele uscate. Pare-se ca paianjenul, dind drumul la firul sau, cobora pe el
spre birne.

Ca §i inainte el i$i legana acum in aer mandibulele, care semanau cu
lamele unui briceag. Am zarit pe pintecele monstrului ni?te excrescence
uriafje, cu sute de orificii. Paianjenul cobori pe о birna, i?i strinse pinte-
cele ?i fringhia se lipi. Imediat incepu din nou sa urce, dep£nind din el о
a doua fringhie. Suia din ce in ce mai sus, Jinind gheara unui picior din
spate intre fringhii, pentru a le despar^i una de cealalta §i a le impiedica
astfel sa se lipeasca una de alta. In felul acesta el izbuti sa traga fringhia
a doua in sus, spre о ramura, de care о lipi bine.

Paianjenul alerga acum de-а lungul acestei crengi. Alerga dind dru1-
mul, depanind mereu din el fringhia, pe care о fixa de capatul crengiL
Acum lasa sfoara in jos, cobori pe ea pinS. la bim&, игей din nou trase

9 — In Tara Codrilor de larbi

129
dupS el о alta fringhie. Proceda a?a de citeva ori. La un moment dat am
vazut ей birna de care erau fixate fringhiile se tiriie pe jos, se ridica
u?or $i incepe sa se legene in aer. Speranfa ca a§ putea intr-un fel sa rup
plasa §i sa dau jos granula se narui. Aceste sfori nu pot fi rupte nici cu
ajutorul unor beje. Imi spuneam ca nu voi reu$i niciodata sa le tai cu
ceva. Sint elastice $i, pe cit se vede, foarte rezistente. In afara de asta,
paianjenul este el insu?i un atelier viu. In locul firului rupt el trage ime-
diat unui nou. Ce-i de facut ? Cum sa ajung pina la pelerina ? Firele pla-
sei sint lipicioase. Paianjenul lasa pe ele mii $i mii de ba^icu^e cleioase,
de care ma voi lipi, voi ramine impotmolit in ele $i monstrul se va rafui
cu mine, a§a cum s-a rafuit ?i cu musca.

Priveam in sus, cind la paianjenul care atirna cu capul in jos, pin-
dindu-$i victima, cind la pelerina mea albastra. Este adevarat ca a? fi
putut ajunge la ea calcind pe firele radiale — fiindcS numai firele spi-
rale sint lipicioase. Dar in primul rind trebuia alungat paianjenul din
plasa $i numai dupa aceasta puteam porni pe drumul plin de primejdii —
in sus pe fringhii, cStre granula.

U§or de spus — sa alung paianjenul. Dar cum ? Се-ar fi sa ma
instalez pe marginea plasei ?i, zgil|iind-o cu un ba|, sa imit biziitul mu§tei ?
Paianjenul va porni la vinatoare dupa ,,musca“. Derutindu-1 astfel, voi
putea sa-mi croiesc drum spre granula.

Sa bizii ca о musca ? Dar tonurile joase sau inalte ale biziitului,
intensificarea sau scaderea lor sint produse de vibrajia aripilor mu$tei.
Voi reu$i oare sa reproduc toate aceste sunete in mod atit de natural,
incit sa pot in^ela paianjenul ?

Nu ! Am citit despre ,,auzul“ neobi§nuit al pSianjenilor, Am citit
ca la un concert, un paianjen, auzind interpretarea minunata a violonis-
tului, a coborit pe un fir al sau §i a ramas suspendat, ascultind muzica.
Dar cind a intervenit orchestra, paianjenul s-a suit inapoi §i s-a ascuns
in dosul candelabrului. Aceasta se explica prin faptul ca vibra^iile aerului
produse de sunetele viorii au determinat plasa de paianjen sa oscileze in
dosul candelabrului, a§a cum vibreazS cind nimere§te in ea vreo musca.
Instinctul animalului de prada se trezi. Iar atunci cind a inceput sa cinte
orchestra, undele uria$e ale sunetelor au silit paianjenul sa se ascundS.
Nu, nu voi bizii ca musca. Prin biziitul meu nu voi reu?i sa in§el „auzul
muzical“ al paianjenului.

Dar atunci cum sa-1 alung ? Deodata imi veni о idee nistru§nic& :
се-ar fi sa intorc instinctul paianjenului impotriva lui ? Doar tot in acest
loc ?i nu de mult, am scapat de la moarte, aruncind in p&ianjen pelerina
mea. In felul acesta l-am in§elat, l-am silit sa prinda о prada falsa. Acest
procedeu trebuie repetat de zeci de ori §i atunci... Am inceput sa adun
surcele, beje, nuiele $i le-am carat pe toate la paienjeni?.

Dantela de umbre aruncate de plasa paianjenului devenise com-
pacta de tot. Soarele о lumina, vintul о umfla. Mii de puncti§oare lumi-
noase tremurau, se deplasau pe pamint. Iar sub plasa se vedea conturul
ciudat al animalului care avea capul §i pieptul sudate : paianjenul гатй-
sese suspendat §i a^tepta о prada.

Deasupra pamintului se legana birna ridicata cu fringhiile. M-am
cajarat pe ea, in timp ce plasa se clatina elastica. Proptindu-ma cu picio-
rele de birna, am inceput s-o mi§c din ce in ce mai tare, ca pe un leagan.
Paianjenul porni iar sa coboare. Am sarit jos.

El mai pipaia inca, nelini^tit, capetele firelor de care era prinsS
birna, cind eu, apucind un bat, am inceput sa ma cajar pe peretele butu-
cului §i sa clatin din nou plasa. Ademeneam paianjenul cind spre un
capat al ei, cind spre celalalt, leganam cind о margine, cind alta,
aruncam be^e. Paianjenul era dezorientat. Ba renun^a, crezind ca nu e
nici о prada §i se indeparta spre centru unde raminea suspendat, ba se
napustea din nou asupra ,,prazii“ incepea sa infa^oare bejele pe care
le azvirleam in paienjeni§. Le infa$ura cu fringhii plate, care semanau
cu ni$te panglici. Se vede treaba ca acest Jesator era tare flamind §i tot
incerca sa suga „sucurile dat&toare de viata“ din... surcelele aruncate de
mine. In cele din urma am obosit. M-am a§ezat pe pamint §i am inceput
sa ma gindesc cum a§ putea sa-1 ademenesc pe paianjen §i sS-i rup firul.
Cind privii insa in sus — disparuse ! Pesemne ca obosise §i el 1

Am a^teptat multa vreme, dar plasa a ramas mereu goala. Numai
vintul о umfla u§urel. Paianjenul nu se mai intoarse.

§i atunci... atunci granula-minge ajunse in miinile mele.
GIGANTH NOCTURNI IES LA VlNATOARE

Acum, cind granula se afla in miinile mele, acum abia sim|eam
cit eram de istovit. M-am lasat jos, tot uitindu-ma la comoara mea de
parea m-a$ fi temut ca acu§i-acu$i va fugi, ma va parasi din nou. In capul
meu obosit gindurile lenevite se schimbau, se invalma§eau... Dumcev !...
Trebuie sa-i restitui cit mai repede granula. Dar unde se afla el ?

Se lasase intunericul §i lumea ierburilor in care ma aflam devenea
§i mai infiorStoare, §i mai primejdioasa. Cum sa-1 gasesc pe Dumcev ?
Am avut prilejul sa m& conving singur, am sunlit, am vazut : aici omul
este pindit la tot pasul, in fiecare clipa, de tot felul de primejdii care se
aduna in jurul lui. Un singur pas, о mi$care gre?ita il expune pieirii...
Cum pot crede ca Dumcev a trait in aceasta Tara a Ierburilor zeci de ani ?

Trebuie sa sparg granula-sfera, s-o maninc. Sa-mi redobindesc
dimensiunile dinainte. Sa-mi imbrac costumul care zace acum linga
buturuga. Sa ma due in ora$. La gara nu mai pot ajunge la timp — am
pierdut trenul. Dar vai ! Ciinele e tot linga costumul meu — continua
sa mi-1 pazeasca. Mi-am amintit deodata de coloanele paroase — picioa-
rele lui — care se propteau in pamint §i m-am cutremurat. Mi-e frica ?
Nu, nu mi-e frica — doar am alungat paianjenul — monstrul din plasa
— §i n-o sa reu?esc sa gonesc un ciine ? Dar deodata am izbucnit in
ris : se vede ca sint tare obosit, incurc propor|iile.

Intre timp totul in jurul meu lua forme uluitoare $i misterioase.

Mi s-a parut oare ? De undeva se auzea parea zgomotul unei loco-
motive care se apropia din ce in ce mai mult. Am privit cu aten|ie in
jur §i am vazut un $arpe gigantic care se intinsese §i se ridicase in
coada, se legana spre dreapta §i spre stinga, $uiera, gitul i se umflase.
О vipera ! Iata de unde venise zgomotul de locomotiva...

Alaturi de §arpe se afla un dimb — о sfera uria§a acoperita cu
suli(i ! Un arici ?

Gigan^ii 1 Au pornit la vinatoare nocturnd !
§arpele se incolaci, se intinse din nou. Panglica in zigzag a spi-
narii lui arunca sclipiri la fiecare mi?care. Deodata se napusti asupra
ghemului uria?. О rafala de vint incepu sa legene ierburile-arbori. Mi-am
adunat toate puterile, m-am suit intr-un copac ?i de sus am asistat la
lupta dintre ace?ti gigan^i.

Lumina lunei se raspindea lini?tita ?i egala deasupra poienei, astfel
incit eu puteam vedea totul foarte clar.

Pentru о dipa sfera se deschise : ariciul i?i infipse tepii in coada
?arpelui. Vipera turbase parea : se zvircolea incercind sa mu?te ariciul.
Zadarnic ! Peste tot dadea de ace. Totul crescuse in jurul meu la ni?te
dimensiuni atit de neobi?nuite, incit mi-era greu sa cred ей acolo jos se
luptau un arici un $arpe.

Lupta continua. $i mi se parea ca ariciul ?i ?arpele cind i?i reluau
forma lor obi?nuita, pe care о cuno$team de mult, cind cre?teau, cre?teau
mereu pina la dimensiuni uria?e. Ce era de facut ? Sim^eam ca mi
cuprinde ame^eala stind §i privind lupta dintre ace?ti doi gigan^i fioro?i,
ascultind sforaitul $i $uieratul lor — care acolo, jos, unde ma aflam eu,
se auzea foarte puternic. M-am ca^arat in copac, din ce in ce mai sus.

Jos, lupta era in toi.

Ariciul strinsese cu putere coada ?arpelui, acesta incerca si se
smulga, dar adversarul nu-i dadea drumul.

Deodata lupta inceta. Ariciul sari la о parte. JjJarpele pleca tiri?,
in graba.

Du$manii s-au despar^it. Am inceput sa cobor, dar am vazut ca
ariciul se rostogolea in urma ?arpelui. Se incaierau din nou ! Ariciul ocoli
vipera, sari, i?i infipse din|ii in gitul ei. $arpele se zbatu cu putere. Intr-o
clipa ariciul se facu ghem. $arpele incepu sa $uiere, sa se zbata cind intr-o
parte, cind intr-alta. Dar ariciul statea nemi?cat : i§i strinsese sub burtS
botul ?i labele, i$i incolacise coada scurta, grohaia ?i gifiia ca о ma?ina
cu aburi.

Jjlarpele, se vede treaba, obosise, caci se indeparta, tirindu-se cu
ultimele puteri.
Rostogolindu-se, ariciul porni la goana, in urma lui, izbuti sa-1
ajunga ?i, repezindu-se, i?i infipse din|ii in spinarea $arpelui. Acesta se
cl&tina, dar din|ii ariciului se infipsera acum in gitul §arpelui.

Iar eu, uitind de dimensiunile lor gigantice, strigam :

— Mu$ca I Mu§ca-1, Fornaila ! Mu$ca-i gitul !

Ariciul parasi locul de lupta : i§i exterminase adversarul; §arpele
zacea mort. Invingatorul se putea odihni in lini^te acum, i$i scoase botul,
i§i strinse impacat |epii.

Apoi se apropie incet, cu mers leganat de cadavrul §arpelui §i incepu
S&-1 sfi$ie ; арией о bucata din prada ?i fugi cu ea.

Curind арйгига doua dimburi mici, cenu^ii, acoperite cu ace : erau
puii ariciului ! Se aruncara cu lacomie asupra prazii. Ariciul statea §i se
uita la ei §i mi se paru ca zimbe^te zeflemitor.

Cit de mult m-a obosit acest spectacol ! Ce somn imi este ! Dar
fo?netul, freamStul din jur — toate aceste zgomote ale noptii nu ince-
teazS nici о clipa.

DIMINEATA INROURATA

Unde sa ma ascund ? Unde sa dorm ? Imi gasisem un loc$or pe о
frunza a copacului de unde urmarisem incaierarea giganjilor, dar un
vint care incepuse sa sufle pe nea$teptate zgiljiia atit de puternic arbo-
rele, incit nu lipsise mult sa cad. Am fost nevoit sa cobor.

Sa ma ascund §i sa-mi fac culcu^ul sub un tufi? ? Am inceput sa
adun de pe jos firicele de iarba uscata pentru a$ternut. Mina mea atinse
marginea unei gropi. Partea interioara a gropii era acoperita cu fringhii.
Paienjeni? ? Pesemne era cuibul unui paianjen de pSmint. Am scotocit
in jurul cuibului ?i am gSsit in apropierea lui un disc. N-o fi capacul
vizuinei ? $tiam ca paianjenul de pamint i$i face din firicele de nisip un
capac pentru vizuina sa. О fi acasS stapinul ? Probabil ca nu, caci altfel
acoperi$ul ar fi acoperit gaura.

Am luat un vreasc §i am atins de citeva ori cu el paienjeni^ul. Am
tras cu urechea. Nici un raspuns din subterana. Atunci m-am virit in
groapa §i am inceput s-o cercetez cu aten|ie. Paienjeni?ul era uscat.
Ici-colo „tencuiala" era cazuta, iar pe fundul gropii zaceau bulgari de
pamint. Se vede ca paianjenul de pamint parasise pentru totdeauna
aceasta locuin|a a sa.

M-am instalat in groapa cit mai comod §i am adormit lini§tit.

Ma trezi un zgomot puternic : era sunetui unui clopot. Apoi lini^te...
§i dupa о clipa acela§i dangat de clopot. Am tras cu urechea : sunetui
venea acum din alt loc, dar din nou se frinse, ca dupa aceea sa urmeze :
cind repetat in §ir, cind cu pauze, cind mai aproape, cind mai departe.

Am sarit in picioare §i am inceput sa ma ca|ar pe pere|ii gropii
pentru a ie§i afara. Aruncindu-mi privirea in sus — am ramas uluit :
deasupra gropii atirna о uria$a bila de sticla care sclipea in soare in
toate culorile curcubeului. Sa fie о picatura de rouS ? Iar toate sunetele
pe care le auzisem fusesera produse de picaturile de rou£ in caderea lor ?

Globul incepu sa se intinda vazind cu ochii §i sa ia forma unei
pere. Inca о clipa — se va desprinde ?i-mi va c&dea in cap. Nu mai
aveam timp sa sar afara. Cu о mi$care grabita am intins mina, am dat
de acoperi? §i am acoperit cu el groapa. Aproape in aceeaji clipa am
auzit un zgomot asurzitor. Bila de sticlS se sparse pe acoperi§. Ce bine ca
paianjenul de pamint §tie atunci cind i§i face un acoperi? sa-i lase libere
incheieturile {esute din paienjeni§, precum ?i zavorul. Cautind sa se sal-
veze de inamic, el i§i vira ghearele in acoperi§ §i-l tine strins deasupra
locuinfei lui.

Capacul acopera atit de bine orificiul, incit aceasta construc|ie ar
putea fi comparata cu un chepeng de pe о nava.

Dar era timpul sa ies. Dind la о parte „chepeng ul“, am scos о ex-
clama|ie de bucurie. Cit vedeam cu ochii — spre dreapta, spre stinga,
inainte $i deasupra mea — atirnau, in aer, bile de sticla ; se leganau,
apoi c&deau ?i se spargeau.
Sunetele — ca de clopot — staruiau in aer. Stropii zburau in toate
directive ; in ei ca ?i in bile jucau razele soarelui. Sunete ?i culori !

Te salut, dimineaja inrourata ?i sonora !

UMBRA BATRINEI BUTURUGI

Din momentul cind am inghi|it praful care mi-a redus dimensi-
unile, ierburile din jurul batrinei buturugi s-au ridicat in jurul meu ca
acele unui arici — s-au intins in sus §i m-au inconjurat din toate parole ;
din oricare loc m-a? fi plasat, vedeam umbra gigantica a buturugii §i
oricit de mult m-a? fi indepartat de buturuga sunbeam totu?i racoarea
umbrei ei. In timp ce imi croiam drum printre ierburile — care imi
apareau ca ni?te copaci — in timp ce cutreieram ha^urile, m-am oprit
deodata ?i am privit nedumerit in jurul meu : Ce mai era ?i asta ?
Arborii care fo?neau leganindu-se, padurea sinistra in care m-am pome-
nit, deodata, ieri nu era decit о intindere de iarba verde, pe care calcasem
cu picioarele !

Umbra buturugii batrine se intinsese ?i se lungise pina departe
peste padurea de ierburi. Desigur ca puteam ie$i din acest loc intunecat
de umbra. Dar oamenii vor veni sa ma caute la buturuga. Cernikova s-a
dus dupa ei ; linga buturuga a ramas ?i ma a?teapta costumul ; cind voi
reveni la dimensiunile mele normale il voi imbraca ?i ma voi intoarce
in ora?.

Astazi, in aceasta diminea^a cu roua, umbra batrinei buturugi
putrede, gaunoase, imi u?ura, imi lini?tea inima mea speriatS.

Carind dupa mine granula infa?urata in pelerina, cu lingura in mina,
imi croiam drum cu grija peste mu?uroaie, movili^e, tap^ane, defileuri
— printre batrinele radacini ale buturugii — cautind sa ajung mai aproape
de locul unde ramasesera hainele mele. Oare nu le-au luat de acolo ?
Le mai paze$te ciinele ?

Cineva ma impinse. Am cazut, dar am sarit in picioare intr-o
secunda. Un uria§ §arpe boa, de culoare inchisa, se tira pe pamint, fo§-
nind zgomotos. Am luat-o la goana. Dar ce ciudat 1 De ce are acest
animal atitea picioare ? Capul lui este gros, brun, cu tivitura ro$ie. $ar-
pele se indrepta spre mine — ii vedearn din ce in ce mai aproape capul
imens, cu doi ochi holbati. Capul cre§tea parca, ?i in clipa aceea am
intrat in panica, am inceput sa fug.

Fugeam tot mai departe de $arpe, ma lipeam de terasele buturugii,
incercam sa ma fac cu totul neobservat. Deodata am zarit о crapatura
acoperita cu о piatra. Am dat piatra la о parte §i m-am pomenit intr-o
pester a. Numai aci mi-am venit in fire.

Niciodata nu trebuie sa te pierzi, sa-|i pierzi increderea in propriile-^i
forte. Acest „boa cu picioare" nu era decit о omida, mi se pare a flutu-
relui numit : Pergesa elpenor. A^adar, ma pacalisem. Ochii ei erau inspai-
mintatori — doua pete. Parea insa §i ea speriata — dovada ca i se
umflase unul din inelele din care ii era alcatuit trupul. Aspectul ei infri-
co$a chiar §i pasarelele.

Binein|eles, am ramas citava vreme in adapostul meu, a^teptind
sa se indeparteze cit mai mult omida care pentru mine devenise §arpe boa.

Lumina patrundea prin crapatura §i se revarsa dulce in pe§tera.
M-am rezemat de perete, l-am atins cu mina §i, spre suprinderea mea,
era neted, neted de tot, de parca fusese acoperit cu lac. Mi-am dat seama
ca patrunsesem in butucul putred, gaunos §i ca in orice clipa se puteau
prabu^i peste mine buca|i de lemn. Cu ce compozi|ie a intarit cineva,
a uns, a acoperit suprafa^a регеЩог $i a tavanului ?

$tiam din car|ile citite ca glandele albinelor produc ceara, $tiam $i
ca unele insecte produc lacuri. lata de ce ma gindeam ca ma aflu in
vizuina unei insecte necunoscute mie, care a lustruit pere^ii cu ceara
sau cu lac.

* Picioarele imi alunecau ca pe un parchet lustruit. M-am aplecat.
Am privit in jur. Du^umeaua era a§ternuta cu elitre colorate de bubu-
ruza. Elitrele se imbinau atit de bine intre ele, incit pareau anume a$e-
zate astfel de cineva ca sa apere locuin(a impotriva umezelii.

Pipaind cu mina peretele am atins marginea unei Jesaturi moi.
Nu m-am mirat prea mult, fiindca §tiam ca multe insecte ,,produc“
vata, $i matase, $i paienjeni?.

Cu о oarecare teama am dat la о parte о bucata din aceasta |esa-
tura, am facut un pas ?i m-am pomenit intr-o alta pe§tera.

Lumini^e, lumini^e, luminite... Nenumarate puncte luminoase, palide
ca luna, formind un semicerc, i?i revarsau lumina dulce pe pere^ii, du-
§umeaua ?i tavanul pe?terii. Erau putregaiuri ! Peste tot numai putre-
gaiuri care iradiau lumina. Ele m-au ajutat sa vad unele lucruri in a
caror existen^a este aproape greu de crezut.

Din nou se leganau deasupra mea ierburile-gigante, din nou auzeam
vijiitul vintului rascolindu-le, din nou soarele lumina stralucitor.

De necrezut ! In pe$terile pe care le-am vizitat, pere^ii erau aco-
peri^i cu ceara §i lac ; in deschizaturile pentru u?i — jaluzele de matase,
pe jos — ulcele pline cu polen de flori, miere, apa curata. De necrezut 4
Intr-una din pe§teri, un sac de dormit cu perna de vata, intr-alta — mai
mica, a^ezate intr-o ordine stricta, legaturi de fringhii, scari din fringhii,
articole lucrate din lemn, cioburi ascu|ite din scoici §i pietre §lefuite care
in ni§te miini experimentate, indeminatice, pot deveni unelte tot atit de
bune ca $i cu|itul sau ferastraul...

Ce fel de insecte au fost acelea care au lucrat vasele care folosesc
la pastrarea diferitelor produse ? Ce soi de insecte au muncit pentru con-
fec|ionarea vatei pentru perne §i plapumi ? Ce specie de omizi au |esut
jaluzelele de matase, cuverturile, sforile, fringhiile de diferite lungimi ?
Ce insecta a pus la dispozi^ie pentru transformarea pe^terilor in locuin^e,
ceara, lacuri, diferite substance aromate ? Cine a §tiut sa se foloseasca
cu atita inventivitate de produsele locuitorilor acestei |ari — a codrilor
de iarba, cine a adunat toate obiectele sub bol^ile acestea — cine le-a
a$ezat, le-a plasat aici, in pe?tera ?

Trecind dintr-o incapere intr-alta, imi puneam nenumarate intre-
bari. Dar cel mai mult m-am mirat cind am zarit un teanc de file scrise
de mina unui om !
Priveam la lumina limpede a soarelui aceste file ?i nu-mi venea sa
cred... Priveam cu toata atenjia — recuno$team scrisul ascu|it, cu liga-
tura u$oara.

Acela§i scris pe care l-am vazut pe foile de sub microscop la
institut, pe hirtiile din laboratorul lui Dumcev, pe bile^elul aproape ars
al Polinei Alexandrovna $i pe peticul de hirtie in care a fost ambalat pra-
ful pe care l-am inghi^it !

Nu-mi venea sa cred. Rasfoiam filele. Citeam cu glas tare. Nu prea
tare, dar totu§i atit cit sa mi se auda vocea. Pentru о clipa, am intrerupt
lectura §i am privit in jur. Mi se parea ca vuietul ierburilor amu|e$te
treptat, de parea tot ce era viu aci statea sa asculte glasul meu.
PAR TEA A PATRA

ISTORIA ULT1ME1 CALATORII А LUI DUMCEV.

SCR1SA DE EL INSUSI

1

IN LOC DE PREFATA LA JURNALUL MEU

Din intimplare, eu Serghei Dumcev, m-am pomenit in Tara Codrilor
de Iarba. Am trait aici mul|i — mul|i ani. Iar atunci cind am gasit hirtie
$i am reu?it s-o imbib cu о compozifie corespunzatoare, pentru a о putea
folosi la scris ?i cind mi-am dat seama cum se poate prepara din gogoa$a
de ristic cerneala — am inceput sa-mi tin un jurnal in care mi-am notat
zi de zi toate descoperirile §i experien|ele pe care le-am facut in aceasta
fara. Fiecare fila am insemnat-o cu un numar de ordine. Ultima fila
poarta numarul 2876.

A venit ziua $i ceasul in care am pornit la drum pentru a depune
tn miinile oamenilor jurnalul descoperirilor mele. Cum voi reu$i sa fac
aceasta, nu $tiam inca, dar hotarisem sa ajung pina intr-unul din locu-
rile pe care il $tiam foarte frecventat — un loc unde cindva, de mult
de tot, fusese un chio$c.

Calatoria a fost grea, aproape fatala. О furtuna, о vijelie naprasnica
mi-a risipit filele jurnalului. Poate ca о fila macar a ajuns totu§i in
miinile oamenilor 1 Dar citind-o ei nu vor in|elege nimic, poate vor ride.
Las’ sa rida ! Mie nu-mi ramine decit sa refac jurnalul, ?i sa gasesc un
mijloc pentru ca oamenii sa-1 poata citi. Dar inainte de a incepe reconsti-
tuirea jurnalului, in loc de prefa|a voi descrie povestea ultimei mele cala-
torii.
Fila 1

Imi amintesc, era in amurg. Terminasem tocmai de scris о fila a
jurnalului. Ma uitam la soarele ce apunea §i ma gindeam : pina acum
am vazut mii $i mii de apusuri in fara Codrilor de Iarba. $i intotdea-
una in amurg imi intrerupeam insemnarile.

Jurnalul meu este acum plin cu relatarile descoperirilor mele —
plin cu gindurile, observajiile ?i considerable facute de mine in Tara
Codrilor de Iarba. A venit de mult timpul sa-1 predau oamenilor. Dar
cum sa fac aceasta ? In fa|a mea se afla paduri, un desert ?i Marele
Fluviu Domol. Cum sa le birui ? Cu atit mai greu — cu cit trebuie sa
car cu mine $i jurnalul, care este destul de voluminos.

Era о problema care se ridica inaintea mea de fiecare data cind
ajungeam la capatul unei file. Dar evitam sa reflectez mai adinc, о tot
aminam. Imi spuneam : mai tirziu... cindva, voi reu$i eu sa nascocesc
ceva. Dar acum nu se mai putea amina... Sosise timpul !

In noaptea aceea, pe cind stateam culcat in sacul de dormit facut
din firele viermilor de matase, imi sim|eam aten|ia foarte treaza ; ascul-
tam cu auzul ascu^it toate zgomotele din jur, a?teptind parea sa-mi §op-
teasca cineva — din departare — raspunsul la intrebarea ce ma chinuia.
Dar in jurul meu era lini§te. Se auzea doar cum bate, cum bate intr-una
mica inima a unui om mic.

Rasarise soarele. Ma gindeam ca undeva, departe de aici, el lumina
acum $i ora?elul meu. Pina acolo nu voi putea ajunge. Cel mai nimerit
este sa merg pina la chio$cul care se afla pe partea stinga a drumului,
spre mare. Oamenii, in plimbarile pe care le fac in afara ora^ului sau
mergind spre |arm, tree pe la chio§c. Probabil chio§cul mai exista §i
astazi. Imi amintesc cum pe linga el curgea un mic piriia§. Acum acest
piriia? s-a transformat pentru mine in Marele Fluviu Domol. Nu $tiu
cum voi izbuti sa-1 traversez. Dar trebuie sa pornesc la drum.

Fila 2

Cindva, am incercat sa ajung cu pluta pe riul care curge pe linga
casa mea $i ajunge pina la Marele Fluviu Domol. Atunci, n-am reu$it.

Apele micului piriia§ se pierd undeva la sud, in nisipuri. Este ade-
varat ca primavara, dupa ploi puternice, acest piriia? se varsa in Marele
Fluviu Domol. Dar intr-o asemenea perioada este absurd sa navighezi.
E о vreme ingrozitoare. Sufla continuu vintul.

De$i acest piriia? curge chiar in apropierea casei mele, nu §tiu din
ce pricina, multa vreme nu i-am putut gasi un nume. Dar odata, intr-o
noapte — era о primavara timpurie — m-am trezit §i am tras cu urechea
la murmurul piriului. Mi se parea ca nu se mai astimpara, ca-mi face
mustrari pentru toata vremea aceea — de mult de tot — cind treceam pe
linga el fara sa-1 bag in seama — cind calcam peste el — abia umezin-
du-mi talpile cizmelor. $i in noaptea aceea l-am numit : „Piriul Repro-
§urilor Tirzii“.

A^adar, pornind in direc|ia nord-est spre Marele Fluviu Domol,
drumul nu poate fi decit prin padure §i prin desert.

Fila 3

Pentru orice eventualitate am strins filele jurnalului meu, le-am
facut pachet $i le-am legat cu sfori. Din cuiburi de albina am procurat
ceara pe care am topit-o la soare. Am acoperit pachetul cu ceara. Astfel,
foile vor fi aparate de umezeala — de roua $i ploaie.

Am pus apoi jurnalul intr-un sac dintr-un material rezistent $i tot
impermeabil, pe care l-am legat de jur imprejur cu sfori solide. Desigur,
altadata — cu un timp in urma — a$ fi numit aceste fringhii firicele
de omida, iar sacul — о gogoa^a.

Dar cum sa car singur sacul in care se afla jurnalul meu ? Unde
sa gasesc о camila care sa transporte о asemenea povara ?

De cita rabdare, talent, inventivitate e nevoie ca sa dresezi un
animal ! Istoria, pastrind amanuntele asediului lui Hannibal asupra Romei,
a uitat totu^i numele minunatului dresor care i-a invabat pe elefan^i sa
indeplineasca diverse munci in armata lui Hannibal.

cine va sti sa spuna numele dresorului care a silit pe lei sa duca
supu?i carul pe care Marc Antoniu a intrat triumfal in Roma antica ?

Rabdarea, spiritul de observable §i imagina|ia — iata trasaturile de
caracter indispensabile dresorului. Dar se cere §i timp, un timp destul de
lung, pentru a imblinzi animalul, pentru a-1 face supus, ascultator. Am
cunoscut un batrin ciudat care ?i-a inva|at pisoiul negru sa culeaga orice
moneda aruncata pe jos §i sa i-o aduca la masa. Am cunoscut $i un
naturalist care ?i-a instalat pe masa un furnicar sub un clopot de sticla.
La aceea^i orS zilnic, ?i intotdeauna la aceea$i margine a mesei, el hranea
cu miere о furnica marcata.

Dar au trecut multe, foarte multe zile pinS cind pisoiul a inva^at
sa aduca monezile, iar furnica sa vina la ora stability pentru a-?i lua
hrana pregatita.

Dar cine dintre locuitorii Tani Sodrilor de larba poate fi dresat,
intr-un termen scurt, sa care povara mea ? Oare pot sili gindacul scara-
beu sa impinga pe pamint, in locul bilei lui uria^e de balegar, sacul meu ?
Nu, ar fi sa fac о munca lipsita de orice sens.

Zilele treceau. Dar de cite ori — in tot timpul acesta — n-am des-
chis sacul de drum ca sa mai adaug jurnalului meu inca о fila scrisa, ca
apoi sa-1 acopar din nou cu ceara. Legam jurnalul din nou cu sfori, il
viram din nou in sacul de drum. Jurnalul tot a?tepta ; cit va mai dura
pina il voi incredinja oamenilor ? Iar eu — eu nu $tiam cum sa rezolv
aceasta problema.

Uneori incepeam sa ma gindesc la libelule, la fluturii gigantic!.
Aveam sfori de diferite lungimi $i grosimi. A§ fi putut lega de spinarea
lor sacul $i apucindu-ma de capStul unei fringhii, sa merg pe jos. Sa fac
in felul acesta tot drumul. Dar nu a? fi putut dirija direc|ia — ar fi tre-
buit sa merg la voia intimplarii : nici libelula, nici fluturele nu vor putea
fi obligati sa zboare cStre chio?c.

Sa tin fluturele, libelula de capastru ? Imi ajungeau oare puterile ?
$i-apoi, omul trebuie sa mai faca $i popasuri, sa se mai §i odihneasca la
drum, iar libelulele $i fluturii — de pilda fluturele Pergesa — zboara,
fara odihna, zece-douazeci $i chiar о suta de verste.

$i am inceput sa ma gindesc : ce-аг fi sa dezleg sacul, sa despart
jurnalul in file ? $i albinele sa duca foile mele la stup in со$и!е|е1е de
pe picioru$ele lor in acela$i fel in care aduna polenul florilor. Dar va
trebui sa fac sul fiecare fila $i sa a§ez sulul in co$ulet- Zborul albinei, in
drumul ei spre stup, va fi ingreunat $i de aceea va fi nevoita sa $i-l in-
cetineasca, fiindca in afara de polen se vor afla in co§ule|e $i foile mele.
Undeva acolo, in hambarele stupului, ea va lasa filele о data cu polenul.
$i mai departe ? Eu, u§urat chiar de povara, n-am sa pot ajunge pina la
prisaca, iar filele mele vor fi prelucrate de albine — о data cu polenul —
in turtle de ceara. Nimeni nu le va vedea, nimeni nu le va citi.

Nu, nu trebuie s£ despart jurnalul in file. Fiecare fila are legatura
cu cea precedents $i cu cea urmatoare. Daca se pierdea una — se pierdea
infelesul intregii lucrari. $i fiecare fila a jurnalului meu imi era scumpa.

Iar zilele, orele treceau. Uneori po|i sa a?tep|i ani, zeci de ani, dar
cit de greu, cit de chinuitor este citeodata sa a§tep|i о zi, un ceas, un
minut !

Fila 4

Era in amurg. Ierburile stateau drepte, nemi?cate. Eu §edeam sub
strea§ina. Intunericul invaluia treptat totul in jur. Cind deodata ierburile
incepura sa se clatine $i in fa|a mea aparu о masa rotunda, cu margin!
inclinate, cu opt picioare curbate. Masa se deplasa, iar pe ea se mi§cau §i
se agitau alte masu^e mult mai mici. Cite nu Ji se pot nazari in amurg,
cind contururile obiectelor se modifica !...

Cind m-am uitat mai cu aten^ie, am putut observa ca masa a in-
cetat sa se mai mi§te. Am vazut chiar $i micu^ele masu^e rotunde cobo-
rind incet, cu grija spre pamint §i mi?cindu-se incoace $i incolo. M-am
apropiat nedumerit $i am vazut limpede ca fiecare masu|a era legata cu
0 sfoara de masa mare de pe care a coborit. Abia acum am injeles ci
acesta era un paianjen care i$i scosese la plimbarea de seara puii. Iar ei,
cobori^i pe pamint, se |ineau de paianjen cu ajutorul firelor. Am azvirlit
о pietricica. To|i puii s-au ca|irat repede, unul dupi altul, pe masa in-
clinata, s-au contopit intr-un singur ghem. Picioarele curbate se urniri,
masa se clatina, paianjenul disparu. $i ierburile devenira din nou ne-
mi^cate.

Se intunecase de mult. Trunchiurile ierburilor gigantice se apro-
piara, se contopira. Paianjenul ajunsese intre timp la locuin(a sa §1, tre-
cind probabil pe sub ?opronul ?i sub bolta in care a intrejesut bulgira$i
de pamint $i frunzulije, s-a virit cu puii sai in culcu? $i au adormit cu
to|ii.

Iar eu priveam inca spre desi$ul negru al ierburilor, mi se рйгеа
ca mai vad inca in fa|a mea paianjenul cel mare pe a carui spinare se
cajarasera paianjenii mici. $i pe nea^teptate imi veni о idee. Paianjenul
nomad sau painjenul-lup — iata pe cine voi sili sa-mi poarte in spinare
sacul cu jurnalul meu. Ma voi folosi de instinctul sau matern.

Paianjenul pe care l-am vazut adineauri i?i ducea in circa puii. Dar
paianjenii i$i poarta cu ei §i gogoa§ele cu oUale din care ies puii. In loc
de oua am sa a$ez in gogoa?a jurnalul. Cintare?te greu jurnalul meu !
Dar ce important are ? Am citit undeva ca in loc de oUa s-au pus in
gogoa$a alice de vinStoare care sint destul de grele ?i totu$i paianjenii
au fost in stare sa le transporte — le-au carat cu ei exact atitea zile cite
sint necesare ca din oua sa iasa puii.

Dar am sa pot trage paianjenul dupa mine ? Ma a?teapta о treabS
grea $i primejdioasS — sa-1 prind, sa-1 imblinzesc, sa-1 silese s& ducA
povara. E foarte dificil, dar totu§i posibil.

M-a cuprins bucuria la gindul ca in curind vol porni la drum. Voi
ajunge acolo unde oamenii vor putea lua in miini jurnalul meu in care
sint relatate toate descoperirile pe care le-am facut in aceasta Tara a
Codrilor de Iarba.

Fib 5

Am inceput sa observ cu mare aten^ie toate deprinderile piianjeni-
lor. Ale paianjenilor fioro?i cu cirligele lor groaznice, pline cu otrava,
ale celor care se lipesc de victima pentru a-$i varsa in ea otrava uciga-
toare ! Cit ma ingrozeau ace$ti paianjeni in primele zile ale vie£ii mele

10 — I» Tara Codrilor de larbl

145
pe aceste meleaguri ! Ce spaima punea stapinire pe mine cind in intune-
ricul pe^terilor pe linga care treceam se aprindeau luminite — ochii de
paianjen fosforescenji plini de du§manie ! О luam la goana, ma ascun-
deam dupa copaci.

Imi amintesc ей intr-una din primele zile am vazut ie§ind dintr-o
pe^tera un monstru paros cu picioare trandafirii. Opt picioare. $i pe
fiecare parea erau desenate cu tu$ inele negre ; se vede ca de aceea —
prin contrast — picioarele pareau $i mai trandafirii. M-a cuprins groaza
cind monstrul, zarind un gindac, s-a saltat ?i aratindu-$i pintecele negru,
$i-a ridicat amenin|ator labele din fa|a. A prins gindacul, ?i-a infipt in el
cirligele ?i 1-a adus in pe§tera. Ce spaima am tras eu atunci ! Мй uitam
in jur эй vйd unde pot fugi. Mi se рйгеа ей din toate pe§terile тй pri-
vesc, ma pindesc lumini|e du§ir^noase. Asta a fost demult — in primele
zile ale vie^ii mele in Tara Codrilor de 1агЬй.

Iar acum caut veci^tatea p^anjenilor, incerc sa fac cuno§tin|a mai
indeaproape cu ei, sa aflu cum traiesc, de cine se tern.

Dind de urma unui pmanjen de pivnita §i a$teptind sa-$i рйгйзеазей
vizuina, am inceput imediat зй cercetez cum este construitS locuin^a lui.
In fa|a mea se afla un bastion, cu metereze, bariere de piatra — lucrarea
unui adev^at inginer maestru. Dar pentru construirea acestei fortere^e
p&anjenul de pivni^ n-a smuls nici un fir de iarba din рйтпй — doar a
ag^at $i a incilcit ierburile §i le-a impletit cu pmenjeni?. Tot cu paien-
jeni§ a prins $i a legat unele de altele fire de paie §i diferi^i pari. Pitin-
du-se in dosul zidurilor fortare^ei sale, el a§tepta ca vibrajiile paienjeni-
$ului БЙи БЙ-i vesteasra ivirea du^manului. Perejii vizuinei erau raptu^iti
cu tapete de matase — paienjeni^. In cazul cind se rostogole^te vreo
pietricic^ ea se impotmole^te in p&enjeni? $i astfel puii sint feri^i de
lovituri. Iar pmanjenul se 1апзеа2й de pe plasa sa ca de pe о trambulind.
$i de acolo se агипей asupra du^manului.

АИй daU, spre зеагй, cind тй intorceam ratre сазй, a trecut pe
ling& mine un animal uria§ cu pintecul catifelat, negru cu dungi cafenii
$i cu inele de culoare тсЫзй pe picioare. Era о tarantula. La inceput mi
se рйги ей are о сосоа§й pe spinare. Dar apoi, uitindu-тй mai bine, am
уйги! ей i?i purta puii la fel ca ?i pmanjenul pe care il luasem in amur-
gul acela drept о masa тоЬПй.

Era о seara Мп1$Н1й $i р1йси!й. Tarantula i$i scosese copiii la plim-
bare. li transportase pe spinarea ei §i acum se intorceau cu to^ii асазй.
Tarantula disparu intr-o crapatura dintre doua pietre. De acolo, din in-
tunericul crapaturii, incepura sa sclipeasca patru ochi. Ceilal|i patru, cei
mai mici — nu se vedeau. Apoi tarantula se apuca sa-$i faca toaleta : i$i
cura^a cu picioru^ele din fa|a tentaculele §i mandibulele.

Am urmarit zilnic aceasta tarantula, am observat §i аЩ paianjeni.
Nu a trecut prea mult timp $i ajunsesem sa §tiu cum se desfa^oara viaja
in multe locuin|e de paianjen. Apaream ba linga un birlog, ba linga un
altul, urmaream cu aten^ie instinctele, naravurile, deprinderile lor ma
gindeam cum sa silesc uria^ul paianjen otravitor sS. ma asculte §i sa-mi
§tie de frica, cum sa-1 silesc sa-mi poarte bagajul, a§a cum i$i poarta pe
spinare ouale in gogoa^a, sau puii.

Bine ar fi sa pot afla de cine se terne paianjenul. Atunci a§ §ti
cum sa-1 silesc sa-mi poarte bagajul.

Timpul trecea, dar in cele din urma totu^i am reu^it sa aflu care
este du?manul paianjenului.

Fila 6

Era о diminea^a luminoasa, calda. Linga birlogul tarantulei, pe care
о |ineam sub observa^ie, aparu о viespe. Un costum de un galben deschis,
aripi de chihlimbar saltate $i agitate, ^inuta mindra, mi?cari iu|;i, hota-
rite. Viespea — Calicurg !

Viespea facu о mi§care brusca $i deodata aparu in fa|a paianjenului
care §edea in crapatura.
Riscind in fiecare clipa sa plStesc indrazneala mea cu via|a, m-am
apropiat totu?i de birfog. Ce spettacol grandios ! BStSlia dintre viespe §i
tarantula ! Tarantula se ridica aproape vertical. Puii ei ramasesera — se
vede — acolo, in cuib. Viespea, ba i?i scotea din pintec stiletul — acul
ei — ba ?i-l retragea. Tarantula se proptea pe cele patru picioare dinapoi,
catifeaua bur|ii negre lucea, iar cele patru picioare anterioare erau in-
tinse cu cirligele otravitoare larg desfacute la al caror capat atirnau
picuri de otrava purtatoare de moarte. Viespea nu primi provocarea. Ea
vroia doar sa irite tarantula. Se pare ca paianjenul obosise sa stea verti-
cal $i i$i lasa toate picioarele pe pamint.

Viespea se rotea mereu.

Tarantula deschise cirligele otravitoare : era gata sa se napusteasca
asupra ei.

Viespea, cind se retragea, cind se repezea inainte. Se vede ca taran-
tula incepuse sa se plictiseasca — fiindca facu citeva mi§c2iri inainte.
Viespea sari la о parte. A$a ademeni ea tarantula sa iasa din crapatura
?i intr-o clipita ii astupa intrarea in birlog. Tarantula sari pe nea§teptate
pentru a-$i infige cirligele otravitoare in viespe. Dar aceasta se feri cu
indeminare §i i$i infipse brusc stiletul in tarantula. Cirligele fioroase ale
paianjenului cu margelele lor de otrava rdmasera atirnate, neputincioase,
deschise, paralizate. Dar paianjenul mai traia. Pesemne ca viespea lovise
direct in centrul nervos care pune in mi§care cirligele otravitoare ale
tarantulei.

Viespea {opaia $i ocolind tarantula — cu acul intins — alegea un
nou punct pentru lovitura urmatoare. Stiletul viespii se infipse iara^i, de
asta dat£ in nodul nervos care dirijeaza mi$carea picioarelor tarantulei.
Aceasta se cutremura — acum membrele ei nu se mai mi$cau, era para-
lizata definitiv.

Viespea nu se departs de prada. Se aplecase deasupra victimei, о
atingea, controla cu virfurile mandibulelor daca loviturile stiletului ei
tintisera precis, daca cirligele otravitoare ale tarantulei deveniserS sigur
inofensive, ceea ее о dovedea faptul ca nu se mai puteau inchide. In cele
din urma incepu sa-$i tirasca prada. MS. |inui dupa ea. Viespea lasa paian-
jenul paralizat $i incepu sa alerge in jurul unei stinci, cautind parea ceva.
Se intoarse apoi la tarantula, о in^faca $i о tiri dupa ea. Se ca|ara pe
stinca, trecu peste toate obstacolele — tragind mereu dupa ea prada vie,
paralizata.
' Ma'straduiam sa urmaresc fiecare mi?care a viespii. Ea d&du fuga
la о gropi^a in care disparu, pjirasind tarantula pentru о clipa. Eu stream
§i a^teptam. In cele din urma aparu, trase tarantula in adincitura, apoi
ie?i repede incepu sa astupe cu grija intrarea cu pietricele. Convin-
gindu-se ca nu se mai vede deschizatura, viespea calicurg i§i lu& zborul.

Am dat pietricelele la о parte am vazut ca pe pintecele tarantulei
era lipit un ou de forma cilindrica. Din acest ou va apare larva viespii.
Ea va create hranindu-se din corpul paianjenului paralizat. In ziua in-
care vor seca substanfele datatoare de via|a ale tarantulei, larva о va
parasi.

Trebuie sa devin pentru paianjeni о viespe §i atunci ii voi sili sa
se teama de mine. Trebuie sa ma transform intr-o viespe. Asta este
solujia !

Am inceput sa urmAresc nu numai paianjenii, ci §i viespile.

De cite ori am vazut cum stralucesc din pe§terile de pe deal ochii
rai ai paianjenilor ! $i deodata — freamatul unor aripi strSvezii cu
reflexe galbene. О viespe ! Neinfricatul vinator de paianjeni apare pe
deal. Tfecind in fuga u§oara pe coasta, viespea se oprea pentru о clipa
cind in fa|a unei pe^teri, cind in fa^a alteia. $i lumini^ele du^m&noase
dispareau, de parca le-ar fi stins freamatul aripioarelor u^oare. Paianjenii
cautau sa se ascunda cit mai departe de viespe in adincul pe?terilor.

Citeva batai din aripi, citeva mi^cari iu|i, un fo$net abia perceptibil,
apoi viespea face un salt. §i iat-o, a ?i reu§it sa tirasca de un picior pa-
ianjenul pe care 1-a paralizat cu infepatura acului.

Chiar in acea zi mi-am procurat ni$te aripi de viespe. Mi le-am
prins de spate ?i, agitindu-le, am trecut pe linga intrarile pe^terilor. In
ziua aceea am vazut cum se stingeau lumini^ele du$manoase. Paianjenii
incepura sa se teama de mine, un omulej atit de mic.

Fila 7

Inainte, ,,camila“ mea ! Spre nord-est. Spre chio$cul acela de pe
locul in care se aduna de obicei oamenii din ora$elul meu.

Mergeam spre nord-est |inind animalul de la|. In gogoa?&, in loc
de oua, se afla pachetul cu foile jurnalului.

Purtam in spinare un sac din matase impermeabila, iar in el —
fringhii de diferite lungimi. Desigur ca inainte a§ fi numit aceste frin-
ghii fire de matase de omizi. Mai aveam in sac §i multe alte articole
necesare existence! mele.

Actorii teatrelor ambulante, actorii din vremuri de demult, faceau
de obicei un popas inainte de a intra in ora§ul unde dadeau spectacole.
Se imbracau in a§a fel incit sa a|i|e imagina^ia ora§enilor, sa atraga
atenjia, sa le stirneasca interesul pentru reprezentajia pe care о prega-
tisera. In popasurile pe care le faceau scoteau din boccelele lor obiectele
cele mai bizare, mai surprinzatoare. Dar chiar §i ace§ti actori, care au
vazut multe in viaja lor, ar fi ramas cu gurile cascate daca ar fi putut
vedea toate lucrurile pe care le caram im sacul meu.

Pastram cu grija ?i precaufie in sac doua perechi de aripioare de
viespe. О alta pereche asemanatoare — cu reflexe galbene — mi-am
legat-o de umeri.

N-a fost u§or sa prind paianjenul in la| §i sa-1 silesc sa mearga
spre locul unde ascunsesem jurnalul. Dar l-am pindit in timp ce-§i de-
vora prada. Din fringhie am facut un 1а£ mare. M-am furi§at spre el.
L-am aruncat ?i l-am tras precaut in jurul capului sau. Jinind capatul
fringhiei lungi in mina, urmaream, a§teptam sa vad cind are sa-$i ter-
mine masa. in sfir^it a terminal ! Am incercat sa-1 trag — n-am reu$it.
Atunci am pornit spre el. Aripile de viespe se leganau, fo§neau pe spa-
tele meu. Paianjenul se ridica pu^in : margelu^ele lui cu otrava sclipira.
Tineam cu putere capatul lafului, proptindu-ma din rasputeri cu picioa-
rele in pamint. Aripile viespii frematau tot mai puternic in fa|a lui. Am
lungit laful §i paianjenul dadu sa fuga. Dar pretutindeni ii apareau in
fa|a aripile de viespe $i atunci se potoli. Apucind cu miinile friul bine
intins, m-am apropiat mult de el, fo?nind §i leganind aripioarele. $i
atunci paianjenul se supuse. L-am dus aproape de tot de locul unde se
afla jurnalul. Aici am a^teptat indelung §i cu rabdare, ?i n-am dat dru-
mul la friu decit atunci cind am vazut ca paianjenul a obosit, s-a lini$tit
$i apoi s-a scufundat in somn. Am aruncat repede din gogoa§a lui ouale
$i le-am inlocuit cu pachetul de ceara — cu jurnalul. Paianjenul s-a tre-
zit ?i am pornit din nou. Fara sa dau drumul friului, l-am minat cu grija
spre nord-est. Dar paianjenul a sim|it imediat ca s-a intimplat ceva cu
gogoa$a pe care о purta. $i s-a oprit. incepu sa invaluiasca cu noi fire
gogoa^a, pentru a $i-o prinde mai bine de trup.

Spre nord-est, ,,camila“ mea ! Spre nord-est!
Fila S

Calatoria mea prin T?ara Codrilor de larba abia incepuse, dar pe
mine ma prinsese ingrijorarea, nelini§tea, vazind intinderea $i adinci-
mea salbatica a padurii pe care о aveam de strabatut. Paianjenul care
ducea gogoasa cu jurnalul meu nu sim^ea de loc ca cineva il Jine de un
friu lung §i-l trage cu precau^ie intr-o anumita direc^ie.

Uneori padurea se rarea. Vedeam paianjenul cum se repezea, apuca
ba о larva, ba un gindac §i-§i devora prada pe loc. In asemenea cazuri
nu-1 stingheream, dadeam drumul friului in toata lungimea lui. Cind in
drum aparu un dimb, paianjenul se салага pe el. Acolo el impleti in jurul
unei tufe fire de paienjeni?, se aga|a de ele cu capul in jos $i impreunin-
du-$i picioarele pe cefalotorace adormi. M-am instalat undeva pe aproape,
mi-am infa^urat in jurul mijlocului capatul friului mi-am intins co-
mod picioarele. Arma mea — о lama ascu^ita dintr-un ciob de cochilie
— am a§ezat-o linga mine.

Mergeam, mergeam mereu. Cu fiecare zi ma obi^nuiam tot mai
mult cu semiintunericul padurii de ierburi ; incepusem sa deslu$esc nuan-
tele in care semiintunericul coloreaza bol|ile uria$e formate din flori
albastre, galbene, albe. Cupplele lor se intorceau deasupra capului meu
§i urmareau soarele. $i prindea via^a in aceste ierburi mit.ul Greciei
antice care poveste?te despre dragostea tragica a nimfei Clite pentru
Helios, zeul soarelui. Ea se uita neconten;t de pe pamint spre acela care
zbura pe cer — in carul sau de foe. De triste^e $i melancolie, nimfa se
prefacu in floare. $i floarea, zarind soarele pe cer, i?i tot inalta capsorul
spre el — incerca sa-1 ajunga cu privirea.

Razele soarelui se opreau undeva sus deasupra capului meu. Chiar
din prima zi a drumului ma tot opream $i ma intrebam nedumerit : de
cite ore merg oare §i cit о fi acum ceasul ?

$i deodata — ce bucurie ! — ridicindu-mi capul, mi se paru ca
aud : „Nu mai e mult pina la ora zece ! Era deci timpul sa ma due la
culcare“. Desigur mi se paruse doar ca aud aceste cuvinte : nimeni din
padure nu le rostise. in schimb vedeam limpede : sus, la mare inal|ime
deasupra capului meu, adormea inchizindu-se incet, aplecindu-se greu la
pamint, co§ule|ul albastru al cicoarei salbatice. Da, cicoarea salbatica
obosise. Caci ea se trezise din zori, i^i deschisese co^uletul albastru inca
de la orele cinci de diminea|a. Acum dormea. Vedeam cum in diferite
9

locuri se aplecau, adormeau co$uletele albastre ale cicoarei salbatice :
„Е ora zece — e timpul sa dorm“...

A$a am inceput convorbirea muta cu florile, in timp ce cutreieram
pidurea de ierburi in drum spre oameni.
M-am inveselit. Mergi ?i deodata ifi spui — acum e ora zece di-
mineafa : cap^oarele galbene ale caprifoiului vor adormi, au inceput sa
se apiece grele de somn spre pamint.

Parea ca florile nu numai ca-mi spuneau cit e ceasul, dar i§i vor-
beau una alteia. Era ora trei dupa amiaza cind am auzit (mai bine zis
am inteles), ca floarea papadiei, inchizindu-se, ii spunea florii de Hiera-
cium care cre^tea linga ea : „Те culci curind ?“ — „Nu, inca un ceas-
doua vreau sa mai prind razele soarelui", ii raspundea Hieraciumul.

Da, nu e treabS u^oara sa prinzi razele soarelui. Cu ce viteza fa-
buloasa zboara ! Intr-o secunda inconjoara globul pamintesc de opt ori.
Numai scriitorul Andersen a putut sa povesteasca cu seriozitate despre
un om care a pornit sa prinda о raz& de soare.

§i mi s-a mai parut in primele zile de calatorie ca ierburile opun
rezisten|a for^ei de atrac|ie a pamintului, ca se intind, se tot intind dupa
raza de soare.

Mergeam prin padure $i, uitindu-ma la ceasurile-flori, numaram citi
pa§i fac pe ora, ca sa pot calcula peste cite zile voi ie$i din padure. Sta-
bilisem, dupa acela^i ceas, cind adoarme, cind se treze§te paianjenul meu.
$i, pentru a termina cit mai repede calatoria, am inceput sa-mi trezesc
animalul de povara mai de vreme, smucind de friu.

In timpul cal&toriei mele am vazut cum unele flori transforma
ziua in noapte : ziua dormeau, iar catre seara se trezeau ; am observat
ca unora din ele le place sa doarma mai pu|in, altora mai mult.

in timpul noptii ins& §i eu $i animalul meu de povara ne odihneam.

Fila 9

Padurea de ierburi ramasese in urma. Inaintam prin desert. Vintul
sufla stirnind nisipul, praful. in departare, spre dreapta, se vedeau pan-
tele unor mun^i. Locul era in intregime brazdat de ripe. Ici $i colo apa-
reau pe nea^teptate stinci. Forma lor ciudata ?i coloritul lor variat m-au
mirat, m-au impresionat. Ocolind о asemenea stinca rotunda am coborit
intr-o ripa, iar cind am inceput sa urc am auzit ni$te voci care se con-
topeau intr-un vuiet monoton. Am ie$it din ripa $i dupa ce am legat
de un copac animalul de povara, am dat fuga spre dealul de unde se
auzeau glasurile. Vintul navalea cu §uier in trecStoarea adinca, de unde
se auzea acel vuiet trist, ca un geamat prelung. Era un zgomot foarte
confuz, Uneori parea a fi cintul unei orgi de о for^a neobi$nuita, alteori
rasuna ca un cor amplu — in care se contopeau о mie de voci. Am prins
un moment cind vintul se potolise pu|in §i m-am furi?at tiri§ pina la
trecatoare. Dintr-o data vuietul $i zumzetul ma inconjurara din toate
par|ile. Bijbiind in semiintuneric, am da,t de о terasa inalta, neteda,
apoi de о alta. JjJi in sfir$it de о a treia. Undeva intre aceste terase cre?-
tea cascada de sunete, de voci, de zgomote amestecate. M-am oprit, am
rasuflat adinc, am tras cu urechea. Nu, toate acestea nu-mi aparusera in
vis. Am distins limpede cum toate acele voci omene^ti se contopisera
intr-o chemare surda. Fara sa vreau am strigat : ,,Vin, vin intr-ajutor !“•

Fila 10

Inainte, ,,camila“ mea ! Spre nord-est !

Adineauri fusesem... intr-o cochilie, о cochilie obi^nuita, о scoica
sau un ghioc, care se pune pe masa ca ornament sau pentru a depune in
el mucurile stinse de Jigara. Ce absurditate ! Cineva aruncase aceasta
scoica-scrumiera in iarba, iar mie ea mi-a aparut ca un munte.

Adesea in anii copilariei ma strecuram in cabinetui sever al tatalui
meu, luam un ghioc care se gasea acolo §i il duceam la ureche. JjJtiam
eu oare atunci, in acei ani ai copilariei, ca ghiocul este doar о cutie de
rezonanja, care amplified zgomotele slabe pe care in mod obi^nuit ni-
meni nu le percepe ? Nu, in vuietul disonant al ghiocului, mi se parea
atunci ca aud plescaitul valurilor marii $i mugetui vintului in pinzele
caravelei ratacite pe ocean ; mi se parea ca aud suspinele lungi ale lui
Columb : „Nu voi mai atinge pamintul. Marinarii nu mai au incredere
in mine — a?a cum nu crede in mine nici regele Ferdinand al Spaniei“.

Te salut, scoica purtata de valurile marii, pribeaga pe undele ei
albastre ! Eu ma due spre nord-est.

N-am aflat decit mai tirziu in copilaria mea ca tu, scoica, nu e$ti
decit casuta unui mele de marime obi^nuita ?i ca acest mele face parte
din uria$a grupa a fiintelor vii numite molu^te. Dar ziua aceea, in care
am aflat acest lucru, n-a fost pentru mine о zi obisnuita, pentru ca tot
atunci am aflat ca mica scoica gasita de marele inva^at grec Pitagora,
undeva foarte departe de mare ?i adinc ingropata in pamint, i-a sugerat
acestuia о idee pe cit de importanta pe atit de simpla §i anume ca acolo
unde se intindea acuma uscatul, se zbuciumase cindva marea. Altminteri
era greu de presupus ca un om s-a apucat cu buna $tiin|a sa vire atit de
adinc in pamint о scoica. Eu am incercat insa о senza^ie dintre cele mai
ciudate aci in Tara Codrilor de larba cind, dupa ce am luat о scoica
obi§nuita — care facuse cindva, pentru cineva, oficiul de scrumiera —
drept un munte vorbitor, mi-am croit drum spre strimtoarea in care
in alte imprejurari oamenii arunca de obicei mucuri §i scrum de ^igara.

Inainte ! Spre nord-est ! Peste gropi, vagauni, prapastii, ocolindu-le
tiri§, sarind peste ele. Pe linga stinci §i ingramadiri de trepte — spre
nord-est ! §i cind te ginde?ti ca aceste stinci sint doar prundi§, pietricele...
pe care copiii le arunca cu u§urin^a in aer ca pe ni§te mingi $i le prind...

Fila 11

Era miezul zilei. Soarele ardea. Nisipul era fierbinte. Pietrele
ascufite taiau picioarele. Domnea acea lini^te de amiaza, cind fiecare
sunet rasuna cu deosebita claritate $i se aude pina departe de tot.
Umbrele stincilor erau negre §i scurte. Deodata in de§ert rasuna un
scir^iit ciudat $i monoton. M-am oprit. Am tras cu urechea. О clipa se
facu lini^te. Apoi acela?i scir^iit, cu acela^i sunet monoton care insa
devenea din ce in ce mai puternic si mai strident : cu fiecare pas ma
apropiam de locul de unde se auzea. Deodata — о groapa ! M-am pome-
nit chiar pe marginea ei. О mi§care imprudenta §i m-a§ fi rostogolit,
m-a§ fi pravalit in ea. Cineva a construit cu multa indeminare in pustiu
о capcana nea§teptata in care orice fiinja vie se poate prabu§i.

Scir|iitul se auzea limpede din adincul gropii. Fara sa dau drumul
friului cu care {ineam paianjenul, m-am culcat pe marginea gropii §i
am inceput sa privesc. Un animal cu falci — fiecare din ele indoita ca
о secera — sapa cu trupul sau lat о brazda in nisip. Iata de ce se auzea
din groapa acel scir|iit.

Leul furnicilor ! Sapase groapa-capcana : mai intii a trasat un* cere
— prima brazda, iar in interiorul ceicului a inceput sa are о alta brazda,
mai mica, apoi о a treia... $i iata ca acum, in fa|a mea, i§i termina
treaba : groapa conica era gata.

Leul furnicilor s-a ingropat in ea ; i se vedeau din nisip doar
falcile ca ni§te seceri. Am zabovit, m-am mai uitat о data $i tocmai cind
voiam sa plec, ceva ma lovi in fa^a, imi umplu ochii cu un praf in^epator.
Mi i-am acoperit cu miinile $i am dat drumul friului. Se auzi un zgomot,
ca §i cind ceva, sau cineva ar fi cazut.
Paianjenul ! Animalul riieu de povara se rostogolea la vale spre
fundul capcanei, cu jurnalul meu cu tot. Leul furnicilor imi umpluse
ochii cu о ploaie de nisip $i doborise paianjenul. Alergam pe marginea
capcanei ne^tiind ce sa fac, in timp ce paianjenul aluneca incet spre
secerile fioroase ale leului furnicilor. Am scos din sac fringhia cea mai
groasa, am facut un lat mare, pe care l-am aruncat asupra paianjenului
?i am inceput sa trag. Paianjenul se cajara in sus, incerca sa iasa afara.
Eu il ajutam. Iata-1 aproape ajuns linga mine : am smucit brusc fringhia.
Dar paienjeni$ul in care era invaluita gogoa^a slabise pesemne, caci
gogoa$a cu jurnalul se desprinsese ?i se rostogolea acum in capcana de
unde abia ie$ise paianjenul. Dar in acela?i moment el se smuci §i se
repezi dupa gogoa^a spre fundul gropii, unde se zareau cele doua seceri
ale leului furnicilor. Am vazut cum paianjenul ajunse din urma gogoa§a,
о prinse in mandibule ?i incepu sa. se ca|are, cSzind, poticnindu-se. L-am
ajutat din rasputeri, tragind de fringhie. $i iata-1 ie$it afara.

Paianjenul era pe moarte. M-am aplecat asupra lui. Avea picioarele
rupte. Erau rupte $i firele incilcite care tinusera atita vreme §i atit de
bine gogoa^a. Ochii sai incetasera sa mai luceasca. Dar in mandibule tinea
strins gogoa$a in care el i$i pastrase ouale pina cind le-am inlocuit cu
jurnalul meu.

Tot drumul paianjenul purtase in gogoa^a jurnalul, il pazise, se
deplasase greu cu el, il salvase din capcana ucigStoare. Acum paianjenul
era pe moarte. Cine 1-a ucis ? Instinctul matern...

Savan^ii au facut urmatoarea experien^a : cu grija §i fara sa fie
observa|i de paianjeni le-au ascuns gogoa^a. Tarantula a devenit dintr-o
data nelini^tita, a scurmat pamintul, 1-a scotocit sa vada daca nu-i acolo.
A scurmat, a sapat, dar totul fara nici un rezultat. Pierzindu-$i ultimele
puteri, epuizata, ea i$i dadu suflarea.

* Paianjenul lasat fara hrana intr-un borcan impreuna cu puii sai se
lasa mincat de ace§tia, fara ca el sa se atinga de vreunul din ei.

Toate acestea le §tiam de mult.

Paianjenul, fiin{a vie, pe care mul|i oameni о dispre|uiesc, i?i dadea
acum suflarea sub ochii mei. $i imi parea rau, tare rau !

Am scos jurnalul din gogoa§a paianjenului mort §i l-am dus ci|iva
pa$i mai departe. Am luat din sac un ciob ascu^it de scoica §i am inceput
sa sap pamintul. Spre seara terminasem de acoperit cu nisip cadavrul
paianjenului.
Dis-de-diminea^a, impovarat de sacul greu in care imi ascunsesem
jurnalul, am pornit spre nord-est.

Un pribeag singuratic cutreiera pustiul nesfir^it, padurile ?i vaile.
Se opre§te tot timpul : sacul pe care-1 poarta e о povara prea grea. Cind
il arunca pe spinare, cind il cara in bra^e, cind il tiriie dupa el pe jos.
Drumetui merge spre Marele Fluviu Domol. El va trebui sa traverseze
fluviul $i sa ajunga la chio?c, pentru a preda oamenilor jurnalul cu des-
coperirile sale.

Fila 12.

Marele Fluviu Domol ! Ce suprafata nemarginita de apa, ce intin-
dere cenu^ie, neobi^nuita.

Ani de zile, traind departe de aceste tarmuri, nici nu mi-am imaginat
in ce obstacol imens s-a transformat piriia§ul acela micuj ?i lene? peste
care treceam cindva atit de u$or. Nu mi-ar fi putut trece niciodata prin
gind, nu mi-a$ fi putut inchipui niciodata ca acest fluviu are о la|ime
atit de mare. Sa incerc sa-1 traversez ? Sa construiesc о pluta — sa tai
pomi, sa-i car la mai, sa-i leg cu fringhii ? Am umblat prin tufi$urile de
linga fluviu §i n-am gasit nici un arbore nimerit pentru a face din el a
pluta. §i cu ce voi lega pluta ? Imi vor ajunge fringhiile pe care le am ?

Cite zile, cite nop|i voi mai petrece aici ?

Ie$ind din tufi^uri pe limba de nisip de pe tarm §i privind intinde-
rea cenu^ie nesfir^ita de apa acoperita cu incretituri u?oare, am simfit
ca’nu voi izbuti niciodata sa tree de pe un mai pe celalalt.

Fila 13

Era о dim ineat a luminoasa. $edeam pe {arm., Aerul era atit de stra-
veziu, incit mi se parea ей zaresc contururile celuilalt mai. Dar nu voi
ajunge niciodata acolo ! Sufletul imi era intristat — plin de amaraciune.

Deodata, pe cind strabateam tufi$urile, trecu pe linga mine о umbra.
Din nou un paianjen ! Cit era de frumos ! О fi§ie lata, portocalie, incon-
jura §i tivea in acela§i timp trupul lui de culoarea ciocolatei. Pe supra-
fata pintecelui se intindeau doua ?iruri de puncte albe. Picioarele tran-
dafirii pa§eau repede prin iarba. Tragea dupa el о frunza mare, uscata,
Incotro ?

Incet, cu precau|ie am inceput sa ma strecor prin tufi§uri in urma
paianjenului. El cara frunza la apa apoi dadu iara^i fuga in tufi?. Ащ
a$teptat mult linga apa pina cind paianjenul aparu din nou. Tragea acum
о alta frunza uscata. $i la fel ca prima data se repezi iar in tufi^uri ! M-am
hotarit sa ma due dupa el. El alerga cind intr-o parte, cind intr-alta, de
parea cauta ceva. Curind 1-am pierdut din vedere §i m-am intors la ^arm.
Cind ma uit mai bine, vad ca pe mai se aflau acum trei frunze. Ce о sa
urmeze ? La ce-i folosesc paianjenului frunzele uscate ? De ce le aduce
la apa ?

Poate ca acesta este paianjenul denunlit cu pluta ? El urmare§te
prada sa pe apa — alearga pe suprafaja ei §i nu se ineaca, adeseori
construie$te о pluta, cu care se lasa in voie pe cursul apei. Prinzindu-se
de ea cu un fir de paienjeni?, el о parase^te din cind in cind, alearga,
prinde prada, se intoarce cu ea pe pluta, о maninca, apoi se odihne^te, ca
sa porneasca din nou la vinatoare.

Cu ce viteza am fugit dupa sacul meu ! Era foarte greu sa ma strecor
cu povara prin desi$. Dar ma grabeam, ma temeam ca paianjenul sa nu-§i
termine prea repede construc^ia plutei §i sa piece fara mine. In sfir^it
am vazut ca frunzele uscate se aflau tot in acela§i loc de pe mai, Probabil
ca paianjenul cu pluta nu mai aparuse. Ma grabisem degeaba. Ascunzind
sacul dupa un tufi$, am inceput sa pregatesc provizii pentru drum —
polen de flori, semin^e, nectar. Tot timpul insa ma uitam daca nu cumva
paianjenul aparuse din nou $i daca nu incepuse sa-$i lege pluta.

Dar veni seara $i paianjenul tot nu se intorsese. Poate ca murise
sau poate il speriasem eu §i acum i?i construia pluta in alt loc. JjJedeam
pe sac linga fluviu, a^teptam §i visam.

Ce bine ar fi daca mi-a§ putea procura ni$te fringhii bune, din cele
care nu se umfla in apa ?i cu care sa leg pluta !

Undeva pe tarmprile Siciliei, Corsicii, ale Italiei de sud, traiesc
molu^te ale caror cochilii depa§esc in lungime о jumatate de metru.
Molusca prinde de stinca aceasta cochilie uria§a cu ajutorul unor fire.
Cit de rezistente trebuie sa fie aceste fire ! Ciudat, de ce daca se fac
crescatorii din atitea feluri de viermi de matase nu se incearca sa se
ob^ina §i matasea de cochilie. Mi se pare ca molusca aceea se nume^te
Pinna nobilis.

S-a lasat noaptea. in tufi§urile de pe mai e umezealci ?i frig. JjJedeam
pe sacul in care se afla jurnalul $i tot ce mai luasem cu mine : multe §i
felurite sfori $i a^e. Visam la uimitoarele fire cafenii cu care о molusca
fixeaza acuma undeva in noapte о cochilie mare de о stinca din Marea
Mediterana, imi aminteam de cintecele pluta^ilor, de traversal! §i bacuri,
de sirenele vapoarelor cu care oamenii tree cu u^urin^a peste ape.

Veni diminea|a. Paianjenul tot nu aparuse. Poate ca nu-§i mai
amintea unde lasase frunzele ? Dar viespea is?i aminte§te unde lasa taran-
tula pe care о paralizeaza : ea о parase$te $i apoi se intoarce de departe,
aduce pietricele, astupa intrarea in crapatura. Poate ca paianjenul cu
pluta murise ?

Trebuie sa scot fringhiile din sac, sa incerc sa leg о pluta din vargu^e
sau din frunze uscate groase. Dar cu ce sa le cos, cu ce sa le gauresc ?
Am pornit in cautarea unor vargu|e, a unor frunze §i, indepartindu-ma
ci|iva pa$i de |arm, era cit p-aci sa ma ciocnesc de paianjenul meu.
Alerga grabit spre frunzele sale uscate de pe mai.

Am vazut cum a inceput sa dea drumul la paienjeni? §i sa infa§oare
frunze. Am rostogolit sacul meu linga frunze. Paianjenul nu ma observa
— era adincit in munca lui. Paienjeni^ul strinse marginile frunzelor care
se indoira pu|in, formind ceva asemanator cu о barca cu borduri inalte.
Iata-1 ca trage pluta spre apa.

Au fost uitate toate indoielile si toate problemele nerezolvabile au
disparut. sim^eam ca acel erou al lui Dickens care cu mina stingS
zvirlea peste umarul drept orice problema dificila. Dar care e numele
acestui erou ?...

Paianjenul tragea pluta spre fluviu. Eu ma luptam din rasputeri
sa-mi car jurnalul, straduindu-ma sa nu ramin in urma. Iata ca paianjenul
a impins cu un brinci pluta pe apa. Am apucat sacul §i am sarit dupa el.
Pluta se clatina.

De fapt, nici n-am de ce sa pomenesc numele eroului lui Dickens...

Am inceput sa plutim.

Fila 14

Da, am inceput sa plutim. Imi amintesc cum m-am speriat, imi
amintesc cit de tare a inceput sa-mi bata inima, cind pluta porni sa se
legene pe valuri. Din apa se inal^au trunchiurile zvelte, suple ale arbori-
lor. Am ridicat privirea — virfurile lor se scaldau undeva foarte sus §i
dispareau in albastrul cerului. In fiecare clipa pluta putea intilni un
trunchi de care sa se loveasca. Tineam mina un par §i indrumam cum
puteam mersul plutei. Vintul incre^ea u§or apa. Imaginile arborilor Se
unduiau, se fringeau pe suprafa^a ei. Citeodata, cind pluta intra in umbra
tremuratoare a copacilor, totul in jurul meu se intuneca — totul de-
venea apasator $i atunci simteam sub mine abisul. Dar pe urma pluta
ie$ea iar pe luciul sclipitor al fluviului $i atunci incepeam sa ma uit iar
bine dispus la monstrul paros — noul meu tovara? de drum.

Tarmul se indeparta din ce in ce mai mult ?i in suflet mi se strecura
speran|a : poate ca pluta va traversa fluviul $i va ajunge pe celalalt mai,
unde se afla chio§cul, unde circula oameni. §i atingeam cu mina sacul
impermeabil, in care-mi tineam jurnalul.

Un clocot sacadat, puternic trecu peste suprafa^a apei. Curentul ne
ducea din ce in ce mai repede, iar sunetele cre^teau, se intensificau. La
о cotitura a fluviului, de dupa arborii gro$i ce cre$teau pe mai, ma pri-
veau ochii mari, bulbucaji ai unui animal. Gura uria$a $i deschisa inspira
cu lacomie aerul. Pielea barbiei se umfla §i se dezumfla ca un sac §i, in
acela?i timp, valvulele nazale se inchideau §i se deschideau continuu...
Un antracozaur ? Un amfibiu din perioada permiana ?

Perioada permiana. Cu milioane de ani in urma, in apele mici, in
golfurile riurilor $i in depresiunile mla§tinoase traiau reptile cu chip de
fiarS, ni$te amfibii gigantice — uria$e, greoaie, neindeminatice. S-a
schimbat clima, marile s-au retras sau au inaintat, s-a schimbat vegeta-
tia $i de mult toate acele reptile cu totul neobi^nuite, precum $i amfibiile
gigantice au pierit din pricina secetei sau a frigului, dar iatS ca una din
ele s-a pSstrat, a supravie^uit ?i ma prive$te acum cu ni$te ochi uria$i
bulbucati, in timp ce i?i deschide §i inchide mereu gura-cutie. Un clocot
puternic se raspinde$te deasupra oglinzii apei, se opre§te §i porne^te
din nou.

Am trecut pe linga о broasca !...

Desigur ca ?i in car|ile de paleontologie se arata ей broasca este
inrudita cu antracozaurul $i ca infafiijarea ei chiar aminte§te de acest
amfibiu gigantic, ale ейгш ramate se gasesc in reziduurile perioadei
permiene. Probabil ca broasca noastra oracaie la fel ca antracozaurul,
numai ca ea orScaie de о suta-doua sute de ori mai slab.

Deodata pluta se бйИй ?i-$i accelera mersul. Paianjenul, tovara$ul
meu de drum, a sarit in apa §i a inceput sa alerge pe ea, cu picioarele
lui inalte, lungi, ca sa prinda prada.

Dupa el se intindea firul solid pe care il fixase de pluta. Acest fir
il ajuta sa se intoarca la ea.
Pluteam. Aripile fiinjelor care ?edeau pe crengile arborilor de pe
mai aveau un luciu metalic. Pasari ? Nu, fiecare dintre aceste pasari
avea cite doua perechi de aripi, foarte lungi §i inguste. Ochii acestor fiin|e
inaripate (fiecare ochi era alcatuit dintr-o sumedenie de buca^ele — un
mozaic !) jucau in diferite culori, ma speriau. Antenele lor — musta-
cioare — tremurau tot timpul, de parca cercetau mi§carea aerului. Aceste
„pasari" lungi $i sub|iri se desprindeau brusc de la locurile lor §i zburau
cu mare viteza deasupra apei. Apoi se rasturnau §i о clipa zaceau pe
spate, de parca se propteau de aer. Inca о clipa $i erau departe. Iar pe
pluta cadeau resturi ale prazii lor.

Libelule I

Pe linga pluta lunecau patinatorii de apa. Desfacindu-$i larg
picioarele — ni$te ace gigantice —. ei abia atingeau suprafata apei $i,
saltindu-se, sareau tot timpul peste pluta, se l&sau din nou pe apa §i
dispareau.

Daca frecam un simplu ac de cusut cu grasime, el va pluti pe apa.
A$a $i picioarele-ace ale acestor vieta|i, unse cu о substan|a grasa, lunecau
pe apa. Fara indoiala, erau paianjenii de apa.

Sufla un vint u$or. Pluta urma cursul lini§tit al apei, de-а lungul
Jarmului. A§teptam cu nelini$te momentul cind vintul va mina pluta spre
|armul opus. A$teptari zadarnice ! Vintul nu sufla de fel in direc^ia
chio$cului. Ce era de facut ? Sa silesc paianjenul sa traga pluta spre
celalalt mai — sa-1 sperii cu aripioarele de viespe ? Sa-1 las sa traga el
pluta cu firul lui de remorcare ! Am incercat sa procedez astfel de citeva
ori, dar n-am reu$it. In golfurile fluviului, pe arborii subacvatici stateau
ni$te animale ; fiecare avea corpul lunguiej, ochii bulbuca|i, iar gura
inchisa... cu о masca.

Ma^tile erau felurite : ca о chivara, ca о lopata $i altele plate.

Fiecare animal parea ca a incremenit, a prins radacini in locul in
care $edea. Ochii mari $i rotunzi priveau neintrerupt intr-un singur
punct. Pe nea^teptate, cind unul din animale, cind altul i$i azvirleau brusc
masca inainte, iar pirghia de pe articulate se intindea, in timp ce ghea-
rele ascujite ale ma?tii prindeau victima $i о duceau imediat la gura.
Animalul i§i devora prada, ajutat de masca de pe pirghie, care tnea min-
сагеа са о mina. Dar deodata aceste animale se desprinsera de pe arborii
lor subacvatici §i, lipindu~$i picioarele de trup, zburara cu о viteza
extraordinary pe linga pluta. Absorbeau apa ?i о impingeau afara cu о
imensa for^a ; jerbele de apa se succedau cu mici intreruperi, impingind
inainte trupul animalului.
Pai acestea sint... larvele libelulei, larvele care in scurta vreme vor
deveni ele insele libelule $i vor zbura gra^ios $i repede pe deasupra
fluviului.

Fila 16

Ce straluce$te acolo in zare ? Ne apropiem de о insula. Ni$te labe
uria?e ie^isera din apa §i se aga^asera de marginea acestei insule.

Din арй aparu un animal care aducea la prima vedere ca forma ?i
dimensiuni cu un crocodil; el incepu sa se cajare pe insula. О creasta
din^ata ondulata se intindea pe toata spinarea lui. Animalul se culca pe
о parte $i astfel i-am putut vedea burta portocalie, cu pete de culoare
inchisa. Ochii lui aurii-galbeni ma urmareau. О reptila infioratoare !

Curentul gonea pluta drept spre insulS. Se contura din ce in ce
mai limpede — creasta dinjata $i ondulata a reptilei. lata, reptila a
coborit de pe insula. Coada cu creasta a lovit apa. Pluta se clatina puter-
nic. Taind apa, reptila se apropia de pluta. Paianjenul se salta §i — de
spaima — incepu sa se agite. Nici n-am bagat de seama cind ?i-a nipt
firul §i a disparut de pe pluta de care se afla legat sacul meu ; pluta
incepu sa se roteasca, sa se invirteasca. Am cazut, m-am pomenit in apa
§i am avut timpul sa vad cum paianjenul alerga undeva departe pe va-
luri, urmarit de reptila cu creasta din^ata.

Jinindu-ma la suprafaja apei $i agajindu-ma de marginea plutei,
am incercat sa ma cajar pe ea, dar am fost tirit de curent. Ambarca^iunea
mea pleca tot mai departe impreuna cu sacul in care se afla jurnalul.
Adunindu-mi ultimele puteri am pornit inot dupa ea.

in departare, la о cotitura a fluviului, ie§eau din арй. ni$te arbori.
Pentru о vreme ei au rejinut pluta. Am reu^it s-o ajung din urma, m-am
suit pe ea. Sacul cu jurnalul meu erau la locul lor. Am privit in jur :
nu se mai vedea nici insula, nici reptila, nici paianjenul — stapinul
plutei.

Curentul prinse din nou pluta mea $i о puse in mi^care.

Ma gindeam : „Mie mi se pare ca adincimea apei de sub pluta s-ar
putea masura in verste, dar adevarul este ca plutesc doar pe un piriia$“.
Trebuie sa judec totul la propor|iile reale, nu trebuie sa confund broasca
cu un antracozaur. Nu pasari cu aripi stralucitoare, transparente, au
zburat deasupra plutei mele, ci libelule, ni$te libelule obi§nuite. Iar
ciudatele vieta|i cu ma§ti sint larvele lor. Iar fioroasa reptila cu creasta
din|ata, care mi-a .urmarit pluta, este numai un triton. El se hrane$te cu
mormoloci, viermi, icre de broasca. Respira aerul din atmosfera la fel ca
§i broasca. Apare din apa, expira citeva balona$e de aer, inspira altul,
pentru a-$i improspata rezerva din plamini, §i intra din nou sub apa.

Fila 17

Luciul apei se increji u§or. Arborii prin fa|a carora trecea pluta
тсёрига sa se legene mai puternic. Culoarea apei deveni plumburie,
mohorita. Imaginile arborilor oglindiji in apa disparura, de parea se ine-
casera. Vintul trecu peste mine $uierind. Ierburile de pe mai faceau un
zgomot sinistru care se intrerupea doar pentru a reincepe cu mai multa
intensitate. Vintul se juca cu pluta mea de parea ar fi fost о surcea. N-o
mai puteam manevra. Numai de a? putea retine sacul cu manuscrisul I
Am mai inf a $u rat о data sacul cu fringhii $i m-am legat mai bine de pluta.

De ce, de ce am pa$it pe aceasta pluta, de ce am incredintat incarca-
tura mea nepre|uita — jurnalul meu — capriciilor aceStei stihii a apelor !

Pareri de гйи tirzii, cit de amare sinteti voi !

Nu mai zboara deasupra mea pasari cu aripi stralucitoare, transpa-
rente. Primejdio$ii insotitori ai plutei mele s-au ascuns in adincul apelor,
au disparut.

Numai vintul nu ma parasea, imi $uiera in urechi ?i mina pluta.
Incotro ? Drept spre ^arm. Dar vai, nu spre cel spre care doream eu !

Vintul invirte^te pluta, vuie^te, vijiie.

In acele momente mi-am amintit de vapoarele de pe mari, care pe
vreme rea se cauta unui pe altul.

Pentru ca pluta sa nu se loveasca de mai, |ineam intins parul. Dar
se vede ca vintul prindea fiecare gest al meu. El navalea cind dintr-o
parte, cind dintr-alta ?i toate incercarile mele deveneau zadarnice. Vintul
gonea in urma mea ni$te cimpuri mari, verzi. Ele se clatinau, ma incon-
jurau din toate parole. $i iata ca pluta mea se vazu prizoniera acestor
cimpuri; plutea о data cu ele ?i curind se pierdu in imensitatea verde a
ierburilor.

Undeva — departe de aici, in Oceanul Atlantic, exista Marea Sar-
gasselor. Acolo cea mai mare primejdie pentru navigatori nu о reprezinta
vintul, ci algele. Ele au umplut un gigantic bazin de apa : о mare verde
pe ocean. О mare fara maluri. In ea s-au impotmolit caravelele lui
Columb, iar „Nautilus" — vasul capitanului Nemo — abia a reu$it sa
razbata prin desi$ul acestor alge.

Tintuit in loc, minat de vint, pierdut in cimpul verde mi^cator, imi
aminteam de Marea Sargasselor $i ma uitam mihnit in zare. Cum sa ies
din aceasta imensa captivitate verde ?

Vintul imi $uiera cu din ce in ce mai multa putere in urechi. Am
ridicat privirea : norii acopereau ca ni$te zdrenfe negre cerul. Pluta
mea se clatina. Se clatina parea §i intunericul care ma inconjura. О
flacara putemica strapunse deodata norii, luminind totul in jur, $i in
clipa aceea cimpurile devenira $i mai verzi.

Sa-mi salvez bagajul ! Am reu?it sa dezleg nodul pe care eu insumi
il strinsesem cu putere, pentru a prinde mai bine de pluta sacul cu manu-
scrisul meu. Tangajul cre^tea, pluta se ridica aproape vertical $i abia
reu^ii sa apuc capatul fringhiei cu care era legat sacul. Prin vuietul vintu-
lui am auzit deodata un murmur ragu$it. Pe undeva, aproape de tot, se
zari pentru un singur moment о gura-cutie deschisa, lucioasa §i uda. Am
vazut $i о limba de nisip galbena... Sa fie о insula ? О limba de pamint ?
Pluta se ridica pu^in ; deasupra mea se inalfau cimpurile verzi. Cerul
se clatina...
Naufragiu !

Imi amintesc cite ceva din istoria naufragiilor :

Din timpurile cind fenicienii cu triremele lor — vase cu trei rinduri
de visle ?i cu pinze patrate, care nu se puteau ridica decit atunci cind
batea un vint favorabil — ajungeau totu?i pina la tarmurile Rodeziei in
indepartata Africa ;

Imi amintesc de timpurile cind cutezatorii nagivatori normanzi
paraseau Scandinavia $i — determinind drumul dupa stele — izbuteau
sa ajunga cu barcile lor ascujite pina la ^armurile Groenlandei $i ale
Islandei, pina la tarmurile acelui continent care peste cinci secole a
fost numit America ;

...Jpi de timpurile cind caravelele — corabii cu pinze, cu trei catarge
§i cu borduri inalte — ramineau in loc cu pinzele cazute, in oceanul
indepartat, din pricina vremii prea lini$tite, a aerului prea calm. Naviga-
torii se uitau cu ochi plini de speran^a la aer : a§teptau sa vina vintul
sa umfle pinzele sa mine caravelele spre |ara in care lingourile de aur
?i pietrele prejioase se tavalesc pe jos, ca frunzele Ccizute toamna...

Probabil insa ca istoria naufragiilor din toate aceste ttmpuri
cunoa^te destule cazuri cind, о data cu corabia, s-a inecat intregul echipaj
$i a ramas in via|S. doar un singur om. Dar niciodata nu s-a intimplat ca
acest om, ramas in via^a in urma unui naufragiu, sa-?i poata explica
limpede cum §i de ce tocmai el a fost singurul care s-a salvat — cum de
n-a pierit о data cu to^i ceilal^i ? Numai apa marii care 1-a scos la Jarm,
numai ea ar fi putut da raspuns la intrebare. Dar valul care a adus omul
la farm 1-a lasat acolo, 1-a parasit ?i a fugit repede inapoi in mare. Cum
sa-1 mai intrebi ? Un plescait u§or, un freamat incet, un geamat jalnic...
Atita tot...

Nici eu nu $tiu, nici eu nu pot povesti cum de s-a intimplat ca
n-am pierit, ca nu m-am inecat. Zac pe mai. Un vinticel cald, catifelat
imi invaluie fa^a, ma liniste$te. Sus Vcid albastrul limpede al cerului. Ma
ridic in coate, ma uit la fluviu. Este lat — malul opus abia se vede. Ce
lini^tit e, ce calm, ce domol ! Oare pe aceste ape cuminji a minat vintul
pluta mea in toate direc^iile, impingind-o spre {arm, inconjurind-o cu un
cimp de alge ? Oare in acest fluviu s-a rasturnat pluta mea — in plind
furtuna ? M-a cuprins un sentiment de mila fa|a de mine insumi, senti-
ment primejdios pentru orice om. Naufragiu, Marea Sargasselor, cimpii
de alge ! Ce caraghios ! Ceea ce se legana pe apa era cea mai obi$nuitS
lintitci verde, de balta. Era cit pe-aci Sci ma inec intr-o baltoaca, intr-un
piriia? care se strecoara incet prin aceasta linti^a I

Dar un gind luminos imi alunga reflectiile amare. Poate ca sacul
cu manuscrisul meu n-a fost luat de apa, poate ca a ramas impotmolit
in linti^a ! 11 voi cauta, voi cauta neaparat jurnalul meu. Ei, $i ce daca
in Marele Fluviu Domol traiesc dinozauri ? 1 Ei, §i daca antracozaurii
acopera cu strigatul lor mugetui §i $uierul furtunii ? Eu insa totu§i §tiu
ca Marele Fluviu Domol este numai un piriia^ napadit de lintifa, un
piriia§ in care traiesc tritoni obi^nuiti $i cele mai obi§nuite broa$te.

$i imi voi giisi jurnalul ! Cu siguran^a, apa n-a patruns pina la el
— am avut grija sa-1 acopar cu ceara $i sa-1 pun intr-un sac impermeabil.

Fila 19

Zi de zi am umblat pe mai, am inotat printre cimpiile de linti|a,
le-am cercetat cu de-amanuntul, cautindu-mi sacul. Nu l-am gasit ! Totu$i
n-am vrut sa presupun nici о clipa ca 1-a luat curentul $i 1-a dus cu el.
Am crezut numai ceea ce am vrut sa cred : ca exista — ca se afla cu
siguran^a aici §i chiar undeva foarte aproape. Dar unde, unde ? Daca nu
este in lintija, inseamna ca 1-a luat una din vie^uitoarele acestei ape ?i
1-a scufundat in Marele Fluviu Domol. Acolo, in fundul apei trebuie sa
caut sacul cu jurnalul meu.

Fila 20

Am tot incercat sa-mi reamintesc, sa recunosc locul unde s-a ras-
turnat pluta. Trebuie sa ma cufund $i sa caut jurnalul sub apa. Dar unde,
in ce loc sa caut ?

Fila 21

Aerostate... aerostate... aerostate... Uneori i|i trece deodata prin
minte un cuvint sau altul, fara sa fie legat de gindurile tale sau de ceea
ce te inconjoara. Dar acel cuvint te obsedeaza, i^i rasuna in minte $i il
repeji, il repezi mereu.

Eram tare flamind, rataceam prin padure, ma gindeam cum sa-mi
procur hrana, dar tot repetam fara incetare cuvintul care se Jinea scai
de mine : „aerostate... aerostate...“ De unde imi rasarise, a$a deodata, in
minte, acest cuvint ? Ceea ce mi se intimpla acum era numai din pricina
foamei! Simjeam cum mi se invirtea capul! Norii pluteau sus pe cer,
se leganau la о inaljime inaccesibila. fj>i sub ei pluteau, se leganau tot
felul de flori : umbreluje albe, panicule pufoase, baloane de diferite
culori. Am ame|it... $i s-a prins scai de creierul m^u un cuvint :
,,aerostate“.

Fila 22

Pe apa, chiar linga farm, se intindeau frunzele unei plante. Alungite
§i de un verde inchis, ele semanau cu frunzele unui ficus tropical. Eram
de citeva ori mai mic decit oricare dintre aceste frunze. Stiluriie florilor
trandafirii se leganau solemn deasupra apei. Era hri$ca-amfibie.

Apa ferea hri^ca de musafirii nepoftifi care ar fi incercat sa se
cajare $i sa ajunga la nectarul ei.

Flamind, obosit, ma uitam de departe la florile trandafirii §i, sus-
pinind, imi aminteam cit de gustos §i hranitor este polenul $i nectarul
hri^cai-amfibie ; ma uitam §i nu stiam ce sa fac. Nu puteam inota, nu
puteam ajunge pina la aceasta tufa — nu ma mai tineau puterile. M-am
indepartat de apa §i curind am vazut о alta tufa de hri?ca-amfibie pe mai.
Aici, ea se apara de hrapare^i in alt chip : tulpina ei era prevazuta cu
ni?te peri care secretau un lichid lipicios. In acest lichid se zbateau gin-
dacei, furnici. Pentru ca sa nu ma ,,lipesc“ ca о furnica, m-am ca^arat pe
о tufa inalta, uscata care cre^tea linga hri§ca. Am tras florile trandafirii
de hri§ca spre mine. Am mincat polen, am baut nectar. Florile vroiau sa
se smulga din miinile mele, dar eu nu le dadeam drumul. Imi luasem
prinzul sau cina ? Ce important avea ? Bine ca imi potolisem foamea.
Dar capul tot mi se mai invirtea. Poate din pricina mincarii §i a bauturii,
sau poate pentru ca ma ca|arasem prea sus...

Am coborit cu mare grija, riscind la fiecare pas sa ma pravalesc la
p&mint.

Aerostate... Aerostate...

Fila 23

Se lasa seara. Soarele apunea. Din nou deasupra fluviului bogat in
ape zburau pasarile-libelule. $i aripile lor stralucitoare, lungi $i inguste,
jucau in culorile curcubeului.
Tn zbor, ele inso|eau agitate valurile la drum lung dispareau dupa
cotiturile fluviului.

Din nou imi rasuna obsedant in cap : aerostate...

$i incepu sa mi se para ca undeva, cindva, am vazut multe-multe
aerostate. Argintii, u$oare, legate cu fringhii lungi, ele se leganau u?or
§i se smuceau, se intindeau, gata sa-$i ia zborul. Dar unde ?i cind le-am
vazut ? Nu-mi amintesc. M-am ca^arat pe un trunchi ca sa ma culc pe о
frunza : aici po|i dormi mai lini?tit $i mai ferit de primejdii decit pe pa-
mint. Citva timp m-am tot foit, caci toata frunza era strabatuta de vini-
§oare. In cele din urma mi-am gasit un loc?or, m-am instalat intr-o pozitie
comoda.

Frunzele verzi se inal|au linga mine rinduri-rinduri. Pe fiecare se
gaseau mii §i mii de ferestruici. Dimineaja §i seara ele erau larg deschise
— aerul proaspat inviora planta. Dar pe аг$Ца ele se inchideau. Desigur,
imi dadeam seama ca ferestruicile nu sint altceva decit stomatele frunzei.
Deschizindu-le §i inchizindu-le, planta reglementeaza astfel evaporarea
apei.

Culcat pe frunza ce se clatina u?or, ma uitam pe jumatate adormit
la contururile complicate ale frunzelor §i ma gindeam ca ar fi bine daca
aerostatele mi s-ar arata macar in vis.

Doar se intimpla ca omul sa viseze noaptea la ceea ce s-a gindit cu
incordare in timpul zilei. Diminea|a se treze?te vesel §i tulburat : in somn
?i-a amintit ceea ce ziua zadarnic se chinuise sa-$i aminteasca.

Dar omul nu poate porunci somnului sa-i aduca visul pe care ?i-l
dore$te.

Am visat cu totul altceva. Stateam culcat pe patul de sus al unui
vagon de tren care mergea incet. Deodata о oprire brusca. Era cit pe-aci
sa cad. Dar m-am |inut, mi-am incle?tat miinile de marginea patului.
M-am trezit.

Soarele ajunsese sus pe cer. Eram culcat chiar pe marginea frunzei
care, urmarind soarele, se deplasa $i se intorcea cu toata suprafa^a spre
el, in timp ce eu ma rostogoleam. Unde era trenul care mergea incet, unde
erau aerostatele ? !

Dinspre fluviu se auzeau sunete stridente, ascu^ite. 'fin^arii incepu-
sera concertul. Am privit in jur. M-a izbit о umbra uria^a care se legana
u?or in dosul frunzei. Leganarea umbrei se intensifica deodata ! Jocul clar-
obscurului, cu licariri, ma facea sa vad pestri^ tot ce era in fa^a ochilor
mei. Un hamac imens ^esut de paiajenul cu cruce era legat cu fringhii de
arbori. Nu batea vintul, dar sclipirile, jocul clar-obscurului nu incetau,
ceea ce dovedea ca paianjenul i$i legana singur plasa. A$a procedeaza el
in clipele de primejdie sau cind se pregate$te sa-$i atace prada : atunci
plasa lui devine invizibila — de parea s-ar fi topit — de parea s-ar fi
mistuit deodata.

Dar jocul febril al clar-obscurului ?i licarul intens treptat incetara.
Gigantica umbra a plasei se a$ternu lini$tit pe pamint.

Am coborit de pe frunza §i am inceput sa cercetez plasa de jos. N-am
vazut nici prada paianjenului, nici pe du§manul lui. In soare straluceau
numai ni$te picaturi de lichid cleios.

$i deodata mi-am adus aminte ! Mi-am amintit totul ! Aerostatul !

In clipa in care pluta mea s-a rasturnat, exact in clipa aceea, am
zarit acolo, in adincul apelor, о plasa din paienjeni^, la fel cu aceasta. Se
legana in apa $i semana cu un aerostat. Totul era limpede : trebuie sa-mi
caut sacul cu jurnalul scufundat acolo unde atirna in apa о plasa la fel,
care seamana cu un aerostat legat.

Cu cit priveam mai mult plasa de paianjen, cu atit imi devenea mai
limpede de ce cuvintul „aerostat" ma obsedase atita.

Fila 24

Trebuie sa ma cufund. Voi gasi aerostatul subacvatic $i linga el sacul
cu jurnalul meu.

In via|a cealalta, „normala", am fost un bun inotator $i $tiam ca cei
ce se cufunda la mari adincimi au de obicei hemoragie pe nas, urechi
gura. $tiam de asemenea ca cel ce se cufunda poate sa stea sub apa
aproximativ doua minute.

Ca ?i cautatorul de perle, aveam in mina о piatra grea. О saritura
§i apa s-a inchis deasupra capului meu. Piatra ma trase adinc la fund.
Timplele imi zvicnesc. Vad prost. Ame^esc. In fa^a mea se profileaza un
obiect intunecat. Am aruncat piatra, am ie$it la suprafaja. Eram pe |armul
nisipos. Abia imi puteam reveni. Pulsul imi batea puternic. Capul mi se
invirtea tot mai tare. Zgomotul din urechi nu inceta.

M-am tirit cu greu pina la о pe§tera. A cui vizuina о fi ? E goala.
Cu chiu cu vai am rostogolit spre pe?tera о piatra mare ; cu multa cazna
am astupat intrarea. Rezemindu-ma de peretele pe^terii, am a|ipit.
A venit о noua zi $i о data cu ea alte ginduri. Trebuie sa-mi amintesc
§i sa descopar secretul scafandrilor. Am auzit vorbindu-se despre scafandri
miraculo§i care au existat in vremurile de demult. Imparatul per§ilor
Xerxes, care a luptat cu grecii, i-a poruncit scufundatorului grec Sillias
sa scoata comorile dintr-o corabie scufundata la mare adincime. Sillias a
salvat comorile §i le-a inminat imparatului. Xerxes, vazind minunata
maiestrie a lui Sillias, 1-a re^inut pe corabie, nu i-a mai dat drumul sa
piece. Dar intr-o zi, cind s-a stirnit о puternica furtuna, scufundatorul
grec a sarit de pe corabie. A fugit inotind.

Intimplarea este semnificativa, dar ea nu dezvaluie secretele scufun-
datorului grec Sillias.

Am inceput sa ma gindesc la reac^iile fiziologice ale scufundatorilor.
Pesemne determinant este faptul — unanim cunoscut — ca sub ac|iunea
presiunii pe care о exercita apa, se petrece procesul de eliberare a azo-
tului din organism. Balenele §i focile sint ?i ele mamifere, respira §i ele
prin plamini. Umplindu-?i plaminii cu oxigen, ele ramin foarte multa
vreme sub apa. Se vede ca ceva ajuta organismul lor sa fixeze azotul eli-
berat. Poate ni$te microorganisme ? Ar trebui cercetata problema aceasta
in laborator.

Dar nu, nu e timpul acum pentru evocarea amintirilor, nici pentru
pareri de rau ; de ce sa ma intorc cu atijia ani in urma, sa trezesc din
umbra trecutul atit de indepartat!

Trebuie sa inva| sa ma scufund. In adinc — din ce in ce mai in
adinc.

M-am apropiat incet de mai, mi-am luat piatra, am inspirat profund
$i m-am aruncat in apa. In clipa aceea am avut impresia ca una din
miinile mele a atins un furtun. Am simjit chiar cum furtunul se retrage
de parea ar fi fost viu. Am coborit la fund : linga mine furtunul acela se
intindea, se tot intindea, ca $i cind cineva de pe mai ar fi pescuit cu о
ciudata undi^a vie. M-am impotmolit in mil $i am simjit ca sub piciorul
meu se mi$ca ceva. Instinctiv, ca sa nu cad, m-am apucat de furtunul ce
se legana, dar el se scurta intr-un chip cu totul nea^teptat ?i porni in jos,
de parea cineva care s-ar fi aflat pe fundul fluviului 1-ar fi tras intr-acolo.
Mi-am dat seama ca ma 0n de о parte din corpul unei vieta^i, care s-a
ingropat in mil.
Parea ca un pescar ,,subacvatic“ §i-a intins undifa vie din fundul
apei spre suprafa^a ei.

Am ie§it pe mai. Stind culcat la intrarea pe^terii §i gindindu-ma la
cele ce mi s-au intimplat in apa, am in^eles ca furtunul de care m-am
apucat este tubul respirator al unei larve a mu§tei de namol.

Larva mu^tei traie$te pe fundul apei ingropata in namol, de unde isi
scoate afara apendicele codal — tubul respirator. Prin acest tub ea respira
-aer proaspat. Dar daca create nivelul apei ? Atunci tubul respirator se
lunge^te. $i daca nivelul apei descre^te, el se scurteaza.

Acum §tiu ce trebuie sa fac pentru a putea umbla pe fundul apei
?i pentru a putea ramine sub apa — §i nu numai un minut-doua, ci mult
mai mult. Primisem о sugestie nea$teptata : sa respir printr-un tub a$a
cum respira larva mu$tei de namol. Voi umbla pe fundul fluviului |inind
in gura un tub — un fir de pai, $i voi cauta sacul cu jurnalul meu, il voi
cauta acolo unde se leagana in apa plasa de paianjen, ce seamana cu cu-
pola unui aerostat.

Fila 26

M-am trezit diminea^a cu acest gind : „Am nevoie de un fir de pai'4.
Am pornit sa caut un spic de secara. Mergeam §i din cind in cind ma
opream, inchideam ochii, mi se parea ca patrunde pina aici, in Tara lerbu-
rilor, fo^netul prelung — in bataia vintului — al spicelor de secara date
in pirg. Spicul copt este greu, vintul sufla navalnic, vrea sa-1 smulga, dar
paiul rezista, nu se rupe ; se indoaie, se leagSna §i fo$ne$te... fosne^te...

Imi amintesc ca la deschiderea Expozi^iei universale de la Paris a
fost ridicat turnul Eiffel. $i atunci savantul francez Fansai a aratat ca firul
de pai al secarei este cel mai bun exemplu de construcjie supla, rezistenta
$i grajioasa. El scria ca turnul Eiffel, in сотрагаЦе cu majoritatea plan-
telor, este greoi $i prea larg. Inal|imea unui fir de secara cu diametral
bazei de trei milimetri este de aproximativ о mie cinci sute de milimetri.
Turnul Eiffel, pentru a putea fi comparat din punctul de vedere al rezis-
ten^ei §i al inal^imii cu un fir de pai, ar trebui sa fie de optzeci §i trei de
ori mai inalt.

Toate acestea mi-au trecut prin minte pe cind umblam in cautarea
firului de secara. In padurea de ierburi am vazut о |eava galbena de о
inal^ime nemaipomenita, care se pierdea spre bolta cerului, incercuita din
loc in loc de ni$te uria§e noduri; nu cumva era chiar un spic de secara ?
Dar mi-am dat seama atunci ca imi pierdusem timpul zadarnic. Uitasem
complet ca eu sint de multe-multe ori mai mic decit acest fir de pai.

Fila 27

Tulpina uscata a plantei era sub|ire §i goala pe dinSuntru. Am taiat-O’
cu о lama ascu^ita de cochilie. $i iata ca a sosit clipa a^teptata : tinind
tulpina in gura, m-am cufundat, m-am lasat pe fundul fluviului.

Am facut incet §i cu precau^ie primii pa$i, Jinind un capat al tul-
pinei in gura, celalalt la suprafa^a apei. Imi venea greu sa respir pe gura,
tulpina plantei imi stingherea fiecare mi§care. Deasupra capului meu
aveam apa in toata adincimea ei. Dar nu vroiam sa ma gindesc la asta.
Trebuia tot timpul sa am grija sa nu fac un pas gre$it, sa nu cad, sa nu
scap din gura tulpina, sa nu scufund capatul ei superior in apa. Am facut
ci^iva pa$i nesiguri. Un dimb mare cu un luciu straniu imi bara drumul.
Trebuia sa-1 ocolesc.

Dar deodata mi se facu frica. Dimbul se ridica pu|in, se deschise la
baza §i din el aparu о ramura. Ciudata vietate : proptindu-se pe ramura
ce ie?ise afara, inainta drept spre mine ?i ma lovi cu un §uvoi de apa.
Apa |i§nind in apa ! Am cazut, dar n-am dat drumul |evii. Dimbul arunca.
din nou apa peste mine. $uvoiul venea ca dintr-o pompa de incendiu, ca
dintr-o canula a unui furtun pe care il folosesc pompierii. Eu zaceam pe
fundul fluviului fara sa dau drumul Jevii din gura, respiram. Bataia ?u-
voiului inceta. M-am ridicat. Vedearn acum ca acest „edificiu viu“ s-a
apropiat mult ?i ma tragea spre el, ma absorbea. M-am aga|at de trunchiul
unei plante subacvatice. Tubul mi se smulse din gura. Sim^ind ca ma inec,
am incercat sa ies la suprafa|a...

Fila 28-

Aerostatul ! Aerostatul argintiu era in apa ! Stateam sub cupola lui
?i respiram u$or. Cum am ajuns in el ? Ce intimplare m-a salvat ?

Dind drumul tubului, in clipa cind am sim^it ca ma inec, am facut
о mi^care pentru a ma ridica la suprafa^a §i m-am pomenit deodata in
aerostat. Atirna de crengile acelui arbore subacvatic de care ma apucasem
cind am cazut. Cine a agafat aci aerostatul ? Cine 1-a umplut cu aer ?
Despre asta am sa vorbesc mai tirziu.
Deocamdata voi spune de la bun inceput ca, atunci cind m-am po-
menit in aerostat, mi-am dat seama ca dimbul care m-a tras, m-a absorbit,
m-a lovit cu $uvoiul de apa, era о molusca obi^nuita cu о scoiculifa pre-
vazuta cu doua valve. Aceasta molusca traie^te pe jumatate ingropata in
milul apelor. Valvele ei se deschid incet pentru a lasa sa apara un picior
— un apendice moale galbui §i bont, cu ajutorul caruia ea se tira?te pe
fund. Viteza : douazeci-treizeci de centimetri pe ora. Molusca are doua
supape : una de absorb^ie §i alta de descarcare. Cind intra in func^iune
•supapa de absorb|ie, micile vietaji care inoata in apa sint atrase cu mare
putere ?i paletele comoase mina in gura hrana vie astfel prinsa. Apa de-
venita de prisos este aruncata prin intermediul supapei de evacuare.

Dupa ce molusca s-a saturat, i§i inchide valvele, se transforma in-
tr-un dimb imobil...

Curentul legana u?or aerostatul subacvatic in care ma aflam. Mem-
brana lui sferica stravezie, imbracata bine §i cu indeminare intr-o plasa
deasa din sfori (o carcasa solida !), era prinsa de trunchiurile arborilor
subacvatici.

Oare nu acesta este aerostatul pe care l-am zarit in clipa cind s-a
rasturnat pluta ? Poate ca jurnalul meu se afla undeva pe aici, sub ar-
borele de care e legat acest aerostat... Poate aproape de tot !

$ezind pe una din sforile plasei, proptindu-ma cu piciorul de о
alta, ma odihneam.

Umbre u^oare apareau, lunecau, dispareau in adincul apelor. Se
auzeau sunete pe care nu le puteam deslu^i. Apareau $i se stingeau in
semiintunericul din jurul meu. Acolo, deasupra fluviului, sus, stra-
lucea soarele. $1 razele lui calde, fringindu-se in apa, patrundeau pina in
aceasta lume de fantasme.

E timpul sa ma intorc repede pe mai ! Sa procur о noua tulpina
goala ?i sa ma scufund din nou sub acest aerostat.

Trebuie sa parasesc in lini§te aceasta casa stravezie de cristal, inainte
de a se intoarce cel care a construit-o...

Opt ochi, arzind cu un luciu fosforescent, ma priveau de dupa trun-
chiul unei plante subacvatice din vecinatatea mea. Era el, stapinul §i
construct©rul casei de sub apa. Paianjenul de apa ! Argyroneta !

Acest clopot subacvatic este cuibul sau ?i eu l-am luat drept un
aerostat.
„Sa fug !“ imi trecu prin minte. $i indata un alt gind : „Dar eu nu
ma aflu pe pamint ! Trebuie sa ies la suprafa^a, sa ma salvez !“

Clipe de dezorientare ?i tulburare, in care am vazut ca de la argy-
roneta se intindea о funie, dar nu in direc^ia adapostului meu, ci lateral.
Deodata funia se infa$ur& in jurul unei plante. Apoi paianjenul de apa о
trase din nou inainte ?i apoi iara$i inapoi.

Priveam, observam. Uitasem cu totul ca ma aflam in locuin^a unui
paianjen ca acesta pe care il aveam in fafa mea, uitasem ca §i stapinul
locuinjei mele subacvatice se poate intoarce pe nea§teptate in casa lui,
unde ma va gasi pe mine — oaspetele nepoftit.

Urmaream neintrerupt cum argyroneta prindea fringhia cind de
trunchiurile de pe fund, cind de pietre. Fringhia se deplasa singura in
diferite direc^ii, de parea ar fi fost insufle^ita. $i tot timpul ardeau in apa
cu о lumina fosforescenta opt ochi, care priveau cind intr-o parte, cind
intr-alta. Fringhia nu se incilci, nu se rupse in nici un loc. Ea se a^ternu
pe fundul fluviului, formind un poligon din linii frinte. Am observat ca
fringhia era mai groasa in locurile unde argyroneta о prindea de trun-
chiurile plantelor sau de alte obiecte nemi^cate. Cu fiecare minut numarul
liniilor poligonului cre§tea §i treptat aceste linii formara о retea deasa.

Dar deodata constructorul i$i parasi plasa §i trecu pe linga aerosta-
tul meu : о pereche de mandibule ?i un tufi$ intreg de peri. Pleca. Dar
aveam impresia ca о data cu plasa lasase pe fundul fluviului cei opt ochi
fosforescenti ai sai.

Curind paianjenul-constructor se ivi din nou. Vazui sclipirile vest-
mintului sau argintiu, din ba$icu|e de aer, pe care §i-l imbracase acolo,
la suprafa|a apei. Argyroneta se lasa pe fundul fluviului linga plasa, о
ridica putin, se viri sub ea §i incepu sa-$i frece labu|ele de imbracamin-
tea sa stralucitoare. Ba^icujele de aer se desprindeau de peri, $i prinzin-
du-se de firele plasei, pluteau in sus, ridicind-o. Argyroneta veni §i pleca
de citeva ori in §ir pentru a aduce de la suprafata apei ba^icu^ele de aer
carora le dadea drumul sub plasa. Apoi se apuca din nou sa-§i |easa fi-
rele. Impletitura plasei devenea din ce in ce mai deasa.

$i in curind ba$icutele de aer aduse de paianjen incepura sa umfle
nu numai plasa, ci §i pinza argintie a cortului care urma sa devina locu-
inta paianjenului de apa.

Balonul din Jesatura argintie — aerostatul, umflat cu aer, incerca
sa zboare, dar fringhiile care-1 ^ineau prins de trunchiurile arborilor sub-
acvatici $i de alte obiecte nu-i dadeau drumul, il re|ineau cu putere.

Pluta mea se rasturnase linga un aerostat. Dar sub apa am vazut
cum argyroneta construie^te un nou aerostat. Treptat, obi$nuindu-ma cu
semiintunericul subacvatic, am inceput sa disting obiectele din jurul meu :
mai departe §i deasupra mea atirnau alte aerostate. Argintii, u§oare, toate
se asemanau intre ele. Erau multe.

Imi venea din ce in ce mai greu sa respir, aveam ame^eli, nu-mi mai
ajungea aerul. Era de mult timpul sa ies la suprafa|a. Dar mai tergiver-
sam, examinam aerostatele care se leganau in diferite col^uri. Uitindu-ma
bine, am vazut cum in unele clopote subacvatice paianjenii — argyronete
— se odihneau, cu picioru$ele strinse, in altele — devorau prada prinsa.

Dar cite argyronete se aflau aci ? Cite aerostate argintii fusesera
construite aici §i prinse de plantele subacvatice ? $i unde, sub care din
ele, linga care aerostat sa-mi caut sacul cu jurnalul meu ?
Cine cutreiera fundul Marelui Fluviu Domol, cine umbla de colo-
colo $i deodata se opre$te, se apleaca, ia ceva in тпшй, ridicS, examineaza,
prive§te in jur §i apoi porne^te mai departe ?

E un omulet mic cu un scafandru pe cap, cu un ciob ascu|it dintr-o
cochilie in mina §i cu о legatura de fringhii aruncata peste umar.

El i§i cauta jurnalul pe care trebuie sa-1 transmits. oamenilor —
jurnalul de experience, observa|ii §i descoperiri facute in 'J’ara Codrilor
de Iarba, jurnalul plin de informa^ii care vor imbogaji ^tiin^a ?i via|a
oamenilor.

Ie§ind din locuinja argyronetei §i intorcindu-ma pe mai, ma uitam
acum altfel, cu calm ?i curaj, la Marele Fluviu Domol. Oare nu anume
pentru mine i?i construiau, de fapt, argyronetele casele lor $i le umpleau
cu aer ? Ma voi apropia de una din aceste locuin^e — de cea mai mica
dintre ele — $i cu ciobul ascu^it de cochilie voi taia fringhiile. Voi intra
in acest clopot plin cu aer §i astfel echipat — ca un scafandru — voi
merge lini^tit pe fundul fluviului, in cautarea jurnalului meu. Iar atunci
cind aerul din clopot se va termina, il voi inlocui cu un altul. Voi scotoci,
voi cerceta fundul fluviului in toate ungherele lui.

Aerostatul umplut cu aer se va ridica atunci cind ii voi taia frin-
ghiile. Pe fundul fluviului sint destule pietre, le voi lega de fringhii ?i,
impiedicat de aceste greuta^i, aerostatul nu se va mai putea inajja sus.

Zilnic schimbam costumele de scafandru, cotrobaiam de-а lungul ma-
lului, examinam tufele subacvatice, trunchiurile, crengile, frunzele... Pe-
ripe^ii ? Au fost destule.

Odata, dupa ce fScusem doar ci|iva pa$i cu echipamentul meu de
scafandru, am sim^it deodata ca ma sufoc. Clopotul era mare, dar din nu
$tiu ce pricina nu-mi ajungea aerul. De indata ce am reu§it sa-mi eliberez
capul, am ie§it la suprafa^a apei. Am impins aerostatul spre mai $i l-am
examinat mai indeaproape : argyroneta facuse in cuibul sau inca un etaj.
Separase cu о pinza stravezie, dar solida, un etaj de celalalt ; in aceasta
pinza se aflau ouale mici, din care vor ie?i puii ei. De obicei in asemenea
cazuri argyroneta sta la intrarea primului etaj — paze^te. Dar de asta
data ,,stapina“ probabil ca piecase undeva. Iar eu, fSra sa bag de seama,
mi-am virit capul intr-un aerostat cu doua etaje.
Coboram zi de zi pe fundul fluviului, alegeam locuinfa goala a unei
argyronete, taiam fringhiile, legam de ele pietrele ?i, imbracind acest cos-
tum de scafandru, maintain pe fundul fluviului, invingind rezisten^a apei.
Imi cautam sacul cu jurnalul.

Ajunge ! Oare n-ar fi mai bine sd-mi incetez cercetarile, sa-mi re-
amintesc tot ce scrisesem in el, sa-1 reconstitui, sa incep un nou jurnal ?
Dar cit timp imi va lua aceasta ? Mult, foarte mult. JjJi apoi — sa procur,
sa prepar hirtie, cerneala, peni|e... Timp, timp $i iar timp ! $i ca in cele
din urma sa ajung la concluzia ca nu pot serie mai repede decit pe vre-
mea scrierii cuneiforme.

Cit de multe sint descoperirile — mereu noi — despre care trebuie
sa vorbe$ti oamenilor ! $i cit de scurta e via|a...

Fila 31

A sosit ziua, ora, clipa cind mi-am vazut in apa sacul cu jur-
nalul meu.

Imi amintesc ей in diminea|a aceea ma trezisem cu desperarea in
suflet. Imi spuneam ca e timpul бй incetez toate cercetarile. Apoi, lipsit
de orice elan, am inceput sa ma pregatesc pentru coboritul in fundul
apei; m-am uitat la fluviu ?i deodatS m-a cuprins bucuria nea$teptata
a speran^ei.

Desigur ca speran^a, increderea, bucuria, toate acestea nu-mi ve-
niser& chiar din senin. Totul avea о explicate destul de simple. Obser-
vasem de citeva ori ca la о anumita cotiturS a malului curentul devine
mai slab. Observasem, dar nu statusem sa reflectez la aceasta. In dimi-
nea|a insa in care imi pierdusem speran^a de a-mi mai gasi jurnalul, m-am
apropiat de mai ?i privind la fluviu am tras deodata о concluzie cit se
poate de simpla : luat de apa, jurnalul meu nu se putuse impotmoli decit
in golf, tocmai acolo unde curentul era aproape insesizabil. О data cu
aceasta concluzie, am sim^it ca imi re vine increderea, aveam aproape cer-
titudinea ей, in ziua aceea chiar, imi voi gйsi jurnalul. Imi amintesc cum
s-au ciocnit cele doua sentimente : desperarea §i speran^a. JjJi una din ele
— desperarea — s-a topit, n-a mai ramas nimic din ea.

Am coborit pe fundul fluviului. Cu clopotul pe cap am ajuns la
cotitura fluviului. Acolo la douazeci de pa?i de mine — la intrarea in golf,
sub creanga unui arbore subacvatic, am уйги! zficind sacul cu jurna-
lul meu.
Nu m-am mirat, nu am scos nici о exclamafie — mi s-a taiat rSsu-
flarea de bucurie. Mi se parea doar ciudat ca nu-mi trecuse mai inainte
prin minte sa intru in golf. Probabil ca sacul meu gogoa^a plutise mult
timp leganindu-se pe apa. Apoi sfoara s-a dezlegat, apa a patruns in el §i
sacul s-a lasat la fund. Desigur ca apa n-a atins filele jurnalului : pache-
tul era bine pecetluit, bine acoperit cu ceara.

lata marturia trudei miilor de ore din viafa mea singuratica in
aceasta Тага a Codrilor de Iarba, a nesfir^itelor mele convorbiri cu oa-
menii, pe care nu-i voi mai vedea niciodata, niciodata ! lata credinciosul
tovara? de drum al explorarilor mele atit de neobi§nuite, martorul tacut
al peripejiilor mele hazlii, al clipelor de disperare, al intimplarilor groaz-
nice prin care am trecut. Jurnalul — tovara?ul meu de munca, de cerce-
tari, de observajii... Unicul prieten caruia i-am incredin^at meditajiile,
ideile §i descoperirile mele, in nop^ile fara somn, pline de nelini^te, in
revarsatul lin al zorilor, in tulburatoarele apusuri. lata jurnalul meu ! La
ci|iva pa§i de mine.

Am tras clopotul mai bine peste cap. Am facut un pas... Dar n-am
reu?it sa iau jurnalul.

Fila 32

Intrarea in golf era barata de un arbore subacvatic. In spatele lui
se afla sacul meu. Ca sa-1 iau, trebuia sa ocolesc arborele. Am incercat
sa patrund in golf prin partea stinga, dar aici un alt obstacol imi taia
drumul : un edificiu inalt in spirala.

Turnul se deplasa abia perceptibil pe fund. De-а lungul intregii
construct, a spiralelor ei, se intindeau trei fi$ii de culoare inchisa. Era
un mele mare cu cochilie rasucita, care se tira, sco|indu-§i de sub partea
de jos a casei lui un picior lat ?i plat cu care se proptea in sol. Am cioca-
nit in peretele construcjiei mobile. О nesocotin^a de neiertat ! Constructfa
a incetat sa se mi$te. S-a oprit §i mi-a stat stavila in cale : melcul ?i-a
tras piciorul inauntru, a inchis capacul casei.

Imi mai raminea sa intru in golf prin partea dreapta. Sacul se afla
aproape de tot. Voi trece pe linga piatra acoperitS cu mu§chi, ma voi
apleca ?i voi lua jurnalul.

Am pornit. Nu-mi luam ochii de la sac. Cu cit ma apropiam de pia-
tra, cu atit mai ciudat mi se parea mu^chiul care cre?tea pe ea. Parea
alcatuit din ni$te ^evi?oare. Din ele ie$eau smocuri albe penate, care tre-
murau imperceptibil, se leganau u?or ! Pesemne din pricina curentului
u?or, domol al apei. Parea imi faceau semn cu cdp^oarele lor albe.

$i in momentul acela am sim|it ca mi-e greu sa merg mai departe.
dar in acela^i timp — ca nici nu pot face vreun pas inapoi. Aveam sen-
za^ia ca ma impinge cineva spre aceste ^evi^oare.

Ni$te vietaji micuje, care treceau incet pe linga piatra, se oprira
deodata din nu ?tiu ce pricina in apa. Smocurile se intinsera spre ele ?i
micu^ele vie|uitoare disparura in |evi§oarele mu?chiului. A$adar, in felul
acesta i$i prindeau prada smocurile penate — tentaculele |evi§oarelor ce
cre^teau pe piatra in chip de mu^chi.

Am incercat sa ma indepartez, dar se vede ca ^evi?oarele cu smo-
curile penate atrageau spre ele tot ce aparea in apropierea lor : scafandrul
meu incepu sa se legene. Il |ineam cu putere cu ambele miini. Ce era de
facut ? Tot mai tare frematau — cu о putere din ce in ce mai mare ma
trageau spre ele aceste ^eviijoare fioroase. Vedeam mu§chiul acela plin
de primejdii tot mai aproape. Pierzindu-mi cumpatul, disperat, |inind cu
putere cu mina stinga clopotul in care imi infundasem capul, m-am aple-
cat, am ridicat о piatra am azvirlit-o in |evi§oare. De-ndata smocurile
albe ale mu^chiului au incremenit, au inlemnit. A§adar, incerca|i sa tra-
ge|i spre voi numai fiin^ele vii ?! Am inceput sa ridic de pe jos buca^ele
de cochilii, pietricel'e §i sa le arunc una dupa alta in adversar. Am reu^it
astfel sa ma indepartez fara efort de |evi§oarele care ramasera increme-
nite in loc. Am intors capul, am privit in urma $i, de departe, am vazut
cum |evi§oarele au inceput din nou sa-mi faca semne cu smocurile lor
penate, sa se legene, sa tremure. $i din nou mi se paru ca pe piatra create
numai muschi.

In T?ara Codrilor de Iarba am gasit cele mai surprinzatoare ?i mai
originale forme de adaptare a locuitorilor la mediul inconjurator. Aici,
sub apa, am vazut cum un animal de prada se preface in... mu$chi I
Muschi ? Nu ! Ciudatele fiin^e erau ni§te briozoare. О colonie de brio-
zoare. Aceste vie^uitoare fac parte din familia vermiformelor.

N-avea nici un sens sa-mi irosesc puterile §i oxigenul din scafandru,
in lupta cu briozoarele primejdioase §i perfide. Am ie§it la suprafaja apei.

Fila 33

Nu trebuie sa-mi pierd nadejdea, mi-am zis dupa ce am ajuns pe
mai. Jurnalul nu poate fi luat de apa din golf. Nu puteam ocoli arborele
prin partea dreapta — acolo se aflau briozoarele. Dar prin stinga ? Doar
nu va ramine о ve?nicie in loc melcul cu casa lui numai spre a-mi bara
mie drumul !

$i intr-adevar cind am venit a doua zi cu scafandrul la golf, am
vazut ca prin partea stinga drumul spre jurnal era liber. Dar, ca $i inainte,
crengile arborelui intinse deasupra sacului tremurau u$or in apa ce curgea
domol. Mi se parea ciudat ca acest arbore nu seamana de loc cu ceilal^i
arbori subacvatici : era straveziu, facut parea din cristal verde. Dar in
apa, culorile, tonurile ?i nuan^ele apar cu totul altele decit acolo, in ier-
buri, sub soarele stralucitor. Din ziua in care mi-am pus pe cap locuin^a
argyronetei — scafandrul meu — $i-am inceput sa cutreier fundul fluviu-
lui, am avut senza^ia ca umblu printr-un vechi castel uitat, in care lu-
mina patrunde prin geamurile colorate ?i prafuite.

Mai aveam de parcurs doar eijiva pa?i ca s& ajung la arbore. Avea
§ase crengi. Toate de un verde straveziu ca $i trunchiul. Sub una din ele
se afla sacul meu.

Mi-am potrivit scafandrul, m-am apropiat lini?tit, m-am aplecat,
am intins mina ?i... am scos un {ipat de durere.

Fila 34

Pe mai imi examinam mina $i nu-mi venea sa cred ce mi se intim-
plase pe fundul fluviului ! Nu-mi venea sa cred nici ceea ce vazusem cu
ochii mei. Dar arsura asta ? Mina mi se umflase intr-un loc, se inro^ise.
Durerea nu trecea.

Iata in amanuntime cele petrecute cu mine :

Aflindu-ma in fundul fluviului, ma aplecasem $i intinsesem bra{ul
ca sa-mi iau sacul, dar in clipa aceea ceva imi lovi puternic mina. Am
simjit о arsura ’ Am vazut cum creanga arborelui straveziu s-a mi?cat, s-a
intins $i a incercat s& ma prinda. Din nou о lovitura, din nou о arsura !

$i acum, amintindu-mi, retraiesc starea de mole?eala, de neputin^a
pe care о are omul cind, dormind, vrea sa cheme in somnul lui pe cineva
in ajutor. Dar vai, nu poate : i se stinge glasul — totul in el inghea^a de
spaima. $i acum mai {in minte spaima prin care trecusem.

Pe mai, durerea se potoli treptat. Nu pricepeam, nu-mi dadeam
seama ce se intimplase cu mine sub apa. E oare posibil ca creanga unui
arbore subacvatic sa loveasca un om peste mina ?
Tocesc, cu о piatra, о bucata de valva pe care am luat-o dintr-o
scoica. Reu^esc s-o ascut din ce in ce mai bine ! Scoica fi^iie sub piatra,
Inarmat cu aceasta secera ascu^ita voi cobori din nou pe fundul fluviului.

Fila 35

Spaima e un prost sfatuitor. E timpul ! E timpul sa cobor din nou
sub apa. Am in mina о bucata de valva care taie ca un cu|it. Mi-am arun-
cat peste umar о fringhie lunga. Cu echipamentul meu bine pus la punct,
umplindu-mi u$or plaminii cu aerul introdus de argyroneta in locuin^a
sa, pa^eam din nou pe fundul fluviului. De data aceasta trebuia sa ma-n-
torc negre^it pe mai cu jurnalul meu !

О luminS dulce i$i schimba nuan^ele, se impra^tia prin apa. Umbrele
pe^tilor inotind erau repezi $i u$oare. Apa curgea domol pe linga pedun-
culii nuferilor, care-$i inal^au in fat a mea trunchiurile gigantice. lata $i
golful. De departe se zarea misteriosul arbore straveziu. Cit de lini^tit
atirnau in apa cele ?ase ramuri ale lui ! Numai frica putuse transforma
in ochii mei acest arbore — ce-i drept oarecum ciudat — (pe ramuri, nici
о frunzuli^a) — intr-un monstru.

Da, spaima e un prost sfatuitor.

E uimitor cum imaginatia mea a putut nascoci о intimplare atit de
fantastica, legata de acest arbore atit de lini$tit $i de cele ?ase pa$nice
ramuri ale sale.

M-am apropiat, dar nici nu apucasem inca sa ma aplec pentru a-mi
ridica sacul, cind arborele se puse in mi^care.

Am fugit de acolo, m-am lipit de malul subacvatic.

Arborele se scurta sub ochii mei, devenea mai gros, leganindu-se,
crengile se apropiau, scormoneau, cautau ceva in apa : sa prinda parcS
ceva ce le scapase. Uitindu-ma bine §i cu atenjie, m-am convins ca arbo-
rele nu se mai afla pe locul in care il vazusem pentru prima oara. Se
deplasase — mai departe de briozoare $i mai aproape de sacul cu jurnalul.

Ce era de facut ? Arborele avea $ase ramuri. Sub una din ele,
aproape de tot, se afla sacul meu. M-am repezit la el. Mina mea stinga nu
apucase inca sa ajunga pina acolo, cind ceva, ca un fir, se incoiaci in jurul
ei. Am taiat cu secera о ramura, apoi pe cea de-а doua. M-am avintat spre
a treia, dar una din ramurile taiate se aga^ase de scafandru. N-am mai stat
s-o desprind : nu aveam timp ! M-am repezit din nou spre sac. Firele
azvirlite de arbore se infa$urara in jurul picioarelor, ma trageau spre el.
О arsura, inca una... Le simteam pe miini, pe picioare, pe .spinare. Am
scapat secera. Am incercat s-o ridic. M-am taiat la minS. tncepeam sa ma
sufoc — nu mai aveam aer suficient in clopot. Ranit, plin de arsuri, m-am
apucat sa tai sforile cu care erau legate pietrele de clopot §i cu chiu cu
vai am ie?it la suprafa^a apei. Cu mari eforturi am ajuns pe mai, cu echi-
pamentul meu de scafandru incurcat in firele ce se prinsesera de piciorul
meu drept. Am incercat sa ma ridic, dar am cazut imediat : piciorul sting
imi era paralizat, mina ma ardea, de parea imi intrase in ea un cui incan-
descent. N-am mai putut ajunge pina la pe^tera. M-am culcat pe nisip.

Deasupra mea ?i pe linga mine zburau, ^opaiau, se tirau, sareau lo-
cuitorii farii Codrilor de Iarba. $i totu^i am adormit. Cind m-am trezit,
soarele apunea. Nisipul se racise. Durerea cind se potolea, cind se inten-
sifica. Am incercat sa ma urnesc din loc — dar n-am putut... Ce otrava
varsase in mine acest arbore ?

Ma chinuia foamea. Deasupra mea se legana capul infoiat al unui
trifoi. Ce bine ar fi sa pot bea nectar din floricelele lui inguste. Dar nu
pot ajunge, nu pot razbate pina la ele...

Cind ma aflasem pe fundul apei se aga^ase de marginea scafandru-
lui о ramura taiata din arborele-monstru. Acum, i$i pierduse luciul viu,
sticlos $i zacea jalnica pe nisip, linga locuin^a argyronetei cu care coboram
eu in apa. Am mai avut doar atita putere sa intind mina. Eram foarte fla-
mind §i am inceput sa mestec bucata chircita de creanga.

Rana de la picior ma ardea, singera. Cu ce s-o oblojesc, cu ce s-o
racoresc ? In starea de semicon$tienta in care ma aflam, mi-am infa$urat
piciorul in restul de creanga inca uda. Un pansament foarte ciudat !

Fila 36

Acum gindurile mele — ginduri de medic — erau preocupate de о
noua enigma. De curind, dupa nefericita lupta cu arborele, zacusem
nemi^cat, aproape paralizat. Ma chinuiau arsurile. Pe picior aveam о rana.
Dar cum de m-am vindecat atit de repede ? Ce fel de medicament fusese
acela care imi redase puterile ? Cum s-a putut intimpla ca о ramura a
arborelui-monstru intrata in putrefac|ie, rau mirositoare, sa contribuie
intr-o atit de mare masura la inzdravenirea mea ? Un medicament cu
totul ciudat ! О planta necunoscuta m-a ucis aproape $i aceea^i plants...
m-a vindecat I Arsurile de pe picior ma facusera sa sufar cumplit, dar
foarte curind — peste о zi sau doua — durerile au incetat, rana a in-
ceput sa se inchida. Iar cind am scos ,,pansamentul“, rana era cicatrizata.
Acest caz pare sa confirme о lege particular^ a similitudinii : ceea ce te
imbolnave^te, te ?i vindeca. Cita dreptate a avut inva^atul Hipocrate din
antica Grecie, afirmind cu peste doua mii de ani in urma ca bolnavul este
tratat de natura lui, iar medicul trebuie doar sa ajute natura 1 Hipocrate
scria : „Boala este provocata de similitudine ?i tot prin similitudme i§i
reface bolnavul sanatatea“.

Enigme, enigme, enigme...

Ce este acest arbore ciudat care create sub apa linga sacul meu ?
Se deplaseaza, excrescence lui scotocesc prin apa, prind fiin|:ele vii, le
injeapa, le paralizeaza. $i tot acest arbore... vindeca ranile pe care le-a
provocat.

Poate ca aceasta planta insectivora necunoscuta este ruda apropiata
cu muscarul $i cu roua-cerului ? Chiar daca ploua cu putere, nici roua-
cerului $i nici muscarul nu-$i mi^ca nici un fir, nici un peri^or. Dar cum
se insufletesc aceste plante, cind apropii de ele — pe vreme lini$tita —
о bucatica de carne ! Ele trebuie sa prinda, sa mistuie aceasta hrana. In
aceasta imprejurare ele i?i manifesta caracterul in chip diferit : roua-ce-
rului i?i indoaie incet, fara graba peri^orii spre carne. Muscarul insa apuca
prada cu energie §i violen^a. El poate fi in?elat : atingi cu un fir de pai
unui din perii lui ?i indata frunza plantei se inchide cu zgomot. L-ai pa-
calit ! Dar roua-cerului nu poate fi in^elata cu un fir de pai.

Poate ca arborele acela cu §ase ramuri este de fapt un animal care
n-a fost inca descris de nimeni ! Oare oamenii au putut cerceta chiar
toate pe^terile, din toate ungherele planetei noastre ? Oare au putut sco-
toci cu lumina lanternelor toate colturile pe^terilor ? Oare oceanul a fost
studiat la toate adincimile ? Nu, nu toate vietajile figureaza printre ex-
ponatele muzeelor noastre. $i nu tot ce se afla pe planeta a fost descris,
desenat, fotografiat. Tin minte ca s-a comunicat in „Mesagerul §tiintific“
— cu un an sau doi inainte de venirea mea in Tara Codrilor de larba —
ca о expedite a descoperit in padurile din Congo un animal vargat ca
zebra, cu git lung — о ruda apropiata a girafei. Localnicii il denumeau
ocapi.

Enigme, enigme, enigme...
Pentru a treia oara m-am indreptat spre golf, pentru a-mi lua in
sfir$it sacul care zacea linga arborele misterios.

Sanatos, plin de vigoare, vioi §i din nou in scafandru, cu о secera
noua, ascu^ita, in mina; inarmat §i cu un ba| lung, indoit la un capat ca un
cirlig, mergeam pe fundul fluviului, spre golf. Eram sigur de succes : de
asta data ma voi intoarce cu jurnalul.

Am taiat doua ramuri, au mai ramas de taiat patru sacul va
ajunge in miinile mele.

Tineam strins in mina secera. Desigur ca voi lua jurnalul. Ramurile
pe care le voi taia le voi aduce la mai, le voi controla, voi cerceta insu-
sirile tamaduitoare ale ciudatei plante. $i, cine §tie, poate ca §tiin|a medi-
cala se va imbogaji cu un nou medicament, de о nemaipomenita for|:a
curativa. Ciji oameni suferinzi nu vor fi tamadui^i.

M-am rezemat de povirni?ul subacvatic al malului. Trebuie sa ma
odihnesc putin. Prin senniintunericul apei, deslu$eam contururile sacului
$i vedearn arborele care statea ca о straja muta $i amenin|atoare. Pazea
intrarea in golf, nu lasa pe nimeni sa se apropie de sac, il pedepsea pe
acela care indraznea sa se atinga de jurnalul descoperirilor facute in 'fara
Codrilor de Iarba.

$i mi-a venit in minte un vechi basm : un monstru strajuia о co-
rn oara, care putea sa dea omului fericirea. Acest monstru a$eza in calea
omului obstacole groaznice, pravali peste el о nenorocire dupa alta. Dar
omul invinse obstacolele. Mergind tot inainte, el ucise monstrul $i lua
comoara nepre^uita.

Privind prin semiintunericul subacvatic la arbore, intenjionam sa
aga| de cirligul ba^ului sacul $i sa-1 trag repede spre mine. Am facut un
pas, dar indata am sarit inapoi. Ramurile arborelui se clatinara brusc, cu
putere. Ce se intimplase ? Pe linga mine trecusera inot ni$te pe§ti?ori. In
clipa aceea arborele devenise deodata mai scurt §i mai gros §i — am vazut
asta limpede — ramurile lui au lovit pe$ti$orii ce treceau pe acolo. Prada
a fost prinsa sub ochii mei. Trunchiul straveziu al arborelui se intuneca.
Pesemne ca trunchiul fusese gol $i acum in el se mistuia hrana.

Ajunge ! Am privit destul. Mi-am pus destule intrebari ! E timpul sa
ac^ionez... Am intins ba^ul, am aga^at bine sacul de cirlig §i l-am tras din
rasputeri spre mine. L-am luat in miini. Ce tare a inceput sa-mi bata
inima cind l-am deschis !
Dar vai ce clipa grea 1 Sacul era gol ! Nu se poate ! Dar unde-i jur-
nalul ? Cind $i unde a cazut din sac ? Nu l-am azvirlit cumva, fara sa-mi
dau seama, in dosul arborelui, cind am prins sacul cu cirligul ? Trebuie
sa scotocesc fundul golfului. Cu secera in mina m-am repezit spre arbore
ca sa tai cele patru ramuri ramase. M-am oprit... Pe arbore se leganau
acum... opt ramuri ! Ce era asta ? In locul celor doua ramuri taiate cres-
cuserS alte patru.

О hidra ?!

Fila 37

Jurnalul s-a pierdut. Timp de atitea zile am vinat un sac gol —
о gogoaga de omida 1 E de-а dreptul caraghios ! Imi vine greu sa indur
aceasta pierdere !

A^adar, totul s-a sfir$it ! Descoperirile pe care le-am facut timp
de ani indelungaji in Tara Codrilor de larba, tainele, enigmele $i dez-
legarile legate de via^a acestei {ari, medita|iile cu privire la uimitoarele
instincte, legi, naravuri ale insectelor, inven^iile tehnice sugerate de lo-
cuitorii acestei ^ari — tot ce am insemnat cu mare cazna in jurnal, pen-
tru a fi transmis oamenilor, totul s-a pierdut.

Ce clipa amara ! $i amaraciunea mea create, spore$te, imi umple
sufletul. Mai ales din cauza ca acum in^eleg $i mai limpede ca comoara
mea nu s-a pierdut in Marele Fluviu Domol, ci intr-o mica baltoaca.

Am inceput sa adun polen : trebuie sa-mi fac provizii, dar totul imi
scapa din miini. Imbracamintea imi era ferfeni|ita §i am pornit in cautarea
unei gogoa$e de omida. Fara sa vreau m-am pomenit din nou pe malul
fluviului sub ale carui valuri ramasese jurnalul meu, acolo unde luasem
о hidra drept un arbore.

Celulele hidrei poseda probabil о uimitoare facultate de regenerare :
am vazut eu insumi cum s-au reinnoit tentaculele pierdute. La fel ca $i
hidra mitologica din Lerna, careia in locul unui cap doborit de Hercule
i-au crescut alte doua. Dar Hercule a ars cu trunchiuri aprinse de copaci
gitul hidrei, de pe care coborise cu ghioaga sa toate capetele, nimicind
astfel monstrul cu trup de $arpe ?i cu noua capete de balaur.

Cite valuri au fost smulse de pe diferite taine, cite enigme ale na-
turii au fost dezlegate ! Dar printre cele care mai trebuie sa fie dezle-
gate ramine taina regenerarii organelor hidrei de apa dulce.

Se §tie ca hidra de apa dulce este о vietate cu un corp cilindric,
gol, sub forma de sac. Tentaculele in chip de §arpe ale hidrei se scurteaza
§i se intind. Cu talpa lui animalul se lipegte de sol sau de о piatra.

Organele vezicante ale hidrei urzica puternic, paralizeaza prada — $i
acum ma mai dor miinile din pricina arsurilor. Prada pe care о prinde
hidra §i о mistuie se vede citva timp prin pere|ii corpului ei. Dupa ее о
mistuie, devine din nou un „arbore" nemi§cat, din sticla verde stravezie.
Dar de ce culoarea hidrei este verde deschis ? Probabil ca in organismul
ei se gasesc zooclore — ni?te alge monocelulare, care se hranesc cu bio-
xidul de carbon §i cu amoniacul emanat de hidra ; astfel ele cura^a apa
din jurul hidrei.

Buca^ica de hidra care exala un puternic miros de ou stricat, din
care eu inghi^isem о parte, iar cu cealalta imi oblojisem rana, avea о ui-
mitoare putere tamaduitoare. De ce ? Pesemne ca ceva din organismul
hidrei ajuta la regenerarea §i inmul^irea noilor celule in locul celor
moarte. Acest „ceva" a fost medicamentul meu.

Се-mi raminea de facut ? Mi se paru ca $i seara ce se lasase cazuse
$i ea, tacuta, pe ginduri. lerburile-arbori de pe |armul Marelui Fluviu
Domol au incetat sa mai fo?neasca. Priveam soarele $i nu doream ca sa
apuna. In copilSrie insa totul era altfel : te uitai la soarele ce asfinjea §i
a?teptai cu nerabdare sa apuna cit mai repede pentru ca sa rasara cit mai
curind, a doua zi. Atunci voiam ca totul in natura sa se schimbe cit mai
repede.

Era timpul sa ma culc. Acolo in apa pe$ti§orii s-au ascuns in nisip
— au adormit. $i bondarii au adormit in cuiburile lor de pamint. $i pro-
babil ca insa$i hidra de cristal i?i face somnul. Tentaculele ei s-au relaxat
?i s-au scurtat.

Iata ?i pe$tera mea. Ah, oare de ce adoarme atit de greu gindul
omului ?

Fila 38

Cu fiecare zi imi era parea tot mai grea trezirea diminea|a. Jurnalul
era pierdut. Ma simteam obosit ?i batrin. Ma uitam la fluviu $i ma gin-
deam ca apa imi luase totul, totul. Puterile imi scadeau. Auzeam fo$netul
ierburilor $i nu-mi venea sa cred ca am strabatut atit de voios $i cu atita
indrazneala jungla, ca am dus cu mine un bagaj greu $i am pornit intr-o
navigate temerara !

Aveam citeva hamace impletite din paienjeni^. Paianjenii Jes pinze,
plase, saci, tuburi, clopote, hamace...

in nop^ile calde nu dormeam in pe^tera, ci in hamacul pe care-1
aga|am sub ni?te frunze mari. Intr-o diminea|a m-am trezit cind soarele
abia rasarea. Am deschis ochii $i am vazut deodata fa^a unui om tare
ciudat. Mi se parea oarecum cunoscuta. M-am ridicat pu|in §i mi-am
fixat privirea pe acest chip omenesc. Chipul incepu sa se apropie de mine.
Ce expresie de amaraciune, ce expresie jalnica avea. M-am intrebat :
„Ce s-a intimplat cu el, unde l-am mai vazut ?“ Mi-am intors capul. La
lumina soarelui de diminea^a, printre ramurile $i trunchiurile rare care
ma inconjurau, ma priveau mul^i oameni, dar cu to^ii aveau aceeasi fa|a
ca a necunoscutului meu. fj>i fiecare fa^a, din nu stiu ce pricina, se largea,
se intindea. In clipa aceea nu mi-am putut refine un hohot de ris : ceea
ce vedearn nu era decit propriul meu chip care se reflecta in picaturile
de roua. Boabe de roua — oglinzi. Am inceput sa ma examinez, sa ma
cercetez in oglinda care atirna in fa|a mea pe о ramurea u?or indoita :
ochi infrigura^i, timple scofilcite.

lata cum m-am vazut in aceasta diminea|a senina ?i insorita.

Nectar, polen, semin^e, graunfe — aveam rezerve din toate acestea.
Dar un organism sleit nu poate fi restabilit doar cu alimente vegetariene.
Trebuiau adaugate albumine ?i grasimi.

Privind in jos din hamac, am vazut cum о viespe sub|ire, proptin-
du-se cu picioarele in pamint ?i ridicindu-?i aripioarele, tira?te pe jos э
uria?a omida grasa. lata ca viespea se indeparteaza de victima sa ?i incepe
sa sape о gropi|a, apoi se intoarce — parca pentru a verifica daca prada
se afla la locul ei, ?i din nou da fuga la gropi^a. $i sapa, sapa. Omida
facea mi?cari slabe : inainte de a о aduce aci, viespea ii paralizase cu
impunsaturile ei centrii nervo?i. Omida nu era nici moarta, nici vie.
Curind viespea avea sa termine de sapat gropi|a, i?i va cara acolo omida
§i va depune pe trupul ei un ou. $i larva va trai pe socoteala omidei, se
va dezvolta, se va transforma in viespe.

Dar eu sint flamind. Am coborit cu grija din hamac ?i am inceput
sa ma apropii de omida.

Nu, о asemenea mincare nu-mi este azi pe plac. Trebuie sa caut alta.

M-am uitat spre fluviu — ci|i pe?ti?ori sint acolo ! Sa-mi iau echi-
pamentul de scafandru ?i sa pornesc la pescuit ? Dar cu ce sa pescuiesc ?
Cu plasele de paianjen. Dar in fond de ce nu le-a? putea folosi ?i ca
unelte de pescuit ? Cu ele voi bara unul din bra^ele fluviului.

Voi avea pe?te !

Fila 39

In fiecare zi coboram pe fundul fluviului, imi puneam clopotul de
scafandru in cap ?i-mi cercetam navodul. Desigur ca pe?ti?orii nu se
prindeau prea des. M-am deprins incetul cu incetul sa тй alimentez cu
pe$te.

Am folosit cel mai mare clopot de argyroneta pentru pastrarea
vinatului : 1-am rasturnat, 1-am legat de crengile unui tufi? care se pleca
peste apa. Am ob^inut о plasa.	I

Fila 40

Zilele treceau $i eu continuam sa ramin prin aceste locuri.

De fiecare data, coborind la fund, nu ma indreptam de la inceput
spre navodul meu, ci ma apropiam de golf. Ma tot uitam daca nu se afla
acolo jurnalul meu — un pachet de foi, pecetluite cu cearS. Dar jurnalul
nu era.

Ca ?i inainte, la intrarea in golf strajuia о hidra de un verde des-
chis. Tentaculele ei se intindeau prin apa.

Sigur ca jurnalul meu a putut cadea din sac nu numai in golf, ci
$i intr-un alt loc al fluviului. $i totu$i trebuia neaparat sa incerc sa ma
strecor in golful in care se afla hidra. Poate, totu^i, jurnalul a ramas acolo.

Aveam о rezerva de plase, navoade, saci.

$i la un moment dat m-am decis : voi arunca peste hidra о plasa
§i voi scormoni golful. Ma despar|eau doar ci^iva pa$i de hidra, cind imi
ie?i deodata in cale un imens pe?te negru. Am fugit, m-am lipit de po-
virni^ul malului. Am vazut atunci rasarind ca din pamint un animal. Se
rasucea, sfredelea solul in care se infigea cautind sa se ascunda. Dar nu
reu?ea : solul nu ceda, ii dadeau rezistenja pesemne lespezile de calcar.

Animalul incepu sa se tirasca. Un ?arpe ? Trupul alcatuit din inele
gigantice se stringea, rasucindu-se in diferite direc^ii ; inelele pareau
ca se mi$ca autonom. JjJarpele ba se scurta, ba se lungea. Peste о clipa
asupra lui se repezi uria^ul pe$te negru. Mi^carile acestui animal de
prada care se scurta $i se lungea ?i el erau violente §i bru?te. N-am
reu$it sa disting decit maxilarele pline cu din|i ascu^i §i cijiva ochi.
Nu m-am putut ISmuri prea repede ca ceea ce vedeam era о lipitoare
care prinsese о rima de ploaie. О lipitoare §i о rima de ploaie ! Animalul
de prada se lipise bine de $arpele de apa. Acesta se sucea, se invirtea, se
lovea de povirni§ul malului, incerca sa scape. Incepu un dans sSlbatic.
Apa deveni tulbure. Eu ma retrageam tot mai departe de golf. Deodata
о ie$itura de sub apa a malului se nfirui. О surpare, intuneric ! Am reu§it
sa ies la supraifa^a. §i sa urc pe mai. Am mai rasuflat pu{in, apoi am
coborit din nou pe fundul fluviului. Apa se limpezise, devenise iar stra-
vezie. $i atunci am vazut ca golful este in intregime acoperit cu pamint.
Totul s-a terminat! Aici nu mai aveam ce cauta...

Fila 41

Ma gindeam de multe ori : се-ar fi sa ma stabilesc pe acest mai ?
Sa ma instalez intr-o pe§tera, ca sa nu-mi mai pese de frig. Sa-mi fac
provizii. Alaturi era apa. Incepusem sa in^eleg viaja vie^uitoarelor sub-
acvatice. Aici paianjenii pregateau pentru mine costume de scafandru,
teseau plase, navoade. Puteam oricind prinde pe§te.

Dar vinturile ! Incep deodata sa sufle linga apa, rastoarna §i rup
totul in calea lor, stirnesc virtejuri de praf $i nisip (pentru mine un
graunte de nisip e aproape cit un bolovan !), vuiesc jalnic la intrarea in
pe$tera. Nu, trebuie sa ma intorc la vechea mea casa, unde am locuit ?i
mi-am scris jurnalul. Trebuie s& plec de pe acest mai.

Dar nu ma grabeam, aminam de pe о zi pe alta §i continuam cer-
cetarile pe fundul Marelui Fluviu Domol §i adesea, cutreierindu-1, apareau
linga mine ni§te construcfii mi?catoare — locuin^ele jintarilor.

Nuielu?e §i bucatele de stuf, cetina §i scoiculije marunte, frinturi
de crengufe, mu^chi, boabe de nisip — tot ce se putea aduna din apa
servea la construirea casei ^in^arului. Acest material surprinzator de va-
riat era strins legat cu ajutorul unor fire de matase rezistente, alcatuind
astfel о construct de nadejde.

Pe linga mine treceau cind о construc^ie cu olane, in care bucatelele
de stuf stateau una peste alta ca placufele de Jigla ale vechilor casu^e
olandeze, cind о casa-husa, iar uneori cite о casa-cutie. Am vazut
$i о construct alcatuita din bucajele de scoar^a ?i din frunze taiate cu
multa grija.

Toate aceste construct erau executate in apa de catre larvele
tin^arului ?i erau presarate pe tot drumul parcurs de larve, caci ele se
deplaseaza о data cu casa in care au crescut. Se apropia timpul metamor-
fozei. Deasupra fluviului incepusera sa zboare ^in^ari inaripa^i.

La un moment dat mi s-a parut ca vad pe apa cuibul plutitor al
unei pasari necunoscute. Cind m-am uitat mai atent — din nou un Jin-
tar ! Casa era facuta de asta data din mu?chi.
A durat mult pina am invafat sa deosebesc aceste edificii printre
diferitele resturi de scoici pietre care zac pe fund, printre crengile
plutitoare $i diferitele vieta^i care se mi§cii, stau sau se ridica deasupra
apei.

Mergeam odata pe fundul riului. Intr-un loc unde cursul era mai
repede, ma prinsesem de о ie§itura de stinca §i deodata am vazut о cas&-
tub care se legana in apa. Mai intilnisem asemenea locuinje de tinfari,
totu$i ceva imi stirni mirarea : cursul era repede, casa insa plutea incet
de tot, opunea rezistenfa apei : doua pietre .erau prinse de temelia
casei-tub.

Pe pamint construc|iile |in|arilor mi s-ar fi parut voluminoase,
greoaie, dar in apa, aceste case de arhitectura variata erau u$oare $i
mobile.

Fila 42

$i totu§i mi-am gasit jurnalul...

Marginile lui erau roase, ceara se desprinsese pe alocuri. Apa pa-
trunsese in pachet $i filele se udasera. Am scos cu precau^ie fila dupa
fila. Le atingeam, le netezeam cu о bucurie de neinchipuit. Ma uitam la
ele, verificam numarul de pe fiecare fila. incepeam sa citesc о pagina,
dar imediat, fara sa о termin, apucam о alta, о lasam $i pe aceea $i in-
cepeam pe cea urmatoare.

Eram mindru de mine : furtuna, naufragiul, apa imi luasera jur-
nalul, dar omul in miniatura care cerceta ^ara Codrilor de larba a reu§it
totu§i sa-1 gaseasca pe fundul fluviului !

De asta data il voi preda, il voi preda negre^it oamenilor.

Ce mindru eram : jurnalul fusese gSsit !

Fila 43

Iata cum am izbutit sa reintru in posesia lui.

leri ie?isem dis-de-diminea|a din pe?tera. lerburile-arbori ce alca-
tuiau un haji? des linga mai erau lini$tite, nemi$cate. Am auzit sunete
de trompeta — ci^iva bondari i§i desfaceau in iarba aripioarele, salutau
soarele ce rasarea §i-i trezeau pe ceilal^i bondari : mai repede la flori !
Ma opream mereu ; sim^eam ca din desi§ ma privesc ni§te ochi. $i de
cite ori ma uitam, vedeam ni§te furnici. Ochii lor in chip de mozaic
inspectau tot ce se petrecea pe mai.

Am coborit pe fundul fluviului, am cercetat daca nu s-au prins
pe^ti^ori in navod. Era gol ! Obosisem. M-am virit in clopotul paianjenu-
lui-argyroneta sa ma odihnesc. tn lini$tea din jur distingeam sunetele ce
veneau din adincul apelor. Se parea ca locuitorii acestor locuri, trecind
inot pe linga mine, bombiineau, se certau, duceau intre ei о discu^ie cu
intreruperi. Parca pe§tii vorbeau intre ei...

Ni§te pescari §i marinari povesteau cindva ca ar fi auzit ragetui
delfinului polar, piuitul {iparului, mormaitul coco^eilor (a$a numesc pes-
carii din Yalta triglele). Tot ei spuneau ca somnii scot ni$te sunete ce
seamana cu scirfiitul unor rofi de caruje neunse §i ca sint pe§ti care
grohaie §i croncane. Nu credeam in aceste scorniri pescare^ti ! Dar aici,
printre sunetele care se iscau $i se pierdeau in jurul meu in apa, am
sesizat deodata un piuit strident. N-o fi Jipar ? $i indata dupa asta, am
auzit un sunet de xilofon, de parca un muzicant ar fi lovit cu ciocanelul
ni$te placu|;e de lemn. Umbra unui pe?te mare pluti pe linga aerostat.
Sunetui se repeta. Da, pe$tii... vorbeau.

Sunete care apar $i dispar, umbre trecatoare, ierburi-arbori care se
inalja de pe fundul fluviului $i se astern pe luciul lui... Semiin tuneri cul
colorat intr-o u?oara unda trandafirie... $i aici, sub apa, mi-am amintit
de о gradina alb-trandafirie. Soarele Inca nu rasarise §i merii batrini i$i
ascundeau in semiintuneric trunchiurile strimbe, varuite in alb §i sus-
Jinute cu prajini. Semiintunericul dens de sub meri era plin de mirosuri
amestecate — mirosul de cea^a al fluviului, mirosul de pamint reavan, de
iarba uda, inrourata.

Aici, sub apa, sunbeam lumina soarelui in aceasta clipa, exact ca
atunci, in penumbra dimine^ii, sub merii din gradina.

Am taiat cu scoica sforile aerostatului, am legat de ele pietrele $i
m-am dus sa vad navodul.

Deodata aparura, aproape de tot, doua umbre uria§e. Pe§ti, pe$ti
de prada ! M-am repezit spre о piatra mare ?i m-am ascuns in dosul ei.
Doi pe?ti enormi — fiecare cu cite trei ghimpi ascuti^i pe spinare —
thotau unul dupa celalalt. Vedearn in apa tulbure ghimpii lor indoi^i.
Bibani spino^i 1 lata cuibul lor. Uria§, cu doua intrari. Unul din bibani
se facu nevazut in cuib. Celalalt, viu colorat, rSmase la intrare. Femela
intirzia pentru a depune in cuib icrele, iar masculul colorat (el construise
cuibul) pazea intrarea.

Ma uitam de dupa piatra la cuib $i ma gindeam : „Се-ar fi s& fie
in el jurnalul meu ?“ S-ar fi putut sa-1 duca acolo curentul, sau poate
insu§i ibibanul spinos facuse о impletitura din el cu alte plante laolalta.
Acum poate sta acolo linga boabele de icre, strajuit de un paznic cu
ghimpi fioro?i. N-ar fi bine sa pindesc un moment prielnic ?i sa arunc
о privire in cuib ? Dar m-am temut sa о fac. M-am ingrozit numai gin-
dindu-ma la ghimpii bibanului spinos. Sa merg mai departe !

M-am apropiat de navod $i am ramas surprins. Era rupt $i in rup-
tura se impotmolise о construct absurda — uria^a casa-cutie mobila
a unui |in|ar. Acum se legana, probabil incerca sa-§i continue drumul.
Fire§te ca tot pe^tele scapase din navod. Pu|in imi pSsa. JjJtiam ca aici
nu ma voi mai intoarce in nici un caz. Am examinat cu aten^ie arhi-
tectura casei mobile care imi rupsese navodul. Ce construcjie caraghioasS,
dar cit de solida !

$i aici... aici...

Printre buca^ele de scoar^a, crengu^e, cetina, din care i$i construise
casa tintarul, am zarit pachetul lunguie| cu filele de culoare galbuie atit
de familiar mie. Era jurnalul meu care cazuse din sac. Ridicind de pe
fundul fluviului о Ьисгфса de scoica, am inceput sa distrug peretele
casei.

О lovitura, inca una... Loveam neobosit in construc|ia injghebata
cu atita indeminare ! Am taiat firele de paianjen cu care tinfarul i§i
consolidase parade componente ale locuin^ei lui.

M-am intors pe |arm cu jurnalul.

Fila 44

Am a§ternut pe nisipul uscat al malului filele, le-am netezit. Am
a§ezat pietricele pe fiecare din ele. Pe unele, rindurile erau §terse de
арй. Imi ziceam : Mai tirziu, le voi completa ! Dar acum trebuie sa le
usuc. Ma uitam cu ingrijorare la soare — imi va decolora cumva cer-
neala ? Iata, am pus о piatra §i pe ultima fila. Le-am mai aruncat о
privire, m-am a$ezat pe nisipul incSlzit de soare §i inspirind mireasma
ierburilor am inceput sa cint. Din desi^ul ierburilor ce cre^teau pe mai
cineva imi raspundea tot cintind. Cintam din ce in ce mai tare, iar vocea
imi raspundea §i ea cintind la fel de tare. „Ce glas cunoscut!“ ma gin-
deam. §i deodata mi se paru ca de pe apa nu о voce, ci un cor de voci
imi continuau cintecul. Am tacut, ca sa pot asculta. Nimeni din padure
nu-mi tinea isonul. Nu era nici un cor pe арй. Ma in$elase doar jocul
ecoului. Cite nu i se pot parea omului, in clipa cind regase$te intimplator
lucrul cel mai drag, cel mai de pref.
Soarele ardea. Fluviul curgea incet prin fata mea. Greierii tiriiau.
fara Codrilor de Iarba vorbea pe diferite voci. De bucurie nu mai §tiam
ce-i cu mine. Mi se parea ca eu, un om mic, voi porni indata vesel ?i
sprinten prin iarba, calcind-o ?i strivind-o cu picioarelb, voi intra in
ora§elul Censk ?i voi striga :

„Prieteni, citi^i aceste file ! Ve|i gasi in ele nenumarate descoperiri
§i dezlegarea atitor $i atitor taine !“

Voi face о saritura peste Marele Fluviu Domol, e doar un mic
piriia? ! Ca sa-1 tree nu trebuie sa fac decit un singur pas...

Mi-am indreptat spatele cu hotarire $i am incercat sa ma ridic. Am
dat un |ipat, am cazut... Am incercat din nou sa ma ridic, dar nici de
asta data n-am reu§it. La cea mai mica mi§care sim^eam о durere ascu-
fita in spate.

M-am intins pe jos neputincios. Imi simjeam articula^iile strinse
ca intr-un cere, paralizate. Ma durea capul. Incepu sa ma ia cu frig.

M-am impotrivit bolii, n-am lasat sinful umilitor al milei sa puna
stapinire pe con^tiinta mea. Iar ierburile inalte imi faceau semne cu
virfurile lor sub|iri. Ame^isem, parea zburam intr-un leagan sus de tot.
Ce se intimplase cu mine ? De ce ma imbolnavisem ? Racisem, desigur
Prea am umblat mult ?i prea des pe fundul fluviului.

Aveam friguri. Ma dureau mu§chii, incheieturile. Simptomele bolii
semanau cu ale reumatismului acut : toate celulele imi erau inflamate.

Cindva, la spital, am tratat bolnavii de reumatism cu salicilat de
sodiu sau ,,salicil“, cum ii zicea felcerul. Totu^i cel mai bun remediu era
alcoolul formic. Dar pot eu face fata aici furnicii care a trecut plina de
importanta pe linga mine, mi$cindu-$i repede mustacioarele ? $i mai
era... mai era — veninul albinelor. Intepaturile lor ajutau bolnavilor de
reumatism. Dar astazi injepatura unei albine m-ar ucide.

Mi-am amintit de felul cum i?i descriau bolnavii durerile. Le-am
comparat cu ale mele.

Mi-am amintit de un caz din practica mea de spital. Fusese adus
in salonul meu un baiat atit de bolnav, ca te cuprindea mila numai pri-
vindu-1. Era chircit, vinat. Mama lui povestea ca baiatul statuse mult in
apa iazului fara sa iasa afara : se tot scaldase ! Am pus diagnosticul:
radiculita. Mi-am spus : се-ar fi sa-1 masez pe bolnav, sa-1 urzic cu iarba
care de sute de ani serve$te la tabacirea pieilor, iarba, care se nume§te
„scumpia“ ? A?a am §i facut. Baiatul §i-a revenit repede.

N-ar trebui oare sa incerc §i eu acum tratamentul cu scumpia ?
Frunzele sint imparipenate de la noua la ^aptesprezece frunzulije lun-
guiefe sau ovale. Dar acum pentru mine totul are alta infati§are. Le voi
gasi oare, le voi putea recunoa^te ?

Am pornit tiri§. Ma vaitam, suspinam, dar ma tiram mai departe.
Ma opream des, ridicam capul $i priveam cu aten^ie sfi vad daca nu se
afla in fa^a mea planta pe care о cautam. Dar nu era ! Deodata vad le-
gSnindu-se chiar frunzele scumpiei. Din nou eroare — nu erau ele... $i
iara§i m-am tirit mai departe. in cele din urma am vazut in fa|a mea
ni§te panicule sfarimicioase galben-verzui. M-am uitat cu aten|ie. Fiecare
frunzuli|a era mai mare decit capul meu. A trebuit sa mi le imaginez
mic^orate de multe ori pentru a putea recunoa§te scumpia !

Zaceam pe jos aproape nemi^cat, ma uitam la planta atit de rivnita
?i ma gindeam : cum sa dobindesc pu^in polen, о floare sau о frunzulija,
macar b frunzuliJS ?

Vremea trecea. Ma uitam din ce in ce mai insistent in sus. Am va-
zut о frunzulita frinta $i am inceput sa a^tept: doar о cadea curind. As-
teptare zadarnica ! Catre seara aparu pe tulpina un mele cu о cochilie
sferica. M-am bucurat la gindul ей poate va trece de pe tulpina pe coada
frunzei frinte. Din nou am a^teptat. In sfir^it! Ce noroc 1 Melcul a pa$it
de pe tulpina pe codi|a frunzei. Frunzulija s-a rupt, ?i-a luat zborul, s-a
lasat la pamint. M-am tirit pina la ea, am ridicat-o, am frecat о buca^ica
intre degete, am aplicat-o pe locurile dureroase am masat terciul verde
pe corp. Pielea se inro^ise $i ma ardea, dar peste citeva ore durerea in-
cepu sa-mi treacS.

Poate ca mi-a ajutat scumpia cea otravitoare, sau poate ca m-am
vindecat numai fiindca am depus mari sfor|ari pentru a ma mi§ca, pentru
a ma tiri. Gimnastica este un mijloc admirabil impotriva unor forme de
reumatism.

Fila 45

In acea dimineafa о lumina sidefie se revarsa peste desi^ul de
ierburi. Ma intorceam spre mai ca sa string de sub pietre filele jurnalului
care trebuie sa se fi uscat, sa le a$ez intr-un nou pachet ceruit, ca apoi sa
incerc din nou sa tree cu el peste Marele Fluviu Domol.

Pe jos se a§ternusera parfumate covoare de matase ro§ie, cu mar-
gin! trandafirii : erau petale scuturate din macie^ul inflorit. lerburile de
un verde inchis se aliniasera in lungi alei regulate. Undeva sus se zareau
stelele florilor de nu-ma-uita.
Poate ca va veni aci un tinar, va culege intr-un buche^el flori de
macie§ ?i de nu-ma-uita $i, emo^ionat, uitind toate cuvintele pregatite, le
va intinde cu mina tremurinda cuiva peste gardul scund al gradini^ei. $i
drept raspuns pe fa(a unei fete va straluci un suris. Mesteacanul i?i va
legana la picioarele lor dantelele umbrelor $i rindunelele, ciripind vesel,
vor zbura mai jos deasupra lor.

Daca ar $ti ace?ti oameni dragi cit de greu mi-a fost sa-mi croiesc
drum prin hafi^ul de nu-ma-uita, cum imi barau drumul, ^inindu-ma,
acele macie$ului — sulije intunecoase, ameninjatoare !

Fila 46

Un vint batrin §i rau bintuia prin locurile unde fusese rasturnata
pluta mea de furtunS, prin acele locuri care pareau atit de lini^tite $i
calme : о limba ingusta de nisip, padurea ierburilor ingindurate, valul
lene§ al fluviului...

Tarmul furtunilor §i al vintului...

In primele ore ale dimine^ii, cind soarele rasarea fara graba §i so-
lemn deasupra padurii ierburilor care ajungeau pina la mai, in acele ore,
mi se parea adesea ca de cealalta parte a fluviului, unde mun|ii de piatra
coboara in terase spre арй, acolo in defileul acela se afla locuin^a per-
manenta a vintului. De acolo se smulge $i, umflindu-se, vine in zbor peste
fluviu. Investmintat intotdeauna in alte mantii — dupa vreme — in cea
cenu§ie cind pe cer tree nori plumburii, intr-una intunecata inainte de
furtuna,.sau in alta aurie, cind in jur totul e vesel $i luminos — intot-
deauna in alte mantii (cite or fi, nu se pot numara) zboara vintul peste
padurea de ierburi $i peste fi?ia galbena de pe mai ?i dispare cu vuiet $i
$uier. fj>i deodata, cind nici nu-1 a^tep^i, apare din nou. Obosit istovit
de toate muncile facute in locuri departate, in stepe, pe mari, pe ogoare,
el gone$te libelulele iu(;i, apleaca spre pamint padurea de ierburi, ridica
valuri pe Marele Fluviu Domol. Apoi se intoarce in defileul sau, se as-
cunde, se ghemuie§te intre stinci §i adoarme.

A$adar mergeam repede spre fluviu. Cu cit ma apropiam mai mult
de tarm, cu atit mai des trebuia sa tree prin ripe uria§e. Pe pantele lor
arbori-ierburi fo^neau jalnic. Iata ca din dosul arborilor sclipi in culoarea
ofelului fluviul, acoperit de increfituri intunecoase.

Fila 47

le^ind din ultima ripa am vazut rasucindu-se pe mai, ca fumul ie$it
pe ogeac, о coloana de nisip. lerburile gigantice, inguste §i lungi ca ni$te
spade, care ajungeau pina la mai, se cutremurau, vibrau de la radacina
pina in virfuri §i se plecau, atingind nisipul. Totul se intuneca. Virtejul
de nisip danfuia pe mai §i vuia din ce in ce mai tare. M-am repezit spre
filele mele.

Vintul smulgea, rostogolea pietrele dintr-un loc in altul, rasucea $i
ducea cu el filele jurnalului. Ele zburau prin aer, se a§terneau pe apa. Eu
ma agitam pe mai, iar vintul purta filele deasupra capului meu, zbura cu
ele in desi^ul ierburilor. Unele din ele jucau pe jos, dansau parea ! Nu
am reu^it sa prind nici una. Iata, о fila s-a aga^at de о radacina care ie$ea
din pamint, dar vintul о goni de acolo, о duse mai departe. Alergam cu
brafele intinse, poticnindu-ma, in urma lor, dar vintul stirni praful, il
rasuci, il risipi si ma orbi cu el.

Cind m-am frecat la ochi $i am privit in jur, am descoperit ca nu
mai exista nici о fila. Numai vintul zbura, §uiera §i vuia, schimbindu-$i
contururile §i formele.

Pe mai nu ramasese nimic, decit vintul $i praful stirnit de el.

Fila 48

Cind, acum citeva zile, am piecat tiri§ de la mai spre padurea de
ierburi in cautarea leacului, era о vreme calma §i senina. SjJtiam desigur
ca aici se stirnesc vinturi si furtuni violente, dar, bolnav $i slabit, puteam
eu gasi atunci in mine destula putere ca sa string de sub pietre filele jur-
nalului §i sa le ascund in pe^tera ?

Am piecat pentru totdeauna de pe ^armul Marelui Fluviu Domol.
Pentru totdeauna! M-am intors in casa unde am lasat hirtia, cerneala.
Voi incepe un nou jurnal, pe care-1 voi serie ani indelunga^i. In serile
lini?tite, cind se aude doar ^iriitul greierilor, imi voi aminti de tot ce scri-
sesem in jurnalul pierdut, voi repeta totul, voi serie totul din nou. $i
din nou voi porni la drum indepartat. Voi trece, voi trece neaparat flu-
viul. $i voi preda oamenilor jurnalul meu cel nou.

NOUL JURNAL

In aceste patruzeci ?i opt de file am zugravit istoria ultimei mele
calatorii pe uscat §i pe apa, precum §i imprejurarile in care mi s-a pier-1
dut jurnalul.

Eu, Serghei Dumcev, incep sa scriu acest nou jurnal, in locul celui
risipit de furtuna pe ^armul Marelui Fluviu Domol, al acelui fluviu care,
cu тиф-тиф ani in urma, era pentru mine doar un micj3iriia§.

In aceste pagini voi in§ira §i explica din nou in mod cronologic tot
ce am vazut, ce am observat, ce am descoperit in fara Codrilor de Iarba.

Imi amintesc cit de brusc s-a oprit vintul care mi-a impra^tiat cu
atita violen|a filele jurnalului. Dar s-a oprit pe nea§teptate tot a§a cum
incepuse. Totul in jur s-a lini?tit deodata. Praful s-a a§ezat. Au in creme-
nit in acalmie arborii-ierburi. Nu se mai auzea nici un sunet, nici un fo?-
net : un timp, locuitorii ierburilor, speria^i de vint, n-au mai avut curaj
— nici dupa ce s-a oprit vijelia — sa dea vreun semn de via|a. Fluviul,
tulburat, se scurgea $i mai prudent, mai domol. Soarele incepu sa lumi-
neze dulce, placut.

Dar in sufletul meu nu era lini^te. Cit de amarnic $i de dureros
este sa pierzi totul ! Darmite sa regase^ti lucrul pierdut §i sa-1 pierzi
din nou ’ E о pierdere la patrat ! Sentimentele, framintarile, durerea,
amaraciunea nu pot fi masurate cu ar§inul; pentru ele nu exista unitafi
de masura, nu pot fi calculate in cifre. Totul s-a intimplat numai din
pricina ca eu sint prea mic ; lumea a crescut fa£a de mine de multe-multe
ori. De aceea am devenit eu de atitea ori mai neajutorat. Pot sa Цр, sa
injur, sa pling — pu|in le pasa de mine ierburilor fosnitoare, Marelui
Fluviu Domol, soarelui mut.

Acum, cind imi reamintesc, imi dau seama cit de jalnic am putut fi
cind alergam dupa ultima fila §i ma rugam, imploram vintul sa duca
macar una, macar aceasta singura fila, oamenilor. Ce rugaminte pros-
teasca, ridicola ! La ce ar fi folosit daca vintul ar fi luat una — oricare
dintre filele jurnalului — §i ar fi dus-o in mijlocul oamenilor ? Citind-o,
ei n-ar putea in|elege nimic. О vor putea citi ? Cum ?

$i acum, alt necaz... nu mai am decit pu^ina hirtie. Abia am inceput
sa scriu noul jurnal §i hirtia e pe terminate. Va trebui sa intrerup treaba
inceputa, sa fac о vizita viespilor producatoare de hirtie...
р

Е А

А

ART

С I N С Е А

UN ОМ SALVEAZA РЕ ALTUL

РЕ MALUL PlRlULUI REPRO$URILOR TARDIVE

A^adar, Dumcev, dupa ce §i-a inceput noul jurnal, a piecat dupa
hirtie §i cerneala.

Am terminat de citit aceste insemnari ale lui, cind soarele mergea
spre apus §i umbrele arborilor-ierburi deveneau din ce in ce mai lungi.

„Се-i de facut acum ?“ mi-am pus intrebarea. Desigur ca trebuie
sS-i predau lui Dumcev granula care reda marimea. N-ar fi mai bine s-o
ascund aci, in casa-pe§tera, sub buturuga $i abia dupa aceea sa-1 caut pe
Dumcev ? Nu, nu e bine ! De ce sa ascund ceea ce trebuie sa restitui ?
Nu mi voi despar^i nici un moment de granule ! Infa§urind-o in pele-
rina, am hotarit sa merg cu legatura la spinare.

Dumcev scria ca a pornit sa-§i procure hirtia de la viespi. Cuibul
lor este aproape de tot, la ci|iva pa$i de buturuga linga care ma aflu. De
ce sa ma due pina acolo ? Pot sa-1 strig. Am tras aer adinc in piept, ca sa
pot striga cit mai tare, dar atunci imi amintii ca glasul meu se va ineca
in fo§netul ierburilor ca ^iuitul unui linear. Caci eu(m-am mic§orat ?i
de aceea distan|a care ma desparte de Dumcev a crescut incomensurabil.
Va trebui sa ma due la cuibul viespilor producatoare de hirtie $i voi
avea de mers tare mult pina acolo.

Am dus insemnarile lui Dumcev in casa-pe?tera §i le-am lasat acolo.
Pentru ultima oara m-am uitat la lumina rece pe care о iradiau putrega-
iurile, m-am uitat la filele scrise de mina lui Dumcev §i am rostit in
gind : „Un om !“ Cuvintul acesta imi rasuna prin minte cind am ie§it din
pe^tera. $i totul in jur deveni mai pu|in infrico?Stor. „Aici traie§te un
om ! Dumcev !“ ierburile acestei Jari parea au tras cu urechea cind
am rostit in sinea mea „un om“ §i au intervenit prietenoase, voioase.
Le-am vazut cum, inalte atente, au inceput sa-§i legene binevoitoare
virfurile.

Ce torent de sentimente au stirnit in mine insemnarile lui Dumcev !
Cita compatimire fafa de cel care a intreprins о calatorie atit de pericu-
loasa, $i ce bucurie ca acum, primind granula pentru redobindirea dimen-
siunilor reale, Dumcev se va putea intoarce printre oameni. $i о alta
bucurie pricinuita de faptul ca acum ma parasise frica — apasatoare $i
umilitoare — fa|S de locuitorii acestei $ari. Acum eram lini§tit. Alaturi
de mine, prin ierburi, se afla un om ! Acum voi putea privi la cele ce se
petrec in Tara Codrilor de Iarba ca la о priveli^te instructiva, amuzanta.
$i ce bine ca misterul microinsemnarilor pe care le-am gasit la Censk
•este acum dezlegat! Prin urmare, iata despre ce e vorba : textele nu au
fost mic$orate cu ajutorul aparatului de fotografiat, ci au fost scrise de
о mina mica, ferma, de om. Insemnarile care au zburat о data cu buche-
tul de flori in camera mea de la hotel §i bilefelul cu privire la tratarea
tuberculozei — toate acestea sint file din jurnalul lui Dumcev, risipite
de furtuna.

Trebuie sa ma due la cuibul viespilor de hirtie, sa-1 gasesc pe Dum-
cev. Dar daca ni se vor incruci§a drumurile ? El se va intoarce aci cu hir-
tia, in timp ce eu il voi cauta acolo. Sa las aici un bilet ? Dar nu am pe
ce serie. Sa ramin, sa a?tept ? Nu, nu-mi plac aceste cuvinte : ,,sa a§tept“ !
Trebuie sa plec !

M-am afundat in ierburi. Mergeam plin de presim£iri §i ginduri op-
timiste, fara sa examinez drumul, cind deodata am observat ca soa^
rele apune.

Totul mi se parea limpede $i simplu ! Trebuie ’sa ma due la cuibul
viespilor. Dar incotro ? Sa pornesc spre nord, spre sud, spre vest, spre
est ? Nu §tiam. Ma uitam la soare, la ierburile-arbori. Cine sa-mi spuna ?
am pornit la nimereala, indepartindu-ma din ce in ce mai mult de
buturuga.

Scrutam departarea, straduindu-ma sa vad ceva, sa deslu§esc ceva
prin ha|i$. Trageam cu urechea. De undeva cre?tea un zgomot de apa. Pa-
durea de ierburi se rarea. Tn cele din urma am ie§it la marginea ei. Iata
licarul unui riu. Nu era lat : malul opus se vedea clar. Fara indoiala ca
acesta nu este Marele Fluviu Domol, ci Riul Repro§urilor Tardive, despre
care serie Dumcev. Nu ?tiu de ce eram sigur ca cuibul viespilor de hirtie
se afla neaparat pe celalalt mai al riului. Trebuia s& caut un punct de tre-
cere : probabil ca Dumcev a construit pe undeva un pod.

Mergeam incet ?i cu precaufie pe marginea Jarmului inalt §i prapas-
tios. Pe alocuri, riul clocotea, vuia ca un torent. De unde ma aflam, ve-
deam malul opus, scund, acoperit cu aluviuni de argila, nisip, prundi?
pietre §lefuite. Pesemne ca primavara, mai ales in timpul ploilor mari,
riul se revarsa navalnic pina departe.

Dar ce miros ciudat se simte aici ! Parca m-a? afla pe un cimp pe
care s-a impra?tiat gunoi de grajd.

Riul facu о cotitura brusca ?i pe mai rasari deodata ?i se rostogoli
spre mine un munte. Din nou „cavalerii“ negri, scarabeii ! Din nou rosto-
golesc о sfera. Sa fie granula mea ? Am luat-o la fuga. Unde sa ma as-
cund ? Muntele inainta, inainta mereu. M-am pomenit pe marginea unei
coaste abrupte. Iu|eala mirosului de amoniac era de nesuportat. Sim|eam
ca ame|esc — mi se invirtea capul.

Am cazut de pe mai, de la о mare тафте, in torentul ce vuia.
Eram cit pe ce sa ma inec. Cind mi-am revenit, ^ineam in mina pelerina
cu granula, in timp ce ma luase curentul apei ?i ma ducea cu el. Pe
linga mine trecu plutind о scindura. M-am agafat de ea ?i m-am ca^arat
deasupra. Nu era in realitate decit о surcica dintre cele mai obi?nuite, dar
in raport cu dimensiunile mele — о uria?a pluta salvatoare. Apa zvirli
pluta spre malul opus ?i astfel am putut ie?i pe uscat... Aici, descoperit
deodata ni?te ciudate urme de pa?i proaspete, adinci §i distincte. Pe pa-
mintul umed de linga riu trecuse cu pu|in inainte un om. Prin urmare,.
pe undeva, aici, prin apropiere, se afla un om 1 Dumcev !

DIN NOU ,,ORA$UL“ DE HlRTIE AL VIESPILOR

Fara sa-mi iau ochii de la acele urme, ma indepartam din ce in ce
mai mult de riu ?i larma lui. Ma a?teptam din clipa in clipa sa-1 zaresc
pe “Dumcev, facindu-?i арагфа de dupa о cotitura.
Imaginajia imi zugrSvea tablourile cele mai surprinzatoare. Mi-am
iu^it pa?ii, dar urmele omului se pierdura dintr-o data, disparura intr-un
tufi?. Pe jos se intindeau umbre mohorite, dense. Mergeam prin semi-
intuneric, treceam peste grinzi, birne uria?e, prinzindu-ma cu mina de
ramurile copacilor. О pasare uria?a zbura pe linga mine. Am fugit din
calea ei, m-am dat la о parte, m-am ascuns sub umbra unei plante.
Deasupra mea se leganau flori galbene. Mirosul lor imbatator ma ameji
й?ог. Cu greu am putut merge mai departe. Vuietul riului se pierduse
din cauza distan^ei. Umbrele se risipira. Se mai lumina. Am ridicat capul
?i fara voie am scos un Jipat. Ni?te uimitoare pere gigantice de culoarea
pergamentului atirnau deasupra capului meu. Ce construct ciudate ! Se-
manau cu ni?te ce?ti colosale. Iar in spatele ora?ului de pergament se
inal^a spre cer un zid cenu?iu. Cit de frumos se vedea ora$ul de un galben
pal, luminat de soare, pe fondul peretelui cenu?iu !

Aerul era plin de zgomote : ni§te pasari galbene, gigantice intrau ?i
ie?eau in zbor din ora?.

Ciudatele construc|ii aveau deasupra lor un fel de acoperi?. $i pe
cit se parea, pasarile se ridicau in zbor de jos, de sub acest acoperamint.

Unde ma aflam ? Al cui este acest bizar ora? ?

Am facut un pas ?i m-am oprit nedumerit: pe jos, in fa^a mea, se
afla о birna groasa. Pe fondul ei ro?u straluceau puternic in soare ni?te
fi?ii late, aurii. Fi?iile alcatuiau impreuna ni?te litere. Dar cu totul necu-
noscute. Nu le puteam descifra. Erau de dimensiuni nemaipomenite. Ca sa
le pot citi, m-am distan|at de ele. $i deodata am izbucnit in ris :
„Pioner 3 M“ !

Amuzant ! „Pioner 3 M“ este marea unui creion. Un creion moale
cu care imi place sa scriu. Acum mi-am amintit. Aceasta birna era cre-
ionul meu. Aici am rupt din cuibul viespilor fabricante de hirtie о bucata
de carton ?i am vrut sa desenez ceva pe ea. Am scos creionul ?i in clipa
aceea l-am scapat pe jos. Am inceput si-1 caut prin iarba, dar nu l-am
gasit. fj>i iata ca acum, cind ierburile devenisera pentru mine arbori uria?i,
mi-am intilnit din nou creionul pierdut.

Micul creion pe care-1 $ineam cu atita placere in mina — creionul
meu cu §ase muchii, bine ascu|it, „3 M“, moale, cu care scriam atit de
u?or, cu care faceam studii de portrete, cu care faceam insemnari margi-
nale pe manuscrise, cu care notam numerele de telefon ale celor dragi, iata
Unde ne-am intilnit ! El a rfimas acela?i creion „Pioner 3 M“ ?i cuibuf de
viespi care atirna de о bara infipta in pamint este §i el acela$i ca inainte.
Numai eu am devenit, intre timp, cu totul altfel. Acum cuibul de viespi
imi apare ca un ora§ imens in care intra §i din care ies in zbor pasari
gigantice.

Viespile construiau mereu alte §i alte celule-locuin|e, le umpleau
cu ouijoarele din care vor ie$i larvele, viitorii locatari. In acela^i timp ele
hraneau larvele, pregateau acoperaminte pentru celule, inchideau orifi-
ciile celulelor, in care larvele se vor transforma in nimfe. Construcjia
principals cre§tea neintrerupt : unele dupa altele se inaljau schelele noilor
etaje. Tot aici se prepara materialul de construc|ie — hirtia. Toate aceste
felurite lucrari se executau aici simultan.

Nu ma mai saturam privind. Deodata, in poiana, aparu in fuga un
om — un om cu pelerina care alerga. N-am apucat sa-1 strig — el stra-
bStuse in goana poiana, se ca|arase cu о uijurin^S neobi^nuita pe zidul
uria? (acesta nu era decit un par infipt in pamint) de pe care sari pe
acoperi^ul ,,ora§ului“ de pergament.

Mi se paru ca ojelul unei sabii licarise prin aer. Omul taie din aco-
peri^ul acestui edificiu extraordinar о imensa bucata de hirtie.

Dumcev !

Toate viespile se napustira asupra lui. Dar omul sari jos §i fugi de
acolo. Voiam tocmai sa ma reped spre el, cind auzii deodata un zgomot
asurzitor. Aerul vibra §i brusc se lasa un intuneric dens.

In poiana coborise un avion uria§. A$a, cel pu|in, mi se paruse la
inceput. Cind m-am uitat mai atent, am vazut ca ,,avionul“ se sprijinea
pe doi stilpi lungi. Avea- aripile strinse. Coada neagra patata cu alb se
legana incet. Era о pasare, о codobatura mi se pare.

Dar unde este omul care luptase atit de viteje§te cu viespile ?
Iata-1 ! Ce micuj mi se pare el in comparable cu acea pasare uria§a, fio-
roasa 1 Mi-era teama ca se va repezi la el sa-1 sfi$ie. Am strigat ca sa-1
previn. Dar Dumcev nu intoarse capul spre mine, nu ma auzi. Pasarea
sari in direc|ia lui. Dar omul apucase sa se rezeme de peretele cenu^iu,
i$i smulsese de pe umeri pelerina cenu^ie §i se acoperise cu ea. Codoba-
tura era foarte aproape de el, dar nu-1 observa. Ea apuca о rima care mi
se paruse un §arpe imens.

Pasarea batu din aripi §i-§i lua zborul. $i abia atunci omul о lua la
fuga. Alerga, binind sub bra| bucata de hirtie.
Pasarea se lasa din nou, in apropierea lui. Omul se lipi de о frunza
verde, mare. Pelerina cenu§ie cazu la pamint, dar Dumcev ramase acoperit
de о pelerina verde. Statea pe frunza verde §i devenise astfel invizibil.

Pasarea i$i lua din nou zborul cu un filfiit zgomotos de aripi.

— Dumcev ! am strigat eu.

Din nou nu intoarse capul, din nou nu ma auzi $i disparu cu bucata
lui de hirtie.
Trebuie sa alerg dupS el ! Dar daca ma vor infepa viespile care
zboara pe aici, am sa pier.

Sa mai strig о data ? Dar zgomotul pe care il faceau viespile in
zborul lor acoperea strigatul meu atit de slab. $i totu?i am mai strigat
о data ?i inca о data.

— Dumcev !...

Dar in zadar, el nu se intoarse... Pleca, disparu !

M-am repezit disperat in urma lui, striduindu-ma sa-1 ajung...

Viespile zboara, biziie de se cutremurS aerul. Dar eu ma strecor
printre ele, ma aplec la pamint, cad, тй ridic, alerg din nou dupS Dumcev.

Numai de 1-a? ajunge din urma ! Эй nu-1 pierd din vedere !

Alerg. Strig cu ultimele puteri :

— Dumcev ! Du-umcev !

In clipa aceea mi se рйги ей se uit£ in direejia mea. Am cules pie-
tricele, crenguje, le-am aruncat in sus.

Da, intr-adevar ma vfizuse ! Se opri. Privi cu aten^ie. $i deodati,
incepu s-o ia la fuga ca $i .cind s-ar fi speriat brusc de ceva. Dar dupi
cifiva pa§i se lini§ti parea ?i se opri in loc. Apoi se intoarse ?i porni spre
mine, agitindu-?i miinile, facind ni$te semne. Am alergat in intimpinarea
lui. Ma mai despar|eau doar eijiva pa§i de el...

Dar deodata pamintul se с!йИпй sub mine.

M-am prabu^it in adinc.

OMULE, RASPUNDE »

Am cazut pe ceva moale. E intuneric. Ma inconjoarS о lini§te grea,
apasatoare. Trag cu urechea. Am impresia ей linga mine se afla cineva,
ca-i aud respira|ia. Strig :

— Cine e ?

Nici un raspuns. $i totu§i, mi$ca ceva lingfi mine.

14 — In Tara Codrilor de larbS

209
Am fugit mai incolo. M-am rezemat de un perete. L-am atins cu
mina. Era un perete din pamint pe alocuri neted, pe alocuri aspru. Am
inceput sa alerg — drept inainte — pe un coridor lung, nesfir^it...

La un moment dat coridorul incepea s& coboare. M-am oprit; auzeam
fel de fel de zgomot ciudate : bubuituri, plescSituri. Ce-i asta ? Capatul
coridorului coboara oare in apa ?

Inapoi ! IndarSt !

Mergeam... mergeam mereu, pipaind cu miinile peretele. Intr-un
loc, coridorul se bifurca. Am pornit spre dreapta.

Deodata m-am poticnit; о crengu|£ sau poate un firicel de radacin£
se agajase de picioarele mele. M-am oprit. Era intr-adevar о crengu^a,
ea imi statuse in cale. Dar n-am timp de pierdut. Trebuie sa ies de aici.
Am aruncat crenguja §i am pornit din nou mai departe pe coridor. Dar
pina cind о sa tot merg ? Oare nu merg intr-un cere inchis ? $i unde este
ie?irea din acest cere ? Oare acolo unde se aude vuind apa ? Coridorul se
bifurca din nou. De un picior al meu se aga|a din nou ceva. О crengu^a ?
Da, dar e aceea§i pe care о azvirlisem cu citeva clipe in urma.

Umblu la nesfir$it intr-un cere, ca un cal orb care trage la roati.
Cine a construit acest labirint ?

Continui sa merg intr-un intuneric deplin ?i deodata dau de о pants.
Aici zgomotul apei nu se mai auzea.

Pesemne ей ajunsesem in adincul pamintului. Panta ma aduse intr-un
nou coridor. Era tot foarte lung. L-am strabatut ca ?i pe primul — pipaind
tot timpul perejii cu miinile. Ajungind la capatul lui, mi-am dat seama
ей $i acesta este inchis.

Dar nu ! Iata un loc de ie?ire. Prin el am trecut intr-o ramifica|ie
foarte ingusta. Zadarnic incercam sS. ies din aceasta strimtoare. Am observat
totu?i ей din aceastS strimtoare pornesc ni§te mici coridoare laterale la
oarecare distan^a unui de celilalt. Ele m-au dus intr-o fundatura. M-am
intors inapoi ?i am inceput sa merg din nou pe coridorul cel mare.

Dar cind voi ajunge la capitul lui ?

Sub picioare sint vreascuri, pesemne iarba uscatS.

M-am a$ezat pe jos. M-am intins ca pe un a$ternut. Cine a putut
construi acest labirint ? Am inceput sa a|ipesc. „Labirint... labirint..."
Rostesc incet acest cuvint $i-mi amintesc de о legenda din mitologia
greaca.

Pe insula Creta a existat cindva un labirint din care nici un mu-
ritor care nimerea acolo nu mai putea gasi vreo ie?ire. Vechiul mit gre-
oesc poveste^te ca in acest labirint s-a instalat monstrul Minotaur, care
minca oameni. Cetatea Atena era silita sa trimita acestui monstru cu trup
de om $i cap de taur $apte feciori $i $apte fecioare la fiecare noua ani,
pentru a fi minca^i de Minotaur. Tezeu din Atena s-a furi§at in labirint
$i 1-a ucis pe monstru. Dar cum a reu^it Tezeu sa iasa din labirint ?

Ariadna, fiica lui Minos — imparatul Cretei — care-1 indragise pe
Tezeu, i-a dat, cind a coborit in labirint, un ghem de a^a $i un palo§
ascu|it. Capatul ghemului ramSsese la ea. $i acest fir calauzitor — firul
Ariadnei — 1-a scos pe Tezeu din labirint.	.

Dar in al cui labirint am nimerit eu ? $i ce fel de Minotaur ma
a§teapta ? Intr-adevar, cine a sapat aceste galerii ?

Cirti^a ! Desigur, cirti^a !

Ce caraghios ! Sa nu gasesc ie^irea dintr-o gaura de cirti^a !

Ea sapa galerii $i se hrane^te cu larve $i cu rime. Dar cirti^a uneori
iese $i la suprafa^a pSmintului. Trebuie sa gasesc aceasta ie?ire.

Ce lini^te ! Ce intuneric ! Istovit, obosit, ma lupt cu somnul. $i de-
odata aud :

— Omule, omule-e, raspunde !

Sar in picioare $i strig drept raspuns :

— Sint aici ! Vino aici 1 Aici !

Tacere. Nu, am visat. Dar trag din nou cu urechea. Tacere. Da, totul
mi se nazSrise doar.

Tacere $i intuneric.

Poate ca acum afarS, pe pamint, coboara incet noaptea ? $i oamenii
buni cinta cintece vesele...

Aud sforaitul unui animal din ce in ce mai tare $i mai aproape
de mine.

Am dat fuga pe unul din coridoare. Am sunlit sub pa$ii mei du$u-
meaua urcind in panta. MS lovi un curent de aer proaspSt.

Mi-am dat seama ca ie$irea este pe undeva foarte aproape !

Licari о lumina. Lumina se deplasa, se mi§ca.

Mi-am spus : Dumcev ! $i mi se рйги ей vfid mina albfi a unui om
tinind о faclie. Alerg in sus pe coridor dupS lumina, in timp ce in spatele
meu se aude sforaitul infiorator al cirti|ei.

Deodata, faclia se pierdu, disparu.

Am intins mina — am dat de un perete. Am ridicat mina $i am
nimerit intr-o gaura din tavan. Animalul sforaie undeva, chiar linga mine.

M-am prins cu ambele miini de marginea gaurii $i am ie?it din
labirint, la suprafa^a pamintului.

Pe pamint era noapte. Lumina facliei se apropia de mine.

LUMINIJE, LUMINITE...

Ducemv ! Dumcev !...

Deodata din diferite locuri se aprinsera zeci de luminife.

Sint derutat. Ce-i asta ? I$i bate cineva joc de mine ? Luminite,
lumini^e ma inconjoara, se sting, se topesc, dispar $i se aprind din nou.
Aproape, departe, departe-aproape...

Ma invirtesc, ma zbat fara rost.

in sfir^it, infeleg : lumini^ele sint putregaiuri $i licurici. Printre
aceste lumini^e care о fi faclia lui Dumcev ? Probabil ca el |ine in mini
un putregai fosforescent. Ma opresc. A$tept. A$tept sa vina Dumcev
la mine !

Intr-adevar, о lumina se apropie de mine lini^tita $i grava.

$i atunci am auzit :

— O-mu-le, omule, raspunde ! Omule, raspunde !

— Dumcev ! am strigat eu. Dumcev !

Lumina se apropie din ce in ce mai mult, vocea se aude din ce
in ce mai tare :

— Omule, vin spre tine !

Dar deodata totul in jur incepu s& se schimbe, iar glasul pe care
il auzisem venea acum din departare. De ce fuge totul de mine ?
§i luminifele, ?i tufi§urile, ?i arborii — totul plute§te pe linga mine.
La lumina ireala, fantomatica a lunii a luminitelor ce licareau,
am vazut о uria^a rima de ploaie-tragind — о data cu mine — frunza
pe care ma oprisem din intimplare.

Trebuie sa sar neintirziat de pe aceasta frunza. Dar in timpul cit
ma gindisem la aceasta solute — rima trasese frunza spre о groapa
adinca. О clipa $i m-a§ fi prabu^it. M-am prins cu miinile de marginea
gropii $i mi-am strins picioarele : rima trase frunza in jos, iar eu am
ramas suspendat. Am oftat u^urat.

Domnea lini^tea.

Nu ma incumetam sa ma urnesc. Am incremenit linga vizuina, de
parea a$ fi stat de straja.

Iar din padurea de ierburi sclipeau din nou lumini^e, se. stingeau,
se aprindeau. Undeva, printre ele, se afla $i faclia unui om. El purta
lumina pentru mine, dar eu nu §tiam cum sa deosebesc faclia lui printre
celelalte luminife.

Timpul trecea, nimeni nu venea. Veni doar о adiere racoroasa. MS
cuprinse racoarea. Mi se facu frig. La lumina putregaiului nu te po^i
incalzi; am pornit totu?i spre desi?ul ierburilor. Am ales acolo un loc
unde se aflau mai multe lampi de acest fel : verzi, albastre, galbene,
ro?ii. Parea ca fiecare licurici i$i acoperea lumina cu un glob de stisla
colorata. Imi intindeam miinile inghe^ate catre luminitele colorate —
catre undele de luminS, de diferite lungimi. Fiecare felinar ardea la
inceput viu, uniform, apoi lumina lui scadea, se stingea. Treceam de la un
felinar la altul, cu bra^ele intinse. „Licuricilor, da^i pu^inS caldura unui
pribeag ostenit din ^ara Codrilor de Iarba !“ Zadarnic ! Este atit de slaba,
atit de slaba caldura pe care о dati voi : nici nu о po^i sirn^i 1 Cheltuiji
toata energia voastra ca sa lumina^i. Alaturi de voi, eu seman cu acel
jalnic mic slujba? erou al lui Dickens, care intr-o searS, pe un frig aspru,
patrunzator, i§i incalzea miinile la luminarea singuratica din biroul zgir-
citului Skrooge. ,,La revedere, dragii mei licurici, alba^tri, verzi, ro$ii, la
revedere 1 Pastrami pigmentul vostru luminos — lamperinul, las reac^ia
de oxidare sa creeze in continuare aceste efecte luminoase, frumoase §i
reci. La revedere !“

Ma intorc la groapa in care a intrat rima de ploaie ; ma voi propti
de terasament $i voi incerca sa afipesc pu^in. Poate ca Dumcev va veni
acolo $i ma va gasi.

„La revedere, licuricilor !“
INTILNIREA

A venit dimineafa. О noua dimineaja in Тага Codrilor de Iarba.
Dumcev nu m-a g&sit. Trebuie sa ma intorc la casa lui, la buturuga
veche $i putredS. Poate ей Dumcev e acolo.

Am inceput sa-mi croiesc drum prin ha|i$ul de ierburi. In jurul meu
totul zbura, topaia- Totul cinta, fo?nea, rasuna. Prin haosul de sunete am
deslu$it un biziit monoton, cunoscut; cre§tea, se apropia. Sunete sigure
?i calme. Mi-am amintit de indata de albina taietoare de frunze — mega-
hila, al carei cuib il vizitasem ieri ?i unde mincasem atit de bine. N-ar
strica sa-mi iau acum micul dejun...

Cind insecta se lasa jos, am privit-o cu aten^ie $i atunci mi-am dat
seama ca nu era taietoarea de frunze megahila, ci о alta albina. Desigur,
$tiam ca exista multe albine care due о via|S singuraticS.

A$adar, mi-era tare foame ! Am zarit pe picioru^ele albinei $i pe
pintecelul ei dulcele polen auriu, pe care il culesese de pe flori. Aroma lui
picanta, iute, imi gidila gitlejul §i narile.

Cuibul albinei era chiar linga mine, in pamint, dar la inceput nu l-am
observat, era acoperit cu frunze. Albina a intrat in el. Era о albina de
pamint !

A ie§it apoi pe marginea cuibului, 1-a acoperit cu frunze $i $i-a luat
zborul. Am incercat sa trag frunza de pe cuib, dar — flamind $i nedormit
cum eram — ma parasisera puterile. Frunza era grea. Imi pierdeam
timpul luptind cu ea. Dar in cele din urma am izbutit s-o trag de pe
cuibul in care trebuia sa sar. M-am oprit, oare n-o fi prea adinc ? Am
cautat о prajina lunga $i am gasit una foarte potrivita pe care am infipt-o
in cuib. Dar abia incepusem sa cobor pe prajina, cind am auzit deodata
biziitul unei albine. Era chiar stapina cuibului, venea acasa cu о nouS
por|ie de provizii. О s-o sfir$esc rau de data asta, mi-am spus.

Am facut cale intoarsa. Am parasit prajina. Am fugit zicindu-mi :
trebuie sa las in pace aceasta albina — prea repede s-a intors din cursa
ei. Nu о pot pScali, nu-mi ajung nici puterile, nici rabdarea.

Totu^i, ce ciudat : totul in Tara Codrilor de Iarba este atit de ne-
a$teptat, de neobi$nuit, dar foamea este aceea$i — aceea?i senzajie cu-
noscuta, obi$nuita. Deci nici in aceasta neverosimila Tara a Codrilor de
Iarba omul nu se poate lipsi nici de hrana, nici de somn !

Trebuie sa ajung mai repede la casa lui Dumcev.

Un piriit puternic ma asurzi.

Ce animal о fi acesta ? Aripile sint inguste $i verzi, picioarele
dinapoi sint mai lungi decit cele din faJ5. Bizar animal ! Nu, e un simplu
cosa$ ! Cinta din ce in ce mai strident, mai vesel. Cintecul lui seamanS cu
un firiit. $i dintr-o data tace, trage cu urechea : nu cumva al|i cosa§i cinta
mai tare decit el ? $i se aude din nou acela$i piriit.

Sa plec mai departe, cit mai departe de acest zgomot asurzitor ! Un
pas §i ma aflu deja in desi^ul padurii, printre ni$te arbori foarte ciuda^i.
Radacinile de un galben-albicios intrau in sol, iar trunchiurile, de un verde
viu, cind ti^neau ca sage^ile spre cer, cind aplecindu-se la pamint, se adu-
nau, i$i apropiau virfurile $i frunzele inguste, lungi. Un zid de nepatruns !
Dar ?i in desi§ continua sa se auda larma cosa$ilor. Am privit in jur.

Acolo, chiar linga un cosa?, se inal|a, ba contopindu-^i culoarea cu
cea a desi§ului, ba deta$indu-se de el, о vietate ciudata, lunga.

Soarele rasarea $i aceasta fiin^a se uita la soare. Animalul se intinse
$i i$i impreuna pe piept ,,miinile“ lungi. Nu cumva este cel numit in popor
calugari^a ? Sigur ca da. este calugarija 1

M-am oprit s-o admir. Cu cita mare|ie §i cu cit calm i§i intoarce
capul cu ochii bulbucafi, de parea ar fi vrut sa asculte cu aten|ie tiriitul
cosa^ului !	1

Dar se pare ca cosa$ul a inceput s-o plictiseasca cu |iriitul lui. Acum,
calugarita cind apare, cind dispare in desi$.

Aud un zgomot care vine din apropierea cosa$ului : parea cineva
ar zgiria cu unghia un obiect de sticla. Apoi о ciocSnitura, un piriit sec.

Amuzant!

Calugarifa — de un verde delicat — eleganta §i zvelta, se intoarce
spre cosa§.

Da, se vede ca s-a saturat de-а binelea de el.

Dar cit de plastice sint mi^carile ei ! Iata, §i-a intins inainte piciorul
din fafa, de parea s-ar pregati de un dans complicat. De pe picior privesc
ni$te pete negre cu puncte albe in mijloc. Ochi proeminen^i ! Iar pe coapse
un rind dublu de spini ascutifi, ca un ferastrau cu doua tai$uri. Spinii
sint de diferite culori $i de diferite lungimi. Unii sint negri, alfii verzi, unii
mai lungi, al|ii mai scur^i.
$i deodata cosa?ul ramase suspendat de ferastraul calugSrifei... In-
cerca sa se smuceascS. Ea i§i lasa piciorul lung, articulat, care parea prins
in balamale, ?i pe coapsS aparu inca un ferastrau, cu din|ii mai marunji
$i mai de$i.

Ferastraiele se inchisera, facind prizonier cosa^ul, care se zbatea
disperat, prins in aceasta menghina. Zadarnic : picioru^ele lui lovesc in
gol. Incio clipS $i totul s-a terminat. Cosa$ul avu о convulsie puternica,
dupS care ramase incremenit. Calugari|a incepu sa-1 extermine : cu un
picior tinea in din|ii ferastraului trupul victimei, cu celalalt ii strivea
capul.

Calugarita i§i lua micul dejun.

Soarele se ridica tot mai sus. Dupa ce i$i termina masa, ea i?i strinse
din nou, cu о induio^atoare smerenie, ,,miinile“ fioroase $i-$i indrepta
capul spre soare.

Fatarnica !

Dar capul i se intorcea cind spre soare, cind intr-alta directie.

Ii priveam fermecat mi^carile elegante. Uitasem de orice frica. Aga-
tindu-ma de radacinile arborilor, ma strecuram din ce in ce mai aproape :
voiam sa-i examinez mai bine ferastraiele. Dar, о mi^care neindemina-
tica... m-am agafat de о radacina ce ie§ea din pamint $i am cazut. Buff !

Am sarit imediat in picioare. Prea tirziu ! Picioarele din fa^a ale
cSlugari|ei, impreunate atit de smerit pe piept, ca pentru rugaciune, s-au
deschis deodata, cit erau ele de lungi.

Calugarifa se repezi la mine. Era inalta, foarte inalta, de cel pu^in
trei-patru ori mai inalta decit mine. Am scos un strigat de disperare §i
am facut vint pelerinei in care era infa^urata granula. Am sarit intr-o
parte, dar era prea tirziu, $tiam ca dintr-o clipa intr-alta ferastraiele calu-
gSriJei se vor inchide. Eram pierdut !

Dar deodata ce vad ? Calugari|a se pravali la pamint.

Nici eu nu m-am mai putut tine pe picioare $i am cazut linga ea.

E realitate ori vis ? О mina uscata, calda, de om, $tergea cu grija §i
precau|ie sudoarea de pe fruntea mea. Apoi ma ridica.

Am auzit glas omenesc.

— Of, se poate una ca asta ? Se poate sa ai incredere intr-o aseme-
nea ticaloasa ?

— Dumneavoastra sinteti ? Dumneavoastra m-a^i salvat ! $optesc
eu. Dumcev ? !

Omul facu о plecaciune, dupa moda veche :

— Da, eu sint Serghei Sergheevici Dumcev.

Ma uitam la el fara sa ?tiu ce sa spun, eram surprins peste masura.
Cum sa nu ramin uluit cind in fa|a mea statea in carne $i oase insu^i Ser-
ghei Sergheevici Dumcev — omul acesta atit de neobi?nuit ? Purta pe
spate citeva pelerine de diferite lungimi §i culori. Sub ele, о vesta din
hirtie compacta. Pe jos zacea sacul s£u de drum, pesemne din gogoaija
de omida.

— Toata noaptea te-am urmarit, imi spuse Dumcev. Am fost in
labirintul cirti|ei. Те-am strigat, dar dumneata fugeai de mine.

— Serghei Sergheevici, am raspuns eu cu un glas stins. V-am vazut
ieri... aproape de tot... Am alergat dupa dumneavoastra, v-am strigat...
dar v-am pierdut. $i noaptea v-am cautat 1 Am a^teptat... $i iata ей a|i
aparut aci deodata §i mi-a|i salvat viaja din ghearele acestei fiare.

— A fost un fleac. Un adevarat fleac 1 Chiar de la ele, chiar de la
aceste fiare, am inva^at cum sa le rapun. Vezi in mina mea acest ac de
viespe ? Seamana cu о sabie. Am fost nevoit sa sar pe spinarea calugS-
ri{;ei ca sa-i distrug centrii nervo^i din torace. De la cine crezi ca am
inva^at asta ? Dumneata ai auzit despre calicurg ? Despre pompilide ?
Sphecide ? Un soi aparte de viespi. De la ele am inva^at 1
— In Tara Codrilor de Iarba ?

— Repeta ! Cum i-ai zis acestei Jari ?

— Tara Codrilor de Iarba.

— Justa denumire ! Tara Codrilor de Iarba... Cindva, foarte de de-
mult, exact a?a am numit ?i eu Jara in care traiesc acum. Dar cum de
ai aflat ?
— Am citit-o in filele pe care Ie-aft lasat (voisem sa spun — sub
buturuga — dar m-am fisticit)... le-aft ISsat in casa dumnevoastra.

Am dezlegat pelerina, am scos granula ?i i-am dat-o lui Dumcev :

— Iata, Serghei Sergheevici ! Iata granula care va va readuce la
dimensiunile dumneavoastra normale.

El о privi $i spuse

— Cerneala ! Am nevoie de cerneala ca sa-mi scriu din nou jur-
nalul.

„Ciudat — mi-am zis — de ce oare Dumcev n-a dat nici о atenfte
granule! ? Sau poate ca aceste granule nici nu restabilesc proporftile
reale ? Dar Dumcev nu vrea sa spuna nimic despre asta ?“

PRIMELE IMPRESII

De ce primele cuvinte ale lui Dumcev, vazindu-ma in fara Codrilor
de Iarba, au fost rostite de parea m-ar fi cunoscut de mult ? De parea
aceasta ciudata $ara, in care aparusem, ar fi fost cel mai obi$nuit bu-
levard dintr-un ora? oarecare unde, pe banci, stau guvernante care tri-
coteaza $i privesc cum se joaca copiii. $i pe acest bulevard m-a intilnit
pe mine — vecinul sau de apartament.

In lupta dintre raftunea umana ?i varietatea de instincte ale locui-
torilor acestei |ari a ie$it invingatoare raftunea. Dumcev, luind in con-
siderate mecanismul automat al viefti insectelor, formele limitate ale
instinctului lor, nu numai ca n-a pierit in aceasta |ara, dar a dirijat foifa
instinctului lor in slujba sa, in slujba omului.

In toate mi$carile lui se manifesta о lini$te aparte, a§ spune о lini$te
incordata.

Da, Dumcev nu s-a mirat de aparifta mea in |ara lui ft nu m-a in-
trebat cum am ajuns aci. Pesemne ca viafa indelungata in aceasta lume,
unde e§ti pindit la tot pasul de primejdii, unde cu mintea sa agera omul
trebuie sd rezolve in orice clipa probleme din cele mai grele, 1-a invdtat
pe Dumcev sd nu se mai mire de nimic.

Iata-1 ей s-a indepartat la eijiva pa?i de mine, a examinat ni?te
urme, a tras cu urechea la freamatul arborilor-ierburi §i a inceput sd
vorbeasca cu sine insu$i. Pesemne ca acesta era un obicei al lui stator-
nicit in decursul zecilor de ani traifi in fara Codrilor de Iarba. Vorbea
foarte rar, incet §i clar.

— Tu ce zici de el ? se intreba — era vorba de mine — §i raspunse
pe loc : Ce sa zic ? Trancane$te cam mult! Se bi|iie ca un cosa§. Face
zarva. Parca ar avea friguri, parca ar vorbi in delir ! Dar la ce te po|i
a$tepta de la el ? E tindr...

Mi-am luat inima in din# §i l-am intrerupt:

— Cum vine asta, Serghei Sergheevici, cd nu v-a|i mirat ? Din-
tr-o data apare un om aici, in fara Codrilor de larbd... Iar dumneavoastra
nu-1 intrebaji nimic !

El raspunse calm §i raspicat:

— De ce sa ma mir ? Totul e limpede §i simplu. Oamenii au desco-
perit substan|a unor combina^ii complexe care mic^oreaza §i redau ma-
rimea, iata cum se explicd aparipa ta. Dumcev i$i pironi privirea atentd
spre virfurile ce frematau intreba incet ?i cu seriozitate : Dar de ce
nu vin incoace $i alfi oameni ?

— Nu ! Nu ! am strigat eu. De ce sa se ocupe oamenii cu cercetarea
unor substanfe care sa mic$oreze §i sa redea marimea ? Microscopul mo-
dern il ajuta pe om destul de bine sa studieze organismele cele mai
mici.

— Fara ca cineva sa traiasca in Tara Codrilor de Iarba, fara ca
aceste locuri sd fie studiate ? ! Totul privit doar prin lentilele microsco-
pului ?

N-am raspuns la observajia lui. Discujia noastra se intrerupse.

Apoi l-am auzit din nou vorbindu-$i :

— Dar cum a aparut acest om neastimparat aici, in apropierea casei
mele ?

— Cum ?! am exclamat eu. Totul a inceput de la filele din buchet...

Dumcev se uita la mine nedumerit.
— Despre ce buchet vorbe§ti ?

— Intr-o seara, in camera mea de la hotel a zburat un buchet de
flori, iar in el se aflau ni$te file, ni$te file misterioase.

— Incurci ceva, tinere.

— De loc I

— Buchet de flori... file... hotel... §i d&du din umeri minios.

Am continuat :

— Filele au fost citite la microscop, filele jurnalului dumneavoastra.
Fa|a lui Dumcev se lumina de о bucurie plina de nerabdare.

— A^adar, a fost gasit ? A ajuns pinS la oameni ?

— Cine ? Despre cine, despre ce vorbi|i ?

— Despre jurnalul meu, cu descoperirile facute in to|i anii §ederii
mele in Tara Codrilor de Iarba. Au fost gasite toate, toate filele juma-
lului meu ?

— Trei file ! Doar trei ! Erau enigmatice, de nein|eles.

— Vai, $i cit de multe erau, cit de multe ! spuse cu amaraciune
Dumcev. Abia putea sa le care ,,camila“ mea. Dar ea a pierit, biata mea
„camila", paianjenul meu. Iar eu am mers, am tot mers... Catre nord-est,
mereu catre nord-est, spre chio$c. Am vrut sS tree peste Marele Fluviu
Domol. Furtuna... Pluta s-a rasturnat. Un monstru de sub apa pdzea jur-
nalul meu. Apoi... vintul a luat filele. Vintul...

Dumcev tacu. Iar eu ma pdtrundeam din ce in ce mai mult de cre-
dinfa ca el se va intoarce in curind, poate chiar astazi, printre oameni.
JjJi nu va mai trebui sa se gindeasca la cerneala, nu va mai trebui sa
objina hirtie de la viespi. Dumcev se va intoarce printre oameni ?i-?i va
reaminti lini?tit totul, va reconstitui, va repeta tot ce era scris in jurnalul
lui. Cite nenorociri, cite greuta|i a avut de invins, de cita vitejie, truda,
perseveren|a, inventivitate a dat dovada, numai pentru a imboga|i ome-
nirea cu noi cuno?tin|e, pentru a pune jurnalul sau in miinile oamenilor,
jurnalul din care au rSmas doar trei file... Acum tot ce s-a intimplat
atunci |ine de trecut...

De la bun inceput am vrut sa deschid vorba despre asta, dar nu
$tiam cu ce s& incep. Granula se afla pe jos, inaintea noastra. Trebuia
doar sa desfac pelerina. Dar ii arStasem о data granula §i el nici n^a vrut
s& se uite la ea. De ce ?
Dumcev imi intrerupse §irul gindurilor §i-mi puse prima lui intre-
bare :

— Spuneai ca oamenii n-au inventat inca substanjele complexe
care influen|eaza cre^terea organismului viu. Dar atunci, cum ai ajuns
-aici ?

— S-a intimplat sa am la dispozi^ie un praf $i doua granule. Ele
se gaseau pe masa, in casu|a din placaj.

— $i ai inghi^it praful, nu-i a?a ?

— Iar aceasta granule, Serghei Sergheevici, a fost pastrata pentru
«dumneavoastra — am spus eu cu fermitate $i calm ?i i-am intins-o.

— Un sac ! Prive§te ce sac bun !

— Unde ? Despre ce vorbi^i ?

— Se deplaseaza un sac mare... Cum, nu vezi ? Dumcev arata spre
<o omida mare, asemanatoare cu aceea pe care о luasem cindva drept un
$arpe boa.

— De ce numi^i aceasta omida un sac ?

Dar Dumcev о $i luase din loc ?i fugi dupa omida, disparu in ierburi.

Se intoarse curind §i exclama voios :

— Am urmarit-o ! Ea i?i implete§te inveli?ul — gogoa$a — din fire
•de matase, rezistente. Iar eu am s-o gonesc din sacul acesta. О sa ai un
bun sac de dormit. Batu cu palma peste sacul sau de drum. Nu va fi mai
rau decit acesta...

Dar eu am revenit la discu|ia intrerupta :

— A^adar, Serghei Sergheevici, am avut la mine doua granule !
Una este aceasta...

— Iar cealalta ? intreba Dumcev.

— Cealalta au rostogolit-o scarabeii...

.— In^eleg, in^eleg... Au rostogolit-o intr-o sfera din gunoi. Dar n-ai
putea indica locul unde ai vazut pentru ultima oara scarabeii cu sfera din
gunoi ? Trebuie sa le luam granula ! Omului nu-i este greu s<i pacaleascS
о fiara. DacA scarabeii au rostogolit о sfera-magazie, adica о sfera in care
i$i depun ouale, atunci bila e a noastrd. Dar daca... daca scarabeii au
rostogolit sfera nu pentru urma$i, ci ca s-o mSnince, atunci ea e pierduta !
о supArare grea

О suparare grava, о neintelegere apasatoare interveni intre mine
$i Dumcev.

Din ce se iscase ea ?

De la locul de lupta cu cSlugarifa, din ale carei ferastraie cum-
plite ma salvase Dumcev, am piecat amindoi in cautarea scarabeilor. Ne
duceam spre riu, ca sa trecem pe malul celalalt, acolo unde scarabeii m3
impinsesera in apa. Dumcev mergea inainte. El ducea pe spate un sac
mare cu cartonul procurat in ora?ul viespilor, in miini — о sabie.

Dupa cum m-am convins curind, Dumcev statuse aproape in fie-
care zi sa pindeasca omida care, dind drumul firelor-sfori, se aga|a de
о planta ?i-$i confec|ioneaza astfel gogoa$a. Dumcev proceda astfel : t3ia
sforile cu о bucata ascutita de scoica, scutura omida din gogoa?a-sac, apoi
imbiba sacul cu о substanta speciala. Astfel gogoa^a omidei devenea un
sac. In Tara Codrilor de Iarba puteai procura ?i ceara, $i creozot, $i lacuri,
$i iod, ?i alte substance complexe.

Dumcev mergea u$or ?i repede. Iar eu ma tiram in urma lui cu
legaturica mea din pelerinS. In ea se aflau bila-granula $i lingura de
lemn, de care nu voiam sa ma despart.

Mergeam ?i ma gindeam : de ce atunci cind i-am intins lui Dumcev
granula pentru cre?tere, el nici nu se uitase la ea, ci incepuse sa vor-
beasca imediat despre... cerneala ? Ciudat... $i doar era destul sa inghitS
granula $i, peste о ora sau douS, s-ar fi gSsit la masa din laboratorul lui
— dupa ati|ia ani de singuratate !

Aici va mai trebui sS transforme in hirtie cartonul ce-1 poartii in
sacul de la spinare.

Dumcev parca ghici gindurile mele $i spuse :

— Omul a observat multe din viaja insectelor, a luat multe de la
ele pentru dezvoltarea culturii... Cum ar fi, de pilda, cerneala...

Am inceput desigur sa-i explic ca cerneala se produce din vopsele
de anilina.

— Se vede ca nu in|elegi despre ce vorbesc — obiecta Dumcev. Incfi
inainte de vopselele dumitale, omul a observat musca gogoa$ei de ristic
§i acele umflaturi ciudate pe care le lasa ea pe plante... Cerneala e tin
lucru simplu, daraparitia ei!
Cits bog&fie se afla ip aceastd descoperire I

— Cerneala e un lucru mSrunt — am obiectat eu.

— Insecta strapunge frunza — continue Dumcev, nedind atenfie
cuvintelor mele — depune oul, apoi se formeaza gala in care tr&ie$te
larva. $i oamenii au inceput sa prepare din aceste gale cerneala. Dar
hirtia ? Viespile producatoare de hirtie au sugerat omului cum sa fabrice
hirtie din fibra lemnoasa. Hirtia din cirpe de in era prea scumpS. Cultura
umana insa cerea mult, foarte mult material pentru scris — dar care s&
fie in acela^i timp ieftin §i u$or de procurat. Viespile de milioane de ani
cura^a cu mandibulele lor fibri§oarele lemnoase, le freaca pina ce devin
praf marunt, apoi ele secreta un lichid lipicios, cu ajutorul caruia fac о
bila de hirtie. Aceasta bilfi о preseaza intre falci, о transforma intr-o pla-
cuja sub^ire. $i materialul pentru perejii locuin^elor lor este gata. Abia
cu о suta de ani in urma a fost descoperit secretul producerii hirtiei din
lemn. $i pe о astfel de hirtie noi scriem astazi §i tiparim car|i. Aceasta
a fost о cotitura tehnica, un imens pas inainte in cultura.

Mergeam mai departe.

Ma gindeam ce expresie ciudata, solemna avusese fa|a lui Dumcev
cind deschisese vorba despre mu?tele de cerneala, despre viespile de
hirtie ! Pe cita vreme atunci cind ii intinsesem granula de cre$tere parea
nici n-o bagase in seama. „De ce ?“ ma intrebam. Imi trecu prin minte
о vaga banuialS care ma sperie : nu cumva pasiunea §i obsesia de cerce-
tator, de descoperitor au invins in el dorin|a de a se intoarce in lumea
celor in care traise inainte ? Nu cumva nu mai vrea sa se desparta de
fara Codrilor de Iarba ?

Deodata Dumcev se opri §i incepu sa vorbeasca singur :

— Trebuie sa cred ca tinarului (despre mine vorbea) nu-i vine de
loc u$or sa care in pelerina о povara atit de grea. Dar sacul meu este
plin pina la refuz cu carton. $i trebuie sa avem miinile libere.

Se intoarse spre mine.

— N-ar fi mai bine sa ne ascundem lucrurile intr-un loc sigur ?
Ne va fi mult mai u$or la mers. Le vom ascunde in cuibul halikodomei.

Acest cuvint — ,,halikodomei“ — il rostise cu profund respect.

Dumcev se irideparta, trecu printr-o poieni^a deschisa ?i se opri.
Un uria$ munte de piatra gola?, fara verdeaja, i?i proptea in cer
virful inalt. De el era lipita о construc|ie semicirculara albicioasa, gaurita
in citeva locuri. Apropiindu-ma mai mult de ea, am observat ca aceste
orifrcii erau netede ?i rotunde.

— E cel mai bun loc pentru pastrarea lucrurilor — spuse Dumcev.
Ne aflam in fa|a locuinfei halikodomei, albina-pietrar. Aceste insecte
dupa ce i?i gauresc acoperi^urile cuiburilor lor i$i iau zborul. Acum cui-
burile sint pustii, aici totul se va pastra perfect.

Dumcev lua din miinile mele legatura, i$i potrivi mai bine sacul
cu carton pe spinare ?i incepu sa se салаге cu u§urin|a pe munte. De
acolo trecu la construc^ia albicioasa lipita de el.

M-am cafarat cu greu in urma lui. Dumcev cobori — folosindu-se
de sfori — toate lucrurile prin gaura bolfii edificiului, apoi astupa ori-
ficiul cu pietre.

— Nadajduiesc ca vei |ine minte acest loc ? spuse el.

— Dar asta e imposibil !

— Invafa topografia de la albine.

— Topografia ? Ce-are de a face aici topografia ? Aici e chestiune
de instinct. Rezultatul a milioane de ani de adaptare. Dar instinctul e orb.
Este extrem de limitat, intotdeauna automat !	'

Am spus asta cu oarecare asprime in glas. Oare am vrut sa fiu
aspru ? Am sim|it totu?i ca tonul meu era jignitor ?i moralizator.

Dumcev obiecta hotarit :

— Fleacuri ! Albina gase§te intotdeauna fara gre? cuibul ei.

— Da ; asta a$a e ! am exclamat eu vehement. Dar muta^i acelasi
cuib in alta parte, fie chiar $i foarte aproape, in a§a fel ca albina sa-1
poata vedea §i ea nu-§i va recunoa?te cuibul. Ea se intoarce numai la
locul de unde ?i-a luat zborul. Acesta e instinctul. Iar dumneavoastra afi
spus : „Omul trebuie sa invcte de la albina s-o imite“. Asta e absurd 1
Chiar in oceanul nemarginit un om piecat in cautarea altuia il poate
descoperi. Pentru aceasta ratiunea a creat busola §i alte instrumente din
cele mai complicate.

О cuta mohorita aparu la col|ul buzelor lui Dumcev. Se a§ternu о
tacere apasatoare.

Apoi Dumcev spuse :

— $i totu§i omul a invafat ceva de la albina-halikodoma. Ea e
prima care a preparat cimentul. Din ciment ea a construit aceasta lo-
cuinfa pentru urma$ii ei. Pamintul calcaros-argilos muiat cu saliva
albinei se intare?te lasat in aer, se solidifica pentru totdeauna. Dumcev
striga aproape aceste cuvinte „pentru totdeauna".

Pesemne ca fusese foarte iignit de remarca mea, cum ca oamenii
n-au ce invata de la halikodoma.

Eu taceam.

El interprets tacerea mea drept о noua obiec|ie $i continua oarecum
provocator, fara sa ma priveasca :

— Ea, aceasta modesta albina-pietrar, a oferit omului in dar se-
cretul cimentului.

Am incercat sa-1 contrazic, dar el m-a intrerupt cu asprime.

— Chiar omul din timpurile stravechi avea un bun spirit de obser-
vable. Un egiptean a bagat de seama ca halikodoma i$i construie^te cuibul
pe piatra din ciment. Jj>i constructorii piramidelor egiptene au apelat la
ciment, imitind astfel halikodoma. Cimentul a intarit piramidele pentru
totdeauna ! Pina in zilele noastre !

— Din unele piramide a ramas doar un morman de ruine — am
obiectat eu.

$i atunci mi-am amintit, nu ?tiu de ce, de о inscripbie de sub de-
senul unei piramide dintr-un album de istorie a Egiptului antic : „Nu
ma subaprecia in comparable cu piramidele de piatra, pentru ca eu am
fost construita astfel : о prajina se infunda adinc in mocirla, apoi se
scotea $i se stringea namolul adunat pe ea : caramizile mele sint facute
din acest namol“.

Aceasta inscripbie pe о piramida, facuta de un faraon, am repetat-o
cu glas tare lui Dumcev.

— $tiu, $tiu ! spuse Dumcev. Piramida lui Asihis. Laudaro§enia nu
i-a fost de nici un folos, timpul 1-a dezminbit curind. Sapaturile au sta-
bilit ca pentru intarirea caramizilor §i constructorii egipteni foloseau
mortarul de var liant — cimentul halikodomei. De la ea au invabat.

— Serghei Sergheevici, construirea piramidelor de catre vechii
egipteni este о chestiune de istorie. Au fost descoperite acum noi mate-
riale liante, cimentul portland, cimentul hidraulic. Cimentul a dat posi-
bilitate sa se creeze un nou material de construcbie, betonul. Acum oa-
menii construiesc din beton armat cladiri, poduri imense, plan^euri... $i
nu albina a sugerat inventarea betonului armat.

Dumcev asculta ?i repeta foarte incet :
— Beton armat... beton... hidrau... Nu inteleg...

— Trebuie sa recunoa^tefi, Serghei Sergheevici — am spus eu
incet. Omul n-are ce inva|a nici de la aceasta albina, nici de la celelalte
insecte, de la aceste ma§ini vii.

— Ce ? Ce-ai spus ?

— Toate aceste insecte sint ma^ini vii. Organisme inferioare !

Ce dureros s-a schimonosit fa^a lui Dumcev ! Am infeles ca intre
noi s-a creat о nein|elegere grava.

Am coborit de pe munte. Uite се-am facut, mi-am zis eu, n-am
$tiut sa ma stapinesc, am pricinuit о durere omului de care ma ata§asem
inca de pe cind nu-1 cuno$team $i nici nu-1 vazusem macar. $i doar atit
de mult am cautat, am a^teptat intilnirea cu el in aceasta Tara a Codrilor
de Iarba ! El mi-a salvat via|a... iar eu 1-am jignit.

Mergeam in urma lui Dumcev. Soarele ajunsese sus de tot. Eu tot
voiam sa-i spun ca ma simt vinovat fa(a de el, dar nu §tiam cum sa incep.

CIND NU TE INECI IN APA

Riul Repro§urilor Tardive, de care ne apropiam, vuia §i iata ca de
dupa copacii-ierburi sclipira apele lui clocotitoare.

— О sa trecem riul cu pluta. Este legata aci, linga cotitura. Indata
ce ne vom afla pe malul celalalt, vom porni pe urmele ccarabeilor. Ii vom
ajunge din urma, le vom lua cealalta granula de cre§tere — spuse
Durrmev.

Ci ni$te cangi lungi (ace uscate de pin) ne-am indepartat de mai
§i am inceput sa plutim.

Dumcev indrepta cu mina sa experimentata pluta spre tarm. Deo-
data, mi se paru ca aud undeva, prin apropiere, zgomotul unor vis I e
lovind apa. Am privit inapoi $i... nu mi-am mai putut lua ochii. Linga
pluta inotau ni§te imen§i mon$tri de apa — ,,barci“ vii cu visle in
furchete. Aceste ,,barci“, cu ni§te ochi ro§ii, mari, cu privirea fixa, cind
cercetau ceva in apa $i atunci incremeneau in loc, apoi se deplasau foarte
incet, cind se repezeau deodata inainte. Vislele lor, acoperite cu ni§te peri
•aspri, loveau apa, §i cu о viteza de necrezut ,,barcile“ zburau pe luciul
riului. Pieirea noastra ar fi fost inevitabila daca macar una din aceste
,,barci“ ar fi atins din mers pluta noastra — ea s-ar fi rasturnat imediat.
— Observa ! Gladi$ul — prototipul barcii cu visle. Picioarele poste-
rioare ale acestei insecte de apa, vislele, se {in parea pe furchete §i cape-
tele lor sint acoperite cu peri aspri. Impinge pluta mai puternic ! striga
Dumcev. Ne ajunge din urma gladi$ul!

$i aproape in aceea?i clipa ne acoperi un val. Pluta se clatina, se
rasuci. Dumcev alerga spre celalalt capat al ei. Era greu sa restabilim
echilibrul. Pluta era toata inundata de apa. Se lasase intr-o parte ?i un
capat al ei intra in riu. Dumcev о indrepta.

Momentul de primejdie trecuse. Dumcev vorbea din nou linistit,
lucrind cu cangea :

— Cine §tie daca omul primitiv n-a observat cum se deplaseaza in
apa gladi§ul ? S-a uitat §i a invafat sa faca visle cu furcheti...

Dumcev nu-$i termina vorba. О izbitura de jos ! Pluta se ridica ver-
tical $i amindoi ne-am pomenit in apa.

Valurile ne biciuiau ?i ne aruncau intr-o parte.

— Gladi§ul e linga noi ! Scufunda-te !

$i Dumcev disparu sub apa. M-am scufundat dupa el.

Halucina|ie ? Sub apa, in fa^a mea, a rasarit un foi§or neobi^nuit din
cristal. In acest foi$or, pe trunchiul unui arbore, sta linistit Dumcev §i
ma invita la el prin semne.

Nu, nu fusese halucinajie ! lata ca m-am pomenit eu sub clopotul
straveziu, ca de cristal.

„Argyroneta !“ mi-am dat seama, amintindu-mi de tot ce am citit
in insemnarile lui Dumcev despre aerostatele subacvatice.

— Respira aici linistit, ca pe pamint — am auzit vocea egala a lui
Dumcev, cind m-am instalat linga el pe trunchi.

Am inceput sa privesc in jur. Prin inveli§ul straveziu al foi$orului
in care sedeam, am vazut cum trunchiurile groase ale arborilor subaeva-
tici, necunoscu|i mie, se intindeau pornind din fundul riului, se impleteau,
se incilceau, tremurau in apa tulbure $i porneau in sus. Tulpinile late-
rale, lungi se a$terneau pe cursul apei, de parea plecau undeva, departe
de tot.

Pesemne ca viguroasa vegetate a Tarii Codrilor de Iarba nu mai
avusese loc suficient pe pamint $i se napustise in apa.

Deodata, de dupa impletiturile dense ale algelor, aproape de tot de
noi, am zarit ni$te ochi aprin^i. Ni$te fringhii se intindeau din creanga in
creanga, de la un trunchi la altul.
Jpedeam pe crengile arborelui subacvatic, prins in paienjeni?, $i obser-
vam via|a ciudata, capricioasa $i variata a impara|iei subacvatice. Printre
trunchiuri, tulpini si ramuri frematau umbrele unor animale. Ele braz-
dau apa cind lin, cind brusc.

— In acest clopot puteam sta lini$ti|i — spuse Dumcev. In^elegi,
cred, ca acest edificiu ne-a scapat de nenorocire ! Clopotul scafandru —
arata el spre plasa |esuta din paienjeni$ de argyroneta — este eliberat
treptat de apa, de catre paianjen, $i umplut cu aer tot de el. Fiecare
ba^ica de aer, prinsa de paienjeni?, dizloca dupa cum se cunoa^te din
fizica un volum egal de apa. Acum nu te mai indoie^ti ca omul n-avea de
ce sa despice firul de par in patru, acolo unde avea in fa^a un model gata
din natura ?

„Ce prostie !“ am vrut sa spun. Dar mi-am amintit de recenta noastra
discu^ie despre ciment, mi-am amintit de jignirea pe care i-o adusesem
lui Dumcev ?i am tacut.

Acum, cind mi se adresa din nou, am invocat incompetent mea in
materie.

Ie$ind de sub clopot, am urcat amindoi pe oglinda lini$tita a apei.
Apoi ne-am ca^arat cu mare greutate pe malul abrupt.

— Asadar, incepem vinatoarea de scarabei — spuse Dumcev. Du-rna
acolo unde i-ai vazut pentru ultima oara, cu sfera in care era granula.

M-am uitat cu aten|ie, am chibzuit.

— Am vazut scarabeii de doua ori. Prima data atunci cind am scapat
granula si ei au rostogolit-o dupa un lant de dealuri, iar a doua oara pe
acest mai. Am cazut in riu de pe malul abrupt.

— Si de unde ai cazut ? Arata-mi locul !

L-am dus pe Dumcev de-а lungul malului :

— Acolo era о ripa... о meandra... о cotitura a riului— i-am spus.
Dumcev ma duse linga о ripa abrupta :

— Aici a fost ? Sau poate acolo ? $i acolo e о ripa. Sau in stinga,
unde coteste riul ?

Nu §tiam ce sa raspund. Pentru mine toate coastele abrupte $i
meandrele riului semanau intre ele.

— Nu te sfii ! Arata-mi macar direc^ia din care ai venit din pa-
dure spre riu — spuse Dumcev.

L-am dus pe Dumcev intr-un loc in care о tufa $i arborele de linga
ea mi se pareau cunoscute. Cind m-am apropiat, am vazut ca gre$isem.
Am cutreierat apoi impreuna pe intregul mai $i in cele din urma am
ajuns la convingerea ca nu voi mai descoperi niciodata locul de unde
cazusem — vrind sa scap de scarabei.

Dar puteam eu oare sa renun| la cautarea granulei atit de pre-
fioase, care insemna reintoarcerea in lumea din care venisem ? $i in clipa
aceea m-am gindit ca aici, pe mai, fusesera poate cu totul al|i scarabei, iar
ceilalti care m-au furat ramaseserS acolo, in dosul ^irului de dealuri. О
ipoteza la care nu ma oprisem de loc pina atunci $i care nu era cu nimic
interneiata. Dar nu puteam renun ja la ea sau poate ca nu voiam sa
renun| : ea ma lini$tea, ma scotea din intristarea care ma cuprinsese.
Am vrut sa cred in propria-mi nascocire.

I-am imparta^it lui Dumcev aceste ginduri ale mele. El ma privi cu
atenfie.

— Dumneata propui о expedite dupa lan^ul de dealuri ? Bine, sint
de acord.

NEA$TEPTATELE INTREBARI ALE LUI DUMCEV

Pe masura ce mergeam mai departe, gindul ca Dumcev nu inten-
|iona decit sa-$i procure cerneala §i, pesemne, s& ramina mai departe in
Tara Codrilor de Iarba, pentru a-$i continua cercetarile $i pentru a-$i serie
din nou jurnalul, devenea tot mai staruitor. Concluzia la care ajun-
sesem mi se parea dureroasa ?i de neinjeles. De ce se eschiva de fiecare
data de la discufia cu privire la lucrul cel mai important : intoarcerea
printre oameni ? De ce nu ma intreaba despre intentiile mele viitoare ?

Pesemne ca aratam abatut ?i dezorientat. Mi-am dat seama de
aceasta, observind ca Dumcev intorcea adesea capul spre mine $i ma
privea cu un aer nelinistit. La un moment dat se opri $i, in dorinja de a
ma sustrage de la gindurile mele negre, spuse :

— Dumneata desigur cuno^ti notele muzicale ?... Atunci trebuie sa
?tii ca s-a calculat numarul batailor de aripa pe minut ale unei insecte.
N-am injeles imediat despre ce vorbe?te.

— Asculta ! Trece acum о albina in zbor... Ea emite in timpul zbo-
rului un anumit sunet... L-ai auzit ?

— E un ,,la“ !

— Exact! Acest sunet corespunde unui numar de patru sute patru-
zeci de oscilajii iduble pe secunda. Asculta acum $i alte sunete.

— ,,Do“ !

— Acest sunet corespunde unui numar de trei sute treizeci de osci-
la|ii ale aripilor albinei pe secunda. Nu patru sute patruzeci, ci trei sute
treizeci, cu о suta zece mai pu|in. Se vede ca albina aceasta e foarte obo-
sita. In Tara Codrilor de Iarba, $i daca imi jin ochii inchi^i, eu stiu in
orice clipa — orientindu-ma dupa sunete — tot ce se intimpla in jurul
meu : daca vie^uitoarele care traiesc aici sint obosite sau nelini$tite, daca
ele zboara cu о povara sau fara, $i in ce direc^ie zboara. Aici am verificat
tabelul inaltimii sunetelor produse de diferite insecte. Cu acest tabel am
facut cuno$tin|a inca de mult in laborator. Prin mi^carea aripilor, insec-
tele dau na?tere unor sunete care difera unele de altele. Bataile frecvente
au о anumita inaltime, cele mai rare, о alta. Inca din copilarie am inva^at
sa determin inaljimea sunetelor de timbru diferit. Orice muzician i|i poate
spune imediat ce nota a luat о cintareafa sau un cintarej. Toate astea
mi-au prins bine aci. Aripile locuitorilor de aici ! Ce poate fi mai intere-
sant, mai instructiv pentru oameni, decit toate aceste cuno^tin^e despre
aripi $i zboruri.

Cotind brusc, Dumcev ma duse intr-o poienifa, ce se zarea prin de-
si$ul de iarba. In marginea poienii era legata de un arbore о vietate
inaripata.

Dumcev se apropie de ea $1 incepu sa explice, in cuvintele lui se
impleteau amintiri despre primul $i unicul lui zbor pe care-1 facuse de
mult, atunci, la acel iarmaroc.

— Prive^te, observa ! spunea el. Iata cum trebuie construita о ma-
rina de zbor ! Aceasta este о libelula cu doua perechi de aripi : о pereche
este a^ezata ceva mai sus decit cealalta. Fiecare pereche de aripi dezvolta
atit for|a ascensional^, cit $i for|a de trac|iune. Aceste aripi nu numai ca
sus|in aparatul, dar il $i deplaseaza. Chiar mi$carea slaba a aripilor lungi
dezvolta о mare for|a de trac^iune. Aceasta libelula puternica este denu-
mita „соЫИ|а“.
Dumcev dezlega libelula. Ea i$i lua indata zborul ?i disparu.

— A§a-i ca zboara frumos ? Prive^te, inca о libelula legata. Partea
frontala, anterioara, a aripilor este dura, iar cea posterioara, flexibila.
Astfel aripa i$i schimba in mod automat unghiul de intilnire cu valul de
aer, in func^ie de direc^ia pe care о ia libelula in zbor : in sus, in jos, la
dreapta, la stinga. Nu-i a$a ca-i frumoasa ?

Dumcev ma privea intrebator.

Eu taceam. El in|elese in felul sau tacerea mea.

— E$ti mirat ? $i acum i|i voi arSta ceva extraordinar. lata о alta
libelula. Prive^te ce late sint aripile ei — ?i cit de larga deschiderea lor.
Acesta este un zburator foarte dibaci $i foarte puternic. Dar dimensiunile
aripilor 1 Dimensiunile !

Am observat ca deschiderea aripilor era de doua ori mai mare decit
insecta insa$i. Dar pe mine ma impresiona coloritul lor.

§i am spus :

— Ce culori discrete $i ce bine imbinate ! Perechea de aripi poste-
rioara are la baza о fi$ie lata, maro-inchis, de aceea$i culoare cu trupul
insectei.

Dumcev ma intrerupse :

— Parca ai fi un copil ! Lasa coloritul §i urmare?te-i zborul. Vezi,
acum. ea se odihne?te. Dar e gata de zbor. Tine aripile in pozijie orizon-
tala, gata sa-§i ia zborul in fiecare clipa. S-a plasat astfel, ca sa poata |ine
piept vintului ! A$adar, la zbor ! striga Dumcev.

Dezlegind nodurile fringhiilor, el impinse libelula cu sabia sa — un
ac de viespe. SjJi ea i$i lua indata zborul. Dar nu era un zbor, era un dans
ame|itor §i gratios in aer.

— Ce abilitate, ce abilitate ! Dar $i ce for|a... Prive^te acum —
exclama Dumcev.

Intr-adevar, avea de ce te entuziasma. Libelula urmarea о prada ;
se rasturna intr-o clipa pe spinare, apoi reveni brusc la pozi|ia normala,
facu un viraj, apoi altul si altul $i prinse prada.

— Serghei Sergheevici — incepui eu — toate acestea sint intere-
sante, dar...

Voiam tocmai sa-i povestesc despre via^a moderna, despre faptul
ca omul §i-a dobindit aripi §i a devenit stapinul aerului, dar Dumcev nu
ma lasa sa scot о vorba.
— De la libelule sa invete oamenii sa-$i construiasca ma^inile de
zbor, de la libelule ! incheie el pova^uitor.

Chiar in aceasta seara — mi-am zis eu — va trebui sa-i povestesc
despre tot ce s-a petrecut in Jara noastra in anii absenjei lui... Despre
marea noastra revolute, despre marele progres al ^tiin^ei, despre saltul
fantastic al tehnicii. Trebuie sa fac asta treptat, cu precau|ie. El va Ii de-
sigur cople^it, buimacit, zguduit de ceea ce va auzi. Caci multe din cele
pe care are de gind sa le aduca in dar patriei au fost intre timp desco-
perite, inventate, studiate...

Incepusem sa urcam un deal in panta dulce.

— Vezi ? intreba Dumcev §i se opri chiar in virful dealului.

— Vad in aer ca prinse intr-o cea^a doua semicercuri. Stau sus-
pendate in loc $i iata, in alt loc, doua semicercuri identice. Ciudat fe-
nomen...

Dumcev surise :

— Cele doua semicercuri sint formate din aripile unor insecte care
functioneaza irepro^abil cu о viteza anumita. Prive^te mai bine...

— Acestea sint mu$te, dar nu zboara, ci... am inceput eu.

— Termina', termina ! striga Dumcev.

— Ele stau in aer !

— Da, muntele stau suspendate in aer ! Ele se pot opri in orice punct
al spatiului aerian.

— Pasarile zboara... incepusem eu.

— Pasarile ! facu cu mina Dumcev. Pasarea nu §tie altceva decit sa
zboare, sa planeze §i sa cada jos ca un bolovan.

— Sa zboare in picaj — i-am sugerat eu, gindindu-ma la bombar-
dierele in picaj.

— Ce ? Sa zboare in picaj ? Ciudat cuvint •— spuse el ingindurat $i
zimbi ironic. Sa invatam de la pasari ? Nu va trebui oare atunci sa compli-
cam prea mult lucrurile ? Sa legam aparatului de zbor о coada... Sa-i
nascocim un dispozitiv de trac|iune...

— О elice — i-am sugerat eu din nou. Un propulsor aerian.

— Nu pricep... Intreg secretul zborului sta numai in aripa. Aripa !
Aici e for|a ascensionala $i for^a de trac|iune $i de dirijare. Acest lucru
il poate invaja omul nu de la pasare, ci de la libelula, albina, musca ! Ele
i$i opresc din mi$care cind о aripa, cind alta, ca apoi dintr-o data sa urmeze
un brusc salt lateral, in sus, in jos. Iar daca e nevoie, pot ramine in aer.
De ce nu le cercetezi, omule, de ce nu copiezi mecanica zborului lor ?

Eu nu-mi luam ochii de la insectele ce stateau suspendate in aer.

— Cum se numesc ?

— Sirfide — raspunse Dumcev. Larvele sirfidelor se hranesc cu
paduchii de frunze. Pentru ele am inmul^it о colonie de paduchi. $i flu-
turele sfingide, fi multe alte insecte pot sa stea in aer.

Ce putem face. Acum ca fi mai inainte, Dumcev imi arata lucruri
cunoscute oamenilor de mul|i ani. Da, el voia sa uluiasca lumea cu desco-
peririle facute cu atita fi atita vreme in urma. Elicoptere care stau sus-
pendate... Avioane cu reac£ie... Despre acestea deocamdata n-am suflat
nici о vorba ; m-am ab|inut, amintindu-mi cum l-am jignit fara sa vreau
in discu|ia despre ciment fi inca о data, atunci cind i-am numit pe lo-
cuitorii acestei Jari „organisme inferioare".

Dar se poate oare compara о insecta care sta suspendata in aer cu un
elicopter ? De altfel... Elicopterul sta suspendat in aer, este adevarat, dar
cu totul altfel decit insecta, datorita faptului ca elicea lui se rotefte pe plan
orizontal. Pe cita vreme insecta, plutind in aer, ifi agita liber fi u$or aripile.
Nu cumva pornefte de aici calea spre descoperiri surprinzatoare ? $i atunci
poate ca Dumcev are oarecum dreptate ?

Nu m-am putut stapini fi am spus :

— Aeroplanele create de oameni zboara cu о viteza de opt sute, о
mie ?i chiar mai multi kilometri pe ora.

Dumcev se opri. Se uita cu aten|ie la mine fi mi se paru ca palise.
Peste о clipa el surise fi-fi strinse ochii, cu firetenie :

— Pai dumneata, nene, efti un visator, un mistificator ! „Aero-
plane" ! Hm... hm... Nu-i rau nascocit cuvintul acesta. Bine, sa admitem...
Dar nu cumva ma considera|i un excentric care il sfatuiefte pe om sa
copieze intru totul insecta ? Injelege-ma just ! Cind zic : omule, inva|a de
la locuitorii Tarii Codrilor de Iarba, injeleg un singur lucru : omule,
patrunde, afla, studiaza natura, ierburile ! Apleaca-te ! Uita-te la ce calci
in picioare. Nu fi trufas ! Aeroplanele dumitale fantastice zboara pe ora...
Cu ce viteza ?

— Cinci sute, fapte sute, о mie fi mai mulfi kilometri...

— Prost ! Inva|a, te rog, de la bondar, de la musca ! exclama Dum-
cev. Bondarul parcurge intr-un minut de zbor о distan|a in care intra de
zece mii de ori lungimea trupului sau. Calcula^i atunci cite lungimi ale
sale depafefte intr-un minut aeroplanul dumitale ?
Dumcev ma privi provocator si malijios.

Incepui sa socotesc in minte : am presupus ca lungimea avionului e-
de zece metri §i am aflat ca avionul depa$e$te intr-un minut de zbor de
о mie §ase sute de ori lungimea sa. О fenomenala raminere in urma fa|a
de bondar ! Am presupus atunci ca lungimea avionului este de о suta de
metri $i la aceea^i viteza s-a dovedit ca intr-un minut avionul acopera
numai de о suta saizeci-doua sute de ori lungimea sa. Iar bondarul de
zece mii de ori ! Zece mii ! !

Desigur, nu poate fi comparata о insecta cu о marina — lumea vie
cu lumea tehnicii. Mai este vorba $i de faptul ca dimensiunile mici, §i chiar
foarte mici ale insectei, ii creeaza condign aerodinamice foarte avantajoase.
Daca am mari insa dimensiunile liniare ale trupului insectei, greutatea ei
ar create in progresie geometrica, cu alte cuvinte — simpla marire a insec-
tei, sa zicem, de zece sau de о suta de ori ar anula totul, deoarece sarcina
va spori de 10 sau de 100 ori.

Dar Dumcev continua :

— Tintarul, ^in|arul obi^nuit, cu о mi^care, cu о singura mi^care,.
love^te aerul — de sus in jos — cu toata la|imea suprafe|ei aripii lui. Pare
a fi simplu. Dar a construit oare omul un aparat de zburat cu aripa mobila ?

$i din nou nu $tiam ce sa raspund.

________ Dar au invafat oamenii de la insecta — spunea Dumcev — sa
construiasca aparate care, la fel ca $i insecta, sa azvirle cu aripile curen|i
de aer in orice direcfie $i sa se poata ridica prin intermediul lor in orice
unghi si cu orice viteza ? Raspunde : s-a ajuns sa se construiasca asemenea
aeroplane ?

Nici la aceasta intrebare nu §tiam ce sa raspund. Am tacut.

Jj>i atunci Dumcev spuse incet, §i simplu :

— Nu, nu acest tinar va povesti oamenilor tot ce a vazut aici... O,.
de-a? putea sa ma prezint eu insumi in fa|a inginerilor, sa le spun : Privi^i,
iata schitele I Ieri am descoperit intimplator ceea ce mi se pare ca va ajuta
pentru a experimenta...

„Despre ce descoperire vorbe$te Dumcev ?“ ma gindii, nedumerit.

— Sa mergem la lan|ul de dealuri dupa cea de-а doua granula ! am
spus eu, de parca nu auzisem ultima lui fraza, atit de ciudata.

— Da, da, trebuie sa mergem ! raspunse Dumcev. Dar ascensiunea.
va fi grea. A$teapta aci. Ma intorc indata.
RASPLATA PENTRU PRlNZ

Am ramas singur am cazut pe ginduri, privind spre desi^ul padurii
de ierburi.

De dupa un arbore cu frunza lata aparu un animal ciudat, alcatuit
parea din doua baloane. Animalul se indrepta direct spre mine. Avea doi
ochi imen^i. Fiecare era parea un mozaic alcatuit din ?ase ochi mici. Ante-
nele uria?e pipaiau din mers totul. Maxilarele erau infioratoare, semanau
cu ni§te sabii. Toate mi^carile animalului erau bru$te $i surprinzatoare.
Cine-ar putea fi ?

Ochii in fa^ete. Trei perechi de picioare. Bine, dar asta e о furnica I
Atingind u$or cu antenele tot ce i se ivea in cale, furnica coti pe ne-
a^teptate spre stinga. Incepu sa alerge. Ma interesa incotro $i pentru ce a
pornit atit de preocupata ?

Destul de abila, furnica s-a urcat pe trunchiul unui arbore, pe о
frunza gigantica. M-am cafarat dupa ea pe frunza de dedesubt — о pinza
mare, paroasa, ce se legana usor. Se poate sa fi fost un brusture. Dind
capul pe spate, am vazut ni^te animale stind strins lipite intre ele, prinse
de suprafafa inferioara a frunzei. Erau grase $i de un verde ca iarba. Din
cind in cind, unui din ele raminea suspendat pe §ase picioru^e sub|irele,
apoi se lipea din nou de frunza §i-$i proptea trompa lunga ?i ascujita de
miezul ei suculent.

Animalele sorbeau sucurile frunzelor §i, sub ochii mei, aceste vietati
deveneau din ce in ce mai grase. Erau paduchi de frunze ! Am in fata mea
о gigantica fabrica de zahar sau, mai bine zis, de sirop de zahar.

Paduchele de frunze ! Exista paduchi catifela^i, negri, exista al|ii de
un galben straveziu sau, cum sint aici, de un verde ca iarba. Paduchele
este о insecta cu totul neinsemnata — a§a se spune in popor. Paduchii nu
se apara niciodata, de nimeni, in nici un fel de condign. Orice vietate din
lumea animala are prieteni, are $i du^mani, are mijloace de aparare. Dar
paduchii de frunze ? Ei sint lene^i $i deopotriva de indiferen|i fata de
orice. La fel de indiferen|i $i fata de destinul lor. Paduchele inghite prin
trompa sue din miezul frunzei, i§i umple pintecelul cu sirop de zahar $i
asta-i tot.

„Sudoarea cerului", „Saliva stelelor“ — a§a a numit cu peste doua
mii de ani in urma inva^atul roman Pliniu cel batrin roua dulce care cade
uneori ca din cer pe cel care sta sub un pom. Cerul e senin, soarele este
la zenit. De unde vine roua ? Mai tirziu, s-a gasit explicajia — e opera
paduchilor de frunze. Ei lasa pe frunzele arborilor ni$te picaturi lipicioase :
„roua de miere“. Prin mi?carile picioru§elor, ei arunca picaturi din acest
sirop. О u^oara adiere de vint ?i „roua de miere" cade la pamint.

Mergind pe urmele furnicii, m-am pomenit pe teritoriul unei origi-
nale fabrici de sirop de zahar.

Furnica de culoare inchisa alerga repede de la un paduche la altul
•51 atingea cu mare grija, cu antenele ei, pintecul rotund, cind al unei vite
verzi $i grase, cind al alteia. Aceasta se ridica ?i in capatul posterior al
pintecului ei aparea deodata, stralucind in soare, о picatura rotunda de
lichid straveziu. Furnica inghi^ea cu lacomie aceste picaturi. Dar iata,
-dupa cit se vede, s-a saturat. A trecut cu grija de pe frunza pe trunchi,
iar de pe trunchi a inceput sa coboare cu mi$cari abile la pamint. Am
urmarit-o — de acolo unde ma aflam, a^ezat pe frunza mea. Dar iata ca a
aparut о alta furnica. Atingind-o cu antenele pe cea dintii, a oprit-o in
loc. Prima furnica, cea satula, s-a lasat pe picioru$ele dinapoi §i, intinzin-
du-$i capul inainte, a dat drumul din gura unei picaturi de sirop. Cea
flaminda s-a intins spre cea satula, care-i ceda о parte din sirop. Incepura
sa vina intr-acolo alte furnici. Prima furnica, care i?i luase hrana de la
paduchi, incepu sa ,,ofere“ fiecareia dintre ele cite pu^in sirop.

Toate acestea erau foarte amuzante. Dar $i mie mi-era foame. Sa
ramin flSmind cind ma aflu chiar pe teritoriul unei fabrici de zahar ? Nu,
e absurd ! De ce n-a§ gusta $i eu din acest aliment ? Sa ma due mai
aproape de vacujele verzi.

M-am tirit о distan^a destul de mare, pina la locul unde ambele
frunze, cea de sus §i cea de jos, veneau aproape in atingere. Frunza-pinza
vibra, se legana. О singura mi§care gre§ita m-a$ fi rostogolit, a$ fi
cazut jos.

$i totu$i am ajuns in locul din care vroiam sa-mi iau hrana.

Acum paduchii erau aproape, linga mine.

Am atins cu mina о vita grasa. Am atins-o о data, de doua ori. Am
procedat la fel ca furnica. Vita imi oferi imediat о picatura mare de lichid
dulce §i parfumat.

A?a am trecut de la una la alta, din ce in ce mai incintat de gustul
admirabil al acestui sirop.

„Oare Serghei Sergheevici a gustat vreodata din aceasta licoare atit
de dulce ? m-am gindit eu inveselit §i am hotarit sa cobor neintirziat. E
posibil ca Dumcev sa se fi intors intre timp. Il voi invita $i pe el la ospaf.
Dar inainte de a cobori, inca о inghi^itura !... tn clipa aceea, о lovitura in
cre^tet, brusca, puternica, ma dobori. Am inceput sa ma zbat pe pinza
imensa a frunzei. Doua furnici se napustisera asupra mea.

PE DRUMUL MARE

Una din furnici ma tiri de pe frunza pe trunchi, iar de pe trunchi,
direct jos. Cealalta furnica alerga dupa noi. Daca cea de a doua furnica,
mai mica, ar fi ajutat-o cu adevarat pe prima, n-ar fi fost .de loc bine de
mine ! Dar spre norocul meu, ea i$i propusese, dimpotriva, sa-$i stinghe-
reasca tovara$a. Cind alerga inainte $i ma tragea inapoi — in sus pe
trunchi — cind, oprindu-se de-а curmezi^ul drumului, i$i expunea spina-
rea ca sa se impovareze, neaparat, cu greutatea corpului meu. Astfel о
stingherea foarte mult pe furnica cea mare. Eu m-am lamurit repede ce
se intimplS.

Mark Twain descrie cum doua furnici, gasind un picior de cosa§, I-au
carat acasa la ele :

„Dupa ni$te rajionamente cu totul anapoda, ele iau piciorul de
ambele capete $i-l trag din rSsputeri, in direc|ii opuse. La un mic popas,
se sfatuiesc. Amindoua vad ca ceva nu-i in regula, dar nu sint in stare sa
priceapa ce anume. Din nou apuca piciorul — rezultatele continua sa fie
acelea§i. Incepe sfada : se invinuiesc reciproc ca nu procedeaza cum tre-
buie. Amindoua se aprind §i in cele din urma discu|ia se transforma in
paruiala. Ele se aga|a una de alta, incep sa se roada cu falcile, $i se rosto-
golesc pe jos, pina ce una din ele se rane?te la mina sau la picior, $i se
opre?te ca sa-?i lecuiasca vatamatura. Are loc impacarea.^i incepe din nou
munca comuna $i lipsita de sens, ca inainte, numai ca acum cea ranita nu
inceteaza sa fie о piedica pentru cealalta. Straduindu-se din rasputeri, cea
sanatoasa cara povara §i о data cu ea $i furnica ranita care, in loc sa cedeze:
prada, sta aga|ata de ea.“

Cine n-a observat via|a furnicilor, ,,munca“ lor !

Au existat oameni care au considerat furnicile ni§te animale' cu о
inalta organizare, inzestrate aproape cu ra^iune.

Dar are dreptate Mark Twain spunind despre furnica : „Este uluitor
cum un ^arlatan teribil ca acesta a izbutit atitea veacuri sa traga pe sfoara
intreaga omenire, aproape !“ $i adaugfi : „Furnica munce§te bine atunci
cind este urmarita de un naturalist farS experien|a, care trage concluzii
eronate“.

Dar atunci cum ajunge totu?i povara in furnicar ? Numai pentru ca
fiecare furnica, de§i i§i stinghere^te vecina, cara totu§i povara in cuibul ei.
Astfel un graunte oarecare, tirit de furnici in furnicar, se deplaseaza pe
curba cea mai capricioasa : cind inainte, cind inapoi, cind la dreapta, cind
la stinga. $i tot timpul acest graunte se invirte?te $i se rasuce?te.

Mi-am amintit de toate acestea in timp ce furnicile ma transportaxu
§i am inceput sa chibzuiesc cu infrigurare cum sa scap de ele.

Iata ca una din furnici ma impinse jos de pe trunchi ! Dar eu m-am
agafat intr-o clipita de un dimbule|, de tulpina arborelui ?i mi-am intins
indata piciorul de care ma apuca numaidecit cealalta furnica. Ma prinsese
§i incepu s5 ma care in sus. In felul acesta ea ma feri sa cad la pamint.

Astfel, adaptindu-ma in fiecare clipa la toate absurditatile „ajutoru-
lui lor reciproc“ le-am ,,ajutat“ pe furnici sa ma coboare cu precau^ie pe
pamint.

Abia aici am bagat de seama ca spre tufele unde pa^teau cirezile de
paduchi se aijternea о carare batatorita de furnici. Pesemne ca ea se intin-
dea pina la furnicar. Drumul era acoperit cu furnici ce forfoteau repede
— alergau grabite la paduchii de frunze.

Furnicile care ma rapisera ma carau pe о §osea bine nivelata. Aici
ele fura ajunse din urma de alte citeva.

In clipa aceasta, am vazut ca in dosul arborilor-ierburi se mi$ca doi
gindaci mari, stralucitori. $i mi se paru ca trag cu ni§te fringhii о birna
ro$ie, cu litere aurii gigantice... „Pioner 3 M“ — am citit ?i m-am gind.it :
„Visez — cu siguran|a, visez !“

Furnicile m-au apucat ?i au inceput sa ma tiriie pe pamint.

„Trebuie sa ci?tig timp — mi-am zis eu. Ori se va intoarce Dumcev
?i ma va salva, ori va trebui sa nascocesc eu insumi ceva.“

M-am uitat la acele fiin^e care ma rapiserS $i nu mi-am putut stapini
un hohot de ris. Caci tot ce mi se intimpla era in primul rind caraghios.

Aveam de indeplinit о ac|iune foarte simpla : sa stingheresc furnicile
care ma tirasc spre furnicar $i sa le ajut pe acelea care ma trag in alta
direc^ie.

Jj>i atunci sa ma fi vazut ! Le ajutam cind pe unele, cind pe celelalte.
Astfel, ma aflam cind intr-o margine a drumului, cind in cealalta. Apoi
m-am pomenit din nou pe $oseaua furnicilor.

Cu cit se ,,ajutau“ mai mult furnicile intre ele ca sa ma transporte,
cu atit mai u$or imi venea mie sa le stingheresc : ba mergeam inainte, ba
inapoi, sau ma instalam pe spinarea uneia din ele

Imi dadeam insa seama ca ma tirasc totuiji spre furnicar. $i in clipa
in care ma voi pomeni acolo, va incepe cel mai groaznic supliciu.

Pentru un moment, mi-am amintit de о poza dintr-o carte veche de
§tiin|e natural© : „Furnici nomade africane, atacind о vipera cu coarne“.
A?a suna explica|ia de sub ilustra|ia in care о armata imensa de furnici
nimiceau §arpele ce se zvircolea in convulsii.

Da, n-are sa fie bine de mine !

Ma durea spinarea, miinile imi erau zgiriate. .

Dar ce vad acolo, in fa|a mea ? Dealul-furnicar ! De$i foarte incet,
totu^i sint tirit intr-acolo. Eram disperat.

Sim|eam ca puterile ma parasesc, > incetul cu incetul, §i dealul-furni-
car se tot apropia.
„LAMEHUZA ТЕ VA SALVA !‘;

Deodata am auzit un strigat :

— Jine-te bine ! Nu te lasa impresionat de nimic !

Cel care strigase era Dumcev. Pesemne ca se intorsese $i, nega-
sindu-ma in locul unde ma lasase, daduse fuga sa ma ajute.

— Serghei Sergheevici, ce sa fac ?

— Economise?te-|i puterile 1

— Furnicarul... Acolo... acolo ma due !

— In^eleg ! Vad ! striga Dumcev. Nu face nimic, lasa-te in voia
furnicilor ! Tot nu vei scapa de furnicar !

— Acolo e pieirea !

in clipa aceasta, furnicile ma imbrincira in alta parte $i abia atunci
am priceput raspungul lui Dumcev.

— Serghei Sergheevici ! Privi^i... Privi^i... Ce sa fac ?

— Te va salva lamehuza !

— Cine ?

— La-me-hu-za ! mi-a ajuns pina la urechi glasul lui Dumcev.

N-am in^eles acest cuvint. Dar nu-mi ardea sa mai pun intrebari.
Dtnpcev disparuse undeva. Apoi aparu din nou in alt loc al drumului. El
mina4in fa|a lui cu un bat lung un animal ro§cat cu un cap prelung $i cu
antene lungi, in chip de bolduri.

Ciudat gindacel ! Dumcev mina gindacelul pe drumul care ducea la
furnicar.

— Aceasta e lamehuza ? i-am strigat.

— Nu ! Acesta este gindacelul pi?cator. Lamehuza va veni !

Impinse gindacelul spre furnici, acestea se naspustira asupra lui.

— Strecoara-te mai aproape de el 1

— De ce ?

— О sa in|elegi mai tirziu totul !

Gindacelul i?i oferi furnicilor pintecele, ele il atinsera cu antenele.
facindu-L sa le verse hrana. Se petrecu ceva cam in felul celor vazute de
mine atunci cind furnica satula о hranea pe cea flaminda. О ceata de
furnici se napusti asupra gindacelului. Un miros de eter se raspindi in aer.
L-am ascultat pe Dumcev ?i m-am strecurat spre gindacel. Furnicile
se aruncau asupra lui, se delectau cu lichidul cu miros de eter pe care il
secreta el.

Furnicile ma stropira cu picaturi marunte, acre, de acid formic.
Aceasta a fost salvarea mea ! Ferocitatea §i presiunea furnicilor slabea
in mod sim|itor.
Ele continuau sa ma impinga, dar fara zelul inver^unarea de
pina atunci.

Dar ce se va intimpla cind mirosul acidului se va volatiliza ?

— Dumcev ? am strigat. Ce are sa se mai intimple cu mine ?

— Te va salva lamehuza ! veni un glas din departare.

Un munte uria$, cu virful in cer, imobil $i negru imi rasari in fata.

— Furnicarul ! am $optit eu. $i am infeles din nou ca pieirea mea
este inevitabila.

Zadarnic priveam in jur. Dumcev nu se mai zarea. Mi-am ridicat
privirea §i pentru о ultima oara m-am uitat la soare.

Apoi furnicile m-au tirit in ora?ul lor.

TRINTORI, OASPETI, GAZDE

in furnicar napadira dintr-o data asupra mea hoardele de loeuitori.
Ma atingeau, ma pipaiau, dar plecau fara sa-mi pricinuiasca nici о durere.

Am apreciat sfatul pe care mi-1 daduse Dumcev abia in aceste clipe,
cind ma aflam in furnicar. Mirosul de acid formic, cu care eram impro?cat,
in$elase furnicile. Instinctul lor a fost indus in eroare. Acest miros a aco-
perit, a ascuns furnicilor prezehta unui strain in sala$ul lor.

Nu astfel se explica oare faptul ca in furnicar fel de fel de intru$i
se hranesc cu rezervele imbel?ugate de alimente pregatite de furnici pentru
urma^ii lor ?

§i ci|i sint dintre ace^tia ! Nici nu-i po|i numara !

Intr-un furnicar traiesc oaspeti nepoftiji de cele mai surprinzatoare
tipuri. Pe cine nu gase§ti aici ? Paianjeni, ciinele-babei, fluturi fara aripi
?i cu aripi scurte, mii §i mii de trintori nechema|i.

Unii dintre ei nu aduc nici folos ?i nici paguba furnicilor. А1|П nu
ataca niciodatS furnicile sanatoase, insa curaja furnicarul de cadavrele
furnicilor ?i ale larvelor moarte, devorindu-le. О treaba folositoare ! Servi-
ciul de salubritate al ora§ului de furnici este indeplinit de gindaceii din
familia hister. Exista insa ?i unii parazi^i care aduc gazdelor mari
nenorociri.

Dar puteam eu oare, din primele minute cind ajunsesem aici, in
furnicar, sa ma gindesc la aceste exemple, bune pentru cursul de darvi-
nism ? Desigur ca nu. De toate acestea mi-am amintit mult mai tirziu.

Inca acolo, pe drum, cind am fost stropit cu acid formic, a? fi putut,
probabil, in?ela furnicile, a? fi putut ie?i din cercul lor, a? fi putut pleca.
Dar n-am facut asta : pe tot drumul $i mai departe, pe ambele lui par|i,
umblau sute de furnici, iar mirosul acidului formic putea sa se volatilizeze
inainte ca eu sa ajung intr-un loc sigur. §i furnicile m-ar fi tirit din nou
spre ,,ora?ul“ lor.

L-am ascultat pe Dumcev §i am a§teptat ajutor, dar am inceput sfi
am indoieli : oare va veni curind izbavirea ? Unde §i cum ma va gasi Dum-
cev ? Cum va reu$i sa ma scape de nenorocire ? ,,Te va salva lamehuza..."
Nu cumva mi s-au nazarit aceste cuvinte ? Ce incet trece timpul !...

Atingerile furnicilor deveneau tot mai dureroase, le sunbeam din ce
in ce mai tare. Mirosul salvator, care in?ela instinctul furnicilor, incepuse
pesemne sa se volatilizeze. $i furnicile se apucasera sa ma ImbrinceascS
cu putere, ma tirau, ma trageau undeva, in adincurile „ora^ului" lor. Nu
ma puteam ridica cu totul — galeriile, trecerile, coridoarele furnicarului
erau prea joase. Puteai doar sa §ezi, sa te tira^ti sau sa mergi foarte
aplecat.

Deodata m-am pomenit intr-o bezna, plina de foiala, plina de fel de
fel de zgomote, fo§nete §i mirosuri patrunzatoare, ame|itoare. Strabateam
ni§te treceri, camere, coboriri, mine adinci, din nou ni§te camaru|e...

Cindva, de mult de tot, pe cind eram un b£ie^a$, impreuni cu al|i
copii stricam furnicarele. Taiam, parea, furnicarul ?i-l vedeam in sec|iune.
In fa|a noastra apareau galeriile in care se gaseau pupele ; camerele cu
larvele ; camerele unde erau aranjate ouale.

Mi-am amintit aici toate acestea. Cit de departe era totul — cit de
mult timp trecuse de atunci !...

Am inceput s& ma gindesc ca in curind calatoria mea se va termina
?i la capatul ei ma a§tepta moartea. M-au napadit amintirile. $i in intu-
neric, vedeam precis capriorii $i grinzile — crengu|e §i ace de cetina —
a?ezate astfel ca nimic sa nu se naruie. Aceste par^i de lemn ale construc-
|iei se Jineau bine. Pesemne ca erau intarite intre ele cu pamint batatorit.
Cit de tare am ame^it din pricina acestor fo?nete §i zgomote, din
pricina mi§carii neintrerupte de la un etaj la altul. Ciudata oboseala !
M-am rezemat de un perete, dar furnicile m-au inconjurat ?i au inceput
sa ma zgil^iie cu tot mai multa furie ?i rautate. Deodata, о izbitura puter-
nica. Am cazut, acoperindu-mi capul cu miinile. Dar furnicile se dadura
inapoi. Ce s-a intimplat ? Nu pricep. Hoardele de furnici alergau, goneau
in mare viteza — atingindu-ma, Scirind peste mine §i imbrincindu-ma.

IN SFlR$IT,
AM INTELES SEMNIFICATIA CUVINTULUI „LAMEHUZA"

M-a izbit in fa|a un miros puternic, necunoscut. Mirosul acidului
formic era acri§or $i pStrunzator, acesta insa era dens, bogat $i picant. Am
deschis. ochii §i am auzit un glas din departare :

— Lamehuza ! La-me-hu-za ! Am adus in furnicar lamehuza !...
Unde e§ti ?

Vocea lui Dumcev se apropia. Dar unde este el ? Unde ? E intuneric
§i nu-1 pot vedea. $i deodata am sim|it strinsoarea puternica a unei
miini de om.

— Dragul meu oaspete ! Doar ^i-am spus : te va salva lamehuza...
Vino, vino dupa mine ! striga la urechea mea Dumcev, in timp ce ma
lira dupa el.

— Unde mergem, Serghei Sergheevici ? Incotro ?

— Nu te teme, acum nu le mai arde de noi. Acum a venit la ele
lamehuza.

— Lamehuza ?

— Ah, da ! Dumneata nu §tii cine este lamehuza ! Mai repede ! Mai
repede !

Ma apuca de mina.

Cu о sprinteneala uimitoare, in patru labe, iar uneori tiri?, el trecea
dintr-o galerie intr-alta, cobora de la un etaj la altul prin ni?te treceri
aproape verticale.
Zgiriindu-mi genunchii $i palmele, lovindu-ma de multe ori cu capul
de ni§te grinzi, zoream in urma lui.

— Am sa-Ji explic totul mai tirziu. Mai repede ! Acum furnicilor
nu le arde de noi : vor incepe indata be|ia.
— Cine ?

— Furnicile.

— Betia ?

— Da, da ! Indata ce apare lamehuza in furnicar, furnicile uita $i
de larvele lor, §i de pupe, $i de munca, §i de ouSle din care apar mai tirziu
urma§ii lor, §i incep be|ia. Prive^te, prive§te !

— Nu vad nimic.	’

— Am azvirlit lamehuza intr-una din galerii. Vezi, toate au luat-o
la fuga intr-acolo. Mirosul condimentat al lamehuzei le atrage. Este un
narcotic care le aduce pe furnici intr-o stare de be|ie. Ele alearga spre
acest miros din toate col|urile furnicarului... Lamehuza, la fel ca ?i ginda-
celul cu antenele ca boldurile, elimina un lichid imbatator. Dar aceasta
bautura este mult mai tare. Locul de pe corpul lamehuzei prin care elimina
acest lichid este acoperit cu mici pamatufuri din peri$ori galben-aurii, de
lungimi diferite. Furnicile ling cu lacomie lichidul, inspira vaporii lui ?i
se imbata atit de tare, incit lamehuza incepe lini§tita §i cu totul nestin-
gherita sa devoreze comoara nepre^uita a furnicarului: ouale care se
pastreaza in galerii. Lamehuza este mai infrico^atoare decit gindacelul cu
antene ca boldurile. Asta e razbunarea pentru cele ce ai patimit dumneata,
dragul meu prieten !

A?a vorbea Dumcev §i-$i croia drum inainte.

Acum lumina zilei se strecura in furnicar ?i ne lumina oarecum dru-
mul pe care zoream.

LA PORJILE ORA$ULUT

Eram aproape de ie$irea din ora§ul furnicilor. Lumina patrundea
in galerii.

— Acum, mai multa bagare de seamS — spuse Dumcev. Colo, la
ie?irea din furnicar stau paznicii !
— Paznicii ? Dar lamehuza ? 1-am intrebat.

—' Se vede ca mirosul ei n-a patruns inca pina la furnicile-paznici.
Ele stau in dosul acestei sparturi care este poarta deschisa a furnicarului.

— $i atunci, ce-i de facut ?

— Iata о arma !

Dumcev rupse о bucata de grinda sub|ire §i mi-o intinse. Era о parte
dintr-un obi$nuit ac de pin.

— Eu am la mine — spuse el — pumnalul meu, arma de care nu
ma despart niciodata : acul sphecidei. Sa stam jos. Uite aici. Sa ne odihnim
putin. Furnicile s-au imbatat. Dar noi tot vom fi fugariji. Ne vor urmari
paznicii.

Ne-am instalat pe о ie$itura a peretelui. Era un loc ferit, lini?tit. De
aici ii puteam observa pe paznicii ce se aflau la poarta furnicarului. Dum-
cev stringea in mina dreapta acul brun, stralucitor. Vorbeam fara graba.
Ne odihneam.

— Ce nenorocire ar fi pentru noi — spuse Dumcev — daca acest
furnicar ar avea u?i vii.

— U$i vii ?

— Cum, n-ai auzit de u$ile vii ale furnicarelor din |arile calde ?
Acolo sparturile in furnicar nu lasa sa treaca lumina. Furnicile astupa cu
capetele lor coljuroase $i ascu|ite toate intrarile. Asemenea u$i vii desigur
ca se $i mi?ca pujintel. Exista $i depozite vii — ulcele de miere vii. Acestea
sint tot furnici. Pintecelul uria?, umflat ca un balon, al unei asemenea
furnici, are culoarea $i transparent chihlimbarului. El este plin cu miere.
A$a i$i pastreaza furnicile rezervele lor. Desigur ca aceste magazii vii nu
muncesc, nu ies din furnicar. Rezervele lor sint completate de catre furni-
cile muncitoare. -

— Serghei Sergheevici ! Furnicarul acesta poate fi comparat cu
construcjiile termitelor, care sint numite uneori furnici albe. Imi amintesc
ca am citit cindva, intr-o povestire dintr-o revista, ca palatul unui guver-
nator din India s-a naruit intr-o buna zi ros de termite. Tot acolo se
pomenea de о intimplare care mi s-a parut amuzanta : intr-o noapte, un
arab s-a culcat infa$urat in pelerina sa si a adormit. Cind s-a trezit dimi-
neaja s-a vazut gol : termitele ii distrusesera pelerina.
— Ce sa vorbim de pelerina ! Sa vezi construc|iile acestor termite 1
Sint admirabile ! $i cit de variate ! Ele i§i aleg cu multa pricepere locul
pentru construc|ie. Au ora§e subterane, dar au §i ora$e care se inalta mult
deasupra pamintului, la §apte-opt metri. Totodata, fiecare ora? este
construit in felul sau : unele ora?e au forma conica, altele piramidala. Ter-
mitele australiene au cuiburi in busola sau meridionale. La aceste cuiburi
po|i deosebi pere^ii transversali ?i cei longitudinal!. Pere^ii sint a§eza|i
astfel, incit axa longitudinala a sec|iunii este indreptata dinspre nord spre
sud, iar cea transversala, dinspre vest spre est. Aceste direc^ii coincid cu
atita precizie cu acele busolei, incit cal&torii rataci^i, uitindu-se la cuibul
termitelor, pot intotdeauna sa se orienteze. Poate ca termitele i$i constru-
iesc astfel ora?ele-cuiburi ca sa le apere de incdlzirea excesiva : pere|ii
longitudinal! au partea cea mai mica a suprafe|ei lor expusa la soare.

Am ascultat cu atenjie §! cu un imens interes tot се-mi povestise
Dumcev despre termite.

— Dar aceste furnici... incepui eu.

— Termitele nu trebuie numite furnici. Ele nici nu se inrudesc macar
cu furnicile. Pe oameni ii impresioneaza dimensiunile constructiilor lor.
Intr-adevar, construc|iile termitelor sint uria?e. Termitele tree printr-o
metamorfoza incomplete — larvele lor abia ie?ite din inveli?ul oului
seamana intr-o oarecare masura cu insectele adulte. Furnicile noastre
sufera о metamorfoza completa. Din ou iese larva, dar ea nu are nici о
asemanare cu insecta adulta : este un animal fara picioare, care seamana
cu un sac. Ea trebuie sa mai suporte о serie de modificari radicale, sa
treaca printr-un stadiu de lini?te deplina, stadiul de nimfa, ?i abia dupa
asta devine furnica. Furnicile trebuie sa a?eze, sa instaleze in ,,ora§ul“
lor §i sa hraneasca pe to^i ace?ti urma?i : ouale, larvele, pupele... In fur-
nicar exista un numar incalculabil de intrari, treceri, camere, camaru|e,
galerii 9! etaje.

Dumcev tacu. Acolo, la intrare, se mi?cau furnicile-paznici.

— Acum e timpul !

Mi-am strins arma in mina. Ne-am repezit afara din furnicar.
TRAGERE CU MITRALII

— Nu privi in urm& ! am auzit in spatele meu glasul lui Dumcev.

Incepusem sa alergam pe linga furnicile-paznici, cind deodata ne-am
pomenit pe о carare lini§tita, la distan^a de drumul furnicilor.

Imi amintesc de zgomotul puternic care m-a asurzit cind am ie§it din
furnicar. Imi amintesc §i cum i-am respins pe paznici cu suli^a mea — un
rest dintr-un ac de pin — cum am lovit pe unui, pe altul, cum am sarit
peste ni$te pietre §i cum in cele din urma m-am pomenit pe о carare
lini$tita ?i pa$nica.

Dumcev ma ajunsese din urma.

— Mai repede, vino dupa mine ! Sintem urmari^i !

Intr-adevar, furnicile erau pe urmele noastre, aproape sa ne ajunga.

In fa^a aveam о costi?a de nisip. Dumcev pa?ise tocmai pe marginea
costi?ei, dar ma apuca deodata de mina $i ma trase brusc deoparte.

— Mai departe ! Mai departe de margine !

Ocolind costi?a, ne-am pomenit in capatul ei opus. $i astfel am reu§it
sa derutam furnicile.

Furnicile care ne urmareau aparura tocmai in capatul de unde facu-
seram noi ocolul. Ele alergau in §ir una dupa alta.

— Serghei Sergheevici ! Uite ... uite о furnica ... E aproape de tot !...

— Foe cu mitralii ! striga deodata puternic Dumcev. Foe cu mitralii !

„Ce absurditate ! imi trecu prin minte. E о gluma ? О ciudajenie a
lui Dumcev ? Sau о nebunie a lui ?”

— Cu mitralii ! Dumcev aproape ragu§ise strigind. Foe ! comanda el.

$i atunci se petrecu ceva de neconceput pentru mine.

О ploaie de pietre se abatu asupra urmaritorilor no§tri. Se .auzi iara$i
$i iara^i :

— Foe cu mitralii !

$i din nou, din nou ,,ghiulelele“ de nisip loveau in inamicii no$tri.
De unde ? Cum ? Cine ne luase apararea pentru a ne salva ?

Nu in|elegeam nimic, dar vedeam cum furnicile-potere, impro§cate
cu nisip, cadeau de pe panta, lunecau $i nimereau intr-o groapa. Iar
de acolo, din groapa, zburau iara$i §i iara$i pietre, boabe de nisip, fiecare
de marimea capului unei furnici, zburau $i loveau in inamic.
Alte furnici se napusteau pe costi$a, dar fiecare urmSritor, ajun-
gind sus, nu se putea men|ine pe marginea povirnita — ploaia de nisip
il dobora, pamintul se naruia sub picioarele lui. El cadea, se ca^ara din
nou, dar 'din nou ploaia de nisip se abatea asupra lui, §i furnica cadea in
groapa de unde cineva, la comanda lui Dumcev, trSgea in urmaritorii
no^tri.

Eram nedumirit, uluit !

Dumcev ma privea cu §iretenie ?i ridea. Dar cind se termina cano-
nada, si nu mai ramasese in viaja nici un urmaritor, el ma lua de mina
§i ma duse cu precau^ie spre ripa de unde se trasese focul.

— Prive^te !

Jj>i atunci am vazut animalul despre care scrisese Dumcev in filele
din jurnalul sau, am vazut leul furnicilor, care-i nimicise „camila” (pa-
ianjenul) ce-i purtase sacul.

MISTERUL COSTI$EI DE NISIP

Din nisip se zarea un cap plat, voluminos. Falcile erau ca ni§te
coarne, ascu|ite $i lungi. Monstrul se ascunsese in nisip, aratindu-§i doar
capul sau mare, extraordinar.

— Salvatorul nostru ! spuse Dumcev.

— Ce foe precis !

— Da, larva leului furnicilor. Un animal de prada. Ea trece prin-
tr-un §ir de prefaceri, pentru ca sa ia pina la urma infa|i§area unei in-
secte ce zboara fara vlaga ?i care seamana ca aspect cu libelula.

Il ascultam pe Dumcev in timp ce tot mai vedeam cum se rosto-
golesc furnicile in birlogul monstrului.

Fa|a lui Dumcev era concentrate ?i trista. El povestea despre leul
furnicilor, dar toata vremea parea ca se ginde^te la altceva. Am in|eles
ca Dumcev i$i adusese aminte de ,,c&mila“ sa.
— Leul fumicilor — spunea el — are ?i dexteritate de artilerist,
maiestrie de inginer. El §i-a construit aceasta pilnie, in a$a fel incit fur-
nica pe care a doborit-o sa alunece neaparat in jos.

Ne-am indepartat. M-am uitat la Dumcev. Deodata, ochii lui man,
cenu?ii se insufle^ira.

Ma opri §i exclama :
— Spune-mi, cum ai nimerit in ora$ul Censk ?

M-am fisticit. A^teptasem aceasta discu^ie, ma pregatisem pentru
ea, dar acum, in clipa aceasta, ma temeam pared de ea... Cite ar trebui
sa-i povestesc ! Cit de mult s-a schimbat Rusia !

I-am raspuns intr-o doara :

— Cu trenul... — $i mi-am amintit ca biletul meu pentru rapidul
de Moscova s-a pierdut.

— Ai venit a^adar cu trenul, apoi cu caii, pe drumul cu hurducaturi.
Resile tree bocanind pe traverse... $i se intimpla ca trenul sa deraieze...

Am facut pe un ton sec urmatoarea observajie :

— Inginerii au construit rambleuri dupa ealcule matematice precise.
Iar specialist!! calculeaza unghiul taluzului natural pentru fiecare caz in
parte.

— Acolo ave|i matematica. Iar aici iata : leul furnicilor construie$te
fara nici о matematica о astfel de groapa, incit ajunge ca о furnica, о sin-
gura furnica sa treaca pe marginea gropii $1 echilibrul terasamentului sa
fie ameninjat. In|elegi : e suficienta greutatea corpului unei furnici, ?i
deodata se casca о prapastie ! Un abis ! Iar dumneata zici : calcule... in-
gineri... geologi... unghiul taluzului natural... Furnica a calcat pe margine,
boabele de nisip s-au rostogolit $i ea nu mai poate ie§i de acolo. Aici nu
exista gre$eli !, Daca leul furnicilor i?i construie§te groapa prea pu^in po-
virnita, furnica iese, mitraliile n-o doboara §i stapinul gropii moare de
foame. Iar daca pilnia este prea verticals, furnica va trece peste ea, te-
renul se va prabu§i §i stapinul gropii va fi acoperit cu nisip. Nu, aici to-
tul e precis. Ce maiestrie !

Eu cuno§team deja unele lucruri despre leul furnicilor din filele
jurnalului lui Dumcev, dar ascultam cu aten^ie.

— $i cum se face groapa asta ? In spirala ! Leul furnicilor umbla
in cere, apuca cu un picioru? nisipul, il pune pe cap §i-l azvirle afara.
A§a strabate un cere, apoi al doilea, mai ingust. Cercurile se tot mic?o-
reaza mereu pina se ob|ine un con rasturnat. Leul se ingroapa in locul
cel mai adinc al gropii din nisip.

— Un instinct uimitor • i-am spus lui Dumcev. Insecta nu pricepe,
hotarit, nu ?tie nimic din tot ce face, ac^ionind ca о ma?ina bine pusa
la punct.

— Ca о marina pusa la punct ? Locuitorii acestei Jari, ma$ini ? mai
intreba Dumcev, gindindu-se la altceva ?i tot grabindu-$i pa§ii.
P A R T E A

А $ A S Е А

,,AERULu CL1PELOR TRECUTE

LABORATORUL VIU

О fi vrut Dumcev sa ma uluiasca, sa-mi arate ce a descoperit el in
aceasta Jara sau poate. ca neaten|ia mea mi-a jucat о festa ? Nu $tiu.

Iata cum a inceput totul. Mergeam amindoi spre un §ir de dealuri
nisipoase. Deodata Dumcev coti brusc spre dreapta $i disparu.

Asta s-a petrecut in timp ce ne aflam in ni?te ha^i^uri dese. Am f A-
cut cijiva pa?i, dind tufele la о parte, §i m-am pomenit intr-o poianA Am
hotarit sa-1 a§tept pe Dumcev aici. Dar indata се-am pa§it in poianA un
animal ciudat, cu trei cozi, se indrepta asupra mea...

Am sarit intr-o parte, m-am oprit. Nu exista nici о indoiala, acesta
era un vierme. Dar cu trei cozi ! ? Iata ce m-a mirat.

— Serghei Sergheevici ! 1-am strigat.

Nici un raspuns.

Am facut ci^iva pa§i §i am ramas din nou uluit. Ce-i asta ? In aer,
in jurul meu, se rotea un animal. Deodata/el imi bara drumul. M-am spe-
riat. Apoi am in|eles : un fluture. Da, dar un fluture farS cap !

Pe nea§teptate se ivi Dumcev.

— Vad ca e$ti mirat...

— Unde am nimerit ?

— E?ti pe cimpul unde fac operafiL

— Operafii ? !

17 —tn Tara Codrilor de larbl

257
— Da, operatii ! $i n-o sa spui ca medicina n-are ce invS|a, studiind
fiziologia locuitorilor acestei fari. Va mira^i ? Pentru mine e suficient.

— Nu pricep nimic...

— Ve|i vedea aici rezultatele metodelor mele chirurgicale. Am ve-
rificat mai intii §i m-am convins, cu ajutorul experien^elor, ca anumite
par^i ale insectei au murit. lata, de pilda, crisalidele fluturilor. Nu le-am
taiat capetele ?i totu?i fiecare crisalida §i-a terminat dezvoltarea §i s-a
prefacut intr-un fluture adevarat, dar fara cap. $i continua sa traiasca
astfel, fara cap. Bineinteles, nu va trai mult... Dar tu ? se adresa el deo-
data unei albine ciudate, care se tira pe о frunza. Cu tine e mai greu : nu
vrei sa porji pe umeri un cap strain ! Ajunge, inceteaza sa-|i mai cure|i
antenele ! Altfel ai sa-^i rupi capul... E greu cu albina ’ mi se adresa
Dumcev. Ea nu lasa sa-i creasca pe umeri un cap strain.

— Extraordinar !... am biiguit fisticit.

— Ce gase^ti atit de extraordinar ? Sa mergem, о sa-fi mai arat cite,
ceva. Oare §tiu fiziologii no?tri ?... incepu Dumcev.

— Dati-mi voie ! am exclamat eu. Din nou se tirade ciuda|enia asta
spre noi : un animal cu trei cozi.

— Nu-i nici о ciuda|enie. Este rima mea de experien^a. Am inde-
partat о parte din Jesuturile de la capatul trupului ei §i am facut о mica
experien|a. $i coada taiata a §opirlei create din nou. Nu, nu e de loc о ciu-
da|enie. A§ vrea sa spun medicilor oculi?ti : „Colegi, v-ati gindit oare de
ce rima, de§i oarba, reac|ioneaza totu§i la lumina felinarului ? Trage|i din
asta concluzii 1 Fi^i aten|i : Experience mele au dovedit...“

Dar eu nu-1 mai ascultam. Vazusem deodata ceva cu totul nou, ceva
atit de caraghios, incit am exclamat :

— Cine sint aceste... frumuse|i ?

De tulpinile unor arbori erau lega|i trei cosa$i foarte deosebi^i unul
de altul : unul cenu^iu cu cap verde, unul verde cu cap cenu§iu ?i un
cosa$ cu cap de greiere.

— Le-am ajutat tuturor sa-$i schimbe capetele — spuse Dumcev,
§i-§i examina pacien|ii. Opera^ia a reu§it. Capetele s-au prins rosti el
§i dezlega insectele de arborele de care fusesera prinse.

Cosa$ii facura un salt ?i disparura in tufi$uri. Pentru о clipa, ne
aparu in fa|a cosa§ul cu cap de greiere.
— In urma experientelor facute aici — continua Dumcev — am
ajuns la concluzia ca in organismul insectei sint ascunse for^e necunos-
cute, nedescoperite de ^tiin^a. Faci о experien^a, operezi un animal
vezi cum se produce in el un proces complex, incepe о noua forma de
existen|a a animalului. Un membru s-a modificat, altul s-a restructurat,
iar animalul... se vindeca. Caci locuitorilor acestei £ari, insectelor, li se
regenereaza picioarele, aripile, antenele, ochii pierduji. Mi se pare ca
aceasta uimitoare regenerare a organelor pierdute este legata de proce-
sul (de napirlire, de hormonul de napirlire. Eu fac experience cu insectele
in mediul lor natural in care traiesc, sar, zboara, in care tree prin toate
stadiile de dezvoltare, se hranesc, se inmul^esc $i mor. Efectul acestor
experience este cu mult mai mare decit al celor din laborator. Numai fa-
cind asemenea cercetari asupra fiziologiei insectelor am putut stabili unde
se afla centrii de formare a speciilor noi, care regenereaza organele
pierdute.

Am gasit aici ?i unii locuitori la care in locul organului pierdut
create un altul, care indepline^te о cu totul alta funcCie. Se §tie, de pilda,
ca palocinikului care §i-a pierdut о mustacioara-antena ii create uneori...
un picior in plus. Exista un anumit centra, il vom numi convenCional, un
punct al organismului, care formeaza, care creeaza doua membre : an ten a
$i piciorul. $i nu intotdeauna acest centra ,,inCelege“ ce are de facut. Cit
de folositor, cit de important va fi acest lucru pentru oameni 1 Cit de
multe va sugera el fiziologilor, medicilor !...

Dumcev se opri linga un arbore singuratic. Virful ii era rupt, dar
nu se desprinsese, ci atingea pamintul, formind un arc. Stind linga acest
arc, Dumcev privea in zare.

— Asculta^i, voi, locuitori al T^rii Codrilor de Iarba ! Milioane de
ani a|i pazit, a|i ascuns de om tainele voastre. Eu le-am dezlegat. Eu voi
fi acela care va preda oamenilor aceste rezultate.

In jurul nostru, /cit cuprindeai cu ochii, se intindea о |ara verde —
Tara Codrilor de Iarba. Ea fo?nea, vuia, nu se potolea nici о clipa. f->i
•cuvintele lui Dumcev se mistuira, se pierdura in acest zgomot puternic,
in acest vuiet necontenit.

Am pornit mai departe.
Desi?ul de ierburi incepu din nou sa se rareasca $i iata ca ap3.ru
lanjul galben de nisip al dealurilor.

Nemaiputindu-mi stSpini bucuria am exclamat:

— Uite, aici au rostogolit scarabeii granula mea cu sfera lor $i au
minat-o Jn dosul §irului de dealuri ! Acolo, fara indoiala acolo, e cea de-a
doua granula a noastra, care ne va restitui dimensiunile normale. $i amin-
doi ne vom intoarce printre oameni !

Cu ce entuziasm am strigat aceste cuvinte ! Dar Dumcev parea ей
nu le auzise. El privea in tacere spre desi?ul ierburilor albastre-verzi,
apoi incepu sa vorbeasca. $i-mi amintesc, imi amintesc bine fiecare
cuvint al sau.

— Doresc eu oare sa ma mai intorc printre oameni ? se intrebft
Dumcev pe sine insu^i. Printre oameni... Inchise ochii $i incepu sa fre-
doneze incet de tot : ,,Furtuna-nceto?eaza cerul...“

Dar nu reu$i sa continue. Nu-§i mai amintea cuvintele cintecului.
incepea din nou, §i din nou se incurca.

— Vezi — spuse Dumcev, cu атагДсшпе — am' uitat cintecul meu
preferat.

Ii in|elegeam triste^ea. Ii placuse atit de mult muzica, cintase atit
de mult.

Ca sa-1 sustrag de la gindurile triste, i-am spus :

— О sa va reamintiji, о sa reconstitui^i^i о sa scrie|;i din nou acolo,
printre oameni, jurnalul pe care 1-a^i pierdut.

Dar Dumcev nu asculta. Cazu pe ginduri, apoi rosti incet :

— Sa intru in casa. Sa iau din raft voluma$ul de versuri al lui
Pupkin : „Hotar dorit al sufletului meu...“

— Serghei Sergheevici ! am exclamat eu. Indata ce v-am vazut, am
vrut sa va spun : Oamenii... Tara-- Totul s-a schimbat !... Am vrut sa vA
spun totul, ma pregateam, dar aminam. $i iata ca acum...

— S-a facut ora trei — ma intrerupse brusc Dumcev, ridicind capul
§i uitindu-se la flori. E?ti tare obosit. Avem in fa|a noastra un urcu? greu.
Sa ne odihnim pu|in. Trebuie sa ne refacem for^ele.

Ne-am instalat la poalele unui deal. Dumcev scoase din sacul de drum
un serve^el de matase, b farfurie de lemn, linguri de lemn acoperite cu lac,
§i se duse mai incolo.

— Aici ! .Iata, aici imi pastrez rezervele mele !
Am vazut о ulcica mare de lut virita in pamint. Dumcev dadu la о
parte capacul. De sub el aparu un ^erve^el de hirtie, strins legat cu
о sfoara. In ulcica se gasea polen de flori bine amestecat cu miere. Am in-
teles imediat ca ^erve^elul fusese confecjionat ,de viermii de matase. Erau
multi in fara Codrilor de Iarba. Iar lacul cu care erau acoperite lingurile
a fost preparat de paduchii testo$i. Dar nu puteam pricepe cu nici un chip
cine a confectionat acest vas de lut ? $i, tinind lingura in mina, inainte de
a incepe sa maninc, mi-am amintit | de ni§te ulcele la fel cu acelea care ca-
deau din copaci.

— Nu te sfii, maninca — spuse Dumcev. Aceste ulcele sint fabri-
cate din pamint, de viespea-eumena. Muind bulgara$ii de lut cu saliva
ei, ea modeleaza un cuib pentru generatia viitoare. Apoi vineaza, parali-
zeaza paianjeni ?i omizi $i ii a^aza in ulcele. Pe acest aliment proaspat,
viespea i$i depune oul §i astupa |vasul cu pamint. $i a$a se face ca aceste
ulcele de lut atirna de crengile tufi^urilor. Din ou iese larva viespei, se
hrane$te cu alimentele proaspete, pregatite pentru ea, se dezvolta. $i
atunci cind se transforma in insecta adulta, iese din cuibul ei de lut $i-§i
ia zborul. Ulcelele goale cadi la pamint.

Eram tare flamind §i mincam in graba mare, agitat ?i cu lacomie.
Dumcev i$i pastra ca intotdeauna expresia lui obi^nuita, concentrate $i
plina de demnitate.

— Scarabeii... scarabeii... Cu ajutorul carei unelte reu§e$te omul sa
?lefuiasca о sfera, s-o faca egala, regulata din punct de vedere geometric ?
intreba deodata Dumcev, gindindu-se probabil la granula.

N-am apucat sa-i raspund.

— Stiu, $tiu 1 continua Dumcev. Vei spune ca are nevoie de un
strung. E nevoie sa fie imbinata mi^carea de rotate a obiectului ce tre-
buie prelucrat cu mi$carea de translate a sculei care strunje§te. Scara-
beul insa i?i face sfera lui rotunda §i regulata, fara macar s-o umeasca
din loc. El о construie§te, stind in virful bulgara§ului de gunoi. intorcin-
du-se in toate direcfiile, ia cu falcile din gunoi bucafica dupa buca^ica ?i
о a§aza la temelie — mare§te, modeleaza, framinta, indeasa. neteze§te.
Sfera e gata, e rotunda §i egala. Ei ! E timpul sa pornim ! Inainte mar?»
dupa scarabei I
DUMCEV INCEARCA SA MA DISTREZE

Din aceasta campanie, pornita pentru a gasi cea de-а doua granula,
nu a ie§it nimic. Absolut nimic ! Zadarnica a fost toata calatoria noas-
tra ! Vintul hoinarea pe virfurile dealurilor, clatina ierburile-arbori §i ne
tot lovea in fata cu о ploaie de nisip, cu grauntele mare. Stateam in virful
unui deal. Dincolo de el se vedea un $es cenu?iu, lipsit de vegetate. Pus-
tiu, singuratate, totul in jur mohorit. $i la fel ca inainte, mi-am spus :
„Aceste dealuri sint doar ridicaturi deasupra vizuinelor unor mici animale
salbatice. Dar unde, unde sint scarabeii ?“

— Scarabeii i§i modeleaza sferele primavara devreme — spuse
Dumcev, parea ghicindu-i gindurile. Pesemne ca sfera cu granula a fost
rostogolita de о pereche de gindaci intirzia|i. Cum aratau scarabeii care
au rostogolit sfera dupa ?irul de dealuri ? Descrie-i ! Poate ca voi reu$i
sa-i identific.

— Semanau cu ni§te cavaleri negri — i-am spus.

— Dar nu s-ar putea ceva mai precis ? Doar sint fel de fel de sca-
rabei... Foarte diferiji unii de aljii.

— Mai precis ? Nu pot.

— Daca scarabeii ar fi mincat granula... — Dumcev i?i strinse
pleoapele $i ma privi cu un zimbet u§or — ei ar fi devenit desigur gigan^i
§i i-am fi putut vedea imediat. Dar asta nu s-a intimplat. Prin urmare
— incheie Dumcev, serios, de asta data fara nici о ironie — prin urmare,
ramine sa presupunem ca ace$ti scarabei, a?ezind oul in sfera, au ingro-
pat-o in pamint, a? a cum procedeaza ei de obicei.

— Ne-am ostenit zadarnic umblind atita — am spus eu, amarit.

Am inceput sa coborim dealul. Vintul sufla din spate. Arborii fo§-
neau trist in urma noastra. Sufletul imi era mihnit. Ma tot uitam la um-
bra mea : era incovoiata ?i ma inso^ea supusa ?i obosita, impleticindu-se
о data cu mine !

De fiecare data cind ajungeam la cite un loc greu de trecut, Dumcev
mA lua de mina §i ma ajuta grijuliu sa ma ca^ar.

— Te invit la mine la masa ! spuse Dumcev. Ai mai fost din intim-
plare intr-una din casele mele. Acum te invit sa vizitezi о alta locuinta
de-а mea, cea de vara.
Peste un minut incepu sa vorbeasca singur :

— Asculta ! Musafirul trebuie inveselit, trebuie distrat. E adevarat,
locuin|a in care am sa-mi aduc oaspetele nu e grozava. fi putut s-o
construiesc mai bine $i s-o impodobesc. Dar daca a$ fi pus in fa$a casei,
de ambele laturi ale por|ilor, doua tarantule in pozi|ie ameninjatoare, pro-
babil musafirul meu s-ar fi speriat. Totu^i nu era greu de loc : luam doua
tarantule §i le impaiam bine. Poteca din curte ar fi trebuit s-o acopar
cu elitre de buburuze, ca la vechea casa. Este un material de nadejde,
solid. fj>i culoarea lor este potri vita : ro$u cu galben... Dumcev se intoarse
catre mine : cu muzica n-am sa te pot inca distra in timpul prinzului,
n-am convocat muzican|ii.

— Ce fel de muzica ?

— О sa am о orchestra ! De jur imprejur am a§ezat casu|e-loji.
Fiecare loja este inchisa cu о u$a bine ajustata, dar care se deschide u§or.
In centrul curfii, la pupitrul meu de comanda, se impreuna sforile de
matase, legate de fiecare u?a. Stind la pupitru, pot deschide u$ile fie in
toata largimea lor, fie lasind о mica crapStura ; de asemenea, pot deschide
alternativ cind о u$a, cind alta, cind toate deodata. In loji se afla orches-
tran|ii. Iata, de pilda, cosa^ul. Are un arcu$ admirabil : о fi?ie din|ata,
exact ca un fus curbat, brazdat de-а curmezi^ul cu douazeci §i patru de
§tirbituri triunghiulare. Asta-i instrument, nu gluma! Cosa^ul este stingaci !

— De ce stingaci ?

— Fiindca-§i poarta arcu^ul pe partea stinga a elitrei. Rezonatorul
este о pielifa intinsa care vibreaza la zguduirea intregii rame.

— Dar, dafi-mi voie ! am strigat eu. Aici e totul la un loc : §i arcu$ul
§i vioara.

— Da, ar merita ca muzicanjii $i mae^trii no§tri violoni^ti sa arunce
о privire aici. Din pacate orchestra nu este inca complete. In schimb il voi
ului pe oaspetele meu ?i-I voi bucura cu altceva. Din ar§i|a il voi intro-
duce de-а dreptul in camera ,,fintinilor“. Da !... Spune-mi, te rog — mi
se adresa el — nu te mira oare ca in fond conductele noastre de apa se
construiesc la fel cum se construiau ?i in Roma anticS ?

Incepusem tocmai sa explic sistemul de debit al apei sub presiune
la casele cu multe etaje, dar Dumcev rise :

— N-am ajuns prea departe de experientele anticilor ! Nici n-am
ajuns sa ne gindim ca apa poate sa se ridice singura in sus.

— Sa se ridice singura ? am intrebat.
Dumcev zimbi condescendent.

— $tim doar ca in orice planta apa care vine din sol urea spre tul-
pina. Asta nu numai pentru ca planta absoarbe apa prin tulpina ; ea ajunge
singura acolo, pornind din radacina. Nimic mai simplu ! Am luat tulpina
unei plante ; cum $tii, este alcatuita dintr-un sistem de peri-$evi§oare
goale, din cele mai sub^iri. Am instalat aceasta tulpina intr-un ele^teu
sapat linga casa mea. Capatul tulpinii atinge ferestrele etajului intii. Apa
se ridica pina sus $i se opre^te.

— in^eleg, Serghei Sergheevici, apa se ridica in virtutea unei legi.

— Da, da, legile naturii ! spuse Dumcev. Observafi natura §i nu ve|i
mai cheltui atita for|;a, munca §i zbucium pentru a mina apa la etajele
superioare.

Aici insa Dumcev se incurcase pur $i simplu. Incurcase in acest
moment toate proporfiile : statura unui om normal §i cantitatea de apa
necesara lui.

Era cazul sa-1 contrazic, sa-i spun ca apa se poate ridica, in vasele
capilare, doar la о inaltime infima. Apa capilara nu i-ar ajunge omului
nici macar pentru о lingurifa de ceai.

Dar nu i-am spus nimic din toate acestea lui Dumcev. N-am po-
menit о vorba despre faptul ca in timpul anilor indelungati de via^a in
fara Codrilor de Iarba i s-au format in modul cel mai firesc alte repre-
sented despre distance §i volume — cu totul alte reprezentari decit ale
tuturor celorlalji oameni. El n-ar trebui sa transpuna atit de categoric
no|iunile sale in lumea in care traiesc oamenii.

Dupa ce povesti despre conducta sa de apa, Dumcev trecu la felul
in care este iluminata locuinja sa. Lumina о produce fara foe, fara ardere.
Sursele unei asemenea lumini exista din bel?ug in Tara Codrilor de Iarba :
insecte, bacterii, putregaiuri fosforescente.

Aici, in Tara Codrilor de Iarba, tot ce vezi i|i pare de necrezut.
Totul in jur este atit de uluitor, incit {i se pare neverosimil. Intr-adevar,
cum о fi aratind casa lui Dumcev ? Nici nu pot sa-mi imagines. Dar cu-
vintele lui cu privire la iluminatul neobi^nuit al casei sale au fost con-
vingatoare. Doar fusese intr-una din casele lui. Aceste ginduri imi readu-
sera in memorie un alt tablou. Ma vedeam in teatrul nostru. Ascultam un
raport despre noile surse de lumina, despre folosirea lor la prezentarea
spectacolului.
imi amintesc ca in raport se spunea ей licuricii le-au sugerat oame-
nilor de $tiint ideea de a folosi „lumina rece“. S-a calculat ca la becul
cu incandescent numai trei la suta din energia ce se consuma se trans-
forma in radiate luminoasa, iar restul se raspinde$te in aer sub forma de
caldura. In schimb, la licurici coeficientul de randament atinge nouazeci
la suta !

Imi amintesc ca un ziar scria, in legatura cu aceasta, urmatoarele :

„Daca jumatate din becurile cu incandescent din tfa s-ar inlocui
cu noi surse de lumina, s-ar putea ob^ine о economie grandioasa de
energie electrica."

Ne-am grabit pa§ii. Padurea de ierburi incepu sa se rareasca. Ici-
colo, se zareau poteci, alei ?i poieni cu tufe plantate — rod al muncii $i
grijii omului. Se vedea ca ne apropiam de locuint de vara a lui Dumcev.

— Ce-i asta ? mi-a scapat о exclama|ie.

De dupa verdeat tufelor $i a arborilor rari se aprinse, in jocuri de
culori, nuance §i modele nemaivazute, un panou gigantic.

О MARE DESCOPERIRE SAU О MARE EROARE ?

— Te miri ? ma intreba Dumcev .

— Nu, nu ! i-am raspuns. Nu-i cuvintul potrivit. Nu-i numai mi-
rare : sint pur §i simplu fermecat de aceasta priveli^te neobi^nuita !

— E numai gardul. E doar gardul casei mele...

Intr-adevar, aveai ce admira : culori de un galben viu, semanind
cu coaja unei lamii coapte, se impleteau aici cu culorile aprinse ale frun-
zelor de toamna §i cu culoarea rece, de un albastru-cenu^iu, pe care о are
uneori cevul aspru nordic. fj>i ni§te mici pete de un alb stralucitor, inele
negre, duiigi violete erau raspindite in combinatiile cele mai bizare pe
aceste suprafet-

Soarele i?i juca lumina pe originala ?i gigantica cortina de teatru,
„gardul“, cum a denumit-o cu desconsiderare Dumcev.
Ne-am apropiat.

Din pamint ie^eau ni$te grinzi oblice, acoperite cu ghimpi tari,
ascu|i|i.

— Picioarele de cosa$i, о palisada potrivita pentru castelul meu —
explica Dumcev. Iar intre ele am intins aripi de fluturi. Iata, acestea de
un galben viu, ca lamiia, sint aripile fluturelui kru§innita : litera ,,C“f
de un alb imaculat, este reversul aripilor fluturelui de aprilie : iata cra-
niul ?i doua oase, desenul de pe spinarea fluturelui-sfinx antropos.

Culorile se contopeau armonios ?i acopereau palisada.

Ne-am apropiat de poarta.

Ma tot uitam la ea $i nu ma mai saturam : canaturile por^ii erau
parea din metal : straluceau ca un bronz bine lustruit. Parea ca un me$ter
nevazut mi-a prezentat pe gard §i pe poarta cea mai uluitoare gama de
culori — de la ro?u la violet. Ce boga|ie de culori, ce stralucire, ce abun-
den|a de nuan|e ! M-au impresionat in mod deosebit nuan^ele aurii-
verzui ale parjii inferioare a gardului.

Am exclamat :

— Niciodata n-am vazut asemenea culori !

— Poarta este facuta din aripile gindacului aramiu. Dar nu despre*
asta e vorba ! De aici oamenii pot extrage — spre folosul lor — cite ceva.

Ce puteam sa-i raspund ?

Ma intreba :

— Ce vezi aici ?

— Culori de о tarie, de о stralucire nemaiintilnita...

— Oaspetele meu s-a uitat, a vazut §i totu§i... n-a remarcat nimic
— spuse Dumcev, privind spre desenele frumoase ale gardului sau.

A^teptam invita^ia sa intru in curte, dar Dumcev nu se grabea.

— Imi amintesc cit de plicticoasa §i de monotona era culoarea case-
lor in ora$e ! Cit de mohorite $i triste erau casele toamna, cind ploua
marunt ! Lumina soarelui care razbate pe nea^teptate printre nori le
facea $i mai triste parea. Dar acum, ce culoare au casele in ora$e ? Ploaia
nu spala vopseaua de pe cladirile voastre ? Nu se decoloreaza vopseaua
la soare ?

— Se fac repara^ii, se zugrave^te din nou, §i cladirea pare proaspat
construita — i-am raspuns dezorientat.

— Vopsele, butoaie de vopsele ! Zugravi cu gale|i de vopsele, arhi-
tec|i, munca nesfir^ita... Sa amesteci, sa tot amesteci vopselele, ca sa obfii
pina la urma un colorit spalacit, plicticos, care se stinge repede.

— Pai, cum altfel ?

El continua :

— Casele, strazile §i ora$ele oamenilor trebuie sa infloreasca $i sa
straluceasca in toate culorile curcubeului. A$a cum joaca in soare culo-
rile §i sclipesc in nuanf:ele cele mai neprevazute aripile fluturilor.
— Asta nu-i posibil !

— Ba e posibil ! Culorile $i vopselele mele nu sint dintr-acelea cu
care sinte|i voi obi$nui$i. Dar inf:elege-ma : aici e vorba de cu totul alt-
ceva. Acestea nu sint vopsele din galeata zugravului, aici nu avem de-а face
nici cu chimia ?i nici cu pigmen|ii ! Acestea sint vopsele ve^nice, care nu
palesc, culori vibrante asupra carora timpul nu-§i poate pune pecetea. Ele
nu se decoloreaza niciodata. Prive^te cu aten^ie ! Aceste aripioare sint
transparente !

Ma uitam, priveam cu atenjie, dar tot nu-1 in^elegeam pe Dumcev.

El ma privea provocator §i, din nu ?tiu ce pricina, era nu numai
serios ?i concentrat, dar chiar trist dupa cum se parea. Nu cumva din
pricina ca nu-1 injelegeam ?

Dumcev spusese : culori ve$nice ! Dar aripioarele fluturilor sint fra-
gile si fluturn traiesc doar citeva zile sau о saptamina-doba !

Stateam in fa|a cortinei de teatru multicolora, stralucitoare sau,
cum spunea Dumcev, linga ,,gardul“ casei sale, il ascultam tulburat §i
simteam : cuvintele lui izvorau din inima, dar substratul lor raminea pen-
tru mine ascuns.

Era insa atita sinceritate in glasul lui Dumcev, incit mi-am spus :
„Aici nu poate fi vorba de о gre§eala !“ Apoi deodata mi-am dat seama :
„Nu, asta nu e posibil — e totu^i о gre^eala ! Nu pot exista vopsele ve§-
nice ! $i-apoi, cum vine asta, doar el insu^i zice ca aripioarele sint stra-
vezii. Ele sint intr-adevar foarte fragile, instabile. Nu — am hotarit eu —
asta-i о in^elatorie bizara. El se in$ala pe sine insu$i. Este un om singu-
ratic, pierdut de decenii in Tara Codrilor de Iarba, indus de sine insu§i
in eroare.“

Dumcev se uita la mine, a^tepta. Trebuia sa spun ceva.

— Nu-mi dau seama cu nici un chip de ce sint ve^nice aceste cu-
lori. Ceea ce este vopsit i$i pierde inevitabil, cu vremea, culoarea.

Ca intotdeauna ierburile fo$neau, se leganau, se plecau. Dumcev nu
se mai uita la mine. El privea fix in departare, de parea examina dincolo
de zidul verde al ierburilor viguroase ?i fo$nitoare ceva vizibil doar lui.
Continua sa vorbeasca cu о voce agitata §i plina de amSraciune :

— Ce-i de facut ? Cum sa explic oamenilor ей. e vorba de cu totul
alte culori decit ale florilor ? Piciorul-coco§ului galben, albastreaua, macul
de un ro?u viu se'decoloreaza, palesc. Dar aici nu se intimpla a?a — aici
e vorba de cu totul altceva. Cum sa explic ? Aici natura culorilor este
alta. Culorile gardului meu nu se ve^tejesc $i nu se sting niciodata ! In
teatru orchestra creeaza о furtuna de sunete care cresc... Dar unde este
cre^terea corespunzatoare a culorilor ? Ah, aceasta ,,verdea^a“ decorative
a primaverii desenata pe placaj $i carton ! Se schimba ea oare simultan cu
muzica orchestrei ? Nu ! Culorile au incremenit о data pentru totdeauna...

Ascultam §i-mi spuneam : „Omul acesta gre§e$te ! E о gre§eala pe
care n-o vede, n-o baga in seama !“

Ierburile fo?neau tot mai surd, minunata perdea in spatele careia
se afla casa lui Dumcev ardea ?i stralucea tot mai puternic, tot mai viu.

Eu ascultam ?i re^ineam fiecare cuvint al sau :

— Toate acestea trebuie explicate oamenilor. $i atunci culorile,
straiucind bucurind ochiul omului, il vor ajuta s& munceascS, Si
traiasca, il vor inviora, il vor mingiia, il vor inspira ca muzica, cintecul...
Intra|i ! Intraji in casa mea ! incheie Dumcev, impingind canatul de bronz
al por^ii.

Pe linga noi trecu in fuga о furnica. Dumcev se uita la ea §i, cu о
nelini^te nea^teptata, i$i apuca sabia — acul de viespe, se repezi spre
furnica ?i exclama :

— Ce s-a intimplat ? ! Ce s-a intimplat ? !

In exclamajia lui se sim|ea nelini§tea §i surprinderea. Nu pricepeam
despre ce este vorba §i am alergat spre el.

— S-a intimplat ceva in Tara Codrilor de Iarba — spuse Dumcev
§i incepu sa numere cu glas tare, uitindu-se cu aten|ie la antenele-musta-
cioare ale furnicii : Cinci, zece, douazeci... Oho 1 la te uita, nenorocire !

Apoi mai opri о furnica ?i incepu din nou sa numere :

— Cinci... zece... treizeci... patruzeci de mi$cari ale antenelor !

— Ce numaratoare bizara !

— Trebuie sa ne ascundem ’

Dumcev ma prinse de mina.

— Furnicile vorbesc... — §opti el.

— Ce spunefi ! Ce-i cu dumneavoastra ?

— Mai repede acasa ! striga Dumcev. Nu, nu 1 Nu aici, ci in casa
aceea in care ai mai fost, in cea pititS adinc in pamint.

$i am luat-o impreuna la fuga. Dar de cine fugeam ? In timp ce
alergam, eu ii puneam intrebSri. Era caraghios §i absurd.
— De ce fugim ?

— E alarma printre ierburi !

— Dar ce s-a intimplat ?

— Sa nu te impiedici de radacini... Furnicile mi-au spus ca sint din
cale-afara de alarmate.

— Dar furnicile vorbesc ?

— fine-te de mine. Ma lua de mind. La fel ca toate celelalte in-
secte — imi raspunse el.

— Dar furnicile nu zumzaie, nu cinta !

— Trebuie sa vezi...

— Ce sa vad ?

— Sa vezi inseamna a injelege despre ce vorbesc.

— Nu pute^i spune mai lamurit ?

— Mai la dreapta, mai la dreapta ! Pina acasa nu mai e mult... Tre-
buie vazuta viteza mi^carii antenelor. Trebuie numarate aceste mi^cari...

— О limba aritmetica ?

— Exact, ea este simpla $i limpede. Chiar §i о libarca obi^nuita,
cind vrea sa spuna : „Am obosit, ma odihnesc“, i$i mi$ca antenele numai
de cinci ori. Cind cerceteaza о locuin^a noua, ea le mi$ca de cincizeci $i
cinci de ori. Cind e flaminda, de treizeci $i $ase de ori. Toate speciile
de insecte i?i au alfabetul propriu... Inapoi ! Inapoi ! Spre riu !

— Dar ce-i ?... Ce s-a intimplat in "fara Codrilor de Iarba.

DIN NOU ENIGME

Parea ca undeva a bubuit tunetui §i, tot crescind ?i intensificindu-se,
se apropie de noi. Aproape de tot, rasunara trosnete, zgomote $i pocnete.
lerburile-arbori se clatinau. Aparura ni§te coloane gigantice. Ele se lasau
pe iarba, se ridicau, se lasau din nou. Vin oamenii !

Probabil ca Cernikova, responsabila bazei legumicole, ajunsa la
Censk, a comunicat ca imbracamintea mea a ramas linga buturuga, iar
profesorul Tarasevici, docentul Voronkova ?i studen^ii m-au cautat la
hotel ?i aflind ca am disparut au venit aici sa recunoasca hainele.

Dar iata ca s-au facut nevazute coloanele gigantice, s-au mistuit in
departare. Agitata locuitorilor ^arii Codrilor de Iarba, care se impra?tia-
seri in toate direcjiile, s-a potolit, a incetat trosnetul ierburilor uscate,
frinte sub greutatea pa?ilor oamenilor.

S?i totul se lini$ti in jur.

Ne-am indreptat spre cuibul halikodomei, unde era ascunsa granula
pentru cre$tere.

Ne-am apropiat de Piriul Repro^urilor Tardive, pentru a-1 trece, dar
n-am mai recunoscut nici riul, nici malurile. Se formasera gropi gigan-
tice, surpaturi $i lacuri noi. Intr-un loc riul i§i schimbase albia — ie$ise
din matca, intr-altul, facuse о cotitura brusca : toate pricinuite de trece-
rea oamenilor.

Ne-am repezit la pluta, dar era strivita §i lipita de pamint, nu mai
putea fi ridicata.

Alaturi de pluta se a^ternuse peste ape un pod verde, gigantic.

Cum §i de ce a aparut aici podul ? Desigur, el nu era decit о simpla
creanga verde. Fusese rupta de un om, acesta a scapat-o pe jos din intim-
plare ?i ea a cazut — tot din intimplare — de-а curmezi?ul riului. Poate
ca piciorul aceluia$i om a strivit pluta noastra, lipind-o de pamint.

Am traversal riul pe creanga §i am ajuns pe celalalt mai. Cu cit ne
apropiam mai mult de cuibul halikodomei, cu atit mai des drumul ne era
barat de arbori-ierburi rupte. Linga cuib, ierburile erau lipite, sudate
parea de pamint. Probabil ca in acest loc oamenii au stat, s-au sfatuit ?i
apoi au piecat mai departe.

In locul cuibului de ciment al halikodomei, am zarit un morman de
ruine. Descurajat, mi-am amintit ca Dumcev comparase piramidele farao-
nilor cu cuibul halikodomei. Dar unde о fi granula pe care am ascuns-o
noi in cuib ? Cineva a luat-o pe talpa sa ?i a dus-o. Cine ? Ce important
are la urma urmei — cine ?

Ce zi grea ! Acolo, in fata §irului de dealuri, mi-am dat seama : nu
voi mai putea gasi niciodata granula pe care о rostogolisera scarabeii. Iar
.acum, linga cuibul strivit al halikodomei, m-am convins ca ambele gra-
nule sint pierdute pentru totdeauna ! Pentru totdeauna 1
$i miine incepe о zi noua. Cum ? ! Voi fi tot aici ? Va veni diminea^a
$i acolo, la Moscova, factorul postal imi va aduce ziarele. Le va strecura
in cutia mea verde de scrisori, prinsa de u$a... Ziarele vor aluneca in
cutie cU un fo$net mic, discret. Dar eu nu voi fi acolo... Nu voi deschide
aceste ziare...

Va suna telefonul... Ma vor cauta oameni dragi mie. Telefonul va
suna in gol !

Seara, in lini$tea incordata a teatrului, cortina se da la о parte. In
clipele acestea simt intotdeauna respira|ia calda a spectatorilor, le prind
privirile, incerc sa ghicesc ce sentimente au pus stapinire pe ei. Oare nu
voi mai trai niciodata asemenea clipe ?

Ce absurd ! Sa-^i termini viaja in lupta cu paianjenii $i cu
muntele...

$i m-a cuprins mila, mila fa|a de mine insumi.

Dumcev ma zorea, trebuia sa trecem riul inainte de a se intuneca
?i sa ajungem cit mai repede la casa lui. Dar mie nu-mi venea sa plec
din locul acesta ; m-am hotarit greu, parea tot mai a§teptam ceva.

La intoarcere mi se paru ca ierburile nu-mi mai sint atit de ostile.
In fo$netul lor mi se parea ca aud : „Nu trebuie sa disperi ! Nu trebuie
sa-|i pierzi nadejdea !“

Se intunecase de-а binelea, cind am ajuns pe celalalt mai al riului.
Eram obosi|i. $i drumul prin intuneric spre casa lui Dumcev era destul
de anevoios. Am hotarit sa innoptam pe mai, in sacii de dormit. Se a?ternea
noaptea. 11 auzeam pe Dumcev cum se intorcea de pe о parte pe alta in
sacul sau. Nu puteam dormi nici eu. Nu §tiu din ce pricina imi aminteam
de cerul innegurat, purpuriu care se intindea deasupra ierburilor frinte,
linga cuibul strivit al halikodomei, de lini$tea infioratoare ce domnea
acolo.

Imi ziceam : ,,Va trebui sa ramin in ^ara Codrilor de Iarba pentru
totdeauna !“ Dar nu $tiu de ce gindurile $i framintarile mele erau totu$i
altele, straine parea de sensul acestor cuvinte. Incepui sa ma gindesc ca
nu platisem camera la hotel. Imi repro$am — ma jena acest lucru. Sim-
|eam $i о mare vina fa|a de profesorul Tarasevici care, in loc sa se poatS
ocupa de reparajiile de la institut, era nevoit acum sa-§i piarda vremea
cu cercetari $i discufii in legatura cu disparijia mea. Era noapte —
noapte pe malul Piriului Repro$urilor Tardive.
Se lasase о lini$te adinca. Stelele straluceau puternic deasupra mea.
Marginile norilor grei, de forme fantastice, care pluteau incet pe cer,
erau luminate. $i sufletul imi era cuprins de mihnire.

Culcat pe mai, in sacul de dormit, incercam sa adorm, sa ma con-
centrez asupra unui singur punct, dar gindurile mele nu ma ascultau.
Dumcev era culcat alaturi de mine §i, ca de obicei, statea de vorba cu
el insu§i.

$i incepu un fel de dialog, care se alcatuia de la sine, din cuvintele
pe care le rosteam in gind ?i din cele rostite tare §i limpede de Dumcev.
11 auzeam pe Dumcev spunind :

— Cit au pierdut oamenii din pricina ca nu s-au uitat la iarba pe
care о calca in picioare. Cit au pierdut ca n-au studiat Jara Codrilor
de Iarba !

Eu il ascultam §i gindeam : „Sa stai $i sa examinezi cu aten^ie toata
aceasta Jara a Codrilor de Iarba, la ce folose^te ? Curata absurditate ! Nu
vei descoperi aici decit instincte si numai instincte !“

Dumcev. Lucrul cel mai grav este cind unui om inteligent ii lip-
se$te disciplina ra|iunii. lata care-i nenorocirea musafirului meu !

Eu. Desigur • Imi dau destul de bine seama ca Dumcev trebuie sa-?i
serie din nou jurnalul. Dar cum va ajunge acest jurnal in miinile oame-
nilor ? Da ! Vor mai veni doar pe aici oameni, ma vor mai cauta. $i poate,
poate ca... Nu, reconstituirea jurnalului cere multa vreme, iar pina
atunci vor inceta sa ma mai caute.

Dumcev. Nu este de loc anormal ca pe musafirul meu 11 sperie ceva
sau cineva din aceasta fara a Codrilor de Iarba. Dar ma tern ca el se
sperie de propria sa spaima.

Eu. Cit de ciudat vorbe$te Dumcev, dar injeleg sensul cuvintelor
lui. Ah, cit de mult a$ dori sa stau cu el de vorba, a§eza|i pe cele mai
obi^nuite scaune, sa beau un ceai tare, sa aud cum suna telefonul, sa aud
vocea crainicului de la radio $i sa-mi amintesc, sa-mi amintesc numai
de Jara Codrilor de Iarba !

Dumcev. Trebuie chiar miine sa-i spun oaspetelui : lucrul acela pe
care 1-ai adus $i 1-ai pierdut, tocmai acela trebuie sa ne ajute...

Eu. Despre ce vorbe^te Serghei Sergheevici ? Doar ambele granule
sint pierdute pentru totdeauna !

Dumcev. О experien^a, inca о experien|a...
Nu m-am mai putut stapini $i, adresindu-ma cu glas tare lui Dum-
cev, am exclamat :

— Serghei Sergheevici, explicaji-mi, vorbiji limpede, facefi-ma s&
pricep... Cum sa ,,ne ajute“ — cind §ti|i bine ca granulele s-au pierdut ?

Intorcindu-se spre mine, Dumcev imi raspunse lini^tit :

— Nu te grabi ! Miine voi face о experienja... Noapte buna !

— Noapte buna, Serghei Sergheevici — i-am raspuns, fara sa in^eleg
ceva $i m-am intors pe partea cealalta,

Riul Reprosurilor Tardive i$i rostogolea zgomotos valurile, raza lunii
tremura nelini^tita pe apele lui.

Incepusem sa a|ipesc, cind in lini^tea nopjii ajunsera pina la mine
cuvintele lui Dumcev : „Aerul clipelor trecute...“

Ce cuvinte ciudate : „Aerul clipelor trecute” ! Am inceput sa trag cu
urechea. $i iata ca Dumcev repeta din nou, cu insufle^ire, cu о $i mai mare
tulburare : „Aerul clipelor trecute“...

— Serghei Sergheevici, ce enigme ascund aceste cuvinte ? Ce in-
seamna „aerul clipelor trecute“ ?

De dupa nori ie$i luna plina ?i mi se paru nesfir§it, nesfir§it de inde-
partata. Niciodata in viafa nu vazusem о luna a?ezata atit de sus, pe cer.

— Serghei Sergheevici !

Dumcev nu raspunse. Am dat fuga la el, m-am aplecat deasupra lui.
Respira egal $i lini^tit. Dormea ca un copil.

M-am intors, m-am virit in sac. Dimineafa il voi intreba ce trebuie
sa in|eleg prin aceste ciudate trei cuvinte : „Aerul clipelor trecute“.

Jj>i am adormit.

DRUMUL SUBTERAN

M-am trezit tirziu. Se facuse de mult ziua.

— Buna dimineaja, Serghei Sergheevici ! am spus eu.

Nu-mi raspunse nimeni. Am vazut linga mine о ulcica $i о lingura.
In ulcica se gasea mincarea noastra obi^nuita. Pe jos, alcatuite din pietri-
cele, am citit cuvintele : „Ma intorc tirziu“. Am luat gustarea §i am in-
ceput sa a^tept. Arborii-ierburi stateau tot apleca|i la pamint. Ieri mi se
paruse ca via|a in fara Codrilor de Iarba a secat, a incetat pentru totdea-
una. Iar acum, spre mirarea mea, totul in juru-mi rasuna, fo§ne$te, ftuie,
se mi§ca, zboara. Ca intotdeauna.
„Unde a piecat Dumcev ? m-am gindit. Cum sa deslu§esc in^elesul
acelor cuvinte ciudate, pe care le-am auzit ieri: „aerul clipelor trecute“ ?
Nu cumva Dumcev le-a rostit in somn ?“

Un fluture cu ni$te uria^e aripi brune se izbea neputincios de malul
riului. Avea aripile frinte. $i apa il purta mai departe, tot mai departe.
lata ca in apa aparu un monstru cu picioare mari ?i cu un cap uria$. De
sub gitul monstrului ie$i о masca, care se rasturna, ca pe balamale.
Unghiile ascu|ite ale mastii se infipsera in trupul insectei care inota $i
masca se intoarse din nou la locul ei — victima fusese transportata in
gura monstrului. Mi-am amintit de о insemnare a lui Dumcev pe una din
filele jurnalului sau. Acolo el nume^te monstrul cu masca larva libelulei.
Iar in prima microinsemnare pe care am gasit-o in buchetul de flori, el
scria : „Larva libelulei se deplaseaza pe apa cu ajutorul impulsurilor. Pe
baza acestui principiu zboara catre cer о racheta aprinsa in timpul marilor
sarbatori ?i al petrecerilor populare. Cu ajutorul aceleia$i metode de depla-
sare oamenii i§i vor conduce navele lor aeriene de la Pamint la Luna...“
lata ca larva libelulei incepu sa inoate Ea se deplasa cu impulsuri
u§oare. Nu vislea cu picioarele §i, cu toate acestea, se deplasa repede :
tragea in ea apa $i-o dadea afara.

Timpul trecea. Dumcev tot nu se intorsese.

Aproape matinal am urmarit о alta vietate cu masca. lata ca s-a
apropiat de о movilita. Pentru о clipa a inlemnit. Ce-o mai fi $i asta ? Un
vodevil cu travestiri ? Pielea de pe spinarea monstrului plesni. Se forma о
crapatura. Apoi pielea se destrama. Din crapatura ie$i о cu totul alta vie-
tate : ochi imen§i, un pintece lung $i gra|ios $i ni§te aripioare sub|iri $i
bojite. Ce se va intimpla ?

Soarele diminejii incalzea, ba chiar incepuse sa arda pu|in. $i in
razele lui trandafirii, se umplura de via|a $i se netezira incet-incet aripioa-
rele tinere, frematatoare, ale libelulei. Incepura sa apara reflexe verzui
de smarald. Libelula se na^tea acum, sub ochii mei. Inca pu|in $i i se vor
intSri aripioarele. $i-$i va lua zborul u$or $i gratios, sus de tot.

Desigur, daca nu voi studia Tara Codrilor de Iarba $i daca nu voi
comunica oamenilor cercetarile ?i descoperirile lui Dumcev, ci ma voi mar-
gini doar sa contemplu, sa meditez si sa evoc amintiri, atunci intreaga mea
viaja se va transforma curind dintr-o via|a adevarata intr-o caricatura a
viefii unui om. Ce atitudine gre?ita ?i neglijentS am avut cindva fa^a de
timpul meu ! Cite zile am pierdut cindva in zadar, cu fleacuri !... Bine ar
fi sa se serie о carte $i sa se faca un film despre peripejiile a doi oameni
in Tara Ierburilor !

Un fo$net ciudat imi atrase aten^ia. Trecind peste arborii-ierburi
zdrobiji, am vazut tirindu-se pe linga mine о omida. Acum invajasem sa
recunosc, intr-o oarecare masura, animalele de aici. $i doar foarte de curind
luasem о asemenea omida drept... un $arpe boa ! Dar acum incercam
о noua $i mare nedumerire : acest „§arpe boa“ avea doua capete. Un cap
privea inainte, iar celalalt crescuse pe coada $i examine drumul strSbatut.
Am banuit de indata ca este unui din animalele de experien|S de care s-a
folosit Dumcev. Mi-am amintit de a sa „poiana a chirurgiei" $i m-am dus
pe urmele ,,§arpelui“. Deodata, el disparu de parca-1 inghi|ise pamintul. $i
atunci am zarit printre arbori, la radacina lor, о lespede de piatrd, pe
jumatate ridicata deasupra unui orificiu mare ?i rotund. Am vazut ей
pietricelele $i boabele de nisip, din care era facuta lespedea, erau legate,
cimentate temeinic $i solid una de alta. M-am mirat $i mai mult, ob-
servind ca in jurul lespedei se afla un la^. Am tras $i am scos din pu|... о
scara de fringhie ! Opera lui Dumcev ?! „In aceasta |ara, unde omizile im-
pletesc fire fringhii ultrasolide, nu trebuie sa te miri daca omul va
impleti din ele о scara“ — mi-am zis eu. Am lasat scara jos $i m-am
virit in pu|. Cu cit coboram, cu atit se facea mai multa lumina. Iata ?i
fundul pu^ului. Am pornit pe un coridor larg. Era luminat la fel ca $i
casa lui Dumcev, in care gasisem filele lui cu insemnari. Pesemne ca mina
sa grijulie, de gospodar, a a$ezat in diferite locuri ale subteranei putre-
gaiuri ?i insecte fosforescente. Lumina nu era puternica, dar totu^i distin-
geam ca pe ambele par|i ale coridorului se in$iruiau magazii, camari, ca-
maruf;e. In loc de u$i aveau jaluzele de matase.

Urcu^uri, cobori§uri, cotituri bru^te, sali rotunde $i pretutindeni о lu-
mina slaba, blinda, uniforma. Aerul incaperii era imbibat cu mirosuri pu-
ternice ?i usturatoare.

Acum, cind scriu aceste rinduri, §tiu din car^i ?i de la entomologi cit
de variata este component chimica a secre^iilor insectelor. Se cunoa^te
de mult ca creozotul a fost gasit la urechelni|a, eterul acidului salicilic — in
glandele croitorului lemnului, la unele omizi — acidul clorhidric, la altele
— acidul formic. Se $tie ca atunci cind vine vremea ca insecta sa iasa din
gogoa^a, ea secreta potasiu caustic — о baza puternica cu care arde go-
goa?a in diferite locuri, creind orificii prin care sa poata ie$i. Am aflat ca
unele insecte secreta acid butiric, altele — oxalic, iar la unele a fost desco-
perit iod liber, combinatii oxigenate ale azotului §i etil-chinonului.

Toate acestea le-am aflat mai tirziu din car^i $i de la specialist!. Am
aflat ca inca n-a primit denumire ?i n-a fost cercetata component chimicS.
a secrejiilor glandelor mirositoare ale multor specii de insecte.

Dar acum, strabatind aceste subterane, de$i sim|eam sumedenie de
mirosuri diferite, nu deosebeam decit iodul ?i eterul.

Dintr-o camera se zarea capatul unei birne. Am inceput s-o ocolesc.
Cind m-am uitat mai bine, nu mi-am putut stapini о exclama^ie : Din nou
cunoscutul hexaedru cu fi^iile-litere aurii pe fond ro$u. Creionul meu 1
Birna era legata cu funii. In ce scop carase aici Dumcev creionul meu ?

Am pornit mai repede. Coridorul incepu sa se largeasca. La capatul
lui am zarit о seara lata ce urea u$or. Am inceput sa sui $i m-am pomenit
intr-o incapere care mi se paru cunoscuta. Da, am mai fost aici ! Intr-una
din aceste camere am gasit, sub un butuc batrin, filele cu insemnarile lui
Dumcev.

Deci iata cum stau lucrurile ! Dumcev a construit un drum subteran
de la locum^a sa spre Piriul Repro^urilor Tardive !

Trecind din prima camera intr-alta, l-am vazut pe Dumcev $ezind cu
spatele la mine. Scria.

Pe filele de hirtie $i pe mina lui Dumcev cadea о lumina albastrie,
palida. Deodata el s-a oprit din scris. Am vrut sa-1 strig, dar i?i culca obosit
capul pe miini. La ce se gindea ? Oare nu la micu|a lui casu^a din placaj,
despre care i-am pomenit — casu(a in care facuse experientele lui atit de
curajoase, de indraznefe ? Oare n-a aparut acum in fa|a ochilor lui ima-
gined acelui pestrit tirg meridional din ziua aceea, cind tinar, cutezator $i
indrSznef, se suise pe foi?or, pentru a-§i lua zborul deasupra multimii cu
aparatul sau...
Iata-1, s-a ridicat, a luat un putregai fosforescent §i cu el in mina a
inceput sa coboare in subterane.

L-am urmat in tacere.

„AERUL CLIPELOR TRECUTE"

Nu ma-ncumetam sa-1 sustrag pe Dumcev din medita^iile sale $i mer-
geam in tacere in urma lui. Aveam impresia ca-1 urmaresc $i desigur acest
sentiment nu-mi era placut.

El cobora obosit $i incet de pe о treapta pe alta in giganticul sau
subsol.

Se apropia cind de о camara a subsolului, cind de alta, tragea sto-
rurile de matase. La lumina dulce a bacteriilor am vazut in camari saci de
matase de diferite culori, strins legaji cu sfoara.

Pesemne ca sacii erau plini cu un gaz : fiecare din ei statea gata sa
zboare spre tavan, dar era rejinut de ni$te sfori legate de |aru$i infip|i in
pamint. Nimic din aceasta intreaga ambian|a nu parea sa fie nici infrico$a-
tor §i nici uimitor : ni$te obi^nuite gogoa§e-saci. umplute cu о substan^a
gazoasa. Dar labirintul subteran, camarile luminate de vietaji-bacterii,
?i printre ele un om care examineaza gospodare^te sacii cu gazele necu-
noscute — toate acestea m-au tulburat.

Iata-1 ca s-a a§ezat pe ci|iva saci goi, impaturi^i, s-a uitat in fundul
coridorului, apoi §i-a trecut privirea indelung, lini§tit, peste intrarile ca-
marilor, ale magaziilor din care se revarsa lumina $i rosti :

— Nu, nu sint un smintit nici un om ciudat cind denumesc gazul
care umfla ace$ti saci „aerul clipelor trecute“ ! Omenirea a visat mii $i mii
de ani sa poata spune clipei ,,opre$te-te !“ §i ea sa о asculte. Dar visul a
ramas vis : s-au pierdut in nefiin^a mileniile, au fugit, grave, veacurile, au
luat-o la goana, Jopaind in urma lor, lunile anii, dar niciodata, niciodata
omului nu i-a stat in puteri sa-$i prelungeasca via^a, sa opreasca in loc
clipa. $i neschimbate au ramas cuvintele lui Ovidiu, poetul surghiunit din
anticbitate, cintate de Pupkin : „Trupurile noastre se schimba, miine n-o sa
mai fim aceia^i care am fost ieri $i azi“. $i totu^i popoarele au creat basme,
mituri, legende $i cintece in care eroii inving timpul, suferinjele il parasesc
pe om, batrinul devine tinar 1

Eu am tr2i.it printre oameni, am meditat asupra acestor mituri ale
popoarelor. Am vazut cum omul a inceput sa creeze acele covoare zbu-
ratoare — intilnite in basmele populare. Eu insumi am construit un co-
vor-aeroplan §i am zburat cu el. Medicii secolului al optsprezecelea $i-au
pus speranfele in electricitate. Dar electromedicina n-a putut deveni un
remediu universal impotriva tuturor bolilor, iar magnetismul animal s-a
dovedit a fi о nascocire. Nici $tiin|a secolului al nouasprezecelea n-a
rezolvat problema „apei vii“. Toate au ramas visuri, basme. Eu am c£u-
tat, am meditat, am facut experience. In mituri se spune ca zeii nemu-
ritori, ve$nic tineri, s-au hranit cu ambrozie $i au baut nectar. Prin ur-
mare, iata unde sta ascunsa taina longevitaCii §i a lecuirii de suferinCe,
mi-am zis eu. Totul este alimenta^ia ! $i am inceput sa studiez insu$irile
,,ambroziei“ — polen de plante — $i ale nectarului, acel sue dulce se-
cretat de plante. Am cercetat multa vreme $i amanun^it de ce albina-
matca traie^te de cincizeci-saptezeci de ori mai mult decit о albina
obi^nuita.

Pentru a invinge timpul, e nevoie de energie. Dar care este acea
energie la care a aspirat poporul creind basmul tinereCii fara batrinete
$i al viejii fara moarte — ob|inuta cu ajutorul apei vii ? La ce fel de
energie trebuie sa se faca apei pentru a invinge timpul ?

Lomonosov a descoperit legea conservarii materiel ?i a mi^carii.
$tiinta stie ca о energie de un anumit fel se poate transforma in alte
feluri de energii. Cantitatea de energie ramine neschimbata. Doar formele
§i insu$irile ei sint variate. Insa omul, pentru a transforma in realitate
visul lui Faust — anume, sa opreasca clipa, sa realizeze reversibilitatea
timpului, sa se vindece de suferin|ele batrine|ii $i sa devina din nou
tinar — pentru toate acestea el nu trebuie sa recurga la energia meca-
nica, cea care rote§te piesele ma$inilor, ci la о alta.
TransformSri... transformari... transformari !

Ce energie titanicS este ascunsS in metamorfoza insectelor !

Leul furnicilor care s-a ingropat in pilnia fScutS de ea §i care tra-
gea cu cite un graunte de nisip in furnici, cind treceau pe acolo, se
transforma intr-o insecta zburStoare ce seamana cu libelula. Omida, care
se tirade pe §aisprezece picioare, se transforma intr-un fluture colorat,
care zburdS voios. Larva libelulei, care se deplaseaza prin apa ca un
motor de racheta, se transforma intr-o libelula gra|ioasS. TransformSri...
transformari... transformari !...

M-am uitat — §i nu prin lentila microscopului — la procesele de
metamorfoza a insectelor, incepind cu larva ce iese din ou ?i sfir?ind
cu aparifia insectei adulte. Am trait aici, in fara Codrilor de Iarba, in
cuiburi de albine singuratice, in furnicare, am iernat intr-un stup de
albine salbatice.

Am fost eu insumi un om-microscop. $i de aceea am vazut cum
se desfa?oara toate procesele de metamorfoza. Sub ochii mei unele forme
de insecte au trecut in altele. Cu prilejul diferitelor transformari ale
insectelor, am adunat fermen|i. In sacii mei, care se afla aici, la subsol,
in sacii-gogoa§S, in care inainte se crea via|a, se pSstreazS astSzi sub-
stance de о mare forfS. Inca din primul meu an de existen|S aici, am
reu^it sa observ diferitele forme §i formule prin care insectele i§i mani-
fests instinctele $i am putut, astfel, deveni invincibil. Am rezolvat de
mult ecuajia modificSrii vitezei de dezvoltare a insectelor $i am invS|at
sS incetinesc sau sa grabesc ritmul cresterii lor, sS modelez organismele
lor dupS bunul meu plac.

Dar omul ? Organismul omului este aparent simplu, dar de fapt
este complex ca universul, sonor ca oceanul.

Am pSstrat si pSstrez in acest subsol rezerve incalculabile de ener-
gie, le pSzesc ca un cavaler avar. Dar cum sS-1 inarmez pe om cu aceastS
energie, pentru ca el sS poata striga clipei : opre§te-te ! Uite, aceasta nu
о ?tiam. Eram deznSdSjduit. Dar mi-am invins curind aceastS deznSdejde.
Am inceput din nou sS caut, sS mS gindesc, sS cercetez. Din nou am
inceput sS mS gindesc cS fermentii-hormoni ai metamorfozei, pSstrafi in
subsolurile mele, ar putea da omului — intregului sSu organism — о
putere neintilnita inca, pentru ca el sa poata respinge batrine^ea, sa de-
vina stapinul trecatoarei clipe.

iata ca acum, cind am izbutit sa reconstituiesc jurnalul, cind
dezlegarea celei mai mari taine se afla aici, undeva pe aproape, aproape
de tot de mine, acum a aparut aici un om care a adus cu el tocmai acel
lucru care ma va ajuta sa fac experienfa datorita careia ma voi putea
intoarce de unde am piecat, in mijlocul oamenilor... Dar ce trebuie sa
fac ? Sa ramin aici §i sa continui cercetarile, cautarile, medita^iile $i sa
dezleg taina „aerului clipelor trecute“ ? Dar am oare dreptul de a refine
aici §i pe acest oaspete al meu, un om sperios §i neajutorat, sa-1 opresc
in aceasta fara unde la tot pasul te amenin^a moartea ? Cum sa proce-
dez ? Sa ma intorc dincolo, printre oameni, lasind nedezlegata taina $i
ducind cu mine doar amintirea „aerului clipelor trecute“ ?

Sa parasesc totul ? Sa renun| la dezlegarea acestei taine ? Sa spun :
Adio, fara a Codrilor de Iarba ? Sa nu rezolv pina la capat problema $i
sa plec de aici pentru totdeauna, sa las gogoa^ele goale ? Sa le para-
sesc, a$a cum parase§ti ni?te boarfe nefolositoare, ni$te lazi sau borcane
goale, ni§te cioburi de farfurii, cind pleci din vila in care fi-ai petrecut.
vara, pentru ca a venit toamna mohorita, cu ploile ei ? Ce sa fac ?...

L-am vazut atunci pe Dumcev desfacindu-§i larg bra|ele — micile
lui bra|e de omule| — exact cu gestul unui copil care §i-a pierdut jucaria
cea mai draga. „Ce sa fac ?“

Stateam, fara sa scot un cuvint, intr-o ni$a, rezemat de perete...
Dumcev tacu. Incepu sa cerceteze camarile adinc ingindurat. Iar eu... eu
nu eram in stare sS mS urnesc din loc. Mi se tSiasera parca picioarele.
Totul mi se invalma§ea in minte : nedumerirea (cum, in ce fel ne puteam
intoarce ?), admira|ia pentru descoperirile lui Dumcev, mindria fa|a de
rafiunea omului §i nelini§tea, nelini^tea...

In cele din urma am facut un pas, am vrut sa ma reped dupa Dum-
cev, dar el incepu sa alerge din camara in camara, din magazie in ma-
gazie, surprinzator de agitat, cu о agitate straina lui. Atingea, mingiia
sacii plini de acea substan|a extraordinary, ii a§eza in §ir, ii muta dintr-un
loc intr-altul, cu atenjie, cu dragoste §i grija. Toate acestea ma facura
sa-mi spun : „Dumcev nu va pleca de aci niciodata, pentru nimic in
lume 1“
Dar iata ca deodata el se opri in mijlocul coridorului. $i atunci i-am
auzit glasul cu totul schimbat :

— Vreau sa ma intorc acasa ! Vreau s£ revin printre oameni !

Rostise aceste cuvinte, stapinindu-?i pared plinsul. M-am apropiat
incet de el $i, luindu-i mina, i-am spus :

— Sint aici !...

In clipa aceea ceva cazu linga noi. Tavanul se clatina. Se pravalira
ni$te pietre.

— Se prabu$e$te ! striga Dumcev.

Am dat fuga pe coridor, cu intenjia de a ie§i la Piriul Repro^urilor
Tardive. Dar zadarnic ne ostenisem...

— Ie?irea e inchisa ! S-a prabu$it tavanul ! inapoi !

Alergam. Minutele ni se pareau nesfir^it de lungi. Undeva, deasu-
pra noastra, se auzea un vuiet. Lumina felinara$elor-bacterii nu pali.
Parea ca aceste minuscule fiin|e vii incearca din rasputeri sa ne ajute sa
ie$im din subsol. Cind am inceput sa urcam treptele spre camerele lui
Dumcev, am sim^it ca de acolo vine un miros de ars. Incepuram sa res-
piram greu. Dar cit de agitat fo$neau deasupra noastra arborii-ierburi,
striviji, frin|i, incilci^i, cind am ie?it din casa lui Dumcev ! La umbra
buturugii fumega un imens tub alb. Raspindea о dogoare insuportabila.

— О tigara ! striga Dumcev. Au fost pe aici oameni, te-au cautat
din nou ! Cineva a aruncat о |igara aprinsa !

Am incercat sa ne ascundem de fum in ha^i?ul ierburilor. Dar fumul
se a^ternea la pamint. Am vrut sa ne croim drum spre riu. Dar ierbu-
rile uscate se aprinsesera. Focul ne bara drumul.

— Inapoi ! In subsol ! striga Dumcev.

M-am supus. Alergam |inindu-ma de pelerina lui Dumcev, acope-
rindu-mi ochii cu mina, sufocindu-ma din pricina fumului. Mi-am reve-
nit abia in camerele subterane.

Imi amintesc cum Dumcev lega grabit filele insemnarilor sale in-
tr-un sac pe care mi-1 dadu mie. Camerele se umplura treptat cu fum.
Lumini|ele bacteriilor se stingeau. Am tras storurile, am astupat toate
ie^irile.
Incepuram sa coborim la subsol. De ce ? Dumcev ma ducea pe
coridor. Nu $tiam ce se va intimpla cu noi. Tacerea coridorului $i mina
puternica a lui Dumcev ma lini§teau. Ma lasam condus orbe§te de el. Imi
amintesc ca am intrat intr-o ni?a. Dumcev ridica storul bine intins. Ne-am
pomenit intr-o camera mica, intunecoasa, in care lumina patrundea numai
din coridor, dar Dumcev trase storul la loc.

— Stai aici ! spuse el.

Am inceput sa simt ni§te miresme invioratoare, necunoscute mie.
Din intuneric se auzi glasul calm $i egal al lui Dumcev :

— Respira lini§tit ! E§ti foarte obosit !
P A R T E A

§ А Р Т Е А

А

SIMFONIA CULORILOR

VIS SAU REALITATE ?

Cum sa ma feresc mai bine de razele soarelui care apune ? Ce-a§
mai dormi ! Am inters capul, mi-am acoperit ochii cu palma, dar razele
imi incalzeau miinile, se strecurau printre degete. M-am intors pe partea
cealalta. Mi-era somn. $i deodata mi-am adus aminte : unde e sacul cu
filele-insemnari ? Dumcev mi 1-a incredin|at acolo, in camera de sub
buturuga in care incepuse sa patrunda fumul. Sa-1 fi scapat din mina ?
M-am trezit brusc. Am privit in jur. Am inceput sa caut sacul. Trebuie
sa-mi reamintesc totul, cum s-au putut intimpla toate astea, de ce ma
aflu aici $i nu in subsolul in care ne-am adapostit de incendiu.

Totul a inceput doar in casa lui Dumcev, sub buturuga, atunci cind
am sim|it mirosul de ars, cind am fugit afara ?i am vazut ca fumega un
tub alb. О |igara ! О ^igara obi^nuita pe care cineva a aruncat-o inainte
de a fi tenminat sa о fumeze. Cindva, eu insumi am fumat asemenea tu-
buri albe. Ce bine-ar fi sa am acum о figara ! Totu§i, unde e sacul ?

Uite in iarba un... un muc de |igara. De nein^eles ! ? De ce vad in
fa|a mea un rest obi?nuit de |igara $i nu un tub ars ? Dar uite, in jurul
mucului iarba e arsa. О iarba arsa, obi^nuita. M-am zapScit de tot : visez ?
Oare incendiul din Tara Codrilor de Iarba, cu fumul, palalaile $i dogoarea
insuportabila a focului de care m-am salvat impreuna cu Dumcev, s-a
petrecut doar in vis ?

— Buna seara ! am auzit vocea lui Dumcev.
— Buna seara ! dar in sinea mea mi-am zis : ,,Ce seara buna mai
poate fi intr-o |ara care a trecut printr-un asemenea pirjol ?“

— Te-ai culcat pe iarba umeda. Scoala-te !

Dar ce s-a intimplat ? Din nou nu mai in^elegeam nimic. Unde sint
subteranele, camerele, storurile, lumina licuricilor ?

Nu mai incape nici о indoiala ! Intreaga Tara a Codrilor de Iarba,
cu toate surprinzatoarele peripe^ii prin care am trecut, totul nu fusese
decit un vis. Un vis foarte lung ?i cu totul ciudat, dar totu?i numai un
vis. Caci uite, pe deget mi se plimba о furnica $i eu pot s-o azvirlu. Dar
furnicarul ? Numai cind imi amintesc de furnicarul in care m-au tirit
furnicile, ma tree fiori reci. Sigur ca ?i furnicarul l-am vazut tot in vis.
Totu-i limpede. Dar Dumcev ? Tot vis ? Caci in fa|;a mea sta Serghei Ser-
gheevici... Nu-mi iau ochii de la el. $i ma gindesc : ,,E de aceea?i statura
cu mine ! A?a a fost ?i ieri. A?a a fost ?i atunci cind l-am vazut pentru
prima oara acolo, linga groaznicul ,,ora?“-cuib al viespilor”.

Dumcev ma cerceta cu aten|ie.

— Auzi ? arata el spre cringul albastrui. Cineva ne cheama.

Am tras cu urechea, am privit cu aten|ie si totul mi se paru in jur
atit de neobi$nuit, incit nu puteam pricepe nimic.

Riu-riu-riu...

Mi-am amintit. A?a cinta cintezoiul inainte de ploaie.

Cintezoiul ! Cintec de pasari ! Sigur, nu ma aflu in Tara Codrilor
de Iarba ; acolo n-a? fi putut auzi cintezoiul 1 Acolo totul vuia, vuia padu-
rea nesfir?ita de ierburi ! Acolo {iriitul necontenit al cosa?ului mi
asurzea.

Sau poate continui sa dorm ?i sa visez un cintezoi care cinta ?

Riu-riu-riu... — cinta mai departe cintezoiul.

M-am a?ezat alaturi de Dumcev, pe dimbul verde de linga butu-
ruga — de linga о buturuga obi?nuita. Auzeam fo?netul cunoscut, inde-
lung, dulce, al frunzelor, trageam in piept mireasma finului proaspat cosit.

M-a cuprins о pace, о lini?te amestecata cu multa veselie. Oare
m-am intors in lumea fragedei copilarii, plina de bucurii ca ?i altadata ;
liliacul a ciocanit cu о creanga in ferestruia joasa a camerei mele, s-a
uitat la mine ?i m-a trezit ?...
UN COSTUM BINECUNOSCUT

Dumcev $ezu multa vreme ingindurat linga mine. Pe nea^teptate,
se scula incepu sa caute ceva la radacina buturugii. Mi-am ie$it din
fire : poate ca Dumcev nu-$i dadea inca seama ca revenise la propor|iile
lui initiate $i cauta intrarea in locuin^a construita cindva de el sub butu-
ruga ? Iarba din jur era calcata in picioare. Probabil ca toate subteranele
se naruisera. $tiam ca trebuie sa-i reamintesc aceasta lui Dumcev, dar
mai zaboveam : el scormonea cu mina pamintul, atit de lini§tit preo-
cupat, cautind ceva.

— Uite, uite, 1-am gasit ! exclama Dumcev. Iata-1 !

$i am v^zut о gogoa$a mica de omida, care abia se zarea. Gogoa§a
era strins legata cu un fir de matase. Prin urmare, asta cautase Dumcev !
Era intr-adevar sacul-gogoa$a, in care-$i a?ezase insemnarile de calatorie,
sacul pe care mi-1 incredin|ase mie !

Ne uitam in tacere cind la gogoa§a, cind unui la celalalt. Dumcev
dezlega legaturica. Tinea in palma gogoa^a cu filele §i о mica а|1§оага.
§i-am sim|it cum acest firicel lega in sufletul lui doua lumi — doua
vie|i : via^a lui trecuta din Tara Codrilor de Iarba ?i via|a in care pa§ea
acum, legind din nou sacul cu filele. Aceste file care vor sluji de preface
la povestirile lui despre misterele Tfarii Codrilor de Iarba.

Dar eu ? Cu cit ma uitam mai mult la acest firicel §i la gogoa.?a
de omida, cu atit sim|eam mai mult ca toate impresiile adunate $i care
•se incilcisera in capul meu incepeau acum sa se limpezeasca. Acolo, la
Censk, sub microscopul docentului Voronkova, voi citi din nou filele care
se afla in aceasta gogoa§a. Sufletul mi-era senin, limpede. Nu ma mai
preocupa acum decit un singur lucru : cum sa-1 ajut pe Dumcev sa se in-
toarca, lini^tit ?i calm, la via^a lui de dinainte.

Ceva mai incolo de buturuga se afla impaturit cu grija un costum
eenu^iu in carouri late. Mi se paru foarte cunoscut. О cravata tricotata
— gri inchis cu ro$u. Pantofii maro cu noduri la $ireturi mi se parura
§i ei cunoscu|i.

Am vazut odata pe cineva purtind acest costum. Dar pe cine ? Cind
m-am uitat la pantofi, mi-am amintit de coloanele mobile care strivisera
pluta noastra la malul riului.
— Acesta este costumul unui gigant — am zis eu.

— Da, costumul unui gigant ! $tii, in Tara Codrilor de Iarba am
sa-|i procur ni§te pantaloni facu|i din firele viermelui de matase §i о
scurtfi vStuita pe care о va |ese psiheia. $i о sa avem pelerine. Dar, ia
stai ! Ce-o mai fi ?i asta ? Probabil ca §i eu incurc lucrurile... Cind imi
dau seama ca am devenit un om ca to|i oamenii, cind pierd cu totul
aceasta convingere ’ Nu pricep... Dumcev s&ri in picioare : Un bubuit !
Ce-i bubuitul Sista ? l?i acoperi urechile cu palmele.

Da, se auzeau ni?te sunete ciudate, sacadate. Imi erau cunoscute,
le-am mai auzit cindva. In iarba s-a ivit о coada stufoas^. Un ciine !
Latra ! Uite colo un $opron acoperit cu iarba. M-am apropiat de el ?i am
inceput sa cobor pe treptele de piatra... Un palier. О masa. Doua scaune.
Pe masa, un bidon strivit. M-am oprit. $i iata ca din adinc rSsSri о mina
de om, cu о lanterna §i-mi aparu in fa|a figura cunoscuta, foarte cunos-
cut&, a femeii care purta о pufoaica. $i tot atunci se ivi un ciine galben,
cu coada stufoasa...

$i aici, in acest loc, mi-am amintit deodata totul ! Am injeles
totul!

— Va salut, tovara^a Cernikova ! M-am intors ! am strigat plin de
entuziasm §i bucurie.

— Ce-i asta ? Un om in pielea goala ? !

Am ie§it fuga din beci. In urma mea izbucni latratul furios al
ciinelui.

JAF, ZIUA IN AMIAZA MARE

— Dumcev ! Serghei Sergheevici ! Unde sinte^i ?

Tacere. LStratul ciinelui se potolise.

Dar iatS ей tufi?urile incepura sa se clatine, se dadura la о parte.
Dumcev intreba in §oapta :
— Ce-i, a incetat bubuitul ?

— Latratul clinelui ? Da 1

— Nu, nu latratul, ci bubuitul.

— Ba da, latra un cline ! Aici e baza legumicola a Organiza|iei
comerciale raionale.

19 — In Jara Codrilor de Iarba

289
— Dar in^elege-ma ! Sint sigur ca...

Dumcev nu apuca sa termine ce avea de spus. Un ciine se napusti
spre noi. Am rupt о creanga ?i m-am facut ca dau in el. Cu coada-ntre
picioare, continuind sa latre, ciinele fugi inapoi la stapina lui.

— Acest ciine mi s-a parut la inceput un uria? animal antediluvian
— spuse Dumcev. Dumneata 1-ai alungat cu о creanga. $i el a fugit !
Abia acum mi-am dat seama ca bubuitul pe care 1-am auzit n-a fost,
intr-adevar, decit un latrat ?i ca noi amindoi...

— Mai incet ! Ascultafi !

Acolo, linga baza legumicola, Cernikova vorbea cu glas tare ciinelui.
Am inceput sa tragem cu urechea.

— Asta-i treaba ! In|elegi, Kurceavka ? Trebuia sa ma due dupa un
nou bonier la ora§, dar mi s-a poruncit : stai aici §i paze$te hainele. Dar
daca or sa vina oamenii dupa legume ? Cum am sa eliberez legume fara
bon ? Dupa aia, poftim de mai raspunde cui am dat legumele ?i, mS rog,
de ce le-am dat ! Citeva zile in §ir 1-au tot cautat pe ceta|eanul acela care
a disparut ! Au rascolit tot cringul. Eu le tot ziceam : ,,Nu-l cautaji ! Aici,
chiar in locul asta, a inghi|it ceva... $i dintr-o data, s-a topit, a pierit...
Doar eu singura am alergat in ora§, sa dau de veste.“ $i ce crezi ca mi
s-a raspuns ? „Ei, atunci stai §i paze§te hainele astea.“ Le-au luat de pe
buturuga, le-au impaturit cu grija. fj>i atunci mi-au spus : „Nu te atinge
de ele, paze?te-le. Are sa vina aici un ciine inva^at. E cunoscut la Mos-
cova, se nume$te Elfa. Ciinele о sa vina, о sa miroasa imbracamintea ?i
pe urma, las’ pe el ! О sa gaseasca el in cring, la ruine, pe cine trebuie.“
$i uite ca stau aici I Uite ce napasta a cazut pe capul meu ! Dar ce sint
eu, responsabila unei baze legumicole a Organiza^iei comerciale raionale,
sau paznic de haine straine ? Iar a$tia umbla goi... Ma mai §i sperie...

Cernikova tacu.

— Fii buna — i-am strigat eu — $i da-mi hainele ! Sint ale mele I
— Ale dumitale sa fie ?

— Ale mele I Arunca costumul incoace, in tufi§. Intoarce-te dum-
neata cu spatele, ca sa mi le pot lua.

— Mi s-a poruncit sa le pazesc ! Elfa e un ciine inva^at, are sS ga-
seasca el pe cine trebuie !

— Te rog, tovara^a Cernikova...

— Nu ma ruga ! Mi s-a poruncit sa nu ma clintesc un pas de aici !
— Bine, atunci nici nu trebuie ! Voi a?tepta ciinele dresat !
Am schimbat о privire cu Dumcev §i ne-am pus imediat de acord...

— Uite-i ca vin ! Il aduc ! am strigat eu din tufi$.

— Cine ? Ce ? intreba Cernikova.

— Aduc ciinele ! Ciinele dresat, Elfa !

— Unde ? Unde ?

— Acolo ! Prive?te ! Sint colo, dupa cotitura...

Cernikova facu cifiva pa$i, i$i duse mina strea^ina la ochi §i privi in
departare.

Am sarit din tufi?, am apucat hainele ?i m-am repezit inapoi.

In urma noastra, se auzi :

— Ho|ii ! Ho|ii ziua in amiaza mare !

Dar noi eram acum departe $i ne indreptam spre chio?c.

Ajunsesem in posesia costumului meu ! Dar Dumcev ? El nu avea
cu ce se imbraca. I-am dat lui haina ?i pantalonii, iar eu... eu aveam un
aspect din cale-afara de „sportiv“. Dumcev facea haz — gata sa izbuc-
neasca in ris. Iar eu rideam in hohote — rideam cu lacrimi.

Riu-riu-rlu... se auzi undeva, pe aproape, cintezoiul.

Calcam voio^i in picioare tufi^urile. О mierla speriata i?i ingro§5
glasul: cioc-cioc-cioc...

Latratul ciinelui, cintecul cintezoiului, ciocSnitul mierlei — toate
acestea mi se pareau un induio?ator fragment muzical dintr-o melodie
draga.

IN PRAGUL VECHII CASE

Acum, cind scriu aceste rinduri §i reconstitui in memorie intoar-
cerea noastra la Censk, ma simt din nou cuprins de acela^i sentiment de
veselie triumfatoare pe care l-am sim^it atunci — in acele ceasuri. Imi
aduc aminte ce ciudat §i caraghios arata Dumcev in costumul meu larg
?i mare ?i ce aer ,,sportiv“ ?i stupid aveam eu ?i cit de veseli rideam,
prlvindu-ne tftiul pe celSlalt !
Am stat ascun$i in cring р!пй seara — iar de indata ce a inceput
sa se lase intunericul, am ie$it pe ?osea ?i am pornit catre ora?.

Trebuie sa reamintesc ca in timpul §ederii mele in Tara Codrilor
de Iarba, in viltoarea primejdiilor, n-am putut, n-am reu^it sa-1 pun
la curent pe Dumcev cu evenimentele ?i prefacerile petrecute pe pamint
in timpul absence! sale.

Treceam incet pe linga ferestrele caselor. In unele se aprinsesera
luminile, in altele era inca intuneric. Ferestrele erau deschise, se auzeau
frinturi de discufie, risete. Dumcev se tot oprea, privea in jur nedumerit.
Da, intr-adevar el se intorsese in lumea aceasta — la viaja de dinainte,
dar sentimentele, framintarile. il tineau inca legat de cealalta viata din
Tara Codrilor de Iarba.

lata, sub un abajur mare, albastru, s-a adunat о familie la ceaiul
de seara. Pe un scaunel inalt $ade о fetifa balaie, i$i agita minutele, bolbo-
rose^te ceva §i to|i cei din jurul ei rid.

Imi aduc aminte ca, in acele ceasuri, trecind pe str^ile Censkului,
mi-am spus : „Cine dintre oamenii care stau lini$titi la masa, in casele
lor, care ne insojesc cu о privire ironica pe strada, m-ar crede daca i-a§
povesti ca undeva aproape, aproape de tot, se afla о Jara in care locuiesc
mii de animale de prada, in care un fluviu, revarsindu-se larg ?i viguros,
nu-i mai ingaduie omului sa-1 traverseze. О fara in care dealurile de nisip
se in?ira in lanf §i un vint turbat duce praful departe, unde arborii-ier-
buri fo^nesc infiorator zi §i noapte !

Dumcev privea in jur, tragea cu urechea, se oprea §i examina cu
aten|ie femeie oamenilor, casele, arborii... Nu-i venea sa creada ca se afla
in ora§ul sau.

$i cind, printr-o fereastra deschisa, rasuna la radio roman^a „Spre
tarmul patriei iubite“, Dumcev i$i dadu capul pe spate, de parca muzica
§i cuvintele n-ar fi venit prin fereastra care se gasea in dreptul capului
lui, ci de undeva, din cer. Se opri, asculta §i, smulgindu-?i mina dintr-a
mea, о lua inainte.

— Incotro — i-am spus, ajungindu-1 din urma.

— Vine dupa noi !

— Cine ?

— Nevazutul care cinta.
L-am luat din nou de mina pe Dumcev.

Era indrepta^it sa i se рагй foarte ciudat ceea ce se intimpla, caci
radioul patrunsese in via|a noastra de toate zilele in timpul anilor petre-
cu|i de el in Tara Codrilor de Iarba.

Ne ajungeau din urma, mergeau in pas cu noi cuvintele unei ro-
mance : „...a dis-parut sa-ru-tul in-til-ni-rii...“.

Parea ей о fereastra transmite alteia silaba precedents, iar fereastra
urmatoare prindea о noua silaba : „...Dar il a$tept ca tu sa mi-1 redai !“

Cuvintele §i muzica ne urmareau.

I-am explicat calm ?i amanunjit lui Dumcev ce este radioul.

— Da, da ! spuse el. In|eleg. injeleg !

$i in data afirma ca exista radio ?i in Tara Codrilor de Iarba. Dadu
imediat ca exemplu un fluture caruia mustacioarele ii servesc drept an-
tene. Imi amintesc ca, in tot timpul cit mergeam pe strazile Censkului,
ma preocupa staruitor acela$i gind : trebuie sa-1 intreb pe Dumcev cum
sa-i in^eleg cuvintele : „...ceea ce a|i adus ?i a^i pierdut este tocmai acel
lucru care trebuie sa ne ajute“. Erau cuvintele pe care le rostise noaptea,
acolo, pe malul Piriului Repro^urilor Tardive, dupa ce ajunseseram la con-
vingerea ca ?i cea de a doua granula, care reda dimensiunile normale, era
pierduta pentru totdeauna.

$i iata-ne la Censk ! A^adar, ce ne-a ajutat sa parasim Tara Codri-
lor de Iarba ?

In spatele unei ferestre stateau apleca^i peste о harta doi baie^andrii
ciufuli|i; unui din ei i$i trecea repede creionul peste harta, ?i-i demonstra
ceva celuilalt. Acesta din urma il contrazicea, in timp ce, cu un aer pre-
ocupat, ascu^ea un creion.

— Se pregatesc de о calatorie — i-am spus eu.

Drept rSspuns, Dumcev spuse doar un singur cuvint :

— Graf it!...

$i a?a, ca de atitea ori in Tara Codrilor de Iarba, l-am privit ?i de
data aceasta pe Dumcev cu aceea$i nedumerire.

Dar el raspunse indata :

— Mi se pare ca tot nu ma injelegi inca ? Pentru ca experien^a
mea, ultima mea experien|a, sa reu^easca fara sa se intimple о nenorocire,
aveam nevoie de о substan^a mai pu|in activa, care sa inlesneasca inceti-
nirea reac|iei. Aveam nevoie de о particula de grafit. Dumneata ai scSpat
linga ora§ul de hirtie al viespilor un creion ?i astfel eu am objinut grafitul.
Experienja a reu?it. Precum vezi, noi nu ne mai aflam in Tara Codrilor
de Iarba, ci intre oameni, la Censk.

N-am mai apucat sa-1 ascult pina la capat : ajunsesem la casa unde
locuia Polina Alexandrovna Bulai.

Aici locuise §i el cindva. Iata pridvorul vechi, aplecat. Iata tablifa
alba emailata. Am urcat treptele pridvorului §i ma pregateam sa bat in
u?a, dar n-am batut.

— Serghei Sergheevici, de ce v-a|i oprit ? Doar am ajuns !

Dar Dumcev ramasese la ci^iva pa?i de pridvor §i nu se mi?ca.

Am alergat la el ?i 1-am luat de mina.

— Uite ей am ajuns !

Dumcev tacea. Ramase a§a, fara sa spuna un cuvint, timp de citeva
minute. Eu a?teptam.

Apoi deodata incepu sa-?i vorbeasca, a$a cum facea in Tara Codrilor
de Iarba.

— Ce mai zabove?ti ? Doar te afli in fata casei tale ! Ti-ai pierdut
cumpatul ? Te temi ? E posibil.

Calator neinfricat, el nu se temuse sa patrunda in cuibul primejdios
al viespilor. Vinatorul curajos, care doborise cu о singura lovitura pe calu-
gari^a, statea ^cum aici, linga batrinul pridvor u$or inclinat din fa|a casei
sale §i... nu indraznea sa intre !

Timpul trecea. In cele din urma Dumcev urea incet, cu precaujie,
in pridvor.

Am ridicat mina, ca sa bat la u?a.

— Nu trebuie ! imi re|inu mina Dumcev. A^teapta... Eu... inca nu
mi-am adunat puterile.

Vedeam, infelegeam ca era tulburat.

Ora$ul se lini^tea incet-incet. Se stingeau luminile.

Dumcev, simjind parea nevoia de a se justifica fa|a de mine, spuse :

— Indata... Inca pufin §i am sa prind curaj...

Era lini§te. $i mi se parea ca aud cum se zbate inima lui Dumcev.

A^teptam.

— Ce mai, totuna-i, bate ! spuse Dumcev, cu un glas surd, venind
parea de departe.
VIOARA RASUNA DIN NOU

Am batut in u?a... $i in prag. aparu Polina Alexandrovna.

De dupa u$a camerei sale, se uita la noi vecina.

— lata-ne sosi^i ! am rostit eu atit de simplu ?i de firesc, de parca
la indemnul Polinei Alexandrovna dadusem о fuga in micul scuar pentru
a-J chema pe Dumcev la ceai.

Polina Alexandrovna se prinse deodata cu miinile de marginea dula-
pului. i?i pironi privirea pe fa|a lui Dumcev, murmurind :

— Nu, nu ! Nu se poate !

Taceam to|i trei. Zapaceala, tulburarea §i nelini^tea intrasera parcS
о data cu noi in casa ?i pusesera stapinire pe noi to^i. Mi-am amintit
deodata de aspectul meu destul de bizar...

incercam sa rid degajat, sa spun ceva pe un ton glume^ dar sim-
feam о stringere de inima ?i toate cuvintele imi sunau fals.

Ne scoase din incurcatura vecina :

— Samovarul! Trebuie sa punem samovarul! Il aduc pe al meu..
Poftiji, dragi oaspefi !

ii eram recunoscator.

$i nimeni nu dadu atenfie imbracamintii noastre ciudate.

Am reu$it sa-i spun Polinei Alexandrovna :

— Principalul este sa nu-1 intrebaji nimic pe Serghei Sergheevici !
Menaja|i-1 ! Va veni vremea cind va povesti singur unde a fost. Nu-1 in-
treba|i acum !

Vecina ne petrecu pe Dumcev ?i pe mine pina la u?a laboratorului,
continuind sa vorbeasca cu aceea?i caldura $i ospitalitate :

— Samovara^ul meu e iute ! Carbunele stra§nic, surcelu§ele uscate !
Intr-o clipita о sa fiarba ! il aduc indata !... Polina Alexandrovna, ce-i cu
dumneata ?! L-ai a?teptat, 1-ai tot a?teptat, §i acum nici macar nu vrei
sa-1 tratezi cu ceai ! se auzi acum de jos vocea ei grijulie.

U?a laboratorului se inchise in urma noastra.

Dumcev deschise dulapul cu grija, privi indelung, apoi i$i scoase
vechiul sau costum. L-am ajutat sa se imbrace. N-a rostit tot timpul nici
un cuvint. Doar privea atent totul din jur.

Polina Alexandrovna batu incet in u?a laboratorului. Intra a^ternu
fa|a de mas& in tacere.
Vecina aduse samovarul. Ne-am a^ezat sa bem ceaiul. in zaharnita
se afla cle§tele.

Dumcev il lua in mina.

— Rada?ca !

Polina Alexandrovna $i vecina ma privira nedumerite. Dar eu
taceam.

De undeva se auzi §uierind о sirena.

— A|i venit, desigur, cu vaporul ? intreba vecina.

— Cu vaporul ? repeta Dumcev. Cu vaporul... Prin urmare, afi ra-
mas tot la aburi. Dar larva libelulei este ca un motor de racheta...

Polina Alexandrovna §i vecina se uitara din nou nedumerite la el.

Mi-am amintit atunci de prima microinsemnare a lui Dumcev, unde
pomene^te de larva libelulei §i de о alta insetnnare de pe о fi?a din labo-
ratorul lui : „Tiolkovski... larva libelulei“. Mi-am amintit de acea dimi-
nea^a de pe malul Piriului Repro$urilor Tardive, cind aceasta larva, avind
pe cap о neobi^nuita masca mobiia, se deplasa in apa prin impulsuri.

Desigur ca metoda de deplasare a larvei libelulei aminte?te in mod
schematic principiul de funcfaonare al motorului cu reac^ie. Dar racheta
se deplaseaza in spa|iu nu prin simpla absorbire ?i eliminare a apei (a
gazului, a aerului). in camera rachetei arde un carburant §i masele de
gaze ob|inute astfel apasa asupra perefilor superior! ai rachetei, о imping
inainte. De aceea racheta poate sa se deplaseze intr-un mediu fara aer
— in ,,vid“.

Samovarul s-a stins. Vecina 1-a luat sa-1 incaizeasca din nou.

Dupa cit se vede, incetase sa se mai teama de Polina Alexandrovna.
Mai mult, о ajuta tot timpul, ii purta de grija, iar acum se straduia din
rasputeri — de dragul oaspetelui — sa destinda atmosfera.

Dumcev se uita la noi §i ne spuse :

— Va mul^umesc pentru discrete ! Or sa revina... Nu imediat, dar
or sa revina... propor|iile normale !

— Ce fel de ргорогЩ ? intreba Polina Alexandrovna.

— Nu ma intreba^i nimic I Nu trebuie 1 Ma voi obi?nui... Imi vine
atit de greu... Nu-mi pune|i intrebari 1 Dumcev i?i pleca u§or capul.

in cele din urma se ridica §i incepu sa umble prin laborator. Se
apropie de duiapiorul suspendat, il deschise, scoase о seringa, о examina
indelung ?i spuse :

— Barzaunele...
Am in^eles : acul seringei era gol pe dinauntru, ca acul barzaunelui.

11 ascultam pe Dumcev ma gindeam : *Iata ca de$i el este acum
acasa, printre oameni, continua totu^i sa se mai creada printre locuitorii
Tarn Codrilor de Iarba. Ii vede facindu-$i munca lor instinctiva. Sa-1 con-
trazic ? Nu ! in curind va lua singur in propriile lui miini instrumentele
create de om. Ce minuni, ce lucruri admirabile creeaza omul cu
instrumentele pe care le stapine?te ! Dumcev va intelege singur toate
acestea. $i cind i?i va aminti de scarabeu, barzaune, r&da?c&, va zimbi §i
va spune : „Cit de caraghios am fost in felul meu de a gindi !“»

il observam cu aten^ie §i vedearn cum pa$ii lui devin din ce in ce
mai fermi, mai siguri ?i mai potrivifi cu pasul obi?nuit al omului.

El atinse cu mina cutia viorii. Scoase vioara, о lipi de umar. Dar
nu cinta. La ce se gindea ?

Se auzi un glas care cinta incet de tot. in primul moment nu mi-am
dat seama cine cinta.

Intr-un colt al camerei, $ezind pe un scaunel, rezemata cu spatele
de perete, Polina Alexandrovna §optea cuvintele unei romante. Abia
le auzeam :

Furtuna-ncatu^eaza cerul,
Rotind virtejuri de zapada...

Cinta de parca ar fi vorbit cu ea insa?i. Nu era un cintec, ci depa-
narea unor amintiri...

Parca totul s-ar fi petrecut ieri. Cosi|a lunga balaie, о palarie de
pai cu borurile mari, о panglica albastra. О searS lini§tita de primavara.
Liliacul in floare. Ea merge §i se uita inapoi. Iar tinarul Dumcev sta la
fereastra §i prive^te in urma ei, in timp ce melodia se revarsa in cascade...

Ca un drumef intirziat,
In ferestruica noastra bate...

Pe masura ce continua sa cinte, fa|a lui Dumcev se insenina. Рагсй
in structura lui tulburata, framintata, intervenisera schimbari organice,
care ii restabilisera intr-o clipa echilibrul interior.

Cu un gest nervos, i?i intinse bra|ul $i trecu arcu$ul peste coar-
dele viorii.

Descoperea treptat sensul acestui cintec, al acestei melodii de mult
cunoscute, ca §i cind ar fi fost pentru el un cintec nou. inca putin $i
melodia iubita il va ajuta sa se intoarca la via|a.

Cintecul Polinei Alexandrovna rasuna din ce in ce mai clar, mai
puternic.
Vioara lui Dumcev о msojea cu tot mai multa siguranja.

Ochii Polinei Alexandrovna priveau undeva, in depSrtare ; pe obraji
ii curgeau lacrimi.

Am facut ci^iva pa?i spre alt col| al camerei. Eram cople§it de
emojie.

Rezemata de pervazul u$ii, vecina plingea in tacere.

DIN NOU LA HOTEL

Era noaptea tirziu cind mi-am luat ramas bun in lini?te, doar cu о
u?oara inclinare a capului, de la Polina Alexandrovna, de la Dumcev §i
de la Avdotia Vasilievna.

Am ie?it din casa §i am stat multi! vreme in pridvorul cunoscut.

Trebuia sa-mi amintesc de ceva important, de ceva foarte impor-
tant... Dar de ce anume ?

Cuno?team bine drumul la hotel. Dar acum totul in jur mi se parea
necunoscut §i m-am uitat mult, cu atenfie ?i am chibzuit bine pina m-am
lamurit incotro trebuie sa merg.

Am f^cut un pas, inca unui §i m-am oprit.

Fo^netul stins al frunzi?ului care atirna peste gard, in strada, m-a
speriat. Ce-i asta ? M-am sim^it deodata din nou in fara Codrilor de
Iarba. Trebuie sa caut pg cineva, sa ma salvez. Mai repede ! Mai repede !
Ma cuprinse nelini$tea, zbuciumul...

Mi-am venit apoi in fire ?i am pornit incet mai departe. Deasupra
mea, cerul era adinc ?i plin de stele. О noapte lini$tita in micul ora$el.
Ce tacere adinca ! Dar nu §tiu de ce, mi se parea ca lini^tea e sfi^iata de
ni$te zgomote, sunete ?i fo?nete ciudate. Nici acum, la Censk, incordarea
atenta, sentimentul unui pericol iminent nu ma paraseau. M-am oprit §i,
parea pentru a deveni invizibil §i a ma feri astfel de prim ej die, m-am
lipit pentru о clipa de un zid. Mi-am revenit din nou ?i am piecat mai
departe. Dar deodata iara?i m-am oprit.

Ce se va intimpla cu Dumcev miine, cind va ie?i pe strada ?i toata
lumea — lume neobi?nuita, noua pentru el — il va privi in ochi ?

Eu nu petrecusem decit foarte pu|ina vreme in fara Codrilor de
Iarba ?i tot nu ma puteam obi?nui inca cu ora?elul lini?tit. Mi-era greu
sa ma obi?nuiesc cu gindul ca aici, in dosul ferestrelor, oamenii dorm un
somn adinc, lin. Totul mi se parea altfel decit inainte.

Ce se va intimpla cu Dumcev ?

La spital, bolnavul care ?i-a recapatat vederea, dupa operate, este
obi?nuit cu grija ?i in mod treptat cu lumina. Dispozi^ia medicului este
respectata cu stricte|e : atitea zile in camera intunecoasa, atitea in ca-
mera semiintunecoasa ?i abia dupa aceea i se permite bolnavului sa pri-
veasca lumea inconjuratoare, dar nici atunci in lumina stralucitoare a
soarelui.

Mergeam spre hotel ?i era atita lini?te in jur, stelele luminau atit
de calm ! Undeva, prin apropiere, cinta nepasator un coco?, un ciine latra
pa?hic. Ingrijorarea pentru soarta lui Dumcev incepu sa se destrame.

imi amintesc cum am deschis u?a hotelului. M-am oprit : m-a na-
padit tristefea. Va trebui sa plec din acest ora?, sa ma despart de Dumcev...

Func|ionara de serviciu imi intinse ma?inal о cheie, dar, uitindu-se
la mine, inmarmuri. Cheia ramase in mina ei. In cele din urma biigui :

— Dumneavoastra ?! Nu, nu, nu se poate ! Doar a|i disparut !

— Am fost in afara ora?ului. Aproape de aici — i-am raspuns tul-
burat. Scuza|i-ma ca nu v-am prevenit...

— Dar au fost aici prietenii dumneavoastra, v-au cautat! A fost
mare taraboi... Nu se procedeaza a?a... Trebuia sa ne preveni|i !

Aceea?i camera de hotel. Pe un scaun se afla vechea mea valiza. E
invelita in husa, incheiata la to|i nasturii. Ma^regStisem doar sa plec
la Moscova. Afara e noapte, la fel ca atunci cind buchetul a intrat
in zbor, aici, in camera mea, prin fereastra deschisa. $i pe caldarim se
asterne acela?i patrat luminos al ferestrei vecine. Totul pare a fi la fel
cum a fost inainte. Dar totu?i nu mai este totul a?a. Eu am devenit altul.
in acest rastimp am fost in Tara Codrilor de Iarba !

Pe masa se afla о scrisoare a profesorului Tarasevici, care ma a?-
teapta de citeva zile.
„Stimate Grigorii Alexandrovici ! Sint chemat la conferin^a regio-
nalSL Imi pare foarte r£u ca nu ma ve|i ga/si. О femeie, pe mime Cerni-
kova, de la baza legumicola a Organiza^iei comerciale regionale, raspin-
depte prin ora? zvonul ca v-a|i „topit pi a^i disparut“ sub ochii ei. Ce
prostie ! Nadajduiesc ca ve|i explica singur totul. Dar deoarece imbraca-
mintea dumneavoastra a ramas, dupa spusele Cernikovei, din nu ptiu ce
pricina, in dosul chiopcului, am ajutat, pentru orice eventualitate, sa se
organizeze cercetari pi plec foarte liniptit pentru soarta dumneavoastra.
Cu salutari.

Al dumneavoastra, Tarasevici."

SE CONSTRUIE$TE О CASA, SE CiNTA

A trecut noaptea. Trezindu-ma destul de tirziu, am cercetat camera
luminoasa a hotelului pi am simfit deodata о nelinipte : Ce s-a intimplat
cu Dumcev ?

Am pornit indata spre locuinja lui, dar pe neapteptate l-am zarit pe
una din strazi. Fara sa observe pe nimeni din jurul lui, de parca ar fi
uitat totul de pe lume, statea la un coif de strada pi se uita la pantierul de
construcjie al unei case cu multe etaje.

Mai deoparte stateau Polina Alexandrovna pi vecina — fara sa-pi ia
nici una nici alta privirea de la Dumcev. Vecina ma invita cu un semn
sa ma apropii. Am aflat ca dimineaja, devreme de tot, auzise pocnind upa
de la strada pi il vazuse pe Dumcev plecind. Neliniptita — Serghei Ser-
gheevici шей nu-pi bause ceaiul — о chema pe Polina Alexandrovna pi
amindoua fugira dupa el. Voisera tot timpul sa-1 strige, dar nu fusesera
in stare si se hotarasca. $i deodata el se opri in fa^a acestei case pi de
atunci tot acolo sta. Sta pi tot privea. $i parca ce avea de vazut aici ? Nu
mai vazuse oare pina atunci cum se construiepte о cladire mare ?
Dumcev a ramas, indelung $i nemi$cat, in acela$i loc.

Apoi, intr-un moment de nerabdare, parea miniat pe sine insu$i, el
incepu sa-$i schimbe repede punctul de observajie.

...Brajul macaralei, purtind un buncar plin cu mortar de ciment,
plutea pe cerul senin al dimine^ii. In adierea vintului frematau §i se
lipeau de gard, se smuceau in sus, spre cer, voioase, pinze ro$ii purtind
cuvintele : „Sa indeplinim §i sa depa$im planul semestrial de construc|ie
a caselor de locuit!“ Iar prin fereastra deschisa a altei case, se inal^a spre
cer un cintec :

...pe pietricele, pe nisipul galben...

Fraza se fringea, se auzea numai acompaniamentul perseverent, ca
apoi din nou sa fie luata de la inceput :

...pe pietricele, pe nisipul galben...

Cmtarea^a din casa vecina inva^a aria Nata$ei din ,,Rusalka“ §i vo-
cea ei inalta se revarsa in aerul proaspat.

Deodata ea tacu. $i atunci se auzi glasul fetelor-zugravi, care, stind
pe pervazurile ferestrelor pe care le inchideau §i le deschideau mereu,
vopseau ramele in timp ce cintau. Cuvintele cintecului erau triste, dar
fetele cintau nepasatoare §i aveau chiar un aer pozna§, care i|i inveselea
sufletul.

Iar pe cerul albastru al diminetii, pe cerul inalt, plutea bra|ul ma-
caralei cu buncar. Iata ca macaraua о porni de-а lungul construc|iei. Ca-
blurile se lasara in jos. Acum iara$i se inal|;au. Sj>i bra|ul se rotea, se tot
rotea deasupra §antierului, a noului §antier fara schele !

De casa linga care statea Dumcev se apropie un tinar, inso|ind doua
fete. Farii sa intre pe portifca grftdinitei, aplecindu-se peste gardul scund,
in dosul caruia cre$teau tufe de iasomie §i trandafiri, tinarul striga :

— Olea, Olea, hai mai repede ! Seriojka ne a$teapta pe iaht ! Ne-am
in|eles doar pentru ora douasprezece !

— Vin imediat ! raspunse un glas sonor.

Tinarul §i fetele se a^ezara pe banca de linga gradini|a.

Dumcev se apropie de ei. Tinarul se ridica §i-i oferi locul. Dar Dum-
cev nu se a$eza. Parea ca ii studiaza §i ca i§i spune : Ce zimbet larg
luminos au I Ce vesel rid, continuindu-§i discu|ia !
Cineva trinti portija. Era Olea, care ie$ea din gradini^a in fuga, im-
bracata intr-o rochie alba, purtind in mina un batic albastru. Ea incepu
sa cinte :

Prieteni, cintafi,
Caci miine piecam...

To Ji incepura sa cinte о data cu ea $i, apucindu-se de miini, о luara
la fuga pe strada.

Dumcev se uita multa vreme in urma lor.

Cintarea^a cinta. Cintau fetele-zugravi. De departe se auzea cintecul
Oliei §i al prietenilor ei.

Iar pe cerul dimine^ii, brajul cu buncar parea dantelat. Plutea in
inaltul cerului u?or, lin, voios parea §i el.

In cele din urma Dumcev i§i veni in fire $i porni catre casa.

Ne-am dus dupa el. Nu ne-a observat. Vorbea cu sine insu§i :

— Toata lumea cinta ! Extraordinar ! $i casa !? Unde s-au ascuns
zidarii zdrentaro$i, in opinci, constructorii acestei case ? Ma§ini, meca-
nisme... $i to^i cinta... De unde о asemenea bucurie ? Cum sa injeleg toate
astea ?...

A$a vorbea Dumcev cu sine insu$i. Iar undeva, departe, cintarea^a
incepu sa cinte din nou :

Curgea... curgea in goana riuleful...

„MULTUMESC, MULTUMESC DIN TOATA INIMA !“

Dumcev se inchise in laboratorul sau §i nu mai ie§i de acolo toata
ziua. Noi hotarisem sa nu-1 deranjam.

Eu eram foarte obosit. Trecusem doar prin atitea peripe|ii ! $i era
§i timpul sa ma intorc la Moscova.
— Serghei Sergheevici tot vorbe?te despre ni§te lucruri ciudate, eu
nu-1 inteleg — mi se plinse Polina Alexandrovna. Spune|i-mi, unde a fost
el in toti anii ace§tia ? De unde s-a intors ?

Dar eu tot aminam raspunsul. Caci trebuia sa strabat cu Dumcev,
chiar azi sau miine, inca un drum lung, foarte lung. Sa parcurg cu el
drumul deceniilor — drumul parcurs de to^i oamenii pina acum, sa-1 in-
troduc in via|a. $i trebuiau gasite pentru toate acestea cuvintele cele mai
potrivite — aveam doar atit de multe sa-i explic ! Astfel el va vedea, va
in^elege tot ce s-a intimplat in lunga lui absen|a. Atunci va putea afla $i
Polina Alexandrovna despre fara Codrilor de Iarba. Acum insa, orice dis-
cu|ii ?i intrebari ar putea doar s-o tulbure.

Catre seara celei de-а doua zile, am batut la u§a laboratorului lui
Dumcev. Venise timpul sa plec din Censk.

Am ramas din cale-afara de mirat zarind pe fa|a lui Dumcev un
zimbet cu totul nou, oarecum copilaresc, §trengaresc. Un zimbet care aci
se ascundea in col^urile gurii, aci aparea in stralucirea ochilor. Parea ca
primul contact cu noua viafa i-a luminat fa^a.

— Prietene ! incepu Dumcev. Am vazut, am auzit ?i am observat
pina acum asemenea lucruri, incit nici un gasesc cuvintele necesare...

— Tocmai de aceea am §i venit la dumneavoastra, Serghei Serghe-
evici ! Cred ca va voi putea ajuta sa in|elege|i, sa sim$i$i mai repede tot
ее о sa mai vede|i $i de aci incolo.

— Iti mul^umesc pentru buna intense, dar nu sint un elev de liceu,
slab la inva^atura...

L-am in^eles : Traise mult, prea mult, fara oameni, fara nici un
ajutor in Tara Codrilor de Iarba, se obi§nuise sa se descurce singur
in toate.

— Nu m-a|i in^eles, Serghei Sergheevici. Avefi in fa|a dumnea-
voastra о via|a cu totul noua...

— Tocmai de aceea doresc sa intru in aceasta via|a fara ajutorul
nimanui. Vreau sa inteleg singur ! Sa inteleg totul, sa simt totul ! Aici e
in joc orgoliul meu ! Onoarea mea !... $i Dumcev schimba brusc tema
discufiei : $tii, Grigorii Alexandrovici, ce zi e astazi ?

— Vineri...

— Ah, nu despre asta e vorba ! Pentru mine azi e ziua cea mai
inaltatoare ! §i cea mai luminoasa din via|a mea ! Am inceput din nou sa
scriu, sa reconstitui jurnalul anilor — celor multi — pe care i-am trait
in Codrilor de Iarba. Voi relua ?i voi serie din nou tot ce vintul a
risipit fila cu fila. Prive?te — arata el teancurile de file lungi inguste
care se aflau a$ezate in semi cere pe masa mare. Lumea oamenilor de
^tiinfa va putea tine seama de observable ?i de concluziile mele.

— Jurnalul va va cere multa, foarte multa vreme ! Iar eu trebuie
sa plec. Voi mai sta la Censk о zi sau doua. In acest timp, va rog sa schi-
ta|i о expunere sumara. Pe scurt, numai pe scurt, sa expuneti ideile prin-
cipale ale jurnalului dumneavoastra, jaloanele dupa care ve|i orienta
ideile dumneavoastra. Jj>i vorbiti-mi despre principalele descoperiri. Iar
eu voi preda totul revistei ,,fj>tiinta §i tehnica“.

— Cum a|i spus ? О expunere sumara ? Nu inteleg aceasta expresie.
Doar nu ma zbat pentru un patent ?i nici pentru a obtine certificatul de
paternitate pentru о inventie tehnica !

M-am straduit sa-i explic totul. $i Serghei Sergheevici m-a inteles.

— Ah, da... un conspect... Trebuie sa fac un conspect.

Acest cuvint ,,conspect“ suna in gura lui Dumcev intr-un fel deose-
bit, plin de semnificatie, ca ?i cind ar fi avut un continut foarte adinc, pe
care numai el il intelegea.

Cita bucurie $i insufletire ardea in ochii lui !

— Multumesc ! Multumesc din toata inima !

$i mi-am aminat plecarea din Censk : voi a?tepta expunerea sumara
a lui Dumcev.

M-am obi?nuit cu aCest ora?el, cu parcul lui, unde arborii i?i imple-
tesc coroanele deasupra aleilor ; cu strazile lui lini?tite, unde alaturi de
casele luminoase, stralucitoare, construite recent, se mai aflau casute cu о
arhitectura voit inzorzonata, de moda veche, casute care-mi amintesc de
unii eroi din romanele de moravuri ale secolului trecut; cu о biblioteca-
sala de lecturft, in care am putut gasi in mod nea?teptat atitea carti re-
marcabile. Imi placea din ce in ce mai mult acest ora$el, pentru aerul sau
u?or sarat, care-ti adie in fata, cind prive?ti dimineata pe fereastra marea
indepartata.

Imediat in spatele ora?ului incepe stepa. Din stepa arsa de soare se
aliniaza pe doua rinduri, ducind spre ora?, schelele caselor inca netermi-
nate. Mica locomotiva de pe linia ingusta ?uiera §i gifiie, tragind platfor-
mele incarcate cu nisip, caramizi, blocuri. Macaralele de incarcare, con-
duse de un mecanic care §ade intr-o ghereta, iau blocurile direct de pe
platforme §i le urea la etaj ele superioare. Muncitorii schimba voio§i cite
о vorba, doua intre ei, il striga pe mecanic cind e nevoie §>i a$aza la inal-
|ime §ir dupa §ir blocurile. Iar acolo, departe in stepa, se ridica spre cer
un turn cu virful ascult §i se aude scir^iitul puternic $i strident al ma-
caralei.

Am lasat sa treaca о zi-doua. Pe urma mi-am spus : probabil ей
Dumcev §i-a terminat conspectul !

$i intr-o seara, am trecut pe la el. Dumcev incepu sa vorbeasca des-
pre Tara Codrilor de Iarba, despre locuitorii ei minunati, despre uimitoa-
rele lor forme de viaja. Nadajduia ca observafiile lui vor ajuta pe oa-
menii de $tiin|a sa introduca multe nouta^i in tehnica.

— In toate aceste zile §i nop£i am meditat asupra a diferite variante
ale conspectului, mai bine zis ale unor conspecte cu totul diferite. Dar
miine voi tria, voi selecfiona §i ma voi opri neaparat la ceea ce e mai im-
portant. Nadajduiesc ca concluziile §i tezele mele vor sugera cai cu totul
noi intr-o serie de ramuri ale tehnicii. Inca о zi-doua §i totul va fi gata
— imi spuse el.

Bineinteles nu ma indoiam de insemnatatea descoperirilor pe care
le va comunica Dumcev in proiectul sau.

Peste citeva zile am trecut din nou pe la el.

— Prietene ! spuse Dumcev apasat, intreaga Tara a Codrilor de
larbci este un vast teren pentru descoperiri, dar ea a ramas inca necerce-
tata. Am о sumedenie de proiecte in cap. $i toate sint la fel de impor-
tante. Ce fel de expunere sumara sa redactez ? Ramine un singur lueru
de fAcut : sa arat oamenilor in tacere, in depliiia tacere aceastA |arA. $i sA
nu scriu nimic !

Cind am piecat din casu|;a cu turn, aveam impresia ca Dumcev s-a
inecat in marea de observa|ii §i descoperiri facute de el. Mi-a parut rau
ca nu 1-am intrebat despre fermen|ii extraordinari care influen^eaza atit
de miraculos organismul omenesc §i daca aceste substante pot fi preparate
aci. Oare omenirea nu va afla nimic din toate aceste taine dezlegate de el ?.
Ma temeam ca intrebarea mea sa nu-1 tulbure : caci subsolurile in care fu-
sesera pu$i la pAstrare minuna^ii fermen|i gazo§i ai metamorfozei se prA-
bu§isera §i se umplusera cu pamint. Nu mai ramasese (nimic acolo, tot
materialul acela pre|;ios se pierduse definitiv.
INSEMNARILE MELE PE MARGINEA CONSPECTULUI

Dupa citeva zile am primit doua exemplare din conspectul lui
Dumcev. Fusesera transcrise cu grijS. Polina Alexandrovna se indeletnicise
cu aceasta — scrisul era mare, ascufit.

Iar Dumcev repeta mereu :

— Din acest conspect lumea va afla multe ! M-ai ajutat sa ma in-
torc la oameni ! Pentru asta i£i mul^umesc. Dar intreaga marele a faptei
dumitale о simt in mod deosebit acum, cind imi propui §i ajutorul dumi-
tale. Ifi mul^umesc ca vei transmite oamenilor descoperirile fScute de
mine in Tara Codrilor de Iarba !

Repeta intr-una : „Mulfumesc, mulfumesc !“, era intr-un fel emojio-
nat §i induio^at. Nu mai §tia cum sa-mi arate recuno^tin^a pentru parti-
ciparea mea atit de activS §i spuse :

— Un ;exemplar este pentru dumneata personal.

Nu §tiu de ce nu aveam chef sa citesc conspectul in camera inSbu?i-
toare de hotel. Am a§teptat diminea^a, am luat de lat biblioteca ni$te cSr|i,
cataloage, dic^ionare ?i m-am dus in pare, ca sa ma ISmuresc mai bine.

Ca ^un prieten mai mare, sever §i exigent, parcul ma intimpinS ca
de atitea alte ori cu fo^netul sau prelung. Indata ce cote$ti de pe aleea
principals, dai de umbra, de lini^te. CSrSrile sint nSpSdite ;de iarba. Parcul
nu este ingradit, doar la intrarea principals se aflS un imens arc albas-
tru, din lemn, care te salutS cu inscripjia : „Bine a|i venit !“

Mi-am a§ezat cSrfile pe о bancS mare cu speteaza inclinatS §i am
inceput sS citesc.

Un cosa? verde mi-a sSrit pe picior, apoi a fScut un salt ?i a dispSrut
in iarbS. Am zimbit amintirilor mele. Undeva, aproape de tot, ni$te copii
se jucau, strigind cu glasuri vesele.

— Be|i$or-ajutor !

— AjutS-mS !

— Те-am gSsit ! Ie$i ! Una ! DouS ! Trei !

Dar curind m-am adincit in lecturS $i larma lor ajungea la mine
pierdutS parcS in departare.

— Те-am gS-sit ! Те-am gS-sit !

Conspectul lui Dumcev incepea intr-un mod neobi^nuit.
„Oameni de $tiinta ! Parea va vad citind conspectul viitorului meu
jurnal. Unii dintre dumneavoastra, cei care sinte^i prezbi^i, v-a|i pus
ochelarii, cei care sintefi miopi, vi i-afi scos de indata. Sint printre dum-
neavoastra, probabil, §i unii care, dupa ce §i-au pus о pereche de oche-
lari, mai |in $i una de rezerva in buzunar.

L3sa|i-va ochelarii ! Duce|i-va la orice ele$teu. Acolo vefi gasi ceva
mult mai perfectionat. Prinde|i un gindac-virtej. El traie§te la hotarul
dintre aer §i apa, adica ?i in aer §i in apa. Dar razele de lumina care cad
in ochii gindacului, atunci cind se afla in aer, se rasfring intr-un fel, iar
cele care tree prin apa se rasfring altfel, mult mai slab. Gindacul de balta
are fiecare ochi imparfit in doua. Jumatatea care se afla sus vede in aer,
jumatatea inferioara vede in apa. Distance fa|a de focare ale acestor
jum&ta|i difera. Cind aluneca pe apa, jumatatea superioara urmare§te ce
se petrece in aer, cea inferioara urmare$te ce se petrece in apa.

Aruncafi-va ochelarii ! Studiatf gindacul de balta ! Folosi^i acest
principiu al vederii cu doua focare ! Face|;i-va ochelari cu lentile cu
doua focare.

Aici, m-am oprit §i am facut о insemnare cu creionul.

„Prea tirziu ! La Moscova, casierul care mi-a dat biletul de tren
avea о privire ciudata, datorita ochelarilor sai. Acest lucru m-a intrigat.
Casierul mi-a explicat : sint ni§te ochelari obi§nui|;i, cu doua focare ! Pot
fi comanda^i in orice farmacie !“

Propunerea lui Dumcev era, desigur, de mult depa^ita 1 „Dar proba-
bil — mi-am zis eu — voi gasi mai departe ceva nou §i nea$teptat.“ Am
sarit citeva rinduri §i m-am oprit intr-alt loc :

„Oameni ! Voi sapa|i tuneluri in mun^i, spargeji diferite roci; in-
vityati de la gindacii sfredelitori ! Cerceta|i de ce sint ei tocmai acolo
unde stratul de lemn e mai sub tire §i acolo unde e mai gros.“

Mai departe, Dumcev scria despre Toredo novalis — sfredelu§ul de
corabie :

,,Baga|i de seama ca aceasta molusca sfredelitoare seamana cu un
mic vierme acoperit cu о placa indoita ?i trece u$or prin lemnul cel mai
tare. Studia|i neaparat cum strapunge el acest lemn. $i crea^i dupa exem-
plul lui Toredo novalis un aparat pentru strapungerea lemnului.“

Am scris pe margine, exprimindu-mi indoiala :

„Sfatul este interesant, dar e(greu de crezut ca acest sfredelu? va
sugera omului ideea inventarii unui nou burghiu."
Dumcev scria :

„Constructorule, inva^a de la albina sa construie^ti economicos ! Fie-
care perete al rezervorului celular este folositide doua ori. Iata in ce
consta intreaga superioritate a construcjiei rezervoarelor cu sec^iune hexa-
gonala. Ce economie de material de construct §i totodata ce rezisten^a !
$i re^ine^i ; greutatea cerii (materialul folosit pentru construc|ia fagu-
rilor) este de §aizeci de ori mai mica decit a mierii cuprinsa in ea.“

Foarte sigur de mine — am facut urmatoarea adnotare :

„De ce sa recomandam arhitec^ilor sa examineze cu toata aten|ia
celulele in secfiune hexagonala ? Fantezia arhitectului nu are nevoie de
sugestia albinei.

Cel mai prost arhitect, inainte de a porni la construcfcia unei case,
elaboreaza un plan care, este о create a minjii sale. Apoi dupa aceasta el
modifica §i imbun&t&|e$te acest protect. Albina nu poate schimba nimic.
Ea ,,construie§te“ intotdeauna in mod iijstinctiv. Daca strapungi о celuli,
va curgetmierea din ea, dar albina va continua sa aduca §i sa tot aducft
mierea in aceasta celula, de$i ea este gaurita. Instinct orb ! Ea va veni
exact de atitea ori de cite ori vine in mod; normal pentru a umple celula."

£j>i cu acest prilej mi-am amintit cum am strapuns capacul cuibului
in care albina taietoare de frunze i$i depusese ou$orul. Ea totu§i a con-
tinual sa a§tearna un capac dupa altul, atitea cite a$aza intotdeauna, farS
sa fi bagat de seama ca de data aceasta toate.erau str&punse.

„...Greutatea cerii este de §aizeci de ori mai mica decit a mierii pe
care о confine." Este un lucru demn de remarcat ! Dar ceara, ca material
de construct ? Destul de bizara propunere !

Dumcev scria :

„Omule, inva|a sS-^i aperi casele de frig !

Calugari^a, depunindu-?i ouale, le acopera cu un lichid special, pe
care-1 secreta permanent. Aceasta masS, cu ba$icu|;e de aer in interior,
fere$te oul de caldura excesivS. §i de frigul prea puternic. Studia^i acest
lichid !“

Nota mea :

„Este vorba de izolarea termica. Dar aerul, ca material izolant, este
cunoscut de mult. $i foarte de curind, tehnica zilelor noastre, |inind seama
de faptul ca aerul este un material termoizolator, a creat un soi special
de sticla spongioasa. Prin porozitatea §i greutatea sa redusS, acest mate-
rial este superior chiar plutei. Pentru a ob^ine о asemenea masa a fost
necesar sa se gaseasca un procedeu de reglare a formarii structurii po-
roase din masa de sticla. Tot secretul este ca porii cu gaze sa se disper-
seze in mod egal in masa de sticla. “

,,N-avem de ce cauta regularitatea dispersarii unor pori in spuma
aceasta !“ mi-am zis eu.

Astfel am citit intreg conspectul lui Dumcev, cu sufletul tulburat
?i notind aproape tot timpul pe marginea exemplarului meu : ,,Prea\tir-
ziu ! Prea tirziu !“

Imi sim|eam sufletul ca de plumb : oare Dumcev i§i irosise, intr-a-
devar, intreaga lui via^a f^ra nici un rost ? $i ce se va intimpla cu el
cind se va convinge singur de acest adevar ? Ce raspuns va primi de la
Moscova ? Caci el aruncase doar din fara Codrilor de Iarba о provocare
?tiintei modCrne ?!

Imi venea greu sa citesc mai departe...

— Befi^or-ajutor !

— Be|i§or-ajutor ! repetam dupa glasurile cu clinchet de clopo$el
ale copiilor.

Ce sa fac ?

Soarele ajunsese sus pe bolta albastra, i$i strecura razele prin frun-
zi?ul verde, umbrele deveneau tot mai scurte. Era amiaza.

— Be|;i$or-a-ju-tor... — se auzea cind de aproape, cind de departe.

Sa citesc oare in continuare ? Nu ma grabeam. A§teptam parca ceva.

PREA TIRZIU ! PREA TIRZIU 1

Ce zgomotoasa §i pestri|a e aleea ! Voci tinere, zglobii, rochiile viu
colorate ale fetelor. Au aparut, au trecut. Totul s-a lini§tit. Din adincul
parcului se aud doua voci cunoscute. Le identific — e vocea Lenei §i
a lui Pavel.

— Ultima minge am respins-o la plasa. Era decisiVa. A zbirniit
racheta !
— Azi odihne$te-te ! Mime joci in semifinala.

— Am sa ma odihnesc $i am sa scriu о scrisoare.. Mica de tot.
microscopica !

— Ca aceea pe care a adus-o in cutiufa ala... de la Moscova ?

— I|i aminte$ti ? Dijonval... Eratosthene...

Risete.

Au piecat.

Am inceput sa citesc mai departe.

Dumcev scria :

„Paianjenul de apa mi-a sugerat principiul unui clopot pentru sea-
fandri. Dar mai sint alte insecte care dau astfel de sugestii. Cercetati
larva mu$tii de namol. Ea sta in apa, in timp ce i$i |ine coada afara. De
ce ? Ca sa respire. Cind apa se ridica, i se lunge^te coada, care e alca-
tuita din doua tuburi de aer, doua canale, intr-o pelicula stravezie.
Aceste tubu^oare se scurteaza in modul cel mai neobi^nuit. Ai de ce sa
te miri, ?i ai $i ce invaja studiind-o. Construiji aparate la fel ?i cobo-
ri|i-le pe fundul marii !“

Nota mea :

„Despre asta am mai citit in filele lui Dumcev in care descria cala-
toria' sa in cautarea jumalului. Este adevarat ca intr-o carte recent apa-
ruta despre coborirea scafandrilor la mari adincimi, scafandrul este com-
parat in mod direct cu aceasta larva. Comparindu-1 cu larva, autorul
recurge la termenii cei mai tehnici.

El vorbe$te despre faptul ca coada larvei se lunge$te in apa ca un
periscop, fiind alcatuita dintr-o pelicula exterioara, transparenta, cu о
,,buc§il Stelara" la capat $i cu doua tubule|e de aer prin care se
aspira aerul.

in aceasta carte se arata ca scafandrii folosesc aceea$i metoda de
aspirare a aerului pentru respira|ie, ca $i aceasta insecta.

Se mai vorbe^te §i despre faptul ca tubule|ele cu care este preva-
zuta coada larvei seamana in chip uimitor cu furtunurile scafandrilor —
ele nu se increase, datorita bordurii spirale, care intare^te forma lor
cilindrica".

„Coincident ! mi-am zis eu. Ar fi greu de crezut ca inventatorul
s-a adresat unei larve pentru a-i cere sfatul."

। Timp de multe decenii, cit a trait Dumcev in Tara Codrilor de Iarba,
a stat cufundat in observajiile sale in vreme ce viaja mergea inainte.
Oricare inventator, creindu-$i opera, a finut seama de cercetarile altora,
a facut schimb de experience cu altii, a studiat realizarile ^tiinjei teh-
nicii. Iar Dumcev pretinde : omule, inva|a de la insecte !

Da ! „Invaja de la paianjen ! afirma el in acest conspect. Inva^a
sa construie^ti poduri, inva|a noua metoda de preparare a firelor de la...
paianjen !“

Am incercat sa ma descurc in aceste teze ale lui Dumcev.

„Paianjenul inva|& constructorii sa ridice poduri fara piloni — serie
Dumcev. Un asemenea pod este ieftin $i rezistent. Podul e suspendat
pe lan^uri."

CiudatS propunere ! Oamenii construiesc de mult poduri suspen-
date pe lan|uri. Fara sugestia paianjenului.

Este adevarat cti intr-un indreptar am gasit о notifa care putea fi
u$or luata drept о gluma : pretindea ca, intr-adevar, primul constructor
al podului suspendat a acordat о atenjie speciala paienjeni^ului intins
deasupra potecii din gradina prin care se plimba intr-o zi senina de
toamna. Sj>i i-a trecut prin minte о idee : се-ar fi sa construiasca un pod
pe lanturi de fier ?

Dumcev serie :

„In secolul al §aptesprezecelea oamenii au incercat sa folosfcasca
paienjeni^ul pentru fabricarea ^esaturilor. Desigur nu asta e problema :
nu se poate face imbracaminte din paienjeni?. Dar lua^i de la paianjen
procedeul de fabricare a firelor !“

Mai departe, Dumcev propunea inventatorilor sa repete procesul
de ob^inere a firelor, pe care l-am urmarit ?i eu cind am nimerit in
paienjeni^.

M-am uitat in enciclopedie $i am notat pe marginile conspectului
lui Dumcev :

„Propunere intirziata ! In anul 1890 a fost pusa in func^iune prima
fabrica de matase artificiala !“

Dupa ce am facut aceasta adnotare,. am inceput sa studiez tehnolo-
gia procesului de produc^ie a matasii artificiale. $i am ajuns la conclu-
zia ca compare jia dintre paianjen — ma$ina vie — $i masina de viscoza
este destul de interesantcl

Picaturile de lichid viscos ale paianjenului, ie^ind din tubu^oarele
de pe negi, se incheaga in contact cu aerul $i se transforma in fire de
paienjeni$.
Marina repeta oare acest proces de filare a paienjeni^ului ? In ma-
rina solu|ia lichida este impulsionata prin ni$te tubule|e capilare — fi-
liere — odata ajunsa in aer se transforma in fire de matase.

Antrenindu-ma, am incercat sa compar mai exact aceste doua pro-
cedee ?i am notat :

„Marina de filat §i paianjenul !

La paianjen — negul este о glanda. Cindva el mi s-a parut о uria$a
excrescenja din care ies ni$te tubule|e scurte de filat. La capetele acestor
tubule|e se afla canalul colector al glandelor de secrete.

La marina — solu|ia de filat, care vine cu о presiune de treizeci-
patruzeci de atmosfere in conducta, este presata prin filiere — tubule|e
dintre cele mai sub^iri — cu orificiul de 0,05 pina la 0,1 milimetri. Tu-
bulejele sint inlocuite uneori cu unui singur, pe care se imbraca о calota
cu multe orificii (peste cincizeci).

La paianjen — masa viscoasa secretata sub forma de firicele sepa-
rate se lipe^te in aer, formind un singur fir puternic.

La marina — solu|ia de filat presata, se solidifica in aer intr-un fir
sub^re, care se deapana pe un mosor (procedeu uscat).

La paianjen — perechea posterioara de picioru$e trage dupa sine
paienjeni^ul, nepermitindu-i sa se lipeasca de obiectele1 inconjuratoare.

La marina — firul ob|inut este indreptat spre mosor cu un virf
special emailat.

Unirea citorva fire intr-unul singur are loc cu ajutorul unor mici
furci emailate.

Dar aceasta metoda de produc|ie a matasii artificiale s-a invechit.
Exista о sumedenie de inova|ii. Solu^ia de filat trece dupa presarea ei
in exterior printr-un lichid special — о baie de reducere — ?i apoi, dupa
solidificare, se bobineaza. Astfel, ma?ina creata de om a depart de mult
paianjenul ! Sj>i procesul de produce al matasii artificiale seamana din
ce in ce mai putin cu procesul de filare al paianjenului“.

Dar de ce s-a facut deodata liniijte in pare ? Nu se mai aud gla-
suri. Vintul imi rasfoie^te car|ile §i indreptarele.

Pe cer nori fumurii plutesc repede, se contopesc. $i iata ca de-
odata un nor intunecat acopera cerul $i se tira^te aproape de pamint.

S-a facut frig §i s-a stirnit vintul. E timpul sa plec...
Am termmat de citit conspectul lui Dumcev in camera la hotel. Se
gaseau in el teze §i afirma^ii mai mult decit surprinzatoare §i cu to-
tul ciudate.

Istoria armei omului incepe, dupa parerea lui Dumcev, in Jara
Codrilor de Iarba. Omul stravechi §i-a luat, chipurile, arma de la insecte.

Pentru a demonstra acest lucru Dumcev stabile$te ca in toate soiu-
rile de armament pe care omul le-a confecfionat cindva, a |inut seama
de doua principii : principiul planului de taiere §i principiul lamei
ascufite.

Falcile insectelor cu margini zim|ate (principiul planului de taiere)'
i-au sugerat omului confec|ionarea cujitului, a palo?ului $i a sabiei.
Coarnele renului — suli|a ?i pumnalul (principiul lamei ascufite).

Gindacul ileana, spune mai departe Dumcev, nu se terne de al-
bina. Oricit ar incerca ea sa-1 impunga, inveli$ul lui rezista.

Omul a vazut toate acestea, a tras concluzii $i $i-a facut cu miinile
lui un scut care 1-a ferit de loviturile sulifei. Deci gindacul 1-a indetn-
nat pe om : creeaza-fi о plato^a ca a mea !

„Ciudata afirma|ie — am notat imediat pe marginea ei. Niciodata
— nici cu prilejul sapaturilor care s-au facut, nici in desenele din pe^teri
§i nici in cele de pe stinci, ale omului primitiv, nu s-a gasit vreo urma,
vreo aluzie, vreo indicate din care sa rezulte ca omul primitiv ar fi
recurs la sugestiile lumii insectelor.

Arma primara, toporul sau barda, piatra §lefuita grosolan, arcul,
sagefile, toate acestea n-au nici о legatura cu ,,tehnica“ lumii animalelor.

In conspectul sau, Dumcev poveste^te despre felul cum insecta
cara, impinge, deplaseaza о povara care depa$e$te de multe ori greuta-
tea trupului ei. El vorbe$te despre dispozitivele de sapat, razuit, apucat,
ale insectelor. Uite asta poate fi interesant...

Citesc mai departe despre rezisten^a insectelor.

Locuitorii Jarii Codrilor de Iarba pot sa traiasca cu lunile fara sa
manince, ei pot sta incremenifi in acela^i loc, ani de zile. Paianjenul
cu cruce i$i fese paienjeni^ul lung de §aptezeci $i doi demetri, fara sa
manince nimic, iar daca prada nu nimere^te in aceasta plasa, el i?i fese,
in alt loc, una noua.

Ma cuprinde triste^ea, sufletul mi-e tot mai greu, citind acest
conspect al viitoarei lucrari a lui Dumcev — lucrare pentru care a pier-
dut zeci de ani de viafa in Tara Codrilor de Iarba §i e gata sa mai piarda
?i al|ii de aci inainte. Va veni vremea cind lucrarea va fi terminata si
atunci va reie§i §i mai limpede ca la- baza ei se gase§te о idee cu totul
arbitrara, intimplatoare §i pur $i simplu caraghioasa : „Omule, inva^a
tehnica de la insecte !“

Toate sfaturile §i „revela|iile“ lui Dumcev sint depa^ite.

Conspectul se incheie cu un apei la fel de neobi^nuit ca si
inceputul :

„Oameni de stiin^a ! Ast£zi dumneavoastra nu va mai scrie|;i lucra-
rile nici pe papirusuri §i nici pe pergamente, ci pe hirtie din masa lem-
noasa. Nu uitafi : viespile producatoare de hirtie au sugerat omului ca
hirtia poate fi preparata din fibre lemnoase. Din acea zi marea economie
in consumul de fonduri pentru hirtie a determinat о sporire importanta
in raspindirea stiintei §i a tuturor cunostin|elor din domeniul culturii.

О VIZITA NEA$TEPTATA

Cum ! Toate tainele ^arii Codrilor de Iarba, de pe care Dumcev a
smuls valul, toate misterele locuitorilor acestei |ari pe care el le-a dezle-
gat, toate descoperirile pe care le-a facut, toate apar acum in fata mea
sub forma unei enumerari mizere pe tema : „Omule, inva|S tehnica de
la insecte !“

Ce s-a intimplat ? Am vazut doar eu insumi cit de multe descoperiri
a facut Dumcev in fara Codrilor de Iarba. M-am convins eu insumi cit
de multe sint acele lucruri noi pe care le are el de spus omenirii. Am
lost doar martor cind a supus ratiunii omului instinctele locuitorilor
acestei |ari. f?i toate astea parca au disparut acum. In conspectul sau
Dumcev apare sclavul supus al unor cunostin|e intimplatoare. Imi amin-
tesc de aerul dezorientat pe care-1 avusese atunci cind imi spusese :
„Am in cap mii de variante ale conspectului si toate sint la fel de im-
portante“. $i apoi a lasat totul deoparte... N-a reu§it sa deosebeasca
principalul de secundar. fj>i nu el a ales proiectul, ci unui din proiecte—
cel mai intimplator — a pus stapinire pe imaginafia lui, 1-a subjugat.

Se vede ca, de fapt, in zilele de singuratate traite in Jara Codrilor
de Iarba, Dumcev s-a pregatit de mii §i mii de ori pentru discujia cu
oamenii §i a creat in inchipuirea sa proiecte, variante noi, $i noi forme
de exprimare pentru aceasta convorbire. $i iata ca variantele inexpri-
mate ?i variantele variantelor s-au inmuljit, au inceput sa-1 inabu^e.
Cu cit tacea mai mult, cu atit reu$ea mai putin sa se descurce §i s£ selec-
tioneze esenfialul din cele descoperite in Tara Codrilor de Iarba. Toate
descoperirile observatiile ii erau la fel de scumpe, erau la fel de im-
portante pentru el.

Nenumaratele variante au pus stapinire pe gindirea omului.

$i iata ca in locul unei simfonii care sa-Ji patrunda in suflet, auzim
citeva crimpeie incoherente.

„Conspectul gre$elilor !“ Am scris aceste cuvinte pe coperta ma-
nuscrisului lui Dumcev.

Amaraciune ! Triste|e !

Destul ! E timpul sa plec ! Am inceput din nou seb-mi fac valiza.
Sigur ca Dumcev — acest calator neinfricat care a strabatut о Jara necu-
noscuta — se ratacise totu$i in codrul des al descoperirilor, al proiectelor
$i presupunerilor.

Iata ca se lasa seara. Oare nu s-o fi inchis biblioteca ? Trebuie sa
о mai prind deschisa, ca sa predau cartile. Imi voi impacheta lucrurile
mai tirziu.

Am ie$it din hotel, lasind manuscrisul pe masa.

Neaten|ie ? Lipsa de prevedere ? Graba ? Oricum, nenorocirea s-a
intimplat tot din cauza ca am lasat pe masa conspectul cu insemnarile
mele $i am piecat la biblioteca.

AfarS ploua marunt. Pe strada, nici fipenie de ofn. Cerul era aco-
perit cu nori cenu^ii de$i. Aerul era umed, batea vintul. Gindurile triste,
mohorite nu ma paraseau.

Ce-i voi serie lui Dumcev de la Moscova ?

Sa predau manuscrisul redaejiei ? Dar manuscrisul acesta nu con-
tine nici un fel de descoperiri. Ah, de ce dintr-o pornire inflacarata a
inimii i-am dat lui Dumcev speran|e, 1-am incurajat fara sa ma gindesc ?
De ce m-am oferit sa due revistei proiectul lui ? Dumcev a aviit incre-
dere in mine. El spera sa revolu|ioneze §tiinta cu descoperirile sale.
Redacfia insa ii va restitui manuscrisul. Poate ca ii vor serie : „Lucrarea
dumneavoastra confine comparafii interesante intre diferitele forme de
manifestare a instinctelor in lumea insectelor §i intre diferitele forme ale
tehnicii create de mintea oamenilor. In loc insa de-а descoperi lucruri
de mult descoperite, va sfatuim sa scriefi о carte atragatoare pen-
tru copii“.

Mi-am amintit de cartea unui scriitor in care este vorba despre un
batrin cu un cap mare, carunt, ?i cu fafa de culoarea pergamentului.
Acest batrin a colindat zeci de ani, de la un capat la altul, un ora$el
de provincie, incercind sa dovedeasca tuturor ca el a descoperit о metoda
de calcul cu totul noua. Dar nimeni nu-1 asculta. Odata, un student in
matematici venit din alta parte, i-a luat insemnarile §i a vazut ca batri-
nul „a descoperit“ de mult descoperitele tabele de logaritmi.

Batrinul s-a convins u$or de adevarul din cuvintele studentului. I-a
mulfumit indelung §i a piecat acasa. In aceea^i zi a fost gasit mort. Asta
era istoria batrinului.

Se intunecase de tot. Am predat carfile am ie$it din biblioteca.
Pe cer atirndu nori grei. Luminile becurilor de pe strada sclipeau
singuratice.

Am coborit cu un sentiment de tristefe treptele umede §i lune-
coase ale scarii inalte de la intrarea bibliotecii. Pina la hotel mai aveam
de strSbatut vreo doua strazi §i о ulicioara. Am aflat mai tirziu ca in
ziua aceea, in timp ce eu ma duceam spre hotel, Dumcev venea de acolo,
ma cautase plin de nerabdare $i fericire. Dar drumurile noastre nu s-au
incruci§at.

Dumcev nu m-a gasit la hotel. $i s-a intimplat un lucru la care
nu m-am a^teptat, pe care nici macar nu l-a§ fi putut presupune.

De la Polina Alexandrovna am aflat tot ce s-a intimplat in acea
zi cu Dumcev.

DupS-masa, Serghei Sergheevici, insofit, ca de obicei, de Polina
Alexandrovna, ie$ise in ora§ §i, trecind pe linga noua cladire a $colii, s-a
oprit. Tot acolo se oprise $i un autocamion proaspat vopsit, impodobit
cu verdeafa. Copiii dadeau fuga pe scari, cu strigate vesele, cu ris
zgomotos :

— Au venit sa ne ia 1 Piecam in excursie !

$i continuind sa povesteasca, fafa Polinei Alexandrovna exprima
о mare nedumerire.
— De ce oare s-a oprit Serghei Sergheevici atit de surprins ? Se
uita, nu se mai satura uitindu-se, de parca n-ar mai fi vazut niciodata
pionieri plecind in tabara.

Trebuie sa precizez ca Polina Alexandrovna nu aflase inca unde
fusese Serghei Sergheevici in timpul lungilor sai ani de absenfa. Ea
nu voise sa-1 tulbure cu intrebarile, iar eu n-apucasem inca sa-i poves-
tesc §i, la drept vorbind, nici nu §tiam cum sa incep.

La un moment dat, Serghei Serghevici vazu о fata balaie coborind
de pe trepte §i о auzi comandin d :

— Drep|i ! Pentru aducerea drapelului, fi^i gata I

$i cind, prin fa^a copiilor, potoli|i §i alinia|i repede in careu, cu
miinile ridicate in semn de salut, incepu sa fie purtat drapelul, drapelul
ro§u, filfiind cu litere de aur — in sunetele a doua trompete §i a unei
tobe mici — pe fa|a lui Dumcev aparu о expresie aproape de extaz.

El se uita in ochii cenu$ii, alba^tri, caprui, negri, atit de lumino^i,
de ageri, ai copiilor. Privirea lor inso^ea cu mindrie §i seriozitate dra-
pelul pionieresc.

Apoi drapelul fu suit in marina §i indata se stirni iar larma, risete,
invalma$eala. Copiii, fugarindu-se, luindu-se la intrecere intre ei, ince-
pura sa se catare fiecare pe unde putea, in camion. Jj>oferul incepu sa-i
a jute pe cei mai mici.

О feti|a mica de tot |ipa :

— Vreau singura ! Singura !

Se camara repede, cu tenacitate §i abilitate pe roata, se apleca peste
marginea camionului. Doua cosine §i о cuta albastra a fusti^ei fluturara
in vint —- fetija sari, se a§eza pe banca linga un trompetist $i se uita la
ceilal|i copii cu mindrie.

Serghei Sergheevici nu se mai putu stSpini — izbucni in ris §i le
facu semn copiilor cu mina.

Spoferul claxona. Pionierii incepura sa cinte. Marina disparu
dupa col|.

Apoi Dumcev porni spre casa. Tacu tot drumul. De data aceasta
nu-§i vorbi nici macar lui insumi cu glas tare — ca de atitea ori — de§i
era tulburat.

Intra tacut in laborator §i se incuie acolo.

Apoi cobori pe nea§teptate din turnule^ul sau §i-i spuse Polinei
Alexandrovna :
— Trebuie sa marturisesc ca lucrul cel mai de seama, cel care
imi apare ca cel mai de seama — tocmai acesta nu-1 pot pricepe...

Era foarte tulburat, se a$eza adinc in fotoliu §i cazu pe ginduri.
Polina Alexandrovna §i vecina ei, Avdotia Vasilievna, incepura sa-1 des-
coasa cu precau|ie : de fapt ce anume nu pricepe ?

— M-am uitat cum se construie§te о casa, cit de repede create,
de$i aproape ca n-am vazut de loc pe acolo oameni. Nu m-am mirat.
Am vazut pe strazi, in locul trasurilor cu cai ?i al caru|elor, multe ma-
§ini. Am in^eles. Nu m-am mirat. Dar iata... Spune|i-mi, de unde aceste
cintece ? De unde aceasta bucurie ? $i copiii, §i virstnicii... De diminea|a
pina seara... АЩ oameni!

— $i ce-i de mirare ? Ce-i aici de nein|eles, Serghei Sergheevici ?
spuse Avdotia Vasilievna, impreunindu-§i palmele, Ce-i. de mirare, Ser-
ghei Sergheevici ? repeta ea ?i Sciri in picioare. Vai, a dat in foe laptele
in bucatarie 1

Abia acum a aflat Polina Alexandrovna ca Serghei Sergheevici a
ajuns, ca §i Robinson, intr-o |ara necunoscuta, in care timp de ani §i
ani n-a intilnit nici un om. Dar care este acea |ara, ce nume poarta, nu
se-ncumeta sa-1 intrebe.

Vai, cit de multe, cit de multe va trebui sa afle Dumcev inainte de
a in|elege noua via^a !

Polina Alexandrovna incepu sa-1 inijieze in aceasta noua viafa, vor-
bindu-i despre pionieri $i apoi despre toate prefacerile prin care trecuse
in ace^ti ani |ara.

Un zimbet de bucurie profunda, concentrate, transfigure §i lumina
fa|a lui Serghei Sergheevici. Polina Alexandrovna se uite la el §i recu-
noscu — i$i aminti dintr-o data — acest zimbet. Era acela§i zimbet de
bucurie cu care venise odata Serghei Sergheevici, de mult de tot, la ea,
ca sa-i cinte piesa pe care о compusese pentru vioara. Inainte de a in-
cepe si i-o cinte, el ii spusese :

„Imaginap-va un drum larg de stepa, care se pierde undeva in de-
partare. О amiaza de vara. Aerul dogore$te. Tot ce e viu s-a potolit, s-a
furi§at intr-un loc ascuns, s-a pitit. О asemenea lini§te cuprinde stepa
pe vreme de caldura $i seceta indelungata. Dar aceasta lini§te este plina
de incordare. De undeva se aude deodata un tunet, se apropie furtuna.
Dar inainte de a se dezlan^ui, se aud citeva voci intrebatoare. Batai de
clopote. Lini?tea a explodat. Vocile se contopesc intr-un cor. Furtuna
s-a dezlantuit cu toata for|a ei. Un cor de voci о saluta contopindu-se
cu ea. Apoi furtuna trece. Ramine doar corul triumfator. Ploaia data-
toare de viata a spalat stepa. Totul s-a insufle|it. Corul se stinge treptat.
Numai de undeva de aproape, de foarte aproape, se revarsa cintul voics
al unei pasarele de stepS.“

Dupa mul|i-mul|i ani, Polina Alexandrovna revazu pe fata lui
Serghei Sergheevici acela^i zimbet pe care-1 purta atunci cind a venit
sa-i cinte la vioara compozijia sa.

Serghei Sergheevici asculta atit de bucuros, cu atita ardoare, tot ce
povestea Polina Alexandrovna, de parea cele pe care le auzea ii erau
de mult cunoscute. Le traise in imaginatia lui, aspiraSe cu toate gindurile
lui spre toate acestea, inca de pe atunci, de mult de tot acum le vedea
realizate. Fata ii deveni mai blinda §i mai luminoasa. SjJoptea fericit :

— $tiu ! In^eleg tot... $tiu !

Era atita convingere in exclama^ia lui ,,$tiu !", incit Polina Alexan-
drovna gindi : „Oare n-a glumit Serghei Sergheevici spunind ca a trait
mul^i ani intr-o |ara nelocuita ?“

Tulburat, el s&ri din fotoliul in care sezuse atita vreme ascultind-o
pe Polina Alexandrovna §i exclama :

— Acum in^eleg ! Acolo, in fara Codrilor de Iarba... unde am trait
mul|i ani. Oare nu despre toate acestea a vrut sa-mi povesteasca acolo
prietenul meu cu care m-am intors aici ? Dar eu !... Eu nu l-am ascultaI,
nu l-am inteles, l-am jignit... Acolo, in Tara Codrilor de Iarba I

Polina Alexandrovna i$i impreuna palmele :

— Care tara ?

Dar Dumcev n-o auzi. Spuse :

— Fug la hotel ! Sa-mi cer scuze §i sa-i spun doua vorbe.

A^adar, drumurile noastre nu s-au intilnit.

Veneam de la biblioteca spre hotel : trebuia sa-mi iau valiza §i
apoi, fuga la gara !

Sa nu uit sa pun lucrurile in valiza ! Manuscrisul... ambele exem-
plare... sa le a$ez chiar pe fundul valizei — mi-am spus — apropiin-
du-ща de hotel.

Ploaia cadea tot mai deasa §i mai puternica. Dinspre mare venea
un val de ceata.
lata ?i hotelul. Nu vad cheia in dulapior la locul obi$nuit. Am gA-
sit-o in u§a. Am deschis u$a, am intrat in camera mea. Am ramas
inlemnit.

Lumina ardea puternic. Era lini^te. Dar unde-i manuscrisul lui
Dumcev ?

Pe masa nu era.

Disparuse.

FATA CARE CITE$TE ROMANE

— TovarA?a, cine a fost in camera mea ?

Nici un raspuns, lini?te. Fata continua sa citeasca.

M-am apropiat, am tras cartea din fa^a ei $i am acoperit pagina
cu palma.

— Ah, dumneavoastra era^i !... i$i ridica in sfir^it privirea asupra
mea func^ionara de serviciu. Daca a^i §ti ce roman minunat e acesta!

— Repet, cine a fost in camera mea ?

— Ah, cine a fost ?... Am dat cheia de la camera numarul §apte
ceta^eanului aceluia de la Moscova... Acela care tot spune cA pleach, se
tot pregate?te de piecare, dar nici pina acum n-a mai piecat. Nu ?tiu de
cite ori a spus : „Azi plec“ — dar a doua zi tot aici era... Chiar ultima
oara, mai adineauri...

— Dumneata vorbe^ti desigur despre mine — am intrerupt-e cul
Am fost la biblioteca. Cheia |i-am predat-o dumitale personal. M-am
intors adineauri $i о gasesc in u§a. Cui i-ai dat cheia §i nu |i-a adus-o
inapoi ?

— Ah, care va sa zica nu erai dumneata ?... «Ducesa i?i ridicA ochii
alba?tri fermecatori : „Viconte 1 In cuvintele dumneavoastra fatale..Л»

— Prin urmare, dumneata nu §tii cine a fost in camera mea?’
— Scuza^i !... Mi-am amintit ! V-a cautat un om foarte respecta-
bil... $i i-am dat cheia. Doar nu era sa-1 las sa a?tepte pe coridor ? Era
atit de politicos ! Asemenea oameni nu fac nici un rau !

Am dat din miini §i m-am intors repede in camera. Abia atunci
am observat bile^elul de pe masa.

„Draga prietene !

Daca ai $ti cu ce bucurie am venit, aproape am alergat la dum-
neata ! Ce sarbatoare, ce lumina era in sufletul meu ! Abia a^teptam
sa te vad ?i, in afara de asta, voiam sa adaug о pagina-doua la conspec-
tul meu. Dar domni^oara care face de serviciu la hotel mi s-a parut о
persoana foarte distrata si nu m-am incumetat sa-i las ei paginile mele.
Intrind in camera dumitale, am vazut pe masa manuscrisul meu. Voiam
sa-i adaug filele noi. Am citit astfel insemnarile dumitale, pe margini.
La un moment dat, m-a cuprins desperarea. Dar apoi mi-am venit in
fire. In conspectul meu nu sint gre^eli 1 Am dezlegat multe taine §i am
facut destule descoperiri in Jara Codrilor de Iarba. Dar totu§i dintre
toate le-am ales pe acelea care imi sint mai dragi, mai apropiate de
xsuflet $i nu pe cele mai importante pentru ?tiinta.

Ah, tinere ! Dumneata, genera^ia dumitale, §ti^i voi oare ce vre-
muri grele, ce vremuri ingrozitoare au fost acelea ale tinere^ii mele ! Cit
de singur m-am sim^it !

Apoi, in Jara Codrilor de Iarba, ani indelunga^i...

Eu nu mai am mult de trait. Sint batrin.

Acum sint foarte trist. Vreau sa ramin singur. Voi fi singur о
vreme. Singuratatea imi va reda echilibrul sufletesc. A?a ей nu ne vom
vedea curind. $i apoi, a venit timpul ?i pentru dumneata sa pleci. Adio !

$i doar imi devenise?i tare drag.

Al dumitale Serghei Dumcev.“

Am piecat aproape in fuga la Dumcev. Dar laboratorul era gol.
JFocul din soba era aproape stins. Linga soba se afla о foaie arsa. Pe-
semne tot ce ramasese din conspectele lui Dumcev. Polina Alexandrovna
era jos, in camera ei.

— Serghei Sergheevici $i-a luat umbrela ?i a piecat undeva in
graba. M-am gindit ca s-a dus din nou la dumneavoastra. Caci prima
oara nu v-a gasit. Unde-o fi ? Ce cea^a ! $i ce ploaie !
INTILNIRE IN СЕАТА

In noaptea aceea cea|a coborise deasupra marii. Ce intuneric ! Ume-
zeala §i frig. Prin re^eaua rece ?i deasa a ploii drumul spre colonia lucra-
torilor ?tiin|ifici aproape ca nu se mai zarea.

De ce m-am repezit intr-acolo ca sa-1 caut pe Dumcev ? Nici eu
nu ?tiu ! Poate pentru ca pe acest drum ma intorsesem cu el in ora?.

Voia sa ramina singur ? Fie 1 Dar un om batrin, care nu cunoa?te
nici strazile noi ale acestui ora?, nici drumurile care due la ora? — singur
pe ceaja, in ploaie...

Nelini?tit, desperat, chinuit de gindul ca m-am purtat cu atita lipsa
de grija fa|a de manuscrisul lui Dumcev, dar totu?i cu speran^a, cu о
ultima speran^a, ca el se mai afla undeva pe aici, pe aproape, poate chiar
pe acest drum, alergam, cautam, strigam :

— Dumcev ! Dumcev !

Mantaua de ploaie ?i costumul mi se udasera, curgeau ?iroaie de
apa pe dupa guler.

Dar eu mergeam inainte ?i strigam :

— Dumcev ! Dumcev !

— Hei ! Cine striga ?

In cea^a, о caru^a era cit pe ce sa ma calce. In caru^a — doi oameni.
M-am interesat cine sint ?i am aflat ca unul era Kolea Senjov, elev al
?colii tehnice agricole ?i celalalt, un sanitar de la spitalul ora?enesc.

Intreb :

— N-a^i vazut pe aici un om batrin ?

§i iata се-mi povesti Kolea :

— Cu vreo doua ore in urma, pe cea^a asta, era cit p-aci sa dau
peste un om, uite-a?a, cum era sa dau ?i peste dumneavoastra. Strelka —
roibul meu — s-a oprit dintr-o data. Omul s-a dat la о parte. L-am lu-
minat cu lanterna ?i ce vad : un batrin scund, cu о umbrela mare. Sea-
mana cu profesorul nostru de chimie. Numai ca acela poarta ochelari.
ii spun :

„Cetafene, lua^i loc in caru|a ! Merge|i cu mine !“

El s-a a?ezat: Am pornit la pas. Dar dupa foarte pu|in timp cetS-
^eanul acela a vrut sa coboare din caru|a. L-am ajutat.
„Multumesc, tinere, zice, am ajuns !“

„Unde, ma intreb eu, unde a ajuns ? Caci case pe aici nu se vSd
de loc $i ploua.“ Ceta|eanul acela a cotit undeva, apoi s-a intors pe $osea
$i a pornit-o parea in ne^tire... inainte... Mergeam alaturi de el, dar el
nu ma observa. Vorbea de unui singur. Apoi las2i drumul mare §i iar
pleca. fj>i apoi iar se intoarse... $i tot a§a.

Ma gindeam : „Ce inseamna toate astea ? Ce cauta el pe о aseme-
nea intunecime §i pe о asemenea ploaie ?“

$i din nou i-am spus :

,,Ceta|ene, va mai pot duce cu caru|a !“

A urcat in caru|a, s-a a$ezat $i am pornit.

„Peste о ora о sa fim in colonie, zic. О sa va incalziti."

„Eu nu ma due acolo. Am sa cobor 9cu$i. Vr'eau sa caut chio§cul.‘t

„Ce fel de chio^c cauta el in ploaie ?“ m-am gindit §i eram gata
sa pufnesc in ris, cind deodata mi-am reamintit.

„Dumneavoastra cautaji chio^cul de dupa cring ?... Pai e aproape
complet darimat. Nimeni nu se mai duce acolo nici ziua. Iar acum ploua,
e noapte."

El insa se tot uita in cea|a. Atunci am in^eles ca am de-а face cu.
un om bolnav. Poate ca era vreun profesor ? I-am acoperit bine umerit
cu prelata. Am mers mai departe. Profesorul tacu multa vreme, apoi
incepu sa vorbeasca de unui singur. Despre ni$te animale extraordinare,,
dintr-o |ara nemaipomenita. Dupa aceea tacu din nou.

Ploua tot mai tare. Am sarit din caruja, am pus pe picioarele lui
un sac cu fin, i-am a§ezat mai bine prelata pe umeri.

„Multumesc, tinere ! Parinfii dumitale te-au educat frumos.“

„Eu n-am paring. Au murit cind eram mic de tot."

„Dar cine |i-a facut educa|ia ?“

I-am explicat :

„Am crescut la Casa copilului. Apoi am urmat §coala profesionala,
iar acum sint la $coala medie tehnica. In general, m-a educat Comsomolul.‘t

El ma intreaba :

„Cine, cine ? Cum ai spus ? Nu irteleg

„Zic, in sinea mea, trebuie sa min mai repede. Pare bolnav de-a
binelea !“

Am sarit din caru|a. Am tras cureaua sidelcii, am controlat chinga.
Cind m-am intors la caru|a, cetajeanul meu disparuse.
Atunci mi-am poruncit : „Mort-copt, Kolka, cautS-1 pe bolnav ?i
du-1 la spital!“

Am facut cale intoarsS spre ora?, 1-am minat pe Strelka drept la
spital. L-am luat in сагиба pe un sanitar ?i... inapoi... Acum il cautam pe
profesor. Am scotocit peste tot. Mai trebuie sa-1 cautam in cring... — ?i-a
incheiat spusele Kolea Senjov.

Cea|a parea se mai risipise, dar ploaia cind inceta, cind pornea
din nou.

I-am lasat pe Kolea ?i pe sanitar pe drumul de |ara, rugindu-i sa
ma a?tepte acolo. Cu lanterna in mina am dat fuga pe alee. Da, aici pe
undeva era chio?cul. In el ne-am imbracat atunci cind am piecat din fara
Codrilor de Iarba. Am a?teptat sa vina seara...

Aleea ! Nesfir?it de lunga imi parea in intuneric !

Dar daca Dumcev s-a ratacit, a obosit si a adormit pe undeva sau
a cazut ?

Iata ?i salcimul care bareaza intrarea in chio?c. Am dat crengile
violent la о parte ?i ele m-au impro?cat cu о ploaie deasa. Lanterna mea
lumina picioarele pe jumatate putrede ale mesei §i ale bancilor. Nimeni...

Mai repede, spre baza legumicola ! Poate сй-i acolo I

Ce lini?te ! Doar picurii de ploaie bat acoperi?ul gSurit al chio?cului.
Dar ce-i asta ? Sa mi se fi parut ? Un suspin.

Am privit in jur. Lumina lanternei cazu pe stilpul de linga salcim
§i in spatele acestuia, in spa tele stilpului, Dumcev...

— Serghei Sergheevici !

El se ivi de dupa stilp, dar indata imi intoarse spatele.

M-am repezit la el :

— Serghei Sergheevici ’

L-am prins de mina. Mina ii era inghetata. Tremura tot. Avea fri-
soane. Dumcev nu se uita la mine. L-am strigat pe Kolea Sentov ?i pe
sanitar. Ei venira in fuga. Sanitarul i?i scoase repede pufoaica, il imbraca
cu ea pe Dumcev ?i ii arunca pe umeri §i mantaua de ploaie din foaie de
cort. Dumcev se supunea in tacere. Kolea il lua de bra$. Am pornit. Sani-
tarul ne lumina drumul cu lanterna. Uneori, lumina lanternei cadea
asupra lui Dumcev : fata ii era obosita. palida, dar ochii priveau sever
?i fix undeva, in departare, dincolo de noi. Toti taceam. A?a am ajuns in
locul de la marginea drumului unde ne a?tepta calul, l^gat de un arbore.

— La spital ? intreba Kolea Sentov.
M-am aplecat spre el §i i-am spus incet :

— Serghei Sergheevici se va sim^i mai bine acasa la el.

Caru|a porni. Era intuneric bezna. Ploaia, la un moment dat, parea
ca ostenise, dar nu se oprise, fo$nea mai departe in frunzi^ul arborilor de
pe marginea drumului. To|i taceau. Ro|ile carujei se rostogoleau lini?tite,
incet, pe drumul spre ora§.
PIATA DE FLORI

Moscova vuie$te de zgomotul amiezii. Ma^inile se scurg la nesfir?it
$i — ocolind pia^eta de linga stadia metroului — zboara in sus, spre Arbat.
In aer staruie sunetui claxoanelor, clopotele tramvaielor. Se opresc doar
о clipa-doua. $i apoi, parea alergind in urma lor, cautind aceste sunete
topite in aer, se aud alte claxoane, alte sunete, apar mereu altele, apar
cu indaratnicie, necontenit, parea pentru a intensifica vuietul in acela^i
timp pentru a se mistui in el.

Moscova vuie^te. Ma^inile zboara spre Arbat. In stadia metroului e
lume multa. Studen^i si studente ies in fuga din metro, grabindu-se spre
institutul de pe Matrostroevskaia $i spre tramvaie. Le vin in intimpinare
al|i oameni, unii calcind incet $i greoi, al|ii sprinten §i iute, to|i ihdrep-
tindu-se spre seara care coboara in stadia de metro. Peste citeva minute
ei se vor afla in magazinele de pe Petrovka, sau vor intra in schimbul
doi, la strung sau la masa de lucru, undeva la Sokolniki sau pe Krasno-
selskaia.

Mii §i mii de pa$i ! Totul s-a contopit intr-un vuiet prelung $i plin
de sunete diverse.

Ma aflu la Moscova de doua zile. Munca, griji, intilniri, treburi,
telefoane — parea totul s-a contopit in acest vuiet, in aceasta larma. $i
acest vuiet m-a indepartat de tot ce mi s-a intimplat in urma numai cu
citeva zile:

Cit de mult e de atunci ! fj>i a fost oare realitate ?

Caru|a in cea^a... Kolea Sentov ?i sanitarul... Intinderea neteda $i
intunecoasa a §oselei, chio?cul pe jumatate distrus... Jj>i apoi, Dumcev.
Singur in ploaie. Din nou zgomotul ro^ilor caru|ei pe §osea... In aceea$i
noapte l-am predat pe Dumcev in grija Polinei Alexandrovna. Iar dis-de-
dimineata, am aflat de la ea ca Serghei Sergheevici nu era decit u$or
racit. A cerut un singur lucru : sa nu fie lasat nimeni sa intre in
laboratorul lui.

Mi-am luat de indata ramas bun de la Polina Alexandrovna. Ea §i-a
notat adresa mea de la Moscova.
Apoi am trecut pe la Tarasevici. Nu se intorsese inca de la conferinja
regionala. I-am lasat adresa mea ?i in aceea^i seara am luat trenul $i am
piecat la Moscova.

Ce veselie, ce galagie $i lumina e aici, in stadia de metro ! Vinzatorii
de flori s-au a?ezat in semicerc.

Sub soarele inca fierbinte de august, catyuna^ii, de un ro$u aprins,
scot parea flacari in ghivecele scunde de lut. De ni$te §ipci batute in mese
atirna buchete gata incadrate cu nelipsitele ferigi dantelate. Din fiecare
bucket privesc §i se mindresc cu nuan^ele lor purpurii, zmeurii ?i porto-
calii, daliile. Bilele mici §i albe ale margaritarelor incearca sa se ascunda
in bucket, sa treaca neobservate. Zadarnic ! I^i atrag aten|ia, ele adauga
buchetului о duio?ie §i farmecul modestiei.

Flori de august ! Coloritul vostru este atit de stralucitor, de viu ?i
de variat ! Dar in curind va veni toamna. Ploaie... Frunze galbene, ofilite...

$i iata ca in aceasta clipa — aici, in aceasta piafeta, linga aceste
co?uri cu flori, mi-am amintit deodata de focul viu al unor culori deo-
sebite.

Tara Codrilor de Iarba !... A^teptam parea sa se deschida por^ile
gardului construit din elitrele gindacului aramiu ! Dar nu vedeam in fa|a
mea un gard, ci о gigantica cortina de teatru, care arde, straluce?te in
ni?te culori cu totul necunoscute mie.

Da ! Dar ce taina se ascunde in puterea, in strSlucirea, in fantezia
?i diversitatea acelor culori ? $i de ce spunea Dumcev ca ele sint ve^nice,
cil nu paiesc niciodatS ?

Се-ar fi daca... daca aici se ascunde intr-adevar о descoperire ? Da,
s-ar putea... Cine $tie ?

Cit de repede ?i cu cita u^urin^a am intitulat eu conspectul lui
Dumcev „conspectul gre?elilor“ ! $i uite a?a am jignit un om batrin. L-am
convins sa serie acea expunere sumara, neobi^nuita pentru el ! L-am pus
sa faca о munca zadarnica ! Expunere sumara ! Cuvintele acestea aveau
acum о rezonanja care raminea straina pina ?i auzului meu. Eu il deru-
tasem. $i cu ce, $i cum 1-am ajutat eu in schimb pe Dumcev ?

Iata, de pilda, mi-a aratat culorile uimitoare de pe gardul construit
de el la locuin^a sa de vara. $i mi-a vorbit cu infiacarare despre acele
culori ca despre о mare descoperire. Cui sa-i vorbesc acum despre aceasta
descoperire ? Unde sa verific, pe cine sa intreb ?...
Се-аг fi s£ ma adresez lui Kalganov ? El e fizician. Problemele legate
de lumini, de culori ?i vopsele tin de domeniul sau. Am citit adesea despre
Kalganov in ziarele noastre.

Da ! Chiar astazi, daca voi mai reu?i, ma voi duce la institut, sS-1
caut pe fizician. Dupa filmare, dupa repeti|ie.

In pavilionul studioului de filme, uitindu-ma la lumina zgomotoas&
a reflectoarelor, la decoruri, continuam sa ma gindesc la culorile lui
Dumcev. $i la repetitie, in sala intunecoasa de spectacol, la masuja regi-
zorului, pe care arde о lampa singuratica cu abajur intunecat, in lini?tea
calma, pu|in rigida, tulburata de replicile actorilor de pe scena, uitindu-ma
cum alegeau electricienii culoarea sofitelor ?i luminau decorurile, mi-am
amintit din nou de cuvintele lui Dumcev :

„Ah, acest verde de primavara, desenat in teatru pe placaj $i carton !
Oare se schimba о data cu muzica orchestrei ? Nu 1 Culorile ramin incre-
menite о data pentru totdeauna../*

Repetijiile s-au terminal la patru dupa-amiaza. Voi avea timp sa
tree pe la Kalganov.

IN PRIMUL RIND, EXPERIMENTAREA !

Ziua era inca in toiul ei cind ma aflam in cabinetui fizicianului
Dmitri Dmitrievici Kalganov, la Moscova. El ma ruga sa a?tept pina la
terminarea convorbirii incepute cu colaboratorii sai. Discu|ia lor — despre
о complicate problema de fizica — nu era pe in|elesul meu.

Fa^a fizicianului imi amintea, nu $tiu de ce, de cunoscutul portret
al lui Ermolov, neinfricatul erou al luptelor cu Napoleon.

Dar fizicianul Kalganov nu este un osta§, ci un savant ?i el nu tra-
ie$te in secolul al nouasprezecelea, ci in zilele noastre. Cu toate acestea,
fara a fi osta$, gesturile lui sint precise $i autoritare. Mi?carile lui sint
calme, fara urma de agitate... Iar capul §i-l poarta mindru ca un leu I
Trasaturile fe^ei sint mari, pronun^ate, aproape viguroase. Vocea tuna-
toare...

Ma uitam la el ?i ma gindeam : „Da, un asemenea om face ordine
in noianul problemelor §tiin|ifice, in тиЩтеа $i diversitatea proiectelor,
a planurilor, a propunerilor. Face о ordine gospodareasca, temeinica, in
ograda sa $tiintifica“.

— Daca vreji, credeti-ma, daca nu, socoti^i toate acestea о poves-
tire fantastica... — a?a mi-am inceput povestirea despre Dumcev, cind
Kalganov m-a a?ezat intr-un fotoliu, alaturi de al lui.

In primele momente m-a ascultat cu о blindeje severa. Dar cind
am inceput sa vorbesc despre iarmarocul acela in care cindva, de mult,
Dumcev venise sa faca demonstra^ia primului sau zbor, in vreme ce
negustorul intreprinzator i§i numara gologanii incasati pentru spectacolul
senzajional care punea in primejdie via|a unui om, ochii lui Kalganov se
aprinsera. Apoi, el se intoarse brusc ?i incepu sa examineze ceva prin
fereastra. intunecata.

Pe urma i§i infipse privirea in ochii mei $i spuse :

— Cite talente din popor, distruse, strivite ! Blestemate vremuri 1
Ele 1-au alungat pe Tiolkovski cu calculele lui intr-un pod, 1-au silit pe
Miciurin sa traiasca pe о palma de pamint...

Kalganov tacu.

Cind am inceput sa povestesc cum Dumcev, pe care l-am gasit in
rfara Codrilor de larbS, propunea insistent sfi se imprumute de la insecte
„utilitaji" tehnice de tot soiul, cum se exprima el, Kalganov se ridica
tulburat.

— A$a ! A$a ! repeta el.

— VS mira|i ? l-am intrebat.

— Nu, de ce ? Ce-i de mirare ? Din vremuri stravechi omul a exa-
minat cu aten^ie marele laborator al naturii, a studiat natura nu numai
dintr-o simpla $i gratuita curiozitate. El a re^inut tot ce era instructiv, a
pus totul in slujba sa. Omenirea va cerceta ?i mai departe, cu perse-
veren^a ?i curiozitate, va descoperi noi $i noi legi ale naturii, pentru a
le dirija. Punind stapinire pe natura, supunindu-?i-o, transformind-o,
§tiin|a imita modelele pe care i le ofera natura, dar nu orbe^te, nu me-
canic. Nu vad nici о gre$eala de a ne folosi de sugestiile naturii. Dar
cum s-ar putea altfel ?

„Trebuie sa-1 intreb cit mai repede pe Kalganov despre chestiunea
cea mai importanta“ — mi-am zis eu. $i-am inceput sa-i povestesc cum
m-a dus Dumcev in Tara Codrilor de Iarba, la locuin^a sa de vara, iar
eu m-am oprit, uimit de culorile gardului sau, construit din aripile unor
fluturi obisnui^i.

Culorile acestui gard, de о stralucire $i frumuseje neobi^nuita, jucau,
licareau, scoteau parca vapai. Dumcev mi-a spus ca aripioarele nu sint
colorate de natura, ci sint alcatuite din solzi§ori incolori, transparent,
care nu con|in pigment colorat sub forma de granule colorate.

— Spunet-mi, cum sa-1 in^eleg pe Dumcev ? Caci daca sint incolore,
e clar ca nu sint colorate $i atunci de unde acest joc de culori ? Cum sa
in^eleg ? Nu vi se pare о absurditate ?

— Nu. nu-i absurditate, daca observat bine — spuse lini^tit Kalga-
nov.

— Daca observi bine ? Deci Dumcev n-a gre§it ? Un corp stra-
veziu $i incolor poate aparea totu§i colorat ?

— Pentru ca sa ma in^eleget de ce aripioarele str^vezii, incolore,
ale fluturilor licaresc in culori stralucitoare, voi incepe, desigur, cu defi-
nitile cele mai simple. Anume ce este lumina $i ce este culoarea.

Orice corp iradiaza in spa|iu energie, sub forma unor unde electro-
magnetice, ale caror lungimi se schimba in functe de temperatura
corpului : de la zeci de microni, la milionimi de microni.

In functe de frecven^a oscilatilor, se deosebesc diferite unde elec-
trice, infraro^ii, luminoase, ultraviolte, roentgen §i a$a mai departe.
Ochiul nostru poate percepe numai undele luminoase. Newton a dovedit
ca lumipa alba pe care о vedem este о sinteza a razelor colorate.

Dumneavoastra $tit, desigur, cum a fost descompusa raza de lumina.

Newton a a$ezat pe masa о prisma de sticla. Raza de scare a cazut
pe prisma $i s-a frint in cele §apte culori ale curcubeului : ro$u, por-
tocaliu, galben, verde, bleu, albastru §i violet. Intre cele $apte culori nu
exista о delimitare pronun^ata, ci treceri reciproce de la о culoare la
alta. De exemplu, intre galben §i verde se mai distinge un verde de frun-
zi§, intre verde §i bleu — culoarea verdelui-marin.
Fiecarui numar de oscilafii ale undelor luminoase ii corespund
nuanfele proprii respective! culori.

Dupa cum se §tie, obiectele nu au de obicei culoare proprie. Ele
au insu^irea de a reflecta, de a rasfringe sau de a absorbi razele.

De unde vine culoarea neagra a unui obiect ? Toate razele lumi-
noase care cad pe acest obiect sint absorbite in interior, iar la suprafa^a
lui nu mai apare nici una.

De unde vine culoarea albastra ? Vopseaua albastra. Suprafat obiec-
tului absoarbe toate culorile spectrului, dar о reflecta pe cea albastni. In
felul acesta vedem obiectul albastru.

A?a explica fizica natura luminii §i a culorii.

Solzi^orii subfiri, transparent! $i total invizibili, care acopera aripile
fluturilor, sint ca ni^te placufe stravezii care lasa sa treaca lumina prin ei
intr-un mod aparte, caracteristic. Grosimea acestor placu^e — a solzi^o-
rilor — este diferita corespunde unor unde luminoase de anumite lun-
gimi. О placufa sau alta se coloreaza in culorile corespunzatoare, care
depind totu^i de unghiul din care sint privite.

Sa luam un exemplu care demonstreaza clar modificarea coloritului
in funcfie de grosimea membrane! : balonul de sapun. Copiii sint ferme-
ca^i de schimbarea capricioasa a coloritului balonului de sapun ! Aceasta
schimbare, acest joc de culori pare intimplator, nea$teptat. Totu$i aici
alternarea culorilor este determinate de legi fizice stricte. Cind incepe
sa se umfle balonul de sapun, membrana lui e groasa $i de aceea el este
inca incolor. Dar iata ca balonul create §i о data cu aceasta membrana
lui devine mai sub^ire §i pe suprafat ei incep sa joace culorile curcu-
beului. $i doar membrana de sapun nu este colorata, nu confine pigmenfi
colorat

Dar nu to|i fluturii au asemenea aripi. Exista fluturi cu pigmen|i
coloran|i care se decoloreaza la soare. Exista chiar un grup de fluturi cu
aripioare, in care coloritul cu pigmen|i se imbina cu transparent anumi-
tor placufe.

Dumcev al dumneavoastra a ales aripioarele in care ;raza de lumina
— о singura raza de lumina ! — creeaza un colorit incintator. El v-a
atras aten^ia asupra fluturelui in aripioarele caruia lipse^te pigmentul
substance! colorante.
Un sentiment puternic de indignare impotriva mea (de ce inainte
de a cunoa^te fondul chestiunii ma purtasem cu atita u§urinfa fata de
un om) se amesteca cu emo|ia $i cu bucuria.

— Atunci ! am exclamat eu, inseamna ca ideea lui Dumcev porne^te
de la о premise justa. Deci el are dreptate, afirmind ca asemenea culori
sint veijnice, ca ele nu se decoloreaza niciodata !

— Da, da ! raspunse cu insuflefire Kalganov. Observa|iile §i conclu-
ziile lui sint juste. Jocul de culori pe asemenea suprafete este ve§nic, el
nu se epuizeaza niciodata. Razele de lumina se raspindesc permanent
deasupra pamintului $i, trecind prin aripioarele fluturelui, aprind gama
de culori.

Am sarit din fotoliu $i am rostit emo^ionat :

— Chiar astazi ii voi serie lui Dumcev, ii voi face о bucurie ! Aici
se hotara^te soarta unui om, e vorba de soarta unui om !

Kalganov observa calm :

— Nu vS aprinde|i ! Desigur, razele de lumina se raspindesc intot-
deauna deasupra pamintului. Dar fluturele traie§te doar citeva zile, citeva
Sciptamini, iar solzi^orii de pe aripioarele lui sint din cale-afara de fragili...

•— Da 1 Intr-adevar, nu poate fi vorba de ve^nicie ! am rostit eu
cu amaraciune §i m-am lasat in fotoliu.

— $i totu?i, e vorba de о sugestie justa, de о observable patrunza-
toare. Culori... culori din raza de lumina care trece prin solzi§orii extrem
de sub|iri, transparent!... Omul n-a folosit niciodata a$a ceva. Am sa tin
seama de observatia lui Dumcev. Aripile fragile ale fluturilor ! Dar insti-
tute nostru va cauta pelicule mai rezistente decit solzi^orii. Am mai
spus : e caraghios sa copiezi natura orbe^te, servil... In cazul nostru,
Dumcev e naiv. Dar observatia are sens creator 1 Oh !... $titi dumnea-
voastra ce inseamna о observatie patrunzatoare, care tinte^te unde tre-
buie $i care e facuta la timp ? Pe frontonul statiunii biologice de la Koltu§i
serie : „Spirit de observatie, spirit de observatie, spirit de observatie".
Aceasta este deviza preferata a lui Ivan Petrovici al nostru. Da, da, voi
experimenta, voi verifica ! $i dupa aceea va voi comunica rezultatul. In
primul rind, experimentarea. Telefonati-mi pentru a va informa. Imi va
face placere.
NOAPTEA PE VOLHONKA

Orologiul din turnul Kremlinului a batut miezul noptii, dar in stadia
metroului mai sta inca un vinzator cu co?ul lui de flori.

In curind, larma se va potoli, se va lini?ti; ora?ul se va odihni tacut,
pina vor veni zorile, in racoarea u?oara a nop|ilor de vara. E о tacere care
i?i croia de mult drum spre ora?, dar о speriau miile de exclamafii, stri-
gate, chemari, о speriau risetele, cintecele... Iar vuietul strazilor ?i al
pie|elor о sileau sa se opreasca. $i totu?i ea ?i-a croit drum, s-a strecurat,
a venit.

E noapte.

Deasupra intrarii in metro arde din ce in ce mai puternic litera ,,M“,
cu unghiurile ascu^ite. Acolo, jos, tree acum ultimele garnituri. $i acum,
noaptea tirziu, la fel ca diminea^a, ca in cursul zilei, ele sint intimpinate
de coloanele de marmura poliedrice, in forma de tulpini. Din fiecare tul-
pina |i?ne?te о floare viguroasa. Ea se indreapta in sus ?i, scaldata intr-o
lumina dulce, discreta, se intinde pe tavan, alcatuind minunatele stele
cu cinci colour i.

$i intreaga colonada a acestor flori vorbe?te intr-o limba a ei,
neauzita, despre marele, simplitate ?i noble$e.

Sus, in spatele arcadelor de la intrarea ?i ie?irea din metro, se za-
re?te, cufundat in umbra, bulevardul Gogol. Chio?cul cu racoritoare, inchis
acum, гя+о puternic luminat. Pa?ii trecatorilor se aud din ce in ce mai tare
$i din ce in ce mai grabi^i, sa nu piarda ultimul tren !

lata ca din metro a ie?it in fuga un tinar. A privit in jur. S-a apro-
piat de co?ul cu flori. Poarta ochelari ?i are о carte sub bra$. Cumpara
un buchet. Se uita nerabdator cind la ceas, cind spre col^ul strazii, cind
spre u?a metroului care se va inchide dintr-o clipa intr-alta. A?teapta pe
cineva ? $i-a lasat miinile in jos ?i florile ating pamintul. $i deodata
porne?te in goana cu buchetul sau spre metrou ?i dispare prin u?a care
incepuse sa se inchida. Platforma din fa|a pavilionului metroului s-a
golit. U?a s-a inchis. Vinzatorul i?i incarca florile in co?. Pleaca.

In jur e lini?te. Nu ma grabesc. Ma gindesc ca miine ma voi duce
la fizicianul Kalganov. Се-mi va raspunde ? 11 voi intreba : „Va aminti^i,
misterul culorilor ve?nice ale lui Dumcev...“
Globurile laptoase ale lampilor lumineaza blind calm pia^eta.

$i in clipa aceea imi rasari in minte, amenin^atoare, salbatica, Jara
Codrilor de Iarba ; auzeam cind mai puternic, cind lini§tindu-se, nesfir-
§itul, neintreruptul fo§net al ierburilor leganate de vint. $i Dumcev...
Singur printre ma?inile vii, oarbe, slute $i veninoase, mon^trii cu zeci de
ochi. La fiecare pas il amenin|a moartea. Dar omul, cu mintea lui mindr a,
a invins.

E timpul sa ma due acasa. E tirziu.

Iata $i Volhonka. Umbra dantelata a grilajului care inconjoara curtea
institutului Academiei de $tiinje zace nemi$cata pe asfalt. Pe cer e luna
plina. Coloanele albe ale Muzeului artelor frumoase arata de parea le-a
vopsit cineva in albastru. Acoperi§ul transparent de sticla al muzeului
pare negru. Iar florile care cresc de-а lungul cararii spre intrarea prin-
cipals au devenit deodata de un alb imaculat.

Volhonka e lini^tita ?i luminata de luna. Un vinticel u§or aduce
mirosul reginei nop^ii in floare. Umbra unui tei singuratic s-a culcat,
s-a intins pe astfalt. Frunzi^ul tremura u?or. $i in clarobscurul nopjii,
umbrele acestui frunzi$ sint atit de diafane, de vaporoase $i aproape ne-
mi^cate. Te opre^ti, nu-Ц vine sa calci pe acest desen incremenit.

E lini^te. Noaptea a coborit deasupra Moscovei.

Iata §i u$a apartamentului meu. In cutia po^tala о gazeta... Inca
una... о scrisoare.

Apoi suna telefonul, e о gre?ealS. Apoi inca о data — e acela pe
care-1 a$tepfi de mult.

Dar cine zgirie geamul ferestrei deschise ? Se vede ca e motanul ve-
cinilor ; e negru tot, doar cu о minusculS ,,cravata“ albS. Ferestrele case-
lor din vecinatate sint inchise §i el s-a furi^at prudent pe corni§a, la mine.
Rama ferestrei deschise ii sta in cale. Il ajut sa intre.

Intra^i, va rog, intra|i ! Cerul s-a intunecat $i va ploua, a|i putea
sa va uda|i labu^ele. Intrafi, va rog !

Motanul se instaleaza calm §i fara graba pe masa, linga paharul cu
albastrele.

,,Voi, albastrelelor, ziua afi fost albastre, iar acum la lumina lampii
afi devenit liliachii ! Unele a|i incarun^it. Va ofiliji repede... О sa va
mut mai incolo, caci motanul s-a intins atit de tare, incit ar putea ras-
tuma paharul de pe masa.“
Ma tot uit la albastrelele incarun^ite §i un sentiment de nelini$te,
de tristeje, pune stapinire pe mine : „Ce are sa-mi spuna miine fizicianul
despre ve^nicia culorilor ? Ce ii voi serie lui Dumcev ?“

Pe fereastra deschisa adie aer proaspat dinspre riul Moscova. Afara
intunericul e deplin. Cerul s-a innorat §i о ploaie marunta bate lini§tit
in pervaz.

In curind vine toamna.

NU, NU E NICI О EROARE, E О DESCOPERIRE !

De la fizicianul Kalganov, m-am intors acasa foarte tirziu. Stra-
zile vechi ale Moscovei erau lini^tite. La por|i ardeau pa?nic becurile, lu-
minind de sub un cozoroc de tabla numarul casei $i semicercul de litere
cu denumirea stradelei.

Oamenii dormeau de mult. Ferestrele caselor ?i ale casujelor erau
intunecate.

De multe ori, mergind pe aceste stradele pustii, la о ora foarte tirzie,
imi sim^eam sufletul rascolit : ferestrele negre, goale, straine, ma priveau
cu un fel de du^manie parea, pe mine, trecatorul singuratic care cu pa$ii
mei rasunatori tulburam scurta lor lini§te nocturna !

Dar acum mi se parea ca ferestrele тй intimpina bucuroase §i prie-
tenoase cu luciul lunecos al lampilor rasfrint pe geamurile lor negre.
Aveam о veste imbucuratoare pentru Dumcev.

Cind am intrat in cabinetui lui, Kalganov vorbea cu cineva la
telefon. Pentru о clipa §i-a intrerupt convorbirea, m-a salutat §i mi-a
spus :

— Convorbirea aceasta va prive?te. Asculta|i 1

$i Kalganov continua sa vorbeasca cu interlocutorul sau :

— Ce ? Nu, nu ! Asta nu e lumina zilei, nu sint lampi care dau о
lumina ca de zi, asemanatoare celor care lumineaza vestibulul subteran
al metroului. Este vorba de culori... Ce a|i spus ? Ma auzi^i ? A|i vazut
desigur cum un perete sau chiar о rochie i$i proiecteaza culorile pe intu-
neric ? Dar asta e cu totul altceva, Peretele, masa, rochia... Daca la vop-
situl unor astfel de obiecte se amesteca sare de cadmiu $i zinc §i toate
acestea sint tratate apoi cu raze ultraviolete, ele vor dobindi proprietatea
de a lumina. Aceasta se nume§te — cum $ti|i — luminiscen^a. Dar eu
vorbesc despre cu totul altceva... Cum sa va fac sa ma in^elege|i ? A^i
prins vreodata fluturi ? A|i facut vreodata baloane de sapun ? Amintiti-va
a$adar de jocul incintator al culorilor balonului de sapun. Membrana ba-»
lonului de sapun plesne^te intr-o clipa, cit prive$te solzi$orii fluturelui...
mai bine nici sa nu te atingi de ei, atit sint de fragili. Dar imagina|i-va
о pelicula ultrarezistenta a balonului de sapun, imaginati-va ni$te solzi^ori
ultrarezisten^i plasa^i pe aripile fluturelui. О asemenea compozi^ie stra-
vezie $i ultrarezistenta incep sa objin dintr-o masa plastica speciala...
Credeft ей nu voi reu$i ? Ca va plesni ca balonul de sapun ob|inut cu
ajutorul unui fir de pai ? Kalganov izbucni in hohote de ris. A^i uitat
ca sint fizician ? Eu am incredere numai in experience de laborator.
Voi gasi. Voi experimenta. Voi verifica. $i va voi arata §i dumneavoas-
tra... Va indoiji ? Dar, ce, avionul este prevazut de catre constructorul
sau cu репе de pasari ? A, v-a|i lamurit ? Intreba|i pentru ce toate astea ?
Pentru a obfine un material cu totul nou, cu totul neobi§nuit, care va fi
folosit la fatuirea cladirilor... Ce afi spus ? Visuri ? Voi incerca totul pen-
tru ca visul sa devina realitate !

Kalganov i§i lua ramas bun de la persoana cu care vorbea la telefon
$i mi se adresa :

— tn laboratorul nostru, prevazut cu о tehnica unica, eu caut — §i
mi se pare ca am §i gasit — о compozitie cu о densitate care sa fie masu-
rata in zecimi de microni. Solzi^orii fluturilor... baloanele de sapun...
Am ob|inut о pelicula noua, ultratransparenta $i ultrarezistenta. Ea va fi
folosita la confec|ionarea unei mari cantitaji de placi standard, de grosimi
diferite, dar sub$iri totu$i. Fizicianul va colabora cu pictorul $i cu arhi-
tectul. $i atunci obiectele de larg consum, locuin|ele, cladirile vor stra-
luci in fa|a fiecaruia dintre noi in toate culorile curcubeului...

Mi-am zis : -«lata, au $i inceput sa se confirme observatiile lui
Dumcev, lata se dovede?te ca el a avut dreptate 1 $i poate ca gre§eala am
facut-o eu — cel care a numit conspectul lui „conspectul gre§elilor“ ? !>►

Cineva batu la u$a cabinetului. Intra asistentul lui Kalganov, un
om inalt, palid, cu mi^cari lente. Se uita la mine cu privirea calma, lunga,
a ochilor sai cenu^ii, salute $i se las& domol pe marginea canapelei mari
de piele.

Kalganov si asistenul sau incepura sa discute despre experience
1 acute pentru ob^inerea materialului de fajuit ultrarezistent. Eu ma tot
gindeam ce bucurie ii voi face lui Dumcev. Chiar miine voi pleca cu
avionul pentru о zi la Censk.

Cei doi i$i continuau convorbirea, in timp ce eu imi imaginam cum
va decurge viitoarea intilnire cu Dumcev. Anumite cuvinte din ceea ce
vorbea Kalganov cu asistentul sau ajungeau pina la mine : electroliza...
acoperire prin electroliza... oxizi pe suprafaja metalelor... culori de reve-
nire... acoperire cu lac...

Asistentul pleca.

Kalganov spuse :

— I-am scris lui Dumcev о scrisoare in care il felicit §i-i multumesc.

— Da^i-mi-o mie. Miine dimineaja plec cu avionul la Censk.

— Perfect ! Drum bun ! Kalganov izbucni deodata intr-un ris zgo-
motos. Dar nu-i a§a, fara Codrilor de Iarba a$i nascocit-o numai de
dragul amuzamentului... Marturisi|i ! Dumcev al dumneavoastra nu este
altceva decit un entomolog amator. Un observator al naturii...

Am tacut $i am inceput sa-mi iau ramas bun. Kalganov ie$i ?i el
din cabinet.

— Sa va conduc — imi spuse el.

Am trecut prin coridoatele lini^tite, luminoase ale institutului. U$a
de sticla de la intrare se deschise u$or. Kalganov cobori citeva trepte ?i
se opri. De pe arborii din micul scuar se scurgeau picSturi rare de ploaie.
Strada larga, moscovita, era pustie la ora aceea.

I-am intins mina lui Kalganov ca sa-mi iau ramas bun, dar el mi-o
rejinu in palma sa larga §i caldS.

— La ce va gindi|i, Dmitri Dmitrievici ? 1-am intrebat incet.

El tresari, de parea l-a§ fi trezit dintr-o visare. $i-mi spuse :

— Visuri... Visuri doar... $i continuind sa-mi retina mina intr-a
lui, vorbi mai departe : vad Moscova viitorului intr-o simfonie de culori
aprinse de о raza de lumina. Va veni о vreme cind muncitorii vor finisa
fatadele cladirilor acestui ora§ cu un material nemaiintilnit pina acum.

Dumneavoastra §tifi ca despre compozitorul Skriabin se spunea ca
este un om ciudat pentru aceastS afirma|ie a lui : „FiecSrui sunet ii
corespunde о culoare. Sunetele lumineaza prin culori... tonalitafile in
bemol i$i au luciul lor metalic, iar cele in diez sint pline de culori vii, dar
lipsite de un asemenea luciu...“

Skriabin voia ca executarea simfoniei sale sa fie inso^ita de о sim-
fonie de lumini.

Prin urmare, simfonia luminoasa este la fel de posibila ca ?i cea
sonora. Dar aceastS simfonie — simfonia culorilor — va fi orchestrata
de un compozitor-fizician, care va serie el insu?i partitura. Va fi intr-a-
devcir о simfonie insorita ! simfonia ora$ului Soare. $i fiecare strada din
Moscova va aparea in coloritul ei unic.

Imaginaji-va : a cazut prima raza de lumina ! $i dintr-o data au
inceput sa joace, sa ,,rasune“ culorile Moscovei. Ele sclipesc, palesc,
aproape se sting, se topesc, ca sunetele, ca muzica. $i din nou se aprind.
Moscova — ora$ul Soarelui 1 Aceste culori sint ve^nice ! Pentru tot-
deauna ! Pentru ей intotdeauna se vor revarsa deasupra pamintului to-
rente de lumina. Iar drept raspuns la simfonia Moscovei vor rasuna sub
acelea^i raze ale soarelui simfoniile luminoase ale ora§elor din lumea
intreaga. $i aceasta muzicS, muzica luminii, creata de raza soarelui diri-
jata de fizicienii no$tri, va rasuna atita vreme cit va lumina Soarele in
Univers, atita vreme cit se va revarsa unda lui de lumina 1

CONFERINTA NU A MAI AVUT LOC

In salonul bolnavului arde un beculej sub un abajur albastru. Ser-
ghei Sergheevici Dumcev e bolnav.

De la aeroport m-am indreptat grabit de-а dreptul spre locuinfa
Polinei Alexandrovna. Am intrat in casa cu turnulej, pe care о cuno$team
atit de bine, cu un sentiment luminos de bucurie. $i abia acolo am aflat
ce se intimplase.
Dumcev trebuia sa fina la colonia lucratorilor stiinfifici о confe-
rin|a. El singur facuse aceasta propunere. Staruise chiar. $i-a denumit
tema : „Comunicari preliminare cu privire la unele noi posibilitati in
dezvoltarea tehnicii“. El singur stabilise §i ziua conferinjei.

Extenuat de oboseala, dar insufle^it de un avint pasionat, s-a pre-
. gatit pentru expunerea sa ; a recitit cu ochii inflama^i de nesomn zeci de
car^i de specialitate. Se napustea de la о carte la alta, de parea ar fi vrut
sa intre dintr-o data — in aceea§i clipa — pe toate u$ile tuturor §tiintelor !

— Serghei Sergheevici, се-ar fi sa aminam conferin^a ? 1-a.intrebat
incet Polina Alexandrovna.

— Nu ! Conferin|a a fost fixata. Comunicarea va fi facuta in ziua
anun^ata ! i-a raspuns Dumcev.

$i a venit ziua aceea. De cu seara, Polina Alexandrovna, ajutata de
vecina ei, a calcat cu grija §i a pus la punct costumul lui Serghei Ser—
gheevici.

Era о zi lini^tita, frumoasa. Dumcev a coborit din turnulejul-labo-
rator. Polina Alexandrovna urma sa-1 inso^easca.

$i iata ca pu^in inainte de piecare, Dumcev a zarit pe masu$a de
dentist a Polinei Alexandrovna о bucajica de ceara. О simpla buca^ica.
de ceara !

— Ceara ! a exclamat el. Ce material extraordinar ! Albinele il.
creeaza in organismul lor. Cu aceasta buca^ica de ceara imi voi incepe
expunerea. Oamenii se entuziasmeaza de portretele din Faium, create in
Egipt cu doua-trei mii de ani in urma. Ele s-au pastrat, pentru ca pictorul
din antichitate a Jinut seama de marea stabilitate a cerii. De multa vreme
se §tie ca din ceara se fac luminari §i unsori. Dar acolo unde am fost eu,
acolo am observat noi $i cu totul surprinzatoare moduri de folosire a>.
cerii. Acest lucru vreau eu sa-1 comunic oamenilor de ^tiinfa. $i apoi ii
voi lasa pe ei sa se gindeasca mai departe. Iata, deci, care va fi prima.
expunere pe care о voi face cu privire la Тэгэ Codrilor de Iarba — in
care eu am trait atita vreme.

,,Explica-mi odata despre ce fel de T?ara a Codrilor de Iarba este
vorba !“ era sa-i scape Polinei Alexandrovna. Dar ea a tacut, nedorind
sa-1 stinjeneasca cu intrebari tocmai intr-o zi ca aceasta, in care el era
atit de agitat. Polina a trecut in cealalta camera, $i-a scos din comoda.
minu^ile $i a inceput sa $i le puna in drum spre cabinet. Dar in u$a s-a.
oprit speriata. Dumcev era palid, foarte palid. Statea linga masuja ro-
tunda, tinind in miini о revista. Citea §i recitea cu glas tare :

„...Ceara a fost folosita de mult in industria me§te§ugareasca, pre-
cum $i in medicina, pentru acoperirea — in timpul opera|iilor chirurgi-
cale — a vaselor sanguine. Industria o^elului §i industria chimica folosesc
ceara pe seara larga. De asemenea ea este intrebuintata in scopul imbuna-
ta|irii calita^ii otelului, la fabricare, precum §i pentru sporirea capacitatii
lentilelor optice...“

— O^el... Lentile optice... Vad ca oamenii au gasit pina acum zeci
de posibilita^i pentru folosirea cerii. Iar eu... eu vin cu atita intirziere !
Nu ma vor pune intr-o situate ridicola aceste descoperiri ale mele ?

Inso^it de Polina Alexandrovna, Dumcev a ie?it tacut, in lini^te,
din casa.

in fa|a casei a$tepta un autoturism al coloniei lucratorilor §tiin|i-
fici. Deschizind usi|a, tinarul §ofer a explicat prietenos ca a fost trimis
dupa profesor.

Dumcev a mul^umit §oferului, a luat-o la brat pe Polina Alexan-
drovna §i a pornit pe jos. Hainele pe care le purta erau proaspat calcate,
cama^a apretata stralucea de curajienie, gulerul tare, de croiala veche, ii
sprijinea barbia. Mina Jinea cu fermitate bastonul.

Au pornit pe jos, in timp ce marina venea incet, foarte incet, in
urma lor.

• Dar Dumcev era nelini^tit. $i indata ce s-a vazut pe §oseaua asfal-
tata, s-a indreptat glon| spre colonia lucrStorilor §tiinfifici. $i a inceput
sa vorbeasca. Cu cine ? Cu Polina Alexandrovna ? Nu !

Dumcev vorbea singur. Spunea :

— Asculta ! Comunicarea ta cu privire la noile intrebuin|ari care
se pot da cerii. s-a invechit de mult. Ei ?i ? Atunci voi vorbi despre
altceva. $titi oare ca in Tara Codrilor de Iarba mina mea a dobindit о
sensibilitate neobi^nuita, extraordinary, necunoscuta dumneavoastra, $i
aceasta datorita faptului ca eu eram atunci cu totul altfel decit sint
acum ? Odata am atins un licurici $i m-am mirat : e rece, nu incSlze^te de
loc ! Lumineaza ?i nu incalze$te. „Aici se afla о noua sursa de lumina I
am exclamat eu. Atunci pentru ce mai avem nevoie de centrale electrice ?
Iata lumina noua !“ Cum ? $i acesta este un lucru invechit ?... Fie ! Dar
invafamintele dobindite in Tara Codrilor de Iarba sint multe, foarte
multe. Eu voi vorbi despre cu totul altceva. Sint medic. $i am facut
experience acolo. Dumneavoastra afi preluat prea pu|ine de la insecte :
acidul formic, veninul albinei. Eu insa va voi povesti cum am silit pe
locuitorii T$rii Codrilor de Iarba sa-mi vindece ranile, bolile. Uite, de
pildci tumodrea... Rideti ? $i aceasta о §ti|i ? Din nou, vin prea tirziu ?

Dumcev s-a oprit deodata §i a exclamat:

— Polina Alexandrovna, ce se-ntimpla ?! Ce e depart $i ce nu ?
Cum sa aflu, cum sa ghicesc ?

Intrebarea aceasta : „Ce e depa§it §i ce nu ?“ se vede ей pusese
stapinire pe intreaga lui fiin|a. Cita durere §i suferin|a era in glasul lui
cind a rostit aceste cuvinte !

Deodata a cazut pe ginduri. Apoi a spus simplu §i cu fermitate :
— Tot voi reu$i eu sa aflu ce e depart $i ce nu. Voi incepe totul
de la inceput !

— Serghei Sergheevici — a rostit aproape rugatoare Polina Alexan-
drovna, n-ar fi bine sa ne intoarcem acasa ?

— Nu, nu ! a exclamat Dumcev, oprindu-se. Conferinja se va tine !
Exact la ora $ase seara !

$i au pornit din nou.

Cerul era inalt, albastru. Un vint u§or aducea dinspre mare valuri
de caldura. Era bine, calm $i lini$te. Dar Dumcev, se vede, obosise.

Polina Alexandrovna i-a propus :

— N-ar fi bine sa continuam drumul cu marina ?

Dumcev a refuzat, spunind ca nu e obosit. $i au pornit din nou.
Au ajuns in sfir^it in locul unde, pornind din $osea, un drum vicinal
duce spre baza legumicola.

Acolo Dumcev s-a oprit.

— Polina Alexandrovna, intr-adevar am obosit pu|in. Ar fi bine
sa ne odihnim ! Aici pe aproape e un chio$c.

— Ce fel de chio$c ?

— Aici, aproape, in stinga, in dosul cringului.

— Dar asta-i departe !

— Foarte aproape 1 $i tot aci, linga chio$c, este Tara Codrilor de
Iarba. Acolo am trSit eu toti anii !

— Serghei Sergheevici — 1-a implorat Polina Alexandrovna — sa
mergem acas<i !

Dumcev a clatinat din cap :

Conferinta va avea loc !
Polina Alexandrovna s-a a$ezat pe ni§te birne care se aflau pe
marginea drumului. Dumcev s-a lasat matinal linga ea. El se tot uita din
nu ?tiu ce pricing intr-acolo, spre cringul unde era chio§cul, $i tot tacea.
Apoi a spus deodata :

— E timpul sa, mergem !

A incercat sa se ridice. Dar nu-1 ajutau puterile — $i aproape ca s-a
prabu$it pe birne.

SIMFONIA CULORILOR

Jjiedeam in salonul luminos al spitalului in care era internat Dum-
cev. Se afla acolo $i medicul de garda.

Dar numai eu in|elegeam despre ce vorbea Dumcev in delirul sau.

Il auzeam intrebindu-se : „Oare s-a prins bine de cosa$ capul greie-
rului ?“ Sau chema oaspe^i in casa sa, ornamentata, $i apoi in clipa
urmStoare se fisticea : oaspe|ii aveau in fa|a lor doar о scorbura. Apoi
se plinse deodata cu multa amaraciune ca din nou devine tot mai mic,
iar drumul sub picioarele lui se intinde, se lunge$te la nesfir$it. $i-l tot
cara pe paianjen, cauta sa-1 salveze din capcana leului furnicilor : „Moare,
piere prietenul meu, camila mea moare ! Ajutati-ma ! Ajuta^i-ma !“.

Cind se sfir§i noaptea $i rasari soarele, bolnavul cazu in nesimjire.
Tacu.

Medicul-$ef al spitalului — о femeie (pe cit se vede chirurg, cu
miini iu$i, sigure, puternice) — asculta cu aten^ie intrebarile mele alar-
mate §i nelini^tite cu privire la sanatatea lui Dumcev $i spuse :

' — Il vom trata pe bolnav cu somnoterapie.

I-a§ fi putut spune medicului multe despre Dumcev, i-a§ fi putut
spune $i de ce imi este el atit de drag. Dar sa vorbesc despre Tara Co-
drilor de Iarba ? Cine ma va crede ?
— Mai aveti ceva de intrebat ? mi se adresa medicul.

— Nu.

N-am piecat din Censk. M-am instalat in colonie, linga spital, ?i am
trimis la Moscova citeva telegrame. Una la teatru, in care anun|am ca
sint silit sa mai zabovesc citeva zile la Censk. О alta lui Kalganov, infor-
mindu-1 despre boala lui Dumcev.

Ma duceam zilnic la spital.

— Nu s-a trezit inca bolnavul ?

— Nu, nu s-a trezit. Starea lui e inca nesigura.

Obosisem dupa toate prin cite trecusem. Traiam fara sa-mi vina a
crede toate la cite am fost martor, a^teptind insanato^irea lui Dumcev.

Intr-o searS, ie?ind din cladirea spitalului, dupa obi$nuita vizita
facuta bolnavului, am vazut sub ferestrele salonului lui Dumcev stind
un om. Era in amurg $i. nu l-am putut deslusi bine, dar l-am vazut clar
trecind de-а lungul cladirii albe a spitalului, apoi intorcindu-se din nou
sub ferestrele salonului lui Dumcev. Aceasta s-a repetat de citeva ori.
Se facuse intuneric de-а binelea, §i am piecat acasa. Eram destul de ne-
dumerit.

Dumcev tot nu se trezea. $i din nou, intr-un amurg, l-am gasit sub
ferestrele lui Dumcev pe acela^i necunoscut. Tot umbla de-а lungul zidu-
lui spitalului ?i se intorcea in acela^i loc.

La spital, mi se spuse ca un batrin ceruse sa fie ISsat sa vada bol-
navul $i rugase insistent sa i se permita sa ramina noaptea la capatiiul
lui. Dar medicul-?ef ii explica ca spitalul are suficient personal medical
calificat, c& nu este nevoie de ajutor strain ?i ca pacientului ii este asi*
gurata ingrijirea necesara.

Aflind acestea, m-am dus imediat la necunoscut ?i i-am strins cu
inflacarare mina. Era batrinul actor, autorul insemnarilor pe care le
citisem cindva.

Dupa trei zile Dumcev se trezi. Ii vazu in camera pe Polina Ale
xandrovna, pe batrinul actor, pe Avdotia Vasilievna; aceasta tinea in
mina о legaturica alba cu ni$te dulciuri.

Stateam cu to^ii in tacere, ne?tiind cum sa incepem discu|ia. Am
fi pastrat in tot timpul rezervat vizitei aceea$i tacere, daca deodata Dum-
cev n-ar fi inceput s<i cerceteze cu aten|ie fa|a Polinei Alexandrovna,
— Vrei Sci-mi spui ceva, Serghei Sergheevici ?
— Imi reamintesc... — spuse Dumcev limpede si deslu?it. ^i-ai
aplecat acum capul, Polina Alexandrovna, la fel ca $i atunci, cu mul^i
ani in urma... Marea, aparatul de zbor care-a cazut... $i eu intins pe
nisip... Am ridicat capul ?i te-am vSzut.

— Eram pe atunci tinara...

— Acum te vad a§a cum erai atunci.

Ochii Polinei Alexandrovna se umplura de lacrimi. $i le §terse
discret.

Dumcev se uita |inta, concentrat la trasaturile fejei ei. $i lacrimile
napadira iara^i §i iara$i ochii batrinei femei. Dumcev о privea cu duio$ie.
Taceau amindoi.

Toamna tirziu, cind ploua, cind strazile sint pline de noroi, rasare
uneori pe nea$teptate soarele $i lumineaza puternic, de parea n-аг fi
toamna. $i deodata cite un smoc de iarba i^i pare verde, de un verde viu.
I|i vine sa-1 atingi cu mina, sa te a§ezi, sa-^i ingropi fa^a in iarba... О
iarba ca de primavara ! Caldura se raspinde?te in aer. $i ploaia |i se pare
sprintena, zglobie. Primavara, afara-i primavara ! $i-|i vine sa mul^u-
me$ti toamnei pentru aceasta caldura primavaratica.

Mi-am amintit toate acestea, uitindu-ma la Dumcev ?i la Polina
Alexandrovna. Mi-am amintit de о melodie de mult uitata §i de cuvin-
tele ei :

Tirziu in toamna, uneori,
E cite-о zi, e cite-un ceas...

...Vuietul unui avion navali in salon. Dumcev intreba ceva. Ce
anume ? N-am deslu§it.

Polina Alexandrovna explica cu glas tare $i limpede :

— A sosit avionul de la Moscova !

— Cum de la Moscova ? Nu cred ! О asemenea distant... — rosti
Dumcev.

— Distan|a ? Aceasta e о distan|a pentru un avion ? Pina la Moscova
sint doar...

— ...Pina la Moscova sint peste о mie, о mie de verste !... Iar eu...
eu voiam ca libelulele §i muntele sa ne inve^e...

Rosti aceste cuvinte cu о ironie rautacioasa, cu о ironie amara la
adresa propriei sale persoane. Era о ironie in dosul careia omul ascunde
uneori о mare durere.
Am ie$it cu to|ii in gradina. M-am a§ezat pe о banca. Umbrele
scurte ale arborilor se intindeau pa§nice una dupa alta. Ici-colo, арйгеаи
ha la tele bolnavilor.

M-am intors apoi din nou in salon. Undeva, pe culoarele spitalului^
se discuta ceva. Mi se paru ca aud о voce cunoscut^. Deodata se fScu
lini§te. Pe urma auzii vocile foarte de aproape.

U§a salonului se dSdu deoparte. In prag statea fizicianul Kalga-
nov. In urma lui intra asistentul sau, cu о valijoarS in mina.

— Va salut, Serghei Sergheevici ! spuse Kalganov cu о inclinare
a capului.

Cu un gest larg el impinse un scaun ?i se instala linga Dumcev.

— Cine sinteti dumneavoastra ? intreba Dumcev.

— Fizicianul Dmitri Kalganov.

— Nu-mi amintesc. Nu cunosc... Kalganov ?

— Eu insa v-am adus un dar de la Moscova.

— Ce fel de dar ?

— Oho ! Ce curios sinteti ! Uite, daca vreau, pot pleca imediat
inapoi! izbucni in ris Kalganov. $i n-o sa aflaji ce dar am pentru dum-
neavoastrS !

— Iar eu m3. postez la u$a $i nu va las ! rSspunse rizind Dumcev.

Kalganov deschise valiza.

A$eza in fa|a bolnavului, pe masu^S, pe scaun §i chiar pe marginea
patului, ni$te pachete foarte u§oare, ambalate in hirtie neagra.

— Ce-i asta ?! exclama Dumcev.

— Fa|uiala ! Viitorul material pentru fa^uiala caselor !

— Nu pricep ? Despre ce vorbi|i ?

— $ti|i, Serghei Sergheevici, ce se afla in acest ambalaj negru ?
Aici se af!3 о placa de aceea^i grosime cu cea ai solzi^orului de fluture.

— Fleacuri ! Solzi$orul fluturelui este atit de sub|ire, incit nici nu-1
po|i vedea cu ochiul liber 1 Darmite sa-1 iei in mina ! Asta chiar ca nu
e cu putinfa !

— Just, just ! lata de ce am acoperit in laborator cu о solufie stra-
vezie, ultrarezistenta, realizata de noi, suprafafa ca oglinda a acestor
placu^e.

— Cum vine asta ? se insufle|i Dumcev.
— Priviti ! Iata, aici sint cifrele care marcheza lungimea undei
luminoase ?i grosimea stratului care acopera placile. $i pe fiecare se
gase§te litera ,,D“ — Dumcev. Am dat numele dumneavoastra acestui
material de fa|uire.

— Ride|i de mine ! Va bate|i joc, glumifi ! Dumcev a venit prea
tirziu $i cu aceasta descoperire ! Nu ride|i de el, de acest Dumcev ! spuse
tare Serghei Sergheevici. $i se intoarse brusc $i suparat cu fa|a la perete.

— Prin urmare asa ?! rise firesc ?i cu caldura fizicianul. Atunci
privi^i!

$i incepu sa desfaca mostrele.

S-au aprins, s-au stins §i din nou s-au aprins raze colorate. Dumcev
privi cu aten^ie. $i deodata paru ca-$i aminte?te de ceva : incepu sa
insire §i sa a$eze mostrele una linga alta. Culori stridente, surprinzatoare,
fira nici о armonie intre ele, se zbuciumau nelini?tite prin salon.

M-am uitat la Kalganov. 11 ajuta pe Dumcev cu blinde|e $i rabdare.
Aslstentul desfacea mostrele si rostea cu glas tare niste cifre.

Kalganov asculta si in acela$i timp se uita la jocul de culori, urma-
rind misc^rile miinilor lui Dumcev.

— Asa ! Asa ! spunea bucuros Kalganov. Nu, acum nu e bine...
Priviti !

Calm, incet, cu precaujie, cu toata grija si duiosia cu care te por|i
cu un copil, il ajuta pe Dumcev.

Undeva fu trintitS. о u$a si zgomotul ei sparse cu brutalitate linistea
ce se facuse in salon. Petele de soare se miscau incet pe perete. Uneori
ele se intilneau si se incrucisau in culori noi, surprinzatoare.

Apoi, in linistea ce se asternuse, se auzi din nou glasul scazut al
fizicianului si al asistentului sau. Discutau ceva foarte incet.

— Microni... cifra... minus... gradul... unde... grosimea...

$i cind tScura, linistea deveni si mai adinca.

In iarba de sub fereastra incepurS sa Jiriie cosasii $i ° ?opirla i?i
aseza spinarea galben-bruna, acoperita toata cu mici pete negre, in bataia
soarelui, apoi luneca si disparu in iarb&.

Deodata un vinticel usor legana perdeaua. $i prin camera trecu
mireasma dulce, jilava, u$or umeda a ierbii. Ea luneca pe fe|ele noastre.
Dar in momentul acela linistea se frinse.
Dumcev se ridic£ deodata in coate. El zimbi §i ne privi , radiind de
bucurie.

— A$a ! A?a ! striga el bucuros. Privi^i ! Priviti !

in fata noastra ardeau $i jucau culorile in aceea$i imbinare ca
acolo, in fara Codrilor de Iarb&.

Cu ajutorul lui Kalganov, Dumcev alcStui din mostrele aduse acea
fantastica combinatie de culori, atit de vie, care stralucise pe gardul
sau facut din material fragil, din aripioarele fluturilor.

— A§a, a$a !... repeta Dumcev ?i ochii lui priveau spre noi, lumi-
no?i, plini de curaj.

Fizicianul se uita indelung, calcula ceva $i incepu sa dicteze asis-
tentului ni§te cifre, spunind :

— Fixa|i... retine|i... aceasta imbinare, acest model...

in fata noastra se revarsau culorile vii care infloreau salonul. Cu-
lorile straluceau, se amestecau, nu mai puteau fi deosebite una de alta.
Culorile sfioase $i timide deveneau puternice, vioaie, culorile triste apa-
7eau pentru о clipa $i dispSreau de indata, pentru a se transforma in
culori aprinse, solemne, trainice $i maiestuoase.

In lini^tea din camera se revarsa muzica luminoasa, rasuna mareata
?i solemna, clara $i mindra, simfonia culorilor $i a nuantelor.
CUPRINS

D'in partea autorului	....	.	.	4

PrefafU ...	......	5

Partea fntii
UN BUCHET DE FLORI CARE NU-MI APARTINE

A§adar, la drum..................................................................... .7

О bucurie plina	de nelini$ti ....	.10

Buchetul de flori.................................................................. .15

Cele trei inlrebari ale profesorului Tarasevici	.	16

Reflecfii $i indoieli ....	.	.	20

Barometrul lui Dijonval exista .	.	.	23

$ireturi de ghete paianjeni	.	.	26

Paianjenul mort................... .	.	.	31

Convorbirea nocturne ...	.	.37

Povestirea a ramas fara sfir$it	.	.	.	42

Partea a doua
CASA CU TURNULET

Fereslruica fara somn	.	...	.........................45

О noua cuno^tinta	   47

Icar la bilci ....	   51

Scrisoarea lui Andrei Bulai .......................................................  58

In laboratorul lui Dumcev..........................................................  62

Lampa cu reflector.................................................................  68

Eforturi zadarnice.................................................................  74

Am gasit I.........................................................................  77

,,Fii mai ordonat, ceta|ene !*'....................... .	.	...............83

BStrinul actor.......................................................................68

Cdsufa din placaj (Amintirile unui actor)............................................92

Calcule $i cifre ciudate............................................................101

,,Ora$ul" de hirtie al viespilor....................................................104
Partea a trela
LA UMBRA BATRINEI BUTURUGI

Praful $i granulele		. . .	.	108
Funii... fire... impletituri		.	.	.	. Ill
Pe un ciot al batrinei buturugi		. .v . ..	114
Compasul viu	-	.	.	.	.		116
Muntele care se rostogole$te		.	.	.	.	118
Fo$netul padurii		.	.	.	.	121
Un lucru facut de mina omului	.	.	.	.	.	.	123
Travestiri $i scamatorii .			.	.	.	.	125
Care pe care ?		.	.	.	.	128
Giganjii nocturni ies la vinfitoare		.	.	.	.	132
Dimineaja inrouratS		•	•	•	.	134
Umbra bStrinei buturugi		.	.	.	.	136

Partea a patra
ISTORIA ULTIMEI CALATORII A LUI DUMCEV,
SCRISA DE EL INSUSI

In loc de prefafa la jurnalul meu

Noul jurnal

201

Partea a cincea
UN OM SALVEAZA pe altul

Pe malul Piriului Repro§urilor Tardive	.......	203

Din nou ,,ога$иГ' de hirtie al viespilor	...................... 205

Omule, rSspunde I.................................................................   209

Luminite, luminite................................................................   212

Intilnirea.........................................................................  214

Primele impresii...................................................................  220

О supSrare grea..................................................................    224

Cind nu te ineci in apa............................................................  228

Nea$teptatele intrebari ale lui Dumcev	................... .	232

Rasplata pentru prinz..............................................................  238

Pe drumul mare.....................................................................  240

„Lamehuza te va salva !"	...	..........................244

Trintori, oaspeji, gazde............................................................ 246

In sfir$it, am infeles semnificajia cuvintului „lamehuza" .	.	.	. ’.	.	248

La porjile ora^ului..................................................................250

Tragere cu mitralii..................................................................253

Misterul costi§ei de	nisip..........................................................254
Partea a $asea

„AERUL CLIPELOR TRECUTE**

Laboratorul viu.................................. .	.	..................257

Dumcev incearca sa ma distreze- ...	.	.	..................262

О mare descoperire sau о mare eroare ? .	..................265

Din nou enigme...................................................................  270

Drumul subteran.................................. .	.	......	274

„Aerul clipelor trecute” ....	.	.	..................279

Partea a $aptea

SIMFONIA CULORILOR

Vis sau realitate ?..............................................................  285

Un cositum bine cunoscut.........................................................  287

Jaf, ziua in amiaza mare.........................................................  288

In pragul vechii case............................................................  291

Vioara rasuna din nou............................................................  295

Din nou la hotel.................................................................  299

Se construie$te о casa, se cinta I	.........................301

„Multumesc, multumesc din toata inima I”	.........................303

Insemnarile mele pe marginea conspectului	.........................307

Prea tirziu ! Prea tirziu !................. ...................................' ЗЮ

О vizita nea$teptata.............................................................  315

Fata care cite$te romane........................................................   321

intilnire in ceata.............................................................    323

• Piata de flori.................................................................  327

In primul rind, experimentarea!	.	.	.	.........................329

Noaptea pe Volhonka..............................................................  334

Nu, nu e nici о eroare, e о descoperire ! .	.............................336

Conferinta nu a mai avut loc	.............................339

Simfonia culorilor...............................................................  343
Responsabil de carte : V. ZEDNIC
Tehnoredactor : V. VULCANESCU

Dat la cules 15.08.1962. Bun de tipar 29.10.1962. Tira)
20100 brogate + 5060 legale. Hirtie Upar de 50 g/m!.
Ft. 700X920/16. Coli ediloriale 17. Coli de tipar 22. Co-
manda 5274. A. nr. 0601. Pentru bibliotecile mici indicele
de clasiiicare 8(A)(R).

Tiparul executat sub comanda nr. 20.883 la Combinatul
Poligrafic ,,Casa Scinteii”, Piafa Scinteii nr. 1,
Bucure^ti — R.P.R.
EDITURA T1NERETULUI

Lei 9,55